Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Soldul contului caracterizează mărimea mijloacelor (surselor) economice la un moment dat. Deosebim sold iniţial – mărimea mijlocului (sursei) la
începtul perioadei de gestiune şi sold final – mărimea mijlocului (sursei) la finele perioadei de gestiune. Soldul unui cont la începutul perioadei de
gestiune este egal cu soldul acestuia la finele perioadei de gestiune precedente.
Operaţiunile economice reflectate în conturi cauzează modificări în sensul majorării sau micşorării mărimii soldului iniţial. Totalul sumelor acestor
modificări se numeşte rulaj. Modificările în sensul majorării trebuie să fie reflectate în acea parte a contului (în debit sau credit) în care se află soldul
iniţial, iar modificările în sensul micşorării – în partea opusă aceleia în care se află soldul iniţial. Rulajul, la rîndul său poate fi debitor – totalul
modificărilor în debitul contului şi creditor – totalul modificărilor în creditul contului.
2
Operaţiuni economice care cauzează majorarea (+) Operaţiuni economice care cauzează
activelor, consumurilor şi cheltuielilor în cursul lunii micşorarea (–) activelor, consumurilor şi
de gestiune cheltuielilor în cursul lunii de gestiune
SF – Sold final
(SF = SI + RD – RC)
Să examinăm modul de determinare a soldului final în conturile de activ în baza unui exemplu concret.
Exemplul 1:
La 1 iunie 2009 soldul debitor al contului 211 “Materiale” a constituit 20 000 lei. În cursul lunii au intrat materiale în sumă de 80 000 lei, iar valoarea
materialelor eliberate pentru fabricarea produselor a constituit 90 000 lei.
La 30 iunie 2009 soldul final (SF) al materialelor în contul 211 a constituit 10 000 lei (20 000 + 80 000 – 90 000).
Conturile de pasiv au următoarea structură:
3
Operaţiuni economice care cauzează Operaţiuni economice care cauzează majorarea (+)
micşorarea (–) capitalului propriu, capitalului propriu, datoriilor sau a veniturilor în cursul
datoriilor sau a veniturilor în cursul lunii lunii de gestiune
de gestiune
SF – Sold final
(SF = SI + RC – RD)
4
suma rulajelor debitoare trebuie să fie întotdeauna identică cu suma rulajelor creditoare;
suma soldurilor debitoare este întotdeauna identică cu suma soldurilor creditoare.
Utilizarea în contabilitate a dublei înregistrări conduce la interdependenţa conturilor în care se înregistrează operaţiunile economice. Această
interdependenţă a conturilor contabile se numeşte corespondenţă a conturilor, iar conturile care se află în corespondenţă între ele – conturi
corespondente. Componenţa conturilor corespondente depinde de conţinutul economic al operaţiunii economice. Indicarea conturilor
corespondente şi a sumei înscrise în acestea se numeşte formulă (înregistrare) contabilă.
Schematic aceasta se poate ilustra în felul următor:
Operaţiunile economice se reflectă în conturile contabile pe măsura efectuării acestora, adică în ordine cronologică. La întocmirea corectă a
formulelor contabile este necesară parcurgerea următoarelor patru etape examinate în baza exemplului de mai jos.
Exemplul 3 .
Au intrat materiale de la furnizor în valoare de 25 000 lei (fără TVA) cu condiţia achitării ulterioare a acestora.
Etapa I. Conform conţinutului economic al operaţiunii economice trebuie de determinat, asupra căror obiecte de evidenţă influenţează operaţiunea
dată şi în ce conturi acestea se reflectată. În exemplul nostru drept obiecte de evidenţă servesc materialele şi datoriile pe termen scurt privind
facturile comerciale care se contabilizează respectiv în conturile 211 “Materiale” şi 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”.
Etapa II. Vom clarifica în ce categorie se includ obiectele de evidenţă: în active, consumuri sau cheltuieli, adică în conturi de activ sau în capitalul
propriu, datorii, venituri, adică în conturile de pasiv. Este evident că materialele fac parte din active şi, prin urmare, contul în care acestea se
contabilizează (211 „Materiale”), este cont de activ, iar datoriile faţă de furnizori se includ în datorii, deci, contul în care acestea se contabilizează
(521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”) este cont de pasiv.
Etapa III. Este necesar să se determine, ce s-a schimbat (majorare “+”, micşorare “–”) în obiectele de evidenţă în urma operaţiunii efectuate.
Operaţiunea examinată în exemplul nostru a cauzat mărirea stocurilor de materiale la întreprindere şi concomitent majorarea datoriilor faţă de
furnizori în sumă de 25 000 lei.
5
Etapa IV. După determinarea obiectelor de evidenţă şi a conturilor în care acestea trebuie să fie reflectate şi clarificarea faptului care din aceste
conturi este de activ şi care de pasiv, precum şi a rezultatului influenţei operaţiunii economice asupra obiectului de evidenţă (majorarea “+”,
micşorarea “–”), trebuie de stabilit care cont se debitează şi care se creditează, ştiind, unde se reflectă majorarea şi micşorarea în conturile utilizate.
În urma achiziţionării materialelor:
în contul de activ 211 “Materiale” s-a produs majorarea valorii activelor şi întrucît majorarea în conturile de activ se reflectă în debit,
contul 211 se debitează în sumă de 25 000, iar
în contul de pasiv 521 “Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” s-au majorat datoriile faţă de furnizori. Prin urmare,
contul 521 în care majorarea se reflectă în credit, se creditează la suma indicată.
Toate cele patru etape de întocmire a formulei contabile sînt aplicabile pentru orice operaţiune economică.
Încasarea mijloacelor băneşti pe contul curent în valută naţională a dus la majorarea disponibilului bănesc de pe contul curent în valută naţională şi
la micşorarea creanţelor cumpărătorilor.
6
Operaţiuni economice care provoacă modificări numai în componenţa pasivelor întreprinderii . În acest caz un tip de activ se majorează
(ceea ce se reflectă în creditul contului destinat pentru evidenţa acestui pasiv), iar altul – se micşorează (ceea ce se reflectă în debitul contului
destinat pentru evidenţa acestui pasiv).
Exemplul 5
Din contul profitului anilor precedenţi s-au creat rezerve prevăzute de statut în sumă de 80 000 lei.
Această operaţiune se reflectă prin formula contabilă:
debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 40 000 lei
credit contul 242 „Cont curent în valută naţională” – 40 000 lei
7
În rezultatul reflectării acestei operaţiuni s-au diminuat datoriile faţă de furnizori şi disponibilul bănesc de pe contul curent în valută naţională.
După numărul conturilor corespondente din care se constituie formula contabilă, aceasta poate fi simplă sau compusă. Se numeşte simplă formula
în care sînt corespondente numai două conturi corespondendte (un cont – în debit, altul – în credit). Exemplele 4, 5, 6, 7 conţin formule contabile
simple. Formulele contabile în care se află în corespondenţă mai mult de două conturi se numesc compuse.
Exemplul 8
De pe contul curent în valută naţională al întreprinderii “Floare” S.A. a fost virată suma de 175 000 lei, inclusiv: pentru achitarea datoriilor faţă de
furnizori – 80 000 lei; faţă de bugetul de stat – 60 000 lei; faţă de bugetul asigurărilor sociale de stat – 35 000 lei. În baza documentelor anexate la
extrasul bancar va fi întocmită următoarea formulă contabilă:
debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 80 000 lei
debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 60 000 lei
debit contul 533 „Datori privind asigurările” – 35 000 lei
credit contul 242 „Cont curent în valută naţională” – 175 000 lei
Fiecare formulă contabilă compusă constă din mai multe formule contabile simple. În cazul de mai sus formula contabilă compusă constă din trei
formule contabile simple, şi anume:
debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale” – 80 000 lei
credit contul 242 „Cont curent în valută naţională” – 80 000 lei
debit contul 534 „Datorii privind decontările cu bugetul” – 60 000 lei
credit contul 242 „Cont curent în valută naţională” – 60 000 lei
debit contul 533 „Datori privind asigurările” – 35 000 lei
credit contul 242 „Cont curent în valută naţională” – 35 000 lei
8
De exemplu, pentru contul sintetic 211 “Materiale” sînt prevăzute subconturile2111 “Materii prime şi materiale”,
2112 “Semifabricate cumpărate şi articole de completare”, 2113 “Combustibil”, 2114 “Ambalaje şi materiale pentru
ambalat” etc. Evidenţa efectuată în conturile sintetice se numeşte evidenţă sintetică.
Conturi analitice se numesc conturile deschise pentru conturile şi subconturile sintetice în vederea grupării detaliate a obiectelor de evidenţă.
În conturile analitice, în afară de etalonul bănesc, se aplică etaloane în expresie naturală (kg, bucăţi, m3 etc.) şi de muncă (ore-om, zile-om etc.).
Evidenţa efectuată în conturile analatice se numeşte evidenţă analitică.
În gestiunea întreprinderii sînt necesare conturi atît sintetice, cît şi analitice. De exemplu, pentru a răspunde la întrebarea, dacă mijloacele băneşti
sînt suficiente pentru plata salariilor lucrătorilor, trebuie să se ştie suma datoriilor totale privind retribuirea muncii, ţinînd cont de contribuţiile la
asigurările sociale.
Pentru aceasta este suficient a cunoaşte mărimea soldului contului sintetic de pasiv 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” şi
sumele calculate privind asigurările sociale şi a le compara cu soldul conturilor mijloacelor băneşti în momentul plăţii. Însă pentru a primi de pe
contul curent în valută naţională suma respective de bani aferentă retribuirii muncii este necesară informaţia privind retribuţiile calculate cu scăderea
reţinerilor din acestea, iar pentru plata acestora – informaţia privind suma care trebuie plătită fiecărui salariat în parte. Dat fiind acestui fapt, sînt
necesare conturi analitice pe fiecare salariat.
Între conturile sintetice şi conturile analitice deschise pentru acestea există o anumită interdependenţă care se exprimă în următoarele:
pe conturile analitice se reflectă aceleaşi obiecte de evidenţă ca şi pe conturile sintetice care le uneşte, dar pe grupe mai detaliate;
dacă contul sintetic este cont de activ, conturile analitice aferente vor fi la fel conturi de activ;
structura generală a conturilor analitice şi sintetice este analogică şi constă din partea debitoare şi creditoare, sold şi rulaj;
soldul şi rulajele contului sintetic sînt egale cu suma soldurilor şi rulajelor conturilor analitice ale acestuia;
Exemplul 9
La 1 martie 2009 întreprinderea de mobilă “Comfort” S.A. a avut un sold de materiale în sumă de 52 000 lei, inclusiv 40 m3 de scîndură – la preţul
de 1 200 lei pentru 1 m3 şi 200 kg de clei de tîmplărie – la preţul de 20 lei pentru 1 kg. În politica sa de contabilitate întreprinderea a preconizat
evidenţa materialelor după metoda “FIFO”, care prevede evaluarea materialelor lansate în producţie, la preţurile primului lot, apoi – la preţurile celui
de-al doilea lot etc. În luna martie la întreprindere s-au efectuat operaţiuni economice, în baza cărora au fost întocmite următoarele formule contabile.
9
1 05.03. S-a livrat în producţie pentru 36 000 39400 811 211
fabricarea articolului “A”:
3 400
scîndură – 30 m3
clei – 170 kg
3 12.03. S-a procurat contra numerar clei de 1 330 1 330 211 227(241)
tîmplărie 70 kg la preţ 19 lei/kg
10
11
Cont analitic „Scîndură”
Debit Credit
Nr. Data Cantitatea, Preţul, Suma,în Nr. Data Cantitatea, Preţul, Suma,
operaţiunii m3 în lei lei operaţiunii m3 în lei în lei
SI la 40 1200 48000
01.03.2009
4) 25.03 10 1200 12
000
10 1250 12
500
RD 30 37500 RC 50 60
500
SF la 20 25000
31.03.2009
Cont analitic
12
„Clei de tîmplărie”
Debit Credit
Nr. Data Cantitatea, Preţul, Suma,în Nr. Data Cantitatea, Preţul, Suma,
operaţiunii kg în lei lei operaţiunii kg în lei în lei
SI la 200 20 4 000
01.03.2009
4) 25.03 30 20 600
50 19 950
SF la 20 19 380
31.03.2009
Datele conturilor analitice se confruntă cu cu datele contului sintetic. În acest scop se întocmeşte Balanţa de verificare a conturilor analitice pentru
contul sintetic 211„Materiale”
Balanţa de verificare a conturilor evidenţei analitice pentru contul 211 „Materiale pe luna martie 2009”
13
Denumirea Unitatea Preţul Soldul la Rulaj pe luna martie Soldul la
contului de 01.03.2009 01.03.2009
măsură
sold la începutul lunii – 52 000 lei (48 000 lei + 4 000 lei);
rulaj debitor – 38 830 lei (37 500 lei + 1 330 lei);
rulaj creditor – 65 450 lei (60 500 lei + 4 950 lei)
sold la finele lunii – 25 380 lei (25 000 lei + 380 lei).
14
În balanţele de verificare se reflectă soldurile iniţiale, soldurile finale, totalurile rulajelor debitoare şi creditoare pentru toate conturile existente la
întreprindere.
După tipul conturilor se deosebesc balanţe de verificare a conturilor sintetice şi balanţe de verificare a conturilor sintetice.
Balanţa de verificare a conturilor sintetice are forma unui tabel cu şase coloane, din care două pentru solduri iniţiale (debitoare şi creditoare), două
pentru rulaje (debitoare şi creditoare) şi două pentru solduri finale (debitoare şi creditoare). Forma balanţei de verificare a conturilor sintetice este
următoarea
Balanţa de verificare a conturilor sintetice
...
Total
Lipsa egalităţii dintre coloanele-perechi indică asupra faptului că la efectuare înregistrărilor contabile s-a comis o eroare, care trebuie găsită şi
corectată.
Un alt model al balanţei de verificare a conturilor sintetice este balanţa de verificare-şah. Spre deosebire de varianta tabelară acest tip de balanţă
permite redarea corespondenţei conturilor în care s-a înregistrat operaţia economică. Această balanţă are formă matricială, iar cele trei egalităţi se
obţin la întretăierea rîndurilor cu coloanele. Balnaţa de verificare-şah are următoarea formă:
15
Balanţa de verificare-şah
Contul 123
Contul 242
...
Dacă conturile sintetice se desfăşoară în analitice este necesar să se întocmească balanţe de verificareanalitice. În acest caz se întocmeşte cîte
o balanţă de verificare a conturilor analitice pentru fiecare cont sintetic. Acest fel de balanţă are următoarea formă:
Balanţa de verificare a conturilor analitice
16
Cantitatea Suma debit (intrări) dredit (ieşiri) Cantitatea Suma
Unitatea
Denumirea
de
contului
măsură
Cantitatea Suma Cantitatea Suma Cantitatea Suma
Egalitate înregistrărilor efectuate în conturile analitice cu contul sintetic din care acesta fac parte se verifică prin contrapunerea totalurilor soldurilor
şi rulajelor debitoare şi creditoare ale conturilor analitice cu soldurile, rulajele debitoare şi creditoare respective ale contului sintetic.
17
Activ Suma, Pasiv Suma,
lei lei
Creanţe ale personalului privind 2380 Datorii pe termen scurt privind 28700
alte operaţii facturile comerciale
18
1. Conform facturii fiscale GR 124578 s-au primit mărfuri de 18 240 217 521
la furnizori (fără TVA)
2. Din contul curent în valută naţională s-a ridicat numerar 2 000 241 242
5. Din contul curent în valută naţională s-au virat mijloace 18 240 521 242
băneşti pentru achitarea mărfurilor primite conform facturii
GR 124578
6. S-a luat decizia de a trece o parte din profitul nerepartizat al 12 000 332 311
perioadelor precedente la majorarea capitalului statutar
7. S-a primit un credit pe termen lung în valută în sumă de 4 66 150 243 411
200 EURO la cursul oficial de 15,75 lei/EURO
19
Balanţa de verificare a conturilor la 31.12.2009
20
Simbolul debit credit debit credit debit credit
contului
21
311 Capital statutar 139000 12000 151000
Bilanţ la 31.12.2009
22
Mijloace fixe 134000 Capital statutar 151000
Creanţe ale personalului privind 2 390 Datorii pe termen scurt privind 29450
alte operaţii facturile comerciale
23
Planul de conturi contabile
Planul de conturi reprezintă un nomenclator de conturi care asigură uniformitatea contabilităţii curente a întreprinderii ţi reflectarea evenimentelor
acesteia. Planul de conturi este un act normativ care fost aprobat prin Ordinul Ministerului de Finanţe al Republicii Moldova nr. 174 din 25.12.1997
şi a intrat în vigoare de la 01.01.1998. El cuprinde 4 capitole:
Dispoziţii generale
Terminologia
Nomenclatorul conturilor contabile
Normele metodologice de utilizare a conturilor contabile
Primul capitol cuprinde caracteristica generală a capitolelor planului de conturi, sfera de acţiune a acestuia, legătura cu formele rapoartelor
financiare, modul de clasificare şi simbolizare a conturilor.
În capitolul doi se conţin definiţiile termenilor şi noţiunilor de bază utilizate în plană de conturi.
În capitolul trei este prezentat nomenclatorul conturilor contabilesubdivizate în clase şi grupe în care se evidenţiază conturile de gradul I şi II.
Ultimul capitol conţine caracterizarea claselor, grupelor de conturi şi conturilor de gradul I, precum şi corespondenţa conturilor pe tipurile principale
de operaţiuni economice.
Structura Planului de conturi se bazează pe clasificarea conturilor după conţinutul economic şi include clasele de conturi, grupele de conturi, conturile
de gradul I (conturile sintetice) şi conturile de gradul II (subconturile).
Planul de conturi cuprinde 9 clase:
Clasele 1-7 cuprind conturile contabilităţii financiare, care se utilizează pentru generalizarea informaţiei care urmează a fi reflectată în rapoartele
financiare. După conţinutul economice ele se divizează în conturi bilanţiere (clasele 1-5) şi conturi de rezultate (clasele 6-7).
24
Conturile contabilităţii financiare din clasele 1 şi 2 se folosesc pentru întocmirea activului bilanţului divizat după gradul de lichiditate în active pe
termen lung şi active curente. Conturile contabilităţii financiare din clasele 3-5 se utilizează pentru întocmirea pasivului din bilanţ. Aceste conturi, cu
excepţia conturilor de regularizare (312 “Capital suplimentar”, 313 “Capital nevărsat”, 314 “Capital retras”, 331 “Corectarea rezultatelor perioadelor
precedente”, 332 “Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi” (în partea ce vizează pierderea neacoperită), 333 “Profit net
(pierdere) al perioadei de gestiune” (în partea ce vizează pierderea), 334 “Dividende plătite în avans”) sînt conturi de pasiv.
Conturile contabilităţii financiare din clasele 6-7 fac parte din conturile de rezultate şi se utilizează pentru întocmirea Raportului privind rezultatele
financiare în care, prin compararea rulajelor creditoare ale conturilor de pasiv din clasa 6 cu rulajele debitoare ale conturilor de activ din clasa 7, se
determină rezultatul financiar sub formă de profit net (pierdere) al anului de gestiune.
Conturile contabilităţii financiare (clasele 1-7) poartă un caracter reglementat şi sînt obligatorii pentru toate întreprinderile, indiferent de forma juridică
de organizare şi tipul de proprietate a acestora.
Conturile sintetice suplimentare ale contabilităţii financiare pot fi introduse de întreprinderi numai cu avizul Ministerului Finanţelor în modul stabilit.
Spre deosebire de conturile contabilităţii financiare, în conturile contabilităţii de gestiune (manageriale) (clasa 8) se generalizează informaţia care
nu este destinată utilizatorilor externi (organelor de stat, creditorilor, furnizorilor, cumpărătorilor), ci nevoilor interne ale întreprinderii. Dat fiind acestui
fapt, modul de ţinere a conturilor contabilităţii de gestiune poartă un caracter nereglementat şi se aplică, dacă este cazul, pornind de la particularităţile
activităţii întreprinderii şi necesităţile în informaţii pentru sistemul de gestiune. Datele din conturile contabilităţii de gestiune nu se reflectă direct în
rapoartele financiare, întrucît aceste conturi se închid în corespondenţă cu conturile contabilităţii financiare la finele fiecărei perioade de gestiune.
Conturile contabilităţii extrabilanţiere (clasa 9) sînt destinate generalizării informaţiei privind existenţa şi mişcarea activelor care nu aparţin
întreprinderii, dar se află temporar în folosinţa sau la dispoziţia acesteia, privind drepturile convenţionale şi datoriile.
De exemplu, obiectele de mijloace fixe luate în arendă operaţională se reflectă în contul extrabilanţier 912 “Active materiale pe termen lung arendate”
Conturile extrabilanţiere nu se află în corespondenţă cu alte conturi. Înregistrările în conturile extrabilanţiere se efectuează prin metoda înregistrării
unilaterale (fără utilizarea dublei înregistrări) – numai în debit (majorare) sau în credit (micşorare). De exemplu, mărfurile depuse la magazin pentru
comercializare se reflectă în debitul contului 923 “Mărfuri primite în consig-naţie”, iar la comercializarea acestora sau restituirea comitentului – în
creditul acestui cont.
Apartenenţa contului contului la o clasă sau la alta se determină după prima cifră a simbolului acestuia.
Grupele de conturi sînt simbolizate prin două cifre, din care prima indică simbolul clasei în care este inclusă grupa respectivă, iar a doua numărul
grupei.
Conturile de gradul I (conturile sintetice) sînt simbolizate cu trei cifre: primele două cifre formează codul grupei la carese referă contul respectiv,
iar a treia cifră reprezintă codul contului de gradul I.
Conturile de gradul II (subconturile) sînt simbolizate cu patru cifre, din careprimele trei cifre indică codul contului de gradul I, iar a patra cifră reprezintă
contul de gradul II. Sobconturile se utilizează în dependenţă de necesităţile întreprinderii şi numărul acestora poate fi mărit dacă întreprinderea are
nevoie de aceasta.
25
Planul de conturi se află într-o strînsă legătură cu raporatele financiare astfel încît denumirile conturilor sînt identice cu posturile incluse în rapoartele
financiare, ceea ce facilitează cosiderabil întocmirea acestora.
26