Clasificarea conceptuală a termenului de știință

În sens larg, știința este un fenomen obișnuit ce se numără printre activitățile majore ale omului,
încă de la începuturile universului.Cu toate acestea, este una dintre cele mai grele noțiuni de
definit.Termenul provine din limba latină și se traduce prin “cunoaștere”, reprezentând procesul
de a observa și de a pune sub semnul întrebării lumea ce ne înconjoară.
Deseori știința este identificată cu cunoștiințele pe care le posedă omul.În acest context, știința se
prezintă ca ansamblu de cunoștințe veridice despre esența și relațiile esențiale din realitatea
materială (natură și societate) și realitatea spirituală (psihic, gândire, știință).Știința se deosebește
prin amploare, profunzime și rigurozitate de cunoștințele uzuale (Țapoc, 2005).Cunoștințele
dintr-un anumit domeniu se structurează într-o știință doar în cazul în care acestea sunt reunite
într-un sistem de concepte, într-o teorie sau un grup de teorii.Așadar, prin termenul de știință
înțelegem totalitatea cunoștințelor pe care le constituie rezultatul științelor particulare.

Știința nu este un corp static, ceva care ar exista o dată pentru totdeauna, ea se dezvoltă
necontenit, întrucât putem spune că știința mai este, pe lângă un ansamblu de cunoștințe, un
ansamblu de cercetări, care o fac să nu rămână în starea în care se găsește la un moment dat, ci
să-și modifice necontenit conținutul.Despre acest aspect dinamic al științei, Karl Popper afirmă:
eu resping ideea unei explicații ultime: susțin că fiecare explicație poate fi explicată în
continuare[…]Nu există nici o explicație care să nu aibă nevoie de o altă explicație, căci nicio
explicație nu poate oferi o descriere auto-explicativă a unei esențe (Popper, 1985).

Scopul științei

Omul, în toate timpurile, și-a dorit extrem de mult ca știința, cu exactitatea calculului ei, să-i
servească, dacă nu la găsirea căii spre o viață mai fericită, la cunoașterea legilor universale,
imuabile și valabile pentru descrierea întregii lumi.Același Karl Popper menționează, în ceea ce
privește acest aspect, faptul că: scopul științei este să găsească explicații satisfăcătoare pentru
orice ni se pare că are nevoie de explicație (Popper, 1985).
Clasificarea științelor

Efortul de clasificare al științelor stă în baza metodologiei științei.Prin urmare, există patru mari
grupuri de discipline științifice, care la rândul lor sunt divizate în grupuri mai mici.
1)grupul științelor despre existența, din care fac parte științele naturale; științele sociale și
științele cognitive
2)grupul științelor acțiunii, alcătuit din științe tehnice divizate în patru categorii principale:
industriale; agricole; de construcții; urbanism, transport și telecomunicații;
3)grupul științelor generale este cel care studiază relațiile cantitative și modalitățile funcționale
commune a mai multor sau tuturor domeniilor existenței obiective și subiective.Aici se
încadrează matematica; mecanica teoretică; cibernetica etc.
4)grupul științelor de graniță reprezintă ultimul grup din cadrul sistemelor științelor.În
configurația acestuia, o funcție explicativă tot mai importantă o au științele precum biofizica;
biochimia; bionica.Statut de științe de graniță au psihologia; antropologia; ecologia etc.

După criterii mai generale, clasificarea științelor poate fi redusă la trei domenii specifice: științe
ale naturii; științe matematice; științe socioumane.
Epistemologul Mario Bunge spune despre aceste clasificări că: a devenit obișnuit să observăm că
cultura contemporană este împărțită în două domenii fără legătură: știința și restul[…]dar este la
fel de adevărat că toate câmpurile cunoașterii sunt unite, desi în unele cazuri prin legături slabe,
formând astfel sistemul de cunoaștere umană (Bunge, 1985).

Bibliografie:

Bunge, M. (1985). Treatise on Basic Philosophy: Epistemology and Methodology III: Philosophy of Science and

Technology: Part I. Formal and Physical Sciences. Dordrecht, Holland: D.Reidel Publishing Company.

Popper, K. R. (1985). Popper Selections. Princeton, New Jersey: Princeton University Press.

Țapoc, V. (2005). Teoria și metodologia științei contemporane: Concepte și orientări. Chișinău, Moldova: Centrul
Editorial-poligrafic al USM.