Viața lumii

de Miron Costin

Poemul aparține iluminismului românesc, curent cultural reprezentat de cărturarii

moldoveni îndeosebi Miron Costin, Ureche, Ion Neculce, ce au devenit deschizători de
drumuri în cultura scrisă.
Cronica lui Grigore Ureche pune bazele stilului științific, dar depășește valoarea
istorică prin descrierile literare (portretul lui Ștefan cel Mare) și intervenții subiective ce
accentuează latura etică a istoriei.
Un prim element ce susține apartenența textului la perioada veche a literaturii este
titlul, care este un element de structură și compoziție alcătuit din două cuvinte ce se
găsește într-o strânsă legătură cu semnificațiile profunde ale textului.
În primul rând, este unul analitic fiind alcătuit din două substantive comune. În plan
real, titlul semnifică procesul trăirii omenirii, iar în plan simbolic desemnează conceptul
de viață al oamenilor.
În al doilea rând, conexiunea dintre titlu și textul liric este foarte strânsă, fapt vizibil
prin prezența figurilor de stil, comparația ,,viața cum iaste și ața’’, epitetul ,,lume
hicleană’’, inversiunea ,,A le opri nu poate’’ ce creează imagini vizuale și dinamice.
Poezia dobândește încărcătură afectivă, transmițând sentimente de tristețe, de jale.
Miron Costin este preocupat atât de istorie cât și de literatură fiind cel mai instruit
dintre cronicari. Viața lumii prelucrează o temă a Antichității, în limbaj original, de
sorginte filosofică sau religioasă. Preocupările pentru definirea elementelor de prozodie
pun bazele esteticii literare. Astfel, lucrarea devine o carte de pionierat în literatură.
Tema poemului este accentuată de procedeele artistice precum figurile de stil și
imaginile poetice. Un prim exemplu este reprezentat de epitetul ,,lume hicleană’’ ce
nuanțează neîndurătoarea efemeritate pe care o are viața omului de rând, fapt ce reiese
și prin folosirea comparației ,,viața cum iaste și ața’’ care exemplifică explicit folosindu-
se termenul de ață asemănător vieții în același timp creează o imagine vizuală cu
similaritatea unui fir de ață cu omul ce trezește cititorului sentimente de tristețe și
deprimare.
De asemenea, inversiunea ,,A le opri nu poate’’ subliniază o realitate aprigă a timpului,
aceea că acesta nu se poate da înapoi, el mergând doar înainte, până în momentul
morții omului. Motive specifice în poemul citat sunt ,,fortuna labilis’’; ,,vanitas
vanitatum et omni vanitas’’, soartă schimbătoare, deșertăciunea deșertăciunilor, totul
este deșertăciune.
Un alt argument pentru a sprijini aparținerea textului la perioada veche a literaturii
este reprezentat de lirismul reflexiv regăsit în poezie. Eul liric este implicat direct în
operă prin verbul de persoana I ,,cântu’’. Pe de altă parte, are intervenții prin exclamația
,,O, lume hicleană, lume înșelătoare’’ care pune în evidență efemeritatea vieții,
întrebările retorice ,,Ce nu petrece lumea și în ce nu-i cădere’’ și ,,Ce e în lume să nu
aibă nume muritoriu’’ care sugerează că tot ce se află în lume este muritor prin destinul
său de a fi pe pământ, victimă a cruzimii timpului.
Acestea fiind spuse, poezia ,,Viața lumii’’ de Miron Costin reprezintă o sursă de
inspirație pentru urmașii literari, în general adepții romantici.