Eritemul exudativ multiform la copil

Protocol clinic instituţional

Chişinău
2016
1
CUPRINS:
A. PARTEA INTRODUCTIVĂ..........................................................................................................3
A.1. Diagnosticul: Eritem exudativ multiform................................................................................3
A.2. Codul bolii (CIM 10): L51.......................................................................................................3
A.3. Utilizatorii:...............................................................................................................................3
A.4. Scopurile protocolului..............................................................................................................3
A.5. Data elaborării protocolului:.....................................................................................................3
A.6. Data reviziei următoare:...........................................................................................................3
A.7. Definiţiile folosite în document.............................................................................................3
B. PARTEA GENERALĂ...................................................................................................................4
B.1. Nivel de asistenţă medicală specializată de ambulator (alergolog)..........................................4
B.2. Nivel de asistență medicală spitalicească IMSP IM şi C (Policlinica consultativă pentru copii,
secţia alergologie).............................................................................................................................5
C. DESCRIEREA METODELOR, TEHNICILOR ŞI PROCEDURILOR.........................................8
C.1. Clasificarea eritemului exudativ multiform..............................................................................8
C.2. Conduita pacientului cu eritem multiform................................................................................8
C.2.1. Anamneza..........................................................................................................................9
C.2.2 Examenul fizic....................................................................................................................9
C.2.3 Investigaţiile paraclinice în eritemul exudativ multiform................................................10
C.2.4. Diagnosticul diferenţial...................................................................................................10
C.2.5. Criteriile de spitalizare.....................................................................................................10
C.2.6. Tratamentul......................................................................................................................10
D. RESURSELE UMANE ŞI MATERIALE NECESARE PENTRU RESPECTAREA
PREVEDERILOR PROTOCOLULUI.............................................................................................12
E. ASPECTE MEDICO-ORGANIZAŢIONALE..............................................................................13
F. INDICATORII DE MONITORIZARE A IMPLEMENTĂRII PROTOCOLULUI....................13
Ghidul copilului afectat de eritem exudativ polimorf...................................................................14
Bibliografia.........................................................................................................................................15

2
A. PARTEA INTRODUCTIVĂ

A.1. Diagnosticul: Eritem exudativ multiform

Exemple de formulare a diagnosticului clinic:

1. Eritem exudativ multiform, formă idiopatică, evoluţie acută

2. Eritem exudativ multiform, formă idiopatică, evoluţie recidivantă
3. Eritem exudativ multiform, formă simptomatică, evoluţie acută

A.2. Codul bolii (CIM 10): L51

L 51.0 Eritem exudativ multiform

A.3. Utilizatorii:

IMSP Institutul Mamei şi Copilului

Secţia internare
Secţia alergologie
Secţia reanimare şi terapie intensivă
Secţia consultativă
Laboratorul clinic
Laboratorul imunologic
Laboratorul bacteriologic
Secţia diagnostic funcţional
Farmacia spitalului

A.4. Scopurile protocolului

1. Ameliorarea calităţii examinării pacienţilor cu eritem exudativ multiform
2. Ameliorarea calităţii tratamentului pacienţilor cu eritem exudativ multiform
3. Minimizarea numărului recidivelor de eritem exudativ multiform idiopatic la copii

A.5. Data elaborării protocolului: noiembrie 2012

A.6. Data reviziei următoare:

A.7. Definiţiile folosite în document

Eritemul exudativ multiform este o afecţiune acută datorată unei reacţii alergice la anumite
medicamente, infecţii sau boli, ce se manifestă prin apariţia pe piele a unor leziuni eritematoase în

3
formă de ţintă şi veziculo-buloase. Aceste leziuni apar brusc afectînd în mod tipic membrele
inferioare şi superioare, iar în unele cazuri şi membranele mucoase.
B. PARTEA GENERALĂ
B.1. Nivel de asistenţă medicală specializată de ambulator (alergolog)
Descriere Motive
(măsuri) (repere)
I II
1. Diagnosticul
1.1 . Confirmarea Anamneza permite suspectarea
diagnosticului de eritem eritemului exudativ multiform, la
exudativ multiform, copiii cu:
evaluarea severităţii  Focare de infecţie cronică
(tonzilită, adenoidită, carie,
paradantoză);
 Infecţii, în special, cele cu
virusul herpes simplex sau cu
Mycoplasma;
 Reacţii alergice
medicamentoase, postvaccinale;
Examenul fizic permite
diagnosticarea eritemului
multiform prin aprecierea
aspectului leziunilor prezente.
1.2. Confirmarea
eritemului multiform
rezistent la tratament cu
evidenţierea cauzelor
4
Paşi
(modalităţi şi condiţii de realizare)
III
Investigaţii obligatorii
 Anamneza (caseta 4,5)
 Examen fizic (caseta 6)
 Examen paraclinic (caseta 7)
 Hemoleucograma;
 Aprecierea nivelului de
proteine generale în ser şi al
fracţiilor proteice;
 Aprecierea nivelului seric al
IgE;
 Testare imunologică (IgM, IgG
herpes virus, Micoplasma)
 Testarea alergologică cutanată
(prick-test, probe de scarificare
cu alergenele infecţioase) în
caz de eritem multiform
idiopatic;
 Aprecierea nivelului de IgE-
anticorpi către anumite
alergene;
 Diagnosticul diferenţial (caseta 8)
 Evaluarea severităţii bolii (caseta
1)
Recomandat
 Biopsia cutanată;
 PCR pentru detectarea antigenelor
specifice virusului herps simplex
 Consultaţia dermatologului,
oftalmologului;
 Investigaţii la recomandarea
specialiştilor
Obligatoriu
De atras atenţia la:
 Aderare slabă la tratament
 Diagnostic alternativ
2. Tratamentul medicamentos
Scopul tratamentului eritemului multiform este de a vindeca afecţiunea de fond cauzătoare (dacă
este cazul), preveni infecţiile şi de a reduce simptomele. Pentru atingerea acestui scop se utilizează
un şir de remedii de acţiune sistemică şi topică, se efectuează corecţia patologiei concomitente. În
cazul în care boala este provocată de un anumit medicament trebue încetată administrarea acestuia.
Severitatea evoluţiei eritemului multiform variază de la uşoară la severă, formele putînd implica
tegumentul, plămînii, rinichii, ochii, şi alte regiuni. Volumul intervenţiilor terapeutice este
determinat de exprimarea manifestărilor clinice.

Descriere Motive Paşi

(măsuri) (repere) (modalităţi şi condiţii de
realizare)
2.1. Tratamentul medicamentos Scopul tratamentului este Obligatoriu:
diminuarea manifestărilor  GCS
clinice ale maladiei,  GCST ( tabelul 1)
micşorarea frecvenţei  Remedii antihistaminice (
recidivelor tabelul 2)
 Antibiotice sistemice şi
topice

B.2. Nivel de asistenţă medicală spitalicească IMSP IM şi C (Policlinica consultativă

pentru copii, secţia alergologie)

Descriere Motive Paşi

(măsuri) (repere) (modalităţi şi condiţii de realizare)
I II III
1.Spitalizarea Obligatoriu
 Spitalizarea în secţia alergologie
sau STIR conform criteriilor de
spitalizare
2.Diagnosticul

5
2.1 . Confirmarea Anamneza permite suspectarea
diagnosticului de eritem eritemului exudativ multiform, la
exudativ multiform, copiii cu:
evaluarea severităţii  Focare de infecţie cronică
(tonzilită, adenoidită, carie,
paradantoză);
 Infecţii, în special, cele cu
virusul herpes simplex sau cu
Mycoplasma;
 Reacţii alergice
medicamentoase, postvaccinale;
Examenul fizic permite
diagnosticarea eritemului
multiform prin aprecierea
aspectului leziunilor prezente.
Investigaţii obligatorii
 Anamneza (caseta 4,5)
 Examen fizic (caseta 6)
 Examen paraclinic (caseta 7)
 Hemoleucograma;
 Aprecierea nivelului de
proteine generale în ser şi al
fracţiilor proteice;
 Aprecierea nivelului seric al
IgE;
 Testare imunologică (IgM, IgG
herpes virus, Micoplasma)
 Testarea alergologică cutanată
(prick-test, probe de scarificare
cu alergenele infecţioase) în
caz de eritem multiform
idiopatic;
 Aprecierea nivelului de IgE-
anticorpi către anumite
alergene;
 Diagnosticul diferenţial (caseta 8)
 Evaluarea severităţii bolii (caseta
1)
Recomandat
 Biopsia cutanată;
 PCR pentru detectarea antigenelor
specifice virusului herps simplex
 Consultaţia dermatologului,
oftalmologului;
 Investigaţii la recomandarea
specialiştilor

2.2. Confirmarea Obligatoriu

eritemului multiform De atras atenţia la:
rezistent la tratament cu
 Aderare slabă la tratament
evidenţierea cauzelor
 Diagnostic alternativ

3. Tratamentul medicamentos
Scopul tratamentului eritemului multiform este de a vindeca afecţiunea de fond cauzătoare (dacă
este cazul), preveni infecţiile şi de a reduce simptomele. Pentru atingerea acestui scop se utilizează
un şir de remedii de acţiune sistemică şi topică, se efectuează corecţia patologiei concomitente. În
cazul în care boala este provocată de un anumit medicament trebue încetată administrarea acestuia.
Severitatea evoluţiei eritemului multiform variază de la uşoară la severă, formele putînd implica
tegumentul, plămînii, rinichii, ochii, şi alte regiuni. Volumul intervenţiilor terapeutice este
determinat de exprimarea manifestărilor clinice.

Descriere Motive Paşi

(măsuri) (repere) (modalităţi şi condiţii de
6

3.1. Tratamentul medicamentos
4. Externarea cu îndrumarea
la nivelul primar pentru
tratament şi supraveghere
continuă
realizare)
Scopul tratamentului este Obligatoriu:
diminuarea manifestărilor  GCS
clinice ale maladiei,  GCST ( tabelul 1)
micşorarea frecvenţei  Remedii antihistaminice (
recidivelor tabelul 2)
 Antibiotice sistemice şi
topice
Asigurarea continuităţii Obligatoriu
tratamentului început în Extrasul va conţine:
staţionar
 Diagnosticul confirmat
detaliat
 Rezultatele investigaţiilor
efectuate
 Recomandări explicite pentru
pacient
 Recomandări pentru
medicul de familie
7
C. DESCRIEREA METODELOR, TEHNICILOR ŞI PROCEDURILOR
C.1. Clasificarea eritemului exudativ multiform
Eritemul exudativ multiform poate evalua în formă idiopatică sau simptomatică.

Caseta 1. Clasificarea eritemului exudativ multiform

 Eritem exudativ multiform infecţios - alergic (sau forma idiopatică)
 Eritem exudativ multiform toxic – alergic (sau forma simptomatică)

Eritemul exudativ multiform idiopatic are o geneză infecţios – alergică. În aceste cazuri
majoritatea pacienţilor manifestă focare de infecţie cronică. Uneori maladia se dezvoltă ca
urmare a unei infecţii. Infecţiile încriminate cel mai adesea în apariţia bolii sunt cele provocate de
herpes virus şi micoplasma. Se caracterizează prin evoluţie recidivantă (preponderent în perioada
de primăvară şi toamnă) la circa 50% pacienţi.
Eritemul exudativ multiform simptomatic are o geneză alergică şi se manifestă drept reacţie
alergică mai temei la medicamente. Printre medicamentele cel mai frecvent implicate în
producerea eritemului se numără penicilina, sulfanilamidele, aspirina, , barbituricele, serurile,
vaccinele.
Dependent de severitate poate evalua sub formă de eritem multiform minor şi major.
Eritemul multiform minor reprezintă o erupţie localizată a pielii cu afectare minimă a
mucoasei. Papulele evoluează în leziuni ţintite patognomice sau leziuni iris care apar la 72 ore şi
încep de la extemităţi, leziunile rămîn fixe pentru cel puţin 7 zile şi apoi încep să se vindece. Pot
fi arcuate. Factorii precipitanţi cuprind infecţia cu virusul herpes simplex, Epstein-Barr,
micoplasma.
Eritemul multiform major se caracterizează prin leziuni primar apărute pe faţă şi trunchi.
Leziunile sunt plate, atipice, descrise ca macule purpurice, neregulate cu veziculizare
ocazională. Cei mai mulţi pacienţi au şi afectare a mucoaselor întinsă. Peste 50% dintre toate
cazurile sunt atribuite medicaţiei.
C.2. Conduita pacientului cu eritem multiform
Caseta 2. Obiectivele procedurilor de diagnostic în eritemul multiform
 Confirmarea semnelor clinice caracteristice eritemului exudativ multiform
 Evaluarea severităţii eritemului multiform

Caseta 3. Procedurile de diagnostic în eritemul multiform

 Anamnestic
 Examen clinic
 Investigaţii de laborator şi paraclinice

C.2.1. Anamneza
Caseta 4. Întrebările ce trebuie examinate la suspecţia eritemului exudativ multiform
 Are pacientul careva focare de infecţie cronică?
8
 A avut pacientul careva momente de suprarăcire, a suportat recent infecţii respiratorii acute?
 Este deranjat pacientul de prurit?
 A avut pacientul reacţii alergice la vaccinuri?
 A avut pacientul erupţii cauzate de careva medicamente utilizate anterior?
 Se micşorează manifestările clinice la administrarea remediilor antialergice?

Caseta 5. Recomandări pentru evaluarea antecedentelor personale şi ereditare

 Prezenţa erupţiilor cutanate pruriginoase cu localizare caracteristică şi evaluarea condiţiilor de
ameliorare ale acestora
 Antecedente familiare de alergie medicamentoasă
 Erupţii apărute ca urmare al unui factor declanşator (suprarăcire, IRA, utilizarea
medicamentelor, stres etc.)
 Factori personali, familiali, de mediu

C.2.2 Examenul fizic

Caseta 6. Criteriile de diagnostic ale eritemului multiform
Semnele şi simptomele eritemului multiform pot include următoarele:
 Zone de piele roşii-violacee, în formă de ţintă, în special la nivelul membrelor, palmelor,
plantelor, dar care pot afecta orice regiune a corpului şi pot avea diverse dimensiuni
 Localizare simetrică a erupţiilor
 Leziuni cutanate ce pot fi acoperite cu vezicule, papule sau noduli
 Leziuni mucozale (pe mucoasa orală, a tractului digestiv etc.); la nivelul mucoasei orale
leziunile apar sub formă de vezicule sau bule, care ulterior conduc la ulcerări
 Antecedente familiale sau personale de atopie
 Prurit cutanat
 Febră
 Stare generală de rău
 Artralgii
 Tulburări de vedere
 Prurit ocular, arsură sau durere la nivelul ochilor
 Ochi injectaţi sau uscaţi
 Afte bucale

C.2.3 Investigaţiile paraclinice în eritemul exudativ multiform

Caseta 7. Investigaţii paraclinice
Investigaţii obligatorii
 Hemoleucograma
9
 Nivelul seric al IgE
 Nivelul de proteine generale în ser şi al fracţiilor proteice
Investigaţii recomandate
 Testare imunologică (IgM, IgG herpes virus, EBV, Micoplasma )
 PCR pentru detectarea antigenelor specifice virusului herpes simplex
 Nivelul de IgE-anticorpi către anumiţi alergeni
 Testarea alergologică cutanată
 Biopsia cutanată
 Consultul dermatologului, oculistului
 Sumarul urinei.

C.2.4. Diagnosticul diferenţial

Caseta 8. Diagnosticul diferenţial:
 Eritemul nodos
 Eritemul solar
 Urticaria
 Combustii termice sau chimice
 Intertrigo
 Boala a cincea (eritem infecţios)
 Eritemul sulfanilamidic

C.2.5. Criteriile de spitalizare

Caseta 9. Criteriile de spitalizare a pacienţilor cu eritem multiform
 Semne de eritem exudativ multiform, însoţite de tulburări ale stării generale
 Proces dermic răspîndit (eritem multiform major)
 Cazurile de eritem multiform cu complicaţii respiratorii şi dezechilibre electrolitice
 Ineficienţa terapiei standard efectuate

C.2.6. Tratamentul
Caseta 10. Principiile generale de tratament medicamentos în eritmul multiform
 Identificarea cît mai rapidă a cauzei eritemului
 Dacă este suspectat un medicament, el trebuie întrerupt cît mai repede. Acestea cuprind toate
medicamentele folosite în ultimile 2-4 săptămîni
 Tratamentul infecţiilor (după efectuarea culturilor şi testelor serologice)
 Administrare sistemică de glucocorticoizi în caz de eritem multiform major
 Terapia antihistaminică sistemică cu remedii sedative sau nonsedative, preponderent cu
administrare orală
 Steroizi topici
 Îngrigirea locală a pielii folosirea de lichide antiseptice în timpul băilor pentru prevenirea
suprainfecţiei.
 În caz de afectare a mucoaselor folosirea de soluţii orale cu apă sărată caldă sau soluţii cu
xilocaină, difenhidramină
 Îngrigire locală în caz de afectare oculară cu lubrifianţi topici pentru ochii uscaţi
 Folosirea gelurilor hidrocoloide în afectările genitale
Particularităţile de administrare a medicaţiei copiilor suferinzi de eritem
exudativ multiform

10
Glucocorticosteroizii topici se indica copiilor cu forme severe sau continuu recidivante ale
eritemului multiform, in cazul unui prurit manifest, rezistenţei la alte forme de tratament In
dependenţă de potenţa terapeutică, glucocorticosteroizii topici se divizează în cîteva clase ( sau
grupuri), în Europa evidenţiindu-se 4 clase (tabelul 3).

Tabelul 1. Glucocorticosteroizii topici mai frecvent folosiţi în tratamentul

copiilori
Preparatul Virsta de la care se permite Frecventa administrarii
preparatului
Hidrocortizon acetat De la 2 ani 2 ori în 24 ore
Prednisolon De la 1 an 2 ori în 24 ore
Metilprednisolon aceponat De la 4 luni 1 dată în 24 ore
Hidrocortizon 17 –butirat De la 6 luni 1-2 ori în 24 ore
Mometazonă furoat De la 6 luni 1 dată în 24 ore

Glucocorticosteroizii sistemici (Prednisolon, Dexametazonă) se indică în cure de scurtă durată

(1C)
 Se folosesc în formele severe de eritem multiform, în toate cazurile de complicaţii ale
maladiei
 Se adminisrează în cazul sindromului pruriginos agresiv pe fon de afectare difuza a pielii
La folosire îndelungată au efecte adverse importante
Antibioticele sistemice (Spiromicină, Azitromicină. Klaritromicină) se recomandă pacienţilor cu
infecţii prin Mycoplasma sau alţi germeni microbieni. Nu se folosesc în lipsa simptomelor de
infectare bacteriană.. Administrarea în alte scopuri (de exemplu, pentru terapia formelor
rezistente faţă de tratamentul standard) nu e recomandată.
Remadiile antivirale (Aciclovir) se foloseşte pe cale orală pentru tratarea HSV timp de 5 zile.
Remediile topice cu efect antibacterian sunt eficiente în terapia pacienţilor cu infecţii
bacteriene ale pielii. Pentru evitarea extinderii infectării fungice pe fon de terapie antibacteriană
deseori e indicată administrarea preparatelor combinate, cu conţinut de bacteriostatice şi
antifungice (de exemplu: Natamicină + Neomicină + Hidrocortizon sau Betametazon +
Gentamicină + Clotrimazol)
Remediile antihistaminice sunt cele mai frecvent folosite preparate în terapia eritemului
multiform. Se indică cu scop de diminuare si lichidare a inflamatiei alergice a pielii, pruritului
cutanat.
Tabelul 2. Remediile antihistaminice folosite în terapia eritemului exudativ multiform la copii
Remediile de generaţia 1 (sedative) Remediile de generaţia 2 (nonsedative)
Dimetinden Loratadină
Cifenadină Desloratadină
Clemastină Cetirizină
Cloropiramină Levocetirizină
Ciproheptadină Fexofenadină

11
Tratamentul sindromului de ochi uscat constă, de obicei, în utilizarea de lacrimi artificiale.
Aceste produse ameliorează temporar senzaţia de ochi uscat. Sunt recomandate produsele
oftalmice fără conservanţi.

Caseta 11. Criterii de externare

 Hemodinamică stabilă
 Lipsa pruritului, manifestărilor acute
 Lipsa manifestărilor neurologice (somn liniştit)
 Lipsa complicaţiilor

D. RESURSELE UMANE ŞI MATERIALE NECESARE PENTRU

RESPECTAREA PREVEDERILOR PROTOCOLULUI

Personal:
Medic alergolog
Medici specialişti în diagnostic funcţional
Medic dermatolog
IMSP IMșiC Medic oftalmolog
SECŢIA Medici de laborator
ALERGOLOGIE Asistente medicale

Aparataj, utilaj:
 Fonendoscop
 Ultrasonograf
 Cabinet de diagnostic alergologic dotat cu alergene de diagnostic
 Laborator clinic standard pentru determinarea: hemoleucogramei,
sumarului urinei, indicilor biochimici (proteina totală, glicemia,
creatinina şi ureea, lactatdehidrogenaza, aspartataminotransferaza,
alaninaminotransferaza , bilirubina totală şi fracţiile ei), ionogramei
(Na, K, Ca, Cl).
 Laborator microbiologic şi imunologic.
 Serviciul morfologic cu citologie.
Medicamente:
 Glucocorticosteroizi topici (Hidrocortison hidroclorid, Prednisolon,
Metilprednisolon aceponat, Hidrocortizon 17 –butirat, Mometazon
furoat)
 Antihistaminice (Dimetinden, Cvifenadin, Clemastin, Clorpiramin,
Ciprogeptamină, Loratadină, Desloratadină, Cetirizină, Levocetirizină,
Fexofenadină)
 Antibiotice (Spiromicină, Azitromicină, Klaritromicină)
 Antivirale ( Aciclovir)
 Pentru indicaţii selective - Glucocorticosteroizi sistemici
(Metilprednisolon, Prednisolon, Dexametazonă)
 Medicamente pentru tratamentul complicaţiilor (Aciclovir,
Spiromicină, Azitromicină, Cefuroxim, Ceftriaxon)

12
E. ASPECTE MEDICO-ORGANIZAŢIONALE
Tabelul 4. Transferul în alte secţii (intern şi extern) a pacienţilor cu eritem exudativ conform
indicaţiilor

Indicaţii (criterii) de Transferul (destinaţia) Persoanele de contact

transfer
Eritemul multiform cu
complicaţii respiratorii şi
dezechilibre electrolitice
Secţia reanimare şi terapie intensivă
somatică
Secţia reanimare, terapie intensivă,
toxicologie, metode extracorporale
de detoxicare a sîngelui
Şef secţie – Ana Oglindă
Tel: 022-523-613
Şef secţie – Mihail Malţev
Tel: 022-559-659

F. INDICATORII DE MONITORIZARE A IMPLEMENTĂRII

PROTOCOLULUI

Nr. Scopul Indicatorul Calculul Calculul

numărătorului numitorului
1. A spori calitatea Ponderea pacienţilor Numărul de Numărul total de
examinărilor cu diagnostic pacienţi cu pacienţi cu di-
clinice şi confirmat de eritem diagnostic agnostic confirmat
paraclinice ale exudativ multiform şi confirmat de eritem de deritem
pacienţilor cu supuşi examenului exudativ multiform exudativ
eritem exudativ standard pe parcursul şi supuşi multiform, care s-
multiform perioadei de gestiune examenului au adresat după
standard pe consult/tratament
parcursul perioadei medicului
de gestiune x 100 alergolog pe
parcursul perioadei
de gestiune
2. Imbunătăţirea Proporţia de Numărul de Numărul total de
calităţii pacienţi cu eritem pacienţi cu eritem pacienţi cu di-
tratamentului exudativ care au exudativ care au agnostic confirmat
pacienţilor cu beneficiat de beneficiat de de eritem exudativ
eritem exudativ tratament specific şi tratament specific multiform, care s-
multiform au raspuns la şi au raspuns la au adresat după
tratament pe tratament pe tratament
parcursul perioadei parcursul perioadei medicului
de gestiune de gestiune x 100 alergolog pe
parcursul
perioadei de
gestiune

13
Ghidul copilului afectat de eritem exudativ polimorf

Eritemul exudativ multiform este o afecţiune acută datorată unei reacţii alergice la anumite
medicamente, infecţii sau boli, ce se manifestă prin apariţia pe piele a unor erupţii polimorfe cu
localizare pe orice regiune a corpului. Erupţiile pot avea diverse dimensiuni şi se plasează
simetric.
Cum se manifestă eritemul exudativ multiform?

Dependent de severitate poate evalua sub formă de eritem multiform minor şi major. Eritemul
multiform minor reprezintă o erupţie localizată a pielii cu afectare minimă a mucoasei.
Papulele evoluează în leziuni ţintite patognomice sau leziuni iris care apar la 72 ore şi încep de la
extemităţi, leziunile rămîn fixe pentru cel puţin 7 zile şi apoi încep să se vindece. Pot fi arcuate.
Factorii precipitanţi cuprind infecţia cu virusul herpes simplex, Epstein-Barr, micoplasma.
Eritemul multiform major se caracterizează prin leziuni primar apărute pe faţă şi trunchi.
Leziunile sunt plate, atipice, descrise ca macule purpurice, neregulate cu veziculizare
ocazională. Cei mai mulţi pacienţi au şi afectare a mucoaselor întinsă. Peste 50% dintre toate
cazurile sunt atribuite medicaţiei.

Cauzele declanşatoare de bază ale eritemului exudativ multiform

Eritemul exudativ multiform idiopatic are o geneză infecţios – alergică. În aceste cazuri
majoritatea pacienţilor manifestă focare de infecţie cronică: adenoidite, amigdalite, sinusite,
colecistite. Uneori maladia se dezvoltă ca urmare a unei infecţii. Infecţiile încriminate cel mai
adesea în apariţia bolii sunt cele provocate de herpes virus şi micoplasma. Se caracterizează prin
evoluţie recidivantă (preponderent în perioada de primăvară şi toamnă) la circa 50% pacienţi.
Eritemul exudativ multiform simptomatic are o geneză alergică şi se manifestă drept reacţie
alergică mai temei la medicamente. O deosebită importanţă prezintă penicilina, sulfanilamidele,
aspirina, , barbituricele, serurile, vaccinele.

Copiii suferinzi de eritem exudativ multiform necesită:

 Identificarea cît mai rapidă a cauzei eritemului
 Dacă este suspectat un medicament, el trebue întrerupt cît mai repede. Acestea cuprind toate
medicamentele folosite în ultimile 2-4 săptămîni
 Tratamentul infecţiilor cronice.
 Atenţie la suprainfecţia herpetică – evitarea contactului bolnavului cu pacienţii cu infecţie
herpetică activă (herpes labial, nazal etc.) şi suspectarea acestei complicaţii la cei ce fac
episoduri repetate de eritem exudativ
În cazul în care nu ştiţi că copilul dumneavoastră să fi avut alergii oricare reacţie alergică este
dificil de prevenit. Fiţi mereu atenţi la posibilitatea unei reacţii alergice dacă administraţi
copilului un medicament sau un aliment nou.
Întotdeauna informaţi medicul sau specialiştii de la spital de reacţiile anterioare alergice ale
copilului la medicamente sau anestezice.
În cazul în care copilul are o alergie la alimente, este important să le spuneţi prietenilor, rudelor şi
personalului grădiniţei sau şcolii despre această situaţie, astfel încît copilului să nu i se dea
alimentele respective.
Vaccinarea e recomandată peste 2-4 săptămîni după însănătoşirepe.

14
Bibliografia

1. Park HW , Park CH , Park SH , et al. Dermatologic adverse reactions to 7 common food

additives in patients with allergic diseases: a double-blind, placebo-controlled study . J Allergy
Clin Immunol 2008 : 121 : 1059 – 61 
2. Ferrer M , Morais-Almeida M , Guizova M , Khanferyan R . Evaluation of treatment
satisfaction in children with allergic disease treated with an antihistamine: an international, non-
interventional, retrospective study . Clin Drug Investig 2010 : 30 : 15 – 34 
3. Church MK , Maurer M  , Simons EF , et al. Should first-generation H 1 -antihistamines still
be available as over-the-counter medications? A GA²LEN task force
report . Allergy 2010 : 65 : 459 – 66 
4. Elkaraz S., Abdel-Razec E.M. et al. Severe bullous skin diseases. Annals of Burus and Fire
Disasters 2006: vol.XIX-n.4- December
5. Mark I.A.Koh, I.K.Tay Stivens-Johnson syndrom and toxic necrolysis. JAAD vol 62, January
2010, p.54-60
6. S.Stetson, Paul D. Siegce Erythema amultiforme The Comprehensive Pharmacology
Reference 2007, p.1-4

15