Portofoliu Limba si literatura romana

-Tudor Arghezi-

Elev: Stoica George Alexandru

Clasa a XII-a F
Prof. Oana Dina
 Estetica Uratului

Definitie

Pentru a putea discuta despre estetica urâtului trebuie mai întâi să analizăm aceste
două noțiuni separat ca să avem o idee de ansamblu asupra acestei sintagme.
Estetica ca știință a apărut la mijlocul secolului al XVIII-lea când filosoful german
Alexander Gottlieb Baumgarten(1714-1762) a scris o operă monumentală
intitulată,,Aestetica".
El dorea să întemeieze o nouă disciplină filosofică care să se ocupe cu studiul
principiilor după care noi ca persoane ne raportăm la lumea din jur prin intermediul simțirilor
așa cum logica de exemplu studiază modul cum noi ne raportăm la lumea ce ne înconjoară.
Etimologic, cuvântul ,,estetică" provine de la grecescul aisthesis, de la care
Baumgarten formează prin derivare aesthetica care se traduce,,simțire",,sensibilitate".
Astfel estetica a devenit o,,știință a simțirii",o știință a felului cum oamenii percep
mediul care îi înconjoară,dar și o știință a unor reacții pur umane cum sunt
trăirile,sentimnentele care vin în contact cu frumosul ,arta,dar și cu lucruri mai puțin plăcute
cum ar fi urâtul.
Urâtul este o categorie din estetică și este în antiteză cu frumosul.Urâtul este foarte
greu de definit.Astfel filosoful grec din antichitate Xenofon în lucrarea sa ,,Dialexis"scria :
,,Cred că dacă cineva ar porunci ca oamenii să arunce tot ce-i urât la un loc,după
socotința fiecăruia și apoi să ia de acolo ce e frumos,fiecare după gust,n-ar mai rămâne
nimic în grămadă,ci toți le vor lua pe toate."
În mitologia greacă urâtul era legat de ideea de Întuneric,de Infern și de puterea morții
insuflate de către zeii Hades(la greci),Thor(la egipteni),Cerber(la romani),Odin(la vikingi).
În sens normal,urâtul este ceva rău,fără gust ,culoare,formele sunt dezintegrate,e ceva
murdar,infect,rușinos și plin de păcate(în accepție religioasă).
În pictura bisericească,urâtul este reprezentat prin diavoli,Lucifer-Regele
Iadului,limbile de foc al Gheenei.
 Reprezentanți
Reprezentantii estetici uratului sunt:
a. Charles Beaudelaire
b. Tudor Arghezi
c. Karl Rosenkranz
d. Victor Emest Masek
Trasaturi

Trasaturile estetici uratului sunt:

a. sintagme poetice construite in serii opuse
b. metafore surprinzatoare
c. epitetele se disting prin inovatie, prin alaturarea de cuvinte surprinzatoare
d. sintaxa surprinde prin inversarile de topica
e. limbajul popular este semnificativ in poezie prin expresiile si cuvintele
populare
 Tudor Arghezi
- Etapele creației-

Tudor Arghezi a ramas intotdeauna acelasi netulburat poet in inima caruia, ca intr-un
potir de sfanta impartasanie, totul se sanctifica si se armonizeaza. Nu e in literatura noastra al
doilea care sa manuiasca, cu aceeasi dextera simplicitate, crinul si matraguna, seraful si
diavolul, litania si blestemul. Versul sau e cand suspin si cand apa tare, cand punte spre
paradisuri nevinovate si cand tunel spre bolgiile dantesti.
Poet, prozator si publicist de marca al literaturii romane interbelice, Arghezi
reprezinta in cultura noastra o personalitate greu definibila, controversata, insa fascinanta prin
complexitatea ei. Oglinda a unei vieti zbuciumate, pline de neprevazut (a fost de doua ori
detinut politic, calugar, diacon la Mitropolie, muncitor in fabrica, ceasornicar si bijutier etC),
opera sa impresioneaza prin vastitate, prin multitudinea speciilor abordate, prin problematica
variata, prin curajul afirmarii unor modalitati estetice noi, socante la vremea respectiva. Ca
poet, a avut tangente cu toate curentele vremii, insa nici unul nu si 1-a putut revendica pe
deplin, apartinand, deopotriva, romantismului, realismului, simbolismului, clasicismului,
expresionismului. Tudor Vianu il considera cel mai mare poet de la Eminescu incoace, avand
aceeasi influenta binefacatoare asupra limbajului poetic romanesc.
Opera sa lirica se constituie din patru mari directii tematice: poezia filosofica, ce
cuprinde arte poetice, lirica existentiala si sociogonica, poezia sociala, poezia de dragoste si
poezia universului marunt (a jocului, a boabei si a faramei"). Pe langa tema mortii, constituie
una dintre coordonatele definitorii ale universului liric arghezian, astfel incat Psalmii raman,
am putea spune, partea cea mai rezistenta a operei sale.
Pentru Arghezi, cuvantul, asimilat cu logosul, este o valoare cosmogonica si
existentiala, el insusi repetand actul creator primordial in jocul cu vorbele ce declanseaza o
innoire majora de sensuri si semnificatii poetice : “Ma lupt de o viata intreaga cu cuvintele.
Am cautat sa le supun si din materia lor plastica sa modelez, dupa gand si simtire, un
vesmant nou pentru o idee, pentru sentiment". Aprecierea poetului - “Daca nu scanteiaza
cuvantul ca un jar din cenusa () cugetul meu e nemultumit” - evidentiaza tensiunea ce insusi
si-o creeaza intre suavitate si degradare, inocenta si agresiune, simplitate si complexitate
ostentativa.
Contestat pentru obscuritatea si violenta limbajului, considerat nepoetic, apreciat cu
elogii ca un nou Eminescu", Arghezi a stiut sa raspunda tuturor exigentelor estetice printr-o
staruitoare si rodnica munca de creatie, incat poezia sa a devenit un etalon al originalitatii
artistice si al permanentei cautari a unei formule noi.
 Uratul
-Obiect estetic-

Urâtul și Frumosul sunt două noțiuni folosite în domeniile estetică și istoria artei.ele sunt
două noțiuni opuse, în literatură sunt antonime ca și mai toate noțiunile filosofice:bine-
rău,dreptate-nedreptate, cald-rece,moral-imoral,logic-ilogic,etc.
De-a lungul timpului mulți învățați,filosofi,istorici,cercetători în domeniul esteticii și a
artei,etc au încercat să-i dea câte o definiție,care în zilele noastre au fost adunate în diferite
lucrări de specialitate scoțând în evidență tot atâtea adevăruri despre,,frumos,,.
Urâtul
Urâtul ca și frumosul este greu de definit.În,,Dialexis,, grecul antic Xenofon scria:
În mitologia greacă,Urâtul era legat de Întuneric,de Infern și de ,,puterea morții,,
insuflată de Hades(Zeul Grec),Thor(Zeul Egiptean),Cerber(Zeul Roman),Odin(Zeu Viking).
În sens cotidian,Urâtul este ceva rău,fără gust,culoare,formele sunt
dezintegrate,murdar,infect,rușinos și plin de păcate.
În pictura bisericească ,urâtul este reprezentat prin diavol;LUCIFER-regele
Iadului,limbile de foc al Gheenei.
În literatură ,urâtul e reprezentat in operele scriitorului francez C.Beaudelaire ce l-a
preocupat această noțiune atât din punct de vedere estetic cât și din punct de vedere literar-
artistic.Cea mai reprezentativă operă a sa este,,Fleurs du Mal,,(Florile Răului).El propunea
extragerea ,,frumuseții din Urât,,.El arată tragedia,,omului dublu,, care este o,,creatură
desuetă în conflictul dintre Cer și Infern,,:
"Omul are în jurul său două postulații-una despre Dumnezeu și una despre Satan.Învocarea
lui Dumnezeu sau spiritualitatea este o dorință de a se înălța pe sine în grad,cea a Satanei sau
animalitatea e o bucurie de a se decădea pe sine".
Autorul mai spunea despre opera sa:"Această carte atroce are toată gândirea mea,toată inima
mea,toată religia mea(travestită),toată ura mea(răutatea)".( ,,Les Fleurs du Mal,,-
Preface(1859-1860),p.442,Ed.Bordas,Paris,1987)
Ca și frumosul,urâtul are următoarele variante cu sens
negativ:banalul,vetustul,absurdul,bizarul.
BANALUL este antonimul pateticului și arată ceea ce se ascunde în spatele
aparențelor.Găsim deseori în loc de strălucire-paloare,fără nuanțe,în loc de forme
echilibrate,armonioase-lucruri sterse,fără valori abstracte.O variantă a acestei noțiuni o
reprezintă anostul ceva apropiat de dezagreabil,plictisitor,enervant și agasant.

VETUSTUL dă senzația fină ,de comic din cauza îndepărtării prezentului estetic,activ
și a limitelor acestuia.
ABSURDUL apare în viața estetică cotidiană.Intervine o antiteză între elementele
logice și ilogice.Găsim această noțiune și în domeniul matematicii în celebra,,METODĂ
REDUCERII LA ABSURD,, ce are ca rezultat negativul și formulări ce sunt recunoscute la
nivelul bunului simț.
BIZARUL.Apare ca și concluzie la unele lucruri ciudate,petrecute în viața noastră.La
prima vedere acestea nu-și găsesc explicații,dar dacă sondăm în profunzimea lor ajungem la
concluzia că ele au împortanță în bunul mers al vieții și al lumii.

Urâtul dă senzația fiecăruia,de rău, de ură de impuritate,de viciere a sufletului și a trupului

omenesc,dar și în domeniul estetic.
Frumosul și Urâtul sunt două categorii estetice,de care depinde Estetica

Fără aceste două noțiuni și fără varintele lor,domeniul estetic este sărac,fără
nuanță,fără comparație,fără esență.Nu putem avea o educație estetică sănătoasă atât la nivel
scolar cât și la nivel extra-școlar,permanent,în societate la dezvoltarea civilizației umane
globale.
Expresia artistică se raportează în mod esențial la acele constante care apar în toate
culturile:nașterea,căsătoria,moartea,războiul,pacea și alte momente ce marchează viața
umanității.
 Eseu

Flori de mucigai este poezia care deschide volumul cu acelasi nume, aparut in anul 1931, iar
faptul ca poezia da titlul volumului constituie un prim indiciu asupra caracterului de arta
poetica a textului. In plus, titlul contureaza orizontul de asteptare al receptorului, deoarece
cele doua substantive –flori si mucigai – sunt opuse din punct de vedere semantic, dar
relationate sintactic. Astfel, prin titlu, poezia poate fi incadrata in modernism, pe linia
esteticii uratului de tip baudelairian, dar si datorita promovarii categoriilor negative –
noaptea, golul, absenta divinitatii, alienarea. Modernitatea textului reiese si din
particularitatile formale: poezia e structurata in doua secvente grafice cu un numar inegal de
versuri, iar masura metrica variaza intre 6 si 17 silabe, caracteristici specific liricii
moderniste, care pleaca de la premia ca versul este expresia unei trairi si, astfel elibereaza
discursul de artificialitatea tiparului prozodic. […]
Cum Flori de mucigai, este un text manifest, adica o arta poetica, tema poeziei este creatia,
iar categoriile negative prin care este definit produsul artistic se observa inca din incipit: “Le-
am scris cu unghia pe tencuiala”. Singura referinta anterioara posibila pentru pronumele
personal “le” este sintagma din titlu, asadar florile de mucigai sunt chiar creatia, produsul
artistic pe care subiectul liric si-l asuma. Prin urmare, poezia, versurile sunt concepute ca flori
de mucigai , amestec de frumos si urat, deci un hibrid estetic. [..]
Conceptia despre creatie este vizibila nu doar la nivelul incipitului textului sau in titlu, dupa
cum reiese de mai sus, ci la toate nivelurile textului. In primul rand, la nivelul imaginarului
poetic se remarca intemeierea lexicului popular si religior pe o conceptie negatoare despre
creatie. Materialul poetic e nou numai in masura in care nu a fost utilizat in poezie pana la
Arghezi, tocmai in acest lucru constand originalitatea argheziana, in folosirea cuvintelor
nepoetice, in extinderea limitelor limbajului poeziei spre cel al vietii: firida, puterilor
neajutate, ghiara sunt lexeme cu atat mai prozaice cu cat nici macar nu sunt folosite cu sens
conotativ, insa poeticitatea rezulta din jocurile contextuale in care functioneaza acestea.
In al doilea rand, la nivel semantic se observa un joc al prezentelor si al absentelor din care
reiese faptul ca instant creatoare din text nu este deloc neajutata, ajutorul fiind mascat prin
omisiune: puterile subiectului liric nu sunt sprijinite de trei din cele patru ajutoare ale
evanghelistilor – taurul, leul si vulturul. Astfel, prezenta ingerului lui Matei este subinteleasa
in procesul creator. Secventa urmatoare descrie versurile ca fiind lipsite de pamant, apa si
foc, dar nu si de aer, prezenta celui de-al patrulea element universal pe langa instant creatoare
fiind, fiind, din nou, subinteleasa: Sunt [..]Stihuri de groapa/De sete de apa/De foame de
scrum. In acest mod, creatorul este ajutat de inger si de aer, deci creatia este rezultatul
comunicarii dintre individ si o ordine supraindividuala la care acesta are acces.