GAVRILUT

cardA, A finită
1. Fie µ : P(N) → [0, ∞], µ(A) = , ∀A ⊆
+∞, A infinită (numărabilă)
N.
Arătaţi că µ este o măsură pe P(N), numită măsura de numărare.
Rezolvare. Verificăm axiomele măsurii:

i) Evident, µ(∅) = 0 < ∞.
ii) Fie un şir oarecare de mulţimi (An )n ⊆ P(N), An ∩ Am = ∅, m 6= n şi fie
∞ ∞
P
A = ∪ An . Trebuie să arătăm că µ(A) = µ(An ).
n=0 n=0
∞
Cazul I. Dacă mulţimea A este finită, ı̂ntrucât A = ∪ An , rezultă că An
n=0
este finită, ∀n ∈ N. Mai mult, există n0 ∈ N astfel ca An = ∅, ∀n > n0 . Prin
n0
urmare, A = ∪ Ai .
i=0
n0 n0
P
Aceasta implică µ(A) = card(A) = card( ∪ Ai ) = card(Ai ) (definiţia
i=0 i=0
sumei pentru numere cardinale, mulţimile Ai , i = 0, n0 fiind disjuncte două câte
n0
P P∞
două). Dar µ(Ai ) = card(Ai ), ∀i = 0, n0 , deci µ(A) = µ(Ai ) = µ(An )
i=0 n=0
(deoarece An = ∅, ∀n > n0 , deci µ(An ) = 0, ∀n > n0 ).
Cazul II. Dacă mulţimea A este infinită (numărabilă), atunci µ(A) = ∞.
Identificăm două subcazuri:
II.1. Dacă există n0 ∈ N astfel ca mulţimea An0 să fie infinită, atunci
∞
P
µ(An0 ) = ∞, deci cu atât mai mult µ(An ) = ∞ = µ(A).
n=0
II.2. Dacă ∀n ∈ N, mulţimea An este finită, atunci ∀n ∈ N, µ(An ) =

∞
card(An ). În plus, ı̂ntrucât A = ∪ An iar mulţimea A este infinită, ∃ un subşir
n=0
(nk )k ⊂ N astfel ca Ank 6= ∅, ∀k ∈ N. Aceasta ı̂nseamnă că ∀k ∈ N, card(Ank ) ≥
1, ∀k ∈ N.
∞
P ∞
P ∞
P ∞
P
Prin urmare, µ(An ) ≥ µ(Ank ) = card(Ank ) ≥ 1 = ∞, de unde
n=0 k=0 k=0 k=0
∞
P
µ(An ) = ∞ = µ(A).
n=0
Cu aceasta rezolvarea se ı̂ncheie.
∗ ∗
 2. Fie X = {a, b, c}(a 6= b 6= c 6= a) şi µ : P(X) → [0, ∞], µ (A) =
 0, A = ∅
1, A 6= ∅, A 6= {a, b, c}
2, A = {a, b, c}.

Arătaţi că:
(i) µ∗ este o măsură exterioară;
(ii) Determinaţi submulţimile lui X care sunt µ∗ -măsurabile.
Rezolvare. Amintim următoarele:
1
Definiţie. Fie X o mulţime oarecare, nevidă. O funcţie de mulţime µ∗ :
P(X) → [0, ∞] se numeşte măsură exterioară dacă sunt ı̂ndeplinite condiţiile:
i) µ∗ (∅) = 0;
ii) µ∗ este izotonă, adică µ∗ (A) ≤ µ∗ (B), ∀A, B ⊆ X, cu A ⊆ B;
∞ ∞
iii) µ∗ este numărabil subaditivă, adică µ∗ ( ∪ An ) ≤ µ∗ (An ), ∀(An )n ⊆
P
n=0 n=0
P(X).
Observaţie. Orice măsură definită pe familia tuturor părţilor este măsură
exterioară. Reciproc, orice măsură exterioară finit aditivă este măsură.
Observaţie. Orice mulţime de măsură exterioară nulă este măsurabilă.
Definiţie. Dacă X este o mulţime oarecare, nevidă, iar µ∗ : P(X) → [0, ∞]

este o măsură exterioară, atunci o mulţime A ⊆ X se numeşte µ∗ -măsurabilă
dacă ∀T ⊆ X, µ∗ (T ) = µ∗ (T ∩ A) + µ∗ (T ∩ cA).
Notăm cu M familia tuturor mulţimilor µ∗ -măsurabile. Se arată că M este

o σ-algebră iar µ∗/M este o măsură, numită măsura indusă de măsura exterioară
µ∗ .
(i) Observăm că:
i) µ∗ (∅) = 0.
ii) Arătăm acum că µ∗ este izotonă. Fie A, B ⊆ X, cu A ⊆ B. Identificăm
următoarele subcazuri:
I. Dacă B = ∅, atunci A = ∅, deci µ∗ (A) = 0 = µ∗ (B);
II. Dacă B este mulţime formată dintr-un singur element, de exemplu, B =
{a}, avem subcazurile:
· A = ∅, deci µ∗ (A) = 0 < 1 = µ∗ (B);
· A = {a}, deci µ∗ (A) = 1 = µ∗ (B);
III. Dacă B este mulţime formată din două elemente, de exemplu B = {a, b},
avem subcazurile:
· A = ∅, deci µ∗ (A) = 0 < 1 = µ∗ (B);
· A = {a} sau A = {b}, deci µ∗ (A) = 1 = µ∗ (B);
· A = {a, b}, deci µ∗ (A) = 1 = µ∗ (B).
IV. Dacă B = X(= {a, b, c}), avem subcazurile:
· A = ∅, deci µ∗ (A) = 0 < 2 = µ∗ (B);
· A = {a} sau A = {b} sau A = {c}, deci µ∗ (A) = 1 < 2 = µ∗ (B);
· A = {a, b}sau A = {b, c} sau A = {a, c}, deci µ∗ (A) = 1 < 2 = µ∗ (B);
· A = {a, b, c}, deci µ∗ (A) = 2 = µ∗ (B).
iii) Arătăm acum că µ∗ este numărabil subaditivă. Fie deci un şir oarecare
∞ ∞
de mulţimi (An )n ⊆ P(X). Arătăm că µ∗ (A) ≤ µ∗ (An ), unde A = ∪ An .
P
n=0 n=0
Identificăm următoarele subcazuri:
∞
· A = ∅, deci µ∗ (A) = 0 ≤ µ∗ (An );
P
n=0
2
· A este mulţime formată dintr-un singur element, de exemplu A = {a}.
∞
Atunci µ∗ (A) = 1. În plus, ı̂ntrucât A = ∪ An , rezultă că există n0 ∈ N astfel
n=0
∞
µ (An ) ≥ µ (An0 ) = 1 = µ∗ (A);
∗ ∗
P
ca An0 = {a}, de unde
n=0
· A este mulţime formată din două elemente, de exemplu A = {a, b}. Atunci
∞
µ∗ (A) = 1. În plus, ı̂ntrucât A = ∪ An , rezultă că avem următoarele subcazuri:
n=0
∞
µ∗ (An ) ≥ µ∗ (An0 ) = 1 = µ∗ (A);
P
∗ ∃n0 ∈ N astfel ca An0 = {a, b}. Atunci
n=0
∗ ∃n0 ∈ N astfel ca An0 = {a} şi ∃n1 ∈ N astfel ca An1 = {b}. Atunci
∞
µ∗ (An ) ≥ µ∗ (An0 ) + µ∗ (An1 ) = 1 + 1 > 1 = µ∗ (A);
P
n=0
∞
· A = {a, b, c}. Atunci µ∗ (A) = 2. În plus, ı̂ntrucât A = ∪ An , rezultă că
n=0
avem următoarele subcazuri:
∞
µ∗ (An ) ≥ µ∗ (An0 ) = 2 =
P
∗ ∃n0 ∈ N astfel ca An0 = {a, b, c}. Atunci
n=0
µ∗ (A);
∗ ∃n0 ∈ N astfel ca An0 = {a}, ∃n1 ∈ N astfel ca An1 = {b} şi ∃n2 ∈ N astfel
∞
µ∗ (An ) ≥ µ∗ (An0 ) + µ∗ (An1 ) + µ∗ (An2 ) = 1 + 1 + 1 >
P
ca An2 = {c}. Atunci
n=0
2 = µ∗ (A);
∗ ∃n0 ∈ N astfel ca An0 = {a}, ∃n1 ∈ N astfel ca An1 = {b, c} (şi variantele
∞
µ∗ (An ) ≥ µ∗ (An0 ) + µ∗ (An1 ) = 1 + 1 = 2 = µ∗ (A);
P
similare). Atunci
n=0
∗ ∃n0 ∈ N astfel ca An0 = {a, b}, ∃n1 ∈ N astfel ca An1 = {b, c} (şi variantele
∞
µ∗ (An ) ≥ µ∗ (An0 ) + µ∗ (An1 ) = 1 + 1 = 2 = µ∗ (A).
P
similare). Atunci
n=0
În concluzie, µ∗ este numărabil subaditivă şi rezolvarea se ı̂ncheie.
(ii) Deoarece M este o σ-algebră, rezultă că X = {a, b, c} şi ∅ sunt mulţimi
µ∗ -măsurabile.
Studiem acum dacă mulţimile punctuale (formate dintr-un singur element)
sunt µ∗ -măsurabile. Fie aşadar, pentru a face o alegere, A = {a} şi fie T =
{a, b}. Atunci µ∗ (T ∩ A) = µ∗ ({a}) = 1, µ∗ (T ∩ cA) = µ∗ ({b}) = 1, deci
µ∗ (T ∩ A) + µ∗ (T ∩ cA) = 1 + 1 6= 1 = µ∗ (T ). Prin urmare, mulţimile punctuale
nu sunt µ∗ -măsurabile.
Studiem acum dacă mulţimile formate din două elemente sunt µ∗ -măsurabile.
Fie aşadar, pentru a face o alegere, A = {a, b} şi fie T = {b, c}. Atunci
µ∗ (T ∩A) = µ∗ ({b}) = 1, µ∗ (T ∩cA) = µ∗ ({c}) = 1, deci µ∗ (T ∩A)+µ∗ (T ∩cA) =
1 + 1 6= 1 = µ∗ (T ). Prin urmare, mulţimile formate din două elemente nu sunt
µ∗ -măsurabile.
În consecinţă, singurele mulţimi µ∗ -măsurabile sunt X = {a, b, c} şi ∅.
3. Fie X o mulţime oarecare şi µ∗ : P(X) → [0, ∞] o măsură exterioară

arbitrară. Arătaţi că A ∈ M dacă şi numai dacă ∀ε > 0, ∃Eε , Fε ∈ M astfel
ı̂ncât Fε ⊆ A ⊆ Eε şi µ∗ (Eε \Fε ) < ε.
3
Rezolvare. Necesitatea. Dacă A ∈ M, ∀ε > 0, fie Eε , Fε = A(∈ M).
Atunci Fε = A = Eε şi µ∗ (Eε \Fε ) = µ∗ (A\A) = µ∗ (∅) = 0 < ε.
Suficienţa. Pentru ∀n ∈ N∗ , fie ε = 1
n. Atunci ∀n ∈ N∗ , ∃En , Fn ∈ M ı̂ncât
Fn ⊆ A ⊆ En şi µ∗ (En \Fn ) < n1 .
∞ ∞
Fie F = ∪ Fn , E = ∩ En . Deoarece (En )n , (Fn )n ⊂ M, iar M este o σ-
n=0 n=0
∞ ∞
algebră, rezultă că E, F ∈ M. În plus, F ⊆ A ⊆ E şi ( ∩ En )\( ∪ Fn ) ⊆
n=0 n=0
∞ ∞
En \Fn , ∀n ∈ N∗ , deci µ∗ (E\F ) = µ∗ (( ∩ En )\( ∪ Fn )) ≤ µ∗ (En \Fn ) <
n=0 n=0
1
n , ∀n∈ N∗ .
Făcând n → ∞, rezultă că µ∗ (E\F ) ≤ lim 1
= 0, de unde µ∗ (E\F ) = 0.
n→∞ n
Întrucât A\F ⊆ E\F iar µ∗ este izotonă, rezultă că µ∗ (A\F ) ≤ µ∗ (E\F ) =
0, deci µ∗ (A\F ) = 0. Prin urmare, conform observaţiei anterioare, A\F ∈ M.
Deoarece F ∈ M iar M este o σ-algebră, rezultă că A = (A\F ) ∪ F ∈ M.
4
1. Fie X o mulţime oarecare, nevidă şi A o familie nevidă, oarecare, de
părţi ale lui X. Arătaţi că A este o algebră dacă şi numai dacă sunt satisfăcute
condiţiile:
(i) ∅ ∈ A;
(ii) ∀A ∈ A ⇒ cA ∈ A;
(iii) ∀A, B ∈ A ⇒ A ∪ B ∈ A.
Rezolvare. Necesitatea este imediată, ţinând seama de proprietăţile unei

algebre. Reciproc, presupunem că au loc (i)-(iii) şi arătăm că A este o algebră:
I. Din (i) şi (ii) rezultă că X = c∅ ∈ A (s-au aplicat (i) şi (ii) pentru A = ∅).
II. ∀A, B ∈ A ⇒ A ∪ B ∈ A, ı̂n baza proprietăţii (iii).
III. Arătăm că A\B ∈ A, ∀A, B ∈ A. Într-adevăr, observăm că c(A\B) =
c(A ∩ cB) = cA ∪ ccB = cA ∪ B ∈ A (s-au folosit (ii) şi (iii)). Prin urmare, din
(ii) rezultă că cc(A\B) = A\B ∈ A.
2. Fie X o mulţime oarecare, nevidă şi µ∗ : P(X) → [0, ∞] o măsură

exterioară arbitrară. Arătaţi că dacă A ⊆ X este o mulţime µ∗ -măsurabilă iar
B ⊆ X este o mulţime astfel ı̂ncât µ∗ (B) < ∞, atunci
µ∗ (A ∪ B) + µ∗ (A ∩ B) = µ∗ (A) + µ∗ (B).
Rezolvare.
Definiţie. Dacă X este o mulţime oarecare, nevidă, iar µ∗ : P(X) → [0, ∞]
este o măsură exterioară, atunci o mulţime A ⊆ X se numeşte µ∗ -măsurabilă
dacă
(∗) ∀T ⊆ X, µ∗ (T ) = µ∗ (T ∩ A) + µ∗ (T ∩ cA).
Notăm cu M familia tuturor mulţimilor µ∗ -măsurabile.

În (∗) fie ı̂n particular T = A ∪ B. Atunci
µ∗ (A ∪ B) = µ∗ ((A ∪ B) ∩ A) + µ∗ ((A ∪ B) ∩ cA) = µ∗ (A) + µ∗ (B ∩ cA). (1)
De asemenea, ı̂n (∗) fie ı̂n particular T = B. Atunci
µ∗ (B) = µ∗ (B ∩ A) + µ∗ (B ∩ cA) (2)
Deoarece µ∗ (B) < ∞, din (2) rezultă că µ∗ (B ∩ cA) = µ∗ (B) − µ∗ (B ∩ A) şi
ı̂nlocuind ı̂n (1) obţinem că µ∗ (A ∪ B) + µ∗ (A ∩ B) = µ∗ (A) + µ∗ (B).
3. Fie µ, măsura Lebesgue pe dreapta reală. Arătaţi că:

(i) ∀a ∈ R, ∀a ∈ R, {a} ∈ M şi µ({a}) = 0;
(ii) µ(A) = 0, ∀A ⊂ R o mulţime cel mult numărabilă;
(iii) µ((a, b)) = µ((a, b]) = µ([a, b]) = b − a, ∀a, b ∈ R, a < b.
Rezolvare. (i) ∀a ∈ R, {a} este mulţime ı̂nchisă, deci {a} ∈ B(⊂ M), B
fiind σ-algebra boreliană pe R. Prin urmare, {a} ∈ M.
1
∞
1 1
În plus, {a} = ∩ (a − n , a] (Într-adevăr, ∀n ≥ 1, a ∈ (a − n , a], deci
n=1
∞ ∞
{a} ⊆ ∩ (a − n1 , a]. Pentru incluziunea inversă, fie x ∈ ∩ (a − n1 , a], oarecare.
n=1 n=1
Atunci a − n1 < x ≤ a, ∀n ≥ 1. Făcând n → ∞, obţinem a ≤ x ≤ a, deci x = a,
adică x ∈ {a}).
∞
1
Prin urmare, µ({a}) = µ( ∩ (a − n , a]). Să observăm acum că şirul de
n=1
mulţimi ((a − n1 , a])n≥1 este descendent ((a − n1 , a] ⊃ (a − n+1
1
, a], ∀n ≥ 1).
Deoarece măsura Lebesgue este o măsură, deci este continuă pe şiruri descen-
dente de mulţimi, urmează că
∞ 1 1 1
µ({a}) = µ( ∩ (a − , a]) = lim µ((a − , a]) = lim = 0.
n=1 n n→∞ n n→∞ n
(ii) Fie A ⊂ R o mulţime cel mult numărabilă, oarecare. Atunci A =

∞
{a1 , a2 , ..., an , ...} = ∪ {an }. Deoarece ∀n ≥ 1, {an } ∈ B iar B este σ-algebră
n=1
(deci σ-inel), rezultă că A ∈ B. Mai mult, presupunând că elementele an , n ≥
∞
1 sunt distincte iar µ este numărabil aditivă, avem µ(A) = µ( ∪ {an }) =
n=1
P∞ (i)
µ({an }) = 0.
n=1
(iii) ∀a, b ∈ R, a < b, avem:
µ((a, b)) = µ((a, b]\{b}) = µ((a, b])−µ({b}) = b−a (s-a folosit că µ({b}) = 0
şi µ este substractivă).
µ([a, b]) = µ((a, b]∪{a}) = µ((a, b])+µ({a}) = b−a (s-a folosit că µ({a}) = 0
şi µ este finit aditivă).
µ([a, b)) = µ((a, b)∪{a}) = µ((a, b))+µ({a}) = b−a (s-a folosit că µ({a}) =
0 şi µ este finit aditivă).
4. Arătaţi că orice mulţime nevidă, deschisă din R are măsura Lebesgue µ
strict pozitivă.
Rezolvare. Fie D, o mulţime nevidă, deschisă din R. Deoarece mulţimea

D este nevidă, ∃x0 ∈ D şi cum mulţimea D este deschisă, ∃r0 > 0 astfel ca
(x0 − r0 , x0 − r0 ) ⊆ D. Întrucât măsura Lebesgue este izotonă, µ(x0 − r0 , x0 −
r0 ) = 2r ≤ µ(D), deci µ(D) ≥ 2r > 0.
5. Arătaţi că dacă µ este măsura Lebesgue pe R, atunci ∀ε > 0, ∃ o mulţime

deschisă Dε ⊂ R, care este densă ı̂n R, ı̂ncât µ(Dε ) < ε.
Rezolvare. Fie mulţimea numerelor raţionale Q = {r1 , r2 , ..., rn , ...} şi pen-
∞
ε ε
tru orice ε > 0, fie mulţimea Dε = ∪ (rk − 2k+3
, rk + 2k+3
). Se observă că
k=0
multimea Dε este este deschisă, fiind reuniune de intervale deschise. În plus,
ı̂ntrucât Q ⊂ Dε , rezultă că Q = R ⊆ Dε , deci Dε = R, ceea ce ı̂nseamnă că Dε
este densă ı̂n R. Rămâne să arătăm că µ(Dε ) < ε.
2
Într-adevăr, deoarece măsura Lebesgue µ este numărabil subaditivă, iar in-
ε ε
tervalele (rk − 2k+3 , rk + 2k+3 ), r > 0, k ∈ N nu sunt neapărat două câte două
disjuncte, avem:
∞ ∞ ∞
∞ ε ε X ε ε X 2ε X ε
µ(Dε ) = µ( ∪ (r1 − , r1 + )) ≤ µ(r1 − k+3 , r1 + k+3 ) = = =
k=0 2k+3 2k+3 2 2 2k+3 2k+2
k=0 k=0 k=0
∞
εX 1 ε 1 ε
= k
= 1 = < ε.
4 2 41− 2
2
k=0
∗
6. Fie X o mulţime nenumărabilă oarecare şi µ : P(X) → [0, ∞], ∀A ⊆
0, cardA ≤ ℵ0
X, µ∗ (A) =
1, cardA > ℵ0 .
Arătaţi că:
(i) µ∗ este o măsură exterioară;
(ii) Determinaţi submulţimile lui X care sunt µ∗ -măsurabile.
Rezolvare. (i) I. Evident, µ∗ (∅) = card∅ = 0;

II. Arătăm că µ∗ este izotonă. Fie deci A, B ⊆ X, A ⊆ B. Arătăm că
µ∗ (A) ≤ µ∗ (B). Deosebim două cazuri:
· Dacă mulţimea B este cel mult numărabilă (adica cardA ≤ ℵ0 ), atunci
mulţimea A este de asemenea cel mult numărabilă, deci µ∗ (A) = 0 = µ∗ (B);
· Dacă mulţimea B este nenumărabilă (adica cardA > ℵ0 ), atunci deosebim
două subcazuri:
∗ Dacă mulţimea A este cel mult numărabilă, atunci µ∗ (A) = 0 < µ∗ (B) = 1;
∗ Dacă mulţimea A este nenumărabilă, atunci µ∗ (A) = 1 = µ∗ (B).
III. Arătăm că µ∗ este numărabil subaditivă. Pentru aceasta, fie (An )n ⊆
∞ ∞
P(X) un şir de mulţimi. Arătăm că µ∗ (A) ≤ µ∗ (An ), unde A = ∪ An .
P
n=0 n=0
Deosebim două cazuri:
· Dacă ∀n ∈ N, An este cel mult numărabilă, atunci A este de asemenea cel
∞
mult numărabilă, deci µ∗ (A) = 0 = µ∗ (An );
P
n=0
· Dacă ∃n0 ∈ N astfel ca An0 este nenumărabilă, atunci A este de asemenea
∞
µ∗ (An ) ≥ µ∗ (An0 ) = 1 = µ∗ (A).
P
nenumărabilă, deci
n=0
Prin urmare, µ∗ este o măsură exterioară.
(ii) Determinăm submulţimile A ale lui X care sunt µ∗ -măsurabile, adică
satisfac condiţia:
(∗) ∀T ⊆ X, µ∗ (T ) = µ∗ (T ∩ A) + µ∗ (T ∩ cA).
Dacă se folosesc mulţimi T care sunt cel mult numărabile, atunci T ∩ A şi
T ∩ cA sunt de asemenea cel mult numărabile, deci µ∗ (T ) = 0 = µ∗ (T ∩ A) +
µ∗ (T ∩ cA), deci egalitatea (∗) este satisfăcuta. Trebuie sa operăm aşadar cu
mulţimi T care sunt nenumărabile, deci pentru care µ∗ (T ) = 1.
3
Prin urmare, trebuie să avem
1 = µ∗ (T ) = µ∗ (T ∩ A) + µ∗ (T ∩ cA),
ceea ce, ţinând seama de definiţia lui µ∗ , implică două posibilităţi: (µ∗ (T ∩A) =
0 şi µ∗ (T ∩ cA) = 1) sau (µ∗ (T ∩ A) = 1 şi µ∗ (T ∩ cA) = 0).
· Dacă (µ∗ (T ∩A) = 0 şi µ∗ (T ∩cA) = 1), vom opera, ı̂n particular, cu mulţimi
T ⊇ A (evident, există astfel de mulţimi). Atunci T ∩A = A, deci ı̂n mod necesar
trebuie ca µ∗ (A) = 0 (adică mulţimea A este cel mult numărabilă). Să arătăm
că această condiţie este şi suficientă, adică, să arătăm că dacă µ∗ (A) = 0,
atunci are loc (∗). Într-adevăr, deoarece T ∩ A ⊆ A şi µ∗ este izotonă, rezultă că
µ∗ (T ∩A) ≤ µ∗ (A) = 0, deci µ∗ (T ∩A) = 0, adica T ∩A este cel mult numărabilă.
Pentru a stabili (∗), rămâne să arătăm că µ∗ (T ∩ cA) = 1, adică T ∩ cA este
nenumărabilă. Într-adevăr, dacă am presupune prin reducere la absurd că T ∩cA
este cel mult numărabilă, ı̂ntrucât T ∩ A este cel mult numărabilă, ar rezulta
că T = T ∩ X = T ∩ (A ∪ cA) = (T ∩ A) ∪ (T ∩ cA) este cel mult numărabilă,
ceea ce este fals, deoarece am stabilit că trebuie să ne limităm doar la mulţimi
T care sunt nenumărabile.
Vom raţiona acum similar ı̂n cealaltă situaţie:
· Dacă (µ∗ (T ∩ A) = 1 şi µ∗ (T ∩ cA) = 0), vom opera, ı̂n particular, cu
mulţimi T ⊇ cA (evident, există astfel de mulţimi). Atunci T ∩ cA = cA,
deci ı̂n mod necesar trebuie ca µ∗ (cA) = 0 (adică mulţimea cA este cel mult
numărabilă). Să arătăm că această condiţie este şi suficientă, adică, să arătăm
că dacă µ∗ (cA) = 0, atunci are loc (∗). Într-adevăr, deoarece T ∩ cA ⊆ cA şi µ∗
este izotonă, rezultă că µ∗ (T ∩ cA) ≤ µ∗ (cA) = 0, deci µ∗ (T ∩ cA) = 0, adica
T ∩ cA este cel mult numărabilă. Pentru a stabili (∗), rămâne să arătăm că
µ∗ (T ∩ A) = 1, adică T ∩ A este nenumărabilă. Într-adevăr, dacă am presupune
prin reducere la absurd că T ∩ A este cel mult numărabilă, ı̂ntrucât T ∩ cA este
cel mult numărabilă, ar rezulta că T = T ∩X = T ∩(A∪cA) = (T ∩A)∪(T ∩cA)
este cel mult numărabilă, ceea ce este fals, deoarece am stabilit că trebuie să ne
limităm doar la mulţimi T care sunt nenumărabile.
În concluzie, condiţia necesară şi suficientă pentru ca o mulţime A să fie µ∗ -
măsurabilă este ca A să fie cel mult numărabilă sau cA să fie cel mult numărabilă.
Aceasta ı̂nseamnă că M = {A ⊆ X; cardA ≤ ℵ0 sau card(cA) ≤ ℵ0 }.
4
1. Fie X o mulţime oarecare, nevidă, C un inel de părţi ale lui X, (An )n ⊂ C
un şir de mulţimi şi µ : C → [0, ∞] o măsură oarecare. Arătaţi că:
∞
(i) µ(lim inf An ) ≤ lim inf µ(An ), dacă lim inf An ∈ C şi ∩ Ak ∈ C, ∀n ∈ N;
n n n k=n
∞
(ii) lim supµ(An ) ≤ µ(lim supAn ), dacă lim supAn ∈ C, ∪ Ak ∈ C, ∀n ∈ N
n n n k=n
∞
şi µ( ∪ An ) < ∞.
n=0
Rezolvare. Prin definiţie, pentru un şir oarecare de mulţimi (An )n ⊂ C,

∞ ∞ ∞ ∞
lim inf An = ∪ ∩ Ak iar lim supAn = ∩ ∪ Ak .
n n=1 k=n n n=1 k=n
Dacă (xn )n este un şir de numere reale, prin definiţie, lim inf xn = sup inf xk
n n k≥n
iar lim supxn = inf supxk .
n n k≥n
∞
(i) ∀n ∈ N, fie Bn = ∩ Ak . Atunci, din ipoteză, Bn ∈ C, ∀n ∈ N şi
k=n
∞
lim inf An = ∪ Bn ∈ C. Să observăm că şirul de mulţimi (Bn )n ⊂ C este
n n=1
∞ ∞
ascendent: ∀n ∈ N, Bn = ∩ Ak ⊆ ∩ Ak = Bn+1 . Aceasta ı̂nseamnă că
k=n k=n+1
∞
Bn % ∪ Bn = lim inf An ∈ C şi cum µ este o măsură, rezultă că este continuă
n=1 n
pe şiruri ascendente, deci
lim µ(Bn ) = µ( lim Bn ) = µ(lim inf An ). (1)

n→∞ n→∞ n
Pe de altă parte, ∀n ∈ N, Bn ⊆ An şi cum µ este măsură este izotonă, deci

µ(Bn ) ≤ µ(An ), ∀n ∈ N, ceea ce implică
lim inf µ(Bn ) ≤ lim inf µ(An ). (2)

n n
Deoarece şirul de mulţimi (Bn )n ⊂ C este ascendent iar µ este izotonă,

rezultă că şirul (µ(Bn ))n este monoton crescător, deci
lim µ(Bn ) = lim inf µ(Bn ). (3)

n→∞ n
Din (1), (2), (3) rezultă că µ(lim inf An ) ≤ lim inf µ(An ).
n n
(ii) Metoda I. Procedăm analog.

∞
Pentru ı̂nceput, să observăm că deoarece din ipoteză ∪ Ak ∈ C, ∀n ∈ N,
k=n
∞ ∞
rezultă că pentru n = 0, avem ∪ Ak ∈ C, deci are sens µ( ∪ Ak ).
k=0 k=0
∞
Acum, pentru ∀n ∈ N, fie Bn = ∪ Ak . Atunci, din ipoteză, Bn ∈ C, ∀n ∈ N
k=n
∞
şi lim supAn = ∩ Bn ∈ C. Să observăm că şirul de mulţimi (Bn )n ⊂ C este
n n=1
∞ ∞
descendent: ∀n ∈ N, Bn = ∪ Ak ⊇ ∪ Ak = Bn+1 . Aceasta ı̂nseamnă că
k=n k=n+1
∞
Bn & ∩ Bn = lim supAn ∈ C.
n=1 n
1
Pe de altă parte, cum µ este o măsură, rezultă că este continuă pe şiruri
∞ ∞
descendente (să remarcăm că ∀n ∈ N, Bn = ∪ Ak ⊆ ∪ An şi cum µ este
k=n n=0
∞
izotonă, µ(Bn ) ≤ µ( ∪ An ) < ∞ - din ipoteză).
n=0
Prin urmare,
lim µ(Bn ) = µ( lim Bn ) = µ(lim supAn ). (4)

n→∞ n→∞ n
Deoarece pentru ∀n ∈ N, Bn ⊇ An şi cum µ este măsură este izotonă, deci

µ(Bn ) ≥ µ(An ), ∀n ∈ N, ceea ce implică
lim supµ(Bn ) ≥ lim supµ(An ). (5)

n n
Deoarece şirul de mulţimi (Bn )n ⊂ C este descendent iar µ este izotonă,

rezultă că şirul (µ(Bn ))n este monoton descrescător, deci
lim µ(Bn ) = lim supµ(Bn ). (6)

n→∞ n
Din (4), (5), (6) rezultă că µ(lim supAn ) ≥ lim supµ(An ).
n n
Metoda II. Exerciţiu propus. Se poate aplica inegalitatea (i) pentru şirul
∞
de mulţimi de termen general Bn = ( ∪ An )\An .
n=0
2. Fie X = R, τ = τ u topologia uzuală pe R (adică familia tuturor mulţimilor

deschise din R ı̂n raport cu metrica euclidiană indusă de modul) şi fie B = A(τ )
(σ-algebra boreliană generată de τ ). Arătaţi că:
(i) B = A(F), unde F este familia tuturor mulţimilor ı̂nchise din R;
(ii) B = A(U) = A(U1 ) = A(U2 ) = A(U3 ) = A(K), unde U = {(a, b]; a, b ∈
R, a ≤ b} (cu convenţia (a, a] = ∅), U1 = {(a, b); a, b ∈ R, a ≤ b}, U2 = {[a, b); a, b ∈
R, a ≤ b}, U3 = {[a, b]; a, b ∈ R, a ≤ b}, K = {K ⊂ R, K mulţime compactă}.
Rezolvare. (i) Să arătam mai ı̂ntâi că A(τ ) ⊆ A(F) (∗). Observăm că este
suficient să stabilim că τ ⊆ A(F) (trecând apoi la σ-algebrele generate, obţinem
că A(τ ) ⊆ A(A(F)) = A(F)). Fie deci D ∈ τ , oarecare. Aceasta ı̂nseamnă că
mulţimea D este deschisă, deci cD este ı̂nchisă, adică cD ∈ F ⊆ A(F), de
unde cD ∈ A(F). Întrucât A(F) este σ-algebra generată, este o algebră, deci
c(cD) = D ∈ A(F), ceea ce intenţionam să arătăm.
Pentru incluziunea inversa, adică A(F) ⊆ A(τ ) (∗∗), precedăm analog. Ob-
servăm că este suficient să stabilim că F ⊆ A(τ ) (trecând apoi la σ-algebrele
generate, obţinem că A(F) ⊆ A(A(τ )) = A(τ )). Fie deci F ∈ F, oarecare.
Aceasta ı̂nseamnă că mulţimea F este ı̂nchisă, deci cF este deschisă, adică
cF ∈ τ ⊆ A(τ ), de unde cF ∈ A(τ ). Întrucât A(τ ) este σ-algebra generată,
este o algebră, deci c(cF ) = F ∈ A(τ ), ceea ce intenţionam să arătăm.
Din (∗) şi (∗∗), rezultă că A(τ ) = A(F).
2
(ii) Vom arăta mai ı̂ntâi că A(τ ) = A(U1 ). Într-adevăr, observăm că U1 ⊂ τ
(intervalele care alcatuiesc U1 sunt intervale deschise, deci multimi deschise).
Trecând la σ-algebre generate, obţinem că A(U1 ) ⊆ A(τ ). Să stabilim acum
incluziunea inversă, adică A(τ ) ⊆ A(U1 ). Observăm că este suficient, ca şi ı̂n
precedent, să arătăm că τ ⊆ A(U1 ) (se trece apoi la σ-algebre generate). Fie
deci D ∈ τ , oarecare. Vom arăta că D ∈ A(U1 ) :
I. Dacă D = ∅, atunci D ∈ A(U1 ) (A(U1 ) este σ-algebră generată, deci
algebră şi deci inel);
II. Dacă D 6= ∅, vom folosi următorul rezultat:
Teorema de structură a mulţimilor deschise, nevide din (R, τ u ). O
mulţime nevidă din R este deschisă dacă şi numai dacă există si este unică o
familie cel mult numărabilă (In )n∈N de intervale deschise, disjuncte două câte
∞
două astfel ı̂ncât D = ∪ In .
n=0
Evident, o parte (posibil vidă) (In0 )n∈N sunt intervale mărginite, iar cealaltă
parte (de asemenea posibil vidă) (In00 )n∈N sunt intervale nemărginite. Evident,
(In )n∈N = (In0 )n∈N ∪ (In00 )n∈N .
Intervalele nemărginite pot avea una dintre următoarele forme:
· (a, +∞), a ∈ R.
∞
Să arătăm că (a, +∞) = ∪ (a, a + n). Într-adevăr, ∀n ∈ N, (a, a + n) ⊂
n=0
∞
(a, +∞), deci ∪ (a, a + n) ⊆ (a, +∞). Să arătăm acum incluziunea inversă,
n=0
∞
(a, +∞) = ∪ (a, a + n). Fie x ∈ (a, +∞), oarecare. Atunci x > a. Trebuie
n=0
să arătăm că ∃n0 ∈ N astfel ca x ∈ (a, a + n0 ), adică, echivalent, să avem
a < x < a + n. Inegalitatea din stânga fiind asigurată, un astfel de n0 (cel mai
mic) este [x − a] + 1 (x − a este pozitiv);
· (−∞, b), b ∈ R.
∞
Să arătăm că (−∞, b) = ∪ (b − n, b). Într-adevăr, ∀n ∈ N, (b − n, b) ⊂
n=0
∞
(−∞, b), deci ∪ (b − n, b) ⊆ (−∞, b). Să arătăm acum incluziunea inversă,
n=0
∞
(−∞, b) = ∪ (b − n, b). Fie x ∈ (−∞, b), oarecare. Atunci x < b. Trebuie
n=0
să arătăm că ∃n0 ∈ N astfel ca x ∈ (b − n0 , b), adică, echivalent, să avem
b − n0 < x < b. Inegalitatea din dreapta fiind asigurată, un astfel de n0 (cel mai
mic) este [b − x] + 1 (b − x este pozitiv);
· (−∞, +∞)(= R). Atunci (−∞, +∞) = (−∞, b) ∪ (a, +∞), a, b ∈ R, a < b,
∞ ∞
deci (−∞, +∞) = [ ∪ (a, a + n)] ∪ [ ∪ (b − n, b)].
n=0 n=0
∞
Prin urmare, ı̂n fiecare dintre cele trei situaţii, mulţimea D = ∪ Jn , unde
n=0
Jn , n ∈ N, sunt intervale deschise şi mărginite, deci Jn ∈ A(U1 ), ∀n ∈ N.
Deoarece A(U1 ) este σ-algebră generată, este σ-algebră, deci σ-inel şi atunci
∞
D = ∪ Jn ∈ A(U1 ).
n=0
3
Să arătăm acum că B = A(U). Vom arăta pentru ı̂nceput că U ⊂ B (şi
trecem apoi la σ-algebre generate, deci vom avea (∗) A(U) ⊆ A(B) = B). Fie
deci (a, b] ∈ U, oarecare. Evident, (a, b] = (a, b) ∪ {b}, (a, b) ∈ τ ⊂ A(τ ) =
B, {b} ∈ F ⊂ A(F) = B, deci (a, b] ∈ B.
Rămâne să arătăm că (∗∗) B ⊆ A(U). Deoarece B = A(U1 ), vom arăta deci
că A(U1 ) ⊆ A(U). Ca şi ı̂n precedent, este suficient să arătăm că U1 ⊆ A(U).
Fie aşadar (a, b) ∈ U1 , oarecare. Arătăm că (a, b) ∈ A(U). Pentru aceasta,
∞
observăm că (a, b) = ∪ (a, b − n1 ] (Într-adevăr, (a, b − n1 ] ⊂ (a, b), ∀n ∈ N∗ , de
n=1
∞ ∞
1 1
unde ∪ (a, b − n] ⊆ (a, b). Pentru incluziunea inversă (a, b) ⊆ ∪ (a, b − n ],
n=1 n=1
fie x ∈ (a, b), oarecare. Trebuie să arătăm că există n0 ∈ N∗ astfel ca x ∈
(a, b− n10 ], adică, echivalent, să avem a < x ≤ b− n10 . Inegalitatea din stânga fiind
1
satisfăcută, rămâne să avem n0 ≥ b−x . Cel mai mic n0 cu această proprietate
1
este [ b−x ] + 1 (b − x > 0).
∞
Aşadar, (a, b) = ∪ (a, b − n1 ] şi cum (a, b − n1 ] ∈ A(U), ∀n ∈ N∗ , iar A(U)
n=1
este ı̂n particular σ-inel, rezultă că (a, b) ∈ A(U).
Procedând ı̂n mod cu totul analog se obţine că B = A(U2 ), respectiv, B =
∞ ∞
A(U3 ), stabilind ı̂n prealabil că (a, b) = ∪ [a + n1 , b), respectiv (a, b) = ∪ [a +
n=1 n=1
1
n, b + n1 ].
Să arătăm ı̂n final că B = A(K). Evident, U3 ⊂ K ⊂ F şi trecând la σ-
algebre generate obţinem că B = A(U3 ) ⊆ A(K) ⊆ A(F) = B, ceea ce implică
B = A(K).
Cu aceasta, rezolvarea se ı̂ncheie.
3. Fie X o mulţime oarecare, nevidă şi L o latice de părţi ale lui X. Arătaţi
că familia S = {A\B; A, B ∈ L} este un semi-inel de părţi ale lui X.
Rezolvare. Observăm că ı̂n definiţia lui S putem presupune, fără a re-
strânge generalitatea, că B ⊆ A (deoarece A\B = A\(A∩B), A∩B ⊆ A, A∩B ∈
L). Verificăm ı̂n continuare axiomele unui semi-inel:
I. Fie M, N ∈ S, oarecare. Să arătăm că M ∩ N ∈ S :
Deoarece M ∈ S, ∃A, B ∈ L, cu B ⊆ A (conform observaţiei anterioare)
astfel ca M = A\B. Analog, ∃C, D ∈ L, cu D ⊆ C astfel ca N = C\D. Atunci
M ∩ N = (A\B) ∩ (C\D) = (A ∩ cB) ∩ (C ∩ cD) = (A ∩ C) ∩ (cB ∩ cD) =
(A ∩ C) ∩ c(B ∪ D) = (A ∩ C)\(B ∪ D) ∈ S deoarece A ∩ C, B ∪ D ∈ L.
II. Fie M, N ∈ S, cu M ⊆ N , oarecare. Să arătăm că există P ∈ S astfel ca
M ⊆ P ⊆ N, P \M ∈ S, N \P ∈ S :
Deoarece M ∈ S, ∃A, B ∈ L, cu B ⊆ A astfel ca M = A\B. Analog,
∃C, D ∈ L, cu D ⊆ C astfel ca N = C\D.
Fie P = A ∩ C ∩ cD. Atunci P = (A ∩ C)\D ∈ S deoarece A ∩ C ∈ L, D ∈ L.
Să arătăm că P \M ∈ S :
P \M = (A ∩ C ∩ cD)\(A\B) = A ∩ C ∩ cD ∩ c(A ∩ cB) = (A ∩ C ∩ cD ∩ cA) ∪ (A ∩ C ∩ cD ∩ B) =

= A ∩ C ∩ cD ∩ B = (A ∩ B ∩ C)\D ∈ S
4
deoarece A ∩ B ∩ C ∈ L, D ∈ L.
Arătăm acum că N \P ∈ S :
N \P = (C\D)\(A ∩ C ∩ cD) = C ∩ cD ∩ c(A ∩ C ∩ cD) = (C ∩ cD) ∩ (cA ∪ cC ∪ D) =

= (C ∩ cD ∩ cA) ∪ (C ∩ cD ∩ cC) ∪ (C ∩ cD ∩ D) = C ∩ cD ∩ cA = C ∩ c(A ∪ D) = C\(A ∪ D) ∈ S
deoarece C ∈ L, A ∪ D ∈ L.
Rămâne să arătăm că M ⊆ P ⊆ N :
Evident, P = A ∩ C ∩ cD ⊆ C ∩ cD = C\D = N. A rămas să stabilim că
M ⊆ P , adică A\B = A ∩ cB ⊆ A ∩ C ∩ cD ceea ce are loc ı̂ntrucât A ∩ cB ⊆ A
iar A ∩ cB = M ⊆ N = C ∩ cD.
5
Funcţii măsurabile
1. Cercetaţi măsurabilitatea Lebesgue a următoarelor funcţii:

x3 , x ∈ Q

(i) f : R → R, f (x) = ;
x2 , x ∈ R\Q

2x + 1, x ∈ Q
(ii) f : R → R, f (x) =
x2 − 3x, x ∈ R\Q.
Rezolvare. Fie τ0 topologia uzuală pe R. Amintim următoarele:

Definiţie. Fie X, o mulţime oarecare, nevidă, τ o topologie pe X, A o σ-
algebră de părţi ale lui X şi µ : P(X) → [0, +∞] o măsură completă, arbitrară.
O funcţie f : (X, A) → (R, τ0 ) se spune că este A-măsurabilă dacă ∀D ∈
τ0 , f −1 (D) ∈ A (f −1 (D), imaginea inversă sau contraimaginea mulţimii A prin
funcţia f, este mulţimea {x ∈ X; f (x) ∈ D}).
Observaţie. Dacă o funcţie f este continuă pe X iar τ ⊆ A, atunci f

este A-măsurabilă. Prin urmare, noţiunea de funcţie măsurabilă constituie o
generalizare a noţiunii de funcţie continuă.
Fie τu topologia uzuală pe R, µ măsura Lebesgue pe R iar M clasa mulţimilor

Lebesgue măsurabile. Evident, τu ⊂ A(τu ) = B ⊂ M, deci τu ⊂ M.
˙ g, unde g : R → R, g(x) = x2 , ∀x ∈ R (f coincide

(i) Se observă că f =
R
µ-a.p.t. (aproape peste tot) pe R cu g : f (x) = g(x), ∀x ∈ R\Q, iar Q este
mulţime numărabilă, deci Q ∈ M şi µ(Q) = 0).
Deoarece funcţia g este evident continuă, ı̂n baza observaţiei anterioare este
Lebesgue măsurabilă şi cum f =
˙ g, rezultă că şi f este Lebesgue măsurabilă.
R
(ii) Se raţionează similar.
2. Arătaţi că funcţia parte ı̂ntreagă f : R → Z, f (x) = [x], ∀x ∈ R, este

Lebesgue măsurabilă.


 ...
n − 1, x ∈ [n − 1, n)

Rezolvare. ∀x ∈ R, f (x) = .

 n, x ∈ [n, n + 1)
...

Se observă că funcţia f este continuă pe R\Z şi cum mulţimea Z este
numărabilă (deci Z ∈M şi µ(Z) = 0), rezultă că f este continuă µ-a.p.t. pe
R (adică, este continuă cu excepţia unei mulţimi de măsură Lebesgue nulă µ).
Vom arăta că f este Lebesgue măsurabilă.
Ne propunem să demonstrăm următorul rezultat mai general:
Propoziţie. Fie X, o mulţime oarecare, nevidă, τ o topologie pe X, A

o σ-algebră de părţi ale lui X ı̂ncât τ ⊆ A, µ : P(X) → [0, +∞] o măsură
1
completă, arbitrară şi f : (X, A) → (R, τ0 ) o funcţie oarecare. Dacă f este
continuă µ-a.p.t. pe X, atunci f este A-măsurabilă.
Demonstraţie. Fie D ∈ τ0 , oarecare. Vom arăta că f −1 (D) ∈ A.

Întrucât f este continuă µ-a.p.t. pe X, ∃A ∈ A astfel ca µ(A) = 0 şi f este
continuă pe cA.
Observăm că f −1 (D) = f −1 (D) ∩ X = f −1 (D) ∩ (A ∪ cA) = (f −1 (D) ∩ A) ∪
−1
(f (D) ∩ cA).
Deoarece f −1 (D) ∩ A ⊆ A, µ(A) = 0 şi µ este completă, rezultă că f −1 (D) ∩
A ∈ A.
Deoarece A este algebră, rămâne să arătăm că f −1 (D) ∩ cA ∈ A.
Observăm că f −1 (D) ∩ cA = (f/cA )−1 (D) şi deoarece f este continuă pe
cA, aceasta ı̂nseamnă că f/cA este continuă pe X şi ı̂ntrucât τ ⊆ A, rezultă că
f/cA este A-măsurabilă. Prin urmare, cum D ∈ τ0 , rezultă că (f/cA )−1 (D) ∈ A,
adică f −1 (D) ∩ cA. Cu aceasta rezolvarea se ı̂ncheie.
∞
xln n , x > 0.
P
3. Fie funcţia f : D → R, f (x) =
n=1
(i) Determinaţi domeniul maxim de definiţie, D, a lui f ;
(ii) Studiaţi măsurabilitatea Lebesgue a lui f pe D.
∞ 1 1
x1+ 2 +...+ n , x > 0, respectiv,
P
Aceeaşi problemă pentru f : D → R, f (x) =
n=1
∞ n
√ x n,x
P
f : D → R, f (x) = n+x
∈ R.
n=1
∞
xln n ∈ R}.D este mulţimea punctelor x
P
Rezolvare. I. (i) D = {x > 0;
n=1
∞
xln n , care este o serie numerică cu termeni pozitivi.
P
de convergenţă a seriei
n=1
Fie an = xln n , ∀n ≥ 1. Atunci
an+1 xln(n+1) n+1

lim = lim = lim xln(n+1)−ln n = lim xln n = x0 = 1,
n→∞ an n→∞ xln n n→∞ n→∞
deci criteriul raportului nu furnizează nicio informaţie. Să aplicăm atunci criteriul
lui Raabe-Duhamel:
n
an n (xln n+1 − 1) n n 1
lim n( −1) = lim n(xln n+1 −1) = lim n ·ln( ) = ln x·ln = − ln x.
n→∞ an+1 n→∞ n→∞ ln n+1 n+1 e
· Dacă − ln x < 1 ⇔ ln x > −1 ⇔ x > 1e , seria este divergentă;

· Dacă − ln x > 1 ⇔ ln x < −1 ⇔ x < 1e , seria este convergentă;
∞ ∞
· Dacă − ln x = 1 ⇔ x = 1e , obţinem seria ( 1e )ln n = 1
P P
n , care este
n=1 n=1
divergentă.
Prin urmare, D = (0, 1e ).
2
∞
xln n (f (x) este suma seriei convergente). ∀x ∈
P
(ii) ∀x ∈ D, f (x) =
n=1
D, ∀n ≥ 1, fie Sn (x) termenul general al şirului sumelor parţiale ale seriei
∞
xln n .
P
convergente
n=1
Atunci, ∀x ∈ D, ∀n ≥ 1, Sn (x) = x0 +xln 2 +...+xln n . Se observă că ∀n ≥ 1,
Sn este funcţie continuă, deci Lebesgue măsurabilă pe D.
∞
xln n este convergentă, rezultă că şirul (Sn )n
P
Deoarece ∀x ∈ D, seria
n=1
converge punctual pe mulţimea D la funcţia f. Prin urmare, ı̂ntrucât convergenţa
punctuală conservă măsurabilitatea, rezultă că f este Lebesgue măsurabilă pe
D.
∞ 1 1
x1+ 2 +...+ n , x > 0.
P
II. Raţionăm acum similar pentru seria numerică
n=1
∞ 1 1
x1+ 2 +...+ n ∈ R}.D este mulţimea punctelor x de
P
(i) D = {x > 0;
n=1
∞ 1 1
x1+ 2 +...+ n , care este o serie numerică cu termeni pozitivi.
P
convergenţă a seriei
n=1
1 1
Fie an = x1+ 2 +...+ n , ∀n ≥ 1. Atunci
1 1 1
an+1 x1+ 2 +...+ n + n+1 1
lim = lim 1 1 = lim x n+1 = 1,
n→∞ an n→∞ x 1+ 2 +...+ n n→∞
deci criteriul raportului nu furnizează nicio informaţie. Să aplicăm atunci criteriul
lui Raabe-Duhamel:
1
an 1 (x− n+1 − 1) 1
lim n( − 1) = lim n(x− n+1 − 1) = lim 1 ·− · n = − ln x.
n→∞ an+1 n→∞ n→∞ − n+1 n+1
· Dacă − ln x < 1 ⇔ ln x > −1 ⇔ x > 1e , seria este divergentă;

· Dacă − ln x > 1 ⇔ ln x < −1 ⇔ x < 1e , seria este convergentă;
∞ ∞
· Dacă − ln x = 1 ⇔ x = 1e , obţinem seria ( 1e )ln n = 1
P P
n , care este
n=1 n=1
divergentă.
Prin urmare, D = (0, 1e ).
∞ 1 1
x1+ 2 +...+ n (f (x) este suma seriei convergente).
P
(ii) ∀x ∈ D, f (x) =
n=1
∀x ∈ D, ∀n ≥ 1, fie Sn (x) termenul general al şirului sumelor parţiale ale seriei
∞ 1 1
x1+ 2 +...+ n .
P
convergente
n=1
1 1 1
Atunci, ∀x ∈ D, ∀n ≥ 1, Sn (x) = x1 + x1+ 2 + ... + x1+ 2 +...+ n . Se observă
că ∀n ≥ 1, Sn este funcţie continuă, deci Lebesgue măsurabilă pe D.
∞ 1 1
x1+ 2 +...+ n este convergentă, rezultă că şirul
P
Deoarece ∀x ∈ D, seria
n=1
(Sn )n converge punctual pe mulţimea D la funcţia f. Prin urmare, ı̂ntrucât
3
convergenţa punctuală conservă măsurabilitatea, rezultă că f este Lebesgue
măsurabilă pe D.
∞ n
√x n
P
III. (i) D = {x ∈ R; n+x
∈ R}.D este mulţimea punctelor x de
n=1
∞ n
√ x n , care este o serie numerică cu termeni oarecare.
P
convergenţă a seriei n+x
n=1
xn n |x|n
∀n ≥ 1, fie an = √n+x n . Atunci |an | = |
√ x n| ≥ √ .
n+x n+|x|n
|x|n
· Dacă |x| ≥ 1, lim √n+|x|n = lim √n1 = 1, deci, (ı̂n cazul ı̂n care
n→∞ n→∞ n +1
|x|
există), lim |an | ≥ 1, de unde lim |an | 6= 0, ceea ce echivalează cu faptul că
n→∞ n→∞
∞ n
√ x n este deci ı̂n situaţia aceasta divergentă.
P
lim an 6= 0. Seria n+x
n→∞ n=1
· Dacă |x| < 1, x 6= 0, atunci
√ x
n+1 √
|an+1 | n+1+xn+1 n + xn
lim = lim | x n | = |x| · lim √ = |x| < 1,
n→∞ |an | n→∞ √ n→∞ n + 1 + xn+1
n+xn
∞ n
x
P
deci seria modulelor | √n+x n | este convergentă, ceea ce ı̂nseamnă că seria
n=1
∞ n
√x n
P
n+x
este absolut convergentă.
n=1
· Dacă x = 0, se obţine seria cu termenul general 0, care este, evident,
convergentă.
∞
√ 1 , care este divergentă.
P
· Dacă x = 1, obţinem seria n+1
n=1
∞
P (−1)n
· Dacă x = −1, obţinem seria √
n+(−1)n
. Fie Sn , termenul general al
n=1
şirului sumelor parţiale. Atunci
1 1 1 1 1 1 1
S2n = √ −√ +√ −√ +√ − ... − √ +√ <
2+1 3−1 4+1 5−1 6+1 2n − 1 − 1 2n + 1
1 1 1 1 1 1 1
< √ −√ +√ −√ +√ − ... − √ +√ =
2+1 3+1 4+1 5+1 6+1 2n − 1 − 1 2n − 1 + 1
n n n
1 X 1 1 1 X −2 1 X 1
= √ + (√ −√ )= √ + =√ − =
2 + 1 k=2 2k − 1 + 1 2k − 1 − 1 2 + 1 k=2 2k − 2 2 + 1 k=2 k − 1
1 1 1
= √ − (1 + + ... + ) → −∞,
2+1 2 n−1
ceea ce implică lim S2n = −∞. Prin urmare, şirul (Sn )n este divergent, deci
n→∞
∞
P (−1)n
seria √
n+(−1)n
este divergentă. În concluzie, D = (−1, 1).
n=1
Se raţionează la fel ca mai sus ı̂n ceea ce priveşte măsurabilitatea Lebesgue
a funcţiei sumă a seriei pe mulţimea sa de convergenţă (−1, 1).
4
Tipuri de convergenţă a şirurilor de funcţii măsurabile
Amintim pentru ı̂nceput următoarele noţiuni:
Definiţie. Dacă X ⊆ R este o mulţime oarecare, nevidă, spunem că un şir

de funcţii (fn )n , fn : X → R este:
(i) convergent punctual pe X la o funcţie f : X → R (şi notăm aceasta prin
p
fn → f ) dacă ∀x ∈ X, fn (x) → f (x), adică, ∀x ∈ X, ∀ε > 0, ∃n0 (ε, x) ∈ N astfel
X
ca ∀n ≥ n0 (ε, x), |fn (x) − f (x)| < ε;
(ii) convergent uniform pe X la o funcţie f : X → R (şi notăm aceasta prin
u
fn → f ) dacă ∀ε > 0, ∃n0 (ε) ∈ N astfel ca ∀n ≥ n0 (ε), |fn (x) − f (x)| < ε, ∀x ∈
X
X.
Observaţie. Orice şir de funcţii uniform convergent este punctual convergent.

Reciproca nu este ı̂n general adevărată.
Observaţie. (Criteriul majorării) Fie f : X → R, (fn )n , fn : X →

R. Dacă există un şir numeric (αn )n ⊂ [0, ∞) convergent la 0, astfel ı̂ncât
u
|fn (x) − f (x)| ≤ αn , ∀n ∈ N, ∀x ∈ X, atunci fn → f .
X
Definiţie. Dacă (X, A, µ) este un spaţiu cu măsură completă iar (fn )n ,

fn : X → R, n ∈ N, este un şir de funcţii A-măsurabile, finite µ-a.p.t. pe X,
spunem că (fn )n :
·
(i) converge µ-a.p.t. pe X la f : X → R (şi notăm aceasta prin fn → f )
X
p
dacă ∃A ∈ A astfel ı̂ncât µ(A) = 0 şi fn → f ;
X\A
(ii) converge aproape uniform pe X la f : X → R (şi notăm aceasta prin
a.u. u
fn → f ) dacă ∀ε > 0, ∃Aε ∈ A astfel ı̂ncât µ(Aε ) < ε şi fn → f (adică,
X X\Aε
∀δ > 0, ∃n0 (ε, δ) ∈ N astfel ca ∀n ≥ n0 (ε, δ), |fn (x) − f (x)| < δ, ∀x ∈ X\Aε );
µ
(iii) converge ı̂n măsură la f : X → R (şi notăm aceasta prin fn → f ) dacă
X
∀ε > 0, lim µ({x ∈ X; |fn (x) − f (x)| ≥ ε}) = 0.
n→∞
p ·
Observaţie. i) Dacă fn → f , atunci fn → f ;
X X
u. a.u.
ii) Dacă fn → f , atunci fn → f.
X X
a.u. µ ·
Observaţie. Dacă fn → f , atunci fn → f şi fn → f. Reciprocele nu au
X X X
· a.u.
loc ı̂n general. Totuşi, dacă µ(X) < ∞ şi fn → f , atunci fn → f (Teorema lui
X X
µ
Egorov), deci fn → f.
X
1
1. Studiaţi diferite tipuri de convergenţă pentru şirurile următoare de funcţii:
I. (În raport cu măsura Lebesgue):
(i) fn (x) = n1 ℵ[0,n] (x), n ∈ N∗ , x ∈ R;
(ii) fn (x) = 1+nn√x , n ∈ N, x ∈ [0, 1];
n sin x
(iii) fn (x) = 1+n2 sin2 x
, n ∈ N, x ∈ [0, π];

0, |x| ≤ n sau |x| > n + 1
(iv) fn (x) = , n ∈ N, x ∈ R;
1, n < |x| ≤ n + 1
n, x ∈ [0, n1 ]

(v) fn (x) = , n ∈ N∗ , x ∈ R;
< 0 sau x > n1
0, x−nx
ne ,x ≥ 0
(vi) fn (x) = , n ∈ N, x ∈ R;
0, x < 0
(vii) fn (x) = √1x ℵ(0, n1 ] (x), n ∈ N∗ , x ∈ (0, 1];
II. (În raport cu măsura de numărare µ : P(N∗ ) → [0, ∞]):

fn (x) = ℵ{1,2,...,n} (x), n, x ∈ N∗ .
1

∈ [0, n]
n, x
Rezolvare. I. (i) fn (x) = , ∀n ∈ N∗ , ∀x ∈ R.
0, x ∈ (−∞, 0) ∪ (n, +∞)
Convergenţa punctuală:
p
Să arătăm mai ı̂ntâi că fn → 0. Pentru aceasta, trebuie să verificăm că ∀x ∈
R
R, ∀ε > 0, ∃n0 (ε, x) ∈ N∗ astfel ca ∀n ≥ n0 (ε, x), |fn (x) − 0| = fn (x) < ε(∗).
Într-adevăr, dacă:
·x < 0, atunci fn (x) = 0, deci (∗) are loc;
·x ≥ 0, trebuie sa arătăm că ∀x ≥ 0, ∀ε > 0, ∃n0 (ε, x) ∈ N∗ astfel ca ∀n ≥
n0 (ε, x), fn (x) < ε.
Fie deci x ≥ 0 şi ∀ε > 0, oarecare. Evident, deoarece lim n1 = 0, ∃n0ε ∈ N∗
n→∞
astfel ca ∀n ≥ n0ε , n1 < ε.
Fie acum n0 (ε, x) = max{n0ε , [x] + 1}(∈ N∗ ) şi fie ∀n ≥ n0 (ε, x). Atunci
n > x, deci fn (x) = n1 şi, ı̂ntrucât n ≥ n0ε , obţinem că fn (x) = n1 < ε, adică (∗)
are loc.
p
Prin urmare, fn → 0.
R
Să observăm acum că |fn (x) − 0| = fn (x) ≤ n1 , ∀n ∈ N∗ , ∀x ∈ R şi cum
u a.u.
lim n1 = 0, din criteriul majorării rezultă că fn → 0. Prin urmare, fn → 0,
n→∞ R R
µ ·
deci fn → f şi fn → f.
X X
(ii) Convergenţa punctuală:

√1 , x

x
∈ (0, 1] p
Observăm că ∀x ∈ [0, 1], lim fn (x) = , deci fn → f , f (x) =
n→∞ ∞, x = 0 [0,1]
√1 , x

x
∈ (0, 1] ·
, ∀x ∈ [0, 1]. Prin urmare, ı̂n particular, fn → f şi, ı̂ntrucât
∞, x = 0 [0,1]
a.u. µ
µ([0, 1]) = 1 < ∞, din Teorema lui Egorov rezultă că fn → f , de unde fn → f .
[0,1] [0,1]
2
(iii) Convergenţa punctuală:
p ·
Evident, ∀x ∈ [0, π], lim fn (x) = 0, deci fn → 0. În particular, fn → 0.
n→∞ [0,π] [0,π]
a.u.
Conform Teoremei lui Egorov, ı̂ntrucât µ([0, π]) = π < ∞, rezultă că fn → 0,
[0,π]
µ
de unde fn → 0.
[0,π]
a.u.
Să remarcăm că putem raţiona şi direct pentru a arăta că fn → 0. Trebuie
[0,π]
u
aşadar să verificăm că ∀ε > 0, ∃Aε ∈ M astfel ı̂ncât µ(Aε ) < ε şi fn → 0.
cA=[0,π]\A
Într-adevăr, ∀ε > 0, fie Aε = [0, 3ε ) ∪ (π − 3ε , π]. Evident, Aε ∈ M şi µ(Aε ) =
2ε u
3 < ε. Rămâne să arătăm că fn →ε ε
0.
cAε =[ 3 ,π− 3 ]
Se verifică cu uşurinţă că sin x ≥ sin 3ε , ∀x ∈ [ 3ε , π − 3ε ], de unde |fn (x) − 0| =
n sin x n ε ε
fn (x) = 1+n 2 sin2 x ≤ 1+n2 sin ε , ∀x ∈ [ 3 , π − 3 ], ∀ε > 0, ∀n ∈ N.
3
Deoarece ∀ε > 0 (arbitrar, fixat), avem lim 1+n2nsin ε = 0, din criteriul
n→∞ 3
u a.u.
majorării rezultă că fn ε
→ ε 0. Prin urmare, ı̂n final, fn → 0.
[ 3 ,π− 3 ] [0,π]
u
Să arătăm ı̂n continuare că fn 9 0. Într-adevăr, dacă presupunem prin
[0,π]
u
reducere la absurd că fn → 0, aceasta ı̂nsemnând că ∀ε > 0, ∃n0 (ε) ∈ N
[0,π]
n sin x
astfel ca ∀n ≥ n0 (ε), |fn (x) − 0| = 1+n 2 sin2 x < ε, ∀x ∈ [0, π], fie, ı̂n particular
1 ∗
xn = arcsin n , ∀n ∈ N ((xn )n ⊂ [0, π]).
1
1
Atunci, ∀ε > 0, ∃n0 (ε) ∈ N astfel ca ∀n ≥ n0 (ε), 1+nn2 1 = 2 < ε, ceea ce
n2
u
este fals. Prin urmare, fn 9 0.
[0,π]
(iv) Convergenţa punctuală:

p
Să arătăm că ∀x ∈ R, lim fn (x) = 0 (deci fn → 0). Să arătăm aşadar că
n→∞ R
∀x ∈ R, ∀ε > 0, ∃n0 (ε, x) ∈ N astfel ca ∀n ≥ n0 (ε, x), |fn (x) − 0| = fn (x) < ε(∗).
Într-adevăr, ∀x ∈ R, ∀ε > 0, fie n0 (ε, x) = [|x|] + 1(∈ N) şi fie ∀n ≥ n0 (ε, x).
Atunci n > |x|, deci fn (x) = 0 < ε. Afirmaţia (∗) este satisfăcută. Prin urmare,
p ·
fn → 0, deci, ı̂n particular, fn → 0.
R R
µ a.u.
Să arătăm ı̂n continuare că fn 9 0 (va rezulta atunci că fn 9 0). Dacă
R R
µ
presupunem, prin reducere la absurd, că fn → 0, aceasta ı̂nseamnă că ∀ε >
R
0, lim µ({x ∈ R; |fn (x) − 0| = fn (x) ≥ ε}) = 0. În particular, pentru ε = 1,
n→∞
obţinem că lim µ({x ∈ R; fn (x) ≥ 1}) = 0.
n→∞
Din definiţia lui fn (x), rezultă că {x ∈ R; fn (x) ≥ 1} = {x ∈ R; fn (x) =
1} = (n, n+1], de unde lim µ({x ∈ R; fn (x) ≥ 1}) = lim µ((n, n+1]) = 1 6= 0,
n→∞ n→∞
µ
contradicţie. Prin urmare, fn 9 0.
R
(v) Convergenţa punctuală: ∀x ∈ R, calculăm lim fn (x) :

n→∞
3
· Dacă x < 0, atunci ∀n ≥ 1, fn (x) = 0, deci lim fn (x) = 0;
n→∞
· Dacă x = 0, atunci ∀n ≥ 1, fn (x) = n, deci lim fn (x) = ∞;
n→∞
· Dacă x > 0, arătăm că ∀ε > 0, ∃n0 (ε, x) ∈ N∗ astfel ca ∀n ≥ n0 (ε, x), |fn (x)−
0| = fn (x) < ε.
Într-adevăr, ∀x > 0, ∀ε > 0, fie n0 (ε, x) = [ x1 ] + 1(∈ N∗ ) şi fie ∀n ≥ n0 (ε, x).
Atunci n > x1 , de unde fn (x) = 0 < ε. Prin urmare, dacă x > 0, atunci
lim fn (x) = 0.
n→∞
·
În consecinţă, deoarece {0} ∈ M şi µ({0}) = 0, rezultă că fn → 0.
R
a.u.
Să arătăm, ı̂n continuare, că fn → 0, adică, ∀ε > 0, ∃Aε ∈ M astfel
R
u
ı̂ncât µ(Aε ) < ε şi fn → 0 (adică, ∀δ > 0, ∃n0 (ε, δ) ∈ N∗ astfel ca ∀n ≥
cAε
n0 (ε, δ), |fn (x) − 0| = fn (x) < δ, ∀x ∈ cAε ).
Deoarece lim n1 = 0, rezultă că ∃nε ∈ N∗ astfel ca ∀n ≥ nε , n1 < ε. În
n→∞
particular, n1ε < ε.
∀ε > 0, fie Aε = [0, n1ε ](∈ M). Evident, µ(Aε ) = n1ε < ε. A rămas să
arătăm că ∀δ > 0, ∃n0 (ε, δ) ∈ N∗ astfel ca ∀n ≥ n0 (ε, δ), fn (x) < δ, ∀x ∈
(−∞, 0) ∪ ( n1ε , +∞)(∗∗).
∀δ > 0, fie n0 (ε, δ) = nε (∈ N∗ ) şi fie ∀n ≥ n0 (ε, δ). Atunci n ≥ nε .
· Dacă x ∈ (−∞, 0), adică x < 0, atunci ∀n ∈ N∗ , fn (x) = 0 < δ deci (∗∗)
este satisfăcută;
· Dacă x ∈ ( n1ε , +∞), adică x > n1ε , cum n ≥ nε , rezultă că x > n1ε ≥ n1 ,
deci fn (x) = 0 < δ şi astfel (∗∗) este din nou satisfăcută.
a.u. µ
Prin urmare, fn → 0 de unde fn → 0.
R R
µ
Putem arăta şi direct că fn → 0. Aceasta ı̂nseamnă să demonstrăm că
R
∀ε > 0, lim µ(An (ε)) = 0, unde ∀ε > 0, ∀n ∈ N∗ , An (ε) = {x ∈ R; |fn (x) − 0| =
n→∞
fn (x) ≥ ε}, de unde An (ε) = [0, n1 ], ∀n ≥ ε. Evident, ∀ε > 0, lim µ(An (ε)) =
n→∞
1
lim = 0.
n→∞ n
(vi) Convergenţa punctuală: ∀x ∈ R, calculăm lim fn (x) :

 n→∞
0, x < 0
(
0, x < 0

0, x 6= 0

lim fn (x) =
n→∞
n
lim enx , x ≥ 0 =  ∞, x = 0 = ∞, x=0
. Deoarece
n→∞ 0, x > 0
·
{0} ∈ M şi µ({0}) = 0, rezultă că fn → f ≡ 0.
R
a.u.
Arătăm că fn → 0, adică, ∀ε > 0, ∃Aε ∈ M astfel ı̂ncât µ(Aε ) < ε şi
R
u
fn → 0.
cAε
Într-adevăr, ∀ε > 0, ∃Aε = [0, 2ε ](∈ M) astfel ı̂ncât µ(Aε ) = 2ε < ε. Să
u
arătăm că fn → 0.
cAε =(−∞,0)∪( 2ε ,+∞)

0, x < 0 n
Observăm că ∀x ∈ cAε , ∀n ∈ N, |fn (x) − 0| = fn (x) = n ε < n 2ε .
enx , x > 2
e
4
n
Deoarece ∀ε > 0 (arbitrar, fixat), avem lim nε = 0, din criteriul majorării
n→∞ e 2
u a.u. µ
rezultă că fn → 0, de unde fn → 0, ceea ce implică fn → 0.
cAε R R
µ
Observăm că putem verifica şi direct că fn → 0 :
R
n
∀ε > 0, lim µ({x ∈ R; |fn (x) − 0| = fn (x) ≥ ε}) = lim µ({x ∈ R+ ; ≥ ε}) =
n→∞ n→∞ enx
1 n 1 n 1 n
= lim µ({x ∈ R; 0 ≤ x ≤ ln }) = lim µ([0, ln ]) = lim ( ln ) =
n→∞ n ε n→∞ n ε n→∞ n ε
ln n − ln ε
= lim = 0.
n→∞ n
1
√ , x ∈ (0, 1 ]
(vii) fn (x) = x n
∀x ∈ (0, 1], ∀n ∈ N∗ .
0, x ∈ ( n1 , 1]
p
Observăm că fn → 0. Într-adevăr, ∀x ∈ (0, 1], ∀ε > 0, ∃n0 (ε, x) = [ x1 ] + 1(∈
(0,1]
N∗ ) astfel ca, ∀n ≥ n0 (ε, x) = [ x1 ] + 1, avem n > x1 , deci x > n1 , de unde
|fn (x) − 0| = fn (x) = 0 < ε.
a.u.
(0,1]
u
fn → 0.
cAε
Deoarece lim 1
= 0, aceasta ı̂nseamnă că ∀ε > 0, ∃nε ∈ N∗ aşa ı̂ncât
n→∞ n
1
∀n ≥ nε , are În particular, n1ε < ε.
loc n < ε.
Fie atunci Aε = (0, n1ε ](∈ M). Evident, µ(Aε ) < ε. A rămas să arătăm că
u
fn → 0, adică, echivalent, ∀δ > 0, ∃n0 (ε, δ) ∈ N∗ astfel ca ∀n ≥ n0 (ε, δ), fn (x) <
cAε
δ, ∀x ∈ cAε = ( n1ε , 1].
∀δ > 0, fie n0 (ε, δ) = max{nε , [ x1 ] + 1}(∈ N∗ ) şi fie n ≥ n0 (ε, δ), oarecare.
Atunci n ≥ nε , deci n1 ≤ n1ε < ε şi n > x1 , de unde x > n1 , ceea ce implică
a.u. µ
fn (x) = 0 < δ. Prin urmare, fn → 0, deci fn → 0.
(0,1] (0,1]
u
Observăm că fn 9 0. Într-adevăr, dacă presupunem, prin reducere la
(0,1]
u
absurd, că fn → 0, aceasta ı̂nseamnă că ∀ε > 0, ∃n0 (ε) ∈ N∗ astfel ca
(0,1]
∀n ≥ n0 (ε), |fn (x) − 0| < ε, ∀x ∈ (0, 1].
= n1 , ∀n ∈ N∗ ((xn )n ⊂ (0, 1]). Atunci,
Fie, ı̂n particular xn √ √ ∀ε > 0, ∃n0 (ε) ∈
∗
N astfel ca ∀n ≥ n0 (ε), n < ε, ceea ce ı̂nseamnă ca lim n = 0, ceea ce este
n→∞
fals.
II. Evident, măsura 
de numărare µ este completă.

 1, x = 1
1, x = 2



∗
∀n, x ∈ N , fn (x) = .... .
1, x = n




0, x ≥ n + 1

5
p
Observăm că fn →∗ 1. Într-adevăr, ∀x ∈ N∗ , ∀ε > 0, ∃n0 (ε, x) = x(∈ N∗ )
N
astfel ca ∀n ≥ n0 (ε, x) = x, fn (x) = 1, de unde |fn (x) − 1| = 0 < ε.
µ
Remarcăm că fn 9∗ 1. Într-adevăr, dacă presupunem, prin reducere la
N
µ
absurd, că fn →∗ 1, aceasta ı̂nseamnă că ∀ε > 0, lim µ({x ∈ N∗ ; |fn (x) − 1| =
N n→∞
1 − fn (x) ≥ ε}) = 0. În particular, pentru ε = 12 , rezultă că
1
0 = lim µ({x ∈ N∗ ; fn (x) ≤ }) = lim µ({x ∈ N∗ ; fn (x) = 0}) = lim µ({n+1, n+2, ...}) = ∞,
n→∞ 2 n→∞ n→∞
µ a.u.
ceea ce este fals. Aşadar fn 9∗ 1, deci fn 9∗ 1.
N N
a.u.
Observăm că putem arăta şi direct că fn 9∗ 1. Dacă presupunem, prin
N
a.u.
reducere la absurd, că fn →∗ 1, aceasta ı̂nseamnă că ∀ε > 0, ∃Aε ∈ M astfel
N
u
ı̂ncât µ(Aε ) < ε şi fn → 1.
cAε
În particular, pentru ε = 21 , rezultă că ∃A0 ∈ M astfel ı̂ncât µ(A0 ) < 12
u
şi fn → 1. Din definiţia lui µ urmează că µ(A0 ) = 0, adică A0 = ∅, ceea
cA0
u
ce antrenează că fn → 1. Prin urmare, pentru δ = 1
2 , ∃n0 ∈ N∗ astfel ca
c∅=N∗
∀n ≥ n0 , |fn (x) − 1| = 1 − fn (x) < 12 , ∀x ∈ N∗ .
În consecinţă, ∃n0 ∈ N∗ astfel ca ∀n ≥ n0 , fn (x) > 21 (deci fn (x) = 1), ∀x ∈
N∗ . În particular, pentru xn = n + 1, n ≥ n0 , obţinem că fn (n + 1) = 1,
contradicţie, ı̂ntrucât fn (n + 1) = 0, ∀n ∈ N∗ .
6
Tipuri de convergenţă a şirurilor de funcţii măsurabile
Amintim pentru ı̂nceput următoarele noţiuni:
Definiţie. Dacă X ⊆ R este o mulţime oarecare, nevidă, spunem că un şir

de funcţii (fn )n , fn : X → R este:
(i) convergent punctual pe X la o funcţie f : X → R (şi notăm aceasta prin
p
fn → f ) dacă ∀x ∈ X, fn (x) → f (x), adică, ∀x ∈ X, ∀ε > 0, ∃n0 (ε, x) ∈ N astfel
X
ca ∀n ≥ n0 (ε, x), |fn (x) − f (x)| < ε;
(ii) convergent uniform pe X la o funcţie f : X → R (şi notăm aceasta prin
u
fn → f ) dacă ∀ε > 0, ∃n0 (ε) ∈ N astfel ca ∀n ≥ n0 (ε), |fn (x) − f (x)| < ε, ∀x ∈
X
X.
Observaţie. Orice şir de funcţii uniform convergent este punctual convergent.

Reciproca nu este ı̂n general adevărată.
Observaţie. (Criteriul majorării) Fie f : X → R, (fn )n , fn : X →

R. Dacă există un şir numeric (αn )n ⊂ [0, ∞) convergent la 0, astfel ı̂ncât
u
|fn (x) − f (x)| ≤ αn , ∀n ∈ N, ∀x ∈ X, atunci fn → f .
X
Definiţie. Dacă (X, A, µ) este un spaţiu cu măsură completă iar (fn )n ,

fn : X → R, n ∈ N, este un şir de funcţii A-măsurabile, finite µ-a.p.t. pe X,
spunem că (fn )n :
·
(i) converge µ-a.p.t. pe X la f : X → R (şi notăm aceasta prin fn → f )
X
p
dacă ∃A ∈ A astfel ı̂ncât µ(A) = 0 şi fn → f ;
X\A
(ii) converge aproape uniform pe X la f : X → R (şi notăm aceasta prin
a.u. u
fn → f ) dacă ∀ε > 0, ∃Aε ∈ A astfel ı̂ncât µ(Aε ) < ε şi fn → f (adică,
X X\Aε
∀δ > 0, ∃n0 (ε, δ) ∈ N astfel ca ∀n ≥ n0 (ε, δ), |fn (x) − f (x)| < δ, ∀x ∈ X\Aε );
µ
(iii) converge ı̂n măsură la f : X → R (şi notăm aceasta prin fn → f ) dacă
X
∀ε > 0, lim µ({x ∈ X; |fn (x) − f (x)| ≥ ε}) = 0.
n→∞
p ·
Observaţie. i) Dacă fn → f , atunci fn → f ;
X X
u. a.u.
ii) Dacă fn → f , atunci fn → f.
X X
a.u. µ ·
Observaţie. Dacă fn → f , atunci fn → f şi fn → f. Reciprocele nu au
X X X
· a.u.
loc ı̂n general. Totuşi, dacă µ(X) < ∞ şi fn → f , atunci fn → f (Teorema lui
X X
µ
Egorov), deci fn → f.
X
1
1. Studiaţi diferite tipuri de convergenţă pentru şirurile următoare de funcţii:
I. (În raport cu măsura Lebesgue):
(i) fn (x) = n1 ℵ[0,n] (x), n ∈ N∗ , x ∈ R;
(ii) fn (x) = 1+nn√x , n ∈ N, x ∈ [0, 1];
n sin x
(iii) fn (x) = 1+n2 sin2 x
, n ∈ N, x ∈ [0, π];

0, |x| ≤ n sau |x| > n + 1
(iv) fn (x) = , n ∈ N, x ∈ R;
1, n < |x| ≤ n + 1
n, x ∈ [0, n1 ]

(v) fn (x) = , n ∈ N∗ , x ∈ R;
< 0 sau x > n1
0, x−nx
ne ,x ≥ 0
(vi) fn (x) = , n ∈ N, x ∈ R;
0, x < 0
(vii) fn (x) = √1x ℵ(0, n1 ] (x), n ∈ N∗ , x ∈ (0, 1];
II. (În raport cu măsura de numărare µ : P(N∗ ) → [0, ∞]):

fn (x) = ℵ{1,2,...,n} (x), n, x ∈ N∗ .
1

∈ [0, n]
n, x
Rezolvare. I. (i) fn (x) = , ∀n ∈ N∗ , ∀x ∈ R.
0, x ∈ (−∞, 0) ∪ (n, +∞)
Convergenţa punctuală:
p
Să arătăm mai ı̂ntâi că fn → 0. Pentru aceasta, trebuie să verificăm că ∀x ∈
R
R, ∀ε > 0, ∃n0 (ε, x) ∈ N∗ astfel ca ∀n ≥ n0 (ε, x), |fn (x) − 0| = fn (x) < ε(∗).
Într-adevăr, dacă:
·x < 0, atunci fn (x) = 0, deci (∗) are loc;
·x ≥ 0, trebuie sa arătăm că ∀x ≥ 0, ∀ε > 0, ∃n0 (ε, x) ∈ N∗ astfel ca ∀n ≥
n0 (ε, x), fn (x) < ε.
Fie deci x ≥ 0 şi ∀ε > 0, oarecare. Evident, deoarece lim n1 = 0, ∃n0ε ∈ N∗
n→∞
astfel ca ∀n ≥ n0ε , n1 < ε.
Fie acum n0 (ε, x) = max{n0ε , [x] + 1}(∈ N∗ ) şi fie ∀n ≥ n0 (ε, x). Atunci
n > x, deci fn (x) = n1 şi, ı̂ntrucât n ≥ n0ε , obţinem că fn (x) = n1 < ε, adică (∗)
are loc.
p
Prin urmare, fn → 0.
R
Să observăm acum că |fn (x) − 0| = fn (x) ≤ n1 , ∀n ∈ N∗ , ∀x ∈ R şi cum
u a.u.
lim n1 = 0, din criteriul majorării rezultă că fn → 0. Prin urmare, fn → 0,
n→∞ R R
µ ·
deci fn → f şi fn → f.
X X
(ii) Convergenţa punctuală:

√1 , x

x
∈ (0, 1] p
Observăm că ∀x ∈ [0, 1], lim fn (x) = , deci fn → f , f (x) =
n→∞ ∞, x = 0 [0,1]
√1 , x

x
∈ (0, 1] ·
, ∀x ∈ [0, 1]. Prin urmare, ı̂n particular, fn → f şi, ı̂ntrucât
∞, x = 0 [0,1]
a.u. µ
µ([0, 1]) = 1 < ∞, din Teorema lui Egorov rezultă că fn → f , de unde fn → f .
[0,1] [0,1]
2
(iii) Convergenţa punctuală:
p ·
Evident, ∀x ∈ [0, π], lim fn (x) = 0, deci fn → 0. În particular, fn → 0.
n→∞ [0,π] [0,π]
a.u.
Conform Teoremei lui Egorov, ı̂ntrucât µ([0, π]) = π < ∞, rezultă că fn → 0,
[0,π]
µ
de unde fn → 0.
[0,π]
a.u.
Să remarcăm că putem raţiona şi direct pentru a arăta că fn → 0. Trebuie
[0,π]
u
aşadar să verificăm că ∀ε > 0, ∃Aε ∈ M astfel ı̂ncât µ(Aε ) < ε şi fn → 0.
cA=[0,π]\A
Într-adevăr, ∀ε > 0, fie Aε = [0, 3ε ) ∪ (π − 3ε , π]. Evident, Aε ∈ M şi µ(Aε ) =
2ε u
3 < ε. Rămâne să arătăm că fn →ε ε
0.
cAε =[ 3 ,π− 3 ]
Se verifică cu uşurinţă că sin x ≥ sin 3ε , ∀x ∈ [ 3ε , π − 3ε ], de unde |fn (x) − 0| =
n sin x n ε ε
fn (x) = 1+n 2 sin2 x ≤ 1+n2 sin ε , ∀x ∈ [ 3 , π − 3 ], ∀ε > 0, ∀n ∈ N.
3
Deoarece ∀ε > 0 (arbitrar, fixat), avem lim 1+n2nsin ε = 0, din criteriul
n→∞ 3
u a.u.
majorării rezultă că fn ε
→ ε 0. Prin urmare, ı̂n final, fn → 0.
[ 3 ,π− 3 ] [0,π]
u
Să arătăm ı̂n continuare că fn 9 0. Într-adevăr, dacă presupunem prin
[0,π]
u
reducere la absurd că fn → 0, aceasta ı̂nsemnând că ∀ε > 0, ∃n0 (ε) ∈ N
[0,π]
n sin x
astfel ca ∀n ≥ n0 (ε), |fn (x) − 0| = 1+n 2 sin2 x < ε, ∀x ∈ [0, π], fie, ı̂n particular
1 ∗
xn = arcsin n , ∀n ∈ N ((xn )n ⊂ [0, π]).
1
1
Atunci, ∀ε > 0, ∃n0 (ε) ∈ N astfel ca ∀n ≥ n0 (ε), 1+nn2 1 = 2 < ε, ceea ce
n2
u
este fals. Prin urmare, fn 9 0.
[0,π]
(iv) Convergenţa punctuală:

p
Să arătăm că ∀x ∈ R, lim fn (x) = 0 (deci fn → 0). Să arătăm aşadar că
n→∞ R
∀x ∈ R, ∀ε > 0, ∃n0 (ε, x) ∈ N astfel ca ∀n ≥ n0 (ε, x), |fn (x) − 0| = fn (x) < ε(∗).
Într-adevăr, ∀x ∈ R, ∀ε > 0, fie n0 (ε, x) = [|x|] + 1(∈ N) şi fie ∀n ≥ n0 (ε, x).
Atunci n > |x|, deci fn (x) = 0 < ε. Afirmaţia (∗) este satisfăcută. Prin urmare,
p ·
fn → 0, deci, ı̂n particular, fn → 0.
R R
µ a.u.
Să arătăm ı̂n continuare că fn 9 0 (va rezulta atunci că fn 9 0). Dacă
R R
µ
presupunem, prin reducere la absurd, că fn → 0, aceasta ı̂nseamnă că ∀ε >
R
0, lim µ({x ∈ R; |fn (x) − 0| = fn (x) ≥ ε}) = 0. În particular, pentru ε = 1,
n→∞
obţinem că lim µ({x ∈ R; fn (x) ≥ 1}) = 0.
n→∞
Din definiţia lui fn (x), rezultă că {x ∈ R; fn (x) ≥ 1} = {x ∈ R; fn (x) =
1} = (n, n+1], de unde lim µ({x ∈ R; fn (x) ≥ 1}) = lim µ((n, n+1]) = 1 6= 0,
n→∞ n→∞
µ
contradicţie. Prin urmare, fn 9 0.
R
(v) Convergenţa punctuală: ∀x ∈ R, calculăm lim fn (x) :

n→∞
3
· Dacă x < 0, atunci ∀n ≥ 1, fn (x) = 0, deci lim fn (x) = 0;
n→∞
· Dacă x = 0, atunci ∀n ≥ 1, fn (x) = n, deci lim fn (x) = ∞;
n→∞
· Dacă x > 0, arătăm că ∀ε > 0, ∃n0 (ε, x) ∈ N∗ astfel ca ∀n ≥ n0 (ε, x), |fn (x)−
0| = fn (x) < ε.
Într-adevăr, ∀x > 0, ∀ε > 0, fie n0 (ε, x) = [ x1 ] + 1(∈ N∗ ) şi fie ∀n ≥ n0 (ε, x).
Atunci n > x1 , de unde fn (x) = 0 < ε. Prin urmare, dacă x > 0, atunci
lim fn (x) = 0.
n→∞
·
În consecinţă, deoarece {0} ∈ M şi µ({0}) = 0, rezultă că fn → 0.
R
a.u.
Să arătăm, ı̂n continuare, că fn → 0, adică, ∀ε > 0, ∃Aε ∈ M astfel
R
u
ı̂ncât µ(Aε ) < ε şi fn → 0 (adică, ∀δ > 0, ∃n0 (ε, δ) ∈ N∗ astfel ca ∀n ≥
cAε
n0 (ε, δ), |fn (x) − 0| = fn (x) < δ, ∀x ∈ cAε ).
Deoarece lim n1 = 0, rezultă că ∃nε ∈ N∗ astfel ca ∀n ≥ nε , n1 < ε. În
n→∞
particular, n1ε < ε.
∀ε > 0, fie Aε = [0, n1ε ](∈ M). Evident, µ(Aε ) = n1ε < ε. A rămas să
arătăm că ∀δ > 0, ∃n0 (ε, δ) ∈ N∗ astfel ca ∀n ≥ n0 (ε, δ), fn (x) < δ, ∀x ∈
(−∞, 0) ∪ ( n1ε , +∞)(∗∗).
∀δ > 0, fie n0 (ε, δ) = nε (∈ N∗ ) şi fie ∀n ≥ n0 (ε, δ). Atunci n ≥ nε .
· Dacă x ∈ (−∞, 0), adică x < 0, atunci ∀n ∈ N∗ , fn (x) = 0 < δ deci (∗∗)
este satisfăcută;
· Dacă x ∈ ( n1ε , +∞), adică x > n1ε , cum n ≥ nε , rezultă că x > n1ε ≥ n1 ,
deci fn (x) = 0 < δ şi astfel (∗∗) este din nou satisfăcută.
a.u. µ
Prin urmare, fn → 0 de unde fn → 0.
R R
µ
Putem arăta şi direct că fn → 0. Aceasta ı̂nseamnă să demonstrăm că
R
∀ε > 0, lim µ(An (ε)) = 0, unde ∀ε > 0, ∀n ∈ N∗ , An (ε) = {x ∈ R; |fn (x) − 0| =
n→∞
fn (x) ≥ ε}, de unde An (ε) = [0, n1 ], ∀n ≥ ε. Evident, ∀ε > 0, lim µ(An (ε)) =
n→∞
1
lim = 0.
n→∞ n
(vi) Convergenţa punctuală: ∀x ∈ R, calculăm lim fn (x) :

 n→∞
0, x < 0
(
0, x < 0

0, x 6= 0

lim fn (x) =
n→∞
n
lim enx , x ≥ 0 =  ∞, x = 0 = ∞, x=0
. Deoarece
n→∞ 0, x > 0
·
{0} ∈ M şi µ({0}) = 0, rezultă că fn → f ≡ 0.
R
a.u.
R
u
fn → 0.
cAε
Într-adevăr, ∀ε > 0, ∃Aε = [0, 2ε ](∈ M) astfel ı̂ncât µ(Aε ) = 2ε < ε. Să
u
arătăm că fn → 0.
cAε =(−∞,0)∪( 2ε ,+∞)

0, x < 0 n
Observăm că ∀x ∈ cAε , ∀n ∈ N, |fn (x) − 0| = fn (x) = n ε < n 2ε .
enx , x > 2
e
4
n
Deoarece ∀ε > 0 (arbitrar, fixat), avem lim nε = 0, din criteriul majorării
n→∞ e 2
u a.u. µ
rezultă că fn → 0, de unde fn → 0, ceea ce implică fn → 0.
cAε R R
µ
Observăm că putem verifica şi direct că fn → 0 :
R
n
∀ε > 0, lim µ({x ∈ R; |fn (x) − 0| = fn (x) ≥ ε}) = lim µ({x ∈ R+ ; ≥ ε}) =
n→∞ n→∞ enx
1 n 1 n 1 n
= lim µ({x ∈ R; 0 ≤ x ≤ ln }) = lim µ([0, ln ]) = lim ( ln ) =
n→∞ n ε n→∞ n ε n→∞ n ε
ln n − ln ε
= lim = 0.
n→∞ n
1
√ , x ∈ (0, 1 ]
(vii) fn (x) = x n
∀x ∈ (0, 1], ∀n ∈ N∗ .
0, x ∈ ( n1 , 1]
p
Observăm că fn → 0. Într-adevăr, ∀x ∈ (0, 1], ∀ε > 0, ∃n0 (ε, x) = [ x1 ] + 1(∈
(0,1]
N∗ ) astfel ca, ∀n ≥ n0 (ε, x) = [ x1 ] + 1, avem n > x1 , deci x > n1 , de unde
|fn (x) − 0| = fn (x) = 0 < ε.
a.u.
(0,1]
u
fn → 0.
cAε
Deoarece lim 1
= 0, aceasta ı̂nseamnă că ∀ε > 0, ∃nε ∈ N∗ aşa ı̂ncât
n→∞ n
1
∀n ≥ nε , are În particular, n1ε < ε.
loc n < ε.
Fie atunci Aε = (0, n1ε ](∈ M). Evident, µ(Aε ) < ε. A rămas să arătăm că
u
fn → 0, adică, echivalent, ∀δ > 0, ∃n0 (ε, δ) ∈ N∗ astfel ca ∀n ≥ n0 (ε, δ), fn (x) <
cAε
δ, ∀x ∈ cAε = ( n1ε , 1].
∀δ > 0, fie n0 (ε, δ) = max{nε , [ x1 ] + 1}(∈ N∗ ) şi fie n ≥ n0 (ε, δ), oarecare.
Atunci n ≥ nε , deci n1 ≤ n1ε < ε şi n > x1 , de unde x > n1 , ceea ce implică
a.u. µ
fn (x) = 0 < δ. Prin urmare, fn → 0, deci fn → 0.
(0,1] (0,1]
u
Observăm că fn 9 0. Într-adevăr, dacă presupunem, prin reducere la
(0,1]
u
absurd, că fn → 0, aceasta ı̂nseamnă că ∀ε > 0, ∃n0 (ε) ∈ N∗ astfel ca
(0,1]
∀n ≥ n0 (ε), |fn (x) − 0| < ε, ∀x ∈ (0, 1].
= n1 , ∀n ∈ N∗ ((xn )n ⊂ (0, 1]). Atunci,
Fie, ı̂n particular xn √ √ ∀ε > 0, ∃n0 (ε) ∈
∗
N astfel ca ∀n ≥ n0 (ε), n < ε, ceea ce ı̂nseamnă ca lim n = 0, ceea ce este
n→∞
fals.
II. Evident, măsura 
de numărare µ este completă.

 1, x = 1
1, x = 2



∗
∀n, x ∈ N , fn (x) = .... .
1, x = n




0, x ≥ n + 1

5
p
Observăm că fn →∗ 1. Într-adevăr, ∀x ∈ N∗ , ∀ε > 0, ∃n0 (ε, x) = x(∈ N∗ )
N
astfel ca ∀n ≥ n0 (ε, x) = x, fn (x) = 1, de unde |fn (x) − 1| = 0 < ε.
µ
Remarcăm că fn 9∗ 1. Într-adevăr, dacă presupunem, prin reducere la
N
µ
absurd, că fn →∗ 1, aceasta ı̂nseamnă că ∀ε > 0, lim µ({x ∈ N∗ ; |fn (x) − 1| =
N n→∞
1 − fn (x) ≥ ε}) = 0. În particular, pentru ε = 12 , rezultă că
1
0 = lim µ({x ∈ N∗ ; fn (x) ≤ }) = lim µ({x ∈ N∗ ; fn (x) = 0}) = lim µ({n+1, n+2, ...}) = ∞,
n→∞ 2 n→∞ n→∞
µ a.u.
ceea ce este fals. Aşadar fn 9∗ 1, deci fn 9∗ 1.
N N
a.u.
Observăm că putem arăta şi direct că fn 9∗ 1. Dacă presupunem, prin
N
a.u.
reducere la absurd, că fn →∗ 1, aceasta ı̂nseamnă că ∀ε > 0, ∃Aε ∈ M astfel
N
u
ı̂ncât µ(Aε ) < ε şi fn → 1.
cAε
În particular, pentru ε = 21 , rezultă că ∃A0 ∈ M astfel ı̂ncât µ(A0 ) < 12
u
şi fn → 1. Din definiţia lui µ urmează că µ(A0 ) = 0, adică A0 = ∅, ceea
cA0
u
ce antrenează că fn → 1. Prin urmare, pentru δ = 1
2 , ∃n0 ∈ N∗ astfel ca
c∅=N∗
∀n ≥ n0 , |fn (x) − 1| = 1 − fn (x) < 12 , ∀x ∈ N∗ .
În consecinţă, ∃n0 ∈ N∗ astfel ca ∀n ≥ n0 , fn (x) > 21 (deci fn (x) = 1), ∀x ∈
N∗ . În particular, pentru xn = n + 1, n ≥ n0 , obţinem că fn (n + 1) = 1,
contradicţie, ı̂ntrucât fn (n + 1) = 0, ∀n ∈ N∗ .
6
Integrala Lebesgue
1. Studiaţi integrabilitatea Lebesgue a funcţiilor următoare (şi calculaţi

valoarea integralei ı̂n caz afirmativ):
2
x , x ∈ Q ∩ [0, 2]
(i) f : [0, 2] → R, f (x) = ;
x, (R\Q) ∩ [0, 2]
x, x ∈ Q ∩ [−1, 1]
(ii) f : [−1, 1] → R, f (x) = .
x3 , (R\Q) ∩ [−1, 1]
Rezolvare. (i) Fie g : [0, 2] → R, g(x) = x, ∀x ∈ [0, 2]. Evident, g este

continuă pe [0, 2], deci g ∈ R([0, 2]) (g este integrabilă Riemann pe [0, 2]). Prin
urmare, g ∈ L([0, 2]) (g este integrabilă Lebesgue pe [0, 2]) şi
Z 2 Z
(R) g(x)dx = (L) gdµ. (1)
0 [0,2]
Să observăm că f = g µ-a.p.t. pe [0, 2] (µ este măsura Lebesgue) (mulţimea

Q ∩ [0, 2] este numărabilă, deci Lebesgue măsurabilă şi µ(Q ∩ [0, 2]) = 0 iar
f (x) = g(x), ∀x ∈ (R\Q) ∩ [0, 2]).
Întrucât g ∈ L([0, 2]), rezultă că f ∈ L([0, 2]) şi
Z Z
(L) f dµ = (L) gdµ (2)
[0,2] [0,2]
R R2 R2
Din (1) şi (2) rezultă că (L) [0,2]
f dµ = (R) 0
g(x)dx = (R) 0
xdx =
x2 2
2 /0 = 2.
(ii) Fie g : [−1, 1] → R, g(x) = x3 , ∀x ∈ [−1, 1]. Evident, g este continuă pe
[−1, 1], deci g ∈ R([−1, 1]). Prin urmare, g ∈ L([−1, 1]) şi
Z 1 Z
(R) g(x)dx = (L) gdµ. (3)
−1 [−1,1]
Să observăm că f = g µ-a.p.t. pe [−1, 1] (µ este măsura Lebesgue) (mulţimea

Q ∩ [−1, 1] este numărabilă, deci Lebesgue măsurabilă şi µ(Q ∩ [−1, 1]) = 0 iar
f (x) = g(x), ∀x ∈ (R\Q) ∩ [−1, 1]).
Întrucât g ∈ L([−1, 1]), rezultă că f ∈ L([−1, 1]) şi
Z Z
(L) f dµ = (L) gdµ (4)
[−1,1] [−1,1]
R1 R1
x3 dx =
R
f dµ = (R) −1
g(x)dx = (R) −1
x4 1
4 /−1 = 0.
2. Cercetaţi dacă funcţia ℵQ∩[0,∞) este integrabilă Lebesgue pe [0, ∞).
1
Rezolvare. Metoda I. Evident, funcţia ℵQ∩[0,∞) are forma ℵQ∩[0,∞) (x) =
1, x ∈ Q ∩ [0, ∞)
, ∀x ∈ [0, ∞). Observăm că este o funcţie M-etajată,
0, (R\Q) ∩ [0, ∞)R
nenegativă, deci ∃ [0,∞) f dµ = 1 · µ(Q ∩ [0, ∞)) + 0 · µ((R\Q) ∩ [0, ∞)) =
µ(Q ∩ [0, ∞)) = 0 < ∞, deci ℵQ∩[0,∞) ∈ L([0, ∞)).
Metoda II.R Fie g : [0, ∞) → R, g(x) = 0, ∀x ∈ [0, ∞). Evident, g ∈
L([0, ∞)) şi (L) [0,∞) gdµ = 0.
Să observăm că f = g µ-a.p.t. pe [0, ∞) (mulţimea Q∩[0, ∞) este numărabilă,
deci Lebesgue măsurabilă şi µ(Q ∩ [0, ∞)) = 0 iar f (x) = g(x), ∀x ∈ (R\Q) ∩
[0, ∞)). R R
Întrucât g ∈ L([0, ∞)), rezultă că f ∈ L([0, ∞)) şi (L) [0,∞) f dµ = (L) [0,∞) gdµ =
0 < ∞, deci ℵQ∩[0,∞) ∈ L([0, ∞)).
3. Cercetaţi integrabilitatea Lebesgue pe [0, ∞) a funcţiei f : [0, ∞) →

R, f = ℵ ∞
∪ [n,n+ 1 ]
.
n=1 n3
 ∞
1
 1, x ∈ ∪ [n, n + n3 ]
n=1
Rezolvare. Evident, f (x) = ∞ , ∀x ∈ [0, ∞).
 0, x ∈ [0, ∞)\ ∪ [n, n + 1
n=1 n3 ]
Observăm că ℵ ∞
∪ [n,n+ n13 ]
este o funcţie M-etajată, nenegativă, deci
n=1
Z
∞ 1 ∞ 1 ∞ 1
∃ f dµ = 1 · µ( ∪ [n, n + ]) + 0 · µ([0, ∞)\ ∪ [n, n + 3 ]) = µ( ∪ [n, n + 3 ]) ≤
[0,∞) n=1 n3 n=1 n n=1 n
∞ ∞
X 1 X 1
≤ µ([n, n + ]) = <∞
n=1
n3 n=1
n 3
(am folosit faptul că măsura Lebesgue µ este numărabil subaditivă, deoarece nu
toate intervalele [n, n + n13 ], n ≥ 1, sunt disjuncte două câte două: de exemplu,
[1, 1 + 113 ] şi [2, 2 + 213 ] au punctul 2 comun).
În concluzie, ℵ ∞ ∪ [n,n+ 1 ]
este integrabilă Lebesgue pe [0, ∞).
n=1 n3
4. Arătaţi că pentru şirul de funcţii (fn )n , fn (x) = n · ℵ(0, n1 ] (x), ∀n ∈

N∗ , ∀x ∈ (0, 1], inegalitatea din lema lui Fatou este strictă.
n, x ∈ (0, n1 ]

Rezolvare. Evident, ∀n ∈ N∗ , ∀x ∈ (0, 1], fn (x) = . Ob-
0, n1 < x ≤ 1 R
servăm că ∀n ∈ N∗ , fn este o funcţie M-etajată, nenegativă, deci ∀n ∈ N∗ , ∃ (0,1] fn dµ =
n · µ((0, n1 ]) + 0 · µ(( n1 , 1]) = n · n1 = 1, deci lim inf (0,1] fn dµ = 1.
R
n
Pe de altă parte, remarcăm că lim inf fn (x) = 0, ∀x ∈ (0, 1], de unde
n
Z Z
lim inf fn dµ = 0 < 1 = lim inf fn dµ.
(0,1] n n (0,1]
2

0, x ∈ Q ∩ [0, 1)
5. Fie funcţia f : (0, 1] → R, f (x) = . Calculaţi
R [ x1 ], x ∈ (R\Q) ∩ [0, 1)
(L) (0,1] f dµ.
1
Rezolvare.  Fie g : (0, 1] → R, g(x) = [ x ], ∀x ∈ (0, 1]. Atunci, ∀x ∈
 ...
1
(0, 1], g(x) = n, x ∈ ( n+1 , n1 ] . Evident, g este continuă pe (0, 1]\{ n1 }n∈N∗
...

şi cum mulţimea { n1 }n∈N∗ este numărabilă, rezultă că g este continuă µ-a.p.t.,
deci Lebesgue măsurabilă pe (0, 1].
Pe de altă parte f = g µ-a.p.t. pe (0, R1], deci f este Lebesgue
R măsurabilă pe
(0, 1]. Deoarece f este nenegativă, ∃ (L) (0,1] f dµ = (L) (0,1] gdµ.
∞
1
Deoarece (0, 1] = ∪ ( n+1 , n1 ], rezultă că
n=1
Z Z ∞ Z ∞
X X 1 1
(L) f dµ = gdµ = ndµ = µ(( , ]) · n =
(0,1]
∞
∪ ( 1 ,1] n=1
1
( n+1 1
,n ] n=1
n+1 n
n=1 n+1 n
∞ ∞
X 1 1 1 X
= ( − )·n= =∞
n=1
n n+1 n=1
n+1
(am folosit faptul că integrala nedefinită este o măsură, deci este σ-aditivă).
∞
2n · ℵ[n,n+ 31n ] converge punctual pe
P
6. (i) Arătaţi că seria de funcţii
n=1
[0, ∞); R
(ii) Folosind acest rezultat, calculaţi (L) [0,∞) f dµ, unde f este suma seriei
ı̂n sens punctual.
Rezolvare. (i) ∀n ∈ N∗ , ∀x ∈ [0, ∞), fie fn (x) = 2n · ℵ[n,n+ 31n ] (x) =

2n , x ∈ [n, n + 31n ]

.
0, x ∈ [0, n) ∪ (n + 31n , ∞)
Folosind Caracterizarea lui Cauchy a convergenţei punctuale a seriilor de
funcţii, vom arăta, echivalent, că are loc proprietatea:
∀x ∈ [0, ∞), ∀ε > 0, ∃n0 (ε, x) ∈ N∗ , astfel ı̂ncât, ∀n ≥ n0 , ∀p ∈ N∗ , |fn+1 (x)+
.. + fn+p (x)| < ε.
Într-adevăr, ∀x ∈ [0, ∞), ∀ε > 0, fie n0 (ε, x) = [x] + 1(∈ N∗ ) şi fie ∀n ≥ n0 .
Atunci, n > x, deci, cu atât mai mult, n + 1 > x, ..., n + p > x, ∀p ∈ N∗ . Prin
urmare, din definiţia lui fn , fn+1 (x) = ... = fn+p (x) = 0, de unde |fn+1 (x) +
.. + fn+p (x)| = 0 < ε.
(ii) Observăm că ∀n ∈ N∗ , fn este M-etajată, nenegativă, deci este Lebesgue
măsurabilă şi atunci pentru ∀n ∈ N∗ ,
Z
1 1 1 2
∃(L) fn dµ = 2n ·µ([n, n+ n ])+0·µ([0, n)∪(n+ n , ∞)) = 2n · n = ( )n ,
[0,∞) 3 3 3 3
3
∞
2n · ℵ[n,n+ 31n ] converge punctual pe [0, ∞),
P
Deoarece seria de funcţii
n=1
rezultă că
Z ∞ Z ∞
X X 2 1
(L) f dµ = (L) fn dµ = ( )n = 2 − 1 = 2.
[0,∞) n=1 [0,∞) n=1
3 1 − 3
7. Studiaţi integrabilitateaRiemann şi Lebesgue a funcţiilor:

1
sin2 x−sin x−6
, x ∈ (R\Q) ∩ [0, 2π]
(i) f : [0, 2π] → R, f (x) = cos x ;
sin x+2 , x ∈ Q ∩ [0, 2π]
1
(ii) f : [0, 2π] → R, f (x) = 3+sin x , x ∈ (R\Q) ∩ [0, 2π]
1
3−sin x , x ∈ Q ∩ [0, 2π]
şi, ı̂n caz afirmativ, calculaţi valoarea integralelor corespunzătoare.
Aceeaşi problemă pentru funcţiile:

2x, x ∈ (R\Q) ∩ [0, 1]
(iii) f : [0, 1] → R, f (x) = ;
1 − x, x ∈ Q ∩ [0, 1]
2 2
(iv) f : [−1, 1] → R, f (x) = 5 − x , x ∈ (R\Q) ∩ [−1, 1] ;
x2 , x ∈ Q ∩ [−1, 1]
sin x, x ∈ (R\Q) ∩ [0, π2 ]

(v) f : [0, π2 ] → R, f (x) = .
sin3 x, x ∈ Q ∩ [0, π2 ]
Rezolvare. (i) Integrabilitatea Riemann.

Constatăm că funcţia f este mărginită pe [0, 2π] (1):
1 1
· ∀x ∈ (R\Q)∩[0, 2π], f (x) = sin2 x−sin x−6
= (sin x−3)(sin x+2) . Întrucât −1 ≤
1 1
sin x ≤ 1, ∀x ∈ R, rezultă că |f (x| = | (sin x−3)(sin x+2) | = (3−sin x)(sin x+2) ≤
1 1
3−sin x ≤ 2 ;
cos x cos x | cos x|
· ∀x ∈ Q ∩ [0, 2π], f (x) = sin x+2 . Atunci |f (x| = | sin x+2 | = sin x+2 ≤
1
sin x+2 ≤ 1.
Apoi, f fiind o funcţie de tip Dirichlet, este continuă ı̂n x0 ∈ [0, 2π] dacă şi
1 cos x0
numai dacă sin2 x0 −sin x0 −6
= sin x0 +2 , adică, echivalent, cos x0 (sin x0 − 3) = 1.
2
Aceasta implică (1−sin x0 )(sin x0 −3) = 1, deci, privită ca o ecuaţie de gradul 3
ı̂n sin x0 , rezultă că sin x0 poate avea cel mult 3 valori reale. Întrucât, ı̂n general,
ecuaţia sin x = a are soluţiile de forma xk = (−1)k arcsin a ± kπ, k ∈ Z,, rezultă
că ecuaţia cos x0 (sin x0 − 3) = 1 poate avea cel mult o infinitate numărabilă de
soluţii, adică puncte de continuitate ale lui f , ı̂n rest funcţia fiind discontinuă.
Prin urmare, f nu este continuă µ-a.p.t. pe [0, 2π] (2).
Din (1) şi (2) rezultă (conform Teoremei lui Lebesgue) că f ∈ / R([0, 2π]).
Integrabilitatea Lebesgue.
1
Fie g : [0, 2π] → R, g(x) = sin2 x−sin x−6
, ∀x ∈ [0, 2π]. Observăm că funcţia g
2
este bine definită deoarece sin x − sin x − 6 = (sin x − 3)(sin x + 2) 6= 0.
În plus, g este continuă pe [0, 2π], deci g ∈ R([0, 2π]). În consecinţă, g ∈
L([0, 2π]) şi
Z 2π Z
(R) g(x)dx = (L) gdµ. (5)
0 [0,2π]
4
Evident, f = g µ-a.p.t. Deoarece g ∈ L([0, 2π]), rezultă că f ∈ L([0, 2π]) şi
Z Z
(L) f dµ = (L) gdµ. (6)
[0,2π] [0,2π]
Din (5) şi (6) obţinem că

Z Z 2π Z 2π Z 2π
1 1 1
(L) f dµ = (R) g(x)dx = dx = ( − )dx =
[0,2π] 0 0 sin2 x − sin x − 6 0 sin x − 3 sin x + 2
Z 2π Z 2π
1 1
= dx − dx =
0 sin x − 3 0 sin x + 2
Z π Z 2π Z π Z 2π
1 1 1 1
= ( dx + dx) − ( dx + dx).
0 sin x − 3 π sin x − 3 0 sin x + 2 π sin x + 2
Vom calcula pe rând cele patru integrale. Pentru aceasta, vom face schim-
barea de variabilă tg x2 = t, de unde
2 2t 1 − t2
x = 2arctgt, dx = 2
dt, sin x = 2
, cos x =
1+t 1+t 1 + t2
Prin urmare,
Z π Z ∞ Z ∞ Z ∞
1 1 2 2 dt 2 dt
dx = 2t · dt = − =− √ =
sin x − 3 − 3 1 + t2 3 t2 − 32 t + 1 3 (t − 1 2
+ ( 2 3 2 )2
3)
0 0 1+t2 0 0
2 3 t− 1 1 1 1 π 1
= − · √ arctg √ 3 /∞ = − √ (arctg∞ − arctg(− √ )) = − √ ( + arctg √ ).
3 2 2 2 2 0 2 2 2 2 2 2 2
3
R 2π 1
Rπ 1
Apoi, cu schimbarea de variabilă x = π +y, π sin x−3 dx =− 0 sin y+3
dy =
Rπ 1
− 0 sin x+3 dx.
Z π Z ∞ Z ∞ Z ∞
1 1 2 2 dt 2 dt
dx = 2t · 2
dt = 2 2 = √ =
sin x + 3 +3 1+t 3 t + 3t + 1 3 (t + 1 2
+ ( 2 3 2 )2
3)
0 0 1+t2 0 0
2 3 t+ 1 1 1 1 π 1
= · √ arctg √ 3 /∞0 = √ (arctg∞ − arctg( √ )) = √ ( − arctg √ ).
3 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
3
Z π Z ∞ Z ∞ Z ∞
1 1 2 dt dt
dx = 2t · dt = = √ =
sin x + 2 + 2 1 + t2 (t +
2
t +t+1
+ ( 22 )2 1 2
2)
0 0 1+t2 0 0
√ t+ 1 √ 1 √ π 1
= 2arctg √ 2 /∞
0 = 2(arctg∞ − arctg √ ) = 2( − arctg √ ).
2 2 2 2
2
5
R 2π 1
Rπ 1
Apoi, cu schimbarea de variabilă x = π +y, π sin x+2 dx =− 0 2−sin y
dy =
Rπ 1
− 0 2−sin x dx.
Z π Z ∞ Z ∞ Z ∞
1 1 2 dt dt
dx = 2t · dt = = √ =
2 − sin x − 1+t + 2 1 + t2 2
t −t+1 (t − 1 2 2 2
2) +( 2 )
0 0 2 0 0
√ t− 1 √ −1 √ π 1
= 2arctg √ 2 /∞
0 = 2(arctg∞ − arctg √ ) = 2( + arctg √ ).
2 2 2 2
2
Prin urmare,
Z Z π Z 2π Z π Z 2π
1 1 1 1
(L) f dµ = dx + dx − dx − dx =
[0,2π] 0 sin x − 3 π sin x − 3 0 sin x + 2 π sin x + 2
1 π 1 1 π 1 √ π 1 √ π 1
= − √ ( + arctg √ ) − √ ( − arctg √ ) − 2( − arctg √ ) + 2( + arctg √ ) =
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
π √ 1
= − √ + 2 2arctg √ .
2 2
/ R([0, 2π]), dar f ∈ L([0, 2π]) şi (L) [0,2π] f dµ = − √π2 +

R
În consecinţă, f ∈
√
2 2arctg √12 .
(ii) Integrabilitatea Riemann.
1
· ∀x ∈ (R\Q) ∩ [0, 2π], f (x) = 3+sin x . Întrucât −1 ≤ sin x ≤ 1, ∀x ∈ R,
1 1 1
rezultă că 4 ≤ f (x) = 3+sin x ≤ 2 ;
1
· ∀x ∈ Q ∩ [0, 2π], f (x) = 3−sin x . Întrucât −1 ≤ sin x ≤ 1, ∀x ∈ R, rezultă
1 1 1
că 4 ≤ f (x) = 3−sin x ≤ 2
Apoi, f fiind o funcţie de tip Dirichlet, este continuă ı̂n x0 ∈ [0, 2π] dacă
1 1
şi numai dacă 3+sin x0 = 3−sin x0 , adică, echivalent, sin x0 = 0. Întrucât x0 ∈
[0, 2π], aceasta implică x0 ∈ {0, π, 2π}, prin urmare f este continuă doar ı̂n
aceste puncte, ı̂n rest fiind discontinuă. Prin urmare, f nu este continuă µ-
a.p.t. pe [0, 2π] (2).
1
Fie g : [0, 2π] → R, g(x) = 3+sin x , ∀x ∈ [0, 2π]. Observăm că funcţia g este
bine definită deoarece 3 + sin x 6= 0.
L([0, 2π]) şi
Z 2π Z
(R) g(x)dx = (L) gdµ. (7)
0 [0,2π]
Z Z
(L) f dµ = (L) gdµ. (8)
[0,2π] [0,2π]
6
Din (7) şi (8) şi ţinând cont de calculul de la punctul (i), obţinem că
Z Z 2π Z 2π Z π Z 2π
1 1 1 π
(L) f dµ = (R) g(x)dx = dx = dx+ dx = √ .
[0,2π] 0 0 3 + sin x 0 3 + sin x π 3 + sin x 2
8. Arătaţi că dacă (ı̂n cadru general (X, A, µ)) o funcţie f ∈ L(X), atunci
mulţimea A = {x; f (x) 6= 0} este de măsură σ-finită.
R
Rezolvare. f ∈ L(X) ⇔ |f | ∈ L(X) ⇔ (L) X
f dµ < ∞.
Observăm că
∞ 1
A = {x; f (x) 6= 0} = {x; |f (x)| > 0} = ∪ {x; |f (x)| ≥ }.
n=1 n
∞
1
Prin urmare, A = ∪ An , unde An = {x; |f (x)| ≥ n }, ∀n ≥ 1. Rămâne să
n=1
arătăm că µ(An ) < ∞, ∀n ≥ 1.
Presupunem, prin reducere la absurd, că ∃n0 ≥ 1 astfel ca µ(An0 ) = ∞.
Atunci Z Z
1
f dµ ≥ f dµ ≥ µ(An0 ) = ∞,
X An0 n 0
R
de unde X f dµ = ∞, ceea ce este fals.
7
Integrala Lebesgue
1. Studiaţi integrabilitatea Lebesgue a funcţiilor următoare (şi calculaţi

valoarea integralei ı̂n caz afirmativ):
2
x , x ∈ Q ∩ [0, 2]
(i) f : [0, 2] → R, f (x) = ;
x, (R\Q) ∩ [0, 2]
x, x ∈ Q ∩ [−1, 1]
(ii) f : [−1, 1] → R, f (x) = .
x3 , (R\Q) ∩ [−1, 1]
Rezolvare. (i) Fie g : [0, 2] → R, g(x) = x, ∀x ∈ [0, 2]. Evident, g este

continuă pe [0, 2], deci g ∈ R([0, 2]) (g este integrabilă Riemann pe [0, 2]). Prin
urmare, g ∈ L([0, 2]) (g este integrabilă Lebesgue pe [0, 2]) şi
Z 2 Z
(R) g(x)dx = (L) gdµ. (1)
0 [0,2]
Să observăm că f = g µ-a.p.t. pe [0, 2] (µ este măsura Lebesgue) (mulţimea

Q ∩ [0, 2] este numărabilă, deci Lebesgue măsurabilă şi µ(Q ∩ [0, 2]) = 0 iar
f (x) = g(x), ∀x ∈ (R\Q) ∩ [0, 2]).
Întrucât g ∈ L([0, 2]), rezultă că f ∈ L([0, 2]) şi
Z Z
(L) f dµ = (L) gdµ (2)
[0,2] [0,2]
R R2 R2
f dµ = (R) 0
g(x)dx = (R) 0
xdx =
x2 2
2 /0 = 2.
(ii) Fie g : [−1, 1] → R, g(x) = x3 , ∀x ∈ [−1, 1]. Evident, g este continuă pe
[−1, 1], deci g ∈ R([−1, 1]). Prin urmare, g ∈ L([−1, 1]) şi
Z 1 Z
(R) g(x)dx = (L) gdµ. (3)
−1 [−1,1]
Să observăm că f = g µ-a.p.t. pe [−1, 1] (µ este măsura Lebesgue) (mulţimea

Q ∩ [−1, 1] este numărabilă, deci Lebesgue măsurabilă şi µ(Q ∩ [−1, 1]) = 0 iar
f (x) = g(x), ∀x ∈ (R\Q) ∩ [−1, 1]).
Întrucât g ∈ L([−1, 1]), rezultă că f ∈ L([−1, 1]) şi
Z Z
(L) f dµ = (L) gdµ (4)
[−1,1] [−1,1]
R1 R1
x3 dx =
R
f dµ = (R) −1
g(x)dx = (R) −1
x4 1
4 /−1 = 0.
2. Cercetaţi dacă funcţia ℵQ∩[0,∞) este integrabilă Lebesgue pe [0, ∞).
1
Rezolvare. Metoda I. Evident, funcţia ℵQ∩[0,∞) are forma ℵQ∩[0,∞) (x) =
1, x ∈ Q ∩ [0, ∞)
, ∀x ∈ [0, ∞). Observăm că este o funcţie M-etajată,
0, (R\Q) ∩ [0, ∞)R
nenegativă, deci ∃ [0,∞) f dµ = 1 · µ(Q ∩ [0, ∞)) + 0 · µ((R\Q) ∩ [0, ∞)) =
µ(Q ∩ [0, ∞)) = 0 < ∞, deci ℵQ∩[0,∞) ∈ L([0, ∞)).
Metoda II.R Fie g : [0, ∞) → R, g(x) = 0, ∀x ∈ [0, ∞). Evident, g ∈
L([0, ∞)) şi (L) [0,∞) gdµ = 0.
Să observăm că f = g µ-a.p.t. pe [0, ∞) (mulţimea Q∩[0, ∞) este numărabilă,
deci Lebesgue măsurabilă şi µ(Q ∩ [0, ∞)) = 0 iar f (x) = g(x), ∀x ∈ (R\Q) ∩
[0, ∞)). R R
Întrucât g ∈ L([0, ∞)), rezultă că f ∈ L([0, ∞)) şi (L) [0,∞) f dµ = (L) [0,∞) gdµ =
0 < ∞, deci ℵQ∩[0,∞) ∈ L([0, ∞)).
3. Cercetaţi integrabilitatea Lebesgue pe [0, ∞) a funcţiei f : [0, ∞) →

R, f = ℵ ∞
∪ [n,n+ 1 ]
.
n=1 n3
 ∞
1
 1, x ∈ ∪ [n, n + n3 ]
n=1
Rezolvare. Evident, f (x) = ∞ , ∀x ∈ [0, ∞).
 0, x ∈ [0, ∞)\ ∪ [n, n + 1
n=1 n3 ]
Observăm că ℵ ∞
∪ [n,n+ n13 ]
este o funcţie M-etajată, nenegativă, deci
n=1
Z
∞ 1 ∞ 1 ∞ 1
∃ f dµ = 1 · µ( ∪ [n, n + ]) + 0 · µ([0, ∞)\ ∪ [n, n + 3 ]) = µ( ∪ [n, n + 3 ]) ≤
[0,∞) n=1 n3 n=1 n n=1 n
∞ ∞
X 1 X 1
≤ µ([n, n + ]) = <∞
n=1
n3 n=1
n 3
(am folosit faptul că măsura Lebesgue µ este numărabil subaditivă, deoarece nu
toate intervalele [n, n + n13 ], n ≥ 1, sunt disjuncte două câte două: de exemplu,
[1, 1 + 113 ] şi [2, 2 + 213 ] au punctul 2 comun).
În concluzie, ℵ ∞ ∪ [n,n+ 1 ]
este integrabilă Lebesgue pe [0, ∞).
n=1 n3
4. Arătaţi că pentru şirul de funcţii (fn )n , fn (x) = n · ℵ(0, n1 ] (x), ∀n ∈

N∗ , ∀x ∈ (0, 1], inegalitatea din lema lui Fatou este strictă.
n, x ∈ (0, n1 ]

Rezolvare. Evident, ∀n ∈ N∗ , ∀x ∈ (0, 1], fn (x) = . Ob-
0, n1 < x ≤ 1 R
servăm că ∀n ∈ N∗ , fn este o funcţie M-etajată, nenegativă, deci ∀n ∈ N∗ , ∃ (0,1] fn dµ =
n · µ((0, n1 ]) + 0 · µ(( n1 , 1]) = n · n1 = 1, deci lim inf (0,1] fn dµ = 1.
R
n
Pe de altă parte, remarcăm că lim inf fn (x) = 0, ∀x ∈ (0, 1], de unde
n
Z Z
lim inf fn dµ = 0 < 1 = lim inf fn dµ.
(0,1] n n (0,1]
2

0, x ∈ Q ∩ [0, 1)
5. Fie funcţia f : (0, 1] → R, f (x) = . Calculaţi
R [ x1 ], x ∈ (R\Q) ∩ [0, 1)
(L) (0,1] f dµ.
1
Rezolvare.  Fie g : (0, 1] → R, g(x) = [ x ], ∀x ∈ (0, 1]. Atunci, ∀x ∈
 ...
1
(0, 1], g(x) = n, x ∈ ( n+1 , n1 ] . Evident, g este continuă pe (0, 1]\{ n1 }n∈N∗
...

şi cum mulţimea { n1 }n∈N∗ este numărabilă, rezultă că g este continuă µ-a.p.t.,
deci Lebesgue măsurabilă pe (0, 1].
Pe de altă parte f = g µ-a.p.t. pe (0, R1], deci f este Lebesgue
R măsurabilă pe
(0, 1]. Deoarece f este nenegativă, ∃ (L) (0,1] f dµ = (L) (0,1] gdµ.
∞
1
Deoarece (0, 1] = ∪ ( n+1 , n1 ], rezultă că
n=1
Z Z ∞ Z ∞
X X 1 1
(L) f dµ = gdµ = ndµ = µ(( , ]) · n =
(0,1]
∞
∪ ( 1 ,1] n=1
1
( n+1 1
,n ] n=1
n+1 n
n=1 n+1 n
∞ ∞
X 1 1 1 X
= ( − )·n= =∞
n=1
n n+1 n=1
n+1
(am folosit faptul că integrala nedefinită este o măsură, deci este σ-aditivă).
∞
2n · ℵ[n,n+ 31n ] converge punctual pe
P
6. (i) Arătaţi că seria de funcţii
n=1
[0, ∞); R
(ii) Folosind acest rezultat, calculaţi (L) [0,∞) f dµ, unde f este suma seriei
ı̂n sens punctual.
Rezolvare. (i) ∀n ∈ N∗ , ∀x ∈ [0, ∞), fie fn (x) = 2n · ℵ[n,n+ 31n ] (x) =

2n , x ∈ [n, n + 31n ]

.
0, x ∈ [0, n) ∪ (n + 31n , ∞)
Folosind Caracterizarea lui Cauchy a convergenţei punctuale a seriilor de
funcţii, vom arăta, echivalent, că are loc proprietatea:
∀x ∈ [0, ∞), ∀ε > 0, ∃n0 (ε, x) ∈ N∗ , astfel ı̂ncât, ∀n ≥ n0 , ∀p ∈ N∗ , |fn+1 (x)+
.. + fn+p (x)| < ε.
Într-adevăr, ∀x ∈ [0, ∞), ∀ε > 0, fie n0 (ε, x) = [x] + 1(∈ N∗ ) şi fie ∀n ≥ n0 .
Atunci, n > x, deci, cu atât mai mult, n + 1 > x, ..., n + p > x, ∀p ∈ N∗ . Prin
urmare, din definiţia lui fn , fn+1 (x) = ... = fn+p (x) = 0, de unde |fn+1 (x) +
.. + fn+p (x)| = 0 < ε.
(ii) Observăm că ∀n ∈ N∗ , fn este M-etajată, nenegativă, deci este Lebesgue
măsurabilă şi atunci pentru ∀n ∈ N∗ ,
Z
1 1 1 2
∃(L) fn dµ = 2n ·µ([n, n+ n ])+0·µ([0, n)∪(n+ n , ∞)) = 2n · n = ( )n ,
[0,∞) 3 3 3 3
3
∞
2n · ℵ[n,n+ 31n ] converge punctual pe [0, ∞),
P
Deoarece seria de funcţii
n=1
rezultă că
Z ∞ Z ∞
X X 2 1
(L) f dµ = (L) fn dµ = ( )n = 2 − 1 = 2.
[0,∞) n=1 [0,∞) n=1
3 1 − 3
7. Studiaţi integrabilitateaRiemann şi Lebesgue a funcţiilor:

1
sin2 x−sin x−6
, x ∈ (R\Q) ∩ [0, 2π]
(i) f : [0, 2π] → R, f (x) = cos x ;
sin x+2 , x ∈ Q ∩ [0, 2π]
1
(ii) f : [0, 2π] → R, f (x) = 3+sin x , x ∈ (R\Q) ∩ [0, 2π]
1
3−sin x , x ∈ Q ∩ [0, 2π]
şi, ı̂n caz afirmativ, calculaţi valoarea integralelor corespunzătoare.
Aceeaşi problemă pentru funcţiile:

2x, x ∈ (R\Q) ∩ [0, 1]
(iii) f : [0, 1] → R, f (x) = ;
1 − x, x ∈ Q ∩ [0, 1]
2 2
(iv) f : [−1, 1] → R, f (x) = 5 − x , x ∈ (R\Q) ∩ [−1, 1] ;
x2 , x ∈ Q ∩ [−1, 1]
sin x, x ∈ (R\Q) ∩ [0, π2 ]

(v) f : [0, π2 ] → R, f (x) = .
sin3 x, x ∈ Q ∩ [0, π2 ]
Rezolvare. (i) Integrabilitatea Riemann.

1 1
· ∀x ∈ (R\Q)∩[0, 2π], f (x) = sin2 x−sin x−6
= (sin x−3)(sin x+2) . Întrucât −1 ≤
1 1
sin x ≤ 1, ∀x ∈ R, rezultă că |f (x| = | (sin x−3)(sin x+2) | = (3−sin x)(sin x+2) ≤
1 1
3−sin x ≤ 2 ;
cos x cos x | cos x|
· ∀x ∈ Q ∩ [0, 2π], f (x) = sin x+2 . Atunci |f (x| = | sin x+2 | = sin x+2 ≤
1
sin x+2 ≤ 1.
Apoi, f fiind o funcţie de tip Dirichlet, este continuă ı̂n x0 ∈ [0, 2π] dacă şi
1 cos x0
numai dacă sin2 x0 −sin x0 −6
= sin x0 +2 , adică, echivalent, cos x0 (sin x0 − 3) = 1.
2
Aceasta implică (1−sin x0 )(sin x0 −3) = 1, deci, privită ca o ecuaţie de gradul 3
ı̂n sin x0 , rezultă că sin x0 poate avea cel mult 3 valori reale. Întrucât, ı̂n general,
ecuaţia sin x = a are soluţiile de forma xk = (−1)k arcsin a ± kπ, k ∈ Z,, rezultă
că ecuaţia cos x0 (sin x0 − 3) = 1 poate avea cel mult o infinitate numărabilă de
soluţii, adică puncte de continuitate ale lui f , ı̂n rest funcţia fiind discontinuă.
Prin urmare, f nu este continuă µ-a.p.t. pe [0, 2π] (2).
1
Fie g : [0, 2π] → R, g(x) = sin2 x−sin x−6
, ∀x ∈ [0, 2π]. Observăm că funcţia g
2
este bine definită deoarece sin x − sin x − 6 = (sin x − 3)(sin x + 2) 6= 0.
L([0, 2π]) şi
Z 2π Z
(R) g(x)dx = (L) gdµ. (5)
0 [0,2π]
4
Z Z
(L) f dµ = (L) gdµ. (6)
[0,2π] [0,2π]
Din (5) şi (6) obţinem că

Z Z 2π Z 2π Z 2π
1 1 1
(L) f dµ = (R) g(x)dx = dx = ( − )dx =
[0,2π] 0 0 sin2 x − sin x − 6 0 sin x − 3 sin x + 2
Z 2π Z 2π
1 1
= dx − dx =
0 sin x − 3 0 sin x + 2
Z π Z 2π Z π Z 2π
1 1 1 1
= ( dx + dx) − ( dx + dx).
0 sin x − 3 π sin x − 3 0 sin x + 2 π sin x + 2
Vom calcula pe rând cele patru integrale. Pentru aceasta, vom face schim-
barea de variabilă tg x2 = t, de unde
2 2t 1 − t2
x = 2arctgt, dx = 2
dt, sin x = 2
, cos x =
1+t 1+t 1 + t2
Prin urmare,
Z π Z ∞ Z ∞ Z ∞
1 1 2 2 dt 2 dt
dx = 2t · dt = − =− √ =
sin x − 3 − 3 1 + t2 3 t2 − 32 t + 1 3 (t − 1 2
+ ( 2 3 2 )2
3)
0 0 1+t2 0 0
2 3 t− 1 1 1 1 π 1
= − · √ arctg √ 3 /∞ = − √ (arctg∞ − arctg(− √ )) = − √ ( + arctg √ ).
3 2 2 2 2 0 2 2 2 2 2 2 2
3
R 2π 1
Rπ 1
Apoi, cu schimbarea de variabilă x = π +y, π sin x−3 dx =− 0 sin y+3
dy =
Rπ 1
− 0 sin x+3 dx.
Z π Z ∞ Z ∞ Z ∞
1 1 2 2 dt 2 dt
dx = 2t · 2
dt = 2 2 = √ =
sin x + 3 +3 1+t 3 t + 3t + 1 3 (t + 1 2
+ ( 2 3 2 )2
3)
0 0 1+t2 0 0
2 3 t+ 1 1 1 1 π 1
= · √ arctg √ 3 /∞0 = √ (arctg∞ − arctg( √ )) = √ ( − arctg √ ).
3 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
3
Z π Z ∞ Z ∞ Z ∞
1 1 2 dt dt
dx = 2t · dt = = √ =
sin x + 2 + 2 1 + t2 (t +
2
t +t+1
+ ( 22 )2 1 2
2)
0 0 1+t2 0 0
√ t+ 1 √ 1 √ π 1
= 2arctg √ 2 /∞
0 = 2(arctg∞ − arctg √ ) = 2( − arctg √ ).
2 2 2 2
2
5
R 2π 1
Rπ 1
Apoi, cu schimbarea de variabilă x = π +y, π sin x+2 dx =− 0 2−sin y
dy =
Rπ 1
− 0 2−sin x dx.
Z π Z ∞ Z ∞ Z ∞
1 1 2 dt dt
dx = 2t · dt = = √ =
2 − sin x − 1+t + 2 1 + t2 2
t −t+1 (t − 1 2 2 2
2) +( 2 )
0 0 2 0 0
√ t− 1 √ −1 √ π 1
= 2arctg √ 2 /∞
0 = 2(arctg∞ − arctg √ ) = 2( + arctg √ ).
2 2 2 2
2
Prin urmare,
Z Z π Z 2π Z π Z 2π
1 1 1 1
(L) f dµ = dx + dx − dx − dx =
[0,2π] 0 sin x − 3 π sin x − 3 0 sin x + 2 π sin x + 2
1 π 1 1 π 1 √ π 1 √ π 1
= − √ ( + arctg √ ) − √ ( − arctg √ ) − 2( − arctg √ ) + 2( + arctg √ ) =
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
π √ 1
= − √ + 2 2arctg √ .
2 2
/ R([0, 2π]), dar f ∈ L([0, 2π]) şi (L) [0,2π] f dµ = − √π2 +

R
În consecinţă, f ∈
√
2 2arctg √12 .
(ii) Integrabilitatea Riemann.
1
· ∀x ∈ (R\Q) ∩ [0, 2π], f (x) = 3+sin x . Întrucât −1 ≤ sin x ≤ 1, ∀x ∈ R,
1 1 1
rezultă că 4 ≤ f (x) = 3+sin x ≤ 2 ;
1
· ∀x ∈ Q ∩ [0, 2π], f (x) = 3−sin x . Întrucât −1 ≤ sin x ≤ 1, ∀x ∈ R, rezultă
1 1 1
că 4 ≤ f (x) = 3−sin x ≤ 2
Apoi, f fiind o funcţie de tip Dirichlet, este continuă ı̂n x0 ∈ [0, 2π] dacă
1 1
şi numai dacă 3+sin x0 = 3−sin x0 , adică, echivalent, sin x0 = 0. Întrucât x0 ∈
[0, 2π], aceasta implică x0 ∈ {0, π, 2π}, prin urmare f este continuă doar ı̂n
aceste puncte, ı̂n rest fiind discontinuă. Prin urmare, f nu este continuă µ-
a.p.t. pe [0, 2π] (2).
1
Fie g : [0, 2π] → R, g(x) = 3+sin x , ∀x ∈ [0, 2π]. Observăm că funcţia g este
bine definită deoarece 3 + sin x 6= 0.
L([0, 2π]) şi
Z 2π Z
(R) g(x)dx = (L) gdµ. (7)
0 [0,2π]
Z Z
(L) f dµ = (L) gdµ. (8)
[0,2π] [0,2π]
6
Din (7) şi (8) şi ţinând cont de calculul de la punctul (i), obţinem că
Z Z 2π Z 2π Z π Z 2π
1 1 1 π
(L) f dµ = (R) g(x)dx = dx = dx+ dx = √ .
[0,2π] 0 0 3 + sin x 0 3 + sin x π 3 + sin x 2
8. Arătaţi că dacă (ı̂n cadru general (X, A, µ)) o funcţie f ∈ L(X), atunci
mulţimea A = {x; f (x) 6= 0} este de măsură σ-finită.
R
Rezolvare. f ∈ L(X) ⇔ |f | ∈ L(X) ⇔ (L) X
f dµ < ∞.
Observăm că
∞ 1
A = {x; f (x) 6= 0} = {x; |f (x)| > 0} = ∪ {x; |f (x)| ≥ }.
n=1 n
∞
1
Prin urmare, A = ∪ An , unde An = {x; |f (x)| ≥ n }, ∀n ≥ 1. Rămâne să
n=1
arătăm că µ(An ) < ∞, ∀n ≥ 1.
Presupunem, prin reducere la absurd, că ∃n0 ≥ 1 astfel ca µ(An0 ) = ∞.
Atunci Z Z
1
f dµ ≥ f dµ ≥ µ(An0 ) = ∞,
X An0 n 0
R
de unde X f dµ = ∞, ceea ce este fals.
7
1. Folosind
R 1 legătura dintre integralele Riemann şi Lebesgue, calculaţi:
2
(i) lim 0 e−nx dx;
n→∞
R1
(ii) lim 0 (1+dxx )n .
n→∞ n
2
Rezolvare. (i) Fie fn (x) = e−nx , ∀n ∈ N, ∀x ∈ [0, 1].
0, x ∈ (0, 1]
−nx2
Convergenţa punctuală: ∀x ∈ [0, 1], lim fn (x) = lim e = ,
n→∞
n→∞ 1, x = 0
p 0, x ∈ (0, 1]
deci fn → f, unde, ∀x ∈ [0, 1], f (x) = .
[0,1] 1, x = 0
Deoarece ∀n ∈ N, fn este continuă pe [0, 1], dar f nu este continuă pe [0, 1]
u R1 2
(ı̂n 0), rezultă că fn 9 f , deci, ı̂n calculul lui lim 0 e−nx dx nu se poate folosi
[0,1] n→∞
teorema de transfer de integrabilitate Riemann şi integrare termen cu termen
de la şiruri de funcţii. R1 2
Pe de altă parte, observăm că nu putem calcula nici direct 0 e−nx dx,
pentru ca apoi să trecem la limită.
Vom face apel la teoria integralei Lebesgue. Anume, vom folosi:
Teorema convergenţei mărginite. Fie (fn )n , fn : X → R, n ∈ N, un şir

·
de funcţii A-măsurabile astfel ca fn → f. Dacă µ(X) < ∞ şi există M > 0
X R
R |fn (x)| ≤ M, ∀x ∈ X, ∀n ∈ N, atunci f ∈ L(X) şi (L) X f dµ =
astfel ı̂ncât
(L) lim X fn dµ.
n→∞
Deoarece X = [0, 1], rezultă că µ(X) = 1 < ∞.

Evident, ∀n ∈ N, fn este continuă, deci Lebesgue măsurabilă pe [0, 1].
p · 2
În plus, fn → f, deci fn → f ≡ 0 şi |fn (x)| = e−nx ≤ 1, ∀x ∈ [0, 1], ∀n ∈
[0,1] [0,1]
N.
Prin urmare, conform Teoremei convergenţei mărginite,
Z Z Z
lim (L) fn dµ = (L) f dµ = (L) 0dµ = 0. (1)
n→∞ [0,1] [0,1] [0,1]
Pe de altă parte, deoarece ∀n ∈ N, fn este continuă pe [0, 1], rezultă că este
integrabilă Riemann deci şi integrabilă Lebesgue pe [0, 1] şi, mai mult, ∀n ∈ N,
Z Z 1
(L) fn dµ = (R) fn (x)dx. (2)
[0,1] 0
Prin urmare, din (1) şi (2) obţinem:

Z 1 Z 1 Z
−nx2
lim e dx = lim fn (x)dx = lim (L) fn dµ = 0.
n→∞ 0 n→∞ 0 n→∞ [0,1]
(ii) Procedăm analog. Fie fn (x) = 1

x n , ∀n
(1+ n ) ∈ N∗ , ∀x ∈ [0, 1].
1
1 1
Convergenţa punctuală: ∀x ∈ [0, 1], lim fn (x) = lim x n = ex , deci
n→∞ n→∞ (1+ n )
p ·
fn → f, unde ∀x ∈ [0, 1], f (x) = e−x . În particular, fn → f
[0,1] [0,1]
De asemenea, observăm că µ([0, 1]) = 1 < ∞ şi |fn (x)| = (1+1x )n ≤ 1, ∀x ∈
n
[0, 1], ∀n ∈ N∗ .
În plus, ı̂ntrucât ∀n ∈ N∗ , fn este continuă, este şi Lebesgue măsurabilă pe
[0, 1].
Prin urmare, conform Teoremei convergenţei mărginite,
Z Z
lim (L) fn dµ = (L) f dµ. (3)
n→∞ [0,1] [0,1]
Observăm că ∀n ∈ N∗ , fn , f sunt funcţii continue pe [0, 1], deci sunt integra-
bile Riemann, deci şi integrabile Lebesgue pe [0, 1] şi, ∀n ∈ N∗ ,
Z Z 1 Z Z 1
(L) fn dµ = (R) fn (x)dx, (L) f dµ = (R) f (x)dx. (4)
[0,1] 0 [0,1] 0
Din (3) şi (4) rezultă că

Z 1 Z 1 Z Z Z 1
1
lim dx = lim fn (x)dx = lim (L) fn dµ = (L) f dµ = (R) f (x)dx =
n→∞ 0 (1 + nx )n n→∞ 0 n→∞ [0,1] [0,1] 0
1
= −e−x /10 = 1 − .
e
2. Studiaţi integrabilitatea Lebesgue a funcţiilor următoare şi ı̂n caz afirma-

tiv calculaţi valoarea integralei Lebesgue corespunzătoare:
(i) f : (0, ∞) → R, f (x) = 1+x√1x2 +1 , ∀x > 0;
(
0, x ≤ 1
(ii) f : R → R, f (x) = 1√
,x > 1 ;
(2x2 +1) x2 +1
√ 1√ , x ∈ [0, 1]

(iii) f : [0, ∞) → R, f (x) = 1+ x+ x+1
arctgx
x2 , x > 1.
Rezolvare. (i) Observăm că f > 0 pe (0, ∞), deci |f | = f . Mai mult,
0 < f (x) < 1, ∀x > 0, deci f este mărginită pe (0, ∞). Fiind continuă pe (0, ∞)
este şi măsurabilă Lebesgue pe (0, ∞). De asemenea, tot datorită faptului că este
continuă, este integrabilă Riemann pe orice interval compact [α, β] ⊂ (0, ∞).
Prin urmare, f ∈ L((0, ∞)) dacă şi numai dacă |f | = f ∈ R((0, ∞)) (f este
integrabilă Riemann ı̂n sens generalizat pe (0, ∞)) şi, ı̂n acest caz,
Z Z ∞
(L) f dµ = (R) f (x)dx.
(0,∞) 0
2
R∞
f ∈ R((0, ∞)) dacă şi numai dacă integrala generalizată 0 f (x)dx con-
verge, ceea ce este evident, deoarece
Z ∞ Z ∞ Z ∞
1 1
f (x)dx = √ dx ∼ 2
dx
0 0 1 + x x 2+1
1 x
√1
1+x x2 +1
( lim 1= 1 ∈ (0, ∞), α = 2 > 1). În consecinţă, f ∈ L((0, ∞)).
x→∞ x 2
√
R∞
Vom calcula 0 1+x√1x2 +1 dx folosind schimbarea de variabilă x2 + 1 =
x + t, ceea ce antrenează, prin ridicare la pătrat ı̂n ambii membri, că x =
1−t2 −1 1
2t , dx = √2 (1 + t2 )dt. În plus, dacă x = 0, atunci t = 1, iar dacă x → ∞,
2
atunci t = x + 1 − x → 0.
Prin urmare,
Z ∞ Z 1 −1 1
1 2 (1 + t2 )
√ dx = 1−t 2 1−t2
dt.
0 1 + x x2 + 1 0 1 + 2t · (t + 2t )
şi se calculează această integrală.

(ii) Observăm că f este mărginită pe R : 0 < f (x) < 1, ∀x ∈ R. De
asemenea, lim f (x) = 0, lim f (x) = lim (2x2 +1)1√x2 +1 = 3√ 1
2
, deci f
x→1,x<1 x→1,x>1 x→1,x>1
este discontinuă ı̂n 1. Evident, f este continuă pe R\{1}, deci f este continuă
µ-a.p.t. pe R, (deci măsurabilă Lebesgue pe R) şi f ∈ R([α, β]), ∀[α, β] ⊂ R.
În consecinţă, f ∈ L(R) dacă şi numai dacă |f | = f ∈ R(R). Mai mult, ı̂n
acest caz, Z Z ∞
(L) f dµ = (R) f (x)dx.
R −∞
Formal,
Z ∞ Z 1 Z ∞ Z ∞
1
(R) f (x)dx = (R) f (x)dx+(R) f (x)dx = √ dx.
−∞ −∞ 1 1 (2x2 + 1) x2 + 1
1√
R∞ R∞ 2 2
Observăm că 1 (2x2 +1)1√x2 +1 ∼ 1 x13 ( lim (2x +1)1 x +1 = 21 ∈ (0, ∞)) şi
R∞ x→∞ x 3
R∞
cum integrala 1 x13 este convergentă (α = 3 > 1), rezultă că 1 (2x2 +1)1√x2 +1
√ f ∈ L(R) şi se calculează valoarea acestei integrale
este convergentă, deci
folosind substituţia x2 + 1 = x + t.
(iii) Evident, 0 < f (x) ≤ 1, ∀x ∈ [0, 1] şi 0 < f (x) < π2 , ∀x ∈ (1, ∞), deci f
este mărginită pe [0, ∞) şi |f | = f.
Observăm că lim 1+√x+ 1√
x+1
= 2+1√2 , lim arctgx
x2 = π4 , deci f este
x→1,x<1 x→1,x>1
continuă pe [0, 1) ∪ (1, ∞), de unde f ∈ R([0, 1]) (schimbând valoarea integralei
R1 1√
ı̂ntr-un singur punct, şi anume 1). Astfel, 0 1+√x+ x+1
dx este o integrală
Riemann proprie.
R∞ R∞ 1 arctgx
Pe (1, ∞), 1 arctgx
x2 dx ∼ 1 x2 dx (x→∞lim x12 = lim arctgx = π2 ∈ (0, ∞))
R∞ x2 x→∞
şi cum 1 x12 dx este convergentă (α = 3 > 1), rezultă că integrala generalizată
3
R∞ arctgx
1
este convergentă, deci f ∈ R((1, ∞)). În concluzie, f ∈ R((0, ∞)).
x2 dx
Deoarece f este continuă pe [0, 1)∪(1, ∞), rezultă că f este măsurabilă Lebesgue
pe (0, ∞).
În consecinţă, f ∈ L((0, ∞)) şi
Z Z ∞ Z 1 Z ∞
1 arctgx
(L) f µ = (R) f (x)dx = √ √ dx + dx.
(0,∞) 0 0 1+ x+ x+1 1 x2
Z ∞ Z ∞ Z ∞
arctgx 1 0 1 ∞ 1
dx = − arctgx · ( ) dx = −[arctgx · ( )/1 − dx] =
1 x2 1 x x 1 x(x 2 + 1)
Z ∞
π 1 x π 1
= + ( − 2 )dx = + [ln x − ln(x2 + 1)]/∞
1 =
4 1 x x + 1 4 2
π 1 1 x2 π 1
= + ln 2 + ln( lim 2 ) = + ln 2.
4 2 2 x→∞ x + 1 4 2
Pe de altă parte, formal, şi observând că x = 0 este punct de singularitate
aparentă, avem:
1 1 √ √
x− x+1
Z Z
1 1+
√ √ dx = √ =
0 1+ x+ x+1 0 2 x
1 Z r
1 1 1 1 x+1
Z
1 − 12
= x dx + x/0 − =
2 0 2 2 0 x
√ x+1 Z 2 √ √
Z 2
x =t 1
1 1 1 −2t2 3 t2
= x /0 + −
2 lim √ 2 2
dt. = + lim √ 2 2
dt.
2 2 ε→0,ε>0 1+ 1ε (t − 1) 2 ε→0,ε>0 1+ 1ε (t − 1)
R
Continuând calculele, se obţine ı̂n final (L) (0,∞) f µ.
3. Arătaţi că dacă X = (1, ∞) este ı̂nzestrat ı̂n mod natural ca spaţiu cu
1
măsură Lebesgue, atunci funcţia f : (1, ∞) → R, f (x) = √x(1+ln x)
, ∀x ∈ (1, ∞)
este din L2 (X).
Rezolvare. Evident, f este continuă, deci Lebesgue măsurabilă pe (1, ∞).

Rămâne să arătăm că |f |2 = f 2 ∈ L((1, ∞)). Într-adevar, f 2 este mărginită pe
(1, ∞) : 0 < f 2 (x) < 1, ∀x ∈ (1, ∞) şi f 2 este Lebesgue măsurabilă pe (1, ∞).
De asemenea, f 2 este continuă pe (1, ∞), deci f 2 ∈ R([α, β]), ∀[α, β] ⊂ (1, ∞).
Prin urmare, f 2 ∈ L((1, ∞)) ⇔ f 2 ∈ R((1, ∞) şi, ı̂n acest caz,
Z Z ∞
(L) f 2 dµ = (R) f 2 (x)dx.
(1,∞) 1
R∞ 2
Calculăm (formal) (R) 1 f (x)dx şi ı̂n urma acestui calcul vom decide
convergenţa şi vom obţine ı̂n caz afirmativ valoarea integralei:
Z ∞ Z ∞
1 1
(R) 2
f (x)dx = (R) dx = − /∞ = 1.
1 1 x(1 + ln x)2 1 + ln x 1
4
Prin urmare, f 2 ∈ R((1, ∞), deci f 2 ∈ L((1, ∞) şi (L) f 2 dµ = 1.
R
(1,∞)
(
x2
∈ Q ∩ [0, 2]
x4 +1 , x
4. Fie f : [0, 2] → R, ∀x ∈ [0, 2], f (x) = 1
, x ∈ (R\Q) ∩ [0, 2].
x4 +1
Cercetaţi integrabilitatea Riemann şi Lebesgue a lui f pe [0, 2] şi, ı̂n caz
afirmativ, calculaţi valoarea integralei corespunzătoare.
R2
/ R([0, 2]), f ∈ L([0, 2]) şi (L) [0,2] f dµ = (R) 0 x41+1 dx.
R
Indicaţie. f ∈
4 2 2
Pentru calculul acestei
2 2
√ 2
√ foloseşte dscompunerea x + 1 = (x + 1) −
integrale se
2x = (x + 1 − 2 x)(x + 1 + 2 x).
5. Arătaţi că funcţia f : (0, ∞) → R, f (x) = √ 1 x , ∀x ∈ (0, ∞) este integra-

xe
bilă Lebesgue pe (0, ∞).
Rezolvare. Evident, |f | = f, f este continuă, deci Lebesgue măsurabilă pe

(0, ∞) şi f ∈ R([α, β]), ∀[α, β] ⊂ (0, ∞). Prin Rurmare, f ∈ L((0, ∞)) dacă şi
∞
numai dacă f ∈ R((0, ∞)) (adică integrala (R) 0+ f (x)dx este convergentă).
R∞ R1 R∞
Formal, 0+ f (x)dx = 0+ f (x)dx + 1 f (x)dx.
R1 R∞
Vom arăta că ambele integrale, 0+ f (x)dx şi 1 f (x)dx, sunt convergente.
R1
√ 1 dx este o integrală de speţa I (funcţie nemărginită pe interval mărginit).
0+ xex
R1 1 √
1 √1 , ∀x ∈ (0, 1] şi cum integrala x 1 1
Observăm că √xe x < x
√ =
0+ x 2 /0+ = 2 este
convergentă, rezultă (conform Criteriului de comparaţie de speţa I pentru inte-
R1 1
gralele funcţiilor pozitive), că 0+ √xe x dx este convergentă.
R∞ 1
√ x dx este o integrală de speţa a II-a (funcţie mărginită pe interval
1 xe R∞ 1
1 1
nemărginit). Observăm că √xe x ≤ ex , ∀x ∈ (1, ∞) şi cum integrala 1 ex
=
−e−x /∞ 1 = 1
e este convergentă, rezultă (conform Criteriului
R∞ 1 de comparaţie de
speţa I pentru integralele funcţiilor pozitive), că 1 √xe x dx este convergentă.
R∞
Prin urmare, 0+ f (x)dx este convergentă, deci f ∈ R((0, ∞)), ceea ce antre-
nează f ∈ L((0, ∞)).
5
1. Fie f, g două funcţii mărginite şi integrabile Lebesgue pe o mulţime A
oarecare, nevidă dintr-un spaţiu (X, A, µ) (cadru general). Arătaţi Rcă funcţiile
f 2R, g 2 , f g sunt
R de2asemenea integrabile Lebesgue pe A şi, mai mult, A |f g|dµ ≤
1 2
[
2 A f dµ + A
g dµ].
Rezolvare. Fie M = max{sup |f (x)|, sup |g(x)|}. Deoarece f, g sunt mărginite

x∈A x∈A
pe A, rezultă că M ∈ R+ .
Evident, f este măsurabilă Lebesgue pe A, deci f 2 este de asemenea măsurabilă
Lebesgue pe A şi 0 ≤ f 2 ≤ M · |f R | pe A. Deoarece f ∈ L(A), R aceasta ı̂nseamnă,
echivalent, că |f | ∈ L(A), deci A |f |dµ < ∞, de unde A M · |f |dµ < ∞, ceea
ce antrenează că f 2 ∈ L(A). Analog, g 2 ∈ L(A).
Pe baza aceloraşi considerente, deoarece f + g şi f − g sunt evident mărginite
şi integrabile Lebesgue pe A, obţinem că (f +g)2 ∈ L(A), (f −g)2 ∈ L(A). Acum,
ı̂ntrucât f g = 14 [(f + g)2 − (f − g)2 ] şi (L(A), +, ·) este spaţiu liniar, rezultă că
f g ∈ L(A).
În plus, observăm că
Z Z Z Z Z
0 ≤ (|f |−|g|)2 dµ = [f 2 −2|f |·|g|+g 2 ]dµ = f 2 dµ+ g 2 dµ−2 |f g|dµ,
A A A A A
1
f 2 dµ + g 2 dµ].
R R R
de unde A
|f g|dµ ≤ 2[ A A
2. Fie f : (0, 21 ] → R, f (x) = 1

1
1 p
2 , ∀x ∈ (0, 21 ]. Arătaţi că f ∈
x p (ln x)
Lp ((0, 12 ]), ∀p ≥ 1.
Rezolvare. Evident, f este continuă, deci Lebesgue măsurabilă pe (0, 12 ].

Rămâne să arătăm că |f |p este integrabilă Lebesgue pe (0, 12 ]. Deoarece |f |p
este măsurabilă Lebesgue pe (0, 12 ] şi ∀[α, β] ⊂ (0, 21 ], |f |p ∈ R([α, β]), rezultă
că |f |p ∈ L((0, 12 ]) dacă şi numai dacă |f |p ∈ R((0, 21 ]), ceea ce ı̂nseamnă,
R 12 1
echivalent, să arătăm că 0+0 x(ln 1 )2
dx este convergentă.
x
Într-adevăr,
1
Z Z 2 Z ∞
2 1 1
x =t t 1 1 1 ∞ 1
1 2 dx = 2
·(− 2 )dt = 2
dt = − /2 = < ∞.
0+0 x(ln x ) ∞ (ln t) t 2 t(ln t) ln t ln 2
3. Fie f : (0, 21 ] → R, f (x) = ln x1 , ∀x ∈ (0, 12 ]. Arătaţi că f ∈ Lp ((0, 21 ]), ∀p ≥

1.

R 12
echivalent, să arătăm că 0+0 | ln x1 |p dx este convergentă.
1
Într-adevăr,
1
2 ∞
(ln t)p
Z Z Z
2 1 1
=t 1
| ln |p dx x= | ln t|p · (− )dt = dt.
0+0 x ∞ t2 2 t2
Ultima integrală are aceeaşi natură cu seria numerică cu termeni pozitivi

∞
P (ln n)p
n2 .
n=2
p
∀n ≥ 2, fie an = (lnnn) 2 . Arătăm că şirul (an )n este descrescător. Într-
p
adevăr, funcţia asociată este f : [2, ∞) → R, f (x) = (lnxx)2 , ∀x ∈ [2, ∞). f este
p−1 2
derivabilă pe [2, ∞) şi ∀x ∈ [2, ∞), f 0 (x) = (ln x) x[p−ln(x
3
)]
. Evident, f 0 (x) <
p p
0, ∀x > e 2 , ceea ce ı̂nseamnă că f este strict descrescătoare pe (e 2 , +∞), deci
şirul (an )n≥[e p2 ]+1 este descrescător.
În consecinţă, conform Criteriului de condensare al lui Cauchy, rezultă că
∞ ∞ ∞ p
(ln n)p n p
2n (ln(2 ))
= (ln 2)p n
P P P
seria n2 are aceeaşi natură cu seria (2n )2 2n care
n=2 n=2 n=2
(n+1)p
1
este convergentă conform Criteriului raportului ( lim 2n+1
np = lim (1 + n1 )p
2 n→∞ =
n→∞ 2n
1
2 < 1).
4. (Funcţia lui Riemann)

0, x = 0 sau x ∈ (R\Q) ∩ [0, 1]
Fie f : [0, 1] → R, f (x) = p
1
q , x = q , (p, q) = 1, p, q ∈ N∗ , p ≤ q (adică x ∈ Q ∩ (0, 1]).
Arătaţi că:
(i) f este continuă ı̂n 0 şi pe (R\Q) ∩ [0, 1] şi discontinuă ı̂n rest (adică pe
Q ∩ (0, 1]);
(ii) Studiaţi integrabilitatea Riemann şi Lebesgue a lui f pe [0, 1] (şi calculaţi
valoarea integralei ı̂n caz afirmativ).
Rezolvare. (i) I. Arătăm că f este discontinuă pe Q ∩ (0, 1]). Într-adevăr,

dacă x0 ∈ Q ∩ (0, 1], atunci x = pq , (p, q) = 1, p, q ∈ N∗ , p ≤ q, deci f (x0 ) = 1q .
Evident, ∃(xn )n ⊂ (R\Q) ∩ (0, 1]), xn → x0 . Prin urmare, f (xn ) = 0 9 f (x0 ) =
1
q , deci f este discontinuă ı̂n x0 .
II. Arătăm că f este continuă pe (R\Q) ∩ (0, 1]). Fie x0 ∈ (R\Q) ∩ (0, 1]
oarecare (deci f (x0 ) = 0). Considerăm ε > 0 arbitrar. Evident, ∃qε ∈ N∗ astfel
not.
ca q1ε < ε. Pentru orice q = 1, qε , ∃m ∈ N∗ astfel ca x0 ∈ ( m m+1
q , q ) = Iq . Aceasta
ı̂nseamnă că ∀q = 1, qε , Iq nu conţine niciun număr raţional cu numitorul q.
qε
Fie I = ∩ Iq . Evident, ∀q = 1, qε , Iq ∈ V(x0 ), de unde I ∈ V(x0 ). Fie acum
q=1
x ∈ I, oarecare.
· Dacă x ∈ I ∩ (R\Q), atunci f (x) = 0 şi cum f (x0 ) = 0, rezultă că |f (x) −
f (x0 )| = 0 < ε.
0
· Dacă x ∈ I ∩ Q, atunci x = pq0 , (p0 , q 0 ) = 1, p0 , q 0 ∈ N∗ , p0 ≤ q 0 . Deoarece
qε
x ∈ I = ∩ Iq , deci x ∈ Iq , ∀q = 1, qε . Dacă q 0 ≤ qε , atunci x ∈ Iq0 . Dar Iq0
q=1
2
0
nu conţine niciun număr raţional cu numitorul q 0 , contradicţie, ı̂ntrucât x = pq0 .
Prin urmare, q 0 > qε (deci q 0 ≥ qε + 1), ceea ce antrenează |f (x) − f (x0 )| =
0
|f (x)| = f ( pq0 ) = q10 ≤ qε1+1 < q1ε < ε.
Prin urmare, ∀ε > 0, ∃I ∈ V(x0 ) astfel ca ∀x ∈ I, are loc |f (x) − f (x0 )| < ε,
ceea ce ı̂nseamnă că f este continuă ı̂n x0 .
Analog, f este continuă ı̂n 0.
(ii) Din (i) rezultă că f este continuă µ-a.p.t., µ fiind măsura Lebesgue pe
[0, 1]. Deoarece f este mărginită pe [0, 1] (0 ≤ f (x) ≤ 1, ∀x ∈ [0, 1]), rezultă,
conform Teoremei lui Lebesgue, că f ∈ R([0, 1]). Prin urmare, f ∈ L([0, 1]) şi,
R R1
mai mult, (L) [0,1] f dµ = (R) 0 f (x)dx.
R R1
Întrucât f = 0 µ-a.p.t. pe [0, 1], avem (L) [0,1] f dµ = 0, deci (R) 0 f (x)dx =
0.
2
x2
5. Fie şirul de funcţii (fn )n , fn (x) = n3/p x2/p e−n , ∀x ∈ [0, 1], ∀n ∈ N,
p ||·||p
unde p ≥ 1 este arbitrar, fixat. Arătaţi că fn → 0 şi fn 9 0.
[0,1] [0,1]
p
Rezolvare. Arătăm că fn → 0. Într-adevăr, dacă x = 0, atunci fn (0) =
[0,1]
0 → 0. Dacă x ∈ (0, 1], atunci
2
x2 n3/p
lim fn (x) = lim n3/p x2/p e−n = x2/p lim 2 2 = 0
n→∞ n→∞ n→∞ en x
3/p
(se aplică succesiv regula lui l’Hospital pentru limita de funcţii lim ett2 x2 ).
t→∞
R1 2 2 2 2
Acum, ||fn ||p = 0 n3 x2 e−n px dx ((gn )n , gn (x) = n3 x2 e−n px , x ∈ [0, 1], n ∈
N este un şir de funcţii integrabile Riemann, deci integrabile Lebesgue pe [0, 1]
R R1
şi ∀n ∈ N, (L) [0,1] gn dµ = (R) 0 gn (x)dx).
√
Facem schimbarea de variabilă pnx = t şi atunci
√ √
n p n p
t2 −t2 1
Z Z
1 2
||fn ||pp = n3
e √ dt = √ t2 e−t dt.
0 pn2 n p p p 0
Integrând prin părţi, obţinem că

√ 2 √
n p n p
ne−pn
Z Z
1 2 −t2 1 2
||fn ||pp = √ t e dt = + √ e−t dt,
p p 0 2p 2p p 0
de unde
2 √
n p ∞ 2 √ √
ne−pn
R∞ π
e−t dt=
Z Z
1 −t2 1 −t2 π
||fn ||pp 0 2
lim = lim ( + √ e dt) = √ e dt = √ 6= 0.
n→∞ n→∞ 2p 2p p 0 2p p 0 4p p
În consecinţă, lim ||fn ||p 6= 0.

n→∞
3
 ∞
 1, x ∈ ∪ [n, n + 1 ]
n=1 n
6. Fie funcţia f : R → R, ∀x ∈ R, f (x) = ∞ .
/ ∪ [n, n + n1 ]
 0, x ∈
n=1
Arătaţi că f ∈ L∞ (R), dar f ∈
/ Lp (R), ∀p ≥ 1.
Rezolvare. Evident, ∀p ≥ 1, |f |p = |f | = f este M-etajată şi nenegativă,

deci este Lebesgue măsurabilă pe R şi
Z
∞ 1 ∞ 1 ∞ 1
∃ |f |p dµ = 1 · µ( ∪ [n, n + ]) + 0 · µ(c( ∪ [n, n + ])) = µ( ∪ [n, n + ]) =
R n=1 n n=1 n n=1 n
∞ ∞
X 1 X 1
= µ([n, n + ]) = = ∞,
n=1
n n=1
n
deci f ∈ / Lp (R), ∀p ≥ 1 (s-a folosit faptul că µ este σ-aditivă iar intervalele
[n, n + n ], n ∈ N∗ sunt două câte două disjuncte, cu excepţia intervalelor [1, 2]
1
şi [2, 2 + 12 ], ceea nu schimbă nimic, deoarece µ({2}) = 0).

Pe de altă parte, observăm că ||f ||∞ = ess sup |f | = inf{α ∈ R; |f | ≤ α
µ-a.p.t.} = 1 < ∞, deci f ∈ L∞ (R).
1 1

∗ x2/p
+ ∈ (1, n]
n1/p
,x
7. Fie şirul de funcţii (fn )n , ∀x ∈ (1, ∞), ∀n ∈ N , fn (x) = 1 ,
x2/p
, x ∈ (n, ∞)
u
unde p ≥ 1 este arbitrar, fixat. Arătaţi că fn → f, f ∈ Lp ((1, ∞)), fn ∈
(1,∞)
p ∗ ||·||p
L ((1, ∞)), ∀n ∈ N , fn 9 f.
(1,∞)
1
Rezolvare. Observăm că |fn (x) − f (x)| ≤ n1/p , ∀x ∈ (1, ∞), ∀n ∈ N∗ .
1
Întrucât lim n1/p = 0, conform Criteriului majorării de la şiruri de funcţii,
n→∞
u 1
obţinem că fn → f, f (x) = x2/p
, ∀x ∈ (1, ∞).
(1,∞)
Evident, f este mărginită pe (1, ∞) (0 < f (x) < 1, ∀x ∈ (1, ∞)) şi f este con-
tinuă pe (1, ∞), deci este Lebesgue măsurabilă pe (1, ∞) şi f ∈ R([α, β]), ∀[α, β] ⊂
(1, ∞). Aceleaşi proprietăţi le posedă |f |p , ∀p ≥ 1. Mai mult,
Z Z ∞ Z ∞
p p 1
|f | dµ = |f (x)| dx = dx = 1 < ∞,
(1,∞) 1 1 x2
deci f ∈ Lp ((1, ∞)).

De asemenea, ∀n ∈ N∗ , funcţia gn : (1, ∞) → R, ∀x ∈ (1, ∞), gn (x) =
1
|fn (x) − f (x)|p = n , x ∈ (1, n] este nenegativă şi M-etajată, deci Lebesgue
0, x ∈ (n, ∞)
măsurabilă pe (1, ∞) şi
Z
1 1
∃(L) gn dµ = · µ((1, n]) + 0 · µ((n, ∞)) = (n − 1) < ∞,
(1,∞) n n
4
ceea ce ı̂nseamnă că fn −f ∈ Lp ((1, ∞)). Deoarece f ∈ Lp ((1, ∞)) iar Lp ((1, ∞))
este spaţiu liniar, rezultăRcă fn = fn − f + f ∈R Lp ((1, ∞)), ∀n ∈ N∗ .
În plus, ||fn − f ||pp = (1,∞) |fn − f |p dµ = (1,∞) gn dµ = n1 (n − 1) 9 0, deci
||·||p
||fn − f ||p 9 0 şi ı̂n consecinţă fn 9 f.
(1,∞)
8. Fie x0 ∈ (0, 1) arbitrar, fixat şi fie M0 , familia tuturor submulţimilor

lui
1, x0 ∈ A
(0, 1) care sunt Lebesgue măsurabile. Pe M0 definim λ(A) = ,
0, x0 ∈
/A
∀A ∈ M0 . Arătaţi că λ este o măsură care nu este absolut continuă ı̂n raport
cu măsura Lebesgue µ.
Rezolvare. Evident, λ este o măsură şi µ({x0 }) = 0, dar λ({x0 }) 6= 0, deci

λ nu este absolut continuă ı̂n raport cu µ.
9. Arătaţi că dacă ı̂n Lp (Rn ), unde p ≥ 1 este arbitrar, fixat, are loc
||f + g||2p + ||f − g||2p = 2(||f ||2p + ||g||2p ), ∀f, g ∈ Lp (Rn ) (*)
(legea paralelogramului), atunci ı̂n mod necesar p = 2.

2
Rezolvare. ∀f ∈ Lp (Rn ), ||f ||2p = ( Rn |f |p dµ) p .
R
Fie A, B ⊂ Rn două mulţimi disjuncte astfel ı̂ncât µ(A) = µ(B) = 1 (evi-

dent, există astfel de mulţimi).
Fie de asemenea f = ℵA şi g = ℵB . Evident, |ℵE |p = ℵE , ∀E ⊆ Rn , ∀p ≥ 1.
Egalitatea (∗) se rescrie
Z Z Z Z
2 2 2 2
[ |ℵA + ℵB |p dµ) p + |ℵA − ℵB |p dµ] p = 2[ |ℵA |p dµ) p + |ℵB |p dµ) p ] = (**)
Rn R n R n R n
Z Z
2 2 2 2
= 2[ ℵA dµ) p + ℵB dµ) p ] = 2[µ(A) p + µ(B) p ] = 4.
Rn Rn
Prin urmare, ţinând seama de faptul că integrala nedefinită este o măsură
iar mulţimile A, B sunt disjuncte, (∗∗) devine:
Z Z
2 2
[ |ℵA + ℵB |p dµ) p + |ℵA − ℵB |p dµ] p =
Rn R n
Z Z
= [ |ℵA + ℵB |p dµ + |ℵA + ℵB |p dµ +
A B
Z
2
+ |ℵA + ℵB |p dµ] p +
c(A∪B)
Z Z
+[ |ℵA − ℵB |p dµ + |ℵA − ℵB |p dµ +
ZA B
2
+ |ℵA − ℵB |p dµ] p .
c(A∪B)
5

1, x ∈ A sau x ∈ B
Deoarece A ∩ B = ∅, |ℵA + ℵB |p (x) = şi |ℵA −
0, x ∈ c(A ∪ B)
1, x ∈ A sau x ∈ B
ℵB |p (x) = , obţinem că
0, x ∈ c(A ∪ B)
Z Z
2 2 2 2 2
[ |ℵA + ℵB |p dµ) p + |ℵA − ℵB |p dµ] p = (1 + 1) p + (1 + 1) p = 2 · 2 p ,
Rn Rn
2
deci 2 · 2 p = 4, de unde p = 2.
10. Scrieţi identitatea lui Parseval pentru funcţiile următoare:

(i) f : [−π, π] → R, f (x) = x2 , ∀x ∈ [−π, π];
(ii) f : [−π, π] → R, f (x) = sgnx, ∀x ∈ [−π, π];
(iii) f : [−π, π] → R, f (x) = |x|, ∀x ∈ [−π, π].
∞ ∞
1 1
P P
(se vor obţine astfel sumele seriilor numerice convergente (serii Euler) n4 , n2 ).
n=1 n=1
1 π 1 π 1 π
Z Z Z
a0 = f (x)dxşi an = f (x) cos nxdx, bn = f (x) sin nxdx, ∀n ≥ 1.
π −π π −π π −π
Dacă f este funcţie pară, atunci bn = 0, ∀n ≥ 1 iar dacă f este funcţie

impară, atunci an = 0, ∀n ≥ 1.
Identitatea lui Parseval este:
∞
a20 X 2 1 π 2
Z
+ (an + b2n ) = f (x)dx.
2 n=1
π −π
(i) Funcţia f este ı̂n acest caz pară, deci bn = 0, ∀n ≥ 1.
1 π 1 π 2 1 x3 π 2π 2
Z Z
a0 = f (x)dx = x dx = −π = .
π −π π −π π 3 3
Z π Z π Z π
1 2 1 2 0 1 2 π 1
an = x cos nxdx = x (sin nx) dx = x sin(nx)−π − 2x sin(nx)dx =
π −π nπ −π nπ nπ −π
Z π Z π
2 2 2
= x(cos nx)0 dx = 2 x cos(nx)π−π − 2 cos nxdx =
n2 π −π n π n π −π
4 2 sin nx π 4
= (−1)n − 2 · −π = 2 (−1)n , ∀n ≥ 1.
n2 n π n n
(∀n ≥ 1, sin nπ = 0, cos nπ = (−1)n ).
Prin urmare,
∞
1 2π 2 2 X 16 1 π 2 1 π 4 1 x5 π 2π 4
Z Z
( ) + 4
= f (x)dx = x dx = −π = ,
2 3 n=1
n π −π π −π π 5 5
6
∞
1 2π 4 2π 4 8π 4
P
ceea ce antrenează 16 n4 = 5 − 9 = 45 , de unde
n=1
∞
X 1 π4
4
= .
n=1
n 90

 −1, x < 0
(ii) ∀x ∈ [−π, π], f (x) = sgnx = 0, x = 0
1, x > 0.

Funcţia f este ı̂n acest caz impară, deci an = 0, ∀n ≥ 1.
Z π Z π Z 0 Z π
1 1 1 1
a0 = f (x)dx = sgnxdx = ( (−1)dx+ 1dx) = (−x0−π +xπ0 ) = 0.
π −π π −π π −π 0 π
1 π
Z Z 0 Z π
1
bn = sgnx sin nxdx = ( − sin nxdx + sin nxdx) =
π −π nπ −π 0
1 cos nx 0 − cos nx π 2 2
= ( −π + 0 ) = [1 − (−1)n ] = [1 − (−1)n ], ∀n ≥ 1.
π n n nπ nπ
Prin urmare,
∞
1 π 2 1 π
Z Z
4 X 1 n 2 1
[1 − (−1) ] = f (x)dx = (sgnx)2 dx = xπ−π = 2,
π 2 n=1 n2 π −π π −π π
ceea ce se rescrie
∞ ∞
4 X 1 X 1
2
[ 2
· 4 + · 0] = 2,
π n=0 (2n + 1) n=1
(2n)2
∞ ∞ ∞ ∞
16 1 1 1
= 2π 2 . Pe de alta parte,
P P P P
de unde (2n+1)2 n2 = (2n)2 + (2n+1)2 , de
n=0 n=1 n=1 n=0
∞ ∞
1 3 1
= π 2 · 81 . Prin urmare,
P P
unde n2 · 4 = (2n+1)2
n=1 n=0
∞
X 1 π2
= .
n=1
n2 6
(iii) Funcţia f este ı̂n acest caz pară, deci bn = 0, ∀n ≥ 1.
Z π Z π Z 0 Z π
1 1 1
a0 = f (x)dx = |x|dx = ( −xdx + xdx) =
π −π π −π π −π 0
2 2
1 x 0 x
= (− −π + π0 ) = π.
π 2 2
7
1 π
Z 0 Z π
2 π
Z Z
1
an = |x| cos nxdx = ( −x cos nxdx + x cos nxdx) = x cos nxdx =
π −π π −π 0 π 0
Z π Z π
2 2 2 cos nx π 2
= x(sin nx)0 dx = (x sin nxπ0 − sin nxdx) = · 0 = 2 [(−1)n − 1], ∀n ≥ 1.
nπ 0 nπ 0 nπ n n π
Prin urmare,
∞ π π
π2 X 4 1 x3 π 2π 2
Z Z
1 1
+ 4 2
[(−1)n − 1]2 = 2
f (x)dx = x2 dx = −π = ,
2 n=1
n π π −π π −π π 3 3
∞ ∞
16 1 2π 2 π2 1 π4
P P
de unde π2 (2n+1)4 = 3 − 2 , ceea ce implică (2n+1)4 = 96 .
n=0 n=0
∞ ∞ ∞
1 1 1
P P P
În consecinţă, n4 = (2n)4 + (2n+1)4 , de unde
n=1 n=1 n=0
∞
X 1 π4
4
= .
n=1
n 90
11. Fie (R, M, µ), unde µ este măsura Lebesgue pe R. Pentru ∀A ∈ M, fie
2 2
λ(A) = [0,∞)∩A e−x dµ(x), ν(A) = (−∞,1)∩A e−x dµ(x). Arătaţi că ν nu este
R R
absolut continuă ı̂n raport cu µ, µ nu este absolut continuă ı̂n raport cu ν.
Rezolvare. I. Presupunem, prin reducere la absurd, că ν este absolut con-

tinuă ı̂n raport cu λ, aşadar λ(A) = 0, A ∈ M implică ν(A) = 0.
2
Fie A = (−∞, 0)(∈ M). Deoarece λ((−∞, 0)) = [0,∞)∩(−∞,0) e−x dµ(x) =
R
2
0, rezultă că ν((−∞, 0)) = 0. Dar ν((−∞, 0)) = (−∞,1)∩(−∞,0) e−x dµ(x) =
R
2
e−x dµ(x) > 0 :
R
(−∞,0)
2
Într-adevăr, fie f : (−∞, 0) → R, f (x) = e−x , ∀x ∈ (−∞, 0).
Observăm că f este mărginită pe (−∞, 0) (0 < f (x) < 1, ∀x ∈ (−∞, 0)),
f este continuă, deci Lebesgue măsurabilă pe (−∞, 0) şi f ∈ R([α, β]), ∀[α, β] ⊂
(−∞, 0). Prin urmare, f ∈ L((−∞, 0)) dacă şi numai dacă |f | = f ∈ R((−∞, 0))
2 R0 2
şi, mai mult, ı̂n acest caz (L) (−∞,0) e−x dµ(x) = (R) −∞ e−x dx. Remarcăm
R
√
R0 2 t=−x R ∞ 2 2
că −∞ e−x dx = 0 e−t dt = 2π , deci ν((−∞, 0)) = (−∞,0) e−x dµ(x) =
R
√
π
2 > 0.
II. Presupunem, prin reducere la absurd, că λ este absolut continuă ı̂n raport
cu ν, aşadar ν(A) = 0, A ∈ M implică λ(A) = 0.
2
Fie A = [1, ∞)(∈ M). Observăm că ν([1, ∞)) = (−∞,1)∩[1,∞) e−x dµ(x) =
R
2 2
0, deci λ([1, ∞)) = 0. Dar λ([1, ∞)) = [0,∞)∩[1,∞) e−x dµ(x) = [1,∞) e−x dµ(x) >
R R
0: R∞
2 2
La fel ca mai sus, [1,∞)∩[1,∞) e−x dµ(x) = 1 e−x dx > 0.
R
8
1. Fie f, g două funcţii mărginite şi integrabile Lebesgue pe o mulţime A
oarecare, nevidă dintr-un spaţiu (X, A, µ) (cadru general). Arătaţi Rcă funcţiile
f 2R, g 2 , f g sunt
R de2asemenea integrabile Lebesgue pe A şi, mai mult, A |f g|dµ ≤
1 2
[
2 A f dµ + A
g dµ].
Rezolvare. Fie M = max{sup |f (x)|, sup |g(x)|}. Deoarece f, g sunt mărginite

x∈A x∈A
pe A, rezultă că M ∈ R+ .
Evident, f este măsurabilă Lebesgue pe A, deci f 2 este de asemenea măsurabilă
Lebesgue pe A şi 0 ≤ f 2 ≤ M · |f R | pe A. Deoarece f ∈ L(A), R aceasta ı̂nseamnă,
echivalent, că |f | ∈ L(A), deci A |f |dµ < ∞, de unde A M · |f |dµ < ∞, ceea
ce antrenează că f 2 ∈ L(A). Analog, g 2 ∈ L(A).
Pe baza aceloraşi considerente, deoarece f + g şi f − g sunt evident mărginite
şi integrabile Lebesgue pe A, obţinem că (f +g)2 ∈ L(A), (f −g)2 ∈ L(A). Acum,
ı̂ntrucât f g = 14 [(f + g)2 − (f − g)2 ] şi (L(A), +, ·) este spaţiu liniar, rezultă că
f g ∈ L(A).
În plus, observăm că
Z Z Z Z Z
0 ≤ (|f |−|g|)2 dµ = [f 2 −2|f |·|g|+g 2 ]dµ = f 2 dµ+ g 2 dµ−2 |f g|dµ,
A A A A A
1
f 2 dµ + g 2 dµ].
R R R
de unde A
|f g|dµ ≤ 2[ A A
2. Fie f : (0, 21 ] → R, f (x) = 1

1
1 p
2 , ∀x ∈ (0, 21 ]. Arătaţi că f ∈
x p (ln x)
Lp ((0, 12 ]), ∀p ≥ 1.

R 12 1
echivalent, să arătăm că 0+0 x(ln 1 )2
dx este convergentă.
x
Într-adevăr,
1
Z Z 2 Z ∞
2 1 1
x =t t 1 1 1 ∞ 1
1 2 dx = 2
·(− 2 )dt = 2
dt = − /2 = < ∞.
0+0 x(ln x ) ∞ (ln t) t 2 t(ln t) ln t ln 2
3. Fie f : (0, 21 ] → R, f (x) = ln x1 , ∀x ∈ (0, 12 ]. Arătaţi că f ∈ Lp ((0, 21 ]), ∀p ≥

1.

R 12
echivalent, să arătăm că 0+0 | ln x1 |p dx este convergentă.
1
Într-adevăr,
1
2 ∞
(ln t)p
Z Z Z
2 1 1
=t 1
| ln |p dx x= | ln t|p · (− )dt = dt.
0+0 x ∞ t2 2 t2
Ultima integrală are aceeaşi natură cu seria numerică cu termeni pozitivi

∞
P (ln n)p
n2 .
n=2
p
∀n ≥ 2, fie an = (lnnn) 2 . Arătăm că şirul (an )n este descrescător. Într-
p
adevăr, funcţia asociată este f : [2, ∞) → R, f (x) = (lnxx)2 , ∀x ∈ [2, ∞). f este
p−1 2
derivabilă pe [2, ∞) şi ∀x ∈ [2, ∞), f 0 (x) = (ln x) x[p−ln(x
3
)]
. Evident, f 0 (x) <
p p
0, ∀x > e 2 , ceea ce ı̂nseamnă că f este strict descrescătoare pe (e 2 , +∞), deci
şirul (an )n≥[e p2 ]+1 este descrescător.
În consecinţă, conform Criteriului de condensare al lui Cauchy, rezultă că
∞ ∞ ∞ p
(ln n)p n p
2n (ln(2 ))
= (ln 2)p n
P P P
seria n2 are aceeaşi natură cu seria (2n )2 2n care
n=2 n=2 n=2
(n+1)p
1
este convergentă conform Criteriului raportului ( lim 2n+1
np = lim (1 + n1 )p
2 n→∞ =
n→∞ 2n
1
2 < 1).
4. (Funcţia lui Riemann)

0, x = 0 sau x ∈ (R\Q) ∩ [0, 1]
Fie f : [0, 1] → R, f (x) = p
1
q , x = q , (p, q) = 1, p, q ∈ N∗ , p ≤ q (adică x ∈ Q ∩ (0, 1]).
Arătaţi că:
(i) f este continuă ı̂n 0 şi pe (R\Q) ∩ [0, 1] şi discontinuă ı̂n rest (adică pe
Q ∩ (0, 1]);
(ii) Studiaţi integrabilitatea Riemann şi Lebesgue a lui f pe [0, 1] (şi calculaţi
valoarea integralei ı̂n caz afirmativ).
Rezolvare. (i) I. Arătăm că f este discontinuă pe Q ∩ (0, 1]). Într-adevăr,

dacă x0 ∈ Q ∩ (0, 1], atunci x = pq , (p, q) = 1, p, q ∈ N∗ , p ≤ q, deci f (x0 ) = 1q .
Evident, ∃(xn )n ⊂ (R\Q) ∩ (0, 1]), xn → x0 . Prin urmare, f (xn ) = 0 9 f (x0 ) =
1
q , deci f este discontinuă ı̂n x0 .
II. Arătăm că f este continuă pe (R\Q) ∩ (0, 1]). Fie x0 ∈ (R\Q) ∩ (0, 1]
oarecare (deci f (x0 ) = 0). Considerăm ε > 0 arbitrar. Evident, ∃qε ∈ N∗ astfel
not.
ca q1ε < ε. Pentru orice q = 1, qε , ∃m ∈ N∗ astfel ca x0 ∈ ( m m+1
q , q ) = Iq . Aceasta
ı̂nseamnă că ∀q = 1, qε , Iq nu conţine niciun număr raţional cu numitorul q.
qε
Fie I = ∩ Iq . Evident, ∀q = 1, qε , Iq ∈ V(x0 ), de unde I ∈ V(x0 ). Fie acum
q=1
x ∈ I, oarecare.
· Dacă x ∈ I ∩ (R\Q), atunci f (x) = 0 şi cum f (x0 ) = 0, rezultă că |f (x) −
f (x0 )| = 0 < ε.
0
· Dacă x ∈ I ∩ Q, atunci x = pq0 , (p0 , q 0 ) = 1, p0 , q 0 ∈ N∗ , p0 ≤ q 0 . Deoarece
qε
x ∈ I = ∩ Iq , deci x ∈ Iq , ∀q = 1, qε . Dacă q 0 ≤ qε , atunci x ∈ Iq0 . Dar Iq0
q=1
2
0
nu conţine niciun număr raţional cu numitorul q 0 , contradicţie, ı̂ntrucât x = pq0 .
Prin urmare, q 0 > qε (deci q 0 ≥ qε + 1), ceea ce antrenează |f (x) − f (x0 )| =
0
|f (x)| = f ( pq0 ) = q10 ≤ qε1+1 < q1ε < ε.
Prin urmare, ∀ε > 0, ∃I ∈ V(x0 ) astfel ca ∀x ∈ I, are loc |f (x) − f (x0 )| < ε,
ceea ce ı̂nseamnă că f este continuă ı̂n x0 .
Analog, f este continuă ı̂n 0.
(ii) Din (i) rezultă că f este continuă µ-a.p.t., µ fiind măsura Lebesgue pe
[0, 1]. Deoarece f este mărginită pe [0, 1] (0 ≤ f (x) ≤ 1, ∀x ∈ [0, 1]), rezultă,
conform Teoremei lui Lebesgue, că f ∈ R([0, 1]). Prin urmare, f ∈ L([0, 1]) şi,
R R1
mai mult, (L) [0,1] f dµ = (R) 0 f (x)dx.
R R1
Întrucât f = 0 µ-a.p.t. pe [0, 1], avem (L) [0,1] f dµ = 0, deci (R) 0 f (x)dx =
0.
2
x2
5. Fie şirul de funcţii (fn )n , fn (x) = n3/p x2/p e−n , ∀x ∈ [0, 1], ∀n ∈ N,
p ||·||p
unde p ≥ 1 este arbitrar, fixat. Arătaţi că fn → 0 şi fn 9 0.
[0,1] [0,1]
p
Rezolvare. Arătăm că fn → 0. Într-adevăr, dacă x = 0, atunci fn (0) =
[0,1]
0 → 0. Dacă x ∈ (0, 1], atunci
2
x2 n3/p
lim fn (x) = lim n3/p x2/p e−n = x2/p lim 2 2 = 0
n→∞ n→∞ n→∞ en x
3/p
(se aplică succesiv regula lui l’Hospital pentru limita de funcţii lim ett2 x2 ).
t→∞
R1 2 2 2 2
Acum, ||fn ||p = 0 n3 x2 e−n px dx ((gn )n , gn (x) = n3 x2 e−n px , x ∈ [0, 1], n ∈
N este un şir de funcţii integrabile Riemann, deci integrabile Lebesgue pe [0, 1]
R R1
şi ∀n ∈ N, (L) [0,1] gn dµ = (R) 0 gn (x)dx).
√
Facem schimbarea de variabilă pnx = t şi atunci
√ √
n p n p
t2 −t2 1
Z Z
1 2
||fn ||pp = n3
e √ dt = √ t2 e−t dt.
0 pn2 n p p p 0
Integrând prin părţi, obţinem că

√ 2 √
n p n p
ne−pn
Z Z
1 2 −t2 1 2
||fn ||pp = √ t e dt = + √ e−t dt,
p p 0 2p 2p p 0
de unde
2 √
n p ∞ 2 √ √
ne−pn
R∞ π
e−t dt=
Z Z
1 −t2 1 −t2 π
||fn ||pp 0 2
lim = lim ( + √ e dt) = √ e dt = √ 6= 0.
n→∞ n→∞ 2p 2p p 0 2p p 0 4p p
În consecinţă, lim ||fn ||p 6= 0.

n→∞
3
 ∞
 1, x ∈ ∪ [n, n + 1 ]
n=1 n
6. Fie funcţia f : R → R, ∀x ∈ R, f (x) = ∞ .
/ ∪ [n, n + n1 ]
 0, x ∈
n=1
Arătaţi că f ∈ L∞ (R), dar f ∈
/ Lp (R), ∀p ≥ 1.
Rezolvare. Evident, ∀p ≥ 1, |f |p = |f | = f este M-etajată şi nenegativă,

deci este Lebesgue măsurabilă pe R şi
Z
∞ 1 ∞ 1 ∞ 1
∃ |f |p dµ = 1 · µ( ∪ [n, n + ]) + 0 · µ(c( ∪ [n, n + ])) = µ( ∪ [n, n + ]) =
R n=1 n n=1 n n=1 n
∞ ∞
X 1 X 1
= µ([n, n + ]) = = ∞,
n=1
n n=1
n
deci f ∈ / Lp (R), ∀p ≥ 1 (s-a folosit faptul că µ este σ-aditivă iar intervalele
[n, n + n ], n ∈ N∗ sunt două câte două disjuncte, cu excepţia intervalelor [1, 2]
1
şi [2, 2 + 12 ], ceea nu schimbă nimic, deoarece µ({2}) = 0).

Pe de altă parte, observăm că ||f ||∞ = ess sup |f | = inf{α ∈ R; |f | ≤ α
µ-a.p.t.} = 1 < ∞, deci f ∈ L∞ (R).
1 1

∗ x2/p
+ ∈ (1, n]
n1/p
,x
7. Fie şirul de funcţii (fn )n , ∀x ∈ (1, ∞), ∀n ∈ N , fn (x) = 1 ,
x2/p
, x ∈ (n, ∞)
u
unde p ≥ 1 este arbitrar, fixat. Arătaţi că fn → f, f ∈ Lp ((1, ∞)), fn ∈
(1,∞)
p ∗ ||·||p
L ((1, ∞)), ∀n ∈ N , fn 9 f.
(1,∞)
1
Rezolvare. Observăm că |fn (x) − f (x)| ≤ n1/p , ∀x ∈ (1, ∞), ∀n ∈ N∗ .
1
Întrucât lim n1/p = 0, conform Criteriului majorării de la şiruri de funcţii,
n→∞
u 1
obţinem că fn → f, f (x) = x2/p
, ∀x ∈ (1, ∞).
(1,∞)
Evident, f este mărginită pe (1, ∞) (0 < f (x) < 1, ∀x ∈ (1, ∞)) şi f este con-
tinuă pe (1, ∞), deci este Lebesgue măsurabilă pe (1, ∞) şi f ∈ R([α, β]), ∀[α, β] ⊂
(1, ∞). Aceleaşi proprietăţi le posedă |f |p , ∀p ≥ 1. Mai mult,
Z Z ∞ Z ∞
p p 1
|f | dµ = |f (x)| dx = dx = 1 < ∞,
(1,∞) 1 1 x2
deci f ∈ Lp ((1, ∞)).

De asemenea, ∀n ∈ N∗ , funcţia gn : (1, ∞) → R, ∀x ∈ (1, ∞), gn (x) =
1
|fn (x) − f (x)|p = n , x ∈ (1, n] este nenegativă şi M-etajată, deci Lebesgue
0, x ∈ (n, ∞)
măsurabilă pe (1, ∞) şi
Z
1 1
∃(L) gn dµ = · µ((1, n]) + 0 · µ((n, ∞)) = (n − 1) < ∞,
(1,∞) n n
4
ceea ce ı̂nseamnă că fn −f ∈ Lp ((1, ∞)). Deoarece f ∈ Lp ((1, ∞)) iar Lp ((1, ∞))
este spaţiu liniar, rezultăRcă fn = fn − f + f ∈R Lp ((1, ∞)), ∀n ∈ N∗ .
În plus, ||fn − f ||pp = (1,∞) |fn − f |p dµ = (1,∞) gn dµ = n1 (n − 1) 9 0, deci
||·||p
||fn − f ||p 9 0 şi ı̂n consecinţă fn 9 f.
(1,∞)
8. Fie x0 ∈ (0, 1) arbitrar, fixat şi fie M0 , familia tuturor submulţimilor

lui
1, x0 ∈ A
(0, 1) care sunt Lebesgue măsurabile. Pe M0 definim λ(A) = ,
0, x0 ∈
/A
∀A ∈ M0 . Arătaţi că λ este o măsură care nu este absolut continuă ı̂n raport
cu măsura Lebesgue µ.
Rezolvare. Evident, λ este o măsură şi µ({x0 }) = 0, dar λ({x0 }) 6= 0, deci

λ nu este absolut continuă ı̂n raport cu µ.
9. Arătaţi că dacă ı̂n Lp (Rn ), unde p ≥ 1 este arbitrar, fixat, are loc
||f + g||2p + ||f − g||2p = 2(||f ||2p + ||g||2p ), ∀f, g ∈ Lp (Rn ) (*)
(legea paralelogramului), atunci ı̂n mod necesar p = 2.

2
Rezolvare. ∀f ∈ Lp (Rn ), ||f ||2p = ( Rn |f |p dµ) p .
R
Fie A, B ⊂ Rn două mulţimi disjuncte astfel ı̂ncât µ(A) = µ(B) = 1 (evi-

dent, există astfel de mulţimi).
Fie de asemenea f = ℵA şi g = ℵB . Evident, |ℵE |p = ℵE , ∀E ⊆ Rn , ∀p ≥ 1.
Egalitatea (∗) se rescrie
Z Z Z Z
2 2 2 2
[ |ℵA + ℵB |p dµ) p + |ℵA − ℵB |p dµ] p = 2[ |ℵA |p dµ) p + |ℵB |p dµ) p ] = (**)
Rn R n R n R n
Z Z
2 2 2 2
= 2[ ℵA dµ) p + ℵB dµ) p ] = 2[µ(A) p + µ(B) p ] = 4.
Rn Rn
Prin urmare, ţinând seama de faptul că integrala nedefinită este o măsură
iar mulţimile A, B sunt disjuncte, (∗∗) devine:
Z Z
2 2
[ |ℵA + ℵB |p dµ) p + |ℵA − ℵB |p dµ] p =
Rn R n
Z Z
= [ |ℵA + ℵB |p dµ + |ℵA + ℵB |p dµ +
A B
Z
2
+ |ℵA + ℵB |p dµ] p +
c(A∪B)
Z Z
+[ |ℵA − ℵB |p dµ + |ℵA − ℵB |p dµ +
ZA B
2
+ |ℵA − ℵB |p dµ] p .
c(A∪B)
5

1, x ∈ A sau x ∈ B
Deoarece A ∩ B = ∅, |ℵA + ℵB |p (x) = şi |ℵA −
0, x ∈ c(A ∪ B)
1, x ∈ A sau x ∈ B
ℵB |p (x) = , obţinem că
0, x ∈ c(A ∪ B)
Z Z
2 2 2 2 2
[ |ℵA + ℵB |p dµ) p + |ℵA − ℵB |p dµ] p = (1 + 1) p + (1 + 1) p = 2 · 2 p ,
Rn Rn
2
deci 2 · 2 p = 4, de unde p = 2.
10. Scrieţi identitatea lui Parseval pentru funcţiile următoare:

(i) f : [−π, π] → R, f (x) = x2 , ∀x ∈ [−π, π];
(ii) f : [−π, π] → R, f (x) = sgnx, ∀x ∈ [−π, π];
(iii) f : [−π, π] → R, f (x) = |x|, ∀x ∈ [−π, π].
∞ ∞
1 1
P P
(se vor obţine astfel sumele seriilor numerice convergente (serii Euler) n4 , n2 ).
n=1 n=1
1 π 1 π 1 π
Z Z Z
a0 = f (x)dxşi an = f (x) cos nxdx, bn = f (x) sin nxdx, ∀n ≥ 1.
π −π π −π π −π
Dacă f este funcţie pară, atunci bn = 0, ∀n ≥ 1 iar dacă f este funcţie

impară, atunci an = 0, ∀n ≥ 1.
Identitatea lui Parseval este:
∞
a20 X 2 1 π 2
Z
+ (an + b2n ) = f (x)dx.
2 n=1
π −π
(i) Funcţia f este ı̂n acest caz pară, deci bn = 0, ∀n ≥ 1.
1 π 1 π 2 1 x3 π 2π 2
Z Z
a0 = f (x)dx = x dx = −π = .
π −π π −π π 3 3
Z π Z π Z π
1 2 1 2 0 1 2 π 1
an = x cos nxdx = x (sin nx) dx = x sin(nx)−π − 2x sin(nx)dx =
π −π nπ −π nπ nπ −π
Z π Z π
2 2 2
= x(cos nx)0 dx = 2 x cos(nx)π−π − 2 cos nxdx =
n2 π −π n π n π −π
4 2 sin nx π 4
= (−1)n − 2 · −π = 2 (−1)n , ∀n ≥ 1.
n2 n π n n
(∀n ≥ 1, sin nπ = 0, cos nπ = (−1)n ).
Prin urmare,
∞
1 2π 2 2 X 16 1 π 2 1 π 4 1 x5 π 2π 4
Z Z
( ) + 4
= f (x)dx = x dx = −π = ,
2 3 n=1
n π −π π −π π 5 5
6
∞
1 2π 4 2π 4 8π 4
P
ceea ce antrenează 16 n4 = 5 − 9 = 45 , de unde
n=1
∞
X 1 π4
4
= .
n=1
n 90

 −1, x < 0
(ii) ∀x ∈ [−π, π], f (x) = sgnx = 0, x = 0
1, x > 0.

Funcţia f este ı̂n acest caz impară, deci an = 0, ∀n ≥ 1.
Z π Z π Z 0 Z π
1 1 1 1
a0 = f (x)dx = sgnxdx = ( (−1)dx+ 1dx) = (−x0−π +xπ0 ) = 0.
π −π π −π π −π 0 π
1 π
Z Z 0 Z π
1
bn = sgnx sin nxdx = ( − sin nxdx + sin nxdx) =
π −π nπ −π 0
1 cos nx 0 − cos nx π 2 2
= ( −π + 0 ) = [1 − (−1)n ] = [1 − (−1)n ], ∀n ≥ 1.
π n n nπ nπ
Prin urmare,
∞
1 π 2 1 π
Z Z
4 X 1 n 2 1
[1 − (−1) ] = f (x)dx = (sgnx)2 dx = xπ−π = 2,
π 2 n=1 n2 π −π π −π π
ceea ce se rescrie
∞ ∞
4 X 1 X 1
2
[ 2
· 4 + · 0] = 2,
π n=0 (2n + 1) n=1
(2n)2
∞ ∞ ∞ ∞
16 1 1 1
= 2π 2 . Pe de alta parte,
P P P P
de unde (2n+1)2 n2 = (2n)2 + (2n+1)2 , de
n=0 n=1 n=1 n=0
∞ ∞
1 3 1
= π 2 · 81 . Prin urmare,
P P
unde n2 · 4 = (2n+1)2
n=1 n=0
∞
X 1 π2
= .
n=1
n2 6
(iii) Funcţia f este ı̂n acest caz pară, deci bn = 0, ∀n ≥ 1.
Z π Z π Z 0 Z π
1 1 1
a0 = f (x)dx = |x|dx = ( −xdx + xdx) =
π −π π −π π −π 0
2 2
1 x 0 x
= (− −π + π0 ) = π.
π 2 2
7
1 π
Z 0 Z π
2 π
Z Z
1
an = |x| cos nxdx = ( −x cos nxdx + x cos nxdx) = x cos nxdx =
π −π π −π 0 π 0
Z π Z π
2 2 2 cos nx π 2
= x(sin nx)0 dx = (x sin nxπ0 − sin nxdx) = · 0 = 2 [(−1)n − 1], ∀n ≥ 1.
nπ 0 nπ 0 nπ n n π
Prin urmare,
∞ π π
π2 X 4 1 x3 π 2π 2
Z Z
1 1
+ 4 2
[(−1)n − 1]2 = 2
f (x)dx = x2 dx = −π = ,
2 n=1
n π π −π π −π π 3 3
∞ ∞
16 1 2π 2 π2 1 π4
P P
de unde π2 (2n+1)4 = 3 − 2 , ceea ce implică (2n+1)4 = 96 .
n=0 n=0
∞ ∞ ∞
1 1 1
P P P
În consecinţă, n4 = (2n)4 + (2n+1)4 , de unde
n=1 n=1 n=0
∞
X 1 π4
4
= .
n=1
n 90
11. Fie (R, M, µ), unde µ este măsura Lebesgue pe R. Pentru ∀A ∈ M, fie
2 2
λ(A) = [0,∞)∩A e−x dµ(x), ν(A) = (−∞,1)∩A e−x dµ(x). Arătaţi că ν nu este
R R
absolut continuă ı̂n raport cu µ, µ nu este absolut continuă ı̂n raport cu ν.
Rezolvare. I. Presupunem, prin reducere la absurd, că ν este absolut con-

tinuă ı̂n raport cu λ, aşadar λ(A) = 0, A ∈ M implică ν(A) = 0.
2
Fie A = (−∞, 0)(∈ M). Deoarece λ((−∞, 0)) = [0,∞)∩(−∞,0) e−x dµ(x) =
R
2
0, rezultă că ν((−∞, 0)) = 0. Dar ν((−∞, 0)) = (−∞,1)∩(−∞,0) e−x dµ(x) =
R
2
e−x dµ(x) > 0 :
R
(−∞,0)
2
Într-adevăr, fie f : (−∞, 0) → R, f (x) = e−x , ∀x ∈ (−∞, 0).
Observăm că f este mărginită pe (−∞, 0) (0 < f (x) < 1, ∀x ∈ (−∞, 0)),
f este continuă, deci Lebesgue măsurabilă pe (−∞, 0) şi f ∈ R([α, β]), ∀[α, β] ⊂
(−∞, 0). Prin urmare, f ∈ L((−∞, 0)) dacă şi numai dacă |f | = f ∈ R((−∞, 0))
2 R0 2
şi, mai mult, ı̂n acest caz (L) (−∞,0) e−x dµ(x) = (R) −∞ e−x dx. Remarcăm
R
√
R0 2 t=−x R ∞ 2 2
că −∞ e−x dx = 0 e−t dt = 2π , deci ν((−∞, 0)) = (−∞,0) e−x dµ(x) =
R
√
π
2 > 0.
II. Presupunem, prin reducere la absurd, că λ este absolut continuă ı̂n raport
cu ν, aşadar ν(A) = 0, A ∈ M implică λ(A) = 0.
2
Fie A = [1, ∞)(∈ M). Observăm că ν([1, ∞)) = (−∞,1)∩[1,∞) e−x dµ(x) =
R
2 2
0, deci λ([1, ∞)) = 0. Dar λ([1, ∞)) = [0,∞)∩[1,∞) e−x dµ(x) = [1,∞) e−x dµ(x) >
R R
0: R∞
2 2
La fel ca mai sus, [1,∞)∩[1,∞) e−x dµ(x) = 1 e−x dx > 0.
R

GAVRILUT

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GAVRILUT

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile



Rezolvare. Verificăm axiomele măsurii:

II.2. Dacă ∀n ∈ N, mulţimea An este finită, atunci ∀n ∈ N, µ(An ) =

Rezolvare. Amintim următoarele:

Observaţie. Orice mulţime de măsură exterioară nulă este măsurabilă.

Definiţie. Dacă X este o mulţime oarecare, nevidă, iar µ∗ : P(X) → [0, ∞]

Notăm cu M familia tuturor mulţimilor µ∗ -măsurabile. Se arată că M este

3. Fie X o mulţime oarecare şi µ∗ : P(X) → [0, ∞] o măsură exterioară

Rezolvare. Necesitatea este imediată, ţinând seama de proprietăţile unei

2. Fie X o mulţime oarecare, nevidă şi µ∗ : P(X) → [0, ∞] o măsură

Notăm cu M familia tuturor mulţimilor µ∗ -măsurabile.

µ∗ (A ∪ B) = µ∗ ((A ∪ B) ∩ A) + µ∗ ((A ∪ B) ∩ cA) = µ∗ (A) + µ∗ (B ∩ cA). (1)

De asemenea, ı̂n (∗) fie ı̂n particular T = B. Atunci

µ∗ (B) = µ∗ (B ∩ A) + µ∗ (B ∩ cA) (2)

3. Fie µ, măsura Lebesgue pe dreapta reală. Arătaţi că:

(ii) Fie A ⊂ R o mulţime cel mult numărabilă, oarecare. Atunci A =

Rezolvare. Fie D, o mulţime nevidă, deschisă din R. Deoarece mulţimea

5. Arătaţi că dacă µ este măsura Lebesgue pe R, atunci ∀ε > 0, ∃ o mulţime

Rezolvare. (i) I. Evident, µ∗ (∅) = card∅ = 0;

Rezolvare. Prin definiţie, pentru un şir oarecare de mulţimi (An )n ⊂ C,

lim µ(Bn ) = µ( lim Bn ) = µ(lim inf An ). (1)

Pe de altă parte, ∀n ∈ N, Bn ⊆ An şi cum µ este măsură este izotonă, deci

lim inf µ(Bn ) ≤ lim inf µ(An ). (2)

Deoarece şirul de mulţimi (Bn )n ⊂ C este ascendent iar µ este izotonă,

lim µ(Bn ) = lim inf µ(Bn ). (3)

(ii) Metoda I. Procedăm analog.

lim µ(Bn ) = µ( lim Bn ) = µ(lim supAn ). (4)

Deoarece pentru ∀n ∈ N, Bn ⊇ An şi cum µ este măsură este izotonă, deci

lim supµ(Bn ) ≥ lim supµ(An ). (5)

Deoarece şirul de mulţimi (Bn )n ⊂ C este descendent iar µ este izotonă,

lim µ(Bn ) = lim supµ(Bn ). (6)

2. Fie X = R, τ = τ u topologia uzuală pe R (adică familia tuturor mulţimilor

P \M = (A ∩ C ∩ cD)\(A\B) = A ∩ C ∩ cD ∩ c(A ∩ cB) = (A ∩ C ∩ cD ∩ cA) ∪ (A ∩ C ∩ cD ∩ B) =

N \P = (C\D)\(A ∩ C ∩ cD) = C ∩ cD ∩ c(A ∩ C ∩ cD) = (C ∩ cD) ∩ (cA ∪ cC ∪ D) =

1. Cercetaţi măsurabilitatea Lebesgue a următoarelor funcţii:

Rezolvare. Fie τ0 topologia uzuală pe R. Amintim următoarele:

Observaţie. Dacă o funcţie f este continuă pe X iar τ ⊆ A, atunci f

Fie τu topologia uzuală pe R, µ măsura Lebesgue pe R iar M clasa mulţimilor

˙ g, unde g : R → R, g(x) = x2 , ∀x ∈ R (f coincide

(ii) Se raţionează similar.

2. Arătaţi că funcţia parte ı̂ntreagă f : R → Z, f (x) = [x], ∀x ∈ R, este

Propoziţie. Fie X, o mulţime oarecare, nevidă, τ o topologie pe X, A

Demonstraţie. Fie D ∈ τ0 , oarecare. Vom arăta că f −1 (D) ∈ A.

an+1 xln(n+1) n+1

· Dacă − ln x < 1 ⇔ ln x > −1 ⇔ x > 1e , seria este divergentă;

· Dacă − ln x < 1 ⇔ ln x > −1 ⇔ x > 1e , seria este divergentă;

Amintim pentru ı̂nceput următoarele noţiuni:

Definiţie. Dacă X ⊆ R este o mulţime oarecare, nevidă, spunem că un şir

Observaţie. Orice şir de funcţii uniform convergent este punctual convergent.

Observaţie. (Criteriul majorării) Fie f : X → R, (fn )n , fn : X →

Definiţie. Dacă (X, A, µ) este un spaţiu cu măsură completă iar (fn )n ,

II. (În raport cu măsura de numărare µ : P(N∗ ) → [0, ∞]):

(ii) Convergenţa punctuală:

(iv) Convergenţa punctuală:

(v) Convergenţa punctuală: ∀x ∈ R, calculăm lim fn (x) :

(vi) Convergenţa punctuală: ∀x ∈ R, calculăm lim fn (x) :

Amintim pentru ı̂nceput următoarele noţiuni:

Definiţie. Dacă X ⊆ R este o mulţime oarecare, nevidă, spunem că un şir

Observaţie. Orice şir de funcţii uniform convergent este punctual convergent.

Observaţie. (Criteriul majorării) Fie f : X → R, (fn )n , fn : X →

Definiţie. Dacă (X, A, µ) este un spaţiu cu măsură completă iar (fn )n ,

II. (În raport cu măsura de numărare µ : P(N∗ ) → [0, ∞]):

(ii) Convergenţa punctuală:

(iv) Convergenţa punctuală:

7. Studiaţi integrabilitateaRiemann şi Lebesgue a funcţiilor:

7. Studiaţi integrabilitateaRiemann şi Lebesgue a funcţiilor:

4. (Funcţia lui Riemann)

4. (Funcţia lui Riemann)