30.10.

Calificarea personalului
Întreprinderile se confruntă astăzi cu un număr mare de provocări: pe o piaţă în curs de
globalizare, în rapidă schimbare, cerinţele faţă de calitatea şi actualitatea produselor se schimbă
permanent.
Numai cu colaboratori calificaţi, ale căror cunostinţe, abilităţi şi competenţe sunt la nivelul
actual, este posibil ca o întreprindere să îşi menţină şi să își extindă permanent poziţia pe piaţă.
Alegerea metodelor potrivite de calificare ar trebui să se orienteze în funcţie de
obiectivul calificării.
Diversitatea cerinţelor de pregătire profesională a salariaţilor duce la existenţa unui număr mare
de metode de pregătire profesională:
1. Instructajul de acomodare este realizat de către şeful ierarhic superior pentru noii
angajaţi,sunt prevăzute aspecte din viaţa întreprinderii sau a instituţiei
2. Rotaţia pe posturi se realizează pentru angajaţii care au obţinut rezultate foarte bune în
activitatea desfăşurată
3. Lărgirea conţinutului postului se referă la extinderea atribuţiilor postului actual, cu alte
cuvinte, lucrătorul primeşte, în etape, la acelaşi nivel ierarhic, noi atribuţii, deţinute anterior
de o altă persoană.
4. Îmbogăţirea conţinutului postului se referă la extinderea spectrului de atribuţii prin adăugirea
unora noi, calitativ superiaore.
5. Cursurile reprezintă cea mai frecventă formă de calificare a personalului.
Calificările în profesii pot fi facute la un nivel normal - de lucrător, la nivel mediu - de
tehnician și la nivel superior - ingineresc, academic, profesoral. Pentru nivelul normal (de
lucrător) și cel mediu învățarea unei profesii se face prin școli profesionale (de meserii) și școli
tehnice. Inginer, profesor, medic, etc se poate ajunge doar prin studii universitare sau urmând
cursurile unei facultăți încheiate necondiționat de un examen de diplomă. În conformitate cu
Hotărârea Guvernului HG 1246/2001 în românia există 5 nivele de calificare:
Nivelul 1 de calificare- muncitor - căruia i se asociază competenţe profesionale care implică
aplicarea cunoştinţelor în activitatea profesională, din diverse domenii de activitate, activitate
caracterizată prin rutină şi sarcini de lucru previzibile;
Nivelul 2 de calificare - muncitor calificat - caruia i se asociază competenţe profesionale care
implică aplicarea cunoştinţelor într-o anumită activitate profesională, cu sarcini de lucru nerutiniene,
care presupun responsabilitate şi muncă în echipă;
Nivelul 3 de calificare - tehnician - căruia i se asociază competenţe profesionale care implică
aplicarea cunoştinţelor într-o arie extinsă a activităţii profesionale, cu sarcini de lucru diverse şi
complexe, care exclud rutina. Sarcinile de lucru presupun luarea unor decizii, responsabilitate şi,
uneori, muncă în echipă cu atribuţii de coordonare;
Nivelul 4 de calificare - i se asociază competenţe profesionale care implica aplicarea
cunoştinţelor într-o arie extinsă a activităţii profesionale, cu sarcini de lucru diverse şi complexe,
caracterizate printr-un grad semnificativ al responsabilităţilor personale, al coordonării activităţii şi
alocării resurselor necesare desfăşurării eficiente a respectivelor activităţi profesionale;
Nivelul 5 de calificare- i se asociază competenţe profesionale care implică folosirea cunoştinţelor în
contexte ale activităţii profesionale deosebit de diverse, complexe şi neprevizibile.
În România, perfecţionarea este percepută ca o necesitate, dar nu constituie înca o prioritate. Un
program de pregatire profesională va da rezultate numai dacă se bazează pe o analiză atentă a
necesităţilor unei organizaţii. Succesul programului va depinde de masura în care se ştie ce trebuie
predat, de ce, pentru cine şi în ce mod.