02 LITUA Studii Si Cercetari 1982 II

www.cimec.ro / www.muzeugorj.
ro
COMITETUL DE CULTURA
ŞI EDUCAŢIE SOCIALISTA GORJ
- MUZEUL JUDEŢEAN GORJ -
LITU A
STUDII SI CERCETĂRI
'
TlRGU-JIU
1982
www.cimec.ro / www.muzeugorj.ro
Colectivul de redacţie
ION MOCIOI, ELENA UDRIŞTE,

CONSTANTIN GIURGIULESCU
GHEORGHE CALOTOIU, ION
LACEANU, VASILE MARINOIU
Muzeul Gorjului
EXPOZIŢIA PERMANENTA A SECŢIEI 10.E ISTORIE
de ELENA UDRIŞTE, OTILIA GHERGHE,

PETRE GHERGHE, GHEORGHE CALOTOIU
Noua expoziţie de bază a Secţiei de istorie a Muzeului ju-

deţean Gorj prezintă vizitatorilor, prin mijlocirea pieselor mu-
zeistice originale şi a documentelor de epocă, principalele mo-
mente ale evoluţiei istorice din această străveche vatră de ci-
vilizaţie, în contextul istoriei naţionale a poporului român.
Expoziţia, amenajată într-o concepţie muzeografică moder-
nă, pe o suprafaţă de cca. 1 OOO mp, pune în valoare principa-
lele momente ale luptei locuitorilor din aşezările judeţului pen-
tru libertate socială şi independenţă naţională, evidenţiază ero-
ismul strămoşilor şi munca generaţiilor de astăzi pentru victo-
ria socialismului.
Partea de început a expoziţiei înlesneşte vizitatorului cu-
noaşterea unor fapte de viaţă petrecute cu milenii în urmă. O
hartă a descoperirilor arheologice din paleolitic şi neolitic, din
Gorj, ilustrează faptul că şi la noi s-au succedat de-a lungul
mileniilor, corespunzător legilor obiective ale dezvoltării istori-
ce, orînduirile sociale cunoscute pe plan universal, acumulîn-
du-se o bogată civilizaţie materială şi spirituală.
Dintre exponate reţin atenţia în mod deosebit vestigiile
descoperite în Peştera Cioarei de la Boroşt2ni, comuna Peşti
şani, unde, pe patul peşterii a fost depistat, prin analiză, de po-
len, un depozit de floră interglaciară, intrat în literatura de
specialitate sub denumirea de „inter[lc.ciarul Boroşteni". De a-
semenea, în aceeaşi depunere interglaciară, a fost identificat un
strat de cultură paleolitic, care a fost considerat de cercetători
ca fiind cel mai vechi din peşterile carpatice din România. In
3
vitrine, reţin atenţia : rac.loare, lame, vîrfuri de săgeţl, eh Şi
două cranii de ursus spelaeus găsite pe o vatră de foc. In con-
tinuare, sînt prezentate materiale arheologice descoperite în
Peştera Muierilor de la Baia de Fier : cuţite pentru jupuit din.
os, străpungătoare din os şi diferite unelte executate din piatră:
răzuitoare, racloare, vîrfuri de săgeţi, aşchii, lame de silex şi
un nucleu de silex, pe care se observă cu uşurinţă locul de un-
de s-au desprins „lamele", ceea ce sugerează vizitatorului şi
tehnica de prelucrare a silexului.
In contextul acestui bogat şi variat material ilustrativ şi
tridimensional, un loc central îl ocupă craniul de homo sapiens
fossilis (mulaj), descoperit de regretatul C.S. Nicolăescu-Plop
şor, şi care, tratat cu 01, a fost datat la cca. 29 OOO de ani î.e.n.
Spaţiul următor a fost rezervat prezentării epocii neoliti-
cului pe pămîntul Gorjului. Reţine atenţia, în mod special, bo-
găţia uneltelor din piatră : măciuci, topoare, de mărimi şi for-
me diferite, care ilustrează progresul în prelucrarea pietrei.
Dintre obiectele tridimensionale, nu lipsesc rîşniţele de mî-
nă, săpăligă din corn de cerb, greutăţi din lut pentru războ
iul de ţesut sau pentru scufundarea plasei de pescuit, figurine'-
le antropomorfe din lut etc.
Perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului este
marcată de prezentarea Culturii Coţofeni, cultură foarte răspîn
dită în Oltenia, deci şi în Gorj, (peste 20 de aşezări), ce se ca-
racterizează, în general,prin vase ceramice cu forme plăcute şi
bogat ornamentate. Dintre localităţile gorjene unde această cul-
tură este bine reprezentată, amintim : Schela-Cornicelu, Turbu-
rea, Vîrţ-Teleşti, Cracul Răchiţelei-Huncu ,ş.a.
Epoca bronzului este ilustrată printr-o colecţie de topoare
şi măciuci din piatră, descoperite în diferite localităţi din Gorj,
topoare de aramă (Cultura Verbicioara), fibule. Topoarele de
bronz tip „celt", descoperite la Săcelu, Căpreni etc., au fost
prezentate alături de un frumos tipar executat in piatră şi fo-
losit la turnarea lor. Pentru a ilustra şi mai bine acest proces
al metalurgiei bronzului, au fost expuse în vitrină şi două turte
de bronz.
Un loc central ocupă depozi~ul de topoare de tip celt şi se-
ceri, descoperit la Drăguţeşti, judeţul Gorj, el fiind, dealtfel,
singurul depozit de acest gen descoperit în judeţ.
Pentru a sugera vizitatorului permanenţa noastră pe aceste
meleaguri, au fost expuse două statuete din lut ars descoperi-
te la Cîrna (Cultura Gîrla Mare), alături de o frumoasă vestă.
populară gorjenească, motivele decorative ce o împodobesc fi-
4
ind parcă inspirate din decorul existent pe statuete.
In general, toate materialele bi- şi tridimensionale prezen-
tate pentru această perioadă atestă dezvoltarea şi afirmarea Ci~
vilizaţiei materiale şi spirituale a triburilor tracice din această
zonă.
Prima vîrstă a fierului, halsstatt-ul, apare în expoziţia Mu-
zeului judeţean Gorj ca o continuare firească a locuirii neîn-
trerupte ce caracterizează istoria comunei primitive. Reţin a-
tenţia exponatele rezultate în urma cercetărilor arheologice de
la Teleşti şi Alimpeşti.
De o atenţie deosebită se bucură prezentarea complexului
proces al formării statului unitar geto-dac, privit ca un proces
de durată, care începe din momentul individualizării populaţiei
geto-dacice în cadrul marelui neam traco-getic şi atinge apo-
geul în momentul realizării statului centralizat condus de Bu-
rebista.
Un prim aspect ilustrat îl constituie cadrul economic uni-
tar, evoluat, care a favoraziat consolidarea şi înflorirea în pri-
ma jumătate a secolului I î.e.n. a statului lui Burebista. Prin-
tr-un bogat material tridimensional, din care amintim cătuiele,
vasele, coasele, brăzdarele de plw~ descop·::>rite la Socu-Bărbă
teşti, Turburea, Polovragi, Vîrţ, Runcu, Ţicleni, completat cu
podoabele de la Bumbeşti-Jiu, ilustrează stadiul înalt al civi-
lizaţiei şi culturii dacice.
Textele din forclanes şi Strabon, cît şi inscripţia lui Acor-
nion din Dionysopolis redau adevărata dimensiune a operei po-
litice realizată d·2 Burebista. Intreg spaţiul rezervat ilustrării
statului dac în sec. I î.e.n. este dominat de o uriaşă hartă cu
titlul „Statul dac centralizat şi indep·2ndent condus de Bure-
bista", redind intensa şi unitara locuire a Daciei, politica ma-
relui rege orientată în direcţia înlăturării pericolului celtic şi
roman.
Un alt moment important al sălii, intitulat „Lupta eroica a
dacilor conduşi de Decebal împotriva cotropirii romane", are
ca suport, simbolic, reconstituirea unei metope unde este su-
gerat teatrul unor dramatice încleştări între daci şi romani în
apropierea unei cetăţi fortificate dacice. Arme şi citate din a-
utorii antici completează monumentul.
Tema romanizării provinciei Dacia ocupă, de asemenea, un
loc 'mportant în muzeul gorjean. Ea a fost tratată avînd în ve-
derr atît aportul culturii materiale a nopulaţiei dacic~, cît şi
acela al culturii şi civilizaţiei romane. In expoziţie, aceste idei
au fost ilustrate cu materiale arheologice descoperite în aşeză-
5
rlle romane ruraie din Gor]. Un loc aparte îl ocupă materialele
arheologice de la Bumbeşti-Jiu, Săcelu şi Cătune. Agricultura
este ilustrată cu ajutorul fiarelor de plug, rîşniţelor şi a altor
unelte legate de această ocupaţie. Meşteşugurile ocupă un loc
important în viaţa economică a provinciei, remarcîndu-se în-
deosebi olăritul.
Dacia romană întreţine puternice relaţii economice cu res-
tul Imperiului roman. Sînt prezentate amfore, monede romane,
fragmente de sticlă şi de terra sigilata. Sînt prezentate planul
termelor de la Bumbeşti-Jiu, fotografii din timpul cercetărilor
arheologice de la Săcelu, Cătune şi Pleşa. De asemenea, sînt
expuse materiale de construcţii, ţigle, cărămizi ştampilate, bu-
0
căţi de mozaic, conducte de apă şi de hypocaust.

Romanii au adus în Dacia nu numai o cultură materială
superioară, ci şi o nouă viaţă spirituală. 1n cercetările arheolo-
gice vizînd epoca romană s-au găsit elemente care ilustrează
în mod convingător convieţuirea între autohtonii daci şi colo-
niştii romani ; astfel, pe fragmente de vase descoperite la Bum-
beşti-Jiu şi Cătune apare motivul şarpelui şi al brăduţului de
origine dacică.
Pe teritoriul patriei noastre se dezvoltă o cultură materia-.
lă autohtonă, cultură care nu este altceva <lecit rezultatul unui
proces de evoluţie a culturii materiale dacoromane. Este pre-
zentată, în continuare, cultura materială din secolele VI-XI.
Alături, o hartă a Olteniei marchează localităţile unde s-au des-
coperit mărturii arheologice ale intensei şi permanentei locuiri
a teritoriului de către populaţia autohtonă din secolele IV-XI.
Alte vitrine prezintă ceramică, brăzdare, securi şi arme din se-
colele XI-XIII.
întemeierea statelor feudale româneşti, act de voinţă şi ca-
pacitate politică a poporului român îşi găseşte în muzeu o am-
plă şi sugestivă reprezentare în concordanţă cu aportul deose-
bit al Gorjului în acest proces. Premisele acestui act politic
sînt date de Litovoi şi Bărbat.
Cunoscutul document „Diploma Cavalerilor Ioaniţi" menţi
onează o serie de formaţiuni politice în Oltenia şi Muntenia :
„ţara" lui Litovoi sau „Ţara Litua", în nordul Olteniei, „Ţara
Severinului" şi „Ţara Haţegului", cnezatele lui Ioan şi Farcaş
în dreapta Oltului, voievodatul lui Senesalu la răsărit de Olt.
Voievodatul lui Litovoi se află în marea depresiune a Tîrgu-
Jiului, străbătută de rîul Jiu, prelungindu-se spre apus pînă în
depresiunea Tismanei, iar la răsărit pînă la rîul Olt ; în sud se
întindea pînă în regiunea de cîmpie, iar în nord îngloba şi ver-
6
santul nordic al Carpaţilor, ţinutul Haţegului. Citatele din „Di-
ploma Cavalerilor Ioaniţi" expuse în muzeu relevă limpede sta-
diul dezvoltării interne a voievodatului condus de Litovoi. Ast-
fel, sînt amintite resursele economice - agricultura, creşterea
vitelor, pescuitul - precum şi schimburile comerciale.
într-un tablou, compoziţie executată de Constantin Flores-
cu, expus în muzeu, este redată lupta voievodului Litovoi şi a
fratelui său, Bărbat, împotriva oastei maghiare. Voievodatul lui
Litovoi era o formaţiune politică puternică, dispunînd de o oas-
te bine organizată, capabilă să înfrunte oastea feudală a rege-
lui maghiar.
Basarab I, continuatorul politicii lui Litovoi şi Bărbat, prin
extinderea graniţelor Ţării Româneşti la Dunăre şi mare şi
prin bătălia de la Posada (1330), în care rPgele maghiar, Carol
Robert de Anjou, este înfrînt, se identifică cu însuşi începutul
statului feudal independent.
Fotocopii şi citate din „Cronica pictată de la Vi<?na" expri-
mă reuşita politică românească, răsunetul acesteia în Europa.
Ramură importantă a economiei medievale - agricultura
estE' ilustrată printr-un număr mare şi divers de unelte agrico-
le (pluguri, rîşniţe, săpăligi de epocă ş.a.). Prelucrarea fierului
(la Baia de Fier), numărul mare al morilor şi pivelor sînt ilus-
trate prin documente emise de cancel8.ria Ţării Româneşti.
Vişina, Tismana, Vodiţa, vechi ctitorii - realizări presti- _
gioase ale arhitecturii medievale româneşti - sînt ilustrate
prin fotografii.
Un spaţiu amplu îl ocupă în muzpu problemele politice c~
re tratează afirmarea europeană a Ţării Româneşti, transfor.
marea acesteia într-un bastion al luptei antiotomane a popoa -
relor din sud-estul Europei.
Legăturile econom!ce, politice şi· culturale se constituie în
premise ale formării frontului antiotoman din Balcani. Primul
domn român care a initiat frontul antiotoman este Mircea cel
Bătrîn. Titulatura sa d~ domn al Ţării Riomâneşti, de duce al
Amlaşului şi Făgărc:şului, de stăpîn al Dobrogei recomandă pe
Mircea ca unificator de pămînturi româneşti, ce prefigura, prin
veacuri, prima unire politică a ţărilor române sub Mihai Vitea-
zul. Un cit:i.t din Cronica călugărului Mo:x:a subliniază înverşu
narea bătăliei de la Rovine.
1n expoziţia de bază, la loc de cinste se află fotocopia mo-
numentalei fresce care prezintă ficura lui Mircea cel Bătrh.
iar alături, pe un fundal ce redă lupta de la Rovine, este expu-
să harta Ţării Româneşti, 9e care sînt marcate principalele ce-
7
taţi stavilă la bunăre în faţa expansiu.nii lmperi'ului otoman:
După domnia lui Mircea cel Bătrîn, organizarea luptei an-
tiotomane devine cadrul ·politic al luptei românilor pentru uni_.
tate. De aceea, expunerea este un continuu dialog între dife-
ritele momente şi personalităţi ale istoriei secolelor XV-XVI.
Portretul lui Iancu de Hunedoara este pus alături de cel al lui
Vlad Ţepeş şi al lui Ştefan cel Mare. Neagoe Basarab şi Petru
Rareş sînt prezentaţi ca mari susţinători ai culturii. O hartă
prezintă legăturile comerciale care existau între cele trei ţări
române în secolele XIV-XVI.
Momentul „Mihai Viteazul" îşi are personalitatea lui. Pe
un fundal color reprezentînd harta primei uniri politice a ro-
mânilor, este redat momentul intrării lui Mihai Viteazul în Al-
ba Iulia. în expoziţie marile victorii de la Stăneşti, Şerpăteşti,
Putinei, Călugăreni, Tîrgovişte, Giurgiu sînt prezentate strîns
legate de lupta pentru unitate naţională. Deasupra momentu-
lui „Mihai Viteazul" se află emblema marelui domnitor ,şi ste-
ma reunită a celor trei ţări române. Pe spaţii ample sînt pre--
zentate copii după steagul de luptă al viteazului domn, cît şi
copii după steagurile turceşti capturate de Mihai Viteazul, ca
simbol al biruinţei româneşti. O copie a. semnăturii lui Mihai
Viteazul emisă în calitatea sa de voievod al celor trei ţări ro-
mâne reunite întregeşte imaginea momentului.
Forţa militară, oastea de ţară, existenţa unor preţioşi cola-
boratori din Gorj ca fraţii Buzeşti, Stoichiţă Rîioşanul, Stoica
Rudeanu, Barbu cluceru sînt argumente care justifică rolul ac-
tiv al Gorjului în marea epopee naţională a lui Mihai.
în fluxul expoziţional se sintetizează culmile maturităţii
politice şi culturale atinse de ţările române sub Matei Basarab,
Şerban Cantacuzino, Constantin Brîncoveanu şi Dimitrie Can-
temir. În vitrine sînt etalate obiecte care subliniază unitatea
economică şi culturală a tuturor ţinuturiţor locuite de români.
Este surprinsă dezvoltarea unitară a artei pe teritoriul Gor-
jului, ca pe întreg teritoriul Ţării Româneşti, dealtfel, mai ales
în veacul al XVIII-lea, cu puternice tradiţii şi rădăcini în tre-
cutul nostru cultural şi artistic. Mărturie stau piesele din lemn:
sculptat, cu motive florale, coloane de catapeteasmă cu vulturul
bicefal.
Un rol important în desfăşurarea evenimentelor de epocă
îl au moşnenii gorjeni, care vor forma cetele de panduri ale lui,
Tudor. în muzeu se pune accent pe rolul şi locul ţărănimii de-a
lungul secolelor, în istoria frămîntată a patriei noastre. In
Gorj, moşnenii, oameni liberi, reprezentau peste 600; 0 din popu-
8
laţie. Ei sînt prezentaţi în calitate de ctitori, de făuritori ai u-
nor bunuri materiale de cer.tă valoare artistică ; sînt redate mo-
dul lor de viaţă, aspiraţiile lor pentru libertate şi progres.
Pe un panou intitulat „Gorjul in pragul revoluţiei lui Tu-
dor Vladimirescu", sînt expuse: fotografii reprezentînd dezvol-
tarea edilitară a Tîrgu-Jiului, un extras după lucrarea lui A-
lexandru Ştefulescu, Istoria Tîrgu-Jiului, 1906, în care se rela-
tează starea oraşului la începutul secolului al XIX-iea, pecetea
vorniciei judeţului Gorj de la 1814, mărită şi desenată în tuş
negru, precum şi fotografii ale unor case şi cule ridicate în sa-
tele Gorjului la începutul secolului al XIX-lea (casă ţărăneas
că de la Cartiu, casa de la Bărbăteşti, cula de la Şiacu - 1820).
Un spaţiu important din expoziţie este destinat evocării
personalităţii lui Tudor Vladimirescu, născut pe plaiurile Gor-
jului, în satul Vladîmir. Alături de fotografia casei natale din
Vladimir, este expusă şi o fotografie de pe o stampă reprezen-
tind oraşul Craiova 1a începutul secolwui al XIX-lea, locul unde
a învăţat carte Tudor Vladimirescu.
Pentru a evidenţia şi mai bine personalitatea lui Tudor
Vladimirescu, alături de documente, sînt prezentate citate din
lucrările unor colaboratori ai lui Tudor Vladimirescu sau din
corespondenţa acestuia. Ştefan Scarlat Dăscălescu îl caracte-
riza astfel : „Omul de statură mai mult decît mijlocie, sta drept,
ţanţoş, vorba scurtă şi destul de elocventă, cu aer de coman-
dant; pe atunci eînd l-am cunoscut -,ă fi avut 40 de ani. Netă
găduit este, că era om de inimă. Avea stofă de om mare".
In
continuare, sînt expuse un tablou de la sfîrşitul secolu-
lui al XIX-lea reprezentîndu-1 pe Tudor, pictura pe lemn de
Giovani, reproducerea în ceară roşie după pecetea şi sigiliul
inelar al lui Tudor Vladimirescu, semnătura mărită a lui Tudor,
o fişă cronologică cu date şi evenimente din viaţa acestuia, Ia
care se adaugă şi reproduceri foto după corespondenţa lui Tu~'
dor cu Glogoveanu, din perioada cind se afla la Viena (1814),
toate venind să întregească imaginea despre cel ce a fost iniţia
torul şi conducătorul revoluţiei din 1821.
într-o vitrină, special amenajaită, sînt prezentate o haină
(epingea) de panduri, săbii şi pistoale de epocă.
Momentul „Revoluţia de la 1821 condusă de Tudor Vladi-
mirescu'', eveniment de cotitură în lupta pentru libertate !;>i
dreptate socială, pentru înlăturarea dominaţiei străine şi afir-
marea drepturilor naţionale ale poporului român, se impune ca
oo~ oin. reall?:ările c;leosebite ale expoziţiei <;le istorie a Muzeu-
9
lui judeţean Gorj. Pe un perete întreg este prezentată aduna,.:.
rea de la Padeş din 23 ianuarie 1821, reproducere foto după
desenul lui D. Stoica. In mijlocul acesteia, dominînd întreaga
sală, se află tabloul color al luiTudor Vladimirescu, reproduce-
re după lucrarea lui Th. Aman. Sînt prezentate, de asemenea,
fotografii ale Proclamaţiei de la Padeş, o vedere generală a
Mănăstirii Tismana, primul obiectiv întărit de Tudor Vladimi-
rescu, extrase din documentele programatice elaborate de Tu-
dor Vladimirescu, replica steagului revoluţiei lui Tudor Vladi.:.
mirescu, o ladă de bani folosită de panduri şi un pomelnic pe
piatră de fîntînă, datat 1822, ridicat în amintirea celor căzuţi
în revoluţia din 1821, în satul Costeşti - Gorj, ca semn de re-
cunoştinţă al gorjenilor pentru cei căzuţi în revoluţia condusă
de Tudor Vladimirescu.
Sub titlul „Veneau cu miile ce se înrolau la Vladimirescu"
este prezentată schema organizării şi înzestrării oastei revolu-
ţionare a lui Tudor Vladimirescu. Alături sînt expuse : facsi:-
milele Proclamaţiei de la 21 şi 23 martie 1821, prin care Tudor
cheamă pe bucureşteni la unire cu poporul pentru înlăturarea
nedreptăţilor naţionale şi sociale, portretele unor colaboratori
ai conducătorului revoluţiei (Gheorghe Lazăr, Petrache Poeria-
ru, reproducerea scrisorii adresate de Tudor Vladimirescu mi-
tropolitului Dionisie Lupu al Moldovei, din care se desprinde
ideea unităţii naţionale şi a necesităţii strîngerii legăturilor din-
tre românii din Ţara Românească şi Moldova „ca unii ce sîntem
de un neam, de .o lege".
Pentru întregirea expunerii evenimentelor sînt prezentate
harta desfăşurării revoluţiei de la 1821 şi documente privind
ecoul extern al acesteia. Despre ecoul r~voluţiei în Transilv·a:-
nia ne vorbeşte circulara lui Paul Banffy, guvernatorul Tran-
silvaniei, către autorităţile din comitatele Alba de Sus, Alba de
Jos, Turda şi Sebeş şi din districtul Braşovului, expl!să'.în mu:..
zeu, în care se cere a se lua măsurile împotriva manifestărilor
de agitaţie ca urmare a pătrunderii spiritului revoluţiei lui
Tudor Vladimirescu în Transilvania. .
Pentru a prezenta dezvoltarea economică a judeţului Gorj
în prima jumătate a secolului al XIX-lea, sînt expuse, în foto-
copie, documente în care sînt consemnate principalele între-
prinderi manufacturiere existente, un tabel cu date privind
dezvoltarea edilitară a oraşului Tîrgu-Jiu, stema judeţului
Gorj de la 1841, în original, schiţa oraşului Tîrgu-Jiu · de la
mijlocul secolului al XIX-lea, o fotocopie redînd centrul ora,...
şului, alături de alte materiale tridimensionale ; toate . vin ·s:ă
10
întregească imaginea vizitatorului despre perioada respectivă.
Prezentînd revoluţia de la 1848 ca un proces unitar, în
expoziţie se află portretele conducătorilor revoluţiei din cele
trei provincii româneşti, harta ţărilor române pe care sînt lo-
calizate principalele centre revoluţionare şi localităţile unde
au avut loc lupte armate, fotocopia „Proclamaţiei de la Izlaz''.
Un loc aparte îi este dedicat generalului gorjean Gheorghe
Magheru, conducătorul taberei de la Roîureni, unde peste
30 OOO de ţărani din toate judeţele Olteniei aşteptau gata să
apere cu sîngele lor libertatea şi pfimîntul ţării.
Urmare directă a luptei maselor populare, unirea Ţării
Româneşti cu Moldova, primul pas spre înfăptuirea statului
n3ţional român modern, se înscrie ca opera energică a între-
gului popor român. Vizitatorul poate să urmărească la acest
moment materiale documentare legate de activitatea desfăşura
tă de cercurile unioniste din Oltenia, contribuţia de seamă la
realizarea unirii din 1859, litografia Adunării divanelor ad-
hoc din 1857, în care apar şi deputaţii judeţului Gorj, portre-
tul lui Ion Roibu, deputat ţăran din Novaci, alături de tele -
grama lui Mihail Kogălniceanu, adresată prefectului de Gorj
pentru sprijinirea candidaturii lui Ion Roibu.
Pe un fundal fotografic ce redă bucuria mulţimii la ves-
tea proclamării unirii, este prezentat tabloul color al domni-
torului Alexandru Ioan Cuza, telegrama de felicitare a magis-
traţilor de Gorj adresată domnitorului referitor la politica dusă
pentru apărarea drepturilor şi autonomiei ţărilor române faţă
de Poartă (1862), medalii comemorative, fotografia lui Mihail
Kogălniceanu, colaboratorul de seamă al domnitorului. Un spa-
ţiu important este afectat prezentării în muzeu a politicii re-
formatoare întreprinse de. domnitorul Alexandru Ioan Cuza
pentru consolidarea statului naţional unitar român.
Un alt moment crucial din istoria poporului nostru, cuce-
rirea independenţei de stat a României, este ilustrat le loc
de cinste în muzeu. Pe un fundal fotografic color, redind un
aspect din timpul luptelor pentru cucerirea redutei Griviţa,
domină tricolorul, pe care sînt aplicate cuvintele rostite de mi-
nistrul de externe al României, Mihail Kogălniceanu, la 9 mai
1877 : „Sintem independenţi, sintem naţiune de-sine-stătătoa
re". Sînt prezentate, apoi, schiţele bătăliilor de la Plevna,
Rahova, Vidin, portretele comandanţilor oştirii române, o re-
producere după cromotiografia referitoare la căderea Plevnei,
bombardarea Vidinului şi defilarea armatelor române pe sub
Ar~ul de triumţ din, ~ucureşti.
Sînt redate extrase din presa străină referitoare la vitejia
de care a dat dovadă armata română pe cîmpul de luptă.
Pe un panou special, într-o tratare unitară, este prezentat
materialul legat de participarea Gorjului în războiul de inde·-
pendenţă : ±otografia reprezentînd şarja escadronului de Gorj
la Vidin sub comanda căp:tanului C. Lecca, din 17 octombrie
1877, portretul căpitanului C. Lecca, citate din raportul către
domnitorul Carol I, al comandantului corpului, colonelul Slă
niceanu, care a descris pe larg desfăşurarea operaţiunii, apre-
ciind contribuţia decisivă a călăraşilor gorjeni la înfrîngerea
inamicului. Documentele ruseşti consemnează şi ele că la o-
cuparea statului Vidin „au căzut în mîna românilor toate bu.-
gajele şi muniţiile şi alimentele _turcilor. Escadronul de Gorj a
fost admirabil". Sîn t expuse apoi fotografii şi brevete ale u-
nor veterani gorjeni participanţi la război, numeroase decora-
ţii, semn al vitejiei de care au dat dovadă gorjenii pe cîmpu-
rile de luptă, pentru cucerirea independenţei.
Alături de victoriile obţinute de armata română pe cîmpul
de luptă împotriva Imperiului otoman, este evidenţiat efort\1l
material şi uman cu care poporul a participat la cucerirea in-
dependenţei de stat, în anii 1877-1878. Prin rechiziţii şi trans-
porturi, încartiruiri de trupe şi subscripţii pentru cumpărarea
de arme, prin importante donaţii în bani şi ofrande, popula-
ţia civilă a participat efectiv la obţinerea victoriei.
In continuare, sînt prezentate materiale ce ilustrează dez-
voltarea economică a judeţului Gorj în contextul general al
progresului României (fotografii, documente, grafice, publica-
ţii). In această perioadă, proletariatul se afirmă tot mai puter-
nic drept cea mai avansată clasă a societăţii, purtătoare consec-
ventă a idealurilor de progres, de dilJcrare socială şi naţiona
lă a poporului român. Un grafic redă numărul muncitorilor
din judetul
'
Gorj după recensămîntul din 1890. Sînt - prezentate
-~~
apoi ziare şi reviste cu orientare progresistă ca : „România

viitoare" (1880), „Contemporanul" (1881), „Revista socială şi
drepturile omului".
Sînt prezentate, de asemenea, materiale legate de activita-
tea desfăşurată de muncitorii gorjeni care, deşi puţini la nu-
măr, s-au încadrat în procesul de organizare şi consolidare a
mişcării socialiste şi muncitoreşti. Sînt expuse statutele şi do-
cumentele de înfiinţare a primelor organizaţii cu caracter de
întrajutorare: Societatea „Ajutorul", 1890, şi Societatea „U-
nirea", 1893.
12
Concomitent cu mişcarea muncitorească a apărut şi s-a
dezvoltat şi în Tg.-Jiu mişcarea socialistă. 1n muzeu sînt ex-
puse materiale care atestă înfiinţarea unui cerc socialist, nu-
mit Societatea „Progresul" (ştiinţe, literatură, sociologie, dez-
voltarea şi răspîndirea lor), cît şi portretele lui Alexandru Sil-
viu Truşcă, iniţiatorul şi conducătorul acestui cerc, prietenul1
lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, Nicolae Codreanu şi dr.
Russell.
Crearea P.S.D.M.R., în anul 1893, evocată în muzeu, a
deschis era organizării politice a clasei muncitoare la scară na-
ţională, a afirmat cu putere rolul clasei muncitoare, ca forţa
socială cea mai progresistă, în dezvoltarea naţiunii noastre
pe calea progresului şi civilizaţiei.
Vizitatorul poate urmări, în continuare, materiale care a-
testă dezvoltarea edilitar-urbanistică aoraşului Tîrgu-Jiu la
sfîrşitul secolului al XIX-lea.
Mişcarea culturală din judeţul Gorj este prezentată şi ea
în expoziţie. Alături de fotografiile celor mai de seamă inte-
lectuali ai timpului : Alexandru Ştefulescu, Iuliu Moisil, Şte
fan Bobancu, Ion Haiducescu, sînt expuse, în original, lucrări
editate de Tipografia lui N.D. Miloşescu, înfiinţată la Tîrgu-
Jiu în anul 1880: revistele „Jiul", „Şezătoarea săteanului",
„Zorile", „Lumina satelor", „Amicul poporului", alături de lu-
crările lui Alexandru Ştefulescu Istoria Tîrgu-Jiului, Gorjul
istoric şi pitoresc etc. Activitatea desfăşurată de aceşti iubi-
tori a dus la afirmarea Tîrgu-Jiului în viaţa spirituală a între-
gii ţări.
Expunerea continuă cu prezentarea şirului neîntrerupt al
mişcărilor şi frămîntărilor ţărăneşti care vor culmina cu marea
răscoală din primăvara anului 1907. Izbucnită la capătul unui
neîntrerupt lanţ de mişcări ţărăneşti, răscoala din 1907 cons-
tituie urmarea firească a frămîntărilor de veacuri ale ţărănimii
pentru pămînt şi libertate, împotriva asupririi şi nedreptăţii
sociale. Pe bază de documente este prezentată extinderea răs
coalei în judeţul Gorj, un grafic cu principalele sate răscu -
late din judeţ, alături de portretele unor ţărani participanţi la
răscoala din 1907.
Pentru tratarea participării României la războiul· din 1916
-1918, sînt expuse fotocopii ale Tratatului de alianţă din 5
august 1916, fotografii ce redau trecerea Carpaţilor de către
armata română, trofee capturate de trupele române în urma
contraatacului dat de trupele Diviziei a II-a la nord de Tîr-
gu-Jiu, în tcom~rie 19~6.
\Ş
Sala este dominată de momentul dedicat încleştărilor de
pe Valea Jiului, intitulat sugestiv „Rezisten-ţa eroică în faţa
armatelor invadatoare". Pe un ancadrament fotografic r prC'-0
zentînd Poarta sărutului ,ridicată de Constantin Brâncuşi la

Tîrgu-Jiu, în memoria celor care s-au jertfit pentru viC'tori.•
în primul război mondial este prezentată, la dimens;uni mari,
o fotografie după desenul reprezentînd bătălia de pe Podul Jiu-
lui, peste care sînt aplico.te 70 de oortrete ale lmor viteji din
Regimentul 18 Gorj, care au luat parte la luptă de-a lungul
Defileului Jiului, alături de> generalul Ion Dral'.{alin3, ce şi-a
jertfit viaţa p2 aceste locuri.
Izbînda de arme, în încleştarea de la Podul Jiului, la 14
octombrie 1916, a pus la loc de cinste, în istoria ţării, spiritul
de jertfă şi dragostea de patrie a gorjenilor, vrednici urmaşi
ai pandurilor lui Tudor. Pentru unitatea de simţire, sacrificiul
şi curajul desăvîrşit dovedit de cetăţenii oraşului Tîrgu-Jiu cu
prilejul luptefor de la Podul Jiului, din ziua de 14 octombrie
1916, oraşul a fost decorat cu „Virtutea militară de război"
el. I, medalie expusă în muzeu, împreună cu extrase din zia-
rul „Gorjanul", care atestă acest fapt.
Este prezentată, de asemenea, contribuţia populaţiei răma
se în teritoriul vremelnic ocupat la lupta pentru eliberarea ţă
rii, mişcarea de rezistenţă condusă de sublocotenentul în re-
zervă Victor Popescu, care şi-a desfăşurat activitatea în ţinu
turile Gorjului şi Mehedinţului. Portretul lui Victor PopPscu,
alături de Proclamaţia dată de acesta în martie 1917, prin
care chema la luptă (Fraţilor români! Soldaţilor! Trăim
timpuri grele .şi vom trăi şi mai rău dacă nu ne vom uni ..."),
fotocopia ordonanţei prin care 11 cetăţeni au fost executaţi la
Turnu-Severin ca urmare a colaborării cu partizanii, vin să
completeze imaginea despre lupta desfăşurată de populaţia
Gorjului împotriva inamicului.
De un interes deosebit se bucură ps.nourile dedicate me-
moriei Ecaterinei Teodoroiu. Alături de fotografia casei natale
şi certificatul de naştere, sînt prezentate fotografii ale eroinei
din perioada cînd se afla la gimnaziu, o reproducere a unei po-
ezii scrisă de Ecaterina Teodoroiu, precum şi un extras dintr-o
scrisoare adresată de Ecaterina Teodoroiu sublocotenentului
Grigore Nicolescu, comandantul fratelui ei, Nicolae, în care spu-
ne : „lnvingători se mai văd o dată, învingători să fiţi ...".
Ală.tu,ri sînt expuse : o casetă cu obiecte care au aparţinut ero-
inei, brevetul de decorare a Ecaterinei Teodoroiu cu medalia
14
„Virtutea militară de război", el. a II-a, fotocopie a ordinului
de zi nr. 1 dat pe Regimentul 43/59 infanterie, de către co-
mandantul acestuia, colonelul Constantin Pomponiu, la moar-
tea Ecaterinei Teodoroiu, în care eroina este caracterizată ast-
fel : „Pildă rară a unui cald entuziasm, unit cu cea mai stăru
itoare energie, aceea pe care unii au numit-o cu drept 1euvînt1
- Eroina de la Jiu, şi-a dat jertfa pupremă, lipsită de orice
trufie, de orice deşartă ambiţie, numai din dragostea de a apă
ra pămîntul ţării".
În aceeaşi sală este ilustrat momentul de apogeu, forma-
rea statului naţional român unitar, prin unirea Transilvaniei
cu România, la 1 Decembrie 1918. Aici sînt expuse, pe lingă
alte materiale, fotografii ale articolelor ce apar în presa din
Tîrgu-Jiu, Sărbâtoarea cea mare, Alba Iulia istorică etc., care
evidenţiază entuziasmul gorjenilor la vestea realizării unirii.
În cadrul prezentării culturii interbelice, un loc important
a fost rezervat evocării marelui sculptor Constantin Brâncuşi,
artist de talie mondială, născut pe meleagurile Gorjului, la
Hobiţa - Peştişani. Sînt expuse fotografii înfăţişîndu-1 pe
Constantin Brâncuşi la diferite vîrste, alături de fotografiile
color ale operelor : Coloana infinită, Masa tăcerii, Poarta
sărutului, ridicate în Tîrgu-Jiu, în anul 1937, de Constantin
Brâncuşi, în memoria celor care s-au jertfit pentru eliberarea
ţării în războiul din 1916-1918.
Alături se află portretele lui Tudor Arghezi, Ion Popes('u-
Voiteşti, geolog din Bălăneşti-Gorj, astronomului Victor Dai-
maca şi ale altor gorjeni de seamă care şi-au adus contribuţia,'
prin valorile create la îmbogăţirea tezaurului naţional.
Sînt expuse în ordine o serie de numere din „Bilete de pa-
pagal" ale lui Tudor Aarghezi, din revistele editate pe plan
local : „Amicul tinerimii", „Revista învăţătorimii gorjene",
„Buciumul", „Foaie populară", tipărită în comuna Brădiceni
Gorj etc.
Un alt panou a fost rezervat prezentării unor personalităţi
culturale româneşti care au avut strînse legături cu Gorjul :
Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti, C. Brăiloiu, George Enescu.
Viaţa economică, socială, politică, culturală a poporului
român, în perioada ce a urmat unirii din 1918, a cunoscut o
dezvoltare ascendentă, se naşte o vie efervescenţă politică, în
centrul căreia un rol tot mai important îl joacă clasa munci-
toare, clasa cea mai avansată a societăţii.
Evenimentul de seamă care a avut loc în viaţa clasei
noastre muncitoare, f~urirea P~rţidl,111,Ii Coll1unist Român, la
15
8 Mai 1921, i-a fost rezervat un spaţiu important. Sînt expuse
aici documente, ziare, fotografii, texte care înfăţişează etapele
principale ale acestui moment.
Alături de numărul ziarului „Socialismul" (fotocopie), în
care au fost prezentate lucrările din 8 şi 9 mai 1921 ale Con-
gresului, sînt expuse fotografiile lui Mihail Cruceanu, C. Ivă
nuş şi D. Grofu, militanţi de frunte ai mişcării noastre comu-
niste.
Expunerea continuă cu prezentarea puternicelor mişcăr!
revoluţionare din anii 1932-1933, culm'.11înd cu grevele mun-
citoreşti din februarie 1933.
Expoziţia evidenţiază participarea tovarăşului Nicolc:e
Ceauşescu, delegat al tineretului Capital·2i, la procesul greviş
tilor din 1934, de la Craiova, arestarea acestuia de către si-
guranţă în ziua de 25 iunie 1934, în mome!1tul cînd încerca să
p3.trundă în sala de judecată a Consiliului de război al Corpu-
lui I Armată, Craiova, p2ntru a depune mărturie în apărarea
conducătorilor luptelor muncitorilor ceferişti şi petrolişti.
Pe panourile următoare este prezentată activitatea desfă
şurată de Partidul Comunist Homân pentru mobilizarea mas0-
lor populare în vederea apărării independenţei şi integrităţii
teritoriale a ţării. Marea demonstraţie de la 1 Mai 1939 a evi-
denţiat cu putere hotărîrea eroicei clase muncitoare de a se o-
pune fascismului şi politicii de război, de a apăra interesele
naţionale ale României.
In continuare, expoziţia prezintă împrejurările deosebit de•
complexe ale vieţii interne şi internaţionale ale anilor 1939-
1940, tîrîrea ţării în război.
Expoziţia evidenţiază ajutorul preţios dat de statul nostru
poporului polonez. Sînt expuse documente care atestă înfiin-
ţarea unui lagăr la marginea de nord-vest a oraşului Tîrgu-Jiu,
pentru asigurarea cazării şi condiţiilor de viaţă refugiaţilor po-
lonezi care, după atacul mişelesc al hitleriştilor împotriva Po-
loniei, trecuseră în România, bucurîndu-se de ospitalitatea au-
torităţilor şi de solidaritatea populaţiei.
Fotografii ale polonezilor în lagărul de la Tîrgu-Jiu, în
diferite excursii organizate la Tismana sau Bumbeşti-Jiu, un
album cuprinzînd peste 250 de imagini ce redau aspecte din
activitatea zilnică, desfăşurată de polonezi în perioada cit au
stat în lagăr, vin să ilustreze ospitalitatea de care s-au bucurat
refugiaţii polonezi în lagărul de la Tîrgu-Jiu.
16
Odată cu instaurarea dictaturii militaro-fasciste în Româ-
nia s-a dezlănţuit o puternică prigoană împotriva forţelor de-
mocratice antifasciste dar, mai ales, împotriva comuniştilor,
ţara a fost împînzită de închisori şi lagăre. Au fost aruncaţi a-
ici numeroşi luptători comunişti şi antifascişti.
Un spaţiu amplu de expoziţie este alocat prezentării luptei
desfăşurate de comuniştii internaţi în lagărul de la Tîrgu-Jiu ..
Sînt expuse note ale administraţiei lagărului către Direcţia Ge-
nerală a Poliţiei, în care se specifică faptul că internaţii poli-
tici care lucrau pe Valea Jiului au reuşit să satisfacă legături
cu localnicii, cu mişcarea de rezistenţă din afară, fotografii cu
aspeete din lagăr şi din diferite ateliere în care lucrau comu-
niştii.
Pe un fundal realizat de fotocopii ale listelor de internare~,
sugerînd vizitatorului mulţimea celor închişi, sînt expuse do-
cumente care atestă condiţiile grele la care erau supuşi cornu-•.
niştii din lagăr, fotografii ale caselor din Tîrgu-Jiu sau împre-
jurimi, unde au lucrat internaţii şi au stabilit legături cu miş
carea de rezistenţă din afară, o fotografie reprezentîndu-1 pe
tovarăşul Nicolae Ceauşescu în lagărul de la Tg.-Jiu, corespon-
denţă secretă dintre internaţii politici şi mişcarea comunistă
din afară.
Sînt expuse, în vitrine special amenajate, obiecte care nu
aparţinut unor internaţi politici, corespondenţă din lagăr, cărţi
studiate de comunişti în lagăr, obiecte lucrate de internaţi, î:a'
lemn şi alabastru. Atrag în mod deosebit atenţia obiectele care•
au c:parţinut lui Tudor Arghezi, din perioada cînd se afla în
lagăr.
Poziţia fermă a Partidului Comunist Român, organizarea
luptc>i active împotriva războiului, a activităţii de sabotare a
maşinii militare hitleriste, organizarea luptei de partizani sînt
prezc•ntate în expoziţia Muzeului judeţean pe baza unor foto-·
grafii şi documente de epocă.
Hezistenţa crescînd organizată în ţară, repetatele înfrîn-
geri ale armatelor hitleriste şi ale sateliţilor Germaniei au
creat condiţiile necesare trecerii la înfăptuirea insurecţiei ar-
mate, la victoria revoluţiei de eliberare socială şi naţională,
antifascistă şi antiimperialistă din August 1944, care constituie
momentul dominant al sălii consacrate perioadei 1940 - mai
1945. Sînt prezentate documente şi fotografii care atestă acti-
vitatea desfăşurată de comunişti, de întregul popor în vedereaj
nimicirii forţelor hitleriste şi eliberarea teritoriului străbun.
17
·: . . ·. . ·. . '. ' " .\ '•;. .,.. \
O hartă marchează luptele purtate de ari'rtata noastră îm-
preună cu armata sovietică pentru eliberarea ţării. De asemenea
este prezent filmul desfăşurării operaţiunilor militare din
timpul revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă
şi antiimperialistă. Arme, uniforme şi alte obiecte, care au
aparţinut unor participanţi gorjeni la războiul antihitlerist, în-
tregesc imaginea eroicelor lupte duse de ostaşii români pen-
tru eliberarea Ungariei şi Cehoslovaciei de sub dominaţia hi-
tleristă.
Victoria revoluţiei de eliberare socială şi naţională, anti-
fascistă şi antiimperialistă a inaugurat· epoca unor profunde
transformări democratice şi revoluţionare în societatea româ-
nească. Pe un spaţiu larg este prezentat acest proces revoluţi
onar, înnoitor pe meleagurile gorjene : lupta maselor populare
conduse de Partidul Comunist Riomân pentru democratizarea
aparatului de stat, pentru instaurarea unui guvern al F.D.N.,
aplicarea reformei agrare în martie 1945. Este reliefat efortul
intens al gorjenilor în munca de refacere economică.
Proclamarea Republicii Populare Române, la 30 decem-
brie 1947, încheie un îndelungat proces revoluţionar.
In continuare, sînt prezentate în muzeu mqmentele cele
mai importante, reprezentative în edificarea societăţii socialis-
te. Pe spaţii ample, în condiţii grafice moderne, sînt ilustrata
evenimentele politice de o însemnătate primordială în viaţa
part:dului şi poporului.
Evoluţia economico-socială a judeţului Gorj, în anii cons-
trucţiei socialiste, este prezentată pe bază de grafice şi foto-
grafii, în ultimele două săli ale muzeului. Materialele prezen-
tate arată saltul calitativ superior la care s-a ajuns în econo-
mia judeţului Gorj, pe baza aplicării cu consecvenţă a politicii
de dezvoltare armonioasă a tuturor zonelor ţării, a creării în
fiecare judeţ a unor structuri moderne de producţie.
Judeţul Gorj s-a înscris, îndeosebi în perioada ce a urmat
celui de-al IX-lea Congres al Partidului, pe traiectoria unor
prefaceri complexe, fără precedent, căpătînd în aceşti ani o
personalitate distinctă în tabloul economiei naţionale.
Ca urmare a materializării unui mare volum de investiţii
în judeţul Gorj, s-a creat în scurt timp o structură de produc-
ţie complexă, prioritare fiind, corespunzător rezervelor exis-
tente, ramurile industriei miniere, energetice, petroliere şi
materialelor de construcţii. Sînt prezentate în expoziţie foto-
grafii ale termocentralelor de la Rogojelu şi Turceni, cele mai
mari din ţară, ale zonelor de exploatare a cărbunelui : Rovi..,
18
nari şi Motru, aspecte ale Combinatului de lianţi şi azboci -
ment Bîrseşti, ale Combinatului de prelucrare a lemnului, ale
Intreprinderii de utilaj minier Rovinari şi Tîrgu-Jiu, ale In-
treprinderii de articole tehnice din cauciuc şi cauciuc regene-
rat din Tîrgu-Jiu, ramură nouă în cadrul industriei judeţu
lui, ale Intreprinderii de sticlărie-menaj Tîrgu-Jiu etc.
Progresele înregistrate de agricultura gorjeană în aceşti
ani sînt ilustrate prin fotografii ce surprind aspecte din live-
zile judeţului, de la fermele şi complexele zootehnice de la
Pojogeni, Scoarţa şi Intreprinderea avicolă Tîrgu-Jiu. Graficele
ce însoţesc fotografiile indică creşterea producţiei vegetale şi
animale în diferite sectoare agricole. Importante realizări s-au
obţinut în domeniul ocrotirii sănătăţii, cit şi în activitatea cul-
tural-artistică.
Rezultate deosebite s-au înregistrat în aceşti ani şi în do-
meniul învăţămîntului, iar succesele înregistrate în opera de
creştere a bunăstării populaţiei judeţului sînt ilustrate prin no-
ile construcţii ridicate în municipiul Tîrgu-Jiu (cartierele 9
Mai, Griviţa, Debarcader, C.A.M. Sala de sport, grădiniţe, şcoli,
laboratoare, Casa de cultură a tineretului), precum şi în cele-
lalte localităţi ale judeţului.
Grija deosebită acordată de partidul şi statul nostru socia-
list dezvoltării judeţului Gorj, de dezvoltare prioritară a indus-
triei, de valorificare superioară a resurselor locale şi a forţei
de muncă, de creşterea ritmului de dezvoltare a celorlalte ra-
muri economice este ilustrată de fotografiile color ce surprind
vizitele efectuate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul ge-
neral al partidului nostru, la diferite obiective economice din
judeţ.
Un loc de seamă în expoziţie îl ocupă ilustrarea polit'.cii
internaţionale a statului nostru de realizare a unui sistem trai-:
nic de pace, dezarmare, lichidare a subdezvoltării şi decalaju-
lui între state, de destindere şi cooperare cu toate statele lumii.
Ultima parte a expoziţiei se încheie cu momentul „Congre-
sului al XII-lea al Partidului Comunist Român, 19-22 noiem-
brie 1979", eveniment care a intrat în istoria ţării, în conştiinţa
poporului României socialiste ca un fapt istoric de ample şi
profunde semnificaţii.
19
Foto 1 : Statul dac sub conduceerea lui Burebista
20
21
22
I\.),.
w
'3o
„
IU
24
f9t9 6 : Cucerirea independenţei naţionale
...
·.:
..c
e
.3
"'
o
.........
26
Foto 8 ; Făurirea statului naţional unitar român
......
"'
7
..,.
o
-
"'
co
"C
·c"'
o
"'
o.
c
:a
28
Foto 10 ·: Victoria insurecţiei :lin ·august 1944 a declanşat revoluţia de eliberare naţională . ŞI sociali
aN :mtifascis'. ă si antiimp~riali,tă ·
'·'° www.cimec.ro / www.muzeugorj.ro
Foto 11 : Congresul al XII-iea al Partidului Comunist Român,
moment important în istoria patriei şi a partidului
30
CI
i::
„
::
o
r.
E
co"-'
tJ
o
o
tz.
I
Istorie veche
UNELE DATE CU PRIVIRE LA DESCOPERIRILE '.DIN EPOCA
1
NEOLITICA DE PE TE·RITORIUL JUDEŢULUI GORJ
de EUGEN COMŞA
Văile largi, prielni,ce a griculturii, şi dealurile Gorjului, aco-

1
perite cu păşun,i potrivite pentru .creşterea vitelo r, precum şi de

1
păduri dese, bogate în vînat, a1u atms diverse comunităţi ome-

neşti înică din cele mai ve1chi timpuri.
Pe cuprinsul j·udeţului Gorj sînt atestate urme de viaţă şi de
activitate umană din toate epocile istoriei, începînd cu- epoca
pa1 leolitică, reprezentată p(in lfeluritie ma1teria1le a:rheologice.
în focrmea noastră ne-am proplJ'S să strîngem şi să sinteti-
ză.m numa i datele referit·O·are la de.scoperir ile - \deşi sînt încă
1 1
puţine - da,tînd din epo ca neol 1 itică de pe întinsul •acestui judeţ.

1
lst ori·cul c 1ercetărilor arheologice din zonă, privi·toaire la e-

1
poca ami,ntită, niu este prea bogat, ~·a;r datele nu sînt totde a una
1 1
suficient de cime.
Avem două ca~egorii de date. Un·ele sînt cele de·spr.e di-
verse descoperiri întîmplătoare (uneilte de piatră şi a:tele), a
cămr dat-are şi mai cu seamă atribuire· cu-ltura(·ă prezintă greu-
tăţi. în schimb, majoritatea informaţiilor de .care dispunem se
referă la cercetările făcute în ,diferite peşteri din nordul judeţu
lui şi mai ales de ce:e efectuate în Peştera Muierilor de lîn3ă
Ba·i·a de Fier. Cercetare·a groitei a început în ultimul deceni.u al
secolului trecut de către harnicul grup de muzeografi pasionaţi
de la T!rgu-J iu. Aceştia au vizitat Peştera Muierilor ia 21 iulie
1
1894, cu care prilej au făcut sondaje la gura ei, scoţînd la ;_

veo•lă un !ot de fra.g11en~e ·cerami•ce din vase lucmte cu mîna
şi caise de anima'.e străvechi 1).
Cu trei ani ma1i tîrziu, pe baza u·nor informa·ţii ririmite de la
Rola P·iekarski, peştera a fost vizita~ă de către Teohari Ant·o -
1
nescu, care, de a·semenea, a efectuat o săpătură rest1 rînsă Io

intrarea în peşteră şi a găsit diverse mC11teriaJe arheologice (cio-
buri şi oa se de animale) 2).
1
35
Se p.resupu1ne că grota a fost cercerotă ma1i Nrzlu şi de ca-
tre iPaimfiil Palonk (tatăl) 3).
Diferite descoperfri întîmp·lătoare di1n judeţul C""Orj - re-
prezent1ate ma·i ale1s prin inistrumenite de piatră şlefuită - au
fost menţi.ona&e de către Constantin Moi1si I în anul 1910 4 ) ,şi a-
poi de Ion Andrieşescu în 1912 5). Este vorba, în priniciipa•l, de
colecţia de pie·se ipăst.rate în Muzeul Gorjului din acea vreme.
În de·ceniul următor, în zonă, a început să focă cercetări
a·rheologice C.S. Ni1colăescu - Plopşor, care a, executat (în anul
1924) isăpături restrînse din Pe·ştera Muierilor 6), 'i•a·r mai tîrziu
şi-a extins ari·a• preocupărilor a·supra Peşterii Pîrcălabuilui (afla-
tă în apropiere) 7), precum şi aisupra aHor grote din regiune,
de·scoperiin.d pe stînci mai multe desene lrupe·stre şi fraigmente
ceramke (.atribuite ene1oli:ticului) chiar la suprafaţă, la gura şi
în interiorul peşteril·or 8).
Tn 1926, lu·li·u Moi'Sil, în repertoriul 'său referit·or la de·sco-
peri-ri1:e a·rheologi1ce di1n judeţul Gorj, aiminteşte cîteva unelte de
piatră, unele neoViti·ce, găsite întîmplător, şi cîteva aşezări \fără
daitaire precisă, care ar puit.ea fi şi ele neontice 9).
D. Be.rciu, în sinteza sa d'.n anul 1939, a a·cordat aternţia cu-
veni.fă şi descoperiri.lor neoli·ti·ce din Gorj, dar - din datele pu-
blicate atunici şi din şiragul de punde menţiona1te pe hărţile de
răspîndire - rezultă că, de fapt, pînă la a•cea. dată, teritoriul
judeţului a f,ost foa·rte puţin cerceitrat în ceea ce priveşte epoca
neoliitică 10
).
Se1ri1a c·e,rc,et.ăirii!or a fost re!uată ceva moii 1int·e1ns si moii sist·e-

0
mati1c, !I.a început1J1I deceniuilui al ş·a1se1 lea, de către C.S. Nicolă

escu-Plopş·o·r, cînd ajuta·t de un grup de arheologi şi antropo -
logi tineri, a continu•at săpăitur;le în Peştera Muieri'.or şi în
Peştera Pîrcălalbului de lîngă Bai1a· de Fier .
11
Se cuvin·e rema:roată, în chip deosebit, acţiunea iniţi 1 ată

de către C.S. Niicolăescu-Plopşor în anul 1954, cînd - împreună
cu Corneliu N. Ma·teescu - au studi1at, cu deosebită grijă, peş
teriile din n1o rdul şi nord-vestul Olteni.ei, aflate între Ji·u şi Du-
năre. 12 Drept urmare, printre a·ltele, a fost cercetată şi peştera
Ci.oarei de la Boroşteni, în care în •afară de urme de viaţă mai
vechi au fost des·coperite şi unel·e materi,ale arheologi·ce din e-
poca neolitiioă. 13
în ultimii ani, pe întinsul judetu·lu·i Gorj nu s-au mai făcut
cercetării mai intense sau descope.riri ma·i import.ante din epoca
neo.litică.
Pe tme·iul iobservaţiik>r făcute în timpul săpăturilor si·ste-
ma~i·ce din cupr:nsul zonei şi în funcţie de co•ntextul arheo·'.o~ic
36
(din timpul epocii ne·oVitiice) din judeţele învecinate din Oltenia,
sîntem totuşi în măsură să s·chiţăm - cu multe lipsuiri documen-
tare - evoluţia i·storică a comunităţilor neolitice de p.e acest
teritoriu.
Din periio·ada ce pre•cede începutul epoaii neoliti.ce nu dis-
punem încă de date de pe întin•su1I judeţului• Gorj, dar este po-
sibil ca în părţile lu1i sudice să se afle urme 1aparţinînd unor
comunităţi modeste de vîn6t1ori şi pe·scari făcînd pa1rte din vas-
t u.' comp.ex
' (cu· d"1ve·rse var•:an~e
. Ioca.e
I )
·a.' tar d·enos·ai:iu.u1
. ' . ra-
V
. sărite·an. O at.are ipoteză de lucru ne este sugerată de prezen-

ţa, în număr foarte ma·re a mkro'litelor de silex - rn o tradiţie
din mezol·itic - de caracter geometric, afl:ote în cele cîteva aşe
zări aparţinînd wlturii Dudeşt·i, din juideţul Dolj_
După părere0> noastră, n·eolitizarea propriu-zi.să a popul·a-
ţiei, pe de o parte din întinderea judeţului, s-a pr•odu·s, după
toa~e probabilită1i'.e, prin intermediu'. comuni'.ă!i!or de 'i;) (îr-
cea,,,, pătrunse din ţin•uturile sudice din Oltenia. Este drept că
încă nu le avem documen•a+e în zona s·~ud:a•ă, dar în•re C·Om-
plexu·I de la Cîrcea (care nu poate fi izolat) şi sudul juqeţului
Gorj sînt numai vreo 30 km. Es'e o dis~anţă .'TJ;că ~i de a.:eea
pre·supuinem că în cu·rînd se vor găsi astfel de a·şezări, cel pu-
ţin în jumătat·e·a sudi1că a judeţului.
Primele ma.te.riale cerite - de pe întinsul judeţului Gorj
apa·rţinînd neoliti1wlui timouriu sînt cele descoperite cu prile-
iul să:iă~uri:or ef.ectua:'e de C.S. f'.'i :o'.ă"!scu-P:o;Jsor si Corne'.ill
!\I. Mateescu în Pestera Cioarei de la Borosteni din nord-vestul
1udeţu·lui. 15 • •
în suprafot·a•sondată în anul 1954, în stra:tul depămînt de

la superficial, gros de 0,20-0,40 m, s-au descoperit mai multe
fragmente ceramice din epoca neolitică, o parte din ele prove-
neau din vase modelate cu mina din pastă ame·stecată cu mul-
tă pleavă. în raportu1l publi·ca t sînt menţionate anume cîteva
1
fragmente dintr-un picior de vas oamcteristi·c culturii Starcevo-

Criş. 16 În prezent, •se poat•e face precizarea că vasele cu picior
au avut o răspîndire ma·i intensă în perioa•da de la sfîrşitul e-
voluţiei comunităţilor culturii Starcevo-Criş, de pe întregul lor
Ornai'. de răspindire. S~•n•t•em de::i '.•1 măsură să adrni•~·em C·:J Şi
ma~e· i:i:ele scame la ive:::i'.ă d:n Pesterea Ciomei de '.a Boros-
teni si·nt din p·erioada de '.a sfr·şi•tu:· w'.turii amintite. ·
Semnalăm că şi în Peştera Muierifor de lîngă Bai•a· de Fier,
din nord-estu'. judeţulu;, s-au găsit .c1î'eva cioburi a supra cărora
1
se cuvine să insiSJtăm. Ne 're.ferim I.a două fragmente ceramice

din va·se modelate cu mîna din pa•stă ameste1cată cu nisip şi
37
cu ple·avă. 17 După a1spect şi oompozlţle ele datează din neoli-
ticul timpuriu şi aparţin, cu 1probabilitate culturii St•arcevo Criş.
Fraigmentele amint•ite ou fost sco.ase la ive·arlă prin săpăturile
din a•nu•I 1955, împreună cu muHe altele, (din diverse culturi
mai tîrzii) din stratul superior, în cuprimul şanţului transverSial
săpat în sala aflată Io mpătul primei \porţiuni a g·ale riei p.rin-
1
cipa1'.e a Peşterii Muier·ifor. 18

în stadiul ad•uaL a I cerce·tărilor se ştie că purtătorii cultu-
1
rii Starcevo-Criş au lowit în Olten•i.a, (atît în pmtea de nord a

1
::impiei (c·a de ex. aşez.a.rea de la Ve•rbiţa), n cit şi în zonra de
dealuri (de ex. a•şezarea de la· Rîureni - Valea Răi~). 20 Aceste
două st•aţiuni, ·arfla·t-e la est şi la ~est de ·\ud. Gorj, oa şi u·rmele
modeste de l•ocuire Starcevo-Criş ·din ce e două grote, permit
să presupunem că prin cer.cetări·le vi:i·toa.re, diferi.te aşezări St·ar-
cevo-Criş vor fi descoperite şi în lun1gul văilor gorjene, mai ::u
seamă pe mi ci ridi1 cături din lunca inundabilă. Se
1 cuvine să
atmgem atenţi.a· şi a·supro faptu•!u·i ·că prezenţa cioburi.lor ~tar
cevo-Criş în peşteri dovedeşte că aicei oameni cunoşteau bine
ţinutul din nordul judeţului Gorj şi în oaz de nev·oie se odă -
posteau mu chiar locu·iau în gr·ote.
Ţirnînd seama de context, considerăm că în j·umătatea su-
dică a iudeţului au exist1a1t condiţiil·e necesare şi prielnice. vie-
ţufrii unor comunităţi a1'.e wlturii Dude•şti, din. P'rime•le foze (ca-
1
racterizate prin aso ciere.a ceramidi cu diferite .caitegori·i de

1
u:nelte microl-ite de silex) ·a·le căror aşezări sînt atestate în zone

apropiate d'.·n pmt.ea de rr.iază-1 noapte a jude.ţu1:ui Do·:j. 21
Cu deceni·i în urmă, în pa1rtea de vest a judeţului Gorj, pe
teritoriul satului Sura au fost adunate mai multe cioburi, cu
forme şi de.cor ce ·l-au făcut pe D. Berciu să le atribuie cultu-
rii Vinca. 22 Este vorba de·sigur de un indiciu cu privire la exis-
tenţa unei 01şezări propriu zise, reprezentîn:d o comunitate sau
un grnp de comunităţi pă.trunse de-a-'.unţ:1ul Dunări 1 i pr'.n Por-
jir:e de Fier şi a·junge în vestul judeţului Gor;. Puţinele da•te de
care dispunem nu ipermit aprofundarea, problemelor legate de
aceste comunităţi. Se poate presupune doa,r că ele - dacă
ţineTJ seama de contex~, frnd atestate numai în sud-vestul O'.-
teniei în .lungul Du:nă>ri·i,23 nu a1u pătruns prea a.dînc în inte.rio-
rul Olt·erni·ei - respectiv spre Jiul gorjan, unde vor fi trăi·t, pro-
babi1I, o perioadă destul de îndelungată purtătorii 1culturii Du-
deşti.
La sHrşitul epoci1i neo1!itice, cea mai marre pa.rte din, întin-
derea O:teniei ·a fos·t '.ocu:tă de purtătorii culturii Săl:uţa. Co-
38
mundăţi.'.'e lor •erau răspîndiite în sud, d:n Ch1p·i·a Du·:iăYi.j <~
pînă în munţi·i din nord, unde, în răstiimpuri, 1o·ameniii wlituri!
se adăpostea·u adese1a în peşteri, ca şi prede1ce1sorii. l·or. Aş.a este
cazul şi al Peşterii Mui·erifor de ila Bai.a· de Fier, unde în cursul
săpăiturilor coledivu1lui condu·s de C.S. Nicola•escu-Plopşor prin
sondajele efectuate la gura peşterii, a·u fost descoperite în 1951
şi în 1955, mai multe fragmente cemmice specifice culturii Săl
cuţa.2" De exemplu, în anul 1955, .s-au găsit două cioburi din-
tr-un oastron (cu diametr:ul la· gUJră de aproximativ 15 cm., ne-
omamentat, dar prevăzut cu o proeminenţă alungită, perfo,rată
verti·ca:) ca-raci'eristic aceste: cu'.turii.
În literatura de ·specialitate mai veche este semnailată (fără
amănunte) descoperirea la Cloşani, în nord vestul judeţului, a
•.mor ma1tre1riale atribuite, cu probabil.itate, tot cuHurii .Sălcuta. 2~
Oricum indiciile menţionaite sînt puţine pentru întinderea ,jude-
ţului. în prezeint, lotul de cioburi de tip Sălcuţa (de la Baia de
Fier) poate fi pus în legătură cu grupul de descoperiri recente
de a•ce·!·aşi tip din regiunea vecină, di1nspre Olt a judej1ului
Vîlcea. 26
O ultimă ,seri1e de materiale, de la sfîrşitul epocii neoliti-
ce, este ce C repirezent•a.tă printr-un grup de Ci•Obu1ri specifice
1
cultu1rii Sălcuţa IV, adunate din cuprinsul suprafeţei săpate la

aura Pesterii Muierilor de la Bai1a de Fie•r. 27 Printre oioburile
desc·ope~ite sînt cîteva din boroane piriforme. Carncte.ri stice srint
1
torji:e fixa'e pe ver'icală ·'. 1în~ă buză. a~cuite, s;·rno·'.··'3 sau pirtin
ma·i înahe decît ma1rginea va sului. Parte1a sp·edfică a to·rtilor
1
este o prelungire în jo·s, lăţită în formă de lob, de formă ova-

lă. Mai mu'te cioburi de a·cela·şi fel au fost găsite şi în Peşte 1 ra
Pîrcăl.abului, 26 tot de l·a Baia de Fier. Aceste materria:e con·sti-
tu!e dovada că purrtătorii culturii Sălwţa IV, pătrunşi din spre 1
vest în O'.·tenia, în cursul dăinuirii lor au ajuns să vieţuiaiscă -

după ce au asimaa·t şi unele elemente Săkuţa - pe tot întinsul
teritoriului provinciei, inclusiv în zonele muntoase din nord.
Prin u.rmare, în stadiul actua•I 0 11 cercetărilo·r, avem date
certe despre descoperiri din epoca neolitică pe teritoriu I jude- 1
ţu'.ui Gorj, reprezentate prin loturi de fra·gmente ce•ramice

(sco·ase la iveală cu o.cazic săpătur·ilor a.rheologice), aparrţi -
nînd culturilor: Sta•rc(:lvo-Ciriş, Vincia, Săkuţ.a şi Săkoţa IV, cu
care se poate spune •că se înceheie evoluţia neoliticului de pe
~e::·~o·< ur: o:~er:ii -,j.
Se cuvi·ne să acordăm toa„ă a~enti·a si a:~or mentiu-i mo-
deste re·ferito•are la gă5'iirea în hotairui diferitel•or lo.ca·lită)i gor-
39
jene o unor unelte de piatră ş:·e.fui.fă tipice epocii neolÎ·tice
cum sînt: topoa-reile ciooan şi alte.le. Primele pi.ese, păstrarte în
colecţia Muz·eului GorjU'lui de la Tîrgu Jiu, au fost publicate
(fără a se indica locul descoperirii) de către Const. Moisil 29 A-
supra lo•r a revenit în 1926 lu1liu Moi•sil, cu precizarea (pentru
ce.e mai mu·lte) proveni3n;ei.3J Ţin·înd seama de forma :or, ·intr-
adevăr unele sînt cu probab::itate, din epoca n.eo'.•:fcă, alte'.e
însă da·tează, cu certitudine, din epoca bronzului. Epocii .neo-
li.fice îi pot fi atribuite piesele de la : Cărbuneşti, 31
Peşteana
„Hăţiş".3 2 Cîteva piese din a•ceeaşi cole·ctie, fără precizarea lo-
cului de descoperire, sînt din epoca neolitică şi desigur s-au
găs=·t pe te·~i'oriu.I iu.de·ţLJl:ui Gorj. Ne referim ·'.a p :ese„e cu nu-
0
merele : 4, 8, 9, 10,3' eoa•re aparţin unei perioade dest·u·I de tîr-

:t:ii, poate ou:lturii Sălcuţa. Iuliu Moisi1I, în textu·! antico.lul.ui său,
mai semnale1ază un cioo·can de pi·atră găsit pe deailul de lîngă
Cărbuneşti şi un ciio eoan de piaitră, ne•olitic, cu început de pe1rfo-
0
rare, găsit la Voiteşti, pe locul „Grni" (sp1re Muşeteşti). " Din 3
repertori·u•I publi1cat în 1942 de D. Berciu ma·i extmgem da•te des-

pre a.:te unelte de pi•afră şlefuită descoperite întîmplător şi atri-
bu:te epocii ne·olitice, aş•a sînt : secuirea cioc-an de la Aninoa-
sa ; o se·cure de la Bălăneşti; topor ciocan friaigmenta•r de la
Borăscu ; secure de la Bumbeşti ; secure de l·a Dăneşti ; frng-
ment de secuire de la Go.rgova Jiu; cio ca.n de l·a Menţii din
1
Dos ; se·:::uire de la Peşteanra ; seoure de la R 0 oşi·a de Amaradia ;

topor de l·a Scherla ; secure de la Tu•rbure·a; topor şi ciocan de
la Vktop ; secure de la Vi1ewri ; topor ciocan de l1a Vl.adimir,
ca şi un topor şi o se·cure de l·a Voiteşti. 35
Mai tîrziu, tot D. Be•rciu din Cota.logul său menţionează

cîteva unelte de piatră (topo•r fragmentat, t·opor-dceoan, două
percutome de gr·esie si o rlşniţă p1ri1ni~:vă) de la Surn 36 şi un
topor de la Vl·a·dimir.:17
La acecs'ă 11isl:':i se cu•\„=ne să meii addu•:i·ăm şi a'te cî'evri
unelte de pi1afră şlefuită găsite întîmplător în anii din urmă
şi păstmte în co!•ecţia Muzeului judeţe•an Go.rj. Es~e vorba de
topoarele ciocan de la Săcelu, Be0 rleşti şi de Io Stroeşti. 36
Din informaţii primi·te de la Muzeul iudeţean Gorj, rezu.ltă
•că şi pe teritori·u·I lornli.făţilor: Celei, Răchiţi, Băieşti, Fărcăşeşti.
Crasna, Colibaşi şi Căpreni 3 9 s-au găsit, fie unelte de pi0 otră
ş: 1 efui'ă, f:e a lte moter:•a,:e, ce pot f,i cons.id.emt·e co datî·nd d!n
0
epoca neoliti·că.
Toate a.ces:te unelte din pi 1 otră pot fi cons·iderate ca indicii
cu p·rivi-re !a existenţo pe l·ocu•rile de descoperire sau în apro-
1
piere a aşezări neolitice. A1r fi de dorit ca to·ate punctele a-

40
rnintite să fie verificate de arheologi spre a se preciza cărei
epoci şi cul·turi aparţin obiectivel·e respective.
Tn încheiere propunem oa modestu I nostru studi:u să fie a-
1
preciat ca o ba,ză de poirni1re şi ca un îndemn pentru cerceta-

rea cu efort·U1ri unite, a epocii ne01l1itice de pe teritoriul jude-
ţului Goirj.
NOTE
1 I. Moisil, 1926, b, p. 125.
2 T. Antonescu, 1897, p. 1119.
3 C.S. Nicolăescu-Plopşor şi colab., 1954, p. 75.
• C. Moisil, 1910 b, p. 174.
5 I. Andrieşescu, 1912, p. 32.
6 C.S. Nicolăescu-Plopşor şi colab .1954, p. 75.
7 Idem, p. .75.
8 Idem, p. 75 (cu bibliografia mai veche).
9 I. Moisil, 1926 b, p. 125_131.
10 D. Berciu, 1939, p. 1-90.
11 C.S. Nicolăescu-Plopşor şi colab. 1954, p. 75.
" C.S. Nicolăescu-Plopşor şi Corneliu N. Mateescu, 1955, p. 391-407.
13 Idem, p. 397 şi ·lOl.
14 Marin Nica, 1977, p. 13-53.
15 C.S. Nicolăescu-Plopşor şi Corneliu N. Mateescu, 1955, p .397 şi 401.
16 Idem, p. 401.
11 E. Comşa, 1968, p. 27.
/18 Idem, p. 27.
19 Săpături efectuate de colectivul Verbicioara, condus de D. Berciu.
20 Săpături D. Berciu.
21 Cum sînt aşezările de la Verbicioara, Cleanov şi altele.
22 D. Berciu, 1939, p. 20.
22 Idem, p. 20 (harta).
24 Săpături efectuate de colectivul condus de C.S. Nicolăescu-Plopşor (v. la
E. Comşa, 1968, p. 8-9).
25 D. Berciu, 1939, p. 47 (harta, punctul nr. 9).
26 Ne referim la descoperirile recente făcute de Petre Gheorghe de la Go-
vora.
21 E. Comşa, 1968, p. 10, 33 ; P. Roman, 1971, p. 33-35.
28 P. Roman, 1971, p. 32, nr. 2 a şi p. 34.
29 C. Moisil, 1910 b, p. 175.
JO I. Moisil, 1926 a, p. 12 şi p. 19.
31 Idem, p. 12 (fig. 2) şi p. 19, nr. 2.
n Idem, p. 12 (fig. 5), p. 19, nr. 5.
:i3 C. Moisil, 1910 b, p. 175 ; planşa : 4, 5, 9, 10.
3• I. Moisil, 1926 a, p. 11.
35 D. Berciu, 1942, p. 5--46.
36 D. Berciu, 1953, p. 644.
37 Idem, p. 637.
38 Le-am văzut la Tîrgu-Jiu prin amabilitatea colectivului Muzeului ju-
deţean.
39 Informaţii primite de la P. Gherghe şi Gh. Calotoiu, cărora le mulţu
J?irt:i şi pe această cale.
REPERTORIUL ARHEOLOGIC ROMAN AL GORJULUI
de GHEORGJiE CALOTOIU
în prezent teritoriu:! judeţului Gorj reprezintă, prin hogăţi·a

aşezărilor stirăvechi şi vechi, un veritabil muze-u în •a·er liber.
Vestigiile descoperi·te aici ne permit să reconstituim trewtul is-
toric a,I ţinutului, el,e contribuind, alături de cele găsit.e tn cele-
l1alte zone, la cunoo·şterea ist:oriei milena.re a popo1rului nostru.
Primele informaţii arheologice reforitocne la. zona Gorjului
le datorăm uno.r învăţători din judeţul Gorj, cme au dat pre-
ţioase informaţii în răspunsuri:le lor la chestionaru.I a 1 rheologic
p1ropus de Alexandru Odobescu în anul 1871.
lnteremnte observaţii găsim si în manuscrisele păstrate la
Academia: R.S.R., ale lui Gr. Tocifescu şi P. Polonic, care, spre
5fîrşitu1I secolului trecut, au îl'ltreprins ceiroetări pe teren în zona
Gorjului.
Remarcăm şi poreocupările unor neobosiţi cercetători gor-
jenii ca : Al. Ştefulescu, Iuliu Moisi.I, A. Diaconovid, Rola· Pie-
karski, care au descoperit şi semn·aJ.at multe puncte de interes
· a•rhe-ologic, punînd bazele primului muzeu .al Gorjului în anul
1894. Un lo.c ap·arte în cunoaşterea ·a:rheologică o judeţU1lui
Gorj îl ocupă C.S. Nicolăescu-Plopşor.
Din 1952 s-au efeduat săpăoturi sistematice, prin a:eeste·a
aducîndu-se valoroase contr·ibutii la cunoasterea antică a Gor-
jului, un rol import.ant avîndu-1 'colectivele ~·onduse de Gr. Flo-
rescu, D. Berciu şi Espectatus Bujor.
Săpăturile arheologi•ce efectuate în ultimii 20 de ani pe
te,ritoriu1l judeţului s-·a'U axat mai ales pe cercetare:a fortificaţi
i'.or romane din zone'.e Bumbeşti-Jiu şi Săcelu.
Prezentăm punctele din Gorj unde au fost descope·rite ves-
ti·gii romane, arătînd condiţiile descope·ri•rii cît şi o p•rezentare
o inventarul1ui obiectelor rezu.ltote.
Repertoriza•reia punctelo.r se face pe localităţi de descope··
ri-re cam sînt prezentaite în ordine alfabetică, urmărindu-se
mai a'.es indica·r·ea prec:să a :ccu:ui de descoperire - topon;-
m:a actua.'ă - c•it şi a bibl;ogrnfiei de specia:itaite oare face re-
1
feriri :a aceste ,rnncte şi s~atiw1i arheo:og:ce.
ARCAN I
în comuna Arca.ni, C. Bolliac menţi.onează „urme de cas-
tru din C'Ore se ma·i văd turrnu•ri pătr•aite şi drum roman aşternut
•cu piere". 1 D:1:i cas~ru a p.rove·n·:,, u·n cap:.te1: scu1:rp~at d:n ni1:i·~·ră!
păstrnt l·a şco-al•a din Cîmp·ofeni. 2 Urme de cărămizi şi ţigle
romane semnal1a Iuliu Moi·sil si Aurel Di•a.conovici. 3 în locul de-
nurr.i~ de !o.ca'.n•ici „Jele·sele", ·în iu:iz 1979 am depis~at c.eram;-
că şi cui.e roman e.' 1
'· C. Bolliac, Excursie arheologică din anul 1869, Bucureşti, pag. 47-52.
2. Gr. Tocilescu şi P. Polonic, Ms5. Acad. H.S.H., voi. 5141, fila 18 verso.
:1. I. Moisil, A.O., 1926, p. 125.
'. Periegheză iulie 1979.
BALANEŞTI
Pe G-r,;nd, 10 ·a G'.odeni• (cam. Bă·'.ăineş~i), Ai~. Şt.efolescu ·a vă

zut urme de ca.stru şi a găsit frngmente de tegu.l·ae cu scriere
cursivă. 1 în aiceea•şi zonă, în s·a•tu.1 Ohaba, învăţăto.ru-1 I. Păsăto
iu a descoperit st•atu.eta zeiţei Minerv·a·, care se află în muzeul
din Tg.-Ji·u. Este o stiaitueM din bronz, fără a•rme, după model
el·enistic.
Tn punctul Glămeie, l•a ci.re.a 2 km NE de satu.I. Glodeni,
în u·rma unei perie·gheze efectu1ate în iul.ie 1979, au fost des-
coperite mul.te fr·a•gmente ceramice p·rovindaile roma•ne.~
'· AL Ştefulescu, Gorjul istoric şi pitoresc, Tg.-Jiu 1904, p. IV.

2. Periegheză iulie 1979.
BAL EŞTI
în 1930 s-o găsit u.n t·ezau•r cu 350 monede de a.rgint de la
Vesp·a·si·anus la Gordionu·s a·I 111-lea şi păstriat la ln st. Arh. Buc.
1
44
Ultima piesă este din anu:I 244. 1 Pe terito·riul comunei s-a·u ma·i
aflat monede de la Septimius Severus, Geta, lu·lia Domno şi
Filip A·rabuil. ColoneJu.I Marin lstrlCJte, 2 în cinul 1911, arată exis-
tenţ.a uno'r ca·~·airame şi cu'.e de fier.3 în satul Menţii din Dos
(comun·a Borăscu), pe va1lea Ciodovinei, pe o fîşie se află rui-
ne de zidării~, fragmente ceramice şi pi.e,tre ciopilite.
'· C. Preda, SCN, IV, 1968, p. 190.

'· P. Polonic, MNA, Carnet XXV.
2. C. Moisil, B.C.M.L (IV) 1911, 89.
3. D. Berciu, Revista Arhivelor, V, 1942, p. 29.
•. Lecca, Dicţionar, p. 329.
BRADICENI (corn. Peştişani)
Gr. Tocilescu şi P. Pol·onic menţionează urme romane - că

rămiz: şi monede roman.e. 1 în 1886 s-·a găsit înt·r-o căldare un
tezaur de monede de ·argint, dintre caire 815 a.u fost trimi1se la
MNA. 2 Emisiune·a acestora se extinde de la luli·a Domn•a la
Phi:ippus Arabs. în aprilie 1980 în urma unei periegheze la
punc~uil „B·eciuri" din aice·laişi sat, s-1au recol,tat f.ragment.e cera-
mi•ce romane. 3
'· Gr. Tocilescu şi P. Polonic, Mss. Acad. R.S.R„ vol. 5141, fila 5-18.
2. Dosar MNA, 1886, fila 123.
:1„Periegheză arheologică, aprtlie 1980.
BOROŞTENI (com. Peftişani)
La locul nurmit „Scaunul TurculU'i", lîngă „Cona.cul Brăifoa

iei" sîn~ urme romane, fragmente ceramice. 1 De aici s-a scos
şi o figură de bronz databilă în secolu,! 1-11 e.n., depusă la
MNA. 2
•. Al. Odobescu, Răspunsurile la chestionarul arheologic, Mss. vol. 226.

2, Al. Ştefulescu, Gorjul istoric şi pitoresc, Tg.-Jiu 1904, p. III. ·
BUMBC:ŞTl-JIU
La intrnrea de mi·azăzi •a de.fileulu·i Jiului, pe ma·luil stîng al

rîului, pe teritoriul comunei Bumbeşti-Jiu, se a.f.lă două cas.tre
romane depărtate între ei!e la 900 de metri. în dreptul Km 82
de pe şoseaua naţională Tg.-Jiu - Petroşani, la 35 mehi de a-
cemtă şosea şi la 100 metri de gară este castruil roman de pia-
t·ră. La nord de acesta, tn dreptu1I Km 83, întllnim cel de-a•I doi-
lea castru, situat în dreptu.I pîrîului VMop şi tăiat în două de
şosea şi de calea ferată. Fiind construit din pămînt, a· fost dis-
trus prin depozita•rea• pămîntului pentru teras·amentul ce-lor do-
uă artere de comunicatie.
în aforă de a.ceste două cast•re, se mai află unu•I, care este
un oa·stru roman de pămînt, la Po11ceni, pe mailul celălalt al
Jiului, la 500 m depărta•re de a1lbi1a rîului şi oare a fost C·erce-
1
tat în urma campaniei arheologice din var·a anului 1979.

Cercetă•ri arheologice s-au făcut la to•a·te trei cast.rele încă
din 1897 de P. Polonic sub directi a lui Gr. Tocilescu. Rewlta-
1
tele se păstre·a·ză în rapo.a•rtele di~ manuscrise.le nir. 5133, 5134,

5139 de la Academi·a R.S.R. în ca·St·riuil de piatră au fost ceirce-
t·ate : incinta, preto.riu!I şi clădirile din dreapta şi stînga aces-
tuia.
în 1937 s-au făcut noi cercetăiri în ca.strul de pi•atră de că
tre C.S. Nicolăescu-Plopşor. Au fost dezvelite incinfo· răma•să,
două clădiri de o pa.rte şi de alta a drumul ui ca•r·e duce spre
1
pretoriu, s-a cuirăţit din nou pretoriul şi s-·au făcut două secţi
uni care începeau de la cape.tele actualei l·aturi de sud şi se
1
întîlneau la ma1rginea de sud a drumu·lui din faţa pretoriului.

1
Totodată s~a consolidat zidul indntei. S-au descoperi.t figurine

de 1.ut, două fi·are de p\:•::i, yn cc:iF roman, tre·: o•::iai~e. s·ăg.eţi.
Rez:.i·ltatele acesto.r cercetări au fost publi·cate de O. Tuidoir. 1
· în ·anu) 1953-1955, ·au avu~ Io:: :.a Burr.beş'i-Jiu noi săpături
mheol·ogice, conduse de Gr. Florescu,2 cu rezul.t•ate interesante.
Cer 1c·e~.ăr:1:e s-au cont-inuat de către E. Bujor şi Gh. CO::oto:•u.
Latura in.tactă a ca·strului mă·soară 167 m, cea frargmentară
88 m. O se·cţiune făcută peste e1le a dat de un zid de 1,40 m,
Be·rma este l 1 ată de 2,50 m, iar ·agger-ul de 5 m. Zidăria se
compune din \lia1r, le·spezi şi bol·Ov·anii r·otunzi luaţi din Jiu.
Ca·strul a fost făcut la început numai cu un v·a·I de păm1 nt.
Adăugindu-se zidul exte·rio.r, s-·au fofosi·t şanţu•I şi vechiul val.
Via sagul•aris, p•avate cu piet.re mmi de rîu, era lată de 4,50 m.
4ti
La colţurile rotunde a1!.e cetăţii se găseşte cît,e un turn pă
trat, în interior cu ziduri gro.aise de 0,80 m şi o cameiră de
mărime 3,90 m pe 3.30 m. C1 a·strnl prezintă neiregul.airităţi, care
se obse1rvă clar l,a incintă, întrudt 'Cele două laturi ce se păs
trează nu sînt pe1rpendicul1are una pe a1lta şi nu ştim daică in-
teriorul lui s-a modificat şi el, şi în ce măsură, în anul 201,
cîn:d a fost refăc1 ută incint.a. Porţile păstrate sînt fla.ncia.te de
două turnuri mult afongite (9,75 x 3,90 m).
Pretoriul este puţ,;n păstrat, fiind la dis~anţă de 50 m faţă
de poairtia sudi1că şi are un pl1an nesigu•r. în ruinele pretoriu1lui,
Tocilescu a găsit multe piese de bronz, rnstu.rile unei statui im-
peria,le de bronz, coifuri romane, vase de metal şi o insc,ripţie
dedimtă lui Cairacalla. S-au mai dezvoltat în eoastru si două
dădi,ri cu· cîte trei. camere, aş,eza.te cu faţa sp•re vi1a de ~u.:-nan:::i.
Cele două dădi•ri ar fi putut fi locuinţe pentiru solda,ţi - hibe·r-
nacula - sau sedii de col·egii militam - şcoala. Ultima monedă
găsită în ca·stru este de la Filip Ar·aibul.
Aşezarea civilă apare în jurul C1a•strnlui, cu numeroase te-
melii de locuinţe. 3 S-·au ma1i descope1rit ate,liere de fierărie, cup-
toare de ars c•erai:r.i::ă, teme,:1ii, de clăd;,r.i cu moza.:„:-, di:u1'1ur:
romane. C1 lădirile avea·u numeroase încăperi, unele cu instala-
ţii de băi, hy;poc1aus,tu1m.
Castrul de la Bumbeşti a fost ridicat înda:tă după cuceri-
rea D·aoeiei de Coho.rs IV Cypria şi de un deta 1ş1ament din Legi-
unea V Ma,cedonica," a·le c6roir şt1 ampile au rămas aici.
Sub Septimius Sever în •anu1I 201, ea nu mai eira la Bum-
beşti, fiindcă din ordinul leg·atului Octavivs lu1lianu1s, noua g.ar-
nizo.ană, Coho•rs I AureHa Brittonum Mi,llia.ri·a, Ant·oninia•na în-
tăreşte cu zid de pia.tră valul castrului deteri,o,rat. Pret·Ori'JI cas-
tru,: ui pare a fi fost terminat sub quvernatoru'. Da::·ei C. lu:;us
Septimius Caistiniu,s, în timpul lui CamcaHa:.
La 50 m S de castru s-'a săpat o întreagă instailaţie terma-
lă. în aşe:mre,a civilă s-au găsit monede 5 şi multă ceramică de
f.aietwă locailă.
Au fost contin1uate cerce.tările arheologice în caistrul şi a-
şezarea civilă romană de fo Bumbeşti-Jiu. ln ciampania de cer-
ce~ă-ri arheo:og1ice din anul 1979 s-a pus accept pe comP''etarea
da,tefor necesare cunoa.şterii stratigrafiei „fossei" şi „bermei"
castrnlui de piat·ră de la· Bumbeşti-Jiu. Tn ace·st scop s...au exec:u-
1
ta•t 12 secţiuni perpendi·cu:are pe zidul ca,strul·ui, 8 pe ta.tura de

est şi 4 pe liatur,a· de sud. Tn secţiunile respective s-au desco-
p·erit
-
numeroase fra·gmente
.. ~- .
ce·~·amic;e - oa'.e,
. '
căni, castroane,
~7
olaM. În se,cţiunile VIII şi IX s-au descoperit 78 de cărămizi
ce au in~·ripţia C IV C.
Situaţia întîlnită în aceste secţiuni : „fossa" avea o adînci-
me de 3-3,5 m şi o ~ăţime de 5-6 m, „berma" castrului em mi-
că de rirca 0,80-1 m, din ea pornind „fossa". Din emp:ectonul
z.iduiui, latura de vest se mai păstrează la înă1'.ţimea de 1,5 m.
Latura de est a cnstru·lu·i a fost dezvelită pentru a se înce~e
lu::-rările de conse·rvair·e şi restaurare a castrului.
în vederea identificării de noi obiective arheo·logice în pe-
rime~rul rezervaţiei au fost executate două secj uni longi'udi-
1
na!e nord-sud. Sediunea de la sud de castru - AC 42 - a dus la

ide,ntifica·rea de ~iduri de pia1ră ale unor cons'1rucfi romane,
drumuri romane, oferind numeroa,se fragmen.te ceramic~, ţigle,
cărămizi şi cîteva tipare pentru ob:ecte subţiri de .meta: (apli-
ce). O a·ltă secţiune longitudina·lă - AC--61 - a fost exe::ura•iă
l·a est de castiru în ,dire·cţia nord-sud.
1 D. Tudor, Oltenia rom'!nă, Ed. Academiei H.S.H., Buc„ 1978, p. 218.

2 Idem. p. 268.
:1 Idem, p. 270.
• Idem, p. 323.
5 Ider.i, p. 2C9.
CATUNELE
În cuprinsul castmlui de la Cătunele, săpături ·mheologi,ce

sistematice s-au făcut în anul 1973, de către O. Tudor şi M.
Davi :hscu . A fos~ cercei'at si se:nna:a·~ de nuimero·i i:erc~~ă
tori2. Aceste cercetări au putut preciza de la început că este
vorba de un castiru de pămînt şi nu de pi·at.ră.
Castrul se a·flă aşezat în comunia Cătunele, satlJil V.alea
Perilor, lîngă şose·aua na;ională dintre ma·şele Motoru şi s,aia
de Aromă, avînd Io· răsărit pîrîul Chivădarul, iar la sud-vest,
albi,a rîului Motru. Este de formă dreptunghil.ară, aivînd colţu-
r::e ro~u·n/e, cu poarta praetori.a spre sud. Castrul es~e l·un~ de
156 m şi lat de 114 m.
lncin't'a este de pămînt sub forma unui val de pămîn~ a·rgi-
los, la suprafaţă de clJll,01a1re ga•lbenă, puternic compactă. în
pămîntul din val au apărut f,mgmen,te ceramice romane de cu-
48
!oare ·roşie, cu pastă fină. Alătu•ri de acest.e f.ragmente cerami-
ce a mai apă1 ut, tot în viai, ce1rami·că de culoa·re brună, găl
bu·ie, lucrată cu mina·, fiind cer.amică de uz comun de factură
dacică.
Agger-u1I este înălţat cu pămînt de culoare neagră, bine
bătută şi compactă. Acest pămînt este adus din castru. Tn spa-
tele agger-ului, la adîncimea de 0,60 1m, a·vînd lăţimea de 1,20
m se găseşte via saguilaris, ameniajată cu un p·av·aj din pietre
de rîu.
Şanţul de apărare ·ave.a -,adîncime·a de 2 m fiind inundabil.
Fundul lui, destul de l·arg, era împă•rţit în dou·ă ş·a·nţuri, des-
pă-rţite printr-un pinten de pămînt argifos de cu.loare g·albenă.
La 100 metri de şoseaua na•ţion1a:lă pa 1 ra 1 lelă cu ea, au fost
identificate thermele. Aici s-au găsit tuburi de rmici dimensiuni
pen.tru ciirculaţia fumului şi a că 1 ldurii prin pereţi, cărămidă
subţire, bin·e arsă ce a servit pe.ntrn planşeu.I de de•asupra pi-
cioarelor pe c aire er·au inst.a1late bazinele cu apă. în interiorul
1
castorului s-a căutat clădirea pretoriului. La adîncime·a de 0,20

m a apărut un zid cu o lăţime de 0,65 m. Fundaţia ziduilui este
orientată în direcji:::i presupusu'.ui !oe al porţ•ii praetoria·. S-ar
putea să fie un zid de la una din încăperi·le preto1riu1lui. Ca
mate•rial arheo·logic au apărut un vîrf de fier în potiru muchi·i,
un fragment din toarta unei amfore, multe fr.agmente de ţiglă
~i olane. S-:::iu mai găsi~ imitaţii de terra sigi:'.·ata ca şi '.a Să
celu, unde meşterii oliari imit·au culoarea aprinsă a vasefo.r ro-
mane, din acea·stă categorie. Da·că l1a Să,celu meşte·rii olari imi-
tau „terra sigillata·" printr-un decor în irelief a1I unui cîine, aici
la Cătunele, fragmentele reprezintă în ir.elief două crenguţe de
brad.
Ceram:că da.cică apare frecvent a:'..ă.turi de ce·a iroma.n·ă 3 , a-
sezări le ruimle sa·u ca:stirele formatiunilor auxiliare fiind un ex-
emplu în acest sens. Această situatie o întîlnim atît în castirele
de la Porceni, Bumbeşti cit şi la Cătune•le. Prezenţa fragmen-
telor ceramice de factură daci·că în valul de pămînt ·al ca·stru-
lui, se explică numai prin faptul că ele au fost aduse odată cu
pămintul scos din castru şi ·din şanţul de apăr.are şi îngrămădit
pentru :nălţarea va·lului de pămînt. Exad acelaşi fenomen de
prezenţă a ceramicii daoeice luorate cu mina, mode·!ate din pas-
tă grosolană, a fost găsită şi în valul de pămînt, cînd a fost
secţionat, la oastruil roman de pămîn.t de la. Porceni (Bum~eşti).
Ace.asta dovedeşte că ce.le doltă ca.stre s-au făcut peste nişte a-
şezăiri geto-dacice.
49
Jn castrul de lă Cătunele s-:6 des~operit un sîngu·r antonin i-
1
an, piesă cam apairtinie împărătesei· Salonin1a, soţia împăratului

Ga.IJi.enius (253-268), avînd o more importanţă în p·rivinţa crono-
logiei vieţii din oasfru.
. Drumuii roman, caire îl leagă prin Valea Motwlui de oraşul
Drobet·a, continua spre nord, după ce străbătea şi aşeza·rea ci-
vi·lă de lingă ca•stru. După ce străbătea actualele sate Glogova
şi Negoi·eşti, drumu.I roman coteia sp·re curslll Ti·smanei, pînă la
castrul de la Pinioasa (comuna Glnic), situat în vecinătatea con-
fluenţei cu Jiul. De aici „via• romanic" în·ainta spl"le nord, trecînd
para.e: cu JiU':· pe .:a Slobozia, lezur.en·i spre caistrele de :a Bu1n-
beşti, iar de acolo spre Sarmizegetusa. Misiunea ca:strului de
la Cătunele ern de a supriaveghea regiunea muntoa·să şi pădu
roiasă de pe v.a.Jeo Mot.wlui, locuită de o numeroasă populaţie
geto-da'Cică.
Aş·ezairea civilă de aici ,se extinde pe ,o supr.a.faţă de aproa-
pe 20 ha., fiind a doua ca mărime în judeţul Gorj după ce.a ,de
la Bumbeşti. Fr·agmentele ceiramice dacice Juc·l"IOte la roată şi
une1: e cu mina g.ăsite· în ca·stir·u· si ·asez·ar·e·a c1ivilă unde apar în
1
a•celaşi nive:I de l·ocuire, ne dovedes·c că autohtonii daci din a-

ceste lo·curi n-au fost a.lungaţi de cuceritori şi au convieţuit cu
soldatii si colonistii iromani.
Din ve·chi1l·e descoperiri de ,obiecte făcute la Cătunele, mai
amintim : săgeţi, ine1le, o·. monedă de la· Severns Alexander şi
un a:~ a.nepi,girafiic, da·r decoirat cu sculp.tu,ni fuin er-cire 5•1
'· D. Tudor şi M. Davidescu, Săpăturile arheologice din castrul roman de

la Cătunele, judeţul Gorj, in „Drobeta", Drobeta Turnu-Severin, 1976,
p. 62.
2. N.D. Spineanu, Dicţionar geografic al judeţului Mehedinţi, 1894, pp. 62-f:J.
Gr. Tocilescu - P. Polonic, „Cetăţi şi castre romane din Oltenia şi din
judeţele de munte ale Ţării Româneşti", Mss. Acad. R.S.R., voi. 5159,
fila 63-72.
1. Gh. Popi!ian, Ceramica romană din Oltenia, Craiova, 1976, passim.
•. D. Tudor, Oraşe, tîrguri şi sate în Dacia Romană, Bucureşti, 1968, p. 7:J.
s. Gr. Florescu, I Monumenti funerari delia Dacia lnferwre, Bucureşti,
1942, nr. 38.
CAPRENI
În sa·tul Cornet din acea·stă comună s-a descoperit în 1938,
un tezaur de den·airi republicani, 61 piese s-au achiziţionat de
că~re MROC. Monedele studiate de B. Mitrea şi O. Iliescu da-
tează din perio·ada 240-75 î.e.n.
50
În varn anu.'.ui. 1978 î1mp~eu•nă w co'.e·gi1i· de fo Muze.u: M.i1:i-
Centr·al am făcu~ o pe•riegheză în comuna 'respectivă, unde
t.ar
am depistat în punctul „Padin·a Tă 0ta•rufoi" mu1ltă ceramică ro-
mană. Acest punct se efilă la. circa 1 km nord-ve•st de Şooala
genernlă din Căpreni pe o te.ro.să a unui pî11iu.
'· B. Mitrea, Dacia IX-X, 1941-1946, pp 387-390.

2. O. Iliesru, SCN III, 1960, pp 477-486.
:1. Periegheză iulie 1978.
DAN EŞTI
în 1968 s-a descoperit un te:z.aur akă~ui.t din ap·roximativ

200 monede, depuse la Muzeul judet·ean din Tîrgu-Jiu. Emisiu-
nile se extind de l'O Elagabalu•s 1•
'· B. Mitrea, SCIV, 22, 1971, p. 127.
FRTNCEŞTI (comuna Pe~işani)
Tezau·r de de na.ri romanii descoper:t în 1935 în •'.owl „Se·n;-

0
nul Puru·lui".
'. C. Moisil, ARCC, 1938, p. 42.

2. Gr. Tocilescu, Mss. Acad. R.S.R., 5144. fila 281.
GURA PLAIULUI
A·!. Ş~·efulescu s.en-:1n·e·a1'.ea"ză u·rme romane, ·i·ar Gr. Toc!o'..escu'

indică la nord de Bumb.eşti, •în defileul Jiu'.ui între p1îraie'.e .Por-
cul şi Vîjoaia, '.a '.ocul numit „P:a•ra Tă•:·a·~ă" o iriscriptie pe s+în-
că unde s-·au mai d:stins :itere!e R ... O
•. Al. Ştefu!escu, Gorjul istoric şi pitoresc, Tg.-Jiu 1901, p. III.

2. Tocilescu, Mss. Acad. R.S.R., voi. 5141, fila 13.
51
.
'fn locul numit „Ciocam1il Ursului" s-au descoperit, în ur-
ma unei pe1rie·gheze din apirilie 1980, fragmente ceramice ro-
mane.
IEZURENI (ora~ Tirgu-Jiu)
În mic•a aşeza1re romană de la lezuren.i s-a descoperit o

pi·atră funera1ră pusă unui decurion a1l coloniei Drobeta, Septi-
m!nus, p·ri1n g1ri1ja a trni fii a1i săi : G.'.1acF(uis) Sept·iimi1u1s şi P·ere-
g1rinus. Tot pe aici tireoea drumul roman ce mergea spre Bum-
beşti-Jiu.
'. AL Ştefulescu, Gorjul istoric şi pitoresc, p. IV.

2. I. Moisil, AO, 1926, p.127.
:1. D. Tudor, SCIV, 1970, pp. 206-207.
•. Idem, OR, p. 172.
PINOASA (comuna Cîlnic)
La capătul de est al satului, pe ma:lul stîng a·l .rîului Tis-

mana, în locuii numit „Cetate·a Stej1a1rului", se aflau ,ruinele unui
castru roman de pămîn.t de mă 1rimea 120Xl 70 m, cu val ,înalt
de trei metri şi lat de 20 m. Rîul i-a distrus l·atu.ra sudică. Tn
mijloc N. Pfopşor i-a văzut ruinel1e praetoriului. Tot pămîntul
(cu că 1 rămizi, ţigle, zidă·rii) a fost cărat din castru şi folosit oa
umplutură la baz,a şoselei a·sfalt.ate care merge spre ·t.ermocen-
trail·a Rogojelu. Spre sud a fost un drum roman.
1. P. Polonic, Mss. inedite, Acad. R.S.R., nr. proviz. 22 /940, vol. III, no-
tef 40.
2. C. Moisil, BCMI, III, 1910, p. 119.
3. C.S. Nicolăescu-Plopşor, Dacia, VII-VIII (1937-1940), PP. 211-213.
•. D. Berciu, BCMI, XXVIII, p. 27-28.
s. R. Netzhammer, Aus Rumanien, I, 1909, p. 326. ·
6. V. Cristescu, Istoria militară a Daciei romane, L 937, p. ~4.
7. D. Tudor. OR, 1978, p. 172.
52
PIŞTEŞTll DIN VALE (comuna Scoarţa)
Tn martie 1915, locui·torul I.O. Stegăroiu descoperă pe lo-

wl „Copăc:ioooo" un va·s de lut cu 1440 •denarii rom<1ni impe-
oriali.
f. Dosar MNA, 1916, fila 216.
p0LOVRAGI
S-a descoperit un opaiţ roman de 1bronz cu ansa stilizată

în formă de cap de oal, în 1939 1• Tn ap•ropierea cetăţii dacice
de pe rnunt·@le Padeş, .la oca. 500 m sud de el, s<3u găsit multe
fragmente ceriaimice romane 2 şi chiar temelii de constirucţii.
'· Dacia XI-XII, 1945-1947, p. 315.

2. Perieg'u~ă, i\llie 1978.
RUNCU
Tn ~atul Suisen•i, pe locul numit •„Vărărie"- 1 s-au gătSit mo-

nede din timpul lui Marc Aureii•an (una cons•u:l•ară} şi o a·bta din
timp·ul împă 1 ratului lcxm .Tzimiskes 2 •
'· Informaţie personală VI. Zitra.

2. C-tin Preda, SCN, III, p. 167.
SA CE LU
Urmele roman·e de·la Săce·lu s:nt cunoscute încă de k1 sfîr-

şitul secolului trecut 1• La sud de sat, în punctul ,,Jidovii" sînt
serr.nalate de ·Gr. Tocilescu urme de zidu„·i, .ţigle, fragmente ce-
romke; ·acelaşi menţiona :lîngă rîul Bl ahnita, ruine pe o supra-
1
faţă de 20X20 m (an hypocaust cu tuburi de argilă) duc.înd l·a

. conduzia că în a-cest punct se. of.Iau thermele. P. Po·lonic sem-
nal.a, 'de asemenea, vrme pe o ,ma·re suprafaţă, saorcofage de
pfotră, pietre sculptate, figurine, de 1!ut, o statuie de pia.firă, sa-
9,etl, zoha1le, ek ~...Qu de~dperlt, de aiserne.n.ea', dou,ă monade
de ·1·a T·raiian şi Anto·n~inu1s P·iu·s. Toc.i,~escu ma·i piresup u1ne·a, exis-
0
tenta unui castru în puindu! '„Jidovii".

Po.rin·iind de Ja ·ace·st·e dat·e1 M~izeul judet,e·9n Go·ri, î'n co!:i-
bora·re cu lnst1tutu1I de ,Arheologie Bucureşti, a efectuat in
1976-1983 cerc·etăr·i si·s t ema,t1ice 1:.a S.ăc.e1:•u.
0 0
Tn .1976; s~a efec·tuat un sondaj în apropierea podului de

peste 1riul Blahn:iţo, în punctu1I „Turita", unde, pe baz,a informa-
tiilo'r lui Po1lonic, s-ar fi aflat the.rmele. în 1977 s-ia ef.ectuat în
acelaşi punct o secţiune p·am'lelă. S-au des·coperit, I.a 15 cm
adincime, resturile funda1ţiei din piatră de riu a •unei clădiri,
fragmente ceramice (oale şi amfore) precum şi un opaiţ de luf
lucr·at cu mino. De O'semenea, a·u apărut citev.a .monede : trei
de hroz (două u•z.at·e, dar una. de la Cr:i,spina, soţia' ,impăratvlui
Commodus, bine conserYa·tă) şi p•otru de argint (de Jo Faustina,
Septimius Se'Ve r, lu:ia Mammaea si Severus Alexa.nde·r). Tn anul
0
1978· p1rinicip1al.e1'.e lucrări au O•V•IJt loc în punctul „Twita", în zo-

na cercet·aotă şi în anii anteriori. S~a continuat u·rmărirea pla-
nulu·i unei clădiri cunoscută încă din cercetările anterio,0 re. Să 1
pături!.e au dat Io ive·a•lă material ceramic, 1friagmente de tegu-

(ae mamatae şi căr.ămizi, uin fragment de terra' •sigiilata de imi-
taţie, o mon.edă de bronz, un fr,agment de vultur de bronz (se
păstirea·ză doar ghi·a.rele pe o bază) - probabil un vi.rf de strn-
do·r:d· roman. Tot aici în an1JI 1980 au fost descoperite thermele
romane.
S-a identificat zona unde se află probabi I neoropol1a : in-1
t-re căminul cultura·I şi 1statiunea de maşini din r·oza satului Hă

ieşti. învăţătorul Dănescu ne-a informat ·că din această zonă
provine un coronament de monument fune.rar 1desooperit prin
a·ni1! 1930-1932, ·intratîn-1:.i,tern•u,;a de spe.cialitate ca ·:•oe dedes-
copeiri,re Moghereşti. Un isondaj efectlJ'at în locul indicat - punc-
tul „Grui" - ne-a du·s Jo descoperÎ're·a un·ei stele fune rare din 0
gresie cu inscripţie. Sondajele ·efectuate 1aici au scos la iveală

fragmente de cărămidă, une•le _de formă t.riunghiulară, de sar-
cofagi ; în anii viitori vom efectua investig1oţ;.; mai ample pen-
tru de,sc,operi,rea necropolei.
Sondajul efectuat în anul 1977 în punctul „Jidovii", în lo-
wl unde Tocile,sw p1resiupunea existento castrului, o dus la des-
coperirea 'Unei ·aşeză 1ri din epoca bronwlui (cu·ltur·a Glina).
Un ·re·w'.t·at import·ant ·a·I i.n,v·e·st1i·g 0 0.ţ.i·i,lo,r dii1n ainii 1976-19,83
l-a reprezentat inilăturarea unei ero1ri privind situa.ţie, dintre a-
şeză,rile de la Săcelu şi Maghe·reşti. Din.t·r-un raport al lui To-
54
cilescu din 1907 2 s-ar fi descoperit în raza satului Maghereşti
monede romane, restuiri de băi, pietre sovlptate şi trei statui
din pi,atră. Ulterior s-au publicat, tot rn descoperi·ri de '.a Ma-
ghereşti 3, o bază de stelă funero•ră partea superiio-ară a altei
st,e·le, un coronament de marmură cu doi lei funerari si un· co-
ronament de stelă funerară. · '
Tn rea:litate, este vorha de o singură aşezare. De fapt, aşe
za.rea antică se af!lă în raza s,atului Hăieşti, aflat la confluenta
a dou·a pkaie: Bi'.·ahnita şi Su1n.·1toar.ea·. S.a.+e.'.e Săc.e.'„, şi Ma-
ghereşti sînt despă•rtite de o culme p1re1 lungită şi înaltă, ce sca-
de şi se t.e,rmină' în dreptul satufoi Hăieşti. Aici, un cot al B·fah-
1
n :tei o:e·ează 1 o Iun.că larg·ă. Urme''.·e ro•:rane se afră de o oa.rt"

·şi de a'·~a a a.cestui rîu·. Sa~u,I Săce 1 lu 5e oiflă "a 3 k1.,, IT'a,:, swe N
de locul aşezării antice, pe wrsu·I Bl1ahnitei; Maghereşti la
1 km mai spre N, pe Sună.tocirea. ·
La dato cînd aceste descopeiriri intrau în circuitul de soe-
oia·litate, Săcel·u şi Maghe.reşti rep1rezentau comune diferite.
Confuzia .a pornit din faptuil că satu1l Maghereşti, în ra~a căruia
se efilă urmele romane era împă•rtit intre comunele Săcelu şi
Maghereşti, zona necropo.lei cădea în raza comunei Maghe-
reşti, cea a the•rmefor şi presupusului c as.t.ru în comuna Săcelu.
1
Astfel, au apărut în literatura de speci-afoate două loca·li~ăţi

difer.ite de epocă romană. Acum, toate t.rei siat,ele fac parte din
comuna S6ce•lu ; de aici înainte noi vom folosi, deci, denumi-
rea de aşezareo romană de la Săcelu.
De1'.1a Săcelu se cu·noaşt•e şi un a1'ta1r cu inscripţie ded'·cat ze;"
!·o.r medii:!·ni·i Esculap şi Hygi·a. Ataw'. ·O· apărut, după :,nfo~ma'.•i:,'.e
învăţătO"rului Dănescu, pe malul stîng a·I rîulu-i Bl·ahniţa. Dedi-
caţia către zeii medicinei o fost if,ega·tă de existen~a la Săcelu,
în zi•l·ele noastre, ·O unor băi antireumat·ice. Distanţa între băile
actua·le şi a·sezarea antică e·ste însă de trei km; nu avem nici
o dovadă directă că 1r'omaniii au cunosout efectele curntive sau
au fre.cventat băile de l•a Săce·lu.
În periegheza efectuată în augu·st 1980 în zonă, în punc-
tul „Pleşa" s-au descoperit l·a· sup1rafoţa so~ului vestigii de epo-
co:) romană.
1. D. Tudor, Olt ·nia n1w1nii, iluC"ure~ti 1978, p. :!'.!7.

2. Gr. To:·ile;cu, Do~-ar M:>JA, 1907,' p. '37.
:1. Gr. Florescu, I rnon:umenti funerari romani della Dacia Inferio:ire, 811-
cureşti, 1924, pp. 37-38.
'. Pc·:-Îl'g'.1ezf., <rngust 1980.
SLOBOZIA (oraş rtrgu-Jlu)
C. Bo·lliac şi Gr. Tooilescu vorbesc de u1rme romane şi de
un tecaur. Dintr•un tezaur de 3000 de piese, azi 'Împ,răştiat, To-
cilescu a adus la .MNA, monede emise de Septimius Severus,
Ge~a, Sev.er Aexandru, lu'.1ia Mamaea, Gordian al 111-:ea, F;-
lip A·robul şi Octadlia Seve•ra 1 (secdlul al III-iea).
·~ Apud D. Tudor, OR, p. 227.
STRTMTU tc0m"Una Slivi~şti)
ln acest sat s..,au descoperit 98 monede romane de aTgint '.

om:S:·U·n·i1:·e moine~·O·r·e se î1ncadr-e·az·ă înt.r·e domeni1!le lu-i. Sept;-
mius Severus şi Trebonius Ga·llus 2 •
1. D. Teodorescu, Dosar MNA, nr. 137, 1910, fila 235.

2. B. Mitrea, Drobeta I, 1974, pp. 55-64.
ŞIACU (comuna Sliviile~i)

P. Polonic 1 menţionează pe fostia moşi·e Bungefeanu o ce-
te-te c'1in car·e s-au scos monede romane.
La. 800 m Siud-·est de cufo Şi-a.cui, în punctu1:. ·n·umit „Ceta~·e"'
s-·a descoperit în urma unei periegheze efectvate în anul 1976,
l1una iu1l,ie, fragmente ceramice roman.e pe o ma1re, suprafaţă.
S-au cvles de asemenea hucăti de .chi1rpic.
'· P. Polonic, Carnet de notiţe nr. X, păstrat la MNA.

2. Periegheză, 1976, luna iulie.
TTRGU-JIU
L·a punctu.I „Şti 1 ubeiul lu·i lonicioiu", în 1c·artierul Ol1a 1rilor,

din zona de sud..,est a oraşului, au fost efectuate săpături ar-
heologi1ce în 1966, de .către MuzeU'I din Tîrgu-Jiu, unde s-au
de scop 1er1it u·rmel'.e unei a·şezări ruirale roma·ne : teme;'.,iii.'.e unei
1
56
clădiri pavată cu plăci de teracotă cruciforme, mate-rial cera-
mic de secolul a·I 111-lea 1•
La sud-est de g·ara Tîrgu-Jiu (cca. 900 m), pe rîul Amara-
dia 2 s-a descoperit o aşezare civilă romană, monede de la Se-
verus Alexandru, GaHi.enus. S-au mai descoperit cărămizi, va-
se, tuburi de argilă şi fragmente de amforă.
1• D. Tudor, 0.R„ p. 227.

2. r~. Bujor.
TOPEŞTI (comuna Tismana)
O aşezare rurală romană a existat pe margineq de nord a

platoului 11 Cetăţuia" 1, ca•re are un fel de ridicături 1,a colţuri.
Aici s-au găsit prin 1913, ol·ane g1roase de la un apeduct ro-
man 2• Săteni: au mai depistat obiecte de metal şr monede ro·
mane.
1• I. Moisil, AO. 1926, p. 130.

2. Gr. Tocilescu, Mss. Acad. R.S.R„ voi. 5141, fila 281.
URSAŢI (oraJ lirgu-Jiu)
În satul Ursati, Tocilescu aminteşte de urme romane 1• Tn

campania arheologică desfăşurată la Polata 2 în august 1980
- sta·;iu1n·e ·'.a c.irca 1,5 km de Ursaţi - .:a, spăduirea uinui z·id me-
dieval s-au găsit ţigle, cărămizi ·şi ol·ane romane folosite în
con stiructie, aduse probabil de la o coMtlrucţie romană. Tot de
1
la Polata se af.lă 1aduse două cărămizi roman·e cu inscripţia

C IVC.
'· Mss. Acad. R.S.R„ val. 5141, fila 16.

2. V. Rădulescu, Gh, Calotoiu, Şimtierul arheologic de la Polata - Gorj,
ţ91lQ.
VTRTOP (comun a 1
Bumbe~ti-Jiu)
Castriul de ,pămînt se află în dreptul km 83 pe şoseau·a Tîr-

qu-J :,u-P·e~roşani, u1nde tre:-e p.este pirriu:· Vktop. Carcet:,: ar-
heologice ·s-a1u făcut în 1956 de către E. Bu;or.
Luaă1rile .de amplasa·re a şoselei şi că1ii ferate au făcut ca
·umătatea de ve·st a castrului să fie în mare parte distrusă. Cea-
l a:tă jumăt,ate a fost distrusă de diferitele ,căirămidării.
Din întregu·! castru se mai păstrează din latUi6le de vest şi
sud c~teva porţi1n: p.e :a•L·, a de es~ şi un 1r·e·st 1iinf:im d»n c:o:i•ru..
Porţiunea din1spre nord ·a fost sectioniată pe o lungime de
30 m pe direcţia vest, trave:rsîndiu-se va1l·ul de incintă. Pînă la
adîncime·a de l m pe vral întîlnim un pămînt ca·st·aniu, :ar în
partea exterioa1ră pămînt roşcat. Sub acest strat de pămînt cas-
taniu, pînă la· 2 m 1se af.lă un alt pămînt argilos, foarte tare. ln
interior, pe o lăNme de 3 m s_,a întîlinit un strat dJ pietriş la
s. .
0,20 m adîncime sub pămîntul castaniu. au găsit cbuă .monP-
de de bronz oxidate.
Latura de est, cam în mij·locul ei, a fost secţioniată pe·rpen-
dicular p·e va·lu'I de incintă ou orientarea vest pe o lungime de
15 m. Pînă la adîncime·a de un metru pămîntiul este castaniu
conţinrînd puţine kagmente ceramice.
La vest de oale,a ferată s-a executat o secţiune lungă de
25 m, întîlnind în partea sudică un zid g:ros de 1 m, din piatră
le.ga 1tă cu mortar. Pe o di,stanţă de 6 m spre nord, se află :a o
adîncime de 30 ,om un strat de pi·atiră g1ros de 25 cm, un pămînt
negricios plin de a 1rsură. Aici s-a găsit o monedă de bronz de
la f.austin1a Sen·io,r.
Secti·unile de pe latu1ra de est a u avut scopul de ia fixa a-
1
ceastă l·atură ,şi de a o lega ide cea de sud. Datorită porţiuni-

:or răimas·e, az,i ma1i1 a,v,em ci-r.c·a 100 m din această 'latură. Col-
turi·le de sud-est si sud-vest limit·ează latura de sud la circa
90 m. ·
Secţiunea din p·artea de vest, scăpată de ,amp1l1asarea căii
ferate, a scos la ivea~ă un fragment de zid din piatra. leqată cu
mortair, de l·a o clădire din cuprinsul castrului. Stratuil gros de
arsură din acest punct oa şi ,cel întilnit în interior, în colţul sud-
estic, dovede·sc că acest castf'lu a fost distws de un incendi'.J
puternic. ....
58
Asupra timpu•lui de existenţă a I castorului ne dau indicaţii
1
cele trei monede : ar fi pînă la mijlocul ;secolul1ui al 11-.lea, ti-

nînd seama de moneda mare .de bron-z de l1a Foustin1a Senior,
aflată în s•trntul de airsură de l1îngă zidul întîlnit în pa:rtea de
vest. S-au mai găsit şi frngmente de ceramică cenuşie de fac-
tură locală.
Există, desigur, o strînsă l·egătură în .r·aport ou duratia de
folosire şi organ1izare a lui, _între cast,rul de p~mînt şi oei de
piatră situate numai la 900 m uniu~ de celă<l·atf.t.
'· E. Bujor, Şantierul arheologic Bumbeşti, în „Materiale", V, 1959, .p. 419.

2. I. Moisil, Repertoriu de localităşi istorice, preistorice ~i altele din ]Ud..
Gorj, AD, 1926, p. 130.
3. Mss. Acad. R.S.R., 4547 .115.
4 • D. Tudor, Oltenia romană, Bucureşti, 1978, p. 310.
Yoto 1 : Bumbeşti-Jiu - Castrele romane. După harta austria-

că a lui Schwantz din t71Ş.
Ş9
Foto 2 : Castrul de piatră de la Bumbeşti. După Gr. Tocilescu,
Mss. Acad. R.S.R., vol 5134.
60
Foto 3 : Castrul de părr.înt de la Virtop (Bumbeşti-Jiu'. Du;:iă.
Gr. Tocilescu, Mss. Acad. R.Ş,R., voi, 5139,
Foto 4 : Castrul de pămint de la Porceni (Pleşa). După P . Po-
lonic, Mss. Acad. R.S.R., voi. 5133, fila 146.
62
foto 5 : Castrul de la Vîrţ-Pinoasa . După Gr. Ţocj_lescu, M~ •.
Acad. R.Ş.R., vol. 5139, f_i.la 7~.
Foto 6: Bumbeşti-Jiu. Turnul estic al porţii sudice a ca~trului
Foto 7 : Bumbeşti-Jiu. Turnul sudic cu vedere din valul de a-

părare (murus caespitici) al porţii de est.
64
foto 8 : Bumbeşti-Jiu. Turnul vestic al porţii şudice ;i castnJ-
lui de piatră.
\
~·oto 9: Bumbeşti-Jiu. Turnul S-E după restaurare.
ţ 65
Foto 10 : Bumbeşti-Jiu. Latura de vest a turnului"S-:E- a ·cas-
trului în timpul restaurării.
Foto 11 : Bumbeşti-Jiu. Aspect de săpătură arheologică la zidul

de incintă văzut din partea sudică a castrului
66
Foto 12: Bumbeşti-Jiu. Fragment ceramic roman cu motivul
·.>!. ,. şarpelui de oricine dacică.
Foto 13 : Bumbeşti-Jiu : Tipar ceramic roman cu reprezentare

a doi lei.
67
Foto 14 : Bumbeşti-Jiu - casetă din lut
Foto 15: Bumbeşti-Jiu . Vas roman.
68 www.cimec.ro / www.muzeugorj.ro
Foto 16 : Bwnbeşt.!-Jiu. Cărămidă romană cu reprezentare stili-
zată a unui soldat roman.
Bwnbeşti-Jiu. unui ar-

caş.
69
Foto ·1e : Bumbeşti-Jiu . Fibulă de argint descoperită !ntr-un te-
zaur moitetar.
Foto 19 : Bumbeşti-Jiu. Coif roman descoperit tn castrul de pia•

trl. · · ~ ·;
70
Foto 20: Bumbe;ti-Jiu. Urcior roman.
Foto 21 : Bumbeşti-Jiu. Opaiţ roman.
71
.. , '
. 't
Glodeaj (~ălăneşti). Zeiţa ._Minerva ..
'\f
i·
..(
72 J , =~' .- . '' „. ;: .
./:
Foto 23 : Săcelu. Fragmente de terr:a siglllata descoperit in aşe
zarea dvilă romană.
f~to 24 : Săcelu. Fragment de terra slgillata.
Foto 25 : Săcelu. Fragment de terra sigillata.
Foto 26 : Poiana - Rovinari. Fragment cu inscripţie romană.
74
foţo 27 : Castrul de piaţră df: la Burnbei;ţi
Foto 28 : Instalaţiile termelor de Ia Bumbeşti
Foto 29 : Castrul romande la Vîrtop (Bwnbeşti-Jiu).
76
fQţo 3ţ : Castr~ ro!l'ţan de pă!llint de la Căt1,1ne - inctnta
Foto 30 : CMtrul roman de pămint de la Cătune
Schiţă de amplasament
78
F'QtO 32 : Termele rQmane- de la costrul roman de plimlnt
de 111 cat1,1ne
î8.
VIAŢA ROMANA îN JUDEŢUL GORJ
de CONSTANTIN C. PETOLESCU
Cum e·ste şt1iut, Olte·n·!a - ca şi Bana•u şi Mu·nten:a - :n•r.'.J

1:
sub stăpîni·rea romană încă după primul război dacic al lui

Traian \101-102): în preajma ce:ui de-a·! doi·lea război, regele
Deceba pretindea să i se restituie ţara pînă la ls.tru (Cassiu"
Dio, Istoria romană, LXVIII, 12, 2). V!i~oarea provincie eira de
pe atunci temeinic legată de imperiu prin marele pod pes+e
Dunăre de la Drobeta, de la rnre un drum, străbătînd zona de
dea·luri subcarpatice, ducea, peste pasul Vîlcan, spre Ulpio
Tr·aiana Sairmizegetusa.
Teritoriul actualului judeţ Gorj a făcut şi el parte din va-
tra primară de romanizare - fenomen a cărui intensitate ~i as-
pecte urmează a fi mai atent urmărite prin cercetări:e viitoa-
re 1•
Un rol important a deţinut în acest ;:iroces arma~a. Centrul
mili~ar cel mai important de pe cuprinsul Gorjului a fost, fără
îndoială, cel de :a Bumbeşti - un.de ceircetările au pus în evi-
denţă trei castre : două numai cu val de păm 7 nt - la Vîrtopu'
şi Pleşa (fost Porceni) 3 -, un .altul înălţ·at din piatră în anul 201
e.n. (pe locul un•uia din mu·ri Qaesp·rt•icii) '·. Descoperiri'.e epigra-
fice atestă la Bumbeşti mai întîi o unitate de infanterie, pro-
babil a·rcaşi (cohors IV Cypriia) 5, cu efectiv de 500 de oameni ;
ulterior s-a aflat în garniZ!oană cohors I Aur eliia Brittonum milli-
1
aria - unitate tot de infanterie, numărînd l OOO de soldaţi, ea

fiind cea care a înă-lţ·c;it castrul de piatră 6 •
Centrnl militar de la Bumbeşti este singuwl din judeţ care
a beneficiat de o cercetare ,intensă 7, cu largi posibilităţi de va-
lorifirnre muzeistică şi turistică.
Un alt castru se află la Cătunele de Motru 8 ; nu se ştie
însă ce unitate militară a station.at aici. Un a·I t•reilea - cel de
la Pinoasa !J - a fost disnrus 'de explo·atările carbonifere Rovi-
nari, înainte de a fi fost cercetat.
81
Romaniz·mea a fost, de asemenea, determÎn•aM de proce•
sul de co.Ionizare şi întemeierea de aşeză,ri civile. Gorju1l ac-
tual fiind un ţinut cu resurse ~i posibi1l1ităţi de afaceri mai mo-
deste - lipsesc a·stf.e1l cîmpiile măno•ase care au asigurat înflo-
rirea Romu.lei şi Sucidavei, la fel resursele miniere a·le Daciei
Superioare -, nki o aşezare nu a •atins un nive·I de dezvc>ltare
ca.re să-i permită obţin.eirea titlu·lui de municipium. Da·r desco-
peririle arheologice şi epigrafice probează existenţa a nume-
roase aşeză,ri ru11a.le (viei), cea de la Bumbeşti atingîn1d o dez-
voltare cvasiu.~hană : er-a foarte probabil un pa9us, m· Aquae
sau Micia în .Dada Superioară.
Astfe·I, descoperirile arheologice atestă pe cuprinsul jude-
ţului Gorj de astăzi cel puţin 15 a·sezări rurale; amintim pe ce-
le de la Bîrseşti, Bobu, Beiroşteni, Cătune, lezureni, Săcelu, ,Oha-
ba, Sura, Tîrgu-Jiu, Topeşti 10 ; despre unele posedăm numai
informaţii vagi sau menţiuni de descoperiri monetare izol·ate ".
în general, viata romană pe teritoriul Gorju·lui de astăzi
este puţin cunoscută, cercetări'le - cu excepţia celor de Bum-
besti - fiind abia ·l1a ·încep·ut. Ce·I ce urmăreşte antichităţile din
judeţe!e vecine. remarcă aici numărul mai mic de descoperiri.
Credem însă că această imagine ise datorează, măcar în par-
te,· unef lacune de informare - ea urmînd •a fi înlăturată prin
ce1rcetă,ri·'.e viitoar·e. Oricum, nu poa.te fi, o s.imp·:ă î•n'î:T>p'.:me că
în Gorj au ieşit l1a lumină 1cîteva monumente epigrafice de deo-
sebită valoare : altarul de la Săcelu dedicat zei·lor medicinei ,
12
inscripţia funerară de fo lezu1reni o unui cetăţean al coloniei

Drobe.ta 13, p·recum şi o serie de monument·e sculptura·le, în spe-
cial funerare (la Cătune 1', Bobu 15, Măghereşti-Săcelu 16). Şi în
alte părţi au apărut antichităţi care pun în evidenţă aspecte
ale unei vieţi materiale sau spiritu·ale de cea mai autenti·că fac-
tură romană (astfel, resturile de construcţii din cartierul Ol·arilor
- la Tîrgu-Jiu 17, sau statueta de bronz aurit a Minervei de la
Ohabia 18}.
Tn ultimii ani (1976-1978) au fost efectuate primele cerce-
tări sistematice A·a Săcelu - de către autorul acestei. ·comunicări,
în colaborare cu Muzeu·! judeţean Gorj .. Deşi săpăturile nu au
avut o ampfoare mai maire, rezultatele au fost deosebit de im-
portante 19 - justificînd con.tinuare·a lor, cu inten·sitate sporită.
Unele date despre a•ceastă aşezare se cunosc şi din notele
lui Pamfil Po·l·on.ic, păstrate între manuscrisele lui Gr. G. ,Toci-
lescu, fie liO Biblioteca Academiei·, fie l1a Institutul de arheolog;e
din Bueuireşti 20 • Alte date apar într-un raport al lui Al. Ştefu-
82
!eseu către Ministerul Instrucţiunii Publice, păstrat Io Arhivele
Statvlui, Bucureşti 21 •
Se ştia astfel că lîngă un pod peste ~îul 81,ahniţa a~ apă
rut urmele unei clădiri cu hipo1cqust (considerată drept therme) ;
tot din notele lui Poilonic aflăm conţinutul un vi fragment de in-
scripţie funerară (de la Ştefulescu aflăm că 0 fost descoperită
1
în punctul „Turiţa"). între timp, învăţătorul, Dănesicu ,a desco-

perit inscripţia dedicată zei'loir medicinei ·(vezi mai sus), ia1r. du-
pă anul 1930 a apărut un coronament de monument funerar
de marmură cu lei 22. ·
Mergînd pe firul acestor date, am reuşit a identifica o în-
tinsă aşeziare romană. La podul de peste Blah.niţa se efilă res-
turile unui· mare edificiu, cu instafoţie de hipoca•us,t (iudecînd
după unele fragmente de tegulae imammatae descoperite în-
tîmplător în arătură, dar şi ·în cursul săpăturilor. Un număr im-
po,rtant de monede 23 atestă durata acestei clădiri pe întreg
cuprinsu'! pe rio.adei de stăpîni·re romană în Dacia. Totodată,
1
s-a identificat locul necropolei (la est de sediul C.A.P., lîngă

secţia locală a S.M.A.); aici a apărut o mare stelă funerară
cu inscripţie, aflată acum în Muzeul judeţe1 an 2". în inscripţie
apar numele ·O trei personaje, al căror gentiliciu, se pa.re Ve-
nus1i1us, ar indicei o obîrş;e ita'i::ă.
Toate antichităţi.le menţionate au apă1rut, de fapt, în raza
satului Hăieşti : Săcelu se află 1,a 3 km mai spre no,rd, pe
wrsul rîului Blahniţ1a; Măghereşti s,e află pe cealaltă va1!e, la
1 km mai departe, pe pîrîu'I Sunăto,area. La vremea dnd anti-
chităţile de pe malul Blahniţei intrau în circuitul literaturit de
specialitate, satul Hăieşti ern împărţit între două comune : p·ar-
tea de l1a vest de drum ţinea de comuna Măghereşti, cea de la
est de drum de comun a ISăcelu. Astfel, o parte din urmele ro-
1
mane cădeau şi în raza comunei Măghereşti, creind impresia

că ar exista o !aşezare romană şi în a·cest .sat.
De fapt, este vorba de o singură asezare l"Omană. Actual-
mente, şi satul Măqhereşti /face parte din comuna Săcelu. De
acee·a, noi vom utiliza de acum înainte denumirea de a~e:z:area
roma,nă de la Săcelu - ·lpînă cînd o descoperire epigr'afică rie
va face cunoscut numele ei antic, daco-roman.
Desigur, amplificarea cercetărilor va aduce date to,t citît
de importante şi despre alte st.aţiuni arheologice romane d:n
judeţul Gorj. Tctodată, este necesar ca cercetările să sco·ată
l·a lumină dovezi de·spre continuitatea elementului. autohton,
geto-dac, care trebuie să fi fost deosebi.t de n,umeros în zono
_83
de dealuri a Olteniei - el reprezentînd aici foarte prohabll fac:-
torul demografic de bază. Prezenta acest·uia va trebui urmă
rită şi sub aspectul inf:uentei asupra unor e:emente a·:e c•ivi~i
zatiei materiale romane - în primul rînd ·a·supr'<l producţiei ce-
ramice (Bumbeşti, Săcelu). Desigur, geto-dacii romanizaţi au
reprezentat şi aici legătura·, 'În timp, înt•re perio·ada anterioară,
a Daciei libe·re, şi epoca post-aurealiană - cînd romanitatea
carpato-ponto-danubiană ave·a să evolueze spre •o rea·lit•ate de-
mografică nouă : popornl român.
NOTE
1. Vezi D. Tudor, Oltenia romană4, Bucureşti, 1978, p. 226-228.

2. Idem, p. 309, nr. 52.
3. Părerea că aici s-ar afla o fortificaţie austriacă (vezi nota 2) a fost
infirmată recent ; cercetările din august-septembrie 1979 au stabilit
că· aici este un castru de pămînt, probabil datînd din perioada cuceririi
Daciei.
'· Idem, p. 268-270, nr. 7.
s. Gr. Florescu - C.C. Petolescu, Inscripţiile Daciei romane (abreviat :
IDR), II, Bucureşti, 1977, nr, 179.
6. IDR, 11, 175.
7. Cercetările au fost efectuate de Exspectatus Bujor (Institutul de arhe·
ologie, Bucureşti), in colaborare cu Muzeul judeţean Gorj.
e. D. Tudor, op. cit., p. 273.
9. Idem, p. 286. Recent au descoperit un plan al acestei fortificaţii, intoc·
mit de P. Polonic.
10. D. Tudor, op. cit., p. 226-228.
u. Idem ; vezi şi nota 23.
12. Al. Ştefulescu, Gorjul istoric şi pitoresc, Tîrgu-Jiu, 1904, p. 182 ; IDR,
II, 182.
ia. AI. Ştefulescu, op. cit., p. 175-176; p. 175-176; IDR, II, 181.
u. Gr. Florescu, I monumenti funerari romani delta Dacia lnferiore, Bu-
cureşti, 1942, p. 39-41, nr. 38. De la Cătune mai provin : o mină de
bronz susţinind iniţial o Victorie (D. Tudor, Anuarul Institutului de
Studii Clasice, Cluj, II, 1933-1935, p. 185-186, nr. 7) şi un eros de
bronz (Al. Bărcăcilă, Arhivele Olteniei, XIII, 1934, 71-73, p. 102, nr.
2 c, fig. 48 ; cf. C.C. Petolescu, Oltenia. Studii şi comunicări - Istorie,
Craiova, 1974, p. 64, nr. 5).
15 Octavian Toropu, SCIVA, 26, 175, 1, p. 121.
1 6. Gi. Florescu, op. cit., p. 37-38, nr. 34---35 („Măghereşti", de fapt din
acelaşi loc cu toate monumentele publicate ca descoperite la Săcel) ;

IDR, II, 183 (fragment de stelă funerară cu inscripţie de la Săcelu „dis-
părută", acum regăsită şi aflată in Muzeul judeţean Gorj) ; vezi şi
nota 24.
17. D. Tudor, op. cit., p. 227.
ia. P. Gherghe, Revista muzeelor, 1978, 1, p. 72-73.
84
•9. O scurtă informare a apărut încă din primul an de cercetări sub sem-
nătura lui P. Gherghe ;i Gh. Calotoiu, în „Gazeta Gorjului", nr. 1222,
7 august 1976, p. 8.
20. Vezi D. Tudor, op. cit., p. 227.
21 Arh. Stat., Bucureşti, fond Min. Instr. Publ., dosar 226 /1899, filele 6-7
(informaţie Constanţa Ştirbu).
22. Pentru toate, a se vedea mai sus notele 12, 16.
23. Monedele descoperite se întind de la Hadrian la Severus Alexander.
2•. Monumentul face parte din categoria stelelor aniconice. Partea superi-
oară, parţial distrusă (gresia se despică in plăci pe lung) era se pare
închisă într-un fronton triunghiular, în car este redat un motiv ve-
getal. Dimensiuni : 2,lOX0,93 m ; alături s-a descoperit baza de susţi
nere a stelei, lucrată din piatră nisipoasă (spartă în mai multe blocuri).
Inscripţia este închisă într-un chenar cu prafile (l,OOX0,65 m) ; lite-
rele sînt înalte de 6 cm în r. 1, de 4,5 în celelalte, iar în ultimele
de 7 cm ; ca semne despărţitoare sînt folosite puncte triunghiulare
sau frunze.
Inscripţia este parţial ştearsă, în special pe margini ; la fel r. 5-7,
din care au rămas doar cîteva litere. Textul reconstituit este urmă
torul : D(is) M(anibus). / [Ve]nusia Rus[tica/Ila] v[i]xit ann(is) LX. f
[Ven]usius R[u]s[ti /can]us vi[x(it( ann(is)]... / ... SAI...G ....; [et
Iu]lia[nus (?) parenti /bus] (?) b(ene) m(erentibus) p(osuerunt).
2s Literele rămase din partea finală a gentilicului se pretează la o serie
de întregiri, dintre care am propune [Ve]nusia (este singuru! dintre
numele posibile atestat la feminin : cf. W. Schultze, Zur Geschichte
lateinischer Eigennamen, Berlin, 1933, s.v. Ansius, Canusius, Manu-
sius, Tanusius, Venusius). Literele RVS ... , ţinînd de începutul cogno-
menului, se poate întregi în mai multe forme, din care am prefera
Rusticana (vezi şi rîndurile 5-6) ; cf. liro Kajanto, The Latin Cog-
nomia, Helsinki, 1965 (Commentationes humanarum litterarum, XXXVI,
2), p. 230 : Russus, Rusillo, Rusinus ; p. 310-311 : Rusticanus /na. Cf.
şi ILS, III, 1 (indici), p. 236, unde mai apar şi Rusoniu;, Rusonianus.
- In r. 6-7 erau probabil numele celor care au ridicat monumentul.
85
ASPECTE ALE EXPLOATARll SARll ŞI A COMERŢULUI CU SARE
îN ŢARA ROMANEASCA TN SECOLELE XIV-XVI
de ADINA BERCIU•DRAGHICESCU
„Sarea, acest al cincilea element ~al naturii - n.ns.), cum

îl numeşte abatele Maury, este neapărat necesară ţăranului
- susţinea Nicolae Bălcescu - ca pîinea de toate zilele pen-
tru hrana lui şi a vitelor. 1
Sarea, zăcămînt de mare importanţă economică, a fost un
produs tradiţional de export al ţărilor române, atît în epoca ve-
che, cit şi în cea medievală şi apoi modernă.
Diploma Cavalerilor Ioaniţi din 1247 îngăduia acestora să
aducă „în chip îndestulător sarea din orice ocnă din Transilva-
nia spre folosinţa acestei ţări (Ţara Românească) şi a părţilor
dinspre Bulgaria, Grecia şi Cumania". 2 Deci se importa sarea
în Ţara Românească din Transilvania. Documente privind ex-
ploatarea ocnelor în sec. XIII în Ţara Românească nu se cu-
nosc.
Din sec. 21 XIV-lea, mai ales după constituirea statului fe-
udal centralizat şi independent Ţara Românească, aceasta devi-
r:e principala furnizoare de sare a Europei. Este începutul ex-
ploatării sistematice a salinelor, proprietate a domniei şi sursă
sigură de venituri. Mai mult chiar, sarea din Ţara Românească
ajunge să o concureze pe cea din regatul maghiar. Actul din
13 martie 1373 este elocvent: „lntrucît noi nu voim în nici un
chip să ,se mai .aducă în ţara noastră (regatul maghiar) sare din
Ţara Românească, drept aceea poruncim credinţei voastre ca în
vederea unei osăbite şi mai vădite opriri a pomenitei sări din
Ţara Românească, să îngăduiţi să stea în Or~ova omul magis-
trului Sarachen, ce urmează a fi trimis şi (... ) să nu pregctati
a-i arenda acelui magistru Sarachen, vama de Ia Orşovei"'.
Documentul acesta a stat de asemenea şi la baza afirma-tici fă
cute de multă vreme în istoriografia noastră că „exploatarea
sării în Ţara Românească e ceva mai veche decît data la care
87
s-a emis actul ; (...) chiar invremea domniei lui Basarab inte-'
meietorul". 4
În sec. XIV se extrăgea sare de la Ocnele Mari 5 (jud. Vîl-
cea) ; în perioada următoare s-au deschis : Ocna Mică de lingă
Tîrgovişte, 6 ocnele de la Telega (16 aprilie 1562) 7 şi Ghitioa-
ra. • După cum se poate observa, salinele Ţării Româneşti se a-
flau în apropierea a patru mari rîuri, fapt care va favorizCl
transportul sării". Oltul, Ialomiţa superioară, cursul superior al
Prahovei, bazinul Teleajenului. 9 Din perioada domniei lui
Mircea cel Bătrîn documentele nu menţionează în mod expres
exploatarea salinelor, ci ne furnizează doar ştiri tangenţiale.
Astfel în actul din 1402-1418, Anghel de la Ocne face danii
mînăstirii Cozia. 10 Este vorba desigur de salina de la Ocnele
Mari (j. Vîlcea), fiind cunoscute legăturile acesteia cu mînăsti-i
rea. In acest sens se mai poate menţiona şi documentul din 19
iunie 1422, emis de Radu Prasnaglava care reînnoia mînăstirii
Cozia şi M-rii Cotmeana daniile făcute de Mircea cel Bătrîn,
printre altele şi o ocnă la Ocna de Sus. 11 Primele tranzac·ţii
comerciale cu sare au fost menţionate de notarul genovez de
la Chilia. La 8 mai 1316 Eliano Domenico din cartierul _Pera
proprietar al unei nave pe care se încărca sarea la Chilia şi pe
care acesta o vindea apoi genovezului Giovani Stanciov şi lui
Lamberto Buscarini, ban{!her din Chilia." Preţul era de 9 sommi
de argint „ad pontus Chili". Deşi nu se menţionează locul de
extragere, dar fiind depozitată în portul dunărean menţionat,i
nu putea proveni decît din salinele Ţării Româneşti sau ale
Moldovei. 13
Foarte interesante sînt ştirile referitoare la sare care sînt
menţionate în tratatul din 1387 încheiat între genovezi şi des-
potul dobrogean Ivanco. Acesta se obliga ca în caz de război
să lase corăbiile şi bunurile genovezilor „să_ poată pleca în-
tr-un răgaz cuviincios din ţinutul său, lucrurile uşoare să le
poată scoate de acolo timp de o lună, iar sarea şi corăbiile în
timp de şase luni", 14 Aşadar sarea din Ţara Românească, res-
pectiv de la Ocnele Mari, pentru că în zona Dobrogeni nu pu-
tea fi vorba de exploatarea salinelor, era unul din produsele
deosebit de căutate în cadrul comerţului european. 15
Importanţa precum şi volumul comerţului cu sare a cres-
cut de-a lungul sec. XIV şi în cele următoare. O mărturie în
acest sens o constituie faptul că în tariful din 1480 al vămii
de la Calafat, sarea ocupa primul loc. 16
Pentru transportul sării statul feudal folosea munca birni-
cilor, ceea ce constituia aşa numitul „lucru domnesc". Trans-
88
porturile de sare efectuate în folosul domnului intrau în ace-
eaşi categorie, iar în documente erau specificate sub numele
de „podvoade" - transporturi sau cărături cu boi, ' 7 sau „po-
vîrde", cărăturile pe cai. 18
Cei care transportau sare erau obligaţi să se prezinte la
ocne cu care bine construite şi încăpătoare cu care să poată
încărca pînă la 1000 de ocale. ; documentul din 1497 menţio
19
nează că într-un car se puteau încărca pînă la 400 bolovani de

sare. 20 •
Pentru transportul sării s-au folosit atît drumurile de us-
cat, cit şi cele fluviale. Pe drumurile de uscat, care uneau
pasurile Carpaţilor cu porturile dunărene s-au trimis impor-
tante cantităţi de sare, ceea ce în timp a determinat şi unele
toponime : „drumul sării". Acest drum, ca şi cel al „oilor", al
„mierii" al „untului" se îndreptau spre vadurile Dunării : 22
Calafat, Vidin, Ţibru, Siştov, Bechet, Rahova, Nicopole, Zim-
nicea, Giurgiu, Rusciug, Dîrstor, Oraşul de Floci, Hîrşova, Bră
ila, Măcin.
De la aceste puncte de trecere a Dunării porneau o serie
de drumuri de uscat pe care circulau, în ambele sensuri, nu-
meroase mărfuri, printre care 1şi sarea.
De la Ocnele Mari se trimitea sarea la Orşova, Calafat,
Bechet, Corabia, Islaz. Pe valea Oltului carele cu sare urmau
două drumuri, străbătute încă din antichitate. Unul trecea prin
localităţile Cremenari, Slăviteşti, Zăvideni, Drăgăşani apoi dru-
mul se îndrepta spre Craiova de unde se bifurca' spre Cala-
fat şi spre Cerneşti şi mai departe spre Orşova. Celălalt drum
de pe valea Oltului mergea pînă la Caracal unde se împărţea
în trei : spre Bechet, Corabia şi Izlaz. De la Balş şi de la Cra-
iova se ramificau noi drumuri spre Dunăre. 22 Alte rute pe ca-
re se transporta sare erau : drumul Diiului, 23 drumul Mehe-
dinţului, 24 care pornea de la Ocnele Mari şi se îndrepta spre
25
Cerneţi şi Orşova, drumul Dîrstorului care venea de la TP-
lega şi de la Ghitioara.
Calea Giurgiului 25 era folosită de asemenea şi pentru
transportul sării. Din dreptul oraşului un drum se îndrepta
spre Bucureşti, de unde se bifurca : o cale se îndrepta spre
Tîrgşor, Valea Prahovei sau Tîrgovişte (cu Ocna Mică de aco-
lo); celălalt drum mergea spre Piteşti şi mai departe spre
Transilvania.
După cum se cunoaşte, oraşele porturi de la Dunăre, de pe
malu\ românes~, au fost transf.ormate în raiale turceşti, în pri-
fi~
mele decenii ale sec. XVI, iar restul teritoriului Ţării Româ-
neşti se afla sub suzeranit·aite otomană .(dirn a· li-a jumă'a~e a
''celuiaş secol). Exploatarea salinelor, ca şi comerţul cu sare,
a continuat ; datele cele mai numeroase despre transportul să
rii le avem în această perioadă din actele otomane. 17 Documen-
tele interne mai menţionează taxele la unele puncte vamale.
La 1502, "8 1533, 29 1568, 30 Ia vama de la Calafat şi la Vadul
Diiului se lua taxă în natură : de la 100 bolovani de san',
trei bolovani.
Sarea şi în general veniturile ocnelor, care erau proprieta-
tea domnului, au constituit nu numai un produs de export ~i
o sursă sigură de venit, ci şi un obiect de danie, mai ales că
tre mînăstiri. Se acordau fie cantităţi însemnate de bolovani
de sare, care se comercializau apoi, fie se concesiona total sau
parţial încasarea taxelor de la ocnele respective. Dispunem în
acest sens de cîteva documente. Astfel, în 1497 Radu cel Mare
dăruia mănăstirii Tismana un obroc anual alcătuit din cîte trei
sute de vedre de vin din venitul domniei mele şi cîte două
care de sare de Ia Ocnele de la Rîmnic, un car de nre mărun
tă, cit va putea lua şi al doilea car de 400 de bolovani, şi din
judeţul Mehedinţi 15 găle·ţi de grîu din venitul domniei
mele". 31 Volumul daniilor a crescut de-a lungul timpului de-
sigur în strînsă legătură şi cu intensitatea exploatării ocnelor
respective. La 1503, Radu voevod dăruia aceleiaşi mănăstiri
un mertic anual de 800 de bolovani de sare. ~2 Cîteva decenii
mai tîrziu, în 1529, Moise - Voevod dăruia mănăstirii Ostrov
un mertic anual, care cuprindea şi „cîte 1000 de bolovani de
sare în fiecare an" 33 de la ocnele de la Rîmnic. Aceleaşi can-
tităţi de sare erau dăruite •Şi altor mănăstiri. 34 ·
La sfîrşitul secolului daniile ajunseseră la patru care de

sare. Astfel la 27 aprilie 1594 Mihai. Viteazul întărea mă
năstirii Stăneşti un obroc de „12 ~ăleţi de grîu, patru burdufe
de brînză şi patru care de sare". 35
In cîteva documente apare concedarea vămii domneşti de
la ocnele de sare. Astfel în 1517 Neagoe Basarab întărea
mănăstirii Argeş vama domnească „de Ia Ocna Mică de la Tîr-
govişte, oricît este domnească, pentru că am întărit domnia
mea sfintei mănăstiri ca să-i fie de hrană şi de întărire". 36
Urmaşii săi au reînnoit dania. 37 In 1524, la 10 mai, Vladislav
al III-lea întărea mănăstirii Tismana „ca să fie volnici călu -
gării din Sf. Mănăstire să~şi ia vama de sare în vadul Vid;-
nului de la vlahi şi nimeni să nu cuteze să-i oprească". 38 ln
1566 voievodul Ţării Româneşti Petru cel Tînăr dăruia mă-
90
năstirii Iezer printre altele şi „o parte din venitul domnesc de
la Ocnele Mari şi din Romanaţi". 39
Un deceniu mai tirziu, în 1577, Alexandru Mircea dă
ruia mănăstirii Sf. Troiţă de lîngă Bucureşti, vama de la ocna
de sare de la Telega. 40 Trei ani mai tîrziu, voevodul Ţării Ro-
mâneşti, Mihnea, întărea şi dăruia aceleiaşi mănăstiri, prin-
tre altele şi vămile de la Ghitioara şi Telega. 41 Acest~ danii
vor fi de asemenea reconfirmate şi în anii următori. 42 '
Pe lîngă izvoarele scrise, care pentru secolele XIV-XVI

sînt destul de sărace în informaţii privind extragerea, 'trans-
portul şi comerţul cu sare, se mai pot aminti şi descoperirii-€>
numismatice. Acestea, reprezentînd tezaure sau descoperiri
izolate, conţinînd emisiuni străine sau interne, demonstrează
şi ele vechimea exploatării salinelor şi comerţul cu acest pro-
dus.
Din punct de vedere geografic, descoperirile s-au făcut fie
în zona centrelor respective, fie de-a lungul unor drumuri co-
merciale, care legau între ele principalele centre economice.
Menţionăm cîteva dintre ele. Descoperirile din zona Rimnicu-
Vilcea, emisiuni ungureşti din sec. XIV, XV, XVI, 43 descope-
rirea izloată de la Ocniţa, în imediata apropiere a salinelor de
la Ocnele Mari - o jumătate de gros de argint polonez, 4.4 des-
coperirile de la Copăceni, de la Laloşu.
In zona Tîrgoviştei, şi deci şi a Ocnei Mici ,s-au desco-
perit mai multe tezaure, 45 conţinînd atit emisiuni străine, cit
şi interne, din sec. XIV-XVI : dinari ungureşti, aspri oto -
mani, taleri din Ţările de Jos, groşi polonezi, ducaţi veneţieni,
ducaţi ai Ţării Româneşti. Cantitatea mare de monedă, desco-
perită aici, se datoreşte, desigur, rolului şi importanţei Tîrgo-
viştei în viaţa comercială şi politică a Ţării Româneşti în se-
colele menţionate, dar oricum unul din elementele importante,
care au contribuit la dezvoltarea acestui oraş l-a constituit şi
Ocna Mică din imediata lui apropiere.
In zona Ploieşti, care cuprindea cele două saline, Ghitioa-
ra şi Telega, s-au făcut de asemenea importante descoperiri
numismatice : tezaurul de la Ploieşti, cuprinzînd ·monede din
sec. XVI, ungureşti şi poloneze, 46 descoperirile din zona fostu-
lui oraş Tîrgşor, şi care se află în prezent în colecţia muzeului
de istorie şi arheologie Prahova, 47 descoperirile de la Sperieţi)
judeţul Dîmboviţa, 48 de la Colceag, judeţul Prahova 4.9 - aspri
turceşti din sec. XV, de la Cerneţi, pe unde trecea drumul să
rii! descoperirile de pe vaţea Olţului, descope~irile de la Balş,
de la Craiova, de la Radovanu şi enutnerarea ar putea con-
tinua.
Exploatarea sării în Ţara Românească a constituit o în-
deletnicire tradiţională, care nu a cunoscut întreruperi din
antichitate şi pînă în zilele noastre. Acest zăcămînt a fost unul
din produsele naturale, exportate în cantitate mare atît în zo-
nele limitrofe ale Ţării Române1?ti, cît şi în cele mai îndepăr
tate. Exploatarea sării, dar mai ales comerţul cu sare a consti-.
tuit atît pentru domnie, cît şi pentru cei cărora le erau con-
cesionate salinele, o sursă sigură de cîştig, cîştig care nu de
puţine ori l-a păstrat şi sub forma tezaurelor monetare.
NOTE
2 DOCUMENTA ROMANIAE HISTORICA, D, I,p. 27. (în continuare

D.R.H.D.).
3 Idem, p. 106.
• Aurora Ilieş, Ştiri în legătură cu exploatarea sării în Ţara Românească
pînă în veacul al XVIII-Zea, în S.M.I.M., vol. I, 1956, p, 157; vezi şi
punctul de vedere al lui Octavian Iliescu în legătură cu sursa de ve-
nituri a Ţării Româneşti în timpul lu.i Basarab întemeietorul şi oferta
sa făcută regelui Ungariei, - Despre natura juridică şi importanţa
despăgubirilor oferite de Basarab Voevod regelui Carol Robert 1330,
in „S.M.I.M.", voi. V, 1962, p. 34-148.
s Documente pridnd istoria României, veac. XIII, XIV şi XV, B, Ţara
Românească, voi. I, p. 59. (în continuare, DIR B, Ţara Românească).
• DIR veac XVI B Ţara Românească, I, p. 117.
7 Idem, III, p. 162.
8 Idem, IV, p. 282.
o Aurora Ilieş, Drumurile şi transporturile sării în Ţara Românească, (sec.
XV-XIX, in „S.M.I.M.", vol. VII, 1974, p. 226 (in continuare Aurora
Ilieş, Drumurile şi transporturile sării).
10 DRH, B, Ţara Românească, I, p. 62.
11 DIR, B, veac. XIII, XIV şi XV, I, p. 76.
12 Octavian Iliescu, Notes sur l-apport roumain au ravitaillement de By-
zance d'apres une source inedite du XIV-eme siecle, in „Nouvelles Etu-
des d'Histoire", voi. III, 1965, p. 107_108.
1a Dinu C. Giurescu, Ţara Românească in secolele XIV-XV, Bucureşti,
1973, p. 163.
1• DIR, B, veac XIII, XIV, XV, p. 37.
1s Aurora Ilieş, Ştiri in legătură cu exploatarea sării în Ţara Româneasca
pină in veacul al XVIII-Zea, p. 158.
16 DRH, B, Ţara Românească, I, p. 279.
11 Idem, pag. 601, la indicele de materii s!nt menţionate din sec. XV.
1s Idem.
19 Aurora Ilieş, Drumurile şi transporturile sării, p. 230.
1-0 DRH, B, Ţara Românească, I, p. 450-451.
92
21 Aurora Ilieş, Drumurile şi transporturile sării, p. 224.
22 Idem.
23 DIR veac XVI, B, Ţara Românească, vol. V, p. 394.
24 Idem, val. III, p. 40.

25 Idem, vol. IV, p. 436.
26 DIR, veac. XIII, XIV, XV, B. Ţara Românească, I, p. 132. ,
21 Vezi pentru această problemă T.V. Bistra Tvetkova, Regimul schimbu-
lui economic între teritoriile la nord ş isud de Dunăre în sec. XVI, în
vol. „Relaţii româno-bulgare de-a lungul veacurilor, sec. XII-XIX",
val. I, Bucureşti, 1973,
28 DIR ,veac XVI, B, Ţara Românească, val. I, p. 14.
29 DRH, B, Ţara Românească, val .III, p. 225.
30 DIR, veac XVI, B, Ţara Românească, val. III, p. 287.
31 DRHI, B ,Ţara Românească, p. 450-451.
n Idem, val. II,
33 Idem, III, p. 140.
34 Radu Paisie, dăruia mînăstirii Rîncăciov printre altele 100 de bolovani
de sare de la Ocnele Mari, DRH, B. Ţara Românească, veac XVI, val.
IV, p. 96-97; în 1569 Alexandru Mircea a reînnoit dania, menţinînd
cei 1000 de bulgări de sare, DIR, veac XVI, III, B. Ţara Românească,
p. 319.
35 DIR, veac XVI, B. Ţara Românească, val. IV, p. 114.
36 DRH, B, Ţara Românească, val. II, p. 290.
37 Idem, p. 412 şi 422
38 Idem, II, veac XVI, p. 423.
39 Catalogul documentelor Ţării Româneşti 1369-1600, alcătuit de Ion Ra-
du Mircea, Bucureşti, 1947, p. 121.
40 Idem, p. 164.
41 Idem, p. 183.
" Idem, Doc. din 13 dec. 1581, p. 189 ; doc. din 15 dec. 1586, p. 211-212 ;
doc. din 17 dec. 1586 - idem; doc. din 7 ian. 1588 - idem, p. 219 ; doc.
din iunie 1592 - idem p. 236 ;
43 „Dacia", N.S., XX, 1976, p, 292, „Dacia" N.S. XXI, 1977, p. 38.
44 D. Berciu, Buridava dacică, val. I, Bucureşti, 1981, p, 134.
45 „Caiet selectiv de informare", nr. 23-24. 1968, p. 32-35 şi 36---38 ; „SCN",
IV, 1968, p. 423---426 ; Dacia NS, 22, 1978, p. 368.
46 „CNA", nr. 133-134, 1945, p. 58.
•7 V. Teodorescu, Ion Jercan, Iulia Stănescu, Muzeul de istorie şi Arheo-
logie, Prahova, în „Revista muzeelor şi monumentelor istorice", nr. 4,
1977, p. 3---17.
•8 „Dacia", NS, 24, 1980, p. 378.
•9 Paraschiva Stancu, Aspri turceşti din sec. XV, descoperiţi în satul Col-
ceag, comuna Inoteşti, jud. Prahova, în „Cercetări numismatice", li,
Bucureşti, 1979, p. 115-127.
CARTEA VECHE TIPARITA LA BUDA
AFLATA IN COLECŢIILE JUDEŢULUI GORJ
de EVA ISAC
Tn sec . .a-l XVIII-iea tip·arul cunoaşte o periO'adă de avînt,

perioadă în care multe cărţi apa1r şi în tipografiile din afara
graniţelor, dintre care cea mai de seamă rămîne Buda cu ti-
pogr1afi a Unive.rsităţii.
De sub tea·swri'.e a1:.estei t·;po~l'raf,j,i, î·ntemeia•n in n.„„.:
1577 în Nagyazombat .(Tîrnavia) şi strămut'Cltă la Buda în 1777,
au iesit multe cărti si volume.
l~stalată în ~echea oasă din B'Ud'O a lui Ion Corvin, tipo-
qrafia îşi începe adivit•atea sub cornducere1a istoricului George
Pray, directorul Bibliotecii Universităţii. 1
Activitatea, modestă la început, oreşte atunci cînd acestei
fr:iografii i se dă privilegiul editării manllalelor şco:l1are în toa-
te limbile cerute.
Şi în Transilvani·a, care din anu1I 1699 fosese încorporată
Imperiului habsbu1rgic, dezvo·ltare·a învăţămîntuilui es~e înfo.cu:t
de reforme '.e i·:um in ;,s+e ·a !e It•1i Iosif al 11- 'ea, orqan :,,'1 d1 u"!
o serie de şcoH în multe localităţi prin rîvna cărtura1rilor ilu-
rr.inaţi î·n fru·n~·e cu S. Mi:u O:ai•n.
Acum se ia si initiativa •editării manualelor scol:are în lim-
ba română pentru şco·lile romaneşti din Imperiul habsbu:rgic.
De la „Catehismul românesc'' din 1780, tipărit cu litere
latineşti şi oirtografie ungurească şi oare 'servea scopurile oşa
riumitelor „şcoli n 1 aţion1alnice româneşti", pînă în anul 1861,
tipografi.a din Buda, timp de 38 ani a sco·s .sute de volume.
Cărţi tipărite pentru şco 1 li sînt : o „Carte de mină pentru
dascăli" în do·uă pă1rţi, o aritmetică 1românească şi nemţească,
apoi o gramatică ·românească scrisă de Ioan Molnar de la
Sibiu şi apoi o 1altă gramatică româneasc~ ma_i m<:mi, avînd
acelaşi ~Uto/ ..
Odc~ă eu o,~este cărţi, t:pogmfia o răspuns şi !a cer:n·
ţe'.e :.ns'i~uţiilor de cu'.t şi incepînd din anu: 1792 se scoate
u·n „CeaSl'.·ov", o „Psa1'.t'.re" şi un 11 Mo'.itvenic". !a.r în anul'. 1795
o 11 Cazianie"! Tipărirea primelor 1cărji s·a făcut cu vechile li·
tere, dar cu vremea tocindu-se, tipografia a fost înzestrată cu
oamctere chirl'.ice si de acum cărtile scolare ieseau de sub
teascuri mult mai f~umos. · · ·
O nouă ·eră de rena:ş:tern în tiooqrafii porneşte o da·
tă cu moartea lui Iosif al 11-1.ea în 1790, deoarece în dieta ţi·
nulă aicurn s-a.u dat de,ciz:i:i 1,:bem'1.3 pr!n~rn ca.re şi im~rncţici
natională să se focă în limbile lor moderne.
, Şco'.ile dezvoltîndu-se şi progresînd se observă că vechile
manuale nu mai corespundeau cerinţelor.
Tn anul 1797 tipografia scoate o „Bucoavnă" la sfîrşit a-
vînd cuv:·nte român·eşti, ungureşti şi nemţeşti, formlnd astfel cel
mai vechi dicţionar românesc de acest fel, fiind tipărit cu .litere
latine.
ln~enţia de a suprima vechile litere venea prea devreme şi
„-c,artea de C'e~un:·e" ca.re i-a ·u,rmat ,:a un ·a•n, p1recum şi Reto-
11
rica" doctorului I. •Mo·lnar au fost scoase de sub teascuri tot cu

caractere chiriliqe.
Tn anul 1799 se tipăreşte 11 0bservaţii de limbă româneas·
că" a lui Pau·I lorgovici, iar după aceasta; prin traducerea lui
Samui·I Micu, tipografia scoate „Logica" lui Baumeister.
Cu timpul, tipogrnfia : t'ip.ăreşte şi :cărji de cu'.t 'În mai
multe volume, deoarece aduceau un venit bun fiind căutiate
pentru frumvseţea tiparului în toate ţinuturile lo·cuite de ro-
mâni.,
între anii 1804-1805, I. Piuariu Molnar intrînd în legătură
cu episcopul Kir Iosif a·I Argeşului, tipăreşte într-o ediţie de o
rară frumuseţe „Mineiu'." în 12 vo!ume pentru ţoţi solicita·nţii
din Pr;incipate.
Văzînd c·ă această carte este căutută, doctorn•l I. Mo'.1nar
s-a hotărît să retipărească şi 11 0ct·oihul", uJtima ediţi·e fiind cea
din 1792 de la Bucureşti. Cartea fiind solicitată, I. Molna,r a
comandat la Buda şi tipărirea „Evangheliei" în anul 1812, dar
decedînd în 1815 lasă după sine multe datorii.
Tipografi.a scoate la vînz·are exemplare·le idin „Odoih" ·ră
mase şi ele au fost aşa de căutate îndt în 1829, profesowl Con-
.stan1t,:n Dia,conovici Log,a din Arad comandă o nouă ediţie, care
este vîndută curînd, iar tipografia îl scoate în anul 1846 într-un
volum în folio de 662 pagini tipărit cu iroşu şi negru.
96
Cărţi·le tipd-r:te astfel s.e vindeau uşor şi erau foarte că
u•·a.ţe, a'.un•g;înd rare tocmai pentru că au intrat în mina oame-
ni:or de p.rin s.ate, de unde cu nevoie in~rau 'in b:h:io~eci ca e'·e
s:ă ne fie păstrate.
Pentru 1ca aceste ediţii să poată fi sco·ase era nevoie de
cenzori inrstruiţi şi cu gust pentru tipă1rituri.
Cel dintîi cenzor român de la tipog•r·afia din Buda a fos.t
Ion Onişor, urmat de acea tri·adă a lit•eraturii •române Semuii
Mir:-u• C:a.i1n, Gneo·rghe Ş.incai ~i Pe'.rn Maio·r ca.re a•u aprins fă
clia lu;ninii în această tipografie.
Activitatea tipog·r·afică des·făşurată în această perioadă
este pusă în slujba luptei pentru drepturile sociale şi culturale
a!e românil'or din Toran.silvani·a.
„Reprezentanţii de seamc5 a Şcolii ardelene, Semui~ Micu,
Gheorghe Sincai, Petru Maior, editează lucrări ştiinţifi.ce prin
c·are fu.ndamenteoză teore':c d~eptur;:.e poooru•:ui r-omâ1n '.a LP1
tratament po1lîtic egal cu al celorla-lte naţiona'.ităţi din Transil-
vania". 2
în tipog1r:afia din Buda se tipăresc o serie de opere istori-
ce şi filologice dinhe care amintim : „Elemente linguae daco-
romane" (1806, Buda), de Gh. Sincai, „Istoria, lucrurile şi în-
tîmp:lările românilor pre 1scurt" (1806, Buda) de S. Micu, „Hro-
nicul românilor şi a mai multor neamuri" (1808, Buda) de Gh.
Sincai, )s~oria pentru în·ceputul rnmânilor în Dochia'' (1812,
Buda) de P. Maior.
Reprezentanţii Şcolii ardelene au meritul de a fi scos şi1
pri~e.le tipărituri cu c·aracter economic, contribuind la ilumi-

narea masefor, aceste tioărituri fiind iniţiate de guvernul de la
Viena.
Astfe.I, în anul l785 apare pll'ima tipăritură de acest fel
„Economia stupilor", rscrisă de I. Piuariu Molnar, apoi în 1806
Gh. Sincai t.ipăoreşte 11 Povăţuire către economia de clmp".
Tncepînd cu 1806, l·a Buda încep să .apară calenda·re;le ro-
mâneşti care circulînd şi peste Ca·rpaţi menţin fre·ază con~tiin
ţa naţiona·lă şi au i.Jn rol culturml-educativ, ele înfocuind vreme
de aproape o juma.tete de seco1l lipsa ziarelor şi revistelor ro-
mânesti. :i.
Şi după anul 1830· în tipog 1rafi•a din Buda ·apar cărţi a:e
scriitoriloi' români în multe ediţii care se vînd în toate cele trei
p,rincipate.
S-a con·siderat necesar a se fooe o scurtă retroşpectivă a-
supra activităţii tipogr-afiei din Buda care timp tindel·ung·at a
scos sute de cărţi, pentru a vedea importanta pe care ·a avllt-o
97
pentru mişcarea culturală desfăşurată de Şcoala ardelea·nă, ac-
tivitiate pusă în slujba nobilului ţel al lupt.ei pentru drepturi so-
ciale şi culturale ale românilor din Transilvania."
În colecţiile de carte ve1che din judeţul Gorj se păstrează
peste 441 vol'Ume tipă1rite la Buda·, începînd cu ,,Retorica" din
1798 a lui I .Molnar şi sfîrşind cu „Octoihvl mare" de la 1846
şi „Triodul" de l·a 1848.
Ce'.e mai numeroase bunuri fiind· cărţile de cu), vom
începe prezent·area cu această categorie, menţionînd numărul
volumelor din fiernre col·ecţie. '
Deoarece ornamentica foii de tit.lu si C.e.lel·alte elemente
ornamentale din aceste tipărituri de la Buda sînt în general
aceleaşi, am considerat a le prezenta pe cele comune întîlnite
la ediţii din ani diferiţi, precum şi diferenţele care apar de la
caz la ·caz.
Foile de titlu sînt încadrate pe laturi de chenare din meda-
'..;oane ovale.
Alături de acest ancadrament mai găsim şi cîte un chenar
din motive florale sau ghirl·ande de flori mici ·care înconjoară
o col·oană cum esite în cazu.I „Mineelor".
Comun tuturor tipărituri·lor sînt frunzele stilizate cu negru
sau roşu plasate deasupra titlurilor. .
Un alt tip de foaie de titlu întîlnim la „Evanghelia" din
1812, unde spre deosebire de cele1l1alte, ornamentica este foar-
te simplă, fiind formată din opturi cu negru pe cele două la-
turi, iar în partea de sus, deasupra tif'ilLJllui întîlnim aceleaşi frun-
ze stilizate de culoare roşie.
Gravuri:e, în negru, impi·rate din cărţi vechi sînt foarte cla-
re, de mărimi diferite.
Frontispiciile mici şi mari sînt prezente la începutul prefe-
ţ.e·:o.r, al textului propriu-z.is sau .al diforitelor capitole.
Lo sfîrşitu·I capitolelor găsim viniete din diverse motive fi-
tomorfe.
Tiparnl este cu roş1u· şi negru avînd letrine frumos ornate
pe un fon1d roşu cu flori şi frnnze stilizate. .
De r·emarcat e·ste faptul că hîrtia folosită I.a a·ceste tipări
turi are filigrane, fiind groasă 1 şi rezistentă.
Dintre oărţi:e cunoscute cu o pondere destul de mare în
patrimoniul judeţului Gorj sînt „Mineele" de la 1804-1805 ·în
98
12 vo1l·ume, petoat,e 1!uni1'.1e anu,lu.i. p·ăisfra,te·îin nu1rriă1r d,e 181,
din care în depozit1vl centralizat Tismana 49, în depozitul cen-
tralizat Polovragi 121, colecţia mănăstirii Lainici 9, iar Filiala
arhive·lor ·statuilui 2 exemp'lta re. 1
în folio, cu text imprimat în neqru şi roşu, pe două co~oa

ne şi 38 rînduri pe pagină, ,,Mineele" au prefaţa scrisă de Kir
Filaret, episcopul Rîmnrcuilui.
„Octoihu1I mare" din anul 1811, avînd în general ·aceleaşi
ca,racteristici ca şi celela1lte tipărituri este prezent printr-un n1u-
măr de 49 volume din care 27 în depozitul centralizat Polo-
vragi, iar în depozitul centralizat Tismana 22 exemplare.
în folio, cu textul pe două cofo,ane şi 36 rînduri pe pagi-
nă a fost îndreptat, pentru a putea fi tipărit, de Kir Iosif, epis-
copul Argeşului care semnează şi prefaţa.
„Evan!=)helia", tipărită la Buda în cunoscuta ti'PO!=)ra.fie a
Universităţii din Pesta la ·anul precizat 1812 se află în nu-
măr de 27, din care în depozitlJ'I cen'f':ralizat Polovragi 11 exem-
pfo·re, i.a'r în depoz·i,•u! c·eintira·lizat Tismana 16 ·ex.emp.'·are.
în folio, pe două coloane cu 146 file + 11 file nenumero-
tate cu tipar roşu-negru sînt legate în pi·ele ornamentată cu
chena,re din f:ori sti::zate, în cu'.ori.
„TriodlJ'I" din 1816 legat cu „Strastnicul" se găseşte în nu-
măr de 87, din care 47 în depozitul centralizat Polovragi, din
care 2 sînt „Strastnic", iar 40 în depozitul centralizat Tismana
din care 4 exemplare „Stirastnic". în fo!io, cu un număr de 320
fi!e „T,riodui'." şi 110 f. „Stra-sbni·cu:", cui tip·a·r negr-u-·rO·ŞU·, au· tex-
tul pe două colo·ane cu 38 rînduri pe pagină.
Legătura acestei tipărituri din piele pe lemn are diferite
ornamen'te, chenare din motive florale, la mi;loc cu medalioa-
ne.
Dintre bunwle h!b''.io·fi,!e tiipăr·ite· la Buda S·e păs·t.rea·z·ă :
- Oct·oihu1I mare" (1846) în număr de 50, din caire 37 l·a de-
pozitu1l c·e,ntmliz·a:t Po 11ovragi1 şi 13 ·'.a depoz.i.t.u,I· c-entrn:·izat· Tis-
maina.
- „Antologion" (1838) î1n număr de 31 exemp'.ure, d;.n care
17 :.a depozitu,: c·ent·m:i,zat Po'.ovrngi şi 15 la depozituil ce,ntr·a:,i-
zat T1i·smana. - „T,niodu1:" legat cu „Strnstin:cu1I" şi „Strnstnicu,:"
de Io 1848 în număr de 22 exemp::a,re, din ca1r·e 18 .::a depozi,tu:,
99
' .e nt ra,"1za,,
C ,,. ...
Po.ovrag,11
' · ş1· 4 Ia, d,epoz1.tu,„ r·
· ' cent:ra' 1·1za,t ,:,sma'n'a.
O altă categorie de cărţi sînt cele scrise de P. Maior, Gh.
Si,nca,i, l.P. Molinar şi Eufrosi·n Poteca.
Dintre cărţile lui P. Maior la depozitul Tismana se găseşte
"Propovedanii l,a îngropăciunea morţilor", în colligat cu „Di-
dahii", tipărită la Buda în anul 1805.
Tipă 1 rită cu caractere chirilice, numai cu negru, nu ore nici
iniţiale ornate nici ilustraţii, singuru,! frontispiciu fiind pe prima
pagină, iar la 11 Didahii" un alt frontispiciu dintr-u,n meda'.ion
ov,al înconjurat de frunze sti'.iz,ate.
O altă lucrare a· lui P. Maior, păstrată în cole,cţia Muzeu-
lui iudeţean Gorj, este 11 lstoria pentru începutul românilor în
Da chia", tip6rită la Buda în 1812, şi 'ret.ipărit,ă de lordaohe Mă
1
lineanu cu adăugirea disputelor urmate în limba latină „asupra

acestei Istorii şi tălmăcită româneşte prin Damaschin Bojincă,
jurist consultul principatului Moldovei în Buda cu tiparul crăieş
tii tipografii a Universităţii Ungureşti la 1834". Tipărită cu ca-
ractere chi1rilice şi latineşti, cu negru, ,în folio, pe o coloană cu
36 rînduri pe pagină, are un număr de 281 pagini + 64 pagini
care cuprind disputa, fără m1ateria'I ilustrativ.
Două t1ip,ăriitu,ri ca,re se p,ăst·re,ază în fondu1!, Li,ceu1'ui Tudor
Wadimir,escu din Tîrgu-Jiu s:înt „Retorica" de if.P. Mo,'.nar, Bu-
da 1798 şi 11 Povăţuire către economia de cîmp" (Buda, 1806)
a lui Gh. Sincai.
întocmită după mode,lul unor lucrări străine, în 11 Retorica,
adecă învăţătura şi întocmirea frumoasei cuvîntări" autorul îşi
propune să arate 11 mj,jlocul prin care ritorul poate vorbi fru·
mO'S şi pofr,ivit, ca să îndupil,ece şi să trng,ă pre a,scultăitoriu 1:a
orice voieşte". (foto 1)
Cu o prefaţă scrisă de autor la Sibiu în iulie 13/1797, în
folio cu 296 pagini, cu 25 rînduri pe p,agină, pe o cofoană, cu
litere chirilice şi tipa,r negru 11Retorica" a pus în circulaţie idei
noi pentru acea vreme şi a reu,şit 11 să insufle români Ior iubire şi 1
căldu1r,ă către .~1imba for şi s,i1li,nţa spre a îmbrăţişa cuilturn ei".

11 Povătuire către economia de cîmp" sorisă de Gh. Sincai
a fost fol,osită mu,lt t,iimp îin şco'.'i1l,e iromâin,eşt1i diin Transilvain,i.a ca-
manua,I pentru predarea noţiunilor de economie rura,lă, ceea
ce dete~·mină retipărirea ei, în anul 1847. (foto 2)
100
Foto 1.
101
Foto 2.
Tipărită cu caracte,re chirilice în limha română, în folio, pe

o cofoană şi 26 rînduri pe pagină. cu tipar negru ore un număr
de 223 pagini + 7 fi"e nenumerotate. Pen·tru a pu~ea fi răs
pîndită în toate provinciile fără piedici, deoarece aşa cum se
vede din foaia de titlu, ea a fost tipărită „pentru folosul şco
lilor româneşti", outorul n-a fost menţionat.
102
La depozitul centralizat Polovragi se păstrează lucrarea
lui D!m:trie Darvari „Mai nainte găti,re spre cunoşti•nta de ... ",
tradusă de Eufrosin Pot.eca şi tipări:tă• la Buda în 1818.
Fără material ilustrativ, în folio, pe o coloană şi 25 rîn-
duri pe pagină este tipărită cu- caractere chirilice şi tipar ne-
gru.
Din însemnările păstrate pe ve·chile lor file ne putem da
seama că a•ceste tipărituri au trecut prin multe mîini pentru
o a·junge la diferite per·so.ane ·cu dragoste de cerite şi de ci'i·~.
Unele din aceste tipă·rituri au fost valorificate prin pre-
zentarea lor în expoziti·a de bază a Muzeului judejean Gorj
sau în cadrul Muzeu•lui mănăstirii Tismana.
Pe bună drept·ate, tipografia din Buda a fost considerată
un focar viu al literaturii române, adunînd în jurul său un ma-
re număr de scriitori români ale căror opere le~a scos la lu-
mi1n.ă ş.i ca·re a·u· avut o inf:ue·nt·ă maire a·sup.ra co·ntempo·raini,:o,r. 5
NOTE
•. Veress Andrei, „Tipografia românească din Buda", în „Boabe de griu",

1932, p. 593.
2. Mircea Tomescu, „Istoria cărţii româneşti de la începuturi pină la 1918,
Bucureşti, 1968, p. 108.
3. Idem, p. 117.
4 • Idem, p. 110.
s. Idem nr. 1, p. 612.
BIBLIOGRAFIE
1. Bianu Io:in, Nerva Hodoş şi Dan Simionescu „Bibliografia românească
veche 1508-1830, tom 1-4, Bucureşti, 1903-1944, 4 voi.
2. Istoria Ji',eraturii române, vol. II, Ed. Acndemiei R.S.R., Bucureşti, 1968.
3. Istoria României, Ed. Academiei R.P.R., Bucureşti, 1954.
4. Mircea Tomescu, „Istoria cărţii româneşti de la începuturi pină la 1918",
Ed. ştiinţifică, Bucureşti, 1968.
5. Podnaru Daniela, „Contribuţii la bibliografia românească veche", Tir-
govişte, 1973.
6. Veresa Andrei, „Tipografia românească din :auda" în „Boabe de griu",
III, nr. 12, 1932, p. 593-612.
II
Istorie modernă
l82I
ACTIVITATEA LUI TUDOR VLADIMIRESCU PTNA LA 1821
de N. ADANILOAIE
Sărbătorim astăzi - prin această sesiune ştiinţifică - îm-

plinire·a a 200 de ani da l·a naşterea lui Tudor Wadimirescu,
conducătorul revoluţiei din 1821, personalitate marcantă a is-
toriei româneşti. Eroul din Wadimiri, care deda·rase categoric
vornicului N. Văcărescu, în februarie 1821, că „patria se chea-
mă p·oporul, iar nu tagma jefuitorilo:r" 1, ave·a să fie considerat
de K. Marx drept un mare „patriot român", care „nu s-a adre-
sat boierilor ci ţăranilor". 2 • M. Kogălniceanu a reliefat, de ase-
menea, că Tudor a fost acela care a ridicat în Muntenia „stea-
glJll naţional vestind românilor că v;remea venise pentru ca iară
să scuture stăpînirea străiri<Îl'or" 3 ; ia·r N. Băkescu a subliniat,
la rîndu-i, că Tudor vorbea „în nume·le poporului şi personitica
deşteptarea lui" 4 •
Din păcate, asupra adole·scenţei acestei personalităţi avem
p1rea puţine izvoare sigure. Nici data exactă a naşterii nu e cu-
noscută. Cu prilejul anive·rsării ·a 50 de ani de la revoluţi.a din
1821, C.D. Aricescu - intentionînd să scrie o istorie a acesteia
- a călătorit printr-o serie de s·a·te din Gorj şi Mehedinţi, a stat
de vorbă cu multi dintre supravieţuitorii evenimentelor, a găsit
unele documente, a cules date şi din tradiţia orală şi a primit
apoi numeroase scrisori de la foştii panduri ori de l·a oameni
care-l cunoscuseră îndeaproape pe Tudor. Pe baza informaţii
::or cu'.·ese, C. O. Aricescu ·a.firma î·n luorar·ea sa lstoir1ia r1evo.l1uţiu
nii române de la 1821 că Tudor s-a născut în comuna Vl·adi-
miri., districtul Gorj, „cam pe ila anul 1770 după un.ii, sau· p3 la
1780 după alţi·i" 5 • Afirmaţia lui Aricescu se întemeia pe faptul
că o parte dintre emitenţii scrisorilor menţionate arătau că Tu-
dor avea în timpul ·revoluţiei în jur de 40 de ani, iar altă parte
Jusţine·a că ave·a cam 50 de ani.
Cu un sfert de veac în urmă, cînd pregăteam - împreună
cu alţi colegi - colecţia de documente despre 1821, ·am citit şi
eu scrisorile trimise lu·i Aricescu de foşti panduri şi am consta-
tqt că, în adevăr unii afirmau că Tudor aveo în timpul revolu-
107
•. '
ţiei „cam 40 de ani", iar alţii, relatau că av.e·a „cam 50 de ani",
erau însă şi unii care susţineau că eroul din Vladimiri avea în-
tre 40 şi 50 de ani. Este greu de aprnciat care din aceste rela-
tări con~roversate - făcute din aduceri aminte, la 50 de ani
după evenimente - sînt mai aproape de adevăr.
Un martor ocular, Ştefan Scadat Dăscălescu, secretar la
caimacamu·! Craiovei, care a stat de vorbă îndelung cu Tudor,
in ma.i 1821, s.cr•ia că acesta „săi fi· a·vut 40 de ani" pe a·tunci 0 •
Deci mai sigură pare data n:aşte•rii lui Tudor pe la 1780, adie&
în urmă cu 200 de ani.
Ta.tăi· său, Const·antin Ursu, moşnean din plaiul Cloşanilor
(jud. Mehedinţi) s-·a căsăto·rit cu Ioana Bondoc (fiica preotului
Gr. Bondoc) din Vladimirii Gorjului şi s-a stabilit în această
localitate. Tudor a mai avut un frate Pavel (sau Papa) şi o so-
ră Oina· ai cărnii urmaşi tr.ăoi-esc şi astăzi· în ·Sa~u(· Căprnni jud„
Gorj. Asupra origine·i moşneneşti a lui Tudor părerea ma1on-
tăţii istoricil·or concordă. Izvoarele contemporane de asemenea
arată că Tudor a fost moşnean, adică ţăran liber. „Era de fe-
lul lui ră"Zieş" scrie Ştefan Scarlet Dăscălescu 7, era „om din po-
por" menţionează M. Cioranu a (aghiotantul lui Tudor), „a fost
fiu de ţăran" rel·atează Gheorghe Duncea împreună cu care
Tudor ridicase în 1808 o biserică în satul Prejna, judeţul Mehe-
dinti 9 .
' Primele noţiuni de învăţătură le~a primit Tudor de la das-
căl.ul satului cjin Vladimiri, iar apoi la vîrsta de 12 ani a fost
dat „de procopseală" unui condicar, Lupu, din Craiova, cu ca-
re părintii lui se înrudeau. Mai tîrziu intrînd în serviciul boieru-
lui I. Glogoveanu, şi fiind apredat, a fost dat la învăţătură de
acesta împreună cu fiul său Nicol•ae Glogoveanu, cu caire era
cam de o vîrstă. Printre altele, a învăţat aici, la Craiova, şi lim-
ba greacă.
După obiceiul judetul•ui natal, la vîrsta de 18 ani, a intrat
în rîndurile pandurilor, da·r se pare că această slujbă tempora-
ră i-a lăsat destul •răg·az spre a se ocupa cu administ·rarea unor
moşi·i ale lui Glogoveanu, cu negoţul, arendăşia, morăritul şi
alte înde•letniciri.
Fie în serviciul lui Glogoveanu, fie în tovarăşie cu el ori pe
cont propriu, mai tîrziu Tudor a făcut comerţ intern cu vite, ce-
reale, peşte, icre, seu şi alte piroduse care erau vîndute în Tran-
silvan·ia şi uneori mai departe la Budapesta şi Viena.
Prin ocupaţiile mie Tudor fă.cea parte din rîndurile bur-
gheziei ·în formare, desă int·eresată în abo~irea relaţiilor feu-
dale rnre frînau dezvoltairea noilor forţe de producţie. El per-
108
sonai, avînd o serie de greutăţi de· întimpinat din partea apa-
ratului de stat fanariot·izat al boierilor şi slujbaşilor şi, avînd
-·după cum spuneau contemporanii - ,limba prea liberă", s-a
judecat de mai multe ori, cu cei ce-l nedreptăţeau, aHt l·a Tîr-
gu-Jiu cit şi la Craiova·şi Bucureşti 10 •
Tn 1806 Tudor a fost numit vătaf de plai la Cloşani. Direct
sau •prin intiermediu·I unor oameni apropiaţi, el şi-a exercitat a-
ceastă funcţie cu mici întreruperi pînă în ajunul revoluţiei.
între 1807 şi 1812, Tudor Vladimirescu a• luat parte, ală
turi de ruşi - corpul de volintiri fiind încadrat în ·divizia gene-
ralului lsaiev - la războiul împotriva Imperiului otoman, dis-
tingîndu-se în luptele purtate la Cerneţi, Craiova, Negotin, Ra-
hova, Plevna ·şi alte bătălii. Pentru curajul şi vitejia de care a
dat dovadă, el a fost numit aproape de l·a început „comandir"
p•este ceilalţi panduri.
Foştii ·panduri, fără excepţie, vorbesc cu admiraţie despre
bravura comandirului lor. De pi·ldă, polcovnicul Ioniţă Ceganu
din Cloşani povestea, mai tîrziu, cu entuziasm, lui Ion Ghica :
,,Ştii dumneata, domnule, ce om era căpitanul nostrv Tudor?
El care nu rîdea niciodată, cînd auzea că vin turcii ·asupra noas-
tră ... cînd cu gîndul nu gîndeai, el de bucurie începea să cînte
şi să joace ca un copil. lntrn în foc domnule de parcă a·r fi
mers la nuntă 11 •
Pretutindeni, în ca'i~atie de ·comardant al panduri:or o:te·:ii,
Tudor a îndeplinit cu bravură toate misiunile încredinţate de
comandamentul rus, fapt pentru care a fost ridicat l·a rangul
de „porucic" (locotenent) şi decorat cu ordinu·! Sf. Vladimir.
Ofiţerii superiori ruşi au atest·at prin ordine şi încredinţări scri-
se faptele măreţe de arme ale lui Tudor Vladimirescu 1 2. Ast-
fel, colonelul Jeltuhin sc•ria la 18 februarie 1810 că Tudor a
participat la lupta de la Cerneţi, ,,îndeplinindu-şi datoria de
militar ca cel mai bun ofiţer ; el a fost trimis şi în munţi pen-
tru a goni pe turci; acolo a repurtat, prin stăruinţa sa, un fru-
mos succes" 13• Peste trei luni, colonelul Turcinilov, entuziasmat
şi el de eroismului comandantului bata:ionului de pan1duri, va
scrie că Tudor şi-a îndeplinit misiunile încredinţate „cu toată
exactit·atea, rîvna. şi cu ma.re succes ; e·! ·e·st·e un coma·ndant vi-
t·e·az şi ine•înf.r.ic·at, înt.repr•inz·ăto·r în p·eri.cole şi pwden·t". 1• Dis-
tin1cţiile acordate i-au asigurat protecţi·a consufotului rus din
Bu•cureşti, ferindu-l totodată de răzbunarea turcilor.
După război, Tudor s-a ocupat în continuare, cu negoţu·I
de cereale şi vite peste ~raniţă, agonisindu-şi o oarecare ave-
re (parcele de moşie, vii, mori, cîrciumi, case, acareturi etc.).
!Q9
În 1814 - din iunie pînă în decemhrîe - Tudor a stat la Viena
trimis de N. Glogoveanu, pentru aranjarea unor chestiuni par-
ticulare ale acestuia.
Şederea prelungită la Viena, în timpul congresului ce se
pregătea, i-a dezvăluit lui Tudor o se·rie de fire de păianjen ţe
sute de diplomaţia europeană şi i-a lărgit orizontul politic. El
călpăt·ase convingerea că şi soarta ţărilor române va fi discu-
tată, că se vor pregăti anumite schimbări, exclamînd „că mult
a fost, puţin a rămas".
La întoarcere, aflînd că turcii adalîi năvăliseră în Mehe-
dinţi, arseseră Cerneţul şi-i provocaseră şi lui mari pagube, in-
clusiv distrugerea gospodăriei, se opreşte un timp la Mehadia
unde, .la băile din localitate, vroia să-şi îngrijească şi sănătatea
zdruncinată. De aici, după cum se ştie, l-a frecventat des pe
preotul Nicol,ae Stoico de Haţeg, cronicaru,! de renume al Ba-
natului, cu care s-a împrietenit. Captivat de cunoştinţe·le în do-
meniul istoriei ale interlocut·orului, Tudor i-a cerut lui Sto·ica
să-i procure lstori1a pentru Î'nceputurile românilor în Da,c1ia a lui
Petru Maior (apărută la Buda în 1812) şi une,le calendare scoa-
se de Zaharia Carrnlechi spre a :e citi cît va sta la Băi·le Her-
culane („Scaldele lui Hercule"). Acest fapt arată, o dată în plus,
sentimentele patriotice ale lui Tudor şi ne ajută, totodată, să-i
cunoaş.t,em preocupările spirituale, mai a!es că pe Nicolae Stoi-
ca 1-a vizitat si în anii următori.
TU<dor Vladimirescu a fost un produs o·I stărilor economice
şi social-politice din societatea românească de la începutul seco-
lului al XIX-iea, cînd procesul de descompunere a relaţiilor sis-
temu:ui f.eudal era avansat şi cînd dominaţia otomană şi regimu:
fonariot intraseră în criză. Tudor s-a format în :mediul de viată
soC:.a:-economică din O:tenia, unde, p,e :îngă jaful fiiscal - ca~e
se adău·ga :a raporturile dintre moşier: şi ·clăcaşi-, erau frecven-
te prădă·ciunile turoeşti, erau mai .dezvoltate unele elemente bur-
gheze (care făceau negoţ cu B·anatul şi Transilvania), erau mai
numeroase satele de moşneni şi, pe deasupra, se accentuase şi
nemulţumirea miilor de panduri ce fuseseră impuşi de Caragea
din nou la birnri. Lupta de clasă era o·arecum mai aspră fii:id
accentuată atît din partea ţărănimii, cit şi din partea bu:rgheziei
în formare care se vedea împiedicată de îngrădi,rile feudale şi
de abuzurile ap·aratului de stat fanariot, abuzuri amplificate
prin patronarea Porţii otomane.
Jiafurile turceşti, alături de abuzurile aparatului de stat Fe-
udal - care împiedicau tranzacţiile comerciale - au accentuat
la Tudor sentimentul de revoltă împotriva orînduirii existente.
110
Boieri:or divaniţi care l-au nedreptăţit într-un proces ce-l avea
cu G:ogoveanu, Tudor le-a spus răspicat: „Pe unde pun a·zi
cocoanele vomtre panglicile, vor pune într-o zi oHenii mei cu-
rele:e opincilor", iar în 1819 - arată tot un martor ocular -:
Tudor a declarat : „De-oi trăi voi face douăspre~ece perechi
de opinci din pielea a doisprezece veliţi din divan 15• Revolta
iui, a ,;comandirului", era revolta desei sale, era revolta popo-
rului asuprit, care nu mai putea suporta exp·loa·tarea. Tudor se
identifică cu lupta, cu aspiraţiile poporului spre o viată mai
bună ; în slujba acestei lupte, pentru a asigura un viitor moi
bun patriei sa:e, el şi-a pus toate calităţile personale, inclusiv
boga~a experienţă c1iş~igafă în timpu'. războiulu·i dintre ruşi şi
turci.
Tudor şi pandurii o·~teni, cu care a menţinut strînse legături,
au înţeles că nu pot scăp1a de jafurile turceşti şi boiereşti de-
cît printr-o revo·luţie. De a ceea, ei au strins arme, pe care le~au
0
tinu·t ascunse în Mehedinţi şi Gorj, cu mult înainte, aşteptînd

momentul prie.Jnic izb1.1cnirii revoluţiei. Momen.tul acesta s-a
ivit în 1821, cînd şi eteriştii se hotărîră să înceapă lupta.
NOTE
1. N. Iorga, Izvoarele contemporane asupra mişcării lui Tudor Viadimtrescu,
2. Apud Andrei Oţeaea, Tudor Vladimirescu şi revoluţia din 1821, Editura
ştiinţifică, Bucure.ţti, 1971, p. 194.
3. Mihail Kogălniceanu, Texte social politice alese, Editura politică, Bu-
cureşti, 1967, p. 109.
•. N. Bălcescu, Opere, voi. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1953, p, 309.
5• C.D. Aricescu, Istoria revoluţiei române din 1821, Craiova, 1974, p. 15.
~ !\!. Iorga, Un cuget'.itor politic moldove:m din secolul al XIX-iea. Şte-

fa>i Scarlat Dăscălescu, în „Analele Academiei Române, Memoriile
secţiei istorice", se:·ia III, tom. XIII. Buc., 1932, p. 51.
7 Id~m. p. 53.
s. Idem, fz;:oarele contemporane„„ p. 2511.
!I. Vezi Emil Vîrtosu, Mărturii noi din viaţa lui Tudor Vladimirescu,
'~. Apud N. Iorga, Un cugetător politic„„ p. 51.
"· Apud, Ion Ghica, Scrisori cătr~ V. Alecsandri, Editura pentru lite
ratură, Bucureşti, 1967, p. 29.
1 2. Vezi o parte din aceste atestate publicate în Documente privind i.J-
toria României, Răscoala din 1821, voi. I, Edit. Academiei, 19.59, p. 40-;>S.
1J. Idem, p. 45.
"· Idem, p. 50.
15, Vezi C.D. Aricescu, Acte justificative, p. 123, 135, 136.
lll
REVOLUŢIA ROMANA DIN 1821 DE SUB CONDUCEREA LUI
TUDOR VLADIMIRESCU ŞI IMPLICAŢIILE El PE PLAN SUD-tST

EUROPEAN. MATERIALE NOI PRIVIND SEMNIFICAŢIA ACES-
TEI REVOLUŢII
de NICOLAE CIACHIR
Europa, sleită de atîtea războ,aie pe care i le impu·sese Na-

poleon, dorea în mod sincer paceo, în anii 1814-1815. Tn ace-
1,aşi timp, principalele state învingătoare - Anglia, Rusia, Aus-
tr:.a, Prusia - dorea-u să obţină maximum de avan'cj'.3. iar s•a-
t·ele cu regim feudal absolutist să înăbuşe orice lică-riri de or-
qin naţional şi socia·I, pe care ideile generoase a:e revoluţiei
burgheze din Franţa le împrăştiaseră pe întregul continent.
De altfel, actul final al Congresului de la Viena, nu satis-
făcuse nici pe învingători, ca dovadă Spania refuzase să iscă
lească tratatu'! iar lordul Castlereagh îi pronostica o durabili-
tate de maximum şapte ani.
învingătorii i-au sacrificat pe polonezi, lăsîndu-i împărţi]i
între cele 3 puteri (Rusia, Austri·a, Prusia), pe italieni la discre-
ţia habsburgilor, pe balcanici la samavolnici·a puterii retrogra-
de o·tomane, în plus Sf. Alianţă veghea cu străşnicie la lichida-
rea oricărui focar revoluţionar.
Dacă analizăm structura politică de după Congresul de la
Viena, observăm că Europa era formată din monarhii absolu-
tiste şi constituţionale, între acestea neexistînd o diferenţă prea
mare, deoarece practic aristocraţi'a dispune·a după rege de pu-
tere şi deţinea posturile cheie în administraţie, în ambele for-
me de organizare. Elveţia era singura republică d;n Europa,
dacă exceptăm cele patru oraşe libere germane - Hamburg,
B,remen, Lubeck, Frankfu·rt pe Mein - şi Cracovia, care va ti
încorporată de Austrio în 1846.
Cu toate acestea, germenii revoluţiei franceze erau pre-
zenţi în întreaf)a Europă, de la modestele f.rămîntări sociale iz-
113
bucn: 'e în ducatu'. Sâxa-Weima·r (18i7), pînă la puternicele fră
1
mîn~ări ce cuprind cele 3 peninsule a1le Europei sudice: Iberi-

că, Apenină şi Bal•oanică. Un loc de seamă ocupă revoluţia ro-
mână de sub conducerea neînfricatului Tudor Vladimirescu, ză
mis:it pe acestie me'.eaguri gorjene.
Revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu, îndreptată îm-
potriva exploatării feudale în interior şi a domin·atiei otomane,
s-a desfăşura~ in cadru: comp·'.ex creat de frămîntări'e din sud-
estuil Europei, care a integrnt şi lupta poporului grec pentru in-
dependentă, organizată şi condusă de societate•a secretă Ete-
ria. Revolu;ia română putea să constituie semnalU'I insurecţiei
generale şi să creeze o diversiun•e la Dunăre, care să .atragă
i Tlportante forţe otomane, pentru a impulsiona revoluţia grea-
că ~i to·todată a-i înlesni trecerea lui Alexandru lpsil·anti spre
E~oda. Dar, se cuvine de subliniat că poporul român urmărea
int·erese proprii ţării sale, iar cu 3 ani înainte, în anul 1818,
prin introdu•cerea de cursuri în limba română l•a Şcoala Sf. Sa-
va, că.rturarii băştin•aşi au respins grefa stră1ină a neoe·lenismu-
lui (de-a pune în Princip·ate, bazele unei „Noi Elade"), reuşind
să impună un învătămînt autohton în ţară.
Colaborarea cu bakanicii avea vechi tradiţii în tot cuprin-
sul Evului mediu, numeroşi români au particip·at la insurecţia
sîrbă declanşată în 1804 sub conducerea lui Karngeorge şi în-
suşi Tudor Vladimire.scu a participat în anii 1807-1809, cu pan-
durii săi, la asaltul Plevnei şi a·I Cladovei.
De altfel la revoluţia română puteau participa bulgari,
sîrbi, greci, albanezi, aromâni, căci înfrîngerea Porţii otomane
ar fi dus, după cum era şi logic, la emanciparea naţională a
tuturor acestor popoare.
Istoricul albanez Kristo Fraşeri arată că o insurecţie gene-
rală a întregului sud-est european ar fi dispersat forţele oto-
mane între Principatele Române, Serbia, Muntenegru, Grecia şi
întinsul· teritoriu stăpînit de vestitul Ali paşa din lanina, rebel
faţă de autoritatea turcă. '
lstoricu·I iugoslav D. Djordjevici adaugă că interesele po-
porului român concordau, în prima fază, cu inte·resele Eteriei,
dar lucrul cel mai important ern faptul ,, ... că insurecţia din Prin-
c:p·ate·le Române a fost preludiul revo·luţiei greceşti din 1821 "."
La o concluzie similară ajunge un a:t istoric iugoslav,
Omer Nakicevici, care în prefaţa volumului de documente tur-
ceşti dedicat miscării revoluţionare din Kosovo (1822), arată că
114
meritul revine poporului român, care a ridicat primul steagul
insurecţiei.
3
Documentele provenite din arhivel·e turceşti şi publicate, o

parte la Skoplje, aduc noi informaţii privind revoluţia română.
Astfel, la 4 martie 1821, val·iu•I Rumeliei, Hurşid Ahmed paşa,
dă ordin autorităţilor din Bitolia, Pr ilep, Giumaia, Lerin, Eg·ri
0
Bugeac, ca toate forţele disponibile să fie imediat aruncate îm-

potriva lui Ali paşa din !anina şi mişcarea înăbuşită oit mai
repede, ca să nu influ.enţeze insurecţia din Va:ahia. 4 De a·se-
menea în firmanul sultanu.lui Mahmud al llwlea, din 6 aprilie
1821, se fac referiri la even.imentele din Moldova şi Valahia
şi că revoluţionari în numele poporului îndeamnă la nesupune-
re, răspindind diferite manifesite 5• într-un alt document emis de
su:tan, se fac referiri la evenimentele ce iau propo•rţii în·grijo-
rătoare în Princ·ipatele Române, că mişcarea a cuprins Moreea
şi alte păorţi din Grecia şi trebuiesc luate măsuri grabnice de
lichidare. 6
(Aceste documente întregesc piesele aflate din arhivele tur-
ceşti care au fost incluse în oolecţia românească „Documente
privind istori·a· Român:ei. RăscoaLa di:1 1821 ", vo'.. I. doc. 226
şi doc. 124). Este interesant raportul consulului en·glez Firanieis
Chamaud, către guvernatoru·! companiei Levantine, document
depistat în a·rhivele hri~an•ice şi pubi .• ica~ '.a Skoploje în 1968. în
volumul „Briti•sh documents on the histry of the Macedonian
People". Chamaud deţinuse fun·cţia de consul la Salonic între
1797-1825 (cînd instituţia trecuse la Forreine Office), i·air rapoar-
tele sale competente privind Balcanii erau aştept·ate cu interes
la Londra. Tn raportul său din 2 mai 1821, face referir.i J.a pu-
ternica răscoală din Va lahia şi Moldova, core ia propo•rţii în-
11
griiorătoare şi care a al·armat întregul Imperiu otoman. Acest

suflu, care a venit din nord, a luat proporţii şi a cuprins părţi
importante din Grecia, ca Levadia, Teba, Atena ~i o serie de
insule. 7
Numeroase materiale inedite, depozitate în arhi'Va de stat
a Serbiei (Drzavni arhiv Srbije), se reforă la puternica insurec·
ţie din Va:ahia, mai ales la even·imente·le din Olteni·a vecină,
des.pre cete~e care se grupează în jurul lui Tudor Vladimirescu,
despre drumul parcurs de acesta pînă la Bucureşti şi des.pre
faptul că lpsilanti şi Iordache O:irr.piotul încearcă să atragă în
miş-care pe Miloş Obrenovici·, pe muntenegreni şi pe c€ilalţi
creştini din Bosnia şi Herţegov:na.
Aceste materiale noi înt regesc pe cele cunoscu'e, precizea-
0
ză că în 1818 Miloş Ohrenovici promi~e a;utor lui Iordache
115
b:impiotu\ îi so:icită să-şi trimită familia În S.erbia, pentru d
fi în sigurantă', 8 ia·r în 1820 îi mu:tumeşte <Că ·i-a făcut ·cunoscut
secretele Eteriei. 9
Tn iulie 1820, Miloş îi mulţumeşte lui Iordache P'entru sen-
timentele de credinţă expnimate şi pentru faptul „că sînteti gata
să vărsati pînă şi ultima picătură a sin.gelui d-voastră, sub con-
ducerea mea, pentru religia noastră ortodoxă" 10, şi îi dă noi
informatii despre actiun·ile pe care le întreprinde Mi paşa din
lanina împotriva tuiroilor. La 24 octombrie 1820, Ale~andru lp-
silanti îl informează pe Miloş, că răscoala va încep·e în jurul
datei de 15 noiembri·e 1820, ca în jurul datei de 20 noiembrie
1820 să trimită trupa !a Lom şi Drina, pentru ·a distruqe pe
turci, ca el să po·ată trece Dunărea între Vidin şi Ada Kale."
Reiese cla1r de ce mănăstirile din O:tenia erau bine apro-
vizionate, fi.ind locul pe unde lpsilanti put·ea trece Dunăirea, ca
prin terit<0riul Serbie1i şi a celui controlat de Ali p·aşa din lani-
na să poată ajunge în Grecia.
Deşi un rol important revenea Serbiei în cadrul actiunii de
ridicare a popoarelor din sud-estul Europei, propunerea lui lp-
si'.anti, arată istoricul Djordjevici, sose·a într-un moment inopor-
tun, că.ci o delegaţie sîrbă pornise spre lstambul pentru a ne-
goda cu otomanii şi a obtine, pentru Miloş, titlul de prinţ ere-
ditar. în plus, p roiectul de co.Jaborare mi·litară cu Serbia căzu
1
se în mîinile organe·lor de frontieră otomane iar Miloş nu cre-

dea că în acel moment Rusia era dispusă să în·ceopă un nou
război. De asemenea, Serbia, care suferise în timpul inrnrecţiei
din 1804-1815, încă nu era restabilită şi nu avea resurse pen-
tru o nouă răscoală. 12
Totuşi, chi·ar şi într-·o asemene a conjunctură, Serbia eia
1
foarte atentă la ce se înHmp.lă în Principatele Române, ca să

profiite de evenimente în caz că s·ituatia Imperiului otoman s-ar
fi agravat, îndt orice informatie era raportată cancelairiei prin-
tului Serbiei. Astfel, în fondul cancelariei printului (Knjazeska
kancelarija), avem date pretioase despre revolutia română, scri-
soare·a :ui Iancu Samurcaş de·spre moartea domnitorului Sutzu,
despre tu:burările din Valahia Mi:ă etc. 10 ·
La 14 aprilie 1821, Alexandru lps·ilanti îi ·scri a lui Miloş
1
Obrenovici o scrisoare, expediată din Tîrgovişte, să se ridice

neîntîrziat la luptă împotriva Portii, dar să-i atragă pe munte-
negreni· şi pe ceilolti creştini bakanici, mai ales cei din Bosni•a
şi Hertegovina. 14 în aceeaşi zi, o scrisoare cu text similar îi' ex-
pediază, tot din Tîrgovişte, Iordache Ol1impiotul şi S. Jivocvici,
căci ohfel rate·ază o ocazie unică. 15 în arhivele iugoslave, se
116
mai pă<strează două scriso r·i inedite, a·le lui Iordache Olimpio-
1
tul, către Miiloş, ambele datate, 7 mai 1821, în care i se co-

munică că la laşi au sosit 3 diivizii wseşti, oa ajutor Eteriei. l
1
1
Este dar că Iordache uzează de acest neadevă r pentw a de-
termina pe Miloş să se ridice împotriva Porţii.
Mil·oş Obrenoivid, om cu- ·expe·ri1ein1ă, ·nu se ·limita la in-
formaţiile eteri·ştilor, ci avea emisarii săi, care îi trimiteau in-
formaţii co,recte, p•rivind de1sfăşurarea evenimentelor, pentru
a nu se hazarda în acţiunii ca-re pute·au comp.remite cauza po-
porului sîrb. Tn acest sens prezintă interes o serie de rapoarte
trimise de Principatele Române, de o serie de emisari· sîrbi şi
moi ales de cătire Dimitrie Mustocov, agentu.I său acreditat in
Va1lahia. 17
De asemenea, prezintă import-antă pentru cercetătorul
român materia·lela aHata în fondul ,,Pozarevacka l'lahija sa
P·orecom", privind desfăşurarea revo 1 l'Uţiei române de la 1821.
Se fac referiri despre numărul tot mai mare al cetelor de pan-
duri români organizaţi pentru luptă de către Tudor, 18 despre
măsurile militare luate în p·aralel de către români în Olten:a
şi de către otomani la Vidin, 19 despre acţiunile întrep•ri-nse de
Tudor împotriva boierilor la Bucureşti, 20 despre pătrunderea
trupelor otomane în Ţara Române·ască şi rep·resiunile care ou
vrmat în curs•ul anilor 1821-1822. 21
ln orice caz, revoluţi·a română, deşi a fost înăbu1şită, jar
conducătorul ei a fost asasinat mişeleşte de către eterişti, a
restabilit domniile pămîntene şi a impulsionat mişcarea grea-
că, care a dus la apariţi·a primului stat independent din epoca
modernă în sud-estul Europei (1830).
Totodată, trebuie menţionat faptul că ordinea restabili-
tă la Congre·sul de l·a Viena cu atîta străşnicie, de către Met-
ternich, Nesselrode şi alţi diplomaţi conserv·ato.ri şi urmărită
de Sfinte Alianţă, a fost zguduită numai după şase ani de că
tre Tudor Vladimirescu şi pandurii săi 1 provocînd insomnii gu-
vernanţilor europeni.
NOTE
'· Kristo Fraşeri, Istoria A/banii (I. rusă), Tirana, 1964, p. 104-10.'i.
2. D. Djordjevici, Revolutions nationales des peuples balkaniques. 1804-
1914, Belgrad, 1965, p. 42.
:J. Omer Nakicevici, Revolt i protesni mars stanovnika Kosova, 1822 go-
dine; Pristina, 1969, p. 3-4.
117
4. ·Turski documenti 2:a Machedonskata istorija (181B-i827), vol. iv, Skop-
je, 1967, doc. 42, p. 56. ·
s. Idem, doc. 79, p. 62-63.
6 Idem, doc. 74, p. 60-61.
1. Britanski dokumenti za istorijata na Makedonskiot riarod, Skopje,
1968, I, p. 60.
s. Doc. privind istoria României. Răscoala din 1821, voi. IV, Buc. 1960.
doc. 3, p. 46.
9. Idem, doc. 15, p. 58-59.
01 Idem, doc. 16, p. 59.
11 Idem, doc. 35, p. 36.
12. D. Djordjevici, op. cit. p. 41-42, vezi şi Grgur Jaksic, Evroşa i Vas-
krs Srbije, p. 275-284.
93 D.A.S. (Drzavni arhiv Srbije), doc. 373, 376, 378, 426, 427, 430 (din fpn-
-dul Knjazeeka kancelarija).
" Drzavni arhiv Srbije, fond ZMP (Hart. Mite Petrovica), Knijs, bd. ·8, 12
aprilie 1821.
15 Idem, Alături de cei doi, sînt iscăliţi şi alţii.
16 Idem, Kniga br. T, f. 125 (7 mai 1821) şi kn. 8 f. 35.
17 Idem, fond ZMP, fasc. V, f. 229 ; fasc. 3, f. 156, etc.
18 Fond Pozarevacka nahija (1816-1839), an. 1821, doc. 201.
t9 Idem, doc. 207.
20 Idem, doc. 215, 223, 224, 225, 227, 228.
2• Idem, doc. 229.
118
COMERŢUL JUDEŢULUI GORJ LA TNCEPUTUL SECOLULUI
AL XIX-LEA (PîNA LA 1821)
VIRGIL JOIŢA
Perioada de la sfîrşitul secolului al XVIII-iea şi primele

decenii ale celui de-·al XIX-iea cons1ituie şi pentru economia
judeţu:ui Go.rj o e1apă de formare şi afirmare a relaţiilor de
producţie capi·taliste. Ele se afirmă cu deosebire în sfera schim-
burilor comerciale.
Tntrudt în lucrările istoriografiei noastre consacrate co-
merţului românesc, mai ve1chi s·au mai recente, 1 sînt absente
referirile la comerţul judeţului Gorj, ne propunem în art•icolul
de faţă să reliefăm, pe baza catagrafilor inedite păstrate la
Arhivele St•atului Bucureşti şi Bib'.iote::a Academiei R.S. Ro-
mânia, evoluţia nume•rică şi structura socială a negmtorilor
din această zonă a Oltenie;, ponderea l or în e·conomia gor-
1
jeană pînă la rnvol'Uţia condusă de Tudor Vl·adimirescu. Date

statistice interesante despre negustorii gorjeni sînt incluse în-
tr-o catagrafie a prăvăliilor din Ţara Românească, elaborată
~a începutu'. se::o'.u:u: ia'. XIX-.',ea. De~,i ct.:·:1oscute î:i istori:>!=)m-
fia noastră, 2 informaţiile re:ative la o:tenia nu au fost utili-
zate în studiile de spe,cialitate. Pentru provincia din dreapta
Oltului, catagrafia poartă titlul : Adun a re1a p.răvărlii'lo 1r şi a
1 1
ba1ni1l·or de la 4 judeţe d,e dincolo de Olt, 1afa1ră de oraş·u·I Ora-

ioviii ce cade în judeţul Dol"ului, lea·t 1811. :i Documentu,: men-
ţione·ază spe cificul prăvă:·iilor în funcţie de mărfurile comer-
1
cializate, categoria sau pozijia lor (starea), structuria etnică a

negustorii-or, sumele de bani achitate drept impozite. Pentru
negustorii judeţului Gorj, av,em următoarea s·ituaţie : "
119
C:ategori1a prăvălidlor.Cetăţenia nequstorHor
-- -
I
Numărul prăvă- i::.-
I
Suma ba~
liilor ·-
E (!)i::
I
·u;. E nilor
I II III
><O-'
P.
i:: ·-
<O N
.....
.... u
(!) ;:l
.....
"'·-o
;:l
ctl (!)
1 băcan
----·- Starea I
taleri 50
1 boqasier Starea II
G2 taleri
26 mămular,i 3 10 13 23 2 Starea
IiI - 39
taleri
I
Din analiz·a celor 28 de p-răvălii înscrise în catagrafie, re-
zu:tă că cei mai mulţi negustori aveau o condiţie socială me-
die, numai patru dintre ei avînd prăvă'l:i de categoria I. Se
poate remarca că în Gorj marea majoritate a negustorilor e rau 1
pămînteni. Sub rapo.rtul numărului de prăvălii, Gorjul ocupă

u:timul loc între judeţele Olteni·ei : Vîlcea (65 prăvălii), Roma-
naţi (62 prăvălii), Mehedinţi (29 prăvălii). 5
Datele catagrafiei nu reflectă întrutotul realităţile comer-
ciale ale Gorjului. Din alte surse documentare rezu:tă că în
perioada menţi·onată erau prăvălii mult mai numeroase. In
Tîrgu-Jiu în anii 1810-1812, documentele atestă existenţa a
două simige·rii şi a două boiangerii. 6
Războaiele ruso-austro-turce din a doua jumătate a se-
colului al XVIII-iea şi cel ruso-turc dintre 1806-1812, desfăşu
rate în mare parte şi pe teritoriul iudeţului, au afectat într-o
mare măsură schimburile economice ale Gorjului. Ele n-au pu-
tut însă anula unitate'a economică dintre Tara Românească si
Transilvania, în cadrul căreia produsele comerciale ale Gorju-
lui aveau o pondere însemnată. Se cunoaşte că, la sfîrşitul se-
colului al XVIII-iea, casa comercială Hagi Constantin Pop din
Sibiu avea printre oamenii săi de afaceri pe reprezentanţii co-
merţului gorjean. Spre exemplu, dintr-un document din 26 fe-
bruarie 1786, rezu.ltă că un chir Dumitru şi un chir Gheorghe
Rovinari din Tîrgul Jiu cumpărau fier pentru casa sibiană. La
da t a respectivă în lăzăret la Vîlcan" erau adunate 35 măji
11
11
pentru a fi desfăcute pe pieţele din Transilvania. Î
Cît priveşte structura socială a participanţilor la comerţul

gorjean, ei se recrutau din toate clasele sociale: marea boieri-
me, orăşeni, ţăr·ani clăcaşi, dar şi liberi moşneni. Burghezia în
formare îşi are în cuprinsul judeţului Gorj reprezentanţi tipici
120
ai comerţlJlui capitafot, între care, în afara lui Tudor Vladimi-
rescu devenit un exemplu clasic, 8 îi îfltîlnim şi pe unii dintre
conducăt·orii pandurilor în 1821 : Ioan si Gheorghe Magheru,
Vasile Moangă, P·ap·a Vladimirescu şi afti·i. Mul.ţi dintre negus-
tori proveneau din rîndur·ile hoierimii mici şi mijlocii, alte cate-
gorii sociale cunoscute în documente:e de .epos6 sub denurr. i-
rea de boieri mazili. Numeroşi dintre ei erau la origină moş
neni îmbogăţiţi prin practicarea arendăşiei, dar şi a comerţu
lui cu vite.
în comerţul cu produse agricole cu Transilv·ania erau an-
trenaji şi ţăranii clăcaşi, precum şi moşnenii. într-un document
din 20 august 1819, lsprăvnicatul de Gorj solicita Căimăcămie:
Craiovei ca locuitorilor din satele gorjene „să li se dea slobo-
zenia ce au mai avut-o de mai nainte, cu a trece fieştecare lă
cuitor cu cîte două vite peste graniţă în Ardea~, spre vînzare". H
La sfîrşitul secolului al XVIII-iea s-au pus şi în Go·rj bazele
Companii·lor comerciale. Potrivit unor documente de la începu-
tul secolului al XIX-iea rezultă că în cuprinsul judeţului îşi des-
făşurau activitatea trei companii : a) compania cea veche ; b)
compania pandurilor; c) compania feciori'.or de boieri. Prime-
le două decenii ale secolului al XIX-iea se caracte·rizează prin
sporirea trepta•tă a numărului negu1storilor gorjeni, prin puter-
nica lor a·firmar·e în viaţa economică a judeţului şi, într-un ca-
dru mai I.arg, ·a Olteniei şi Ţă·rii Româneşti. Ei îndeplinesc un
rol activ în lupt·a pentru înlăturarea rel·aţii:or economice feu-
dale. La sfîrşitul sec.olului al XVlll„lea, locuitorii oraşului Tîrgu-
Jiu, între care numeroşi negustori, au dus o luptă susţinută îm-
pot·riva marilor boieri şi mănăstirilor care acaparaseră nume-
roase terenuri şi locuri de prăvălii în perimehul aşezării. Pu-
ternice acţiuni de protest ale orăşenilor din Tîrgu-Jiu au loc în
anul 1815, cînd ei înaintează domnitorului Ioan Caragea o ce-
re·re în care revendică elibera·rea „moşiei izlazului", care fusese
cotropită de către boierii locali, Costache Mctdăre•scu, Dumi-
trache Zătreanu, Maricuţa Scorţeanu şi un popa Mihai Zugra-
vu. 10 Boierii şi mănăstirile (Tismana, în primul rînd) beneficiau
de sprijinul domniei. O măsură abuzivă a adoptat în 1813, Ioan
Carngea, care a donat unele locuri de prăvălii din moşio oraşu
lui, bisericii domneşti din Tîrgu-Jiu." în urma atitudinii hotărî
te a negustorilor şi altor categorii de locuitori, în 1820, Alexan-
dru Sutu a fost constrîns să anvleze donaţia şi să recunoască
drepturile de proprietate ale lo.cuito•rilor.
Dezvolt·area în ritm susţinut a comerţului gorjean, de na-
tyră capirolistă, poate fi remarcaotă prin faptul că în preajma
J,2~
revo<u·:iei di·n 1821 Corr.panii1'.e comercm.e ·a,:e judeţu;:u.i d,ispu-
neau de cei mai mulţi membri în compiarnţie cu celelalte jude-
ţe ale ţării. Tn catagrafia Ţării Româneşti întocmită spre sfîrşi
tul ·anului 1819, Gorjul dispunea de „651 componişti, numai 644
înscrisi în Visterie" 1 2 Numărul lor trebuie să fi tost însă muit
mai ~are, de vreme ce unii dintre negiustori activau în cadrul
companii·lor din al•te oraşe : 2 componişti aparţin de judeţul
Mehedinţi, 1 :1 alţii de cele ale oraşelor Craiova şi Rîmnicul Vîl-
cea.
C~eş~e.rea put·e·r·ii economice a ne~u·s~orifo.r ~orie·ni se re-
flectă într-o catagrnfie fiscală a Ţării Româneşti, din ianuarie
intitui!ctă N.in1kă de n1u.melie 11uturorr comp1a1lllii1l;or ţăr1'.•i, al-
cătuită p·e i·udefe şi ora~ şi cu banii dotol'liei lor." Tn ceea ce
priveşte judeţul Gorj, catagrafia, cercetiată doar parţial,"' per-
mite cunoaşterea evoluţiei companiil·or comerciale, a locul·ui pe
care îl dej"ine·au în viaţa economică a Olteniei. O primă con-
statare care rezuHă din cercetareia acestei catagrafii este a-
ceea că judeţul Gorj deţinea primul loc pe ţară, avînd numă
rul cel mai mare de componişti, depăşind centre e:onomice şi
come·:cia:.e importcn~e, precum Buc·ureşti1 şi Craiova. Potirivit
cat·agrnfiei, cele trei campionii come•rc1::ile gorjene aveau 720
de rrerrbri, care p'.ăiteau 8049 taleri, fată de 7724 taleri cit
plăteau cele 14 companii ale oraşului Bucureşti şi 6620 taleri
cit plăteau companiile comerciale ale carşuiui Craiova. 16
în judeţul Gorj îşi desfăşurau activitatea trei companii co-
rr.ercia'.1e. P:rima dintre ele denumi'ă „Compania cea veche"
cuprindea 257 cruci cu 574 nume de negustori. 17
Analiza onomasticii negustorilor înregistraţi ca membri ai
Companiei ne relevă cîteva constatări in·tere,sante : . cei mai
numeroşi componişti provene·a·u din localităţiJe gorjene. lntre
ei întîlnim pe Matei Brădiceanu, Ioan Nicolae ot Săcelu, Cori-
stantin vnuc (nepot) Rodul Amărăwanu, Ilie mazil Crăsnoru,
Gheorghe sin Nicolae ot Bolboşi etc. 18 Din punct de vedere
al profesiunilor exercitate, mulţi dintre ei sînt croitori, cojo-
cari, boiangii, nămulari, abagii, cismari, fapt explicabil dacă
ţiinem s·eai:na că 1.n perioada de tmnzi·tie de lu feu.da·'.'ism 1:a ca-
pitalism o flrăsătură a economiei o constituie împletirea afa-
cerilor comerciale cu preocupările meşteşugăreşti în activi-
tatea negustoribr.
A doua companie este cea a p1a•ndul'lilo·r, cuprinzînd 40 de
cruci cu 80 de nume. 19 Şi în cadrul aces.tei·a înt:îl.nim, ca mem-
bri, locuitori din satele judeţului. Aş·a sînt Preda chi1r sin Petre
Nicolae ot Vălari, Standul sin Icnită Racoţeanu, Dumitru sir-
122
bui vnuc Ion Cărbunaru, Matei pandu1rnl sin Gheorghe Rovi-
nari1ul, Nicolae Bărbierul sin Costea pandurul ot Rumăneşti
etc. 2° Cei 80 de membri ai „companiei pandurilor" plăteau
Visteriei, 960 taleri. 21
în sfîrşit, ultima companie este cea de „feciori" proveniţi
din rîndul ,boieriloir mazîli, din familii cu o poziţie socia.iă re-
lativ mode·stă, cum sînt Golumbeanu, Brădice·a:nu, Bălteainu,
Greceanu, Cătuneanu, Gîk:escu etc. Potrivit reformei lui Con-
stantin MaV1rocordat, „mazili" er,au urma·şii fără dregătorii ai
boierilor de clasa a doua. 22 Interesantă este cartea din 1 mai
1814, a domnitorul1ui Ioan Caragea, prin care Lupul sin Petre
P·apuc, Cons·tantin Capitroc, Ilie fratele lui şi Petru sin Barbu!,
„vo·lintiri ot sud Gorj" sînt incluşi la „br·easlo mazîlilO!r"."
Toţi sînt panduri care participaseră la războiul dintre 1806-
1812. Şi în privinţa mazililor, judeţul Gorj deţine recordul pe
ţară : în 1819 erau îniregistrati 658 de mazîli înscrişi la, Viste-
rie, 25 în timp ce un ·an mai tîrziu o „matcă'' de nume·le tuturor
mazilo-bresl·aşilo·r ţării dă, pentru Gorj, cifra de 632 mazîli. '
0
Gu excepţia Moldovei, unde s-a realiz·at un temeinic studiu

pentru evoluţia şi structura socială a mazîlilor, 27 pentru Ţara
Românească si Olteni•a ea este necercet•ată ..
într-o interesantă sinteză a formării burgheziei române, l~
Constantin C. Giurescu a ·reliefat importanţa socială a mazi-
lilor pentru formairea relaţiil·or capitaliste în mediul r1Jr·al. A-
vînd în vedere locul pe care îl ocupă Gorjul sub •acest raport,
problema ar merita, credem, o cercetare specială.
Ana~iza companiilor comerciale gorjene este semnificati-
vă şi dintr-un ·alt punct de vedere : al rolului neg1ustorilor lo-
cali în consolidare·a un·itătH economice a popOnllui român.
Din cercetarea onomasticii negustorilor, rezultă că mulţi din-
tre e·i p.roveneau şi din Ţara Roimânească1, Moldova şi T1ron·s;l-
vania. în „compania cea veche" sînt menţionaţi: Vasi·le holte-
iu sin Gheorghe Un·gure·anu ruptaş, Cristea holteiu sin Ene
Braşov.eonu, Matei holteiu sin Hie Ungureanu, Gheorghe hol-
teiu sin Ene Braşoveanu, Nico·lae holteiu Braşoveanu, Dumitru
Brasoveanu Pet·covic·i C·e au fost de Cra!o•va si Dumifra·sco Un-
1'.
gureanu. 29 Prezenţa negustorilor braşoveni sa·u a celor care co-

mercializau produse1le de „braşovenie" nu trebu ie să surprindă,
1
dacă ţinem seama de strînsele legături economice ale Go·rjului

cu centrele românesti din Transilvania.
Ca membri ai companiilo,r apo1r nu numai negustori braşo
veni, ci şi moldoveni. Spre exempl.u, tot în „compania cea ve-
che" figureaz~ Pătru Mo'ldove·anu şi „Constantin ho·lteiul Mol-
doveanul". 30 În afara :or, sînt înscrişi negusto·ri munteni din ra-
ialele Brăila şi Giurgi,u, ca Matei Brădiceanu sin Radu! Giur-
giuveanu şi Constant1in vnuc (nepot) Radu! Giurgiuveanul. 31
Aprecierile noastre despre comerţul judeţului Gorj la ln-
cep ut u:, se·co:·u,:ui a XIX-"·ea nu ar fi c0Tp 1:ete fără o sumară
prezentare a evo:uţiei bî'.·ciiurilor şi tîrgurilor din această zonă
a Olteniei. În perio,ada care face obiectul cercetării noastre,
pînă la revoluţia din 1821, în cuprinsul judeţului îşi desfăşurau
activi~atea următoarele bîlciuri şi tîrguri : 1. Băkeşti, înfiinţat
în 1820 de vornicul Ni,colae Golescu, fiind cunoscut ca „obor
de vite"; 32 2. Brădi1ceni - aparţinînd ţăranilor moşneni, ale
cărui începuturi datează din !impui stăpînirii habsburgice; ;p
3. Tlrgu,I de la Cărbune~t·i (pe proprietatea moşnenilor), func-
ţionînd din 1793, din 1819 bîlciul avînd loc şi la Mugurelul de
Jos; 4. Bîldul de la C1asna (proprietatea schitului cu acelaşi
nume) - atestat documentar în 1794; 5. Logreşti (proprietatea
lui I. Argetoianu, C. Otetelişanu, Sevastos Arghiropol.), men-
ţionat în 1794; 6. Pol·ovrag.i - pe proprietatea mănăstirii -
·atestat în 1794; 7. Stăneş;t,j (pe moşia vornicul1ui Dimitrie Bi-
bescu) - „un mic bilei" - ţinut ai,ci încă din 1795; 8. Tîrgu-
Jiu (proprietate domnească şi a locuitorilor oraşului). Din 1793
se ţineau aici, în fiecare an trei bîlciuri (la Ispas, la 15 august
şi 14 octombrie); 9. Vădeni (proprietate1 a lui C. Geanoglu şi
St. Moscu), desfăşurat aici încă din 1797, I.a Drăgaică. 34 Fără
îndoială că ele vor fi fost mu:t mai numeiroase, deşi nu în toa-
te cazurile activi~atea lor a fost consemnată de documente.
Ele au îndeplinit un rol determinant în procesul de destrămare
LI re:aţiilor feudale şi afirmare a celor capitaliste, de formare
a pieţe·i economice naţionale.
ln conc:uzie, intensitatea s·chimburifor come.rciale, am-
ploarea transformărilor petre,cute în structura socială a negus-
torilor, reteaua de legăituri cu Transilvani,a, explică rolul de
bază social-economică pe care l-a avut j1udetul Go1rj în pregă
tiirea si desfăsurarea revolutiei din 1821 de sub conducerea
lui Tudor Viacl'i.mire1scu. '
NOTE
Note : - Comerţul judeţului Gorj la începutul secolului

1 N. Iorga, Istoria comerţului romanesc. Epoca mai nouă, vol. II, Bucu-
reşti, 1923 ; A. Oţetea, Pătrunderea comerţului romanesc în circuitul
internaţional (în perioada de trecere de la feudalism la capitalism),
Bucureşti, Edit. Acad. R.S.n. •. 1977.
124
2 Istoria României, voi. III, Bucureş.ti, Edit. Acad„ 1964, p, 661.
3 Arh. St. Bucureşti, fond Administrative vechi, Ţara Românească, dos.
2360 /1811, f. ' 92.
• Idem, f. 93.
s I~m.
6 Şteflţn
Olteanu, Constantin Şerban, Meşteşugurile din Ţara Româ-
nească şi
Moldova în evul mediu, Bucureşti, Edit. Acad. R.S.R., 1969,
p. 355 şi 373.
7 D.Z. Furnică, Documente privitoare la comerţul românesc (1437-1868),
8 Pentru Tudor Vladimirescu, vezi recent Gh. D. Iseru, Tudor Vladimi-
rescu, l-homme et sa formation, în „Revue des studes sud-est euro-
peennes", tom. XVIII, 1980, nr. 4, p. 675-687.
9 Ion Cojocaru, Documente privitoare la economia Ţării Româneşti, vol.
I, Bucureşti, Edit. ştiinţifică, 1958, p. 200.
10 C. Şerban, Aspecte din lupta orăşenilor din Ţara Românească şi Mol-
dova împotriva asupririi feudale în secolul al XVIII-Zea şi începutul
secolului al XIX-lea (li), în „Studii", 1961, nr. 3, p. 637.
" Idem.
t2 Ion Cojocaru, Documente privitoare la economia Ţării Romaneşti,
1800-1850, voi. I, p. 228.
13 Idem. p. 226.
" Biblioteca Academiei R.S.R., Manuscrise româneşti, nr. 248.
t5 Const. C. Giurescu, Contribuţiuni la .~tudiul originilor şi dezvoltării
burgheziei române pînă la 1848, Bucureşti, Ed. ştiin'ifică, 1972, p. 219.
•6 Biblioteca Academiei R.S.R. Manuscrise româneş.ti, nr. 248, f. 50-62.
11 Idem, f. 42-44 v.
•8 Idem, f. 44 v.„
•9 Idem, f. 42.
20 Idem.
2• Idem.
22 Idem, f. 43-44.
23 Const. C. Giurescu, op. cit., p. 219.
2• Idem.
2s Ion Cojocaru, op. cit., voi. I, p. 228.
26 Idem, p. 223.
21 Nicolae Grigoraş, Privilegiile fiscale in Moldova (1741-1821), în „Anua-
rul lnsaitutului de istorie şi arheologie A.O. Xenopol", laşi, tom. XIV,
1977, p. 41-53.
28 Const. C. Giurescu, op. cit., p. 222-223 ; Un interesant studiu au reali-
zat recent, Dan Berindei, Irina Gavri'ă, Mutaţii in sinul clasei domi-
nante din Ţara Românească in perioada de destrămare a orinduirii fe-
udale, în „Revista de istorie", tom. 34, 1981, nr. 11, p. 2029-2047.
29 Biblioteca Academiei R.S.R., Manuscrise româneşti, nr. 248, f. 42-44 v.
lO Idem, f. 43.
a, Idem, f. 44 v.
a2 Arh. st. Craiova, fondul Gh. Magheru, doc. V /4.
a3 Şerban Papacostea, Oltenia sub stăpînirea austriacă (1718-1739), Bucu-
reşti, Editura Acad. R.S.H~, 1970, p. 72.
l•V. Cărăbiş, Bilciurile şi tîrgurile din Oltenia în secolul al XIX-Zea, în
„Historica", vol. II, 1971, p. 143-153; Georgeta Panelea, Les foires de
la Valachie pendant la p(riode 1774-1848, Bucarest, Edit. Acad., 1973,
I?· 1~4--~36. ' ' ' ' ' - - -. ' -·
TRICOLORUL ROMANESC LA STEAGUL REVOLUŢIEI DIN
1821 CONDUSA DE TUDOR VLADIMIRESCU
de MARIN IORDACHE
La 17 mai 1882, în ~arnizoana Craiova se sărbă,torea un

eveniment istoric deosebit, intrarea în patrimoniul naţional a
steagului revoluţiei din 1821 conduisă de Tudor Vladimirescu
Steagul a fost înmînat autorităţilor militare şi civile ale ora-
şului Craiova de către urma·şul lui Caca'.eţ.eanu Ion, fost căpitan
în ostir.ea re'Volution·a·ră de 1'.·a 1821 în fami ::,a cărnia s-a păs
1
trat 'vreme de peste ş.ase de,cen,!i v'aloroasa mărturie.

în cuvîntarea ţinută cu prilejul donării steagului, maiorul
Cacaleţeanu Gheorghe, fost ofiţer în Garda Naţională, spu-
nea: „Domnilor comisari sînt 61 de ani de cînd cu cea ma
mare îngrijire ş.i ve·nern 1ţie s-a p·ăstrnt în farnil;·a· mea ncest sa-
cru odor, stindardul Domnului Tudor Vladimirescu. După ce,
printr-o nefericită şi fotală soartă, eroul nostru najional. căzu
sub loviturile asasinilor, steagvl său răm9se în mîinile unui
camarad de arme, căpitanul artileriei sale, răposatul maior
Ion Cacaleţeanu, părintele meu. Primind de la bunul şi mu'.t
regretarul meu părinte a,ceastă eroică şi pioasă moştenire, am
conservat-o cu religiozitatea iubirii de patrie, cu veneraţiunea
ce datorează fiul către cei ce l-au crescut, cu speranţa astăzi
realizată că modestul cetăţean, care nu putea decît pîndi, ca
să Ziic aşa, ora de libe,rt.ate şi independenţă a naţiei, spre a
desfăşura naintea ochilor naţi unei acest i mîndru simbol ... ".'
Printre cei prezenţi la solemnita•te se număra şi academi-
c:anu1I B.P. Ha1şdeu, d·e:.e·~at drin partea ministerui\1i· de ,războ;,
cu .aducerea la Bucureşti a steagului în vederea airborărr•ii lui
.la f·e:sti;y.i.ta~·ea să.rhătorirr-ii' irndeperndenţei na·ţionale a Româ-
niei în anul 1882. Pe întregul traseu de la Craiova la Bucu-
reşti, atît pe drum, cît şi prin staţiile de cale ferată, multimea
Q înt.împin.at stea'ţlul d~ lruptă al pan:durilqr cu onoruiri militare
l27
şi înfiă.cărate manifestajii de simpatie, doviadă grăitoare a
înaltului sentiment patriotic ce ardea ca o f.lacără vie în ini-
mi~e generaţiei.
într-o cuvîntare ţinută cu un an mai tîrziu :.a Cmiova, Haş
deu spunea : „M-am consideirat şi nu voi înceta a mă cons>
dera pe jumătate oltean, pe iumătate craiovean. Din munca
mea, din studiul meu, căci munca şi studiul sînt singura n-.ea
avere, din aic·estea mai mu'.t da jumă:ate le-am îmh:,na·t O'te-
niei, le-am consacrat Craiovei ... Se vede că şi guvernul m-a
considerat oltean cînd mai an mă trimisese aci spre a primi
şi aduce la Bucureşti steagul lui Tudor Vladimirescu, o relicvă
conservată de un vete1ran din Craiova•, fiul unui viteaz de pe
acele timpuri ... ". 2
Corespondentul din Craiova al jurna:ului „Curierul din
Tîrgovişte" prezent la festivitatea donării steagului consem-
na : „ ... S-·a predat ţării odorul preţios ... steagul Domnu[u·i Tu-
dor Vladimirescu. După 61 de ani, na1ţiaromână a recunoscut
şi legitimat că Tudor a fost Domnul Românilor. Armata din
garnizoana Craiova a primit din mîinile maiorului Cacaleţea
nu, steagul sacru pentru popor. în aidevăr, deşi tîrziu, drepta-
tea însă s-a făcut. Steagul s-a primit p1rin p·rezentarea armelor
de către armata compusă din fiii, nepoţii şi strănepoţi,i .acelo-
ra care luptaseră cu Tudor sub acest steag acoperit de laurii
de recunoştinţă din parteo naţiei ... " :i
în amurgul zilei de 15/27 mai 1821, ridicînd tabăra de !a
Cot:roceni, Tudo1r cu întreag.a sa oştire pleca din Bucureşti,
hotăr-î: fiind ca în faţa puhoiului turcesc ce invada·se ţar.c;
prin nu mai pujin de opt puncte, să se retragă în Oltenia în
mînăsti·rile întărite şi din timp aprovizion·ate unde i se oterea
o bază de rezistenţă indelun·g·ată. în cuvînt-area de plecare
din Bucureşti, Tudor Vladimirescu spunea : „ ... trebuie să de-
şertăm puşca noastră în carne de turc, de vor năvăli pe noi. .. "
în prealabi: Tudor aranj•ase cu Bimbaşa Sava să-şi une·ască for-
ţele şi să atace din meirs principiala armată turcească ce îna-
inta sp.re Buwreşti. Dar căpetenia eteristă, înţeleasă cu turcii,
a părăsit oraşul noaptea, pe furi ş.
La Goleşti, Tudor Vladimiresicu a făcut o ultimă încercare
de a coopera c.u lpsi!anti, dar căpit.anii eterişti erau pireocupaţi
de inkigi şi pl·anuri egoiste, menite mai degr·abă să dăuneze
·int·ere·se1:or r.evo'.uţiei de :a 1821 şi a•!e poP'orului r·omân, decît
să se unemcă cu Tudor împotriva pe.ricolului comun. Văzîndu-se
în mîinile unor căpetenii eteriste şi înfelegînd bine 1în cele din
urmă intenţiile ucigaşe ale acestora Tudor nu a ,ezitat să-i în-
128
frunte şi nici să le asc,undă
soarta ce-i aştepta : „La ce vă ser-
veşte să mă omorîţi ? căci turcii sînt în ţ·ară şi voi singu1ri n-o
să puteţi niciodată lupta cu ei. Eu unul nu mă tem de moarte
căci am ştiut că înainte de a fi ridicat stea.gui pentru dobîn-
direa drepturilor ţării mele, m-am îmbrărnt cu cămaşa mor-
ţii".
Cu puţin timp înaintea plecării sale din tabăir.a pandur:-
lor, Tudor a lăsait comanda oastei şi steagul acesteia căp:ta
nului Cacaleţeanu Ion. în acela~i '. i:np, Tudor v:,adimirescu a
mai în:~edi1 nţat acestui1a sab:.a şi u,n inel pe ca.re î' fc.:os.ea
şi ca pecete zidndu-i : 11 Păstrează tu aiceastă sabie şi ,acest
inel ce-l am de l,a părinţii mei ; mi le vei înapoia, vrînd Dum-
nezeu. să mai trăiesc, ·iar de nu ne vom moi întîlni, păs~rează-le
ca semn de prieteşug".
Sabia lui Tudor Vl·adimirescu a fost păstir.ată de către Ca-
caleţea•nu Ion .şi urmaşii acestuia pînă în anul 1916 cînd a fost
r 1 i:fca~ă de căfre ocupanţii ge,~mani', :a.r i·ne!u·:-pe::e~e a1: a:es-
tuia, :n anul 1934 încă se mai afi!a a·su:;:ira lu: Constantin Ca-
ca'.e.tzea,nu' di·n Craiova, nepot a'. lui Ion Ca·::a·:etean·CJ.
Vestea miselescu:ui asasinat săvîrsit de eteristi ·s-a abătut
ca un trăznet În tabă1ra pandurilor de 'ta Goleşt;_'lpsilanti spe-
ra ca prin eliminarea :ui Tudor 1să-şi subordoneze întrea19a oas-
te a pandurilor răma~ i fără conducător. în situajia creată, că
pit·anul Cacaleţeanu a hotărît să adune pandur·ii spre a-i con-
su:to. într-o glă<suire, pandurii au răspuns: 11 Dacă Domnul Tu-
dor este mort, noi ne ducem pe la casele noastire ... ". Atun.ci că
pitanul Cacal·etean·u Ion aplec înd în jos steagul oştirii 1-a săru~
1
tat în foţ,a pandurilor aflaţi în poziţia în genunchi, 1-a scos de

pe lemn, l-a, chitit bine şi înfăşurîndu-1 peste mijloc, pe sub că
maşă, l-a acoperit cu o maramă ce„i servea drept cingătoare.
După ce a concediat oştirea a luat o căruţă şi însoţit de şase
panduri a tirecut Oltul, îndreptîndu-se spre Ţîmbureştii Dolju-
lui. Acolo, la casa părinteaiscă din satul natal, în liniştea nopţii,
căpitanul pandur asigură steagului o ascunzătoare numa•i de
el stiută.
· Este cunoscut că, în timpul retragerii la Drăgăşani, pandu-
rii au dat prima bătălie cu turcii, ieşind învingători. în cea de
o doua băită:ie dată între eter,işti şi tuirci tot I.a Drăgăşani, oas-
tea lui lpsilanti a fost sfărîmată.
După aproape două decenii de l1a memorabilele evenime;i-
te istorice din anul 1821 bătrinul căpitan de panduri, Ion Ca-
caleţeonu, presimjind că i se apropie z1iua din urmă, şi-a che-
mat fiul şi i-a• zis : „Aici este in.gropat de mine steagul Domnu-
129
lui Tudor Vladimirescu sub care am luptat pentrn neatîirnared
ţării. Vremuri'.e sînt grele şi trebuie să-l ~inem aici. Dacă voi
muri, să nu-l scoţi decît după ce se vor linişti lucrurile în ţară".
După moarte.a tatăl 1 ui său, Gheorghe Cacaleţeanu a făcut o
nouă a•s.cunzătoa:re steagului în dorinţa conservării lui în mai
bune condiţiuni. „ ... Am văzut ascunzăt·oarea din casă !... am
văzut steagul. El este destul de mare, lu·crat în mătase albas-
tră, dar, fiind de timp rupt în mai multe bucăţe·!e, graţie d-lui
general Cerchez (care recomandă d-foi Ca.caleţeanu un bun
maistru) steagul s-1a aranjat destul de bine ... şi poate d1,1ra mult
ti:np. Pe steag se află desenat, cu multă artă, în mijloc Sf. T1rei-
me, la dreapta Sf. Teodor Tiran - pa•tronul lui Tudor; la stînga
Sf. Gheorghe - patronul armatel1or. Sub acestea, vulturul Româ-
nie! cu crucea în gură, ·avînd pe ambele părţi, scrise aceste ver-
suri :
Tot norodul românesc,
Pre tine te proslăvesc ;
Troiţă de o fiinţă,
Trămite-mi ajutorinţă
Cu putere.a ta cea mare
Şi cu braţul tău cel ta re,
0
Nădejde de dreptate
Acum să am şi eu parte.
1821 Ghenarie 5
Aceasta este p·rima descriem a steagului şi aparţine acelu-
ia;i co-responde·nt a.l ,,Curi·ern:u·i· d;n Tîrgovişte" care a văzut stea-
gul cu ornzia donării lui în oraşul Craiova şi ascunzăto·are.a din
casa de la Tîmbureş·t·i. Mai tîrziu steagul a fost descris de mai
mu!ti cercetă-tari iar mai recent de asemenea a tost descr.is de
cătr'e Elena Pălănceanu de la Muzeul de Istorie al R.S.R., care
apreoia 0 ză : „Pentru noi, import.anta deosebită prezintă partea
de pictură situată sub Sf. Treime şi care, în interiorul unei ghir-
lande de frunze de daf1ini aurii, redă o acvilă neagră, cruciată,
cu sbowl jos. Faptul că Tudor a ţinut ca acvila - element de
bază al stemei Româneşti - să figureze pe steagul sub care a
rid:cat oştile de panduri, ne îndreptăţeşte să cr·edem, odată mai
mult, că el socotea mişcarea, o acţiune a întregul-ui popor, a
întrngii ţări, şi dorea ca acest lucru să se ştie ... " 5
Versu•rile de pe st·eag sînt scrise cu mere chiri'.ice a•urii şi
au fost atribuite episcopului de Argeş, llarion, susţinător al re-
voluţiei şi bun prieten al lui Tudor Vladimirescu. Data înscrisă
130
sub aceste versuri - 1821 ianuarie 5 - reţine atenţia asupra e-
x1istenţei steagului încă de la începutul ma•rii ridicări la luptă
pentru dreptate socială şi naţională. Data reală a intrării sit·e·a-
gului în patrimoniul naţional este ce.a ară:·ată mai sus - 17 mai
1882 - si nu anul 1873 ce în mod eronat a fost menti onat de 1
u·ne!e surse ca dată a donării s~e,agului. După păre·re~ noastră

în anul 1873 stea·gul lui Tudor Vladimirescu a fost adus de la
Tîmbureşti la Craiova p·entru a fi expus în cadrul une1i expozi-
ţii organizată în acel an în s.al·a cea more a !iceului din locali-
tate după cum confirmă un mart•or ocu'or al vremii : „Tot înain-
te de anul 1874 a păfruns întîi în sala mare [a Fee.ului unde]
(Societatea craioveană pentru învăţătura pOp·orului român) des-
chisese o expoziţie. Aci am văzut pe pereţi, covoaire, desenu.ri
şi steagul lui Tudor Vl·adimirescu ... " 6
Depus la Arsena·lul Armatei Bucureşti, apoi I.a Muzeul Mi-
li~ar Naţional (Muzeul miVit·ar central) t-recut prin sita timpului,
reparat şi întreţinut steagul lu1i Tudor Vladimi.rescu a rezistat
celor aproape 16 decenii şi în pirezent poate fi văzut la Muzeul
de Istorie al Repub'.icii Socia·liste România.
înfăţişînd una dintre mărturiile ·cele mai reprezentative ale
istoriei patniei noasitore, ale luptei revoluţionare ale poporului
român pentru eliberare socială şi indepe·ndenţă naţiona!ă, stea-
gul revoluţiei din 1821 are ca parte componentă un ciucure tri-
color, mărturie semnif,icativă a istoriei tnicoloru'.ui românesc.
Dacă şi alte steaguri medievale posedau oiucuri (remarca
aparţine lui NicolJ(]e Iorga) ciuwrele steagului ridicat de Tudor
Vladimirescu şi pandu1rii săi l·a P·adeş în anul 1821, apare cu
tot·ul atît ca formă, cît şi ca fond pr1in coloritul său aparte -
roşu, ga:ben şi a'.basfru, adică tccmui cu!cr:.:e trico.'oru:u: ro-
mânesc s;mbol naţi::na'. a: popcru:ui nostru. Re!·a·'iv re:·3i1', '.a
propuneirea secret·arului general al Partidului Comunit Român,
preşedintele Republicii Soc:a'.1isre România, tovarăşul Nioolae
Ceauşescu, trico'.orul s-a co,:1sfiinţit în :imnul de st,at al Rorr.â·
niei soC:.a·:iste si în ce'. a·: FrontU''.ui Democratiei ~i Un;tă+;;. So-
c:a~1is'e. · · · ·
Despre această prirră man:fes·tare a tricolorului românesc
la ste·agul lui Tudor Vladimirescu, dr. Aurel Meitzulescu cam a
ceircetat şi descris pentru prima oară ciucurele tricolor al stea-
gului spunea : „sînt ferici'. de a poseda, acest ciucure în Muze-
ul rri'.i11ar ... din Craiova al căr·u·i d1ireotior s~nt, şi după modesta
mea părere el este prima manifestare a tricolorului nati·onal. la
un drapel al oştirii unui domn, în speţă, la stea.gui Domnului
Tudo·r Vladimiiirescu ... afirma cu toată tăria că ciucurele ... este
Dl
c:u s.igurantă originlal de I.a drapelul Domnului Tudor Vladimi-
re;sou~ că el a stat pe port-drapel, sus sub săgeata sa,u crucea
de deasupra portdrapelului şi că era prins acolo de cuiul ciu-
curel1ui ... " 7
Sumar desciris acest ciucurn ni se înfătisează astfel : Trei
ciucu1ri mai subfiri din mă'.i:Jse fină cu firele' ~ăsucite de dimen-
siuni ega!e în c~lor1ile tricoloru'.vi, se uneau la partea lor supe-
rioară printr-un şnur de m6tme şi emu p·revăzuţi cu un sistem
de prindere, format din discuri şi sfere metalice ornamentate,
globule şi şnuruiri de mă~ase mai gros, roşu, 1a!ben şi albas-
t:ru. Printr-un inel, o toiartă meta:ică şi un cui-sulă. anexă, ciu-
curele propriu-zis se fixa la, partea superiomă a hampei sub
vîrful acesteia.
De menţiona·t, că fiecare dintre cei trei 6ucuri componenţi
a1i ciuwrel·u1i propriu-zis au fost alcătuiţi atît din :fire lungi de
mătase cit şi din fire souirte (pe jumătated ce:or lungi). Aşeza
rea firel,or scurte peste cele lungi evidenţi·ază lalfiecare ciucure
în partea, supe·rioară una din cu:orile tricolorului iar lîn pa:rtea
in.feriioară alta, pînd naşt·e·r·e în felul 1acesta în 1ansamblu la un
dub:u ciu1:ure tricolor roşu, g·alhen şi albastru.
Ciuciuirele trico:or descris a fost purtat pe steagul oştirii
revoluţionare din 1821. La Gol,eşti, în momentul scoa,ter1ii stea-
gului de pe hampă ciucurele t1rico'.or a fost separat de ste1ag,
situaţie în care s-a găsit Ş'i pe timpul păstrării în familia Cc-
caleteanu.
'în anul 1934, cu ocazia unui congres de ci,rheologie şi nu-
misma11ică ţinut Io Craiova ,în cadrul căru:a s-a 01rg'anizat şi o
expozijie, · oraiovenii au P'U~ut admira printre alt·e lucruri şi o-
biecte peirson·ale ce ,aparţinuseră lui Cacaleţeanu Ion şi Cacale-
teanu Gheorghe şi ciucure·le tricolor al ste·agulu'i' revoluţiei de la
1821, expus de către Constiantin Caletze·anu. Ţ,ot în anul 1934,
Cons1t1ant;n Caletzeanu a donat Muzeului militar din Craiova .::i-
cest ciucure ou menţiune'a· scrisă că el aparţine ste·agului Dom-
nului Tudor V:1adimirescu, ciuiouire moştenit în familia s·a de :a
unchi·JI său, Cacaleţeanu Ion.
Cu mult timp înainte de anul 1934 oiucurel1e tricolo,r în cau-
ză a fost văzut de C.V.Obedeanu în casele familiei Caca:ete anu 1
din Cra·iova, sfrada Unirii, fapt consemn,at în „Arhivele Oltenie·i"

nr. 43-44, din mai-iunie 1929, pag1ina 254: „Steag:ul avea trei
oiucuri w oaniafuri de argint şi fiirele de mătase în .culorile na-
ţiona'.e".
Împrejurarea în care ciucurn'.e trico'.o.r a f.os~ de.nat patri-
moniului n'a.ţional în 1934 - cu 52 de ani mai tîrziu decît st·e agul
1
132
că·ruia îi aparţinea, a oferit rrileiul unei ·ample dispute între
Aurel Metz.ulescu şi ge•nerolu Radu Roset.ti pe 1•ema a•utenticită
tii acestui ciuciure, dispută maniifest1 ată îndeos·ebi în ,cadrul con-
greselor de arheologie şi numismatică din anii 1935 şi 1936.
Autoir al lu 1 crării „ ... Cînd S""'Cl -0doptot steagul .t1rico:or la
noi" 8 în care pe baz·a unui hat:işerif din anul 1834, publ1icat
în „Buie~in·ul, gaz1 et.ă ofidală din Ţana Românemcă", nr. 34
din 14 odombiriie 1834, R•adu Rosetti aprecia că alegerea tri-
colorului ap•mţine domniitor1ului. Al. Dim. Ghica şi că steagul
tricolor a fost adoptat pe~'.iru întîia .oară în an·ul 1834, oa dra-
pel al a•rmatei muntene.
Tn disput1a aminlită R·adu R·osetti nu -admite·a existenta tri-
co:orului la· un s1te1ag anterior anului 1834, mergînd pînă la
negarea aut·ent;.c•ifăţii 6u·curelui t1ricol.or al steagului revolu-
ţ1·ei din 1821. în acelaşi timp, Radu Rose.tti afirma că sultanul
„ din a sa proprie concepţie a dat drap·elul în felul aces~·a
pentru armatele Munl~eniei, cu culorile naţi·on1ale de astăzi", !J
ne•gînd ceea· ce a·f:rmase a.:1~er.i:::ir despre dra'Je "11• ~rico"rr a'
1
1
'
Munteniei că alegerea ac·estui·a apmţinea lui Al. Dim. Ghica.

A băinu:t de sub:·e·c~i.vism provai'.ah pe Ma·hmud li cere O·" fi me·s
pînă acolo încît să ţ:1îindem·că şi să conceapă pentru Munt·enia
ste•ag roşu, ga:ben şi albastru conţinînd şi vulturul cu crucea în
cioc, fă.ră a stre·cura în el ceva din steagul cel rr.are şi verde
otoman foarte p1retuit şi respectat de turci, înseamnă a sub-
est·ima tocmai .ace·I nestrămutat patriotism românesc adînc în-
rădăcinat în conştiinţ.a p·oporului nostru.
Hat·işerif ul citat consemnează cu claritate aprobarea dată
de sult·an, lu1i Mexandru Ghica care solicitase ca ste.agul cel
mare ol Munteniei să conţină culorile roş·u, galben şi albastru
şi vulturul muntene sc (element nelipsi~ din heraldica româ-
1
nească de la V~adisl1av I). Să lăsăm însă să vo1rbeiască hatişe

ri.ful la ca·re ne referim. „Hatişerif împărătesc nr. 34 pentru
steag. Deosehitule între cei mai al·eşi a•i neamu:u·i ... t·u ob'ădu
itorule al Valahii Alexandru Ghica vodă fie-ti sfîrsitul cu b;-
ne ! Ajung:nd arnastă împărătemcă poruncă 'ştiut să-ţi fie că
pe lîngă împăiră~e~~·ile Noastre înalte daruri revărsate către
supuşii Noştri Rumâni, binevoind, aprobăm după a ta rugă
ciune ~i dme de ste·aguri ... prin înalta Noastră împărătească
poruncă se dă la corăbiile cele negustoreşti steag cu faţa gal-
benă şi roşie avînd pe dînsul1 şi stele şi la mijloc pasărea alb'v.:is·
tră cu un ciap. Iar la ac 1 e~·e ostăşeşti alt ste·ag cu f.ata r0şie, al-
baskă şi g·a:benă avînd ~i acest·a s1~ele şi pa·să·rea cu un cap Ici
mi)oc prec•um de către noi s-•a găsit cu oale. Poruncim diar ...
13:1
tu oblădu•it.orului (•al) ace·stu,j Princip·at p•rlmirid ac·est al nos+ru
'semn îl ve·i face cun1oscu.t atît corăbiilor negustoreşti a:e Vala-
hii cît şi la· oştiril·e Ţării spire a şti că s-au dat voie să aibe a-
ceslte pomenite ste·aguri şi te vei silii a aduce înfru îndeplin•i•re
ace·astă a no•astră poruncă ... ".
Steag.ul lui Tudor Vladimirescu şi ciucmele său t.ricolor,
piese de o certă valoare istorică, preţioase mă0rturii din vre-
mea mari i ridicări l·a luptă a maselor de la· 1821, he-au fost
0
tran•smise nouă de către un p:a.rticip·ant la ace·ste evenimente

căpit·an în oastea panduri:or, şeful art:il·eriei acesteia, cel care
le-·a salvat în 1821, le-·a păs·trnt în continuare şi le-a lăsat ur-
maşilor săi spire a f.i donate patr imoni1u:lui naţional la vremea
1
p·otrivită. Ciucurele t.ricofor al steagul·ui lui Tudor Vladimires-

cu SJe găseşte în colecţiile Muzeu·lui militar centra: din Bucu-
reşti, sub numărul de inveh~1ar 19645, provenit de la Muzeul
mi 1lita·r din Craiova.
Prezenţa tricolorului românesc la ste•agul lui Tudor Vladi-
mirescu a fost menţionată şi de căke Steliia•n Metz.u.:escu în~
t.r-o lucrare a sa di:n anu1l 1962 ; „ ... susţinem c·ă prima· dova-
1
dă a tricolorul·uti românesc o aflăm de l:a Tudor Vladimirescu

(1821 )...". tO
Dacă '.•a 1821, cu t-reispr·ezece a·n·i î•naiintea adopt.ării lui.
o~icj,a.le - tricol·oruil românesc ex·ista la steagul lui Tudo,r Vla-
dimirescu, origineia sa se p1ierde însă în trecuitul îndepă·rt·at al
istoriei poporului nostw. Nu de mult culorile tricolorului au
fost scoase la iveală de sub un strat v.echi de pictură datînd
din an·ul 1808 la B·ise.riica Dîrste - Braşov, relatare apărută in
,,Mag.azin istoric" anul XIII nr. 10 (151) octombrie 1979, p.61.
Exi,stent·a unui ste·ag tricolor 1l1a sfîrşi~ul seco•lului al XVl-
l·ea nu ne este cunoscută. Se po·ate afirma totuşi că şi Mihai
Viteazul s-a gîndit la un steag care să întruchipeze culorile
n·aţionale ale întregulu1i popo· :român 1 a le steagurilor celor
t.rei. ţări româneşti, unite pentru prima oară sub un singur
ste·ag la anul 1600. Precipi1tarea evenimentelor, din ultima pe-
rioadă a domniei Viteazului, nu i-au mai permis lui ,Mihai,
realiza1re·a mult doiritulu·i v is. Există însă dovezi că tricolorul
1
a fost fo!1osit de către Mihai Vitelazul în f.impul domniei sale;

„ ... rămîne incontest·abil faptul că el (tricolorul) a existat ca
arore în timpu·! lui Mihai Viteazul!, deoarece îl ,întîlnim la
diplomele de înnobila.re aco·rdate de cătire acest·a, atît pe
lambrechine, cît şi pe scutul blazoanelor... Folosirea repetată
a tricol·orului pe bl·azo·anele diplomel1or pe care '·e-a acordat
nu poate fi întîmp~ătoiare şi nici l1ipsită de semnificaţie". 11
134
„Tre:ri culori cunosc pe lume" roşu, galben ~i albastru, cu-
lairi:e drape~ului p'Ot·riei noastre România Socialistă. Rupte din
sinul naturii înconjvrăto1are, adînc în•rădăcinate în conşt.iinţa
gener·a)"iilor, cele trei cuf1ori sînt frecvent înnlnite în tradiţia
orn'.ă şi sc ri·s6 a popciru ui nos~ru : „ ... Şi-apoi. c.:ca-n ţe•sătu.J
0
01
ra-ţi de rTlătase s-a-ntrup·at I Ceru'. zi'el='r de vară '.im..,e.de ~i

nepătat / (·a:bastru) Spku-nbefş1 ugat a·I holdei ce se leagănă
de vînt / (g·alben) Sîngele ce-a curs spre s:a.va strămoşescului
pămînt / ('roşu) ... ".
Origine·a tiricolo.rulu1i românesc trebui·e căutată în înde -
pări1atul trecut, al p•oporului nostru în locu'! şi med•iu·I social
şi naţicna·'. în ca·re el· ~i-a dus existenta de-a '.uni:w:• mi :e.n·.;1·.or.
1
Larga lor reprezent·are, atît în ve•chil·e p:ctu·ri hisericeşti, Ciit şi

în lucrătu.r·ife P'Opul'a•re şi co•stume.fe na'.ionaole 1româ.neşti :
sco•arţe, veilinţe, zăve'.ci, fote, i·i, cămăşi cu rîuri, fete de p·ernă,
b3te cu ciu-cur-: şi a:te"e, a~-es~ăo exist-enţa unei vecihi tr.adiţii şi
o semnificatie a unui înalt .ideal nationa!. Potrivit acestei tra-
di;ii ste·agu~ile tricolore ale revoluţionarifo.r de ~a 1848 au flu-
turat dincolo şi dinco·a·ce de Carpaţi ln toate cele trei ţări
româneşfoi.
NOTE
' „Curierul din Tîrgo\·işte", acticol publicat Î'1 numărul din 20 mai 1882
şi se.nnat de către corespondentul său aflat la Craiova.
2 B.P. Haşdeu, discurs ţinut la Craiova la 13 apr:lie 1883, în „Arhivele
Olt~niei", anul VIII, nr. 53-44, mai-augu5t HJ29, p. 375.
:1 „Curie~ul din Tîrgovişte", numărul din 20 mai 1882.
4 Prin schimb.1-re"l numelui Cacaleţeanu 'I d venit Ca!etze:mu.
0
5 Ekna P2!ănceanu, Steaguri din colecţii\~ muzeului de Istorii' al Hepu-.

bPcii Socialiste România în Muzeul Naţional I, Bucureşti, 1971, p. 130-
137.
6 M. Theodorian - Carada, Su\'eniri din liceu în „ArhiYele Olteniei" an.
XII, ... 1933, p. 279.
7 Dr. Aurel Metzulescu, Ciucurele steagului Domnului Tudor Vladimires-
cu - originea steagului tricolor român, în „Buletinu! Uniunea Ofiţ~ri
l'Jr de r.:>zen·ă", an XV, nr. 1-2, ianuarie-februarie 1938, P. In această
!unrare apar.c o descriere amănunţită a ciucurelui steagului.
0 •• Memoriil~ secţiunii istorice ale Academiei Române", Seria lll, tom.
XI, mer.'.!. '.!, Bucureşti, 1930, p. 31-32.
? Dr. 1\ur;ol Metzulescu, op. cit., în care pe lingă descrierea ciucurelui
tricolor al 'te:1gului se consemnează 'ii disputa dintre autor 'ii genera-
lul Radu Hosetti în legătu1 ă cu originea ciucure~ui trico'.or al 'teagu-
lui lui Tudor Vladimireo;cu.
iJ .Ste:hn Me1zule~cu, H.epreze'1tări şi imcripţ'i rcligio'1~e ~f'.c1te pe ctea-
gurile din trecutul ţărilor româneşti 1500-1855, h „Gla~u~ Bisericii", an
XXI, nr. 9-10, septembrie-octombrie 1962, p. n4.
11 E!ena Pălănceanu, op. cit., p. 13a-13U.
135
TNSEMNARI CU PRIVIRE LA REVOLUŢIA DIN 1821
de ELENA UDRIŞTE
Pe meleagurile Gorjului, unde Tudor din Vladimir a a-

prins pentru prima dată flacăra revoluţiei din anul 1821 ce
s-a întins cu repeziciune în întreaga ţară, s-au păstrat şi se
mai păstrează încă multe măduri:i cu privke la evenimentele
care au deschis un capitol nou în istoria patriei noastre.
In cîntece şi ba],ade, în povesti.rile bă,trînilor - trransmise
din generaţie în gene,raţie - în zapise şi hrisoave, în însem-
năl'i pe marginea filelor din vechile bucoavne şi c'\rţi b'.<ier'.-
ceş.ti, se mai păstrează şi astăzi amintirea „domnului Tudor"
'ii a „marei răzmeriţe" din 1821.
Dacă în cînteee şi bailade, în povestiiri, în t:adiţia orală,
marea răsooală popul21ră s-a bucurat de simpatia şi rdeziu·ne.a
totală a ma~loc, în documente, în diferite1e însemnări, eve-
nimentele anului 182i sînrt: pirivite în raport cu poziţia so
cia.Jă a cehii oaT·e le cons.ernne:iză .
1
. ' Intr-o îru;.emnaii-e din anul 1822, un Grigorie logofMul,
diri rîndul rriidlor slujbaşi, saria cu 1'€spect despre „slugeirul
Tudor", la un an după moartea acestuia, ceea ce ne face să
credem că part:cipase el Î11iSiUŞi la revoluţie :
„La leafu 1821 ati ven.it slugeir Tudoir cu V·reo 30 d-e a.rnă
uţi de la Buclllreşti şi viind la·Tîrgu-Jiiului au luoat pă culcer
1
turci cu t(a)l(eri) şasă şi dîridu--o popi(i) Pătru Scc.rţ.anu din o-

l-au închis în Tismana şi mult l-au ţinut la pedeapsă.
Apoi au pqirnit TudQir în ţ,ară a sani la pandu,ri şi au strîns
mulţime de oameni şi cu cîţiva s-au dus el la Bucureşti, iar
ceilalţi i-au lăsat pin ţară, şi unde găs(e)a neam d2 ciocoi îi
căznea şi jăfui.a.
Apoi mai la urmă au venit sumă de tu~i şi au izgonit
toate oirdiile, tăind mulţi, atît din panduiri cit şi din arnăuţi, şi
au făcut mari ja.furti", · aprinzind şi casă pîn sate. Ap°'i s-au ri-
q.Lcat turci(i).
ŞI am soris cu mină de ţărină, mîna va putrezi iar slova
să va pomeni.
1822
Grigori.e logofăt".
Cu totul altfel şi de pe alt.e poziţii sînt descri.se evenimen-
tele anului 1821 de către biv vel oluoorul Poroineanu 2 .• int'f'-o
însemnair·e pe un Apustol, :i, cumpărat cu „cheltuiala" manas-
tLîii Tismana şi cu „ostăneala" acestiua, la scurt timp după
înnăbuşire.a r.evoluţiei.
Pentru marele culceT Poroineanu - pe ca.re N. Iorga l-a
cairacterizat că a fost „omul tuocilor" şi că el a călăuzit tru-
pele tul'Ceşti în mai-augoot 1821 în Oltenia" - revoluţia a fost
o „apostasiie", că „au despoiat pă boieri şi pă alţi pămînteni
ce au avut puţină bună staire", că „au despoiait chiiar şi sfinte
bisărici... îndt niici cărţile bisericeşti n-au lăs«11t". Mîntui;rea a
venit în:să de la „mifostivul împărat sultan Malunut... (ca;re)
au .trimi,s oaste tu1roească de s-au bătut cu apootaţi(i)" :
„La leat 1821, făcîndu-să apostasi:e în Ţara Tiomânească
de către stră·:nărbat~ ce să adunasă în ţară, adecă co.chinţi,
greci, sîrbi, c_:rnăuţi nu numai că au despoiat pă boieri şi pă ;
alţi pămînteni ce au &vut puţină bună stare şi au despoiat
chi~a.r şi sf'ntt:> b:săirici, precum au desp-::iiat şi acest sfînit lă
caş ce să numeşte mănăstLrea Tism2ni(d) încît nici cărrţile bi-
săriceşti n-au lăsat. Şi s-au cumpărat această cu cheltuiala
mănăstkii şi cu sirguinţa şi ostăneaJa mea. Milostivul nostru
înpăr.ait sultan Mahmut tot într-acest leat au trimis oaste tur-
c2ască ~i s-au bătut cu .apostaţi(i) Ipsilant cu ai săi în Diră
găşani, carei au fost o.dunaţi sum[1 pînă la 11.000 şi turoi a·u
fost 1.500. Şi din bătaia ce au făcut cu dinşii, s-au prăpădit
mulţ.i. Iar pă ceilalţi gonindu-i şi izgonindu-i din ţară mai. mulţi
au tirecut în ţ«1ira nemţească şi nu să ştie came înco<bro s-au îm-
0
prăştiat. De aceia am scris ca să să ţ:e minrte.

Po:ro.ineanu biv vel clucer".
Trupele turceşti, de altfel, intraseră în ţară cu scopul măr:..
turisit d2 a o curăţa de :răsculaţ.i. În această acţiune au primit
tot sprijinul din partea boie-rirnii reacţionare, care-şi vedea pri-
vilegiile ameninţ:-te de o ncuă revoluţie. ·
Cu atît mai mult s-a .aipEoat c2mpank1 de pedepsire în
judeţ.ele Gorj şi Mehedinţ.i, de unde ÎJI11Cepuse focul revoluţiei.
Iată cum descri€ Alex. Şteful.escu, cunoscutul istoric gor-
jean, reprimarea răsculaţilor din judeţul Gorj : ·
138
„Sîngele începe iairăşi să curgă. Turcii, crezînd pe Tudor
aliat cu etedş.tii, tăi.au la lume fără alegere nici oruţare de
virstă sau sex sub pretex că sînt cu el. Se plătea cite o rubia
de 6 lei de fiecare cap de pandur. Mulţi oameni nevinovaţi
piereau sub sabie numai din simpla piră a unuia sau a a:ltuia.
Paşa turcesc îşi va av.ea conacul în oraş (Tkgu-Jiu) în ca-
sele pitarnlui Dwni.trache Mă1dărescu, tatăl Măldăreştilo;r. în
pridvorul casel.air se făceau grămezi din capetele tăiate pentru
a le plă1 ti. Constantin Broş:teanu, tatăl lui Zamfir şi Alecu
Bmşteanu, s~a dat pe lingă paşa şi i-a ceirut cîţiva turci ca să
prinză şi să ta~e nişte panduri ascunşi în sait·e şi în oiraş:-,
Paşa îndeplinindu-i cererea, Broşteanu a plecat la Broş
teni, unde fiul său avea harem de femei şi la Turceni şi a tă'iat
pe toţi oiamenii pe cari aviea ură". 5
Cllirînd după măcelurile făcute de turci la instigaţiile bo-
ierului Constantin Bmşteanu - despre care s-a amintit
acesta a murit de o „baolă năpraznică" şi a fost înmormîntat
la Biserica DomThească (Catedrala) din centrul ocaşului, care
pe atunci era înconjura.tă de cimitir.
„Poporul indignat" - după cum scrie Alex. Ştefulescu --
pentru fă·rădelegile ce le săvîir~e!'.te în vi,aţă" l-a dezg;mpat în-
tr-o noapte şi l-au expus priviirii tuturnr răzimat, gol, de pi'i-
retele bisericii, ba încă şi mutilat ruşinos. Toată lumea trecea
pe lingă cada.vru făcîndu-işi oruce îngiroziJtă de stra.şnica pe -
deapsă a lui Dumnezeu şi a oam.eniloir !" 6
Încă un fenomen al .revoltei sociale - crudul boier nu

scăpase nici în momnîn.t de răzbunail"ea c.ea dreaptăa poporu-
1ui.
Alexandru Ştefulescu, care a .trăit între anii 1856-1910,
culesese desigur multe infocmaţi.i de la bătrînii generaţiei a -
nulud 1821, unii dintre ei participanţi activi la revoluţia lui
Tudor ce zdruncinase din temelii rosturile judeţului şi ale ţăirii
întregi.
Consideraţiile sale că bo:erul - chiar şi după moail"te -
primise o straşnică pedeapsă din pail'tea lui Dumnezeu şi a oa-
menilor ne arată limitele de înţelegere ale epocii sale, da;r pe
de altă pairte, din aceste consideraţii se desprinde adeziunea
totală a isto:ricului pentru pedeapsa ~ată <:l_e mare, masă a „oa-
~rli11or", a poporului.
Acest episod din istoria Gorjului părea desprins dirutr--0
legendă, mai ales că Ştefulesiou nu menţiJOnează izvoarele de
care s-a fol{)lsit în rel.ata·rea sa.
Dair iată că două însemnări de mînă pe o evanghelii·e 7 ce
se păstrează în aThiva biser'..cuţei de lemn din Gureni, corn.
PeştLşani, nu numai că atestă oele wr.ise de istoricul gorjean,
dar în acdaşi timp elucidează, mai bine zis infirmă, cele
consemnate de biv vel clucerul PoroLneanu în privinţa jefuito-
rilor de biserici.
Pe aceeaşi filă, apare mai întîi însemnarea medelnicerului
Grigore Bălteanu - pe care îl întîlrnim în documente în cali-
tate ele epit.rop al bisericii domneşti (Catedrala) din Tîrgu-Jiu
- în care arată că dînsul a cumpărat evanghelia cu opt ta-
leri:
„Tal.e(ll'i) opt s-au Tăspunis 8 de mine. 1821
Grigoce Bălteanu medel(ni) oer".
Sub însemnarea medelnioerului, scrie Şerban condicarul
din Brădiceni airătînd per1peţiile prin care trecuse cartea de
cult respectivă, susţinînd că evanghelia a fost „dezrobită" de
<linsul de la tllirlCii cu şase tal·eiri şi că a împrumutat-o prrotu-
lui Pătru Scorţanu din Tkgu-Jiu, la rugăminea acestuia, pen-
tru a sluji la înmormîntarea fostului logofăt Constantin Broş
teanu - boieirul de cruntă amintke - iar preotul nu numai
că nu i-a restituit-o, ci a vîndut-o medelniceruluLGrigore Băl
teanu, epi1tropul b:sericil unde sluj1ea, cu opt taleri.
„Această sfîntă evanghelie dezrobindu-să de mine de la
twci cu t(a)l(eri) şasă şi dîndu-o popi{·i) Pătru Scairţanu din o-
raş(ul) Tirg(u) J(iu), după rugăciunea ce au făcut ca să slu-
jească pă răp(osatul) vt(oirii) log(ofăt) Cos(tan)tin Broştea.nu,
unde aco1o pe lîngă alţi(i) fiind şi dum-lui me<l(elnicer) Gri -
go(re) Bălteanu, numitu prieot făcî.ndu-să vînzătrnri de sfînta
evanghelie cu vicleşug, adecă ca să ia acei t(a)l (eri) opt de mai
sus de la m!"de(lnicer) şi să-i •rămîie cîştig, şi-au isprăvit cu-
getu. După care prinzînd eu veste de a sa vicleană vînzMe a
lucrului strein, prin dojana ce i-am făcut, i-am luoat sfînta
evanghelie din mînă şi o dau La,r la biserica un.de au fost, spre
pomentrea mea şi a părinţiloc mi1ei. Ci pentru ca să se ştie că
de mine s...au dezr.ob:1t (evia.11gheUa) şi iscălitura dum-lui medel-
(nicer) rămîne achiră 9 De aceea pricina într-această foae.
1821 iulie 20
Şerban ot Brădiceni, oondicar".
140
Din această însemnare se desprinde faptul că ·trupele tur-
ceşti în jafurile pe c~e le-au făcut n-au oruţat nici lăcaşurile
de cult, iar cărţile bisericeşti au deven1t un obiect de oomerţ
ilicit, la care nu se dădea în lături nici cîte un preot dornic
de cîştig, aşa cum atît de plastic, Şerban condicarul din Bră
diceni îl CClJl'lacteriza pe preotul Pă1Jru Scorţanu că : „şi-au is-
prăvit cugetu".
Insemnările contemparane even1menrtelor din 1821 - chiar
dacă unele sînt mai mult sau mai puţin subLootive - pot să
aducă mărturii preţioase pentru studiul acestui capitol impor-
tant din istoria patriei noastre.
NOTE
1 Insemnare pe un Minei pe luna iulie, Buda, 1805, arhiva bisericii „Sf.

Nicolae - Mămăroi" din Brădiceni.
2 Pentru serviciile aduse turcilor, paşa de Vidin l-a ridicat pe medelnice-
rul Poroineanu la rangul de mare clucer (Docum. priv. Ist. Rom., Răs
coala din 1821, voi. II, 1959, ed. Acad., pag. 399).
3 Astăzi, Apostolul (tipărit la Blaj, în anul 1814) se află în arhiva bisericii
de lemn din Pocruia - sat pe raza corn. Tismana.
• N. Iorga, Izv. cont., pag. 305.
5 Alex. Ştefulescu, Isto.ria Tîrgu-Jiului, ed. II, 1905, tip. N. D. Miloşescu,
Tg.-Jiu, pag. 50.
6 Idem, pag. 51
7 Evanghelie, tipărită la Sibiu în 1806, tipografia lui Ioan Bart, arhiva bi-
sericii de lemn din Gureni, corn. Peştişani, jud. Gorj, inv. nr, 12.
e Termenul de „răspuns" are aici înţelesul de „a plăti".
9 Nevalabilă, nulă, fără putere le&ală._
FRAMîNTARI ŢARĂNEŞTI LA ISLAZ ŞI SATELE ;DIN JURUL
SAU îN PREAJMA REVOLUŢIEI DE LA 1821
de CONSTANTIN SAFTA
Re levînd semnificatia momentului de •răscwce de la în-

1
ceputul secolului ·al XIX-le1a în Programul P.C.R. se arată : „Re-

volutia din 1821 condusă de Tudor Vl·adimirescu ma 1 rchează
începutul istoriei moderne a României, un moment de cotitură
în lupta pentru libertate şi drept at1e s·o6ală, pentru scutura·rea
1
jugului domin·aţiei străine şi ·afirmarea drepturi:or naţionale

a'.e poporu:ui român". 1
Cauzele nemi lecite ·ale revoluţiei :se desprind din multi-
tudine'a de docume·nte ale epoci.i, car·e prezintă tabloul jalnic
al societăţii româneşti şi în special cirunta exploatare a ţă-ra
nului român de cătrre fa.narf.oti în strînsă asociere cu boierii
băştin·aşi. înţele!=Jînd stare a d~ nesuportat care se cre·ase în
1
ţară Tudo r Wadimirescu în scriso area către ispravnicul

1 1
de
Mehedinţi, clucerul Constantin Ralet, din 28 ianuarie 1821, a-
rată: „au pre sernne nu vă ajunqe că ;_,a·'.i nrădat şi i··ati
despi·at, pînă cînd au rămas ticăloşii (sărmanii) ţărani mai
goi decît morţii cei din mormînturi ? Şi acum se vede că aveti
poftă cia să-i omorîţi !... Păzeşte-te bine, să nu dai norodutui
vreo pricină cu v re0 împotrivire de arme; că atunci bine să
1
şti, că nici în !=}ăurile şerpilor nu veţi scăpa ; pentru că :noro-

dul ce·I ars şi fript de către dumneavoastră este amărît şi în-
focat asupra-vă." 2
Dintre documentele vremii ce vorbesc de situaţia g,rea a
tărănimii române sînt cîteva scrisori din anii 1819-1821
1
ale
~nui vechil gre·c Dimitrie Secheforie - ·aflat la Islaz, pce moşiile
luate în orendă de la marele neţ1ustor şi cămătar, în fapt stă
pînitorul Olteniei, Hagi Ianuş şi katele acestuia Polihironie Pe-
tru, ce descriu împotrivirea ţăranilor foţă de creşteirea ren·
tei feuda·le, îndeosebi
- refuzul de a prest·a
,- '
claca.
...,
Astfel, dintr-un document reiese că ţăranii din Islaz şi sa-
tele di·n jur refuzau să lucreze cele şase zile de clacă pentru
că „dacă vom face c.ele şase zile de clacă, ne veţi cere două
sprezece, potrivit cu legile mincinoase ce aveţi ; apoi chiar
de ar fi lege pen:ru ace·asta, noi nu vom face niciodată şi
nu ne vom duce la Craiova." 3 Ei îsi dădeau seama că a mer-
ge la organul superior, aşa cum ~rau sfătuiţi de autorităţile
loca'.e - însemna să piardă pentru· că tot ei erau cei năpăs
tuiţi.
Tnt,r-o altă scoriso·are Hagi Ianuş este informat că ,,rumâ-
n:i se plîng hotărît împotriva dumneavoastră, că le-aţi prici-
nuit nenumărate suferinţe"; în continvare arăta că loc1uitorii
din Salcia au fugit din satul ·loor şi declară că preferă să tirea-
că dincolo (în Turcia), decît să se întoa,rcă în vechea săliş
te. Apoi î·I sfătuieşte să sc,r:e la Bucureşti unui p1rieten ca să
aranjeze în aşa fel ca să-i constrîingă pentru a fi ·aduşi îna-
poi.'
Boierii şi vechilii vedeau în ţărani „oameni răi şi zurba-
gii" şi că nu pot fi potoliţi decît numai prin măsuri de cons-
trîngere, dar acestea ·au avut efe.ctul con1'rar, îndkjindu-i şi
mai mu:t. 5 Ţăranii ls'.azu:ui şi din satele din împ,rejurimi nici
un moment nu s-au lăsat intim:daţi de aceste ameninţări,
mergînd cu ja'.be oriunde puteau pentru a-şi apăra drepturile
lor. Astfel, au t.recut Dunărea şi s-au adresat capuchehaiei
din Nicopole cu rugămintea de a le rezolv,a pricinile, dar
acesta ca•re era în sMnsă legătură cu Hagi Ianuş le-a răs
puns că „ ... eu nu mă amestec şi nici n•u scriu". 6 Asemenea de-
mersuri au făcu~ şi la Bucureşti, da,r fără niciun rezultat.
Apăsarea feudală la care erau supuşi ţăranii din satele
amintite nu i-a îndobitocit în măsura în care doreiau boierii
şi în special cei fanarioţi. Ati·tudinea lo,r demnă reiese din
răspunsul pe care l-au dat zapcii:o-r veniţi „toţi într-un gl·as şr
cu un ton urît" au arătat că „sub niciun motiv nu facem nici-
odată dacă".
7
Po!ihronie Petru mărtvriseşte că ţăranii s-a1u ridicat îm-

pOltr;va :ui şi pentrn di:mele mărite abuziv, arătînd că „frate,
astf.el de zurhagii şi oameni răi n-am mai văzvt, cîini turbaţi,
mai ales cei din lsl1az caire ·au întărîtat si satele celela,lte ca
să se poarte potrivnic." 8 Mai departe re'latează că s-au adu-
nat „peste 300 de bărhati din cele cinci sate : ls:laz, Racoviţa,
Racovicio,ara, Moldoveni şi Verdea, moşii ale boierului ban
B,rîncoveanu", din rîndul că·rora vreo „80 sau 100 aveau cio-
144
mege scurte sub şube·le !or, dacă ar fi văzut că cel trimis de
l·a Craiova înce1arcă să pună mina pe cinci-şase, precum spu-
nea, atunci avea să .at·ace, dar am priceput şi am aranj·at". !J
Rezultă că ţăranii erau hotărîfi să se apere cu o·ri·ce preţ
în foţa celo·r ca1re le făcea viaţa de nesiuporifia.t. A•celaşi
·Polihronie arată apoi că ,,sîntem lipsiţi de c:aca a peste t•rei
sute de familii ; ei nu vor fi înduplecaţi dacă stăpînirea nu va
ridica cinci-ze·ce 0 1ameni să-i p.edepse•ască". 10
La o anchetă ordonată de boierul ban Brîncoveanu asu-
pra stărilor de lucmri din zona respectivă ţărnnii au spus
,„toţi într-un glas şi cu un ton foarte urît, că : „noi sub niciun
motiv nu focem niciodată clacă si chi1ar dacă o să trimeată
boierii ispravnici arnăiuţi să ne supună şi să ne oblige să fa-
cem, atunci şi noi, în ami1aza mare vom încărca căruţele şi
vom fugi cu toţii". La întreba1rea· pe baz·a cărei porunci au
fă.cut daco în treout, ei, au răspuns că au fost siliţi de „ser-
darnl Polihronie cu turcii şi cîrjalii ... Ei spun ace·asta şi n-au
de gfod ni:iodată să focă clacă, dar n:ci s'.l ;:i 6'e:wf:i ~
0
,„,„
ce nu vor fi consitrînşi de stăpîni•re şi pînă ce nu vor fi bătuţi
la falangă cîţiva d:n cei care se ame·Sitecă şi nu-: :asă pe cei-
l1alţi să facă clacă."" Tn altă scrisoare autorul a·rată că „s-au
plîns aproape de t.oate, că în zilele noastre au fost jefuiţi
de le-am luat şi căma~a de pe ei. Ei au făcut plîngeri, ară
t1nd că din cauz·a noas+ră vor fugi în Turcia, dacă nu ne-or
schimba în primăvară. Ei s-•au bucurat peste măsură că în
primăvară vom pleoa de la moşii; nu mai pot de bucuirie.
Dar Dumnezeu este bun, pînă la primăvară tot scot eu untul
din ei.'' 12 Ma·i departe se evidenţiază fap.tu·I că ·exploa'.a:3a
era exercit·ată si de fanarioti si de boierii români ceea ce
l-a determinat pe ţăr,anii din· Moz01iea să se mişte, ba· chia·r
să ameninţe că vor fugi în Tu1rcia, iar dacă h două părţi nu
vor face. Şi acesti·a au fumu·ri tot sub i:ifuentn <"•e'or"alti'
(din lsl·az-n.n.} ş~ •au început să focă nazuri, fiindcă şi aceste
sate .ale noastre, după paşti, se vor duce la Caracăl", să li
se facă dreptate. 13
Hotărîrea lor de a-şi apăra drepturile, de a nu se lăsa
intimidaţi rezultă dintir-o altă scrisoare ia aceluiaşi Sache:arie,
care refotează că „mai înt1îi s~au adun·at, vreo Jr.ei sute, la
i.sprăvnicat şi au început toţi să st·rige împotriva mea, că am
ruinat aceste s1ate cu dijmele nedrepte penf.ru fin, porumb ;
că aceloria, care au rămas cu rCimăşiţă le-am luat bani ; cum
s-a· vîndut vinu: în cîrc:umă şi mu'.te alte:e."
.. '
'fntr-o altă scrisoare, datată din 21 aprilie 1819 are·ndosul
Sache:arie arată că „toa•te sate!e, ba chiar şi locuitorii din
R·acov:cioar·::i.„ s-au dus ·a doua zi de paşti cu căruţe, cu buţi
şi p:oşti şi au adus ... vin din Turcia, fără să aibă teamă de
nimeni ... , iar cîrciumile n·oastre stă-tea·u închise Î·n aceste zile,
făiră să vîndă nici o oca de vin ... l-am chemat si le-am spus,
cu ce putere se poartă în ·acest fel ? Ei mi-au ră~puns că unde
găsesc vin mai ieftin, acolo se duc şi cumpără şi că, nu pu-
J·em să le focem nimic ... "'" Autorul scrisorii adaugă că „ei
fac rr•endre:e precum vor". Lo::uitorii unui s:it au refuza~ să
c'.ea rrieii rnruţi de trimisul arendaişului, ba chiar ,,tot satul
s-a ridicat să-l n;mice·ască". Numai că nu l-au bătut, spu:nîn-
du-i că e! nu ci.au niciodată miel de fătăciune şi că a:tă dată
să nu mai trimit, f:indcă o să-l bată rău". 16 Atitudine::i dîrză
a ţărani or din ls:az :-a f:kut oe vech'.I să se teamă de e: : „2;
fac toate numai de ciuda clăcii, bo chiar ţipă în gura mare
că c·ri toţi nu vor face dacă, ori toţi vor plec::i, ei ţipă în te-
lul acesta şi se poartă a·stfel, fiindcă nu şi-au găsit încă stă
pînul". Tn conlinuare propune ca dint•re aceşti.a să se tirimită
din fiecare sat dte unul l·a ocnă, şi atunci ei îşi vor băga
minţile în cap. Dacă nu vom proceda astfel, nu-şi vor băga
m:nţi'.e în cap". Tn încheiere ar·ată că „nici nu se mai poate
să trăi•ască aci ciineva în halul acesta şi să suporte purtănle
lor nesuferite". 17 La pl1tngerea acestuia că ţăiranii nu foc c'.acă
i;pravnicul a poruncit zapciilor să-i silească să focă clacă.
„Cînd aceşt:a au ascultot porunca prin care li se cere.a cu tă
rie să facă clacă, toţi au strigat înt·r-un gl·as şi cu multă o-
brăznicie, ba chia·r cîjiva dint1re ei au îndrăznit să se opu-
nă ... ", „clacă nu V·Om fa.ce niciodată si nu numai dacă o să
ne bage la puşcărie l·a Craiova, ci ch'im dacă ne vor trimite
la ocnă". 18
V.A. Urechia, referindu-se la starea de a1 dîncă nemulţumi
re a ţăr1 ani:·or din aceste locuri ·arăta că o sdnte:e poate duce
la izbucnire·a răscoalei. în documentele p·ublicate el evidenţia
ză fapt·ul că la creşterea exploatării, ţăranii refuzau să-şi în-
deplinească obligaţiile impuse de stăpînii pămîntului. 1!1
Teama autorităţilor de atitudineia dîrză a ţăroni•lo.r le-a
determinat să ia măsuri aspre împotiriva lor. Astfol l·a ce·re-
rea conduc.erii loca:e, vis'·ie-u!, dcrT'nul a cerut pedeps:rea
asp;ră a ţăranilor nesupuşi pentru „vina şi netrepnica lor f ap- 1
tă, ce au urmat, a hotărît domnia mea, ca să-i dea prin tîrg;

de aceia poruncim dumitale (spăt·arului), să orînduieşti oameni
146
ai armăşiei" şi „luîndu-i delibaş·a de unde sînt la popreală,
să-i treacă prin tîrg băf1î.ndu-i şi ei strigîndu-şi vina lor". 20
Putern;ca f.rămîn~are de care fuseseră cuprinse m'.·e:e di1
juru! ls!·azu.lui - avîndu-: în f.runt·e - împotriiva clăcii şi asupri-
rii arendaşilor, a determinat divanul Cr·aiovei să ordone auto-
rităţilor foc ale să pedepseaiscă exemplar pe cei care se gă
0
sea·u în frnnte. Domnitorul, însă, dovedindu-se mai bliî·nd, de

teamă că emigrarea ar ave•a drept rezulta.t păgubire·a viste-
riei, şi de teama creşterii frămîntărilor ţăranilo1r din această
zonă, se mărgineşte să ceară „să-i faceţi cu cuvîntul a în-
ţelege drept•atea şi da.ţori-a lor, ce li se cade ·a avea către
stăpînu 1 I moşiei".
21
Unul din martorii vremii dă o imagine zguduitoaire a fe-

:u:ui cum ţara era exp:oa'a~ă '.a sî·nqe de reaimu: f·:inario~
în strînsă co11°aborare cu marii boieiri a·u'tohtoni. „Din toate păr
ţile -alergau ticăloşii lo·cuito-ri st1rigînd cu j·alnice plînge•ri şi la
Domnie şi !·a Consul·at asupra grele :or cere·ri şi asupra cruzi-
0
mii şi neomeniei strînqătorilor de bani, dar î·n loc de mîn-

gîere, să izgoneau înapoi u ocări şi cu îngirozi,ri şi cu mari
suspinuri să duceau iarăşi în unghiile sălbatecilor împilă~ori.
I.ar oia Va'.ahi·a ceoa mică.„ atîta sălbă1ticie si nemilostire să lu-
cra de către asupritori„. încît copii tineri de cîte unsprezece şi
doisprezece ani eirau legaţi spa te la spate at-a.ră în vreme de
1
iarnă„. Pe alţii îi căznea cu bătă'i, cu fumuri şi cu groz·anice

închisori, frig·urooase şi puturoase, nemîn-:aţi şi nea·dăpaţi, şi
în acest chip să înplineau nesăj'Îoasele şi nelegiuitele cereri,
ca să se îmbogăţească cu grabă voievodul şi nemilostivii dre-
gători din nevinovatul sînge al 1icălo·sului norod". 22
Exploatare•a nemiloasă a ţărnnilor români a lui Tudor
Vfodimirescu să cre·ască în intensitate, ajungînd de l·a începu-
tul anului 1821 scînteia eroului din Vladimir să declanseze
vîlvătaia ce aveo să cuprindă întreaga ţară. 2:1 '
La această ma·re bătă:;e socială şi naţion°ală a·u participat

cu toate forţele lor şi ţăranii lslazu:ui şi satele din în-.preju-
rimi, care „·au ridicat capul, s-au făcut stăpîni, nu vor să ştie
de nimeni". Marea lor ridica-re ·a băgat spaima în cei care îi
oprimaseră, aşa cum se relatează în:·r-un a lt document al vre-
1
mii ; „nu pot să poruncesc deoarece nu sînt cei dinainte, oşa

cum îi cunoaşteţi, acum ei sînt stăpîni şi eu mă tem ... d3
ei". 2 '·
Lupta ero-ică a locuitor;lor lsl•azului si a celor din jurul
său, împot·riva exploatării fanarioţilor şi boieril:::ir băş~inaşi,
147
n-a fost zadarnică, astfel Tudor Vladimirescu în ,„Cererile no-
rodului românesc" din 16 febrna1rie 1821 arată între altele
,,Hagi Ianuş, cmile nu s-·au purtat ca un neguţător, ci s-au
întovărăşi1t cu :·efuitorii, diin care pricină s-au făcut mare pra-
dă jării, cu totvl să izgonească din ţo·ră afară, vînzînd şi ri-
dicînd toate cîte aire în jară". 25
Rid:oarea la luptă a locuitorilor lslazu:u.i şi satelor din jur
1 1
a făcut ca zona respectivă să devină în acel an şi mai ales

în anii eia re au urmat unul diin focar,ele luptelor sociale şi na-
1
ţionale astfel, nu întîmplător, fo 9 iunie 1848, de la lsl,az a

1
izbucnit fla·căra revoluţiei, care se va oonstit uii ca un moment

1
de se:amă în istoriia naţiona1~ă a popo•rul1ui român ; evidenţi

i,nd, astfel, rolul ţărănimii oa forţă socială a progresului.
NOTE
1 Programul P.C.R. de făurire a societăţii ·socialiste multilateral dC'zvol-

tate şi înaintare a României spre comunism. Ed. politică. p. 31.
2 Documente privind istoria României. Răscoala din 1821. \"Oi. I. p. 211
Editura Academiei R.S.R.
3 Documente privind istoria României. Răscoala din 1821. voi. I. p. 170.
• Idem. p. 140.
s Idem. p. 170.
6 Idem. p. 172--::.73.
1 Idem p. 170.
B Idem p. 170.
9 Idem.
10 Idem.
" Idem p. 176
12 Idem p. 181.
13 Idem p. 177.
u Idem p. 181-182
15 Idem p. 137
16 Idem p. 138.
11 Idem p. 138.
1s Idem p. 180-181.
19 Mircea T. Radu, 1821 - Tudor Vladimirescu şi revoluţia din Ţara
Românească. Craiova. 1978 p. 73-74.
20 V.A. Urechia - J5toria Românilor - voi. XII p. 245-210.
~ 1 S. Columbeanu, Caracterul exploatării feudale a ţărănimii în deceniile
anterioare răscoalei lui Tudor Vladimirescu (1800-1821) în revista „Stu-
dii", 1961. Nr. p. 580.
22 Mircea T. Radu, 1821 - Tudor Vladimirescu şi revoluţia din Ţara
Românească ... p. 64.
23 Tratatul de Istoria României. Ed. Academiei. 1964, p. 700-702.
2• Documente privind istoria României... voi. II, p. 114.
25 Idem. voi. I, p. 274.
148
MARTURII îN UNELE SCRIERI ŞI DOCUMENTE DESPRE
TUDOR VLADIMIRESCU ŞI REVOLUŢIA DIN 1821
de CONSTANTIN AL. MISCHIE

şi NICOLAE AL. MISCHIE
Astăzi, dună 16 de·cenii de :a even 1 imen~,C!:e d::i 1821 ....,,.._

rile ide·aluri ·ale neînfricatufoi si înflăcăratului revolutionar
Tudor Vladimirescu, conducătorul marii revoluţii pentru 'drep-
tate sociarlă şi e:iberare naţio·n 1ală din primăvara anului
1821, au devenit după lupte îndelungate o re'Cllit.:Jte pentru
poporul român. Tn urma neînceitatelor lupte sociale destăşu
rate, pe p arcurs, de căf,re cei mai bunii fii ai poporului nos-
1
tru, forţele cele mai revoluţionare ale s·ocietăţii, das.a mun-

citoare în alianţă cu ţărănime·a muncitoare, sub co1nducerea
P-artidului Comunist Român, au· preluat pentru t-otdeauna pu-
te.rea po 1 :i,'.i:ă k1 ţară şi răsfu-r>n·Î·nd de '.a conducerea t·crri"r
moş\e·:mea ~i bu·ghezi:::i, rn"b:li:lnd htr"'1u: ·~'Js+ru 0)-
por construiesc în preze nt societ·atea socialistă în care asu-
1
prirea şi exploatairea omului de către om este definitiv in-

lăturntă.
Astăzi cînd n:rnănui nu-i mai este frică de boier sau de
vechilul acestui·a că vine să-i ia din casă tot ce a agonisit
in viaja sa ori vine să-·: bată ca pe ho;i cu 25 de bi:-e ;'..'e s~:
nare penfru ·nsp:ata l:1i·ur::or, cind ·nici urmă nu mai ss+J d'n
trufaşa stăpînire turcească sau din perfida şi dis~rugătoa 1 rea
cîrmuire fanarr:otă, a·s~ăzi trăi.id în 1n:nu;i:ita no·:is· ră tară,
Român:,a Socialistă, liberă, puterni·că, suverană, cu o econo-
mie în plină dezvoltare, cu un nivel de trai 1ridicat pentru
în~regu1~ pcpo.r, ne pr:e.căm cu emoţie şi rec·unostinţă, cu •es-
pect şi cu mîndrie în faţa acestui mare fiu al patriei noastre,
erou al redeşteptării nafonale, Îh f.aj•a acestui mare fiu al
Gorjului, precum şi în fraţa mii'lor de p·arnduri, care i-au fost
H9
credincioşi şi au luptat alături de el şi pe care deopotrivă tî
ciins·tim.
Revolutia condusă de Tudor Vladimirescu îin 1821 a fost o
explozie a, nemulţumirilor poporului româin, adunate de
veacuri•, o revo·'.rtă împokiva nedr·ept.ăţii'.or socia'.·e fă,cute de
boieri şi slujbaşii stăpînirii, o revoltă împotriva suferinţelor şi
asupririi stră-ine, împotriva· jugu·lui ot.oman şi ·a domnilor fana-
rioţi impuşi de către twci. Din această cauză ea poate fi
considerată în acelaşi timp, o mişcare de elibeirare socială
şi o mişcare de e:iber·are naţională, oare a cuprins cele ma•i
largi pă1turi ale p·oporului român, unindu-le sub stindardu·!· lui
Tudor, forţa principală a ei constituind-o ţărnnii şi pandurii
din Oltenia.
Prin ridicarea ţărănimii, a întregului popor, la lupta pen-
tru înlăturarea rohiei, a cwntelor asupriri, pentiru cîştigarea
drepturilor socia le şi naţional 1 e, Tudor cu p•andurii lui a t·re-
1
zit conştiinţa de lup~ă a poporului român, a orientat spre o

nouă direcţie a•ceastă luptă, direcţi•a de luptă spre definit·iva
şi co:np:eta e:.iberare soc.ia·lă şi najiona·lă, spre uni·~a~e şi in-
dependenţă, sp>re făurirea României moderne, marcînd în-
ceputul unui drum nou de rla c•are se de·sfăşoară de fapt isto-
ria noastră modernă. Pe acest drum au păşit îndrăzneţ şi pu-
ternic, în şir, revoluţi.onarii de la 1848, unioniştii de la 1859,
miile de ţărani care au luptat în războiul pen:trru indep.endenţă
în 1877 împotriva tu·rcilor, ţăranii martiri răsculaţi în 1907,
ostaşii carre ·au murit pentru făurirea statvlui naţional unitar
român în 1918, lupto fiind dusă apoi cu mai multă îndirjire
mai departe într-o formă mai org.anizată superio·a•ră, de că
tre eroica noastră c:asă muncitoare în aliantă cu tărănimea
munoitoare sub conducerea Partidului Comunist Ro~ân, care
a condus popo.wl la .eliberarea ţării de sub jugul f.ascist în
1944, şi în cont:nua.re de sub jugu.I exploatatori:or de tot fe-
lul şi a creat România Socialistă de azi, în care trăiesc stiră
nepoţii panduri:or care au luptat alături de Tudor.
Revoluţi.a lui Tudor ap·are întir~o perioadă cînd pe plian in-
ternaţional marHe puteri europene Austria, Prusia, Anglia şi
Rusia, după înfrîngerea definitivă a lui Napoleon îşi întemeiau
polifi.ca loir reacţio·nară pe coinsolidare·a rînduielifor feudale şi
înăbusirea niiscări'or revolutionare, stabi'ind asa-zisul sistem
al „echilibrului europ.ean", consfinţi.t de ,,Sfînta 'Alianţă" în a-
nul 1815. Omul cel mai reacti·onar a'I acest.or timpuri ero mi-
nistrul austriac Metternich, care apre6a ca un drept n.atural şi
meru, dreptul marilor puteiri de a interveni în treburile altor
150
state pentru a suqrurra mişcările revoluţionare,' reuşind ca a-
cest principiu să tie adoptat de către suveranii marilor puter!
la congresele Sf,intei Alianţe (Troppau 1820, Laybach 1821 ş1
Verona 1822).
Cu to,ate că aceste regimuri obsolu.tiste şi feuda:e încă
nu-şi reveni3eră după :ovituri·le primite din partea revoluţi,ei
f1a,nceze, ela au fost puse din nou î,n alertă de noile mişcări so-
cial,e şi n,ati·onale ce au apărut în oproape toată Europa, în
Spania, Po1tug alia, în l~·al,i.a şi in teiritor:u·I o,cupat de imperiul
1
otoman, mişcări între care se numără şi revoluţi·a condusă de

Tudor Y'.adimirescu.
Trebuie sub:iniat faptul că ideile 1·evol·ujionare, actiunea
si farta revolutiei din 1821 d;n :f.ara Ro:nânească au constitu:t o
flacă~ă putern,ică în focu;I revofuţi,onar în care se găsea ,,foarte
bolnavă" Europa de la începu.tul seco:ului al XIX-iea.
Aceste mi:;cări revolutionare :zbucnin:l în d"forite locu i ale
Eu:cp2i avea~ sropuri şi' metode diferite şi erau a~1e1t supra-
vegh:,a•e de mari:e puteri care dcireau şi luau pe de o parte
rr:ăsuri severe să !e rep:·ime, iar pe de a'tă parte, în cadrul con-
tradi ~)ii:o- de in~erese din1~re e1'. a, doreau fi2care în acefoşi timp
1
să le şi fol~sească în ascuns pentrn slăl:irea celui:alt partener,

unea: i încu:·,ajînd una ~au al·:,a dintre miş,că:r;, cum a fost cazul
Ru~ie: cu rri?carea e1eriş'i'or împotr:va irrperiu'.u,i otoman.
în cadrul a,cestei ~ituaţii din Europa, Pr:ncipate:e Române
aveau ca suzeran Imperiu: Otoman, iar la cîrma ţă1rii dom:iii
fancr:o~i de tristă amintire M. Sutu în Moldova si At Sutu în
Ţara Rorrânească, cu toată list,a' lor de boieri 'fanarioţ( flă
:n:nzi '. i hră'.Jăreji, care ex;:>loa~,au crîncen poporul, sto1rcînd cit
rrai mu'.;i l:ari pentru a-şi plă~i către turci foncţi:le ce 1,: se in-
c ecF 1 nJas2·ă '. i totod'.:l'ă de c1 se îrT.b:::>:,J·uţi ci: rr.ci repede.
Ţara Ro.11:meas:ă ern în acea perioadă la nivelul boii1eiri-
mii, b:ntuită da tot fe:u: de :r.tr·ig:, f,;e împotriva „domnului Ca-
rar.ica" şi a !t i „Suţu" fie că Hrupuri de boieri :uptau unii îm-
p::1 iva a'.tora, formînd p.artide sau ,,tarafuri", 2 care se duşmă-
neau Intre ele pentru a nune mîna pe s·caunul domnes.: cu c1rice
r:iiet, jedfind intereseiie ţării, ale poporului, pentru ambiţiile lor.
Unii vo;cu ~ă ceară turcilor ca aleqere'.:l domnului" să se fa-
11
că di„ rîndul bciarilor băştinaşi, nu dintire fan.arioţi; alţi: nu

erau de acord cu aceasta, dar vo;au ca mă:ar m:tropo!·itu!, e-
pisrcp,!i şi caimacanul să nu fie nu'l1iji dintre gre~i ; iar a:ţii
!eqaţi prin rudenie sau interese de fanarioţi, luptau împotriva
pri-ne~cr două p·artide; acest grup, acest partid, era cel mai
151
puternic şi (după cum spune în memoriile sale Lt. coi. rus I.~.
Lipmndi), „se întărea zi'.nic, deoarece, di,ntr-un spiri,t înăs,cut de
i:w id ie, toţi pn!fel'1~111 m..;;:i C·urii:nd să sleea sub i'ugul Un'Ui strG1:in,
ded,f se ivadă pa 1aJnuil dint1e 1co1mpatr1iotii \Sla.u \d'i1nitre ,1ude·l'e lor,
stăpîinu1l for". ::
Aşa cum ne arată istori cii şi după cum spun documentele
1
vremii „De la un timp fanarioţii au ,avut dreptu'. exclus:v de

domnie î,n Ţma Românească şi Mo,ldova. Cumpărîndu-şi postul
de domn prin unel:·iri slugami:e şi pentru sume impo1rtanb de
b:rni, ei ven3aJ în pi 1n:ipa·te ·C1J o ·Cl<!1t11t5 de r1:i:.Ja •01)11::>1a1p~'1 d 1 ~7.
bron~1;1a şi f!CirrC,n1cle, care u1rma u să ocL'pe diferite p·osturi sub
_ stăp.înirea· lor".'
Revo;u·jia '.L'i Tudor V'.cdim:rnsw a în~ruohipat în modu·! ml
mai ccncentr,at revolta unu.i popor mereu lovit şi asuprit, de
boierii autohtoni şi fonarioţi, reprezentanţi ve1roşi ci unei so-
c•ietăji feudale în p!:nă criză, revo!~,a împotriva jugu:ui otoman
şi a cozilor lor de topo.r „domnii şi marii dregă~ori" fanari:>ţi
cm1e scoteau ţara !,a mezat, sto·rcîndu-i toate bogăjiile pentru
a plă,:i suHanului menţinereia în posturi. Boierii jefuiau fără ru-
şine popor·ul pentru ca să poată plăti :.a rîndu1I lor numirea în
funcţi 1 i îna:,te.
lin „arzul" adresat Tna:te,i porţi de căit.re Tudor Vladimires-
cu se mată cu durere ,,,căci boie.rii S·au mai bine a zi:e tiranii
noştri cei currpliţi, învoindu-se cu cel de acum domn (-) ne-au
prădia·t ca nic 1 ioda·tă mai înairtte ~i P'ie:rii cei de istov făr de mi-
:ostivir•e pre noi ne-au dat ... întrucît am rămas mai goli decît
morţii cei din mormînturi". Şi pentiru ca „înalta Poartă" să se
convirtgă de ceea ce au făcuit bo:er,ii pe .aceste l•ocuri, Tudor
cere om împărăresc (dar ca acest.a să nu fie ·acuzat de părt,inire
el spune oa acest om să nu fie de •legea noast.ră) să vină să cer-
c_eteze „să vază ja.',ni:a s•are a ţ.ării şi să ni se facă îndreptare
ş1 orîndu:a:ă, ca~e sd iips3·ască j.afurne". • .
Fădnd o apreciere asupr·a domniei fanar,iote a lui C'ar·agea
şi Suţu, ofiţerul rus Lip1 and1i spune : „Cîrmuirea funestă a aces-
tor doi domni (Caragea Vodă şi Al. Suţu) a adus poporul la
margine1a prăpmtiei şi l-a scos din răbdări". 5
Situaţia ţă11anrHo,r şi îndeosehi a cel.or din Oltenia era deo-
sebit de grea. Ţăranii erau ob'.,igaţi ·să plăte·ască biruri gre le, 1
să fa.c.ă c1:acă pe moşia bo·iern:·ui1, zedu,ia!·a diin produse şi

p,restări în zile mun•că la repmarea drumurilor, şose'.el·or şi alte
aş'a z,ise corvezi ce le erau cerute de dregăto,ri, să efectueze
152
transporturi; emu bătuti, sching'iuiţi după bunul p:ac de către
oamenii stăpînirii.
Însuşi boieru'. G'.ogoveanu se p'.ing.e SL'per;o~'i'.c·:- sa1 că
„Zapciul Fărcăşonu îi bote pe săfa,ni C'a pe hoţi şi că e'. nu poa-
te lăsa satul să fugă pentiru că ii rămine moşia pustie". 6 E'I a-
rată că „din 130 case, de cînd s-a încu:.bat ocest ciocoi în ace::i
plasă cu ale !u•i rele urmări, i-au isg•onit pe toti; au mai rămas
nişte săraci, vreo 14; să duc şi aceştia că aşa este voinţa du-
mis·ale co,conului Fărcăşanu nestrămLJ:tiatul Z.apc!u".
11 Covîrşi~e c\: sarcina insupor;abi'.ă a dă: i:or ::are nu se
mai sHrşeau şi a unui apa.rat fiscail c.air.e întelegeau să tragă
repede foloase cît mai mari din slujbele cumpărnte de :a dom-
nie, sate şi, uneori, plă~i Înlireg•i se spmg, lăsînd ·aşezările pus-
tii 7
li
Sătenii din Jurmăneş.ti 6 se plîng _oierului Gl-ogoveanu că

ce•: însărcinat cu strîngerea dăr'.1'.,or l·e ia bani pen~ru bi-, pen~rn
do[dii, fără sa :e arate mrn'eli:e şi cer scoa~erea lu; d·n func-
ţie, căci fug t·oti oamenii din maha,:,aua Jurmăneştil-or fiindcă
ei îşi plătesc dările, i•ar el trece aceş~i hani în contul vărului
său şi pe ei îi P'Une să p·lă~e.ască dobîndă în z·ada,r.
Ţăran:i „din hotarul cu Răt·ezu" cer să aibă şi ei „dări
mai omeneşti" ·că 'Oltfel, spun ei într-o plîngeire ,„apucă:n toţi
lumea în C·ap, că.ci nc'i 6e arn avut după sutletele noastre, tot
am vîndut .şi am dot în· da·to·ria dăjdii şi am alergat la mare
mi:a dumne·avoasN·a , (neavînd a·:!lia)". 9
La ·16 iulie '1820 într-un raport tot către Glogoveanu, un
s:u:baş trimis - în '\IJ1rma redamaţi 1 ilor primite - să cerceteze
pe că.pi,'anul Ionache care se poartă ca un sbi·, ara•ă c.ă :ia-
meni: din p'asă „se vai'ă şi str;.gă" a li se face „,despăgubire"
pentru jafuri şi luări de bani că „nu e un cm să nu se plîngă
de căp·itanu la·nache că i•a jefu;t, că le-a făcut cazne".
„Ţăranii dependenţi sufereu de agravarea sarcini:or fe-
udale, de monopolurile· boiereşti şi mînăstireşti şi de storce·
rile fisca:e". 10
Toate acestea au creat o stare impos:bi:ă, ţăranii luînd
drumul pribegie·i, iar cei care erau pa·ndu·i şi şt.:au su lup7e
cu arma au început să se împofrivească, să nu 11·ai dea as·cul-
tare s:ujbaşilor stăpînir:i. în une:e documente, în unele rapoar-
te că~re cîrmuitori, slujbaşii a1r6tau că cu destulă f.rii1că mă
11
s:lesc, ..cu blqndeţe printre oameni„. o:t,llX'nii nu da,u a~cu·l:tt!re,

· c:ivînd · fUm·:xi", iar 11 meşterii nimic nu luore·ază, c6rămidarii,
ploscarii asemenea ... Pîrcă!:t'.·b:ii cer a se lepăd:a din pî1rcăilă
l>ie". ,!M<11i ·ţciată •sufb reci ~a·ste n1~supusă fi neînţetegătoa,re ... "
1
1_5~
Un isprăvn,icel shigă că „Fără turci ... eu în Glogova. nu
şed, măcar că m-ai fiece praf, nici că pot face v.11e-un lucru,
d :·omân1ii s!Jnt dr1a1ci, după ce ..sînt sa:naci".
Aşa.dar, se constată da a:um că 1n s·:ujbaşii stăpînir·ii a
!n·trat deja frioa, deşi acestea toate se întimp!l.au aproape cu
un an înainte de rnvc·luti.e.
Pentru nep:,a1a dăr(l.or pedepsele erau diferite :
„Aceia care nu aveau ,să dea banii ceruţi erau închişi în
pivniţă şi afurr.aţi cu fum de crdei roşu, ·ar în timp de i,arnă
e1 au legaţi des:u·l)i a.foră şi :e se turna ·apă pe picioare" 11 - se
sp1une în dedaraţi,ile ce,:or doi fraţi D1mitri.e şi Pavel Mace-
donsch:, foş•i căpi•ani de panduri 'rn oast,ea !ui Tudo·r V:adimi-
rescu.
Împotriva acestor abuzuri dreptatea nu se putea obţine
pe ca:·e '.ega.ă căci „a·cei ca·re îndrăzneau să se p:ringă îm:JO-
triva vreun,ei pe·rsoane, care ocupă o dregătorie, de jafurile
şi asupririle pe care le suferă, era·u trimÎJi cu i'alba sp.re safiis-
•a·cere la a1c·e!1a contra căw1ia se p1lîn9eau. Aceasta satisfăcea
pe solicitanţi, c·ontrar dorinţei :or, cu o falangă (bătaie ou bete
la tălpi), apoi îşi dubla pretenţiile ... " ' 2
Starea de sp:r-it pentru răscoală p·ute·a· în aer, cu mult
înai~t·e de 1821, ţă>ranii în sărăci.a şi necazuril1e lor în·cep să se
s:mtă so:idari între ei pentru a se putea împotrivi in ţ:1rup asu-
pritorilor şi chiar încep să se facă temuţi. în unul din documen-
te'le citate mai sus, unul din sl,ujb·aşi'i însărcinaţi cu strîngerea
dăr ilar se plînge mai departe că „numai cît plecăm după bani,
ne ,a,duc 1românii 1po r1u1n1ci ·Oa• să lnu•i supărăm".
1
Cîrmuitorii n•u rT·ai pot stăpîni pe ţărani iar „rapoa,rteie

1spravn:c::.Or semnalează cpa,riţia c·entrelor· de rezistienţă acti-
vă,· se!Tn prev·es•itor al eveni:nentel·or din 1821" 1:1
în an ii dinaintE·a răs::ca!ei din 1821 s-au fă·cut simtite dife-
1
rite revo'.te în mesă ale ţăranilor după cum spune V.A. 'Urechia.
El spune că „în anii din urmă (anteriori :!ui 1821) nu mai pvţin
c'c 10 s:te c'in 01.ten:a se :·e·1o!tassră contra impilatorifor pro-
pri·e·~arii" •'· şi ceea ce conside·răm important în continuare în
rea·:+ă:i::~ :u: V.A. Urech:a este convi·1ge·~ea '.ui ca rn O:'e-
nia stare,a de spirit de împotr:vire, de revo·l.tă pentru nedrep-
tăţi sociale, cur:;irinses,e şi a:te părţi din 01.teni:i, unde existC<J
şi a•lti oumen1i cere chema·!J poporul •ta 1revoluţie, 1independent
de Ti:d.Jr. E: arată că in Olteniia „nu .era numai Tudor care
îndamnic :.a răscoală. În judetiul Rîmnicu Vîlcea o predica şi
un alt om ră:""'.as obscur, cu nume·le de Bărbătescu".,.,
154
La nemulţumirea generală a ţăr'anilor se adaugă şi fap-
tul că multi dintire acestia cunosteau meseri·a -armelor, fuse-
seră voluntoiri în oştire,' în repe.fat,e rînduri unii avînd chi·ar
arme asupra loir.
Este cunoscut faptul că în acea vreme judeţele Ol.teniei
furr:izau tăr:i d:ntre aces'.1i tărani ce: mai mare număr de os-
taşi autohtoni, cunoscuţi' sub nume'.e de panduri încă din juro.11
anilor 1800. în perioac'·a 1806-1812 pandurii au lup'.at alătUiri
de wşi împotriva tur6'.or. După revenirea '.a vatră, s;tua.ţia
lor nu a fost din cele mai feiric1ite, f!ind urmăriţi de tu1rci şi de
boierii caire sprijineau pe turci, îndt deşi aveau dreptul de
amnistie şi ie·rtare genera·:ă şi soutiţi de anumite dări, i·a: o
parte emu sub prntecjia diplo:naţi1:•or ruşi, un ma.re număr
dintre ei, pînă !·a răs·co1a.!a din 1821 au murit p,rin închisori,"'
iar avutul celor în viaţă era jefuit, fapt pentru c·are pandurii
se plîngeau şi făceau jalbe cont1ra violenţelor şi asupriril·or.
1
Sînt cunoscute acţiunile turcilor în acest sens după pl1e1ca1rea

trupelor ruseşti din Ţar·a Românească, unele documente arată
cum paşa din Adaka'.eh „Regep aga" at·aca pe panduri jefu-
indu-i „pînă Io pie:e, drept răzbunare pentru că aceştia au
servit în armat·a rusească" ' 6 •
Boie,~ii din „Comitetu·'. de ockmuire" cunosoînd această
stare de spir:t şi revo!tele din a-ceste judeţe, atrag atenţia ·is-
p'ravnicilor făoîndu-i 1 răspunză.tor·i de „orice neo1înduiele din
partea făicătoril·or de ·rele,· ciori air da pricina de turbură.ri şi
neodihnă obştei n·orodu:ui" ' 7 şi ~,enku oa să linişte·ască pe lo-
cuitorii acestor ;udeţ·e pe cam după cum se spune, boier,ii îi
conside·mu „ca un!i ce erau socctiţi mai războinici" au trimis
ispravn:ci'.or de îndată ce au primit ~fai că pandurii vo1r trece
toji de pmtea lui îL'dor, o circul1ară în care lăudau pe p·anduri
şi !e cere au supunere că'.re stăpînire promiţîndu-le p·rivilegii şi
1
scutire de dări şi biruri.

Demnă de mentionat este însă ·recunoasterea de căf.re a-
ceşt·i boieri, a aportu·:ui pandurilor, înainte de .revo·luţie la a-
pă.narea ţării, „sciiut fiind ctît nouă boierilor, cît şi tut ur101r de
1
obşl•e, cîtă slujbă şi vr~dl'l1iei:e •a1u ară~at după vremi t1C119ma

pan,dul'lifor din cele 5 judeţe ot 1peste Olt, în cît p1ut-em dii.ce,
că în multe rînduri s',a·u cuir.oscut 1 isbăvit>11i şi ·apă.rătoiri ia1i fă
rei de rele şi 1n1~voi1 e r.1~ o încc1nju11asa, cu. chi1ar p.r1i meji::Ha vie-
1
fi for, 1arrătîndu-se cu 1a~îta 1riÎv·nă şi 1iuhire de palfirli·e, pin:i şi

vrat:1 şi-c: 1u P'US-O în pnimejdie" 18 şi după ce se scuză faptul
că au fost daţi ui~ă·rii, după ce ac·eşti boieri ou preliu·at pute-
re:i ;,n .urma mc,rţii domnitoru'.ui Suţu se anunţă c·ă „cu stat
de obşte am chibzuit, că câ:· mai îngrabă să-i 1~sbăvim de sub
jugiJ'I dăidii!,or şi iată printr' ·această carte a Divanului, po-
runcim D-voastră, ca de acum înainte să cunooş1ieţi pe toţi
F'a1:t1clur1'.;i c:iri 5e v:>r fi af:.;i.] înfr-acest judeţ şi vor fi fos7 în
slujbă după vremi, că sunt cu totul ned,ajni,c1i, or b'.m1icii .•. " ''
ln veci, dar cu condi~ia să se airate supuşi.
Desigur toate aceste maşinaţiuni a:e boie1rilor au fost fă
cu'.1e cu scopul vădit de a preîntîmp:na o revoltă gener.ală a
ţărăn'irrii şi p·andurilor, dar locuito,rii Olteniei asiup.riţi, ţărani
simpli sau panduri nu ai; mai putut ·răbda, s-au în1rolat sub
s'eaqul nerr,u, i:·or al '.ui Tudor pen:ru a-şi obţine s;n!=Jur: drep-
tu•rile.
Văzînd că pandurii îl urmează pe Tudor, boierii, înalţii
funcţionari luau î1n acefoşi hmp măsuri împotriva lor. Isprav-
nicu! de Mehedinţi trimite mupr·a lui Tudor oaste să-l prindă.
La 28 i:inu·ar;e 1821, Tudor in scrisoarea adresată c'.uce-
rului Const,a'i1tin Ralet, ispravnicul de Mehedinţi wre vroia să
lupte contira pandur·ilor îi adresează înt.re altele : „Au pre
semne nu vă ajunge că i-aţi prădat şi i-aţi de,spuiat, pînă cînd
au rămas ticăi-aşii ţărani mai golii decît morţii cei din mor-
mînturi? Şi acum se vede că oveţi poftă ca să-i şi omorîţi ?... "
ave-rtizîndu--'. mai dep-arte îi spune : „Şi iarăşi zic, păz1eşte-te
b:ne, să nu dai norodului vreo pricină cu vreo împotr,ivir-e de
arme; că atunci bine să ştii, că nici in găurile şerpilor nu veţi
scăpa ; pentru că :norodul cel ars şi fr.1pt de căt.re Domnia
Voastră este amăr'it şi. înfocat asup·ră-vă; şi numai pricină
caută".
Am vrut să rnam~ntesc toate acestea pentru a fi mereu
rrnază conşfonţa noastră, că, revoluţia de la 1821 ,a fost ex-
ploz~a de d•"riere ~i sufenintă ai ·u,n:ui 'popor 'csupni:t şi umilit de
boi·erii autohton·l, d·e boiieJ'li1i fo,nalJ'li1oţi, de stăpî•n1 i1rea otomană
şi nu doar un „episod" al u,nei mişcăr: din of.ară, chi·ar dacă
unele din aspiraţii:e sa:e, de eliberare soci·ală şi naţională
erau comune şi ·a·:.tor mişcăr·i revoluţi·ona.re, ca cele din Italia
sau din Greda. A fost o ·revoluţie conştientă de scopurile sale.
în nici un caz nu sîntem de părerea celor care susţi·n că Tudor
a ridi-cat mase:e popu'.are la arme după „p'.anurile Ete·rioei",
ca~e de la început a fost o mişcare s'.abă în Principate. Dacă
nu ar fi fost .aşa, Tudor nu ar f.i fost omorît de greci, ci cel
mu'.~ ar fi murit î,n luptă dre•aptă cu turcii căeoi el nu ar f: pă
ră:i'. pandurii !ui.
156
Numai oşa se explică f.apt·ul că, imediat ce Tudor a dat
semnalul, sute de locuitori şi p·anduri din satele Oltenie: au
venit să lupte sub steagul lui, înceipînd cu cei din Tisman1a, Pa-
deş şi sut·e!e de sate din jur, extinzîndu-se înspre to•ată Olte-
nia şi în toată Ţara Românească.
„î·n cîteva zi:1e focul r6scoalei a cuprins toată O:ten:.a". Pe
unde trecea, fodor era salutat eoa un Zeu ocrotitor. Poporul
nu-: numea dec:t „Domnul Tudor". Din Oltenia rnvo•luţia a cu-
prins toată Ţara Românească şi a produs un puternic ecou în
Transilviania". 19
Sub aspectu: particiiJării fo revo'.uţie a '.ocu!tor·ilor d:n ju-
detele o:teniei, interesante sînt cercetările ·lui I. Ne·acsu care
ar·at.ă, de exei11.p:u, că ln zona din juru: Padeşu'.ui !a ch.ernarea
lui Tudor s-au răsculat de îndată 51 de sate dintre care 18 de
moşneni, 8 de moşneni clăc•aşi şi 25 de clăcaşi. 2°
I. Neacşu încercind să focă o listă a pandurilor şi locuito-
rilor care au partic'.pat .:a lupră în judeţele o:,~eniei, reu-
şeşte să descopere numele unui număr mare de panduri, l·a ar-
hivele st,aru:.ui, în condice·!e isprăvnicat·elor de judeţ, în care în
timpu·: a.cesteia sau după, au no 1 at oarti.cipanj;ii la acţiune.
AsHel, el menţionează, de exemplu, din Baia de Aramă pe Ar-
gintaru Gheorghe căpit·an de panduri (înregistrat în Condica
lsprnvnimtului Gorj m. 1310, fila 69) şi pe alţii oa Nicolescu
şi Stoioa Gheorghe, tot căpitan de P'anduri, Ţugui Mihăi·lă din
comuna Cloşani, redă apoi numele unor panduri din Gura
Motrn:ui, din Pătulele, alţi·i din Ploştina, Odoreasoa. Din Vâr-
top menţionează pe Dragată Pătrn, după condica Curţii de
Apel din Craiova std. li m. 901. De asemenea. din Albeni pe
Jimbl·aru Barbu pandur precum şi alţi panduri înregistraţi !a
Condica lsprăvnicatului Gorj nr. 1310, fii.a 84. 21
Astfel, aşa cum .arată majoritatea documentel·or, ţăra 1ii
au fost atraşi spire acel·a pe care îl cunoşteau mai dinainte şi
în care vedeau realizarea visului for de ·a scăpa de iasuprirea
şi UTT'·i!inţel1e boierilor. „Scos din ·răbdări şi ajuns l·a disperme,
poporul a început să se rid;ce şi ·aproape întreaqa Olte,nie s-a
grăbit (să vină) sub steagul lui Tudor, sub conducerea căruia
spera să scuture juqul fanarioţilor şi ·al unor boieri. 22 • L. Pă
trăşcanu arăta că ţărănime.a a sprijinit mişcarea revoluţi·onară
condusă de T. Vlcd;,..,..i·es·cu pentru că „interese:e iei cereau o
răsturnare a regimului ln fiinţă". 23
Fără a prezent·a în mod „istoric" ·aoeste aspecte am exp·ri-
mat une!e păreri, drept omagiu pentru cei care au scris cu
157
slnge·!e lor o pagină luminoasă a istoriei no.astre şi am amin-
t;t c1teva aspecte redate în documente sau scrieri, legate de
înce;Jutur:le răscoalei, încercînd să prezentăm în continuare,
păreri:e unor is~orici desprn marea revoluţie şi despre Tudor,
mărturii care scot în ev·idenţă i'11portanţa pe care evenimente-
le ai;i 1821 au avut-o şi o au pentru pafria noastră.
Revoluţia din 1821, căreia m fi trebuit de fapt să i se spu-
nă „revoluţie ţărănească" aşa cum o denumeşte Marx, p·rin
1e·aliză1 ile ei, prin urmările ce le-a provocat, poate fi încadra-
tă î1n condi_i.ile ce caract,e·rizează o revoluţi·e, in sensu·I ştiinţi
fic în care Lenin a definit revoluţia; e·a reprezintă pentru noi
aFrmarea redeşteptării najionale şi arn putea spune fără să
greşim că revoluţi::i din 1821 poate fi considerată pe drept
cuvînt, pro-:ogul revoluţiei române de !a 1848.
Despre revoluţia de l.a 1821 condusă de Tudor Vladimi-
rescu s-a s::ris mult, încă d,in perioada î.n care ea era în curs
de desfăşurare, nu însă îndeajuns. Această mişcare populară
nu se reflectă- în toată măretia ei 1·n scrierile istoricilor nostri
şi mult mai pu)in în scrieriie d.e peste hotare. ·
Es:e adevărat că toţi marii noştri istor·ici au scris despre
revo 1ujie, despre Tudor, despre situaţia social-economică de
atunc! redind fapte şi aspecte, în timp i1nedite.
Nu vom face o p.rezsn~a·re a istoricilor care au e.fectuat
cerce1ări asupra revoluţiei, asupr'a 1acestai epoci, şi cer,em scu-
ze pe:ntru ace·asta, nu putem însă să nu amintim numele unor·a
care, după părerea noastră, ·au adus o contribuţia mai mare la
cunoaşterea 'aces:or evenimente, c·a de exemplu : C. Aricesc,u,
E. Hurmuzaţi, A.D. Xenopol, V.A. Urnchi,a, ma.rele savant N.
Iorga, acad. A. Oţetea şi ·alţii cam redindu-ne şi interpretîn-
du-ne fapte din marea revoluţie, ne-au făcut să înţelegem ca-
uzele începerii revoluţiei, foptele săvîrşite, cauzele înfrîng3rii,
importanţa şi urmă-rile acesteia pentru poporul nostru, învăţă
turile trase de pop·ornl român a·in modul cum a fost începută
şi condusă această revoluţie. lnconte·stabil printre numeroşii
istorici care s-au ocupat de această epocă, un aport deosebit
au ·avut şi istorici ca : E. Vîrtosu, l.C. Filitti, I. Nistor, D. Bodin,
N. Corivan, I. NeaCişu, Al. Vianu, Srava lancovici,
N. Adăniloaie, N. Camariano si a:tii l·a darificarea multor as-
pecte legate de marea revoluţie di~ 1821.
Tn cadrul acestor c·ercetări ·CU fost descoperite docur- ·
noi îin ţară şi pes:e hot·are, 'au fost cule·se povestiri, legende,
relatări din presa străină contemporană, s-au adus extrase din
158
documente stră·ine, sau au fost copiate în întregime şi aduse
în jwă ; au fost tipărite sau retipărite în ediţii boga·te culegeri
de documente.
Cu toat•e aceste·a nu s""a reuJii1 să se ~ailizeza o sinteză
documentară bibliiogra1f1i1că 1asup1ria· •a tot ceea oe s-a scris des-
,o~e r1ev~:·..,ţiu d·1n 1821 şi co.ncl1ucCi1l101nuil ei, doşi au fost î:1~oc
mite minunate monografii; şi nici o inventariere sistematică a tu-
turor documentelor şi a scrierilor străine. Totodată se pare că
acest vast şi m;nunat mate6a·I ex:stent, a•cum după 16 decenii
încă nu este suficient - sau încă nu a fost studiat suficient si
este totuna - deoarece nenumăratel2 sc;ie~i de pînă în pre-
zent nu au reuşit să epu:zeze şi să .ol•a1fli.fice toate problemele
legate de revo~uţie în general, cit şi de viteazul ei conducă
tor. Interpretarea documentelor la o parte din istorici este
uneori tributară unui subiectivism inexplicabil, a!teor: sJ ob-
servă punerea unui accent mai mare pe documente 11 în copie",
Răsite fie la noi fie la b:hl·iotecile st·răine, fără a avea certitu-
dinea că au existat c:ndva în oricina: si fără a se pune înke-
1
barea dacă nu cumva, cum se întîmp!ă în astfel de împreju-

rări, une.',e acte şi declaraţii nu au fost inventate pen·tru a pu-
tea acuza sau disculpa pe cineva faţă de autorităţi, îndeosebi
în pe·rioada groazn:·că de represiuni de după evenimen•, ~i bine-
înţe~es aceste acte în ·copie, pentru a se aăsi '.TlOt:v de pedecpsă
pentru cei care au co:aborat cu pandurii - ne referim la unele
act·e găsite numai în copie şi pe care istoricii le opun al~or
acte autentice originale în susţinerea unor teze.
Un lucru însă es~e minuna·t ~i demn de evidentiat si anume
faptul că nu ex;stă nici un istoric român care să ~u-şi' ex0rime
admiraţia faţă de personalitatea marelui nostru Tudor, de pa-
triotismul său întreg, foţă de lupta dîrză. patriotică, a p·andu-
rilor săi. În inimile tuturor, în scrierile lor, se sirn'.·e căldura
cu care ei vorbesc despre acela care a sous că „P·atrii1:1. se chea-
mă n•,l"O•dul, 1i1a1r n11J ţ,a,gm.a j!!f1u1:111od11fl>lr", cifdura izvori:ă din is-
tori·a rea'ă a măreţelor fapte săvîrşite de eroul nostru naţio
nal, din !mportan~a şi răsunetu'. revo:uţiei din 1821.
Este interesant totuşi, de remarcat, aşa cum spune şi N.
Corivan relativ la Tudor şi la unel·e aspecte ale revoluţiei din
1821, că, „din ace!aş material documentar, istoricii trag con-
c'.uzii d;f.eHe" 24 , menfionînd mu:te deoseb;ri înt~e părerile •isto-
ricilor. Se constată de asemenea, că un:i istorici ca de exemplu
acad. A Oţetea combate anurr.i'e teze 25 cu pr:vire la unele e-
venimente interpretate de AD. Xenopo!, N. Iorga 25 iar la rîn-
dul lu·i este combă~ut de a~ti istorici mai tineri ca Al. Vianu si
Sava Iancovici .. 26 • •
Deosebirile de păreri sînt rezu:tate din înde·lungate, minu-

ţioase şi migăloase cercet6ri asupra acestei epoci şi s~ reforă
îndeosebi la cîteva aspec'.e mai importante, 27 şi anume: ·asupr.:J
C1C11J'la1c.1el'u11'ui J'lavo~uţiei, respectiv dacă a fost mai întî1 social şi
apoi naţional, sau de !a început şi una şi alta ; dacă a fost an-
tiotoma,n sau an~igreces:: sau ~1 una şi a:ta; l·agă,~u111Î1i l1ai Tudvf
V·l1a1d:!ml1r1esciu cu b,01i1e11'li1i: unii susţin că prin acordu~ cu bo:eri:
Tudor Vladimirescu a fost acela oare şi-a impus voinţa sa bo-
ieri!or, alţii că, acordul .a însemnat o abdicare 1n faţa boieri-
lo·r, iar alţii că înţe!egerea cu boierii a fost un mijloc folosit
de Tudor pentru a-şi ajunge scopul de ·a da o formă „legalis-
tă" 'ITrişcăr·ii; lcgă!1:w1ii f·!JIÎ Tiudorr Cl:J e'te111:ş11ii: unii re::unosc că
au existat legături intre Tudor şi eterişti, „într-un grad mai
mare, ·alţii într-un gr.ad ma·i mic", ~6 unii consideră că mişcarea
lui Tudor a fost o mişcare independentă, izolată, alţii că deşi
independentă s-a desfăşu~·at paralel cu Eteria, în timp ce alţii
susţin că a fost doar „un episod din mişcarea eteristă", şi că
ar fi fost de la început încadrată 111 planul Eterie·i; o altă deo-
sebi~e de păreri ar fi in ve pr1i.ve~1<e l·ocul de unde a fost dată
de călire Tudor .p riimia s.a .prodaimaţie cătra 'pop,or, parte din
1
isto6ci susţin că prima proclamaţie ar fi fost dată la Padeş,

im .a!ţ;i că ar fi tost dată „Din mînăstirea Tismana", aşa cum
se arată şi într-un docurr.ent austriac.
Trecînd peste unele deosebiri rezultate din interpretarea
feluritelor documente asupra evenimentelor în discuţie, sîntam
de acord şi reţinem ca ne::esitînd încă unele confruntări pen-
tru darificăr·Î ulterioare, aspectul cu privire l,a legătura dintre
!up::a :ui Tudor V.:adimi·res·w şi eterişti.
Marii noştri istorici A.D. Xenopol, N. Iorga şi alţi istorici
ca Vîrtosu, Bodin etc. consider.ă revo:uţia lui Tudor ca inde-
pendentă de Berie 2!1 avind programul ei separat, în timp ce
l.C. Filitti si A. Otete·a o consideră ca desfăsurîndu-se în ca-
dru~ şi sub p!anu~ile E~eriei. A. Oţetea precize.ază chiar că
„Mişcarea lui Tudor V!adimirescu a început în cadrul Eteriei
şi al revoluţiei greceş1ti". :1o
.· N. Iorga consideră mişcarea lui Tudor ca fiind „o mani-
festare a ţărănimii, redamîndu-şi cele mai vechi drepturi" :11
V.A. Urechi·a susţine că : „Pentru Tudor „Ete.ria" este numai o-
. cas·i.une iar nu scop ... " şi că „Tudor a crezut un moment că era
ln. avantc;iju! cauzei pentru care lupta să-şi dirigă acţiunea po-
150
ralel. cu .a eteriştilor". „H în:să,._nu urmărea _aceloşi scop şi din
toote vorbale şi fCJQt:ude lui, domirit răs:ore,_ că el nu moi pu-
ţiri ura pe turci decît -pe f.anar-ioţi -şi mai ,ales pe ciocc·i". :' •
2
Este interesant cum- se ref.lectă _a.ceste aspecte ale revolu-

ţiei_ din 1821_ în unei~ ştiri -din rapoortele dip !oma.tice de atunci
ale _unor personalităţ-t din acea. pe·r:ioado precum şi în presa
str6ină cQnteropo.rari-ă revoluţiei.. Astfel contele· Chirico în ra-
portu.I scill _către Guv.ernul. Piemontului (apri:ie 1821) arată că
„Tudor Vladimirescu_ din Valachia ... pare să nu fi consimţit şi
si:i „u.J1i 1a1dqiptalt:t>klntu•l •liJp$Îltdie:,bun siimţ a1l1lu1i lipsi1:a1nr:1i; e' nu
se.deRărieazq de la -proiectele _s.ale şi de la .cererile făcute Gu-
vernului. Otoman şi împărntu:ui Rusiei". :13
„Gazet·a.Piemontese" şi „Giornale de! Regno delie Due Si-
ci'.ie (apri.lie 1821 f, scriu co ;,dac6 Poarta s-ar înţelege cu Tu-
do(, dacă înfrînează avariţia Hospodarilor Greci, pe c-are po-
porul îi U·rii,te moi mult deaît pe .~aşiii turci, .Valahia se liniş
teşte". 3
'
După î-ncepe·r-ea _rev_ol uţiei, sp u·ne mai depar.e of-:ţeru: rus
Liprandi, boierii trimit împotriva lui Tudor o ce·ată de -arnăuţi
comandaţi de.Hogi,Prodan şi;:alti căpitani înhe care si Iorda-
che, O'.impiot!J~ car.e după .un.~le Jupte ca·re au durat 2 zile la
Ţîn'ţărenj au .trecJJt. de ,pqrtea.. lui Tudor. Acest Iordache .pentru
prima dată „a făcut cunoscut lui Tudor răscoala eteriştilor ~i in-
tenţia lor_ căl!tîl'!d prin Joat_e _mijlooc_ele să-l convingă să cola-
bore%R-~U_ ei,_ făt~ să-i-.deo..._cît.uşi de. puţir:i să înţ.eleagă că el era
dejc;i .(implica;t'r··· „el G·.Î11111Î.,.1~ ..insă d1iin pqrtea Ju i Tudor o
1
!'letQ..împot.fl•-viiir.•-cu„1~n· 1,a·P atig,re unire a forţelor lui cu. ete·

riştii caTe_ .uirmQ,,_,4- ·~ scop..,i:"u totlll opu:s", 35 Despre izbucnirea
ievo:utiei-din 1821, lordaohe; - spune ma-: depo·rte L:prandi, în-
şti:nţeazo.pe.eter,iştii di·n- Buq.1:reş-ti,-pe lpsi.Janti !-a Chi.şin-ău şi pe
Riza , !'Jerµlos dir:i laş_i.
Un .docu_ment imp9rtmlt îl reprezintă şi scrisoarea de infor-
mare a [ui lacovachi Rizos NeruJos .- postelnicul Moidovei -
eter: st notoriu, .căt.re lpsii:qntii, caire:dup.Q cuim se poate consta-
ta, deşi erai printre ap-ropi·atii iint·imi ai' lui l.psi :1ainti, rnu cunoş·tea
1
că Tudor_ a•r_ fi .fost eteri,st, d~o.ar_ece_ î!; îrn·t:reabă p·e lps:.:a.nt·i :a

15.11. 1821 - dup_9 ce îl inforrneazo că a înc•eput_ !upta,. da.că
Eteria nu po.ot~ trag_e.foloa·sf;!. <;lin r.evol.uţia .!ui Tudo-r.
„în Ţarq Român~ască slnt, foarte„rnulte tulburări. Un anu-
me Tudpr_ Vloc:Hmires~u (V_lod.imir~scu), avînd gradul de. sluger.
şi care a fost în timpul -rLJşilor comandant de panduri, adunî:id
lfll
peste 4000 de panduri, a rezo:vat" pînd .a:altăier·Î toate judeţele
de pes~e Olt, proclamînd libertatea, egalitatea şi desfinţarea
privilegiilor boierilor, răzbunînd pe cei care au fost neîndrep-
tăţiţi şi înapoind lucrurile jefuite; el cheamă prin proclamaţii
intreg norodul dac sub mme. Unele din judeţele de peste Olt
s-au grăbit să i se alăture, a·ltele urmează să i se a:ăture.
Pini a trimis pe un funcţionar al consultantului şi l-a invitat
să vină la cucureşt·i, ca să-i vorbe·ască ; el Î1nsă i-ia răsp·uns că
deocamndată ·nu~I l1a1să norod1ul; va veni însă la Bucuresti îm-
preună cu norodul şi atunci are să-l întîlnească. Acest coman-
dant român a trimis o jalbă Porţii, scriind multe împotriva
stăpînirii, în ace'.aşi timp, el a scris o altă jalbă Tmpăratului
şi a'.ta către Pini c-a s-o trimită lui Stroganov. „Ce fel de joc
este acesta ? Jn.că nu se poate pricepe. Nu ştiu dacă Frăţia
(res~ectiv Eteria) poate să tragă foloase din ac·eastă împre-
jurare. Această răscoală a izbucnit în vecinăta·tea Serbiei". 06 •
Navroni, reprezentantu: Reg·atu:ui oe:or două Siciiii la Cons-
tantinopol, într-un raport din 10.111. 1821, arată că Tudor Vla-
dimirescu „nu avea a:t scop decît pe acela de a pune capăt
dezordinelor, abuzurilor introduse în administraţie şi un frîu
extorsiunilor Pr·incipilor, ln contra cărora toată ţara striga,·
cerind ins·ta'area unui domn naţional şi o Constituti·e potrivită
trebuinţelor ţării". ~ 7
Interesantă este acum părerea a d::ii istorici mai tineri Al.
Vlanu şi Sava l·ancovici, unii din principalii autori care au
partic'.pat la publicarea valoroasei lucrări „Documente privind
istoria României - Răscoala din 1821" 39 în 5 volume, cunoscă
tori ai unui '.mens material do:umentar, care, in stud:u: :or „O
lucr.are inedită despre mişcarea revolujionară de la 1821 în
Ţările Române" !l, contestă că Tudor ar fi fost e·terist şi că
3
acţiunea lui ar fi pornit în cadrul Eteriei, aşa cum susţinea

acad. A Oţetea ' 0 cărui această teză i se pare un „lucru cu-
rios„.". Aceşti autori susţin că Tudor n~ar fi aflat de existento
tteriei decît la 25.11. 1821 după întoarcerea lui Al. lpsilan)e în.
Moldova.
Vianu şi lancovici redau în lucrarea enunţată informaţii pe
baza documentelor ~ăsite I.a arhivele din Leningrad în care se
afirmă că „Tudor Vl·adimirescu n-a fost eterist şi din prima zi
a revoluţiei şi pînă la sfîrşitul său tragic s-a menţinut pe poziţia
de a lupta pentru în:ăturarea fanar:oţilor, îngrădirea abuzurilor
şi a·rbitrariu'.ui. 3\J
162
Referindu-se la afirmaţii"8 acad. A. Oţe~ea cu pr1\'1re [a
existenţa ,,.legămijntului lui Tudor foţă de Eteri-e", au~orii de mai
sus precizează că „Confruntanea atentă a materialelor lui
L;prnndi cu documentele interne şi acelea a·chiziţionate din
arhivele de la Budapest·a duce la cons·t·atarea că acestea se
completează şi se confirmă reciproc. Aceste materiale dau dez"
legare prob:1emei „legămîn.tului lu·i Tudor faţă de Ete.rie, în sen-
su1 că : •n·u 1e~i1stă u·n ase·meniea fegămîn1t", „Actul care es~e con-
siderat „legămîntul lui Tudor faţă de Et.erie" şi p.la-sat în ia-
nuarie este de f.apt un simplu. acord între nişte căpetenii de
oşti încheiat la 18 mai 1821" 41 , în întîlnirea lor de la Gol.eşti.
„în lumina datelor din arhivele din Budapiesta, care com-
pletează informaţiile de mai sus, actul în cauză ca.re fixe·ază
acordul de !a Goleşti esite acela denumit de acad. A. Oţetea „Le-
gămîntul lui T. Vlad·imirescu ... „A·nati~a a1dului1a111alfă că nu este
u·n legămint 1a1I l"U1i Trlido.r faţă de Eter1ie, cii 1u.n a·cwd mm~a1r în-·
cheiia1t între n iJte căpritanii de OJti i.n1r-un moment CÎ1nd cr~za de
1
Î·ncrtederie d1i1nme .eij, 1a ·a1i1uns·1l1a· 1cru1llT'n". •• Părerea acestor :storii-i.

1
formată pe baza analizei şi interpretării unui număr mar.e de

documente şi după cunoaşterea· .şi studierea tezei acad. A. O-
ţetea, vine .şi se .alătură marilor istorici Urechia, Xenopol, Ior-
ga.
Pot fi menţionate de asemenea, părerile unor mari luptători
ai poporului nostru ca de· exempl·u : N. Bălcescu care îl consi-
dera pe Tu.dor nu numai un mare .:upt.ător neînfricat pentru ca-
uza ţărănimii, pentru eliberare socială a ţăranilor, ci şi un e-
rou ·a·l „de·şt.eptării noastre na.ţiona.:.e". •2
De asemenea, luptătorul comunist român L. Pă,t.răşcanu pre-
cizînd· cauzele· izbucnirii si motivele înfrîngerii arată· înke al-
tele că „mişcorea ţărănimi·i oltene" a fost lăsată de fa început
„în seama propriilor ei forţe".
Cunoscînd desigur mu:t mai bine evenimentele din acea
vreme şi studiind mişcările sociale din Europa, caracteristicile
!or1 Marx analizează şi lup~a po;Jorului rnmfln din 1821 ~i
personalitat1e·a lui Tudor, troage concluzia că „Vladimirescu era
patriot român. El s-a ·adresat nu boierilo.r, ci ţăranilor" rar
revo'.uţia. d·i1n 1821 din Ţarn Românească o consideră ,.o revo-
luţie ţărănească" '< 1
Aceasta după părere·a noastră este o caracterizare care
defineşteatît pe Tudor cit şi mişcareo condusă de el ca avînd
un scop strîns legait de poporul român, de nă:auinţele. lui de
totdeauna, separîndu-1 de scopul altor mişcă•ri inclusrv de cel
163
a! Eteriei, fără ca acesta să diminuete cu nimic măreţia oces·
tei răscoale, a cărei forţă a fost mult mai mare în principa-
tele române decît a eteristilor si care dacă nu intervenea u-
ciderea miselească •a ·lui Tudor 'ar fi obtinut succese mai mari
şi poate a~ fi scutit poporul român die f.a multe sufe, inţe ulte-
rioare.
Este sigur că numărn·I cerceitări·l·or istorice de va:o.a·re nu
s-a terminat si citii vor lămuri în continuare aceasta cu obiec-
tivitate depli~ă, o'nalizînd bine veridicitatea documentelor si lo-
gica faptelor ce stau la baza ipotezelor respective. Trebule să
recunoaştem însă că munca, interp.retările şi ipoteze·le fiecă
rui cerce.tător constituie un aport demn de laudă la clarifica-
rea în timp a adie·vărurilor istorice şi probabil c1ndva., cineva
va reusi să le sintetizeze în mod definitiv.
Dar să lăs.ăm istoric.ii să-şi contru·nte ipoteze:e şi ide·i:e în
·int.erp·ret·a·rea fapte'.or istorice şi s.ă sub:in!em încă o dată im-
portanţa deosebită pe care o are pentru noi marea revoluţie
de la 1821 condusă de Tudor, amintind unele dintre urmările
cicestei•a.
Desigur trebuie să ne gîndim că înainte de revoluţie şi
în timpul revoluţiei suferinţele poporului au fost mari dar ele
a·u fos·t mult mai mari după înfrîngerea pandurilor în perioada
represiunilor turceşti de după r6scoală, îndeosebi în judeţele
Olteniei unde Pandur·ii s-au apărat încă o vreme şi unde mii
de oameni nevinov·a·ţi ·au fost omorîţi de turci sub pr.e~ext că
au participat la răscoa:ă.
Răsunetul revoluţiei însă a făcut cunoscut Europei, marilor
puteri grelele suferinţe ale poporului român şi forţa şi voinţa
lui de a se afirma, de a cere dreptul la o viaţă mai bună şi
de a scutura jugu·i fanariot ţintind spre depli·nă e:iberare naţio
nală, spre o naţiune definitiv liberă.
Sub presiunea marilor puteri, Imperiul Otoman nu a putut
transforma Ţara Românească şi Moldova în paşalîc turcesc aşa
cum ar fi dorit, fiind obl!g·at să numească aci domni pămîn
teni, aşa cum a cerut Tudor, răs.turnînd pentru totdeauna între-
gul regim de conducere tanariot. Restabilirea domniilor pă
mîntene spune acad. A. Oţetea „a fost urmarea dir·ectă a eve-
nimentelor din 1821" i·ar „înlocuirea domniilor fanariote p·rin
domniile pămîntene a· însemnat o adevăirată revoluţie". 11 •
Pentru ţărani, răscoala a fost o luptă înverşunată de clasă
împotriva boierilor, mergînd pînă la aspiraţia de a lua în stă
pînire moşiile acestora.
164
După plecarea turcilor în urma pres·iunii mari'.or puteri, s:-
tuaţia ţărănimii s-o mai îmbunătă 1 fit, spiritu·! revol 1 uţionar nu a
încetat însă, j~ ~a:-:;: 0:)unînd în continuare rezistenţa la cere-
rile boie.rilo·r, de data aceasta pe cale legală judechdu-se,
obţinînd anumite drepturi, oprind pe boieri să mărească zi·lele
:de da.că sau dă,jdii:.le. La 1rîndu·I lor, boierii ·nu înti·ndeau prea
tarie ·coa.rda f.iindu-le încă proaspăt 1în min~e zi'.e'.e revo'.uţiei, de
a:tfel une·le din dări şi biruri find anulate încă de căt:re Tudor.
Tmbunătăţ;rea situaţiei ţărănimii după revoluţie a fost re-
marcată şi de Ma·rx care spune că 11 Răscoala lui V'.adimirescu
(armata lui era compusă numai din ţărani) şi domni: pămînteni
au exercil'at o influenţă moderatoa•rie asupra boierilor. Grigore
Ghi1ca ·a apăr·at energ:c pe ţărani. Anii 1822-1828 au fost c·:i
mai buni pentru ţărani" •5
Tn inima de mare patriot a lui Tudor, ·alături de ideile de
dreptate socială şi e'.iberare naţiona!ă şi-a făcut loc şi marea
idee a unităţii naţionale, a un:rii în luptă a pat1 rioţi.:or din cele
t.re·i Ţări· Româneşti, se cuno·aşte faptu1! că în oas.f.ea !ui '.up~au
un mare număr de a·rdeleni 46, se cunosc deasemeni îndemnurile
·lu1i către moldov-eni de a spri.ini revoluti.a. de a !upta a'n•ur:,
manifest5rile de simpa.tie ale popu'.atiei din Moldova şi Tran-
silvania. Aceste îndemnuri au rămas vii în inima poporului ş1
ele s-au reafirmat după puţin timp în furtunoşii ·ani 1848 şi
1859 şi în continuare pînă la realizarea acestor idealuri.
,,Domnul Tudor", cu înţe'.es de „Domnitorul Tudor", a de-
venit după cum cu toţi sîntem de acord, un simbol al luptei
pentru dreptate socială şi e'.iberare naţională, un erou al re-
deş·teptării noas~·re naţi:male .constitu~nd sursă de inspiraţie re·
volt1ţionară pentru toate lupte~€ următoare ale poporului român
pînă la e'.ibera:rea de sub jugul fascist şi preluarea puteri: po-
litice în ţară, de către forţa revoluţionară cea mai puternică,
clasa muncitoare în alianţă cu ţărănimea muncitoare, cons-
truind România Socialistă.
Lupta lui, idealuri'.e lui, au constituit o sairc:nă pentru ge-
neraţiile ce au urmat inclusiv pentrn noi, care cu sacrificii
mar: a fos~ îndep inită, aşa cum sublinia tovarăş·u'. Ni·:o'ae
Ceauşescu, secretar ~enera'. al Partidu'.·ui Comunist Român :
„Ceea ce a începu~ Tudor au continua·t ·revo'.uţiona·rii demo:::ra'.i
de '.a 1848, a dus mai dep·a·ri~e într-o formă supe·rioară P.a.rtidul
Comunist, continua~orul w:or mai huine tiradiţii de luptă .a!e po-
poru:u: nos~ru".
lfî5
batoria noastră p·ermanentă este de a n·u-1 uita pe Tudor
din Vladimir şi pe luptă-tarii credincioşi lui, de a cerceta mai
departe documentel e din această perioadă pen.ku a cunoaşte
1
cit mai mult adevărul istoric, de a-i urma exemplul pentru a

apărn poporul şi a ne je·rt.fi pentru -e!, de a lupta neabătu·t pen-
tru făurirea socie-tătii socialiste multilateral dezvoltate în po-
t.ria noastră.
NOTE
1 C. Antip - Trepte peste timp - Editura militară Bucureşti 1970

pag. 75.
2 V.A. Urechia - Istoria Românilor. Revolu'iunea lui Tudor Vladimirescu..
Bucureşti 1901, pag. 15.
3 Documente privind Istoria României - Răscoala din 1821, voi. V, Edit.
Academiei R.S.R„ Bucure~ti 1962, pag. 409.
• Documente, privind Istoria României, Răscoala din 1821, voi. V, Edit.
Academiei R.P.R„ 1962, pag. 447.
5 Documente privind Istoria României, Răscoala din 1821, voi. V, Bucu
reşti 1962, pag. 410, Edit. Academiei R.P.R.
6 Academia R.S.R. documentul CXXXVI C 1820.
7 Istoria Poporului Român. Editura Ştiinţifiră, Buuureşti 1970, pag. 278.
a Academia R.S.R„ documentul CXXXVII C, 1820.
9 Academia R.S.R. documentul C XXXIII C 1820.
10 Istoria Poporului Român. Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1970 pag. 330.
" Documente privind Istoria României - Răscoala din 1821, voi. V, Edit
Academiei R.S.R., Bucureşti 1962, pg. 518.
12 Documente privind Isaoria României - Răscoala din 1821, voi. V Bucu-
reşti, Edit. Academiei R.S.R. 1962, pg. 518.
13 Istoria poporusui Român, Editura Ştiinţifică, Buc. 1970 pg, 278.
„ V.A. Urechia, Istoria României - Revoluţiunea lui Tudor Vladimires-
cu, Tomul XIII - Bucureşti, 1901, pg. 20.
15 Documente privind Istoria României - Răscoala lui Tudor Vladimires-
cu, voi. V, pg. 410.
16 Idem, pg. 267.
17 V.A. Urechia Istoria Românilor - Revoluţiunea lui Tudor Vladimires-
cu, tom. XIII, Bucureşti 1901, pg. 18.
16 V.A. Urechia, Istoria Românilor - Revoluţiunea lui Tudor Vladimirescu,
Tom XIII, Buccreşti 1901, pg. 18.
19 Istoria Poporului Român. Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1970 pg. 333.
20 I. Neacşu - Studii - Revistă de istorie nr. 2 anul XI, 1958, pg. 98.
21 Studiu XI, Revista de istorie Nr. 2 1958 - pag. 98.
22 Documente privind Istoria României - Răscoala din 1821 - voi. V,
Bucureşti 1962, pg. 270.
23 I. Pătrăşcanu, „Un veac de frămîntări sociale", pag. 64.
2• N. Corivan - Tudor Vladimirescu si istoricii români: A.D. Xenop:il,
N. Iorga, E. Vârtosu, I.C. Filitti, D. Bodin, A. Oţetea - Iaşi, 1946' pg. 1.
2 s Acad. A. Oţetea, Tudor Vladimirescu şi revoluţia din 1821, Edit. Ştiin
ţifică, Bucureşti 1971, pg. 22-31.
166
26 Al. Vianu, Sava Iancovici - Studii XI, Buc. 19j8, pg. 67--91.
"27 N. Corivan - Tudor Vladimirescu şi Istoricii români: A.D. Xcnopol,
N. Iorga, E. Vârtosu, l.C. Filitti, D. Bodin, A. Oţetea - Iaşi, 194!1, pg. 1.
2B N. Corivan - Tudor Vladimirescu şi istoricii români : A.D. Xenopol,
N. Iorga şi E. Vîrtosu, I.C. Filitti, A. Oţ~tea - Iaşi, 1946, pg. 1.
29 Idem. pg. 111
:JJ Ac. A. Oţetea - T. Vladimirescu şi revoluţia de la 1821 - Bucureşti,
1971, Edit. Ştiinţifică pg. 35.
3 1 N. Iorga - Istoria românilor prin călători ed. II, voi. III, Bucureşti
1929, pg. 119.
32 V.A. Urechia - Istoria românilor Revoluţia lui T. Vladimirescu,
Tom. XIII, 1901, pg. 15.
3 :1 Arhivio - Torino, Lettere Ministri Constantinopol, vol. 2, 1821, ci-
tat de D. Bodin - în T. Vladimirescu în lumina izvoarelor italiene
Revista istorică română,, voi. XII, Bucureşti, 194J.
J 4 Gazeta Piemontese nr. 57, 12. V. 1821, pg. 2 ; Giornale delle Duo Sicilie
29 mai 1821.
3 5 Documente din Istoria României - Răscoala din 1821 - voi. V, Bucu-
reşti 1972, după documentele din Arhiva istorică centrală dec stat din
Leningrad, F. 673 op. I, dos. 234, caietul A, pg. 273.
J6 Documente privind istoria României - Răscoala din 1821, voi. IV, Bucu-
reşti, 1952, pg. 123-124.
3 1 Arhiva Napoli Legazione - Constantinopoli, Diverşi, voi. 43. citat de
, D. Bodin.
:11 Documente privind istoria României - Răscoala din 1821 - Edit. Aca-
demiei R.P.R. 1962. voi. I-V subredacţia acad. A. Oţetea, Nichita A-
dăniloaie, Ne~tor Camarniano, Sava Iancovici, Ion Neacşu, Al. Vianu.
;p Studii, VI, 1958, pag. 67-71, 87, 88, 89.
4 0 Acad. A. Oţetea - T. Vladimirescu şi revoluţia din 1821, Ediţ. ştiinţi
fică, Bucure!.:ti 1971, pg. 33.
" Studii, XI, 19:58, pag. 67-71, 87, 88, 39.
•2 N. Bălcescu - Opere voi. I /2, Ediţ. G. Zane, Bucureşti, 1940, pg. 25,
citat de A. Oeţea.
43 Arhiva Marx-Engels, Ms. B. 91 (Institutul internaţional de istorie
socială, Amsterdam), citat de acad. A. Oţetea.
41 A ~ad. A. Oţetea - Tudor Vladimirescu şi revoluţia din 1821, Ediţ. Şti
inţifică, Bucureşti 1971, pg. 512.
45 Arhiva Man:-Engels, Ms. 85 (Institutul internaţional de istorie socială,
Amsterdam) citaa de acad. A. Oţetea.
'·6 I. Neacşu - Locuitorii din Oltenia şi răscoala din 1821, Studii, XI Re-
vista de istorie nr. 2 /1958, pg. 93.
167
Istorie modernă
1848
PARTICIPAREA JUDEŢULUI GORJ LA REVOLUŢIA
DE LA 1848
de MUL BARBU
Revoluti·a de la 1848 din Ţara Românească, Moldova şi

Transilvania consti.tuie un eveniment de excepţională însem-
năt·ate istorică, care a reprezentat concretizarea ardentei nă
zuinţe a naţiunii române spre progres social, eliberare şi uni-
tate natională si a deschis un drum de transformări înnoitoa-
re, ·Care' aveau să ducă la realizarea în decenii le urmă.toare a
0
României unitare şi independente.

Judeţul Gorj, străvechi şi minuna·t colţ al pămîntului ro -
mânesc, alături de celelalte districte a:e patriei, şi-a adus din
plin contribuţia la memorabilul eveniment, constituind o puter-
nică forţă revoluţionară.
Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească, deolanşată la
9/21 iunie la lsl·az, s-a extins cu o rapidi·tate u;mitoare în în-
treaga Oltenie, ca şi în restul ţării. Pînă la sfîrşitul lunii iunie
toate sate'..e şi oraşe·'.·e provinc.ie·i de !'.-a vest la· Olt e·rau cup.rrme
de flă.cările ·revol·uţiei, mai ales că încă cu mult timp înainte
se făcuse o i·ntensă propagandă, prin răspîndire·a în mase a
·exemplar-elo.r progmmu'.ui. revoluţiona•r. Meri+·ă să ami.nt:im re-
marca lui Aaron F:orian, care, încă de la 12/24 iunie, îi scria
din Bucureşti lui George Bariţiu : „Spiritele în g·eneral erau
toate în{ăcărate şi de !a o ma.rg.ine a ţării pînă la a.'.ta to~·i sim-
ţeau trebuinţa de o prefacer·e ma·re în toate. Tn toată întinde-
rea ţării circulau proclamaţii tipărite care cuprindeau punctu-
rile noii constituţii. Vasăzică toată ţara era revoluţiona.tă".'
Pentru apl;carea p·rogramului revoluţionar se impune, pe
lîngă alte măsuri, numirea unor oameni devotaţi noului regim
în fruntea judeţe~or. în acest sens, încă de la 14.'26 iuni·e, în
timp ce guvernul de la ls!az se afla în Craiova, Departamen-
tul gin Lăuntru o numit noi odministratori în judeţele Olteniei,
la Gorj fiind orinduit Ba·rbu Vlădoianu 2, în locul lui Radu Di-
mitrie Roset. Cu toate că intenţia guvernului revoluţiona.r, du-
pă cum remarca 11 Gazeta de Transilvania", era de a pune în
frunt·eo judeţelor persoane care aveau mai multă influenţă a-
supra poporu~ui 3, numirile un:>ra dintre administr:itorii respec-
tivi nu au fost dintre cele mai potrivite, mai ales că unii dintre
ei s-au dovedit o fi elemente care nu erau devotate cauzei
revoluţiei. Astfel, chiar administratorul de Gorj, Barbu Vlădo
ianu, nu numai că nu a înt.reprins nici o acţiune pentru mobili-
za·rea avîntul-ui mase·lor dar, în mod intenţiona.t, le-a menţinut
într-o totală ignoranţă asupra drepturilor consfinţite de Pro-
c:amaţia de la Islaz• care pentru popor simboliza. o adevăirată
cons~ituiţie. Ca urmare, la conducerea judeţu:ui Gorj a fost ins.
talat Christian Ma·rghiioman, l·a 23 iunie/5 iulie 5, ceea ce a tă
cut să eşueze manevra unui grup de gorjeni care ceruseră
Departamentu:ui din Lăuntru menţinerea ocirmuitu!ui regulamen-
tar Radu Dimitrie. Roset. 6
Tn ceea ce priiyeşt·e sectorul po:i1ţienesc şi cel judecăt·o.resc,
în cursul celei de a doua. jumătăţi a lunii iunie nu s-a făcut
nici o schimbare.
Deşi revoluţia se extindea pretutindeni, în aparatul admi-
nistrativ poliţienesc şi judecătoresc din Gorj şi ce!elalite judeţe·
ale o:teniei se aflau multe elemente dusmănoase revolutiei.
Aceeaşi situaţie era şi în restul ţării. Tn 'ace.I timp, guve1~r:iul
provizoriu, în care liberalii moderaţi au avut o pondere im-
po·rtantă, n-a intreprins măsuri energice pe.ntrru intrndu·ce:rea în
aceste sectoare a unor elţmente revoluţion·are, săvîrşind o
mare greşe·ală, ceea. ce a constituit unul dintre factorii stimu-
·'.1atori ai mişcă.rrii corntrarevo 1 :uţionme a boi~ri.lor conservatori ol-
teni. Abio cînd însăşi soarta revoluţiei va fi pusă în primejdie,
vor fi întreprinse acţiuni energice în această direcţie.
După Caracal şi Craiova, şi celelalte oraşe ale Olteniei au
celebrat într-o caldă si entuziastă atmosferă victoria revolutiei.
Astfel, în ziuo de 20 'iunie/2 iul~e, R·adu Dimitrie Roset, admi-
nistrator regulamentar ·rămas l·a post pînă la prezentarea celui
nu111ir de Departamentul din Lăuntru, s-a văzu·t •nevoit să mear-
~ă în fruntea cetelor de dorobanţi, după care urmau locuitorii
Tg.-Jiu!ui şi cei ai satelor din împrejurimi, purHnd stindarde
trirco·'.ore. Tn p:·ata omşu·:ui în.ţesată de :ume, constitutia ex-
plicată cu „glas mare şi răsunător" a fost primită de popor,
ceea ce ·a creat o mare „bucurie obştească". 7 Orăşenii, pen-
tru a-şi exprima mulţumirea şi ataşamentul profund faţă de
principiile reforma 1toare, au hotărît să trimită la Bucureşti o
172
deputaţie spre a înfăţişa guvernului ale lor sentimente „de
bucurie".~
în judeţ-ul Gorj nu se afl.a decît un singur exemplar tipărit
al Proclamaţiei de I.a Islaz. De aceea, Gh. Călinesw, profeso-
rul „Şcolii normale" din Tg.-Jiu, solicita Departamentului Cul-
telor şi Instrucţiunii Publice să-i trimită mai multe proclamaţii
tipărite. 9
Mergînd pe linia aplicării programului revoluţionar, con-
ducerea noului regim a trecut la ere.crea gărzilor naţionale, a
căror misiune principa:ă era apărarea cuceririlor revoluţiona.re,
mai ·ales împotriva duşmanilor interni, dar şi ·a celor din afa-
ră. 10 La 14/26 iunie s-a publi·cat decretul nr. 4 al guvernului
provizoriu privind înfiinţarea gărzilor naţionale în toată ţara,
iar Depa•rtamentul din Lăuntru ordona noilor administratori ai
districtelor Olteniei să pună decretul în aplicare. în judeţul
Gorj, în mai multe sate, printre care şi Jupîneşti, garda naţio
nală era constituită în a treia decadă a I-unii iunie. în vederea
înarmării acesteia·, powci.cul D:mitr·ie P·leşoiainu cutre:era sate'.e
pentru a cumpăra cu bani din cutiile sătesti „fier să facă su-
:iţe". 11 ln acest judeţ a. act:vat şi Şerban Carman:îu, sub admi-
nistratorul plăşii Gilort, care - după cum afirma un proprietar
după înăbuşirea revoluţiei - îmbrăţişînd „slujba guvernului cu
tot dinadinsul şi mai cu temei dedt în alte locuri", a înfiinţat
„vardie prin toate satele, cu suliţe şi cu feluri:ni de îndemnuri
asupra lăcuitorilor a-i da înţelegerea", armele fiind confecţi
ona.te cu banii luaţi din cutiile a 54 de sate. 12 Spre deosebire
de sate, în Tg.-Jiu, garda naţională nu s-a putu·t înfiinţa din
cauza holerei care fă<cea rav·agii. De aceea ornşul era „păzit
tot după vechiul sistem, cu oameni plătiţi şi într-un număr prea
mic". 13
Apar:ţia gărzilor naţionale atesită că masele au înţeles în-
semnătate·a creării acestor noi forţe populare pentru destinele
revoi uţi ei.
Pornind de la convingerea necesităţii înarmării poporului
frootaşii revoluţi-ei au p·revăzut şi alte forme de realizare a
acestui obiect.iv. în aceeaşi zi, în ca·:e s-a emis decretu1: de cre-
are a gărzilor naţionale, Depa•rtamentul din Lăuntru a înaintat
judeţelor din Oltenia circulara nr. 3111-3115 cu privire la re-
crutarea unui număr de panduri „deprinşi la arme, bine înar-
maţi, vrednici şi călări" ce erau de „nea.păra-tă trebuinţă". A-
ce~i panduri trebuiau să se recruteze prin volunt•aria·t, cit se
puteau găsi în fieca~e judeţ, precum şi cu „p.!a~a de sim -
hri·e". 1
Circu'.arn p·rezenta însă mu:te lac·une, de vreme ce riu
'
făcea preciză:i concre~e în legă·~ură cu recrutarea pandurilor
voluntari, nespecificîndu-se ce sumă urma a se plăti fiecărui·:J,
de L'•n·de s·e procurau· armele şi di11 ce fonduri etc., ceea ce a
dat naştere la confuzii şi derută ia punerea ei în aplicare.
Trecînd la aplica-ma circularei de mai sus, administratorul de
Gorj n-a obţinut rezultatele scontate consta.tînd că modui de re-
crutare a pandu.rilo·r aşa cum era con·ceput, nu era cţl mai po-
trivit, întrucît era prea mic numărul •acelora care „îndemnaţi d3
leafă îşi vor lăsa recolta ca să ia arme'.e". Ca urmare, pro-
punea autorităj'ilor de la Bucureşti să orinduiască ,,un om cu
influenţă în acel district, special însărcinat cu recru~-area de
panduri voluntari, pe ca.re să i stimu'.eze la înscriere „cu ceva
mai mu:t decît leafa, cu o nădejde de răsplată în viitor, cu o
chemare patriotică şi cu făgăduială a li se da ormele, căci
arme nu pot zice că avem în a•cest dis~rict, sau cel puţin că
sînt toa·~e în proastă stare de cînd românul a încetat a se sluji
de dînsele". '5
Tn a doua jumă·t·ate a '.unii iunie, la 19 iunie/1 iulie şi 29
iunie/11 iulie, boierimea retrogradă a pus la cale în Bu·cureşti
două acţiuni cont.rarevo!u.ţionare, pen~ru a·restarea gu•vernulu·i
.revoluţiona.r şi restaurnrea .regimu'.·ui regu'.·ame·n~ar. Deşi au fost
înăbuşite datorită inte·rvenţiei energice a maselor populare, ce-
le două acţiuni întrep•tate împotriva revoluţiei au încuraj.at bo-
ierimea reacţionară din Olteni•a. Situaţia s-a agravat şi mai
mult după retragerea guvernului provizoriu la Rucăr, în U·rma
u.nor zvo•nuri tot ma·i a·'.armante despre i·n~ra·~ea în Ţarn Româ-
nească a trupelor ţariste, cînd s-a constituit o Căimăcămie re-
a·cţionară care ·a· trecuit la răsturnarea regimu:ui în:ăturat de
revoluţie.
Triumful boieri11i: retrograde va fi însă de scurtă durată,
tabăra reactionară si de o·ceastă dată fiind silită să bată în
retragere, i~r poporul înregistrînd o nouă şi semnificativă bi-
ru:nţă. Prin „chemarea poporulu: român", se spune într-un do-
cument, guvernul revoluţionar a luat iarăşi „cîrma oblădu: -
rei". 16
Deşi conducerea regimului ·revoluţionar relu·ase, încă din
primele zile ale lun;i iulie, cîrma ţării, în Gorj şi ce'.elalte ju-
deţe o:·tene elementele ostile revoluţiei erau stăpîne pe apara-
tu: admin:strativ, judecătoresc, poliţienesc lo::a:. La începutul
lunii iu'.ie boierii con.serva·tori o:teni se of.Iau în plină activita-
te polikă, stimula.tă şi de un grup de reacţionari şi demnitari
174
ai fostului domnitor Gh. Bibescu, aflaţi la Orşova -şi Mehadia
unde se retrăseseră de teama revolutiei si de unde întretineau
strînse legături cu duşmanii revoluţiei di~ interior. 17 Chr.' Mar-
ghiloman, cîrmuitor la Gorj, sesizînd legăturile dintre boierii
a.foţi pes~e grani·tă şi cei di·n ţară, propu·nea Departamentu'.u.i
din Lăunt·ru efectuarea unui riguros control la gronită asupra
celo·r ce intrau sau plecau din Ţara Românească în Transilva-
nia. 18
La Tg.-Jiu, reacţionarii C. Vu:pescu şi C. Surcel {Săvoiu), a-
vînd sprijinul sub.administratorului plăşii Ocolu, lo·rgu Bibescu,
sub pretextul menţinerii liniştii interne, au trecut la cons~i~uirea
unor uniMti îna·rmate compuse mai ales din oameni luaţi de la
mănăstirea Tismain·a, cu plată. ' 9 Tn acest sens, candidaţ;i de
învăţători din satele Sterpoaia şi Aninoasa au informat admi-
nistraţi·a judeţului că Iorgu Bibescu a înc3put a înrola o:imeni
sub nume de slugi, invitîndu-i şi chi·ar pe dînşVi şi întrebîndu-i
dacă sînt deprinşi la arme, făgăduindu-le cîte 15 sfanţi !una şi
hrana". 20
Analizind temeinic necesitatea organizării rezistentei arma-
te, a contracarării unei.foilor ·cont·r•avenţionare, a adînciri şi con-
solidării revolutiei în Oltenia, guvernul p·rovizoriu a hotărît
trimiterea lui Magheru tn această regiune, cu sarcina nu nu-
mai .cf.e a o.rganiza ·efediiv.e.J.e de doroban!i, ~i pandu•ri vo:un-
tari, dar şi de a inspecta autorităti:e locale, cărora s1 le reco-
mande schimbarea functionarilor ostili noilor tf'lansformări. ~·
În ace.'.aşi timp, guvernu:! va t.rece la •:ua.rea unor măsuri· dec·:-
sive în organizarea propa·gandei revoluţionare şi fo reorgani -
zarea gărzi:or naţionale.
Turneul efectuat de Magheru în Oltenia în o doua jumă•ta
te ·a lunii iulie, a făcut ca forţele revoluţionare să preia ofen-
siva. Tn ziua de 20 iu:ie/2 august, la Tg.-Jiu se inregistra o pu-
terni·că acjitme revoluţionară, cu acest prile· dindu-se semnalul
arderii Regulamentului organic şi a diplomelor rangurilor bo!e-
reşti. În fruntea mu:ţimii formată din orăşeni şi ţăr·ani din sa-
te:e învec:nate se aHau autorităţile oraşului şi judeţului : cîr-
muitor-ul Chr. Margh:foman, Someşul Gr. Mon~escu, şeful poJ;_
ţiei, Simion Sănătescu, ajutorul său, C-tin Urechescu, subadmi-
nistratorul Mihail Radosanu si citii. l·ată cum descrie 'un mar-
tor ocular evenimentul =· „Administraţia a făcut să se porneas-
că de la Cîrmui-re, ca·sele medelnicerului Grigoraş Bîlteanu, o
~are procesiune. Mulţime de ţărani cu steguleţe cu cu~or= na-
ţionale erau aduşi de prin sate. Pe un scaun era purtată dom-
nişoar·a Victoria Mongescu, mărita~ă în l!~mă după Miha:Oche
l_ 7!1
.Bî:teonu; îmbrckotă' în o·'.rb, .cu p·ăw'. lăsat pe umere şi pusă
în lanţuri de hîrtie neagră. Scaunul era dus de ţărani. Regu-
lamen'.ul organ.:c îrnpreună cu pitaoe'.e de bo:er,ie er·au· duse de
Nicolae Ionescu, înainte·a scaunulu: libertăţii înlănţuite. Prnce-
·siunea a plec·a•t pe strada ce astăzi s.e numeşte Unirea, a tre
cut prin Vidoria de astăzi pînă. la biserica domneas·că şi apoi
a .luat-o drept pe strada de astăzi Tudor Vladimires·cu pînă la
Obrejie. 22 Mulţimea, întîlnind în dreptul oasei sale pe popa
Gheorghe Săvoiu 1-a: luat cu sine. Acolo, în Obrejie, era un
foc mare. Au ţinut discursuri Mihalache Georgescu, Rupturea-
nu, fost mai în urmă institutor. la Severin, D:ncă Mărcuies:u,
cari erau trimişi( ... ) să propage scopul revoluţiunii. După ·ace-
ea, rupseră lanţurile libertăţi şi aruncară Regulamentul organic
cu pitace cu tot în foc. Ţăranii loveau în el cu bîtele şi ţiganii
cu pietrele pînă s-a făcut scrum. Poporul apoi s-a risipit (... ). 3
Din r·apoarte:e administraţi.ei de j'.Jdeţ către Departarrx~ntu: di·n
,Lăuntru reiese că. ln fata mase!or a vorbit şi : prnfesorul C.
S~anciovi.ci, .ros'..ind un d:·scurs înfc'kărnt şi e~p:i·cit ce1:e 22 de
articole a'.e Proclamaţiei revoluţionare, cu: scopul ca toţi să
îmbrăţişeze „sacra ca uză a libertăţii"" ~ 4 La, Tg.-J i u domneau
deci elemente!e revoluţionare, ceea ce a făcut ca aici sosirea
genera:ului Magheru să nu creeze dificultăţile core se putuse-
ră ivi în Craiova prin organizarea unui complot care viza în-
săşi viata genera:ului, dar care a fost dejucat. Totuşi, şi la
Tg.-Jiu situati·a pu,tea de,veni critică, :datorită activităţii con-
trarevoluJionare desfăşurată de unii proprietari de moşii. Ca
urmare, Magheru era invi,tat să meargă cit mai repede în
Gorj, unde el a sosit „cu o 1T1ică trupă de oşti·re". 2 ~
Prnzenţa generalului Magheru în o:teni'a a a·vut ca rezul-
tat nimicirea rezistenţei elemerntelor reacţionare, re·stabi:irea
ordinei r~voluţionare, adînci·rea şi consolidarea revoluţiei. Prin
turneul efectuat în toate distride·le o:tene, Maghern ere.ase
11 0 bază politică revoluţionară absolut necesară pentru împli-
nirea sarcinii $a~e de organizare a forţelor de apărare a re-
voluţiei". 26
Un.a dintre consecinţele cele mai importante ale vizitei sale

în Oltenia a fost şi crearea unui aparat administrativ şi poli-
ţienesc devotat revoluţiei, în judeţul Gorj, administratorul Chr.
Marghi:oman a adus l·a cîrma plăşilor pe Mihalache Radoşa.
nu, Alecu I. Broşteanu şi Răducan Bretoianu, pe lingă alti sub-
administratori devotaţi revoluţiei. Unul dintre vechii subcîrmui-
tori, care fuseseră îndepărtaţi, era Iorgu Bibescu de la plasa
176
Ocolu, cel care încercase să folosească autoritatea fu neţi: i
sa!e pentru a recru'a oameni de prin sate cu care să sprijine
reactiunea internă. 27
Acţionînd în conformi~Clte cu imperativele momentului, gu-
vernul revoluţionar a trecut la întreprinderea unor măsuri deci-
s;ve în privinţa organizării propaqandei revoluţiona·re. 01.:pă
c·1m reiese din li~a comisarilor de propa·gandă pe judeţe al-
cătuită după înăbuşirea revoluţiei, în judeţul Gorj au fun·cţio
nat cinci comisari : M.H. Marghi'.oman, I. Ionescu; C. Mă:cu
lescu, I. Ruptureanu; Mat·ache Gheorghescu, 29 numirea lor în-
cepînd d:n iulie.
Trebuie relevat că în adivitate·a propa 1gandistică un rol
însemnat le-a revenit şi funcţionarilor publici şi administrativ:,
precum şi P·r·ofeso·rifor, î·nv·ătăto.rifo.r, preoţi1'.or şi aleşi·lor sate-
lor.
O particip·are remarcabilă. a vut-o profesorul G. Călinescu
din Tg.-Jiu care, ca şi alţi slujitori ai şcolii, a· t-rebuit să co-
pieze proclamaţia revoluţionară, tipărită în puţine exemplare,
şi să o .dicteze candidaţilor de învăţători de prin sate.
Completările şi explicaţiile l·a punctele „Consti:·uţiei", aşa
zisele „des!uşiri" ale profesorilor, reprezintă importante aspecte
ale gîndirii revoluţionare şi un tezaur preţios al ideologiei po-
litice de la 1848. 29
Tn. conştiinţa ma selor ţărăneşti au pătruns odine şi au prins
1
rădăci:ii trainice s·tipul·aţiile P·roclamaţiei de la l·slaz, mai ales

cele privind problema·tica socială, ceea ce a fă.cut ca ţărăni -
mea să-şi întărească convingerea că va fi emancipată şi îm-
proprietărită cu portiune·a de pămînt necesară tmiului. Lup.t·a
ţărănimii împotriva exploatării feudale în timpul revoluţiei, cum
era şi firesc, a îmbrăcat o gamă largă de forme, de la jalbă
pină la răscoa:ă. Specifice şi predominante au fost însă re-
fuzul la îndeplinirea îndatoririlor feudale, mai ales la presta-
rea zile~or de clacă, incendierea sau distrugerea cu vitele
a rer.o:telor proprietarilor şi arendaşilor, luarea în stăpînire a
reco'.telor şi chiar a moşiilor, care, în fond, trebuiau să le a-
parţină, răfuiala directă cu exploatatorii şi oamenii acestora,
precum şi cu reprezentanţii autorităţilor administrative, poli-
ţieneşti şi milita·re trimişi să aducă pe săteni Io supunere. 38
ln Gorj, judeţ în care predominau sat.ele de moşneni, lup-
ta an~ifeudală, deşi nu a luat aceeaşi amploare şi intensi:ate
ca în judeţele de cîmpie, unde clăcaşii formau mo·joritatea
popu:ajiei, s-a desfăşurat totuşi cu vigo·are deosebită.
177
Pentru a·~est judeţ, merită a fi notate acţiunile ţărăneşti
de pe moşii:e Albeni, Anirnoasa, Jupîneşti şi a·lte!e. Bunăoa·ră,
Hristache loanid se plîngea, mai tîrziu, că în timpul revoluţi
e7, la îndemnul subadministratorului Şerban Caramanlîu, ţăra
nii 11 m-au s~ins şi m-au dărăpănat cu totul". 31 în acest sens,
proprietarul menţiona că la 8 augu·st, fiind plecat la moşie,
11 am fost că:cat în casa-m(i) de făcători de rele, chiar în mij-
locul linii satului, furîndu-mi-să multe lucruri ce sînt încunoş
'. ii nţate dregătorii lor loca le", iar în trei rînd uri sătenii au spart
11 oborul (de g'.oabă al) satului", scoţîndu-şi vitele, care fusese-
ră închise după ce produseseră stricăciuni la recolte, prin dis-

trugerea a 11 13 mii snopi de griu", ceea ce a produs o „mare
pagubă." 32
înfricoşaţi de atitudinea ameninţătoare a clăcaşilor, oa-
menii din slujba proprietarului moşiei Albeni n·u au mai în-
drăznit să închidă vitele lor la oborul de gloabă. 3'
Pentru cele întîmplate, respectivul propriet·ar acuzo şi pe
slujbaşii locali, de vreme ce, n-au adus pe ţărani la supunere
prin „cazne", apelînd !·a 11vorbe", ceea ce n-a dat nici Urn re-
zultat. 31•
Tot astfel, Vlăduţ Crăsnaru, proprietarul moşiei Jupîneşti,
după îmbunătăţirea revoluţiei, se plîngea că în timpul eveni-
men·te'.or de la 1848, 11 nu puţin am pătimit pentru furi şi pră-
dări, încît am scăpat numa: cu capu(IJ, căci roadele cîmpului
„s-au dus", fiind mîncate de vite, iar zece clăi de fin incendia-
te, suferind de aici pagubă în valoare de 4 OOO lei 35 Nici în
acest caz autorităţile săteşti şi de p'.asă n-au luat măsurile so-
licitate de proprietar.
De vreme ce lupta anifeudală a ţărănimii se extindea de
la un sat la altul, sătenii nemaisupunîndu-se îndatoririlor către
proprietari pînă la rezolvarea problemei agrare, după cum
cerea1J aurorităti:e de la Bucureşti, administratorul de Gorj s-a
văzut silit să solicite intervenţia forţei armate. Astfel, la 20
iulie 1848, Chr. Marghiloman, raporHnd Ministerului de inter-
ne situaţia din judeţ, cerea a i se repartiza un număr de 60
de ·ostaşi, 11 spre a să putea potoli aceste duhuri şi a introdu-
ce liniştea în tot districtul mie încredinţat". 36 Autorităţile au dat
curs acestei cereri 37 , însă, după cu;n preciza Chr. Teii, şeful
oştirii, intervenţia armatei avea să aibă un caracter demons-
trativ şi nicidecum de opresiune, 38 conducerea ·revoluţiei ur-
mărind să nu îndepărteze pe ţămni de revoluţie, ceea ce în-
178
semna, în fond, năruirea acesteia cînd nu mai era susţinută
de masele largi ţărăneşti.
Determinat de creşterea acţiunii ţărănimii gorjene, admi-
nist-raţia judeţului s-a văzut nevoită să dea satsifacţie cereri~or
ţăranilor clăcaşi care solic:ta·u să fie despăgubiţi de căi~re stă
pînii de moşii, arendaşii, slu·jbaşii acestora şi funcţionarii regi-
mului regu'.umentar, pentru abuzurile suferite. La 7119 iulie, de
pildă, Chr. Margh;loman informa Depa•rtamentul din Lăuntru
despre ja'.ba clăca;ilor d:n Ceplea privitoare :a „asupri.rea" su-
ferită d:in par~·ea propr·;e~ai;u1'.ui a.supra „·ră-spunderii· datorii.lor
reciproce", ceea ce se confirmase pri·n ancheta întreprinsă de
suhadminis~ratoru'. di·n partea focului. Fiind îndatorat să plă
tească daune clăcaşilor, boierul a refuzat categori:, pretextînd
că va trebui înda•torat pe cale judidară. 39 Departamentul a
indicat ca să li se dea locuitori!or adeverinţe pe baza cărora
urma a li se scăidea paguba produsă 11 din răspunderile ce va
fi avînd către proprietarul lor". 40
Ţăranii c:ăcaşi i-au înfruntat direct pe proprieta·ri şi în
cadrul Comisiei proprietăj'ii, prin reprezentanţii lor. Clăcaşii
din Gorj şi-au ales ca deputat pe Ştefan Bojneanu, iar pro-
prietarii pe Dumitru Pleşoiainu." Fără a fi ajuns însă la un re-
zu:ta.t concret, Comisia proprietăţii şi-a închis lucrările la 19/
31 august la intervenţia lu; Heliade Rădulescu, care, în n·u-
me:e Locotenenţei domneşti, a citit decretul de dizolvare, în
îTlprejurări'.e create de intervenţia armatei otomane.
În conformitate cu ultimu adico·:' al Proci:ama·tiei de '.a Is-
1
'.
laz, trebuia să se constituie o Adunare Constituantă în ale că

r·ei atr:bujii i:itra, între a!tele, şi ra.tifaarea proiectului de lege
pentru p·unerea în aplirnre a principiului agrar. Potrivit decra-
tului nr. 253 din 14/26 iu:ie, Adunarea urma a fi compusă din
250 depu:·aţi, dintre care 14 din iudeţul Gorj. 42 Tn lumina in-
dicaţiilor date de conducerea revoluţiei, era necesar să se alea-
gă cit mai mu'.te elemente revoluţionare, vechi luptători p·entru
prcgres, cu prestiRiu în rîndul poporului, cît mai mulţi dintre
ţăranii mai capab;:; şi preoţii cu renume în lumea satului. •:i
Prin s~rădaniile comisa i'.or, da·r ~i cele ale funcţionarilor
publici şi adm:nistrativi revo:uţionari, în Gorj, ca şi în cele -
!alte d:stri:te olte•ne, propunei i'.e pentru deputaţi s-au făcut cu
spir:t de răspundere, fiind desemnaţi oamen: care îşi căpă!ase
ră prestigiul de „adsvă.aţi români."'" Astfel, înf.re cei desem-
na;i de locuitorii Gorju:ui, găsim pe : generalul Magheru, Chr.
Te'.il, Niţă Maghe-ru, M:hai1I Ma.r·ghii:oman 1 Cos~ache Stan--=·iOvic!,
179
Cr. Mongescu, Iancu Mongescl.J, C:os·tică Otetîlişanu, Ioniţă Gîr-
bea, Barbu Poenaru, Dimitri-e Herescu, Nicolae Tanovici şi ci-
tii. fiS
· Cu toate că se făcus.eră propuneri de deputaţi din rîndul
oameni'.or devotaţi intereselor reg:mului revolujionar, din ca-
uza evenimentelor criti>ce ivite după intervenţi·a Por!ii prin
Soliman Paşa, alegerile pentru Adunarea Cons~itu 1antă s-~u
amînat în mod succesiv, pentru ca în ce:e din u~mă să f1.3
suspendate, datorită celei de a doua intervenţii militare a Tur-
ciei, din luna septembrie, la care s-a adăuga·t şi cea o Rusi.ei
ţariste.
Pretutindeni în satele g•o rjene, ca şi în restul ţării, ţără
1
nimea s-a a.rătat ferm hot·ă·rîtă să ar:>ere cuceri riJe revO':u tio-
0 1
nar·e cu arma în mînă, pînă la sac~ificiul vieţii, atît faţă, de

duşmanii interni cit şi .aţă de cei din afară. în aces t sens, !a
1
18/30 iulie, comisarul M. Marghi:oman informCJ pe N. Băl

cescu că, în toa•te satele străbătute pînă atunci, ţ6mnii pri-
meau „cu cea mai vie mulţumire constituţia, jurind că nu o
vor lăsa a le-o răpi vrăşmaşii din mînă, decît atunci cînd vor
peri toţi". "6 Cu fiecare citire şi tălmăcire a „constituţiei", spu-
ne un document, „mii de gliasuri, mii de strigări de bu:urie
consfinţiră fieca·re a1rticol. La citirea fiecărui dnd eşea gata
un român s·oldat a vii·torimei, gata a-şi sa·crifica viaţa pen1tru
apărnr·e·a lui". 47
Ţăranii gorjeni, ca şi cei din restul provinciei de la vest
de o:t, au răspuns ClJ entuzia·sm la înrolare în rîndul •regi-
mentelor de dorobanţi şi panduri vo'.untari din tabăra mili-
tară de la Rîureni organiza·tă de gener·alul Magheru. Din cei
oirca 600 de dorobanţi ai jude.ţu:ui, 2/3 au me·rs în t:ibără.
Pe1ntru recrvtarea pandurilor vofutanri, Gh. Magheru a
însărc:nat în judeţele o:tene emisari speciali, în judeţul Gorj
activînd Gh. Moţăţăianu şi Vasile Hurezeanu consideraţi „oa-
1
meni· de confienţă", 48 ad:că de î·neiredere, care au fost inves-

tiţi şi cu funcţia de comandanţi de bata:ioane.
Pînă la 11 /23 august căpitanul Vasile Hurezeanu, şef de
bata'.ion, ajut·at de Gh. Moţăţ6ianu, a înscris un pluton nu-
mai din p:asa Amaradi·a, pe care 1-a incredinţat celui din ur-
mă lucrînd în continuare la înscrierea de panduri pentru cel
de al doile a pluton. 'i!J La acea dată Hurezeanu îşi exprima
1
în1crederea că din Gorj va .reciru·ta· 1 OOO de vo:·uintari. 50

După cum se ştie, pînă în cele din urmă, revolu.ţia a su-
combat sub lovi·turile armatelor otomane si teriste. în Olte-
nia, însă, spre deosebire de Mu·nteinia„ re·g·irn'ul revoluţ.iona•r
180
s-a menţi1nut încă două săptămîni, pînă la sfî:şitul li..nii sep-
tembrie cind s-a dizo:vat tabăro mi'.i~ară de la Rîureni, prin-
cipalul său p:,n·· c'.3 :;u·;ţinere.
Autoritătile reactionare si comondantii trupe~or da ocu-
paţie au înt'reprins ~ seri.3 de măsuri admi·nistrative ~i m1!i-
tare, menite să contribuie la restaurarea integrală a· „ordinei
regulamentare", pe c-are le considerau de o ef:caci'a_te deos~
bită. Căimăcămia a manifes+at o preocupare deosebită „pac1-
f:cării sate:or", unde, spre deosebire de oraşe, p'Jtem spune,
revoluţia se continuă încă multă v·reme. sub forma mişcărilor
ţărăneş.ti. 51 Ca şi alte sate oltene, ţăranii gorjeni au ţinut mul-
tă vreme piept poruncilor stăpînirii şi cereri:or proprietari'.or
s·au arendaşilor pentru efectuarea muncilor de toamnă. Bună
oară, în ianuarie 1849, Vlăduţ Crăsnaru raporta Dep·ar'.amen-
tului din Lăuntru că. fiind însărcinat a merge în pla sa Gilort
1
spre a povăţui pe săteni „a veni în calea cea dre 1 aptă" a î·nal-

tei stăpî1niri a lucrat cu sîrpuinţă „ziua şi noap·tea" reuş:nd pî-
nă la urmă să determine pe săteni a da ascultare poruncilor
obştite de autori~ăţi, dindu-i pe unii „d:n cei abătuţi pe vred-
nice chezăşii", iar „pe cei nesupuşi" i-a îna.intat la cîrmuire "2
unde au fost, desigur, s·traşnic pedepsiţi.
Tnfrun~înd rigori:e aspre ale dispoziţiilor autorităţilor reac-
ţionare, l·ocuitorii sate!or s-au lăsat greu dezarmaţi, lucrările
de strînqerea armelor evoluînd încet, ceea ce a făcut ca ter-
menul de depunere ·a lor să se amî·ne succesiv, de l·a 1 la 16
decembrie 1848, apoi la 14 martie 1849. 53 Dregătoriile locale,
în urma unor percheziţii domici'ia·re, depistau neconten:t a·rme
ascunse de ţărani, aşa cum a fost cozul satelor p:aiului Vîl-
can. 5• Indiferent de motivele invocate î·n timpul anchetelor,
scopu: ascunde~ii arme:or de că~re săteni nu ero dedt unu:,
păstrarea lor pentru alte vremi cînd pcporul român se puteo
ridica di1 nou la lup~ă pentru triumful ideilor revo'.uţionare,
mult timp aşteptî;idu-se reîntoarcerea qeneralu:ui Magheru pen-
tru ·a constitui din nou arma·ta revolutionară.
În judeţul Gorj au avut 'oe chiar şi cîteva răsco·ale. Jr,
toamna anu'.ui 1848, de pildă, la Cojani şi Bîrzeiul de Gilort,
sate aşezate pe proprietăţile generalu·lui Maqheru, răscoalele
au fost generate de prezenţa boier·ului orînduit ca împreună
cu dorobanţi: să determine pe ţărani la supunere faţă de re-
gimul contrarevo!uţionarilor. Cînd un dorobanţ al cîrmuirii a
încercat să aplice porunci:e ca:macameşrti, cîţivo dintre locui-
tori au răscul·at ambele sate. iar. dorobanţul a fost alungat cu
necinste". 55 în cele d:>uă sa~e, pe l·îngă faptul că refuzau" să
1R1
primească şi _să difuzeze, dispoziţii-le stăpînirii, autorităţile sel~
teşt,i puneau în ap:1i1rnre tot politi-ca promova.tă în ti.mpu1l guver-
nării revoluţionare. 56
Pînă în cele din urmă, prin. măsuri severe, autorităţile re-
acţionare şi trnpele de ocupaţie ·au restaul"'at „ordinea regu-
lamentară" în întrea,ga ţară.
Cu toate că a fost înăbuşită, revoluţia română de la 1848,
la car·e au avut o contribuţie activă şi l,ocuitorii judeţului Gorj,
a deschis drumul spre progres, spre Români'a de azi, cînd po-
porul şi-a văzut realizate îin toată plenitudine.a. lor aspiraţii·le
sa:e de drept·ate şi nea~tirna.re cheză-şu·ite de Partidul Comunist
Român.
NOTE
1 Anul 1848 în Principatele Române. Acte şi Documente, tom. I, Bucu-

reşti 1902, p. 561 (In continuare se va cita, Anul 1848).
2 Idem.
3 Idem, p. 625-C'.'6.
• Ileana Petrescu, Vladimir Osiac Anul revoluţionar 1848 în Oltenia,
Ediţ. Scrisul românesc, Craiova, 1973, P. 45-46.
s Anul 1848, tom. II, p. 39.
6 Idem.
7 Idem, p. 48 ; Idem, tom. VI, p. 9.
B Idem, tom. II, p. 48.
9 Idem, tom. VI, p. 9.
10 Vezi Maria Totu, Gardu. civică din România, 1848-1884, Ediţ. militară.
11 Arh. Ist. Centrală, Min. lnt. Ad-tive, dosar 20 A /1849 (inv. 314), f. 82, llJ.
12 Idem, f. 80-81.
•3 Idem, Comunale, dos. 2B /1848 (inv. 318), f. 26.
u Anul 1848, tom. I, p. 560.
15 Idem, p. 661-662.
16 Arh. Şt. Craiova, Prefectura jud. Dolj, dos. 20A /1848, f. 104.
11 Apostol Stan, Constantin Vlăduţ, Gheorghe Magheru, Edit. ştiinţifică,
18 Arh. Ist. Centrală, Min. Int. Ad-tive, dos. 2B /1848 (inv. 318), f. 26.
19 Anul 1848, tom. 111, p. 24--25.
20 Arh. St. Craiova, Prefectura jud. Dolj, dos. 20 /1848, f. 468. ,
21 Anul 1848, tom. II, p. 432-433.
22 Acest loc se află lingă Jiu (Bibl. Ac. R.S.R., mss. nr. 3858, f. 85).
* Imbrăcată (n.a.).
23 Al. Ştefulescu. Incercare asupra istoriei Tîrgu-Jiului, Bucureşti, 1899,
p. 246-247.
24 Anul 1848, tom. III, p. 648, Ileana Petrescu, Documente privind revolu-
ţia de la 1848 în Oltenia.
25 Anul 1848, tom. II, p.664--645.
26 Apostol Stan, Constantin Vlăduţ,
op. cit„ p. 77.
21 Ileana Petrescu, Vladimir Osiac, op. cit., p. 63.
182
2a Mihail Regleanu, Documente privind anul revoluţionar 1848 în Ţara
Românească, BuC'ureşti, 1962, p. 54-57. Vezi şi Anul 1848, tom. III, p.
114-115.
29 Vezi I. Popescu - Cilieni, Participarea unor profesori olteni la revolu-
ţia din 1848, în „Comunicări şi articole de istorie", Bucureşti 1955, p.
47-57, Gh. Pîrnuţă, Figuri de dascăli revoluţionari, în „Revista Arhi-
velor" nr. 2 1960, p. 150-167 ; G.B. Iseru Revoluţia din 1848 Şi Invăţă
mîntul public la sate, in „Studii", nr. 5, 1972, p. 967-989; Florea Stăn
culescu, Şcoala din Ţara Românească în sprijinul revoluţiei de la lll<lll,
in „Studii", nr. 3, 1973, p. 459-474.
30 Vezi Constantin Corbu, Ţărănimea din România în perioada 1848 -
1864, Edit. ştiinţifică, Bucureşti, p. 133-157.
31 Arh. Ist. Centrală, Min. Int. Ad-tive, dos. 20 A /1848, (inv. 314), f. 80-81.
;{2 Idem, f. 78.
3J Idem, f. 80-81.
34 Idem, f. 78.
:J5 Idem, f. 82-83.
36 Idem, Comunale, dos. 23 /1848 (inv. 318), f. 26.
37 Idem, f. 27, 39.
:1e Idem, f. 15.
39 Arh. Ist. Centrală, Min. Int. Comunale, d?s. 2A /1848 (inv. 318), f. 617.
t.o Idem, f. 618.
41 Idem, dos. 24 /1848 (inv. 318), f. 50, 304.
'2 Anul 1848, tom. II, p. 495-500.
•3 Idem, p. 203.
'• Idem, tom. III, p. 353.
45 Idem.
•6 Idem, tom. II, p. 588.
•7 Arh. ht. Centrală, Min. Int. Corn., dos. 24 11848 (inv. 318), f.1.
5o Idem, f. 91.
51 Vezi Paul Barbu, Lupta ţărănimii din Oltenia împotriva regimului con-
trarevoluţionar în toamna şi iarna anului 1848, în voi Mehedinţi - is·
torie şi cultură, Drobeta Tr. Severin, 1978, p. 61-70 (şi extras).
52 Arh. Ist. Centrală, Min. Int. Ad-tive, dos. 20A /1848 (inv. 314), f. 80-81.
5;1 Arh. St. Craiova, Pref:ctura jud. Dolj, dos. 85 /1848, f. 301, 325.
5 • Arh. Ist. Centrală, Min. Int. Ad-tive, dos. 2A/1849 (inv. 314), f. 163, 1!12,
193, 576.
50 Idem., comimale, dos. 34/1848 (inv. 318), p. 172-173.
56 Idem.
183
UN DOCUMENT CARTOGRAFIC EXISTENT îN COLECŢIA DE
ISTORIE A MUZEULUI JUDEŢEAN GORJ
de IOANA OINA,
CONSTANTIN GIURGIULESCU
Dor,inta de înno:re si înfrumuset·a·re a- locu'.ui unde tră

iesc şi m~ncesc i~a însoţÎt pe român'i dintotdeauna. Mărturie
s~au urme~e mater:a!e şi spirituale scoase la iveală de-a lungul
vremii. O asemenea mărturie o constituie „Planul oraşului Ter-
~u-Jiului e:aborat după situ·aţiunea stradelor din anul 1877",
document cartografic de o importanţă deosebită în activita,tea
edi'i'ar-gospodărească a Tîrgu-Jiului în a doua iumătate a se-
colului al XIX-!ea.
Desfăcut, pionul a·re o lungime de 2;86 m şi o lăţime de
1,75 m, p·e care sînt trecute străzile şi proprie tarii Tîrgu-Jiului
1
de atunci. Rulat în tocul de· lemn îmbrăcat în piele, are înăl

frrea de 2 m şi circumferinţa de 34 cm. Pe toc -apare stema
ţăr;i !ucroM îri bronz g·alben, ia·r dedesubt scris cu litere ma·ri
- Planu! oraşului Tergu-Jiului din anul 1877. (Stema României
alcătuită conforll'l legii adoptate la 8 mortie 1872 ~i promul-
gată !a 11 martie 1872. P:anşa 71, fig. l din „Ştiinţa şi arta
heraldică în România" de Dan Cernovodeanu, Ed. şt:inţifică ~i
encidopedică Bucureşti 1977). Pe toc se găsesc imp·rima:e 4
rTnduri cu mot-ive floral-e lucrait-e în bronz galben.
Tirgu-Jiul, oraŞ aşezat în depresi-unea subcarpa,tică, căreia
i-a împrumutat nume'.e, capitală liniştită a Goriului, de-·a lu.n-
gul istoriei a constituit te·atrnl mai multor evenimen~e istorice.
Prima menţionare a ţinutului apare în 1406 sub numele de
„Jiu:", într-o poruncă dată Mănăstirii Tismana de către Mircea
cel Bătrîn (şi juban Br·at să~i fie hotarnic, pent·ru că a fos' şi
pcela iudeţ al Jiului„.).
. '
lfl!)
...
Tot în sec. al XV-iea, localitatea apa·re pentru primo dotă
în documente cu ca!it·atea de tîrg, în a•nu! 1426. în timpul dom-
nitorului Dan o: II-iea (1420-1431 }.
La începutu! seco!u!u·i al XIX-iea, or·aşul Tîrgu-Jiu înfăţişa
o a•glomerare de 342 case, puţ:ne din zid şi acoperite cu şin
drilă, cu uliţe nealiniate, nepavate, dind impresia unui adevă
rat sat.
Alinierea străzilor or·aşului începe abi·a pe la 1834, cînd
magistratul o-roşului dă ordin medelnicerului Gligorie Bâlteanu
să ia măsuri în a.cest sens. Sînt tăiate multe wrţi, gmduri în-
dreptate, uliţe alini.ate.
La 1877 se face o situatie a străzilor or.asului trecîndu-se
!o rea:izarea unui p!an de sistematizare o lui; "Pl·a·nu·I ornşu
l·ui Tergu-Jiu·lu-i e'.aborat după situaţiunea strade:or din anu:
1877".
După planul sus menţionat, între·a·ga populaţie a oraşului
era concentrată pe parte·a stingă a rîului Jiu.
De-a lungul Jiului se întindea 11 Zăvoiul Jiului" în care era
amenajată „Grădina publică" şi unde în adînwri13 nestrăbă
tute încă de cără-ri pentru plimba·re, umblau nestingheriţi cerbi
si ciute.
· Dint:r-o poziţie centrală „piaţă" a oraşului, în jurul Bise-
ricii Domne~ti, se r-amificau spre no·rd, est, sud şi vest străzile
p·rincipa.:e, asigurîndu-se legături:e cu judeţele vecine.
Strada· care străbă-tie·a in .:u-ng orajul Tîrgu-Jiu, aproape
paralelă cu apa Jiului, se numea· „VOCIA JIULUI" şi se con-
tinua spre sud cu „STRADA CRAIOVEI" asigurîndu-se legătu
ra cu judeţul de la sud. Aceeaşi stradă şi azi străbătind ora-
şul din „Piaţa Victoriei" sub numele de Strada Victoria asigură
legătura cu judeţul Dolj.
Strada Vecia Jiului er.a intersecta.tă de 11STRADA CENTRA-
LA" - Unirea de azi, spre es·t făcînd legătura cu Vîlcea, ·ar
spre vest trednd prin sudul Grădinii publice asigura :egă-tura
cu partea de d:ncolo de Jiu şi de aci cu Severinul.
Din Strada Centrală, intre rîul Jiu şi Strada Vecia Jiului,
se ramifica spre sud „ULIŢA MORILOR" - acum Strada 14 Oc-
tombrie, nume dat de la şiragul de mori pe ·apă ce se găseau
de-a lungul albiei Jiului.
Spre sud-est de strada Voci.a Jiului, fără a avea legătură
cu ea· s·au cu Strada Centrală, se întindea „ULITA CRUCE! DE
PIATRA" actu·a:a Stradă 23 August. ·
De la Biserica Domnească, spre est perpendicu:ară pe Stra-
da Vocia Jiului, pornea „STRADA CATEDRALA - SOSSEA
186
VELCI" fiind asigura,tă o a doua. leg·ătură cu judeţul Vîlcea.
La începutul sec. XX, o găsim menţionată sub numele de S~r~
da Drumul Postei, continuîndu-se cu Strada Tudor Vlad1m1-
rescu - nume dat în memoria conducătorului de panduri de
la începutul secolului XIX, Tudor Vladimirescu, nume C·are se
păstrează şi azi.
între cele două străzi, St:rada (a,tedrală şi Strada· Centra-
lă, aproape para!elă cu ele, era „STRADA UNIREI" - deve-
nită mai apoi Str.oda Fraternită-ţii iar acum Str·ada Eroilor.
Legătura între aceste străzi mari era asigurată p6n stră
dute mai mici.
, O primă legătură între Strada Catedmlă şi Str·ada Uni-
rei, paralelă cu Strada Vecia Jiului, se fă·cea prin „STRADA
PENSIONULUI" - Strada Săvoiu de mai tîrziu - Popa Şapcă
de azi.
Ceva mai spre est Strada Unirii se unea cu Strada Cate-
drală prin „STRADA NEGRUVODA" - General Magheru şi
continuare General Teii.
O primă mare le!'.'.)ă-tură ce un·ea cele patru străzi princi-
pale : Strada Centrală, Strada Unirii, St:rada Catedrală şi Stra-
da Putna se făce·a prin „STRADA CUZA VODA" actuala Strada
Griviţa, U'nde se af:ă şi sediul Muzeului Judeţean Gorj.
Din strada Centrală, de la intersecţia cu Strada Cuza Vo-
dă, pornea spre sud „ULIŢA HODINAULUI" - azi Strada 8
Mai.
O a douo le~ătură înt:re Strnda Centrală şi Straie. Velcii
se făcea prin „STRADA SF. APOSTOLI" - 16 Februa·rie.
Legătura cu partea nordică a judeţului şi de aci cu ţinu
turile de peste munţi era asi!'.'.)uraM prin „STRADA MIHAI VO-
DĂ", ce pornea din Strada Catedrală, intersedînd Strnda Put-
na. Sp.re nord, Strada Mihai Vodă se bifurca· în „Strada MI-
HAI VODA" propriu-zisă - Strada 11 Iunie şi „STRADA VUL-
CANULUI" - Gulevardul 1 Mai.
D:n Strada Putna, spre nord, de-a lungul Jiului şi aproape
parcile:ă cu Strada Mihai Vodă, se în~indea „STRADA PRE-
VENTIEI" - azi o parte a Bulevardulu: Brâncusi - continu·are
cu Strada Vasi:e Alecsandri. La începutul sec. XX Stmda Pre-
venji2i apărea sub numele de Sitrada Jiu'.ui.
. Ulterio,r a':J_ fost î,n~ccrnite şi alte p!a·nuri privind sistema-
t:zarea oraşului Tîr!=]u-J1u. Alexandru Ştefuiescu în Istoria Tîr-
gu-Jiului" la sfî şit, prezintă un p~an al Tîrgu-Jiul~Î de la. în-
cep_u~ul sec. XX, plan în care se păstrează străzile menţionate
mai sus dar cu oit nume, pkm în core apor noi skăzi cum sînt :
Strada Belvedere, Strada Eminescu, Strada Egalităjii, Strada
Clementei.
Az(, ca urmare a transformării Tîrgu-Jiului într-un puternic
centru industrial, faţa oraşului de altădată a· fost radical schim-
bat.ă.
Pe fondul vechiului Tîrgu-Jiu, a.u apărut noile cartiere mun-
citoreşti - 9 Ma1i, 8 Ma,:,Gară, T,r·aian, Gr.iviţa, Debarcader,
brăzdate de o mulţime de străzi :argi, frumos a:in·iate.
Bibliografie
Alexandru Ştefulescu - Istoria Tg.-Jiului, Tg.-Jiu, 1905.

Nicolae Iorga - Drumuri şi oraşe din România.
Dan Cernovodeanu - Ştiinţa şi arta heraldică în România, Ed. şt. şi en-
ciclopedică, Bucureşti, 1977.
188
III
Istorie
contemporană
ASPECTE ALE OCUPAJll;I MILITARE STRAINE_ IN GO~J
TN PRIMUL RAZBOI MONDIAL
de. MARINOIU VASILE
Prirnul răzbpi mo,ndial declanşat în anul 1914 înt:re marile

pu-teri avea drept scop reîmpărţirep lumi.i şi a sferelor de influ-
enţo.
Legitimitatea reyendicăraor româneşti, privind de~ăvîrşirea
unit·ăţii nqţionale, a d~te:rminat România ca după doi an.i de
neutralitate să se alăture Antantei care îi promitea sp·rijinu;
în înf.ăptuirea ·acestui deziderat.
liJ noapteo. de 14/27-15/28. a.ugust 1916 a~matel.e ro.mâne
au trecut la. ofensiva ger:ierală pe întreg arcul carpatin, d.c;i'"
evoluţia u:terioară a: ,evenimentelor, d9~orit.ă slabei do~ări cu
echipament şi armament ca şi nerespectă-rii obligaţiilor asu-'
ma,~·e de aliaţi pr,in ·Convenţia din 4/17 aU!=JUSt ace:·aŞi an, a
dus la schimbare·a raportului de forte, armata noastră trednd
în defensivă. Timp de peste trei luni de z:le au urmat lupte
gre:e soi:date ·W pi·erde1r.i umane şi materiale. Cu tot e.ro:smv]
ostaşilor şi comandanţilor, ca şi ai întregii populafii, armata
română a trebuit să se retragă pe linia Siretului.
în cele ce urmează ne vom ocupa de une!e aspe:te ale
situaţiei economice şi social-po'.itice de p.e teritoriu! judeţului
G::>rj, ocupa.t vremelnic de trupele invadatoare încă din prima
decadă a lunii noiembrie 1916, precum şi aspecte privi,nd lupto
de rezistenţă a ma.selor l·argi populare împot,riva o,cup·ant.ilor.
Judeţul Gorj, a_şci cum era e! prezentat în „Expunerea si-
tuaţiunii judeţ.ului Gorj pe ·exer:i;iul 1915-1916", era aşezat în
partea de nord-vest a Olteniei,, pe Vale·a Jiului şi cuprindea în
anul 1916 un oraş şi un num<:Jr de 120 comu•ne' repartizate pe
opt p'.ăşi (Bibeşti, Brădiceni, Cărbuneşti, Hurezani, Novaci, 0-
co.~u, Peşteana şi Turceni) avînd o suprofotă totală de 4800
km.p. Prin str.ăp.ungerea liniei de apăr·ore a armatei ·române la
4 noiembrie 1916, lipsită compl·et de rezerve, armatele germa-
ne şi austro-u•ngare cuceresc Î·n~reg t•er·itori-u1: o·cestu·i jude·ţ, îno-
intînd ma·i departe spre Craiova şi Drăgăşani.
Judeţele, or·gan:·zare adminis'rntiv-teritoria1:ă ·românească,
au fost i nlo·wite cu d!strde·le orT·i:i~a.re condu·se .de comcn•da-
0
turi. Ju.deţul Gorj făcea pa.rte din cel de-a: doilea C:istrict m:-
!itar a! teritoriului Administraţiei m::itare (Gabiet der Mi:i~ar
Verwaltung). 2 Existau în cadru: distric'ului militar Gorj două
comandaturi de etapă şi anume, comandatura de etapă 264
germană cu sediul la Tg.-Jiu, cuprindea partea de nord a ju-
deţulu; şi comandatura de etapă austro-ungară (Kaiserliche und
Kănig:iche - Komandatur = K.U.K. = Comandatura de etapă
regală şi imperial.ă) w sediul la Petreş~i (Bărb5teşti),
3
cuprin-
dea partea de sud a judetu:ui. Aceste comandaturi de etapă a-
veau drept scop exp!oa.tarea intensă a resurse'.or economic3
din zonele respective, menţi•nerea ordinii ;i asigurarea 6rcu:a-
tiei, contro:ul asupra populaţiei civile şi militme, administrarea
tel.efoanelor şi poştei, a căilor fe:ate, drumurilor şi poduri:or,
precum şi a tuturor bunurilor agricole, industriale, miniere sau
si'.vice din teritoriul ocupat.
Din punct de vedere administrativ etape:e milita.re apar ca
e:emente noi, specifice situaţiei militare de ocupaţie, ele cu-
prinzînd 3-4 plăşi. Ace·ste etape militare dispuneau de un a -
parat militam-instituţional complex, necesar ducerii la. înde-
plinire a scopurilor urmărite de ocuoa·nti.
Una din consecinţele imediate ale ocupării teritoriului gor-
jean de către armatele invadatoare a fost dezorganiza.rea sis-
temu:ui instituţional românesc. Adm:nistraţia, după cum am
ar~tat mai sus, a fost în cea mai ma·re parte înlocuit.ă cu cea
de ocupaţie, iar restu: subordonată şi controlată direct de o-
cupanţi.
Tnvăţămîntul a fost complet dezorganizat, localurile fiind
transformate în spitale mu grajduri pentrn unităţi:e de cava-
lerie ale forţelor de ocupaţie, altele fiind chiar distruse. La
toate a·cestea se adau.gă lipsa de cadre dida·ctice care erau
mobiliza.te, aresta.te s:iu ucise.
, Şi locaşuri!e de cult au avut de suferit de pe urma ocupa-
ţiei străine, devastări şi profonări. Astfel mănăstirile Lainici şi
Polovra-gi au fost transforma.te în grajduri, iar mănăstirea Tis-
mana în închisoare pentru pa.trioţii români.
Dar principalul scop al Administraţiei militare din Româ-
nia î·: const.itui·a „ ... uti.::.zairea economic~ maximă a teritoriu:·ui
192
administrat în profitU'I Germaniei ... "~ cum era- arătat în ordinul
nr. 26280/1917 emis de mareşalul von Mackensen. Se trece la
exploatarea în mod sistematic a resurselor sofo·lu-i şi suhso:-vlu.i
românesc ocupat.
Tn acest sens s-a. intenis comerţul cu produse agro-alimen-
ta·re trecîndu-se la· re·cenzare·a lor. Produsele de primă necesita-
te se distribuiau pe bază de cartelă. Se trece la rechiziţiona
rea de anima'.e, păsării, ouă>, cereale, băuturi akoo:·ice etc.
Pădurile, uina din cele mai importante bogăţii ale judeţu-
lui, (189 352 ha reprezeintînd cca. 500/o din suprafoţa judeţU"lui}
sînt devastate nemilos. Pentru aceasta a fost înfiintat un oficiu
economic pe lîng·ă comandatura distr:ctului (judeţ) 'şi două ofi-
cii secundare pe lingă fiecare comandatură de etapă, iar în
cadrul acestora au luat fiinţă servicii silvice speciale î1ncadrate
cu personal milita·r german. 5 S-a trecut la· exploa.tarea, cu toa-
te mijloacele posibile a tuturor esenţelor lemnoase întîl.nite pe
teritoriul judeţului. Sînt folosite pentru prelucrare cele 115 fe-
răstraie şi cele 7 fabrici de lemnărie existente în judeţ. 6 Ală
turi de aceste·a s-au constituit societăţile ,,Pa·rîngul" cu. sediul în
Novac:i şi 11Codrnl" cu sediu: în Bai·a· de Fier, 7 care av·eau drept
scop devastarea pădurilor gorjene În folosul ocupanţilor.
Şi subsolul Gorjului a prezentat interes pentru forţele de
ocupaţie. Exploata·rea cărbunelui (antracitul şi grafitu·!), a pie-
trei de var şi a pietrei de construcţie a revenit secţiei a XII-a
din cadrul Statului Major economic care şi-a început activita-
tea în ianuarie 1917. S-au lua·t măsU'ri energice În vederea ac-
celerării ritmului de p·roducţie.
Antrncitul, cel mai bun cărbu-ne sub rapo·rt caforic (8000
calorii) şi cel mai rar, se extrăgea de la Schela, sub muntele
Buliga, singura mină de acest fel din România. Ocupanţii au
pus sub „ ... administraţie forţată exploatarea minei... numind
sechestru asigurător pe locotenentul german Dr. Josef Robert
Braner ... ", iar ca dir.ector al minei este numit locotenentu.I L.
Petrak 11 ••• înconiurat de un numeros stat major de funcţionari
militari". 8
Mina fusese ocupată p·rin surprindere, de către a rmata 0
germană, încă din noaptea de 13/14 octombrie 1916, extrnge-

rea antracitului de către ocupanţi în mod iraţiona·I, durînd pî-
nă la sfîrşitul lunii octombrie 1918, adică mai mult de doi ani.
Semnificativ, în sensul exploatării nemiloase a rezerve-lor de
cărbune cît şi a pagubelor pe ca•re le-au pricinuit minei, este
raportul proprietarilor din 1918, intitulat 11 Pagube la mina de
193
cărbuni cmtrncit Schela - societate tn :„uime co,lect,iv". Din 6-
cest raport aflăm că „ ... lnami·cul a ridicat înt•reaga cantitate de
cărbune de la şantie 1 r şi depozitul aflat l·a staţ.iona·rea gă·rii
T1îrgu-Ji1tJ... fără a· se pl·ăti weun ban sau a ne iliivra· vreun
ban ... La 1 mai (1918 n.n.) ne dedese în primi·re galeriile îmă
tot sub controlul personalu.lui de mai sus care ne-a rechiziţio
n·at toţi cărbunii extraşi în timpu.I a 6 luni cca. 60 vagoane
pentru caire nu ne-a plătit decît suma de 23 OOO lei. În tot
timpul cit i•namicul a· exploata·t mina (s·au cît a speculat-o) nu
au avut voie nici unul din ... proprietarii minei de ·a căka .pe
şantierul exploat.ării minei şi ... nu ne-a lăsat nic; o urmă de re-
gistre ... Tn tot timpu,:· expi:oatării ga1:er·iilo.r în modu'. ce·I mai ba.r-
ba·r scoţînd cărbuni numai de la. suprnfaţă ... numai cu scopul
de a extrage cît mai mult că•rbune„. din care cauză galeriile
care ne dau cca. 200 vagoane anual, acum nu ne ma·i da·u de-
cît cel mult jumăta.te. 9
Aceleaşi măsuri abuzive le-au luat ocupanţii străini şi în
ceea ce priveşte exploatarea· grnfitulu.i de l·a Baia de Fier. Prin
ordonanţa nr. 460 din 6 aprilie 1918 se concesiona inginerului
german de mine, dr. Heinrich Stu·chlik din Trnustein (Bavaria)
exploa.tarea minereului pe o durată de 75 de ani. ' 0
Un inte·res deosebit au a•cordat cotropitorii şi depistării şi

valorificării azbestului din partea nord-vestică a Tîrgu-Jiului.
Acea•stă expl·oat·are iraţională a rernrselor ·minerale a provo-
cat mari prejudicii materiale economiei na·ţionale.
Aşa cum am ară-tat mai sus, se inte·rzice de către forţele
cotropitoare comerţul cu anumite produse alimentare şi chia·r
tăierea de păsări de curte. în acest sens ordonanţa din 19 ma·i
1918 ·arăt·a·: „ ... Contravenţiun•ipremeditate (sic!) sau din
imprudenţ.ă se pedepsesc cu amendă de la 1 OOO lei şi cu în-
chi·soa.re p·înă· la 3 luni sau cu una din aceste pedepse. A.foră de
aceasta. se poate pronunţa şi confiscare.a păsăorilor de curte
aflătoare încă. Prăvăliile şi birturile se mai pot aştepta în caz
de contravenţiu-ne la închiderea stabilimentului lor". Urmează
un adaos al Comandatur:i de Etapă 264 semnat de ma.iorvl Sa-
ue·r, comandantul acesteia, prin care se a·r-ată că, „Ordonanţo
de mai sus se adu1c e prin aceasta· la cunoştinţa popufoţiunei"
(Goriului)."
Sectorul zootehnic al judeţului a fost sărăcit cu peste 17000
oi şi 9500 porci. •2
Exploatare·a tuturor sectoa·relor economiei ·,udeţului, de
către ocupanţi, a dus la agr·ava•rea si·tuaţiei mo·se or populare
194
prin creşterea inflaţiei şi sărăcirea generală. Concludent este
faptu·I că numai în dewr·s de o lună, după cum se arată înt·r·un
ordin bilingv germano-român al Como·ndaturii de etapă 264
din 25 febru.aorie 1918, „Preţul maximal de 10 bani pentru un
ou fixat prin ordinul Comandaturei de ·etap·ă din 28.1.18. se
urcă l·a 12 bani". 13
Se observă şi lipsa unor produse de strictă necesitate pen-
tru popu!aţi·a orasului Tîrgu-Jiu. A·sitfel, printr-o încunoş.tinţare
o primăriei oraşufu.i se arată că, „ ... în conformitate cu disp?-
ziţiile lu·ate de Administraţia Militară din România, popul 1 aţ1a
civilă •a or·aşului îşi poate prncura cantitatea de că·rbuini de pia-
tră de care au ne·cesitate pentru încă:zit ... ". Doritorii se pre-
zentau la primărie p·entru a pl.ăti cărbunii, după care primeau
un bon pentru cantit·ate·a plătită care va pu.rt·a menţiunea ,_Căr
buni plătiţi". Cu acest bon se prezentau ap·oi la Biroul ofiţe
rului de mină german spre a fi vizat şi abia după aceea se
ducea·u la „depozitul de I.a g-ară, de unde li se va e~iber·a c·an-
titate•a de cărbuni prevăzută în bon. Preţul cărbunilor a fost
fixat la lei 80, mia de kgr". Semn·ează primarul Hrgu-Jiului,
C. Bă'.ănescu si secretarul Gh. Cornicioiu. Est·e datată la 20 de-
cembrie 1917."
Printr-o altă înwnoştinţme din 15 martie 1918, semnată
de maiorul Sauer comandantul Et·apei 264 şi de locotenentul
şi ofiţerul administrativ Gruetzner, se anunţa că „ ... în curînd
va sosi săpun de ·obraz pentru populaţia oraşului, 50 grame
de cap cu preţul de 15 bani ... şi 30 bani 100 grame care se va
distribui. Săpunul se poate obţine cu plată contra arătărei ·
Ausweisului-Personal şi al cart·el·ei de pîine la magazia Coman-
daturei (:::azarma Aritileri•ei). Timpul de vînzare este de :a 3-5
p.m .... Săpu.nu 1 I este des~~nat numai pe·ntiru· întrebu·i·nţarea perso-
na·lă, de aceea se opreşte orice comerţ cu acest săpun. Con-
travenienJii vor fi pedepsiţi cu amendă pînă la 500 l·ei sau cu
3 luni închisoare după alegere s·au împreună". 15
Ca urmare a rechizitiilor, abuwri'.or, terorii, devastărilor
şi jafuri'.or nive·'.ul de trai al popu•'.a·~iei româneşti. a· sc·ăzut'
simţitor. Amenzile, bătăile, sching!uiri'.e ~i închisoarea au a-
gravat şi mai mult această situaţie, ceea ce a dus l·a creşterea
ac;iunilo·r de rezistentă a· popu'oţiei cotropite. Manifestări:e
de împotrivire faţă de re~imul de ocup·atie ou ·îmbrăcat d~.fe
rite forme şi în judeţul Gorj : împotrivirea la rechiziti; prin
195
6Stunderea animalelor si produselor, uneori chîa·r făţiş, orgo~
nizcrea· uno:r îndrăznete acte de sabot·aj, utilizare·a procla-
maţiilor sau manif.estelo·r în scopul mobilizării maselor la di-
ferite forme de luptă, nesupunerea la muncile forţate ~i chia·r
lupta de p·artizani. La aceste a·cţiuni de rezistenţă au partici-
pat toate clasele soci.ale de pe teritoriul judeţu'.ui : ţărani, in-
te!·ectua:i, muncitori-, mi·l·it·a·ri rămaşi în spate!e frontu:ui duş
man, care au· adopt·at o strntegie şi tadică c·onformă cu· îm-
prejurări le concrete.
ln acest sen.s este binecunoscută acţiunea grupului de
partizani, înfiinţat şi condus de învăţătorul din satul v.alea
cu Apă, comuna F.ărcăşeşt:i, judeţul Gorj, s·ub'.ocot·enentu·I
Victor Pop·escu, oare a a·cţiona~ pe teritoriul judetelo•r Gorj
şi Mehed:nţi, din noiembrie 1916 şi pînă în va·ra anu:ui ur-
mător. Rămînînd în spatele frontului duşman el a mobilizat
pe soldaţii răzleţi ca şi popul·aţia civilă şi chior pe unii pri-
zonieri. evada.ţi (mai ales ita·lien.i) în vede·rea. formări·i unei
puternice grupe de partizani cu car·e să se op•ună ocupanţi
lor. El s-a· adresat populaţiei şi soldaţilor prin înflăcărate şi
mobi'.iz.ato·are prodamaţii, multiplica.te şi difuzate printre lo-
cuitori. Astfel, într-una din primele sale prodamaţii, se spu-
nea : „Fraţilor români I Soldaţi.lor ! Veniţi cit mai wrînd în
pădure ·I.a şefii voştri care îşi fac datoria·", îndemnîndu-i să
aibă 11 ••• inima· şi curajul· strămoşilor noştri spre a ne apăra
ţara. Vă aşteptăm, soldaţi şi români. Victo·r Pope·scu Sbl. şi
statul său major". O altă proclama.ţie se adresa soldati·lor
11 ••• de toate oategoriile !" crătînd că ,,. .. Eu, o·fiterul vostru vă
ordon ca fără .nici o întîrziere să vă prezentaţi la· st·a tul meu
1
major în pădure, pentru ca împreună cu ofiţerul vostru să

luptaţi şi să vă faceţi datoria faţă de ţară. Nu uitaţi că aţi
jur.at a fi credincioşi tării şi drapelu·lui nostru care a fîlfîit
p·este Carpaţi ... Gîndiţi-vă că jurămîntul, care e sfînt trehuie
ţinut în orice împrejurări ... căci de nu veţi da asculta•re aces-
tui ordin ce vi se dă în numele Tării românesti ... si va· veni.
odată vremea cî.nd fiecare va treb'ui să dea so'coteală de fop-
tele sale. Cei ce nu se vor supune ordinului de faţă, vor fi
consider.aţi ca nişte la.şi, dezertori şi trădători, şi-şi vor lua
răsplata după merit".
într-o altă proclama.ţie din primăvara -anului 1917 se a-
rată : 11 Trăim timpuri grele şi vom trăi şi mai ră>v dac.ă nu ne
vom uni. Deşteptaţi-vă şi învi·ati oda.tă, cum a înviat şi co-
drul. A•ră.toţi fiecare din voi că mai aveţi sînge românesc în
196
vinele voastre. Puneţi mina pe come, topor, sapă şi pari ş1
cîntaţi veşnica pomenire duşmanului care ne batjocoreşte fe-
meile şi fet·e!e noastre, ne ia hrana şi ·laptele de la gura ~o
piilor. Decît prizonieri şi schingiuiţi şi cu familiile batjocorite
de duşmani, mai bine la codru cu arma în mină, făcîndu~ne
datoria pentru ta·ră ca, strămoşii .noştri, sau să murim".
Altă proclamaţie îndemna· populaţia să-şi unească for-
ţele şi să-i atace pe cotropito·ri, ,,. .. Ori unde îi prindeţi, pu-
neţi-le mirul sau vestiţi-ne pe noi care ştim să le cîntăm veş-
• • li
n1c·a pomemre .
Autorităţil.e milita-re de ocupaţie n-au întîrziat să ripos-
teze. În a•cest sens siÎnt emise ma·i· mv'.te ordonanţe, printre
care cea din 25 februa.rie 1917 privind „.„predarea arme.~or şi
a· muniţiilor", care r.eia pe cea din 6 noi·embrie 1916 şi
se adresează „ ... Populaţiunii şi cu deosebire milita1rilor ro-
mâni demobilizaţi ... ", cărora „ ... li se atrage din nou aten:i-
une·a asupra· ace-stor dispoziţiuni ... ". Cei ce nu se supune·au
erau amenint·aţi cu închisoare ,,. ..de nu ma•i puţin dedt un an
sau cu recluziune, după împrejurări cu moartea„.". Tn con-
tinuare se arăta că dacă şi după scur!=Jere·a termenului de o
soptămînă de la publicarea. acestei a doua ordonanţe „„.s..oar
mai găsi arme şi muniţiuni, a·tunci nu numai posesorul va fi
judecat şi pedepsit fără menajament, ci şi comunele, în a că
ror circumscripţiune se află armele şi muniţiunea, vor fi su-
pus·e la· amenzi pînă la 50.000 lei pentru fiecare caz în pa·r-
te". •6
într-o altă ordonanţă din 11 ianuarie 1917, „Re!.a+ivă la
ascunderea milit.ari!or şi agenţilor duşmani" forţele de ocu-
paţie căulau prin toate mij!oa•cele să împiedice formarea grn-
purilor de pmtizani, aşa cum organizase sublocotenentul Vi-:-
tor Popescu. Cei ce nu se predau erau pedepsiţi cu moartea.
Articolul 3 al ·ordonanţei ·arăta că „ ... Tot acele·aşi p·edeP'se
se vor aplica aceluia care intenţionat dă ajutor unei a·seme-
nea persoane, dî·ndu-i adăpost, îmbrăcăminte sau hrană, sau
ajuHnd-o în alt mod spire a ascunde (s!c !} domidiui: său".
Cu toate că numeroa·se persoane bănuite de legături cu
grupul condus de Victor Popescu ou fost ridicate de autori-
tăţile germane, închise, supuse la torturi şi chia·r împuşca.te
(ce~e l O persea.ne condamnate la moarte la Turnu-Severin şi
executate ~·a 11 ·iulie 1917), lupta gwpu·~·ui de parti;zan.i din
Gorj şi ·a populaţiei civile nu a putut fi stăvilită. Grupul de
rezistenţă condus de Victor Popescu a continu·at lupta·, foto-
197
slnd pădurile ca adăpost si Io<: de refugiu, bucurîndu-se de
sprijinul şi colaborarea loc'uitorilc;>r din sate!e Negc;>mir: Roşi~
de Jiu, Peş~ea.na, de Sus, Bolboşi, Ohaba-Jiu, Rovinari, Raci,
Stejerei., Urdari, Fărc.ăşeşti, Broşteni (P1:opşor), Brădet, Run-
CU·relu, Covrig.i, dînd lovituri îndrăzneţe forţelor de ocupa,ia.
Pe cruce.a eroului gorjean, mort în 1967, este inciza·t în pia-
tră : „Aici zace Victor Popescu... sp'aima nemţilor... care a
ucis peste 80„.". Administraţia militmă din România emite ?
ordonanţă prin care „„.Se aduce la cunoştinţă că pentru cri-
me săvîrşite împotriva autorităţilor militare germane şi aus-
t.ro-ungare, supusul ·român Victo r Popescu din satul Valea cu
1
Apă, ju.deţul Gorj s·e pune sub urmărire". Pentru prinderea

sau denuntare a ·lui se acorda o ,recompensă la, început, de
1
l O.OOO lei, apoi urcă la 30.000 şi apoi la· 50.000 :ei. Se a·răta
că „„.Orice comunkcre se va face l·a poliţia militară loca-
lă„.". Semnea,ză comandantul districtului Gorj, colonelul Kup-
per.
Pentru a intimida populaţia românească forţele de ocu-
pa.ţie ·au exe1c utat pe învăţătorul Nicola·e Pope·scu, fratele !ui
Victor Popescu, căsă-torit în satul Covrigi, împr·eună cu alţi
9 frunt·aşi ai satelor de pe Jilţuri, alţii 4 murind din cauza
schingiuirilor, pentru sfînta. învinuire că şi-au iubit patria şi
l.ibert·atea mai pr·esu·s decît însă·şi viaţa şi famili,a„ Au fost
„„.·osîndiţi la moarte pentru trădare în timp de răzbioi„." no-
tarul Constantin Cojornru din Negomir, Mihai Cernăi·anu din
Horăşti, l:ie Giumanca din Grozeşti, St·ancu Croitoru· din Gro-
z,eşti, Tudor Ungureanu din acel·aşi sat, Nicolae Marcu din
Drăgoteşti, primarul Petre Vîlceanu din Bolboşi, notarul din
acelaşi sat Ion Brăescu, Ion Norocea tot din Bolboşi şi în-
văţătorul Nicolae Popescu d:in Covrigi. Tot atunci au mai mu-
rit în închisoarea din Turnu-Severin, ori imediat ce a·u venit
ac.asă, din ca·uza schingiuirilor încă patru : Domnica N. Po-
pescu din Covr.igi, soţi·a învăţătorului amintit, de pe urma că
rora au rămas orfani 6 copii într·e 18 şi un an, din care cel
mai mare, Ion, fu.sese dat ca luptător î·n armata partizanilor,
Ion lsp1as din Covrigi, Gh. Be,enaru din acelaşi sat şi Pătru
Şoşoi, negusto. din Şiacu-Slivileşt.i. în dîrzele încleştări cu duş
manul, au căzut eroic în l,uptă partizanii : studentul Ion Pru-
nescu, plutonierul Ion Gheor!=Jhe, cîtiva i,talieni ataşaţi pa·rti-
zanilor precum şi multi alţii. 17
Deşi a•cţiunea iniţiată de Victor Popescu a reu•şit parţi1al,
neîmbrăcînd un caracter de masă, aceasta şi din cauza in-
198
tervenţiei bruta.le a forţelor de ocup·aţie, totuşi mişcarea a
avut o importanţă deosebită, situ·îndu-se printre cele mai în-
drăzneţe şi p·utemice forme de luptă ale popufoţiei româneşti
vremelnic cotropite, împotriva ocupanţilor.
După multe peripeţii, sublocotenentul Victor Popescu stră
bătînd întreg teritoriul ocupat, ajunge în cele din urmă îin po-
zitiil·e româneşti din Moldova ta 1 aprilie 1918.
După cum ară-tom mai sus, lupta de rezistentă a popu-
la.ţiei româneşti împotriva. ocupanţilor a îT1brăcat şi a-lte for-
me. Asitfel, conform uinui raport din 1919, primarul oraş·ului
Tîrgu-J iu semnalează ·împuşcare.a. la 3 septembrie 1917, ora
5,35 dimineaţa, în ciazarma de arti'.er:e din Tîrgu-Jiu a cetă
ţenilor Ion Vişan, Nicolae Coandă şi transilvăneanul Ştefan
Kiss „ ...prinşi în fiare la m:in:i şi picioare ... ", 18 probabil pen-
tru o faptă „gravă" Î'T1potriva fi::::rţelor de ocupaţie.
La· rîndul său, prefectul judeţului Gorj raporta organelor
ierarhi: superioare că : „Ion Tiploi, no~arul comunei Urdarii
de Su·s, Ion Vârjoc din comuna· Răşina, Marin C. Gordin din
Scoarţo, Ion Cocheci din Budieni au bst împuşcaţi, iar Con-
stantin Vulpe, ţăran din comuna Creţeşti şi lon Băluţoiu din
Negoieşti au fost omorîti prin bătiaie pentru că s-au opus la
rechiziţii". 19 în ace:aşi raport găsim că : „Petre Oprişoru din
Muşeteşti a fost omorît cu baioneta" de pa.tmlele germane;
Matei Lărgeanu (din Cr.asna, veteran de la 1877) a fost găsit
mort în casă, ,,. .. după ce fusese ars pe sobă de cătr·e soldaţii
germani şi austro-ungari ... '' pentru că luptase cu. arma· în mi-
nă în septembrie-octombrie 1916 ; Ene Săvescu, de 85 de
ani, ,, ... a fost împuns cu bai.'.)neta şi pe urmă< aruncat mort a.fo-
ră din casă". 20 Prin l·ovituri de ciomege au fost U·cişi unii lo-
cuitori din c:Jmunele Broşteni (Plopşoru), Urdarii de Jos, Alim-
peşti, Turceni şi au fost sfîşiaţi cu baionet·a U•n l·ocuitor din
Bălăneşti şi a:tul din Muşeteşti, iar 3 locuitori din comuna
Ştefăneşti au fost mutilaţi şi apoi împuşcaţi.
Persoanele suspecte de activitate· favorabi:ă orma'elor
române şi de atitudine duşmănoasă faţă de armata germană
sau ausko-un!=Jară, au fost arestate şi internate în închisori
şi :agăre. Numai în laqărul de :a Tismana au fost reţinuti 46
de ostate•c.i o:teni de d=,ferite profesii, mu.'.ţi şi din Gorj, în pe-
rioada· 1 mai - 6 oc~ombria 1917, după oare, unii au fost eli-
beraţi, iar pe a'.ţii „ ... i-au expat•: iot Tn Bul~aria, ·n două ta-
bere, sub nume'.e de ostateci, '.a Troi·an şi crimina.li politici la
Filipopoli ... ". 21
199
La Tî1rgu-Jiu au fost arestate mal multe persoane, apâră~
tori ai oraşului din memorabila zi de 14 octombrie 1916, pen-
tru motivul că au luptat pentru- apărarea. gliei strămoşeşti.
De a:tfel, numărul t·otal al celor arestaţi în Gorj în timpul
ocupajiei a fost de 517 persoane, 22 multe din ele fiind duse
în !1agărele din Ungaria şi Germania.
ln pofida măsurilor represive luate de administraţia mi-
litară, în ideea prevenirii lor, şirul cazurilor de nesupu•nere a
populaţiei din teritoriul vremelnic ocup·at poate fi continuat
cu exemple din• în•treg judeţul.
Aceste ode de rezistenţă împotriva ocupanţilor, pe care
le-am enumeriat mai sus şi la care s-ar mai putea adăuga şi
a·'.te·'.e tot atît de semn:1f:1cative, fac dovada unor acţiuni p·'.i-
ne de dîrz·enie şi bărbăţie a locuitori:or judeţului Gorj, ca· de
altfel a întregii populaţii româneşti, în condiţiile regimului
aspru de ocupa.ţie.
Dorinţa de libertate a poP'orului român, convingere1a că
trebuie să trăiască liber înt•r-o Românie întregită şi indepen-
dentă l-au îmbărbătat în notărîrea lui de a rezista pînă la
izb?·nda deplină a·suP'ra invadatorilor germani şi austro-ung•ari.
NOTE
1 Eicpunerea situaţie judeţului Gorj pe exerciţiul 1915-1916, pp. 5-6.

2 Revista „Rumanien in Wort und Bild" nr. 3/1917, 26 mai, p. 13.
a Idem.
' Ministerul de externe, fond „Paris", dosar 815 /1916-1920, nepaginat.
s Emil Răcilă, Contribuţii privind lupta românilor pentru apărarea pa-
triei în primul război mondial, 1916-1918, Editura ştiinţifică şi enci-
clopedică, Bucureşti, 1981, p. 173.
6 Situaţiunea judeţului Gorj, pe exerciţiul 1914-1915, f. 12.
7 Arhiva Istorică Centrală,
fond Ministerul lndustriei Şi Comerţului,
dosar 105/1918, f. 162 şi dosar 114/1917, f. 51.
s Arhivele Statului Dolj, Inspectoratul minier Craiova, dosar 6 /1918,
f. 165-167.
9 Idem.
10 Colecţia ordonanţelor germane, ordonanţa nr. 46U /6-lV-1918.
" Colecţia ordonanţelor germane, Ordonanţa nr. 26929, tipărită în Ti-
pografia N.D. Miloşescu din Tîrgu-Jiu.
12 Ministerul de Externe, fond „E-2", dosar 174/1918-1919, f. 167.
13 Ordinul Comandaturii de etapă 264 din 25 februarie 1918, tipărit în ti-
pografia Miloşescu.
'' Colecţia ordonanţelor germane, Incunoştinţarea din 20 decembrie 1917.
1s Colecţia ordonanţelor germane, Incunoştinţare din 15 martie 1918.
200
16 .Colecţia ordonanţelor germane, Ordonanţa nr. 4/1917.
17 Adrian Em. Popescu din satul Covrigi (mss. din 25 decembrie 1974 în
colecţia Muzeului judeţean Gorj).
1a Arhivele Statului Gorj, Primăria
Tîrgu-Jiu, dosar 27 /1917, nepaginat.
19 Arhivele Statului Craiova, Dosar 32 /1918, f. 82.
20 Idem, f. 83.
21 Arhiva mănăstirii Tismana, Registru de vizitatori 1910-1949.
22 Arhibald, Impresii din timpul ocupaţiei. Note de om necăjit, vol. III,
foto 1. - Ordouanta Comandaturii de etapă 264
Foto 2. - Ordin bilingv al Comanda'.urii de etapă 264
..·.......···:·.·.··:··-·.·:-··-:·-·.·. ·.··
Foto 3. _încunoştinţare a primăriei oraşului Tg.-Jiu din 20 decembrie 1917
202 www.cimec.ro / www.muzeugorj.ro

·-
·:::::I
iii
'e
c:
u
"'e
Q
--
00
cn
CI)
„
;I
"'„ e"'
CI)
.!. ~
.5 c
~
!:
:a
; c:i
c:
- tJ
=
„Q
ti
>
203
„
Q
ti
>
i...:
Q
.. c
g,,
204
-
'"'c
~
;·.;... ·;••«·,«::;!;!««: ~
I
Fot:i 10. - Ordonanţă a Administraţiei mili~~re
ger.nane privind prinderea lui Victor Pope;cu
206
DIN ACTIVITATEA TRIBUNALULUI MILITAR GERMAN DIN
TîRGU-JIU îN TIMPUL PRIMULUI RAZBOI MONDIAL
da V. ANDRIŢOIU
Trecuseră mai mult de doi a,ni de la dec:,anşarea· p1ri:nei

mari conflagrajii mondia:,e, u!tima expresie a luptei pentru îm-
părjirea şi reîmpărţire'a lumii, in care se l1fruntau ce'.e două
tabere mi!itaire - Ant.anta şi Pu1te.rile Centrale -, atunci cînd,
la 14 august 1916, Rornâni::i declara război Austro-Ungariei îm-
pimă de voinj'a de nestăvilit a fiilor ei, pentru eliberarea ~i
unirea cu Ţma a teritorii:,or româneşti aflate sub stăpînirea
acestui imperiu mu:tinaţional. După o î-naintare victorio1a•să în
Transilvania, da·torită unui întreg complex de foctori, trupele
noastre au fost nevoite să se re.t.ra!=)ă pe veche·a frontieră car-
patină, apărată cu un eroism pe care numai :egenda :I poa-
te cuprinde, în luni!e septembrie-odomhrie 1916.
La 10 octombrie 1916 inami:ul a deslănţuit o pu~e nică
ofens:vă in sectorul Jiu:ui, reu~ind să ocu;:>e satele di:i dreap-
ta aces~ui rîu p:nă a:Jroape de Tîrgu-Jiu, dar a fost res;:>ins
de vitejii noştri soldaţi, cu s;:>rij;nu: permanent, rr.erg·în:::l p n.J
la je1:'fo supre':l'·ă, a locuito.ri:lor din ai:est co:ţ de ţară.
De nepieri:·oare g:orie s-au acoperit :ocuitoi:ii T'rgu-Jiu-
iui şi cei ai safe'.·:>r :nvecina.~e „bătri·.ii, fermi'.e, cercetaşii şi
copiii", 1 :upi1nd a:c•turi de mi::~ari în ziua de 14 octombrie ş1
zădărni:ind înce·:area unei coloane inarr.i:e, trupe din Divi-
zia XI b::iviarez:J, de a ocupa omşul pri:i surpri.1dere, t·reciînd
pes,te podul Jiu:u:.
Noua ofensivă a trupelor Puteri'.or Centrale, declanşată
!a 29 octomb;·ie 1916 cu o puternică grupare de forţe - cinci
divi,;,_ii de infante·rie. două divizii de cavalerie si două bata-
li·oane de ciclişti, 2 - pe un front de 40 km de 'o pa·rte şi de
cita a Jiului, apărat de zece ba~alioane româneşti, cu ostaşii
împuţinaţi şi extenuaji de aHtea şi atîtea zi:e de luptă, ap1roa-
pe lipsiţi de tu,nuri şi mitra-'.iere, copleşiţi numeric şi tehnic,
n-~ mai! put·ut să fi.e stăv.il.itc;i.
207
La 2 noiembrie 1916 a fost ocupat Tîrgu-Jiul, :n care tru-
pe!e invadatoare - aşa cum arăta primarul acestui oraş sub
ocupaţia străină, Constantin Bălănescu -, „s-,au dedait la pră
dăciuni şi jafori oiribile avînd ordine, după deC:araţiunile fă
cute u:terior de so·ldaţii lor, de a jefui timp de 24 de ore, iar
liniştea nu s-a restabi:it re!·ativ dedt după 4 zi:e". 3
Pentru p·::ipul·aţia din O:tenia, apoi, pentru cm din Mun-
tenia, începea, în acele crîncene zi:e de toamnă, ca:varul re-
fugierii din fata cotropitori:oir, mai înt i spre Craiova şi Bu-
cureşti, de aco'.o ~n Moldova, la por;i'.e căreiJ tăvălugul de
fie.; şi foc 0 ina'TI:·::u1:ui a fost op ,j· de viteaza n::>as'ră arma~c.
1:
în acea·s~ă atmosferă tu:bure, încă de la ~n:::3putu.: lu.ni:

ncie11brie 1916, a avut '.oe instalarea au'or:tă~i'..)r r:.i :tc:ire d·J
ocupaţie, în frun,te cu Coma·nda~ura distri:::tu:ui Gorj, a'. drei
sediu s-a stabi:it 1n loca!ul primăriei oraşului ·1îrgu-J:u. In 1
'
subordinea sa se aflau mai mu.'.te co:nandaturi de e~apă, ale

că•ror reşedinţe se aflau în a:est oraş şi în cele mai impor-
tante comu,ne ale :udejulu,:, av:nd sarcina de a o~~a~iz·::i re-
presi,unea împotriva lc cui·ori:cr care nu s-ar fi su:;Jus de bu·nă)
1
voie acestui i·af metodic. Pe '.ingă e,tapa 264 germană din Tîr-
gu-Jiu, fu.ncţiona şi un tribunal mi!itar, în frun;e cu jude::ăto
rul Muller. Instrument al o::upa)îei străi,ne, tribunalul militar
~erman a a·vut o contr:buţie importantă la 1 erorizare:i popu-
,·aţiei civile a întregului iudeţ în răslîmpul ce:or doi ani de
ocupaţie. •
Bine informate asupra opin:i'.or unor cetăţeni de frunte
ai oraşului, au~orităjî'.e mi'.itare de ocupaţie au dezlănţuit cu
promptitudine repr·esiunea împotriva tuturor cetăţenilor care,
în timpul neutralităţii României,*'' se pronunţaseră pentru in-
trarea ţăr:i noastre în război împotriva Pu,teri:·or Centrale.
P.r.i,n~re cei di,n~îi a avut de suferit p1rofesoru.'.' Şt,efan N. Bo-
bancu, originar din Transilvania·,"** figură marcantă a miş
cării culturale locale şi entuzia·sit mili~ant al împlinirii idealu-
lui secu:ar de unitate .naţională.
* - Noiembrie 1916 - noiembrie 1918.

,,.,,. - 3 august 1914 - 14 august 1916.
••* - Născut la Braşov, unde urmează liceul, îşi face studiile universi-
tare la Bucureşti, revenind în oraşul natal ca profesor. Condamnat
de curtea cu juraţi din Cluj la 6 luni de închisoare pentru arti-
cole îndreptate împotriva stăpînitorilor austro-ungari, în 1890 revine
în România, devenind primul director al gimnaziului Tudor Vla-
dimirescu din Tîrgu-Jiu.
208
Din dorinta fierbinte de a-si aduce contributia la el:be-
rarea si ·un.ire·~· Trami1'.vani·ei cu România1 ei! scose.se la Î:Î-r'RU-
Ji·u, între anii 1914-1916, ziarul „Unirea Neamului", ca~e de-
1
venise „apărătorul tuturor românil·oir d:·n ţară şi de peste ho·

ta·re". 5 Ocupanţilor le era cunoscut faptul că ziarul condus
de el „a făcut ep·ocă - aşa cum precizează o altă publicaţie
::oca:ă -, pregăti·nd sufete:e gorjen:·lor pentru mare:e răz
boi ce avea să ne aducă înt-reairea neamului". 6 Arestat din
primele zi!e a!e ocupaţiei, a fost condamnat la trei luni de
domic:liu forţat, apoi la detenţie pe toată durata războiului,
după care, af'.îndu-i-se originea transilvăneană, a fost predat
autori~ăţilor austro-ungare. De atun:i şi pTnă în toamna anu-
lui 1918, a cun.oscut calvarul perindării p·rintre închisorile din
Craiova, Braşov, Cluj şi Bakonybe:". 7
Un a:t locuitor, prea.tul Dumitru Fi:ipescu, a fost arestat
chiar în ziua de 2 noiembrie 1916, sub acuzaţia că „a fost
pentru intrarea României în războiul ÎT.potriva Pu:e:ibr Cen-
trale". e Promptitudine1a cu care a fost operată aceast.'.l aresta-
re pledează suficient pentru ipoteza că spioni a! duşn"'.anu
lui fuseseră plasaţi, încă înainte de război, în judeţu·! Gorj.
„în tot acest timp - va scrie Dumitru Filipescu într-un memo-
r·iu -, am fost supus la ce:e mai Rre1'.e înceiricăiri ... Am fost dus
în piaţa mare şi fotografiat în faţ1 a ţăranilor pen~ru a băga
groază în ei. Într-o noapte mi s-a pus mereu lanterne elec-
trice în ochi sub acuzaj!a.că sînt spion civii'., mereu m-au cer-
ceta·t despre armată pentru a le spune unde se află ... ". 9 Du-
pă 11 zile de arest a fost condamnat la cinci luni de domici-
liu forţat, dar nu în propria sa casă, ci în clădirea insftu:u-
lui de fete condus de pirofesowl Şt. N. Boba·ncu, care nu mai
funcţiona.
Doctorul Dumitru D. Culce·r, deşi pensionm în vîrstă de
66 de ani, în august 1916, din îndemnul inimii sale generoa-
se, dorind să-si aducă contribuţia la eliberarea fraţibr săi
din Transi:van!a, a îmbră1ca1t de bună voie uniforma de me-
dic militar şi a preluat conducerea spitalului de răni:i din Vă
deni, insta'.at în locul şcolii e'.ementare de meserii. •0 Atunci
cînd inamicu·! a rupt apărarea românească pe Valea Jiului,
spitalul a fost eva·cuat, iar doctorul Dumitru D. Culce.- fiind
demobilizat s-·a refugiat la Bu·cureşti, de unde a revenit :a
sfîrşitu·I iernii anului 1916-1917.
În luna ap rilie 1917 documentele îl atestă ca medic al o-
1
raşu:ui Tîrgu-Jiu, ca!itate în care a avu-t mult de luptat împo-
209
triva epidemiilor de tifos exantema·tic, variolă, scabie şi gri-
pă, care făceau ravagii. " Ocupanţii, cuinoscîndu-i activitatea
depu.să în sprijinul ideii de eliberare a teritoriilor de sub
stăpînirea Austro-Ungariei, pe cea din timpul campaniei din
toamna anului 1916, precum şi convin·ge·rea· C·ă „:nemţii vor
pierde războiul", 12 l-au condamnat la detentie în lagărul de
ostateci de la Mînăstirea Tismana. 1:.1
Tribunalul militar german din Tîrgu-Jiu a dus şi o susţi
nuită acţiune de depistare, a·nchetare, judecare şi pedepsire
a tuturor locu.itorilor civi:i care au acorda.t ajutor trupelor ro-
mâneşti, fiind urmăriţi mai ales aceia care ·au luptat cu arma
în mînă, în mod organizait sau spontan, alături de ostaşi, în
gwpuri sau individual. Dintre aceşti1a, numai o parte au putut
să fie adusi în fata instantei militare. Unii dintre ei au căzut
eroic în luptă, c:ipărîndu-Şi patria ameninţaM, libertatea şi
căminele, aşa cum S-'Cl întîmplat, între mulţi alţii, cu Gheor-
ghe P. Lărgeanu, în vîrstă de 60 de ani, locuitor al satului
Larga - comuna Crasna -, veteran al războiului de indepen-
denţă din 1877-1878, care a fost străpuns de gloanţele ina-
micului în încleşta.re•a de pe muntele Molivişul, la sf.îrşi1tul lu-
nii octombrie 1916. 14 Alţi locui·tori, din mai multe sate ale
judeţului Gorj, în cursul luptelor din odombrie-n·oiembrie
1916, fiind prinşi de inamic, au fost executaţi pe loc, fără ju-
decată, pentru „vina" de a fi ata1ca1t trupele invadatoare, aşa
cum s-·a întîmplat la Vălari, unde au fos·t împuşcaţi ţăranii
Dumitru Fîcea - zis Frătu.ţu, f,ratele său Al.M.D. Fîcea, Vasile
M. Ciulavu· şi Ghinea Gkstoiu, 15 sau la. Bustuchin, unde au
pierit în acelaşi fel patru sătel'li. 16
Alti tărani au fost maltratati cu cruzime de soldatii tru-
pelor de· ocup 1 aţie, aşa cum s-a· în1tîmplat cu Ion Gh. Stanca
din ciomuna Piscoiu, care arăta într-o petiţie adresată autori-
tăţi:·or româneş·ti după război : „ ... eu, în timpul cînd armatele
noast·re înaintau în Ardeal, am fost cu sîrmă la Bu·liga, Pris-
loape, Parîngu. Auzind germanii despre aceasta, m"au luat
la bătaie cu patul puştii pînă m-a lăsat mort jos". 17
Aportu·! populaţiei civile la obţinerea victoriei de la po-
dul Jiului, din ziu-a de 14 octombrie 1916, eroismul de care
a dat dovadă, spiritul de sacrificiu şi ura foţă de duşmanul
cotropitor care o însufleţea, nu putea scăpa autorităţilor mi-
litare de ocupaţie. Tn urma. denu1nţului făcut de modista nem-
ţoaică Ana Gh. Herescu, născută Ana Schmid~ şi stabilită cu
cîţiV'a ani înaintea războiului în localitate, ocupanţii au ares-
tat pe Ion Munteanu, Ion Luţ.ă Năgăra şi Herman Solomon
210
din Tîrgu-Jiu, „ca-re au luptat în ziua de 14 odombrie la di-
gul Jiului", 18 precum şi pe Gheorghe Dănescu, l·ocui·tor al sa-
tu'.ui Bkseşti, sub acuzaţi1a că „a luptat la Jiu contra in•ami-
cului". 19 Documente inedite din arhivele oraşului Tîrgu-Jiu,
vin să aducă mai mul~ă lumină asupra tratamentului la care
au fost supuşi cei arestaţi. Judecaţi de tribunalul mi'.itar ger-
man, ancheta fiind condusă de însuşi preşedintele său, jude-
că~orul Muller, au fost condamnaţi la cîte patru luni şi jumă
tate de închisoare". 20 „Tn tot acest interval de timp - citim
în declaraţia daită de Her"man Solomon după a'.ung.area ocu-
panţilor din ţară -, am fost supu1s la cele mai grele chinuri,
prin faptul că am fost închis la celu!e, nu mi s-a dat să mă
nînc zile întregi, nu aveam voie a comu·nica absolut cu ni-
meni si supus la ce!e mai we'.e corvezi. Adeseori, ernrn
scos din închisoare noaptea şi dus la Tribunalul Marţial în
faţa judecătorului Mu'.·ler şi perfectu'.' Simkat, care amb:i mă
ameninţa·u· cu momtea prin împuşcare, în urmă de care făceau
diferite acte de simulare în ace·st sens". 21
Populaţia exasperată de teroarea, rechiziţiile abusive şi
jaful la care era supusă, se opunea cu î1ndîrjire ocupanţi1lor.
Aşa cum se arată în raportul unei comisii de a 1 nche,~are a a-
buzurilor comise de inamic în judeţul Gor: pe toată durata
ocupaţiei străine " ... nu există casă din oraş şi judeţ care s5
nu fi suportat vreo pagubă, cu arn mai dureroasă pentru cei
săraci, cărora nu li se mai lăsia nimic". 22
Eroismul cu care ma.sele populare din judeţul Gorj s-au
opus acţiuni:or ofensive ale inamicului din toamna ainu:ui 1916,
rezistenţa pe care continua s-o opună cu toată teroare1a ins·~i
tuită, culminînd cu acţiunile detaşamentului de partizani con-
dus de sub~ocotenentul Victor Popescu, sprijinul larg pe care
sătenii îl a·cordau, teama pe care o inspira o eventuală răs-
coală generală, au determinat au·~orităţile de ocupaţie să re-
cu.rgă la măsuri drastice împotriva celor care refuzau să pre-
dea armele sau atacau soldaţi ai trupelor de ocupaţie. Per-
chiziţi:le la cei bănuiţi că aveau arme erau făcute de poliţia
mi'.itară, de obicei în puterea nopţii, 23 pe baza unui denunţ
sau a unei simple presupuneri. Un mare număr de locuitori
au fost co1ndamnaţi la închisoare pe diferite termene, de !a
20 de de pî.nă la 6 luni, pentru că şi-au ascuns armele refu-
zînd să le predea autorităţilor militme de ocupaţie, aşa cum
s-a întîmpla1t la Tîrgu-Jiu sau în comunele Brădiceni, Aniniş,
211
Bălceşti, Glodeni, Zorleşti, Fărcăşeştl, Brătur'a, Budieni, Lo-
greşti - Birnici, Piscoiu, Colţeşti 2" etc.
Mulţi dintre ei au fost supuşi la pliata unor amenzi sub-
stanţiale, aşa cum s-a înNmpl·at cu funcţionarul Petre Popescu
din Tîrgu-Jiu, care a fos·t condamnat de tribunalul m!1li.~iar ger-
man la două luni de închiso,are şi la pluta unei amenzi în va-
loare de 500 de lei, pentru faptul că în luna decembrie 1917,
la perchiziţi1a ce i s-a făcut de către poliţia militară germaină,
în locuinţa sa au fost găsite un revolver şi o puşcă. 25
„La 2 ianuarie 1918 st.v. m-:am prezentat cu suma de 500
lei - citim din dedaraţia dată de Petre Popescu după răz
boi -, i-am depus la Tribuna1lul militar german şi, sub ba"o-
neite, am fost trimis la închisoare, înflîi în una din celufole
arestului preventiv !=Jerman şi apoi ... în lagărul de la Cazarma
Reg. 18. M:zeria ce am suferiL. în arest est·e de ,nedescris:
zilnic trimis în corvoade ... Apoi hrana insu.ficientă şi de proa·s-
tă calitate : cafea amară de ghindă, 200 grame pîine pe zi
şi un fe·l de mîncare f(oarte) dezgu.stătoare. Aforă de a·sta,
insecte parazitare, frigul, igrasia şi strîmtoarea, înghesuiala
din salonul arest erau· de nesuportat". 26
Pentru cei ce ata·cau şi ucideau soldaţii şi trupele de
ocupaţie, pedeapsa cu moartea, indiferent de împrejurări, era
o certitudine, procedura pena1lă devenind o simplă formalita-
te. Astfel, locuitorul Cristo Paiu din Tfrgu-Jiu „a fost condam-
na·t la moarte şi împuşcat pentru ucidereia unui solda,~ ungu.r". 27
Aceeaşi pedeapsă a fost dată şi a:t·or trei persoane pe1ntru că
î1n ziua de 16 noiembrie 1917 „s a omorît un soldat ungur de-
zertor, care jefuise populaţia din comunele Brădiceni, Peşti
şani şi Somâneşti, iar autorii crimei : jandarmii Ion Vişan, Ion
Coandă si sîrbu I Chis Istvan au fost arestati". 28 Nicolae Va-
1
leriu Oprea, adminis:tra'torul plasei Brădice'.ni încerdnd să

scape de la moarte pe Ion Vişan, jandarm care fusese numit
de comanda·tura germană „poliţai al plasei de ve·st", a· dat o
dedlaratie în ca.re arăt'a că acesta nu este vinovat, fapt pen-
tru care a fost arestat la 28 mai 1917. 29 Tribunalul militar ger-
man a pronunţat sentinţa de condamnare l,a mo·arte împotriva
celor trei pe data de 1 septembrie 1917, execuţi.a avînd loc
peste alte două zile". 30
Tn zorii zilei de 3 septembrie, condamnaţii au fost exco.r-
taţi la )acul de ţintă de la cazarma de Artilerie în Tîrgu-Jiu,
unde au fost aşezaţi în faţa parapetului ... " fiind „prinşi în fiere
la mîini şi la picioare". După ce ,li s-·a citit sentinţa de către
judecătorul MuHer, ei au fost împuşcaţi, medicul comandaturii
212
etapei 264 germane constatînd că „ ... Vişan şi Kiş au murit ime-
diat si Coandă după tre,cerea unui minut". 31
Nico'.ae Valeriu Opreanu a fost condamnat '.a cinci ,ani m-
chisome şi deportat în oraşul Haale din Germa1nia, unde, aşa
cum arăta într-iun memoriu după revenire·a în ţară, a,tunci cînd
războiul încetase -, ;,am stat închis un an şi şapte luni fo ce-
lulă bătut huiduit si pus la muncile ceile mai grele, scăpînd de
6 o~i de I~ moarte' din cauza .relei n,ufriţiu1ni, mîncînd coji de
morcovi şi cartofi stric.aţi de prin gunoi, rnîncarea fiind ins~~i
cientă şi aceasta o Mceam ca să pot trăi, să-mi revăd familia
mult dori-tă". 32
Tribunalul militar german din Tî'rgu-Jiu a de,sfăşurat o lar-
gă activitate de ancheta.re a sprijinitorilor detaşamentului de
partizani condus de Victor Pope,scu. Aşa cum rezui'.tă dintr-o
declaraţie dată de acest er·ou al Gorjului, chiar şi părinţii sa1
au fost deţinuţi în arestuii din Tlrgu-Jiu, intero·gaţi şi schingiu-
iţi, J pentru a li se smu'.ge iinforrr.aţii care să ajute !a 'ichida-
3
rea singuru'.ui de'aşament de partizani care a a':ţionat împo-

triva inarr icu!ui în teritoriul vremelnic ocupat.
Fo·arte mu'.ţi locuitori au avut de suferi~ pentru faptul că
s-au pronunţat deschis 1mpol·riva ocLpa1nţilor, aşa cum s-a în-
tîmpbt în caz.ul '.ui Grigore Lăpă-duş din Tîrgu-Jiu, care a fost
condamnat la 20 de zile de :in chi ;oare „pentru că a vorbit îm-
po-triva arrr.atEi germane'. 3 '· O altă locuito•are, Ecaterina I.
Cartianu, într-o dec'.ara;i3 da~ă după război ară:a că „în timpul
ocupaţi,ei germc·ne am p'.ătit amenaă 160 (una sută şase zeci)
lei, fiind acuzată că am imu)at armatele germane". 35
însuşi primarul oraşu'.ui Tîrgu-Jiu din timpu: ocupaţiei,
Constanti1n Bălănescu, pentru vi:ia de a fi îna!ntat un raport
Direcj'iei servi~iu'.ui sani·tar din Bucu:reşti, în care arăta „sta-
rea sanitară deplorabi'.ă ... şi '.1psa de medi,ci din locali,tate"
a fost tri::- i; 11 iudew~ă sub ma.tivul că a:e·I raport or fi con-
stituit „un document împotriva arma'ei ae ocupaţie", reuşind
să scape de condamnare cu mare greutate, dar avertizat că
dacă cazul se va repe'ta, va f! închis. "6
Tribuna'.ul mi'itar german din Tirgu-Jiu, usa cum rezultă
din puţine:e exemp:e a:ri:i'.i e mai sus, şi-'a fndep:init meti-
cu!os si dur sarcina de că.J:sitanie care-i revenea îin cadrul
vastului angrenaj ai adminis'rajiei milita·re străine, a.ceea de
a reprima, după legile marjia1:e, orice încercare de nesupu-
nere faţă de vremelnica ccupaţie străină.
Cu toate acestea, setea de. libertate a g·or;enilor n-a pu-
tut fi stinsă, urn lor faţă de cotropitori, cînd mocnită, c,î:nd iz-
213
bucnind în forme violente, fiind o permtinentă în rasitlmpu·I
celor doi ani de viaţă sub cizma milit·arismului prusac şi aus-
tro-ungar.
Atunci cî1nd, în noiembrie 1918, ultimele trupe de ocupa-
.ţie se scurgeau priin defileul Jiului, odată cu întregul aparat
administrativ plec.a şi tribunai:ul mi:itar de tristă amintire.
Pentru gorjeni, pentru întregul nostru pop·or, în sufletele
cărora bu·curia libertăţii se înfăşura în ma.ramă neagră a atî-
tor jertfe şi suferinţe, înc.epea trudnica muncă de re·construc-
ţie.
Suferinţe·le, lupta şi s·acrificii)·e lor, reprezintă piatra pe
·care au pus-o la teme:ia împlinirii multisecular u•lui ideal de
independenţă şi uni·tate naţională.
BIBLIOGRAFIE
1 Placa comemorativă de la podul Jiului.

2 Ion D. !sac, Zile de zbucium şi glorie. Pe valea Jiului, 1916, Tipo-
grafia „Bucovină", l.E. Toronţiu. Buc„ (f.a.), p. 120.
~ Arh. St. Tg.-Jiu, fond Primăria oraşului Tg.-Jiu, dos. 24/1919, f. 256.
4 Idem, dos. 15 /1917, f. 62.
5 V. Cărăbis, Publicaţii periodice din Gorj, Tg.-Jiu 1918, p. 71.
6 Calendarui Gorjului, Tg.-Jiu, 1925, p_ 73. •
7 Idem, p, 73-74 ; Arh. St. Tg.-Jiu, fond Primăria oraşului Tg.-Jiu, dos.
24/1919, voi. I, f. :26.
B Les sacrifices roumains pendant la guerre. Les victimes civiles, Pa-
ris, Imprimerie M. Flinkowski (f.a.), p. 299 (In continuare, Les sacri-
fices.„)
9 Arh. St. Tg.-Jiu, fond Prefectura judeţului Gorj. dos. 1 /1919, f. 2.
01 Gabriel Culcer şi Alexandru Culcer, Doctorul Dumitru D. Culcer
1850-1927, în „Studia et acta musei Nicolae Bălcescu, Bălceşti pe To-
polog, 1969, p. 345.
u Arh. St. Tg.t-Jiu, fond Primăria oraşului Tg.-Jiu, dos. 13 /1918, f. 3,
7 verso.
12 Gabriel Cu!cer şi Alexandru Cu!cer, Op. cit„ p. 343.
13 Les sacrifices ... , p, 310.
14 V. Andriţoiu, Soldat la Plevna, voluntar în Carpaţi, în „Coloana", Tîr-
gu-Jiu, febr. 1979, p. 26.

15 Jac N. Constantinescu, Atrocităţi germane, Tg.-Jiu, 1919, p. 51-52,
55-56 ; Augustin Deac, Ion Toacă, Lupta poporului român împotriva
cotropitorilor, 1916-1918, Editura militară, Buc. 1978, p. 118.
16 Luchian Deaconu, Locul luptelor de partizani din judeţele Gorj şi Me-
hedinţi în cadrul mişcării de rezistenţă a populaţiei din teritoriul
vremelnic ocupat în anii 1916-1918, în ,Historica", II, Editura Acade-
miei R.S.R., Buc., 1971, p_ 191. •
17 Arh. St. Tg.-Jiu, fond Prefectura Judeţului Gorj, dos. 4/1919, f. 522.
1 B „Românismul", anul IV. nr. 7, Tg.-Jiu, 24 dec. 1918, p. 3.
214
19 Augustin Deac, Ion Toacă, op. cit. p. 153.
20 Arh. St. Tg-Jiu, fond Prefectura Judeţului Gorj, dos. lf1919, f. 257, 881.
21 Idem, f. 881.
22 Jac N. Constantinescu, op. cit„ p. 49.
23 Arh. St. Tg.-Jiu, fond Inspectoratul şcolar al judeţului Gorj, dos. 5 /
1918, f. 11-11 verso.
24 Les sacrifices„., p. 302-309.
25 Arh. St. Tg.-Jiil, fond Prefectura judeţului Gorj, dos. 1 /1919, f. 879-880.
26 Idem, f. 880
21 Augustin Deac, Ion Toacă, op. cit., p. 142.
28 Arh. st„ Buc. fond Ministerul Afacerilor Interne, inv. 330, dos. 374/1919,
f. 131 veros ·
29 Idem, f. 131 verso.
30 Idem, f. 131 verso ; Arh. St. Tg.-Jiu, fond Primăria Oraşului Tg.-Jiu, dos.
27 /1917, f. 4.
31 Idem, f. 4.
3 2 Arh. St. Buc., fond Ministerul Afacerilor Interne, inv. 330, dos: 374/1919,
f. 131 verso.
33 Jac N. Constantinescu, op. cit„ p. 58.
34 Les sacrifices„. p, 299.
35 Arh. St. Tg.-Jiu, fond Prefectura judeţului Gorj, dos. 1 /1919, f. 884.
36 Idem, fond Primăria Oraşului Tg.-Jiu, dos. 24/1919, voi. 1, f. 257.
215
BATALIA DE LA JIU, OCTOMBRIE 1916
de Colonel iveteran NICOLAE PATRAŞCOIU
„ISTORIA ARE DREPTUL SA ŞTIE TOTUL,

PRECUM ŞI A INŢELEGE TOTUL ARE DATO-
RIA"
N. IORGA
Pînă nu demu:t, istoria universală nu pomenea n1m1c des-

p,re români, consideraţi ca un popo·r fără iisto.rie.
Muntenii, moldovenii, transilvănenii şi aromânii, răzleţiţi
în întuneri 1cul robiei, uita 1 seră obîrşia comună.
Descoperirile arheolo·gice şi cercetările neobosiţifor noş
tri savanţi au dovedit că slntem aici, de mii de ani, in moşia
strămoşilor noştri traci şi de-a ~ungul secolelor am înfruntat
vitregia soartei.
Istoria ace.asta, obiectivă, fără romant!sm şi şovinism, este
cartea de căpătîi a neamului nostru, din care edu.:atorii culeg
sămî1nţa iubirii de patrie, pe care o sădesc ln ogorul sufletesc
a.l t:nerilor generaţii şi cu care au intrat în cfrcu:tul istorie.i :u-
rnii civiliza~e.
Marii noştri istorici, de renume .mondial, s-au oprit, în po-
vestire·a ilar, la războiul de independenţă, lăsînd urmaşilor, ca
în perspectiva timpului şi fără inHuenţe, să continue firul isto-
riei.
Istoria războaielor, ţărilor cu tradiţii militare, a fost scrisă
de oamenii de şliinţă, competenţi în mat·erie, pe baza docu-
mentelor timpului, analiza.te şi confrunit.ate, mai tîrziu, cu a:e
foşti!or adversari, cu care s-au măsurat pe cîmpul de luptă.
Vas~1i~a~-ea documente'.or prima.re în războaie'.e de durată,
situaţii zilnice de efective, buletine informative, ordine, ra-
p·oarte operative, (de ~ ori pe zi, pentru brigăzile mixte, divi-
zii) dări de seamă, directive etc. nu îngăduie o ana1~iză şi sin-
teză în timp scurt, dar nici o înt îrziere, nu este de admis.
1
217
Tn 1916, airmata romana a· trecut Carpaţii cu con-
vin·ge.rea că, foarte curînd, va birui şi va ~libera pe fra.ii de
sub jugu·l sitrăo:n.
Mai înainte însă, de a da bătălia plănui:tă, am fost loviţi
de pumnul de fier german şi surpriza prinderii noaostre in
cleştel1e, larg deschis, de forţe disproporţionat de mari ca nu-
măr şi mai ole·s ca tehnică de luptă, a provocaot mare îngrijo-
rare în condu·cerea politică şi mi.iteră, precum şi descurajarea
în rîndurile luptătorilor.
Am apelat 11.a ajutorul ailiaţilar, promis Î•n tratatul de ali-
anţă, care, obosiţi după doi, a ni de l·upte gre:•e, au privit, cui
0
braţele încrucişate, drama României, atacate de două imperii

si doi auxiliari.
, După două luni, de luptă c1rîn·cenă, în Transilvania şi Do-
broge·a, armata româină, cu efo c tive.le reduse !o jumătate, lip-
1 1
sită de puşti, tunuri şi muniţii, d trecut .în apărarea fron~i3relor

(Carpa·ţi şi Dunăre) pe un front duhlu' decît ari. a1'.i.a 1ţi:or noş
tri, pe frontul di·n Franţa şi în pr:us, fă.ră ni.ci. o .rez3rvă.
Tn aceste împrejurări, dramatice, s-·au produs !:)Vituri de
trăsnet, pe frontul Jiului, apărat de di-.izia a XI-a hit General
Cocorăscu Dumitru; :inamicul ·a pătruns în ţ.a·ră, frîi1gînd mun-
ţii, ajungînd foarte repede la porţile Tg.-Jiului.
Popu:a·ţia., de la poalele mu•ntilor Vî'.can, înspăimî·ntată, a
luat cale·a pribegirii, iar comandamentei!e au ajuns în pragul
disperării.
Cu harta regiunii şi cu documentele în mî·nă, iată rezuma-
tul operaţiunilor „Bătălia de l·a Jiu".
în ziua de 9.X. 1916 M.C.G. apreciind că forţe:e inamice,
din sectorul Jiului, sînt inferioare, a ordonat s•coaterea diviziei
11-a, de pe front şi .trimitere•a ei la Piteşti, rezerva de M.C.G.
Începerea dislocării la 10. X. şi terminarea Io 14. X.
M.C.G. a mai ordonat să rămînă, la Jiu şi la Orşova, cite
o brigadă mixtă şi o rezervă la Fitliaşi, formînd divizia l-a sub
ordi·nul generalului de brig•adă Drag·alina loin.
Tn dimineaţ.a zilei de 10. X., divizia a 11-a se găsea în
apărare pe frontiera Gorjului întinsă pe un front de 70 km.,
de la Obîrşia Lotrului, P'Înă la vîrful Oslea, astfel :
fo vf. Oslea, extrema stîngă a diviziei.
- Brig·ada 21 Mixtă colone1I Jipa Const•antin, cu regimente-
le de gorjeni, în sectorul est de Jiu, pe creasta topografică în
masiwl Parîngului, pe vîrfuri, variind ca înălţime, între 1500-
2 500 m, cu 5 batalioane (2 în linia l-a şi restul în rezervă)
218
plus trei baterii de artilerie; un detaş1 ament Lt. col. Pomponiu
(dou·ă companii demoraliz·ate, încă de la 3 septembri~) şi o
bateri1e de tunuri mici, în defileul Jiului la Polatişl.e (defileu în-
gi.J·st, cit un bulevard, cu pereţii î1n·alţi, stîncoşi, de peste 1 500
m.
- Brigada 22 Mixtă, coloneii Anasta siu Ion în sectorul vest
1
de Jiu, pe creast•a topografică a culmei munţilor Vîlcaini, pînă

la v:rfu! Siglăul Mare, pe vîrfuri variind între 1550 m şi 1870
m cu 7 bat·a'.ioane şi 10 bat·erii de artilerie, înşir-ate în cordon
sub ordinele direote a!.e comandantulu·i brigăzii, cu post de
com.a·ndă :a pi:hetu1l de qrănic1 eri Buliga. Lingă el se mai gă
se·au : co!•onetl Obog·eanu Mihail, Lt. colonel Teodorescu şi Mlă ..
dinescu care nu comandau nimic si lt. colonel Pelroianu Scar-
let, comandantu! arti!eriie sector'ului.
- Detaşamentu! Muncelui Mic, sub comanda maiorului
Truşcu!escu Mihaiil cu 3 baita:io•ane şi ·O baterie (un bat·alion
din Regt. 41 Col. Obogeanu era comandat de un locotenent).
- Compania 16/18, Lt. Toma Ioniţă, la vf. Neagu,
Rostovan.
- Compa·nia 3/18 Lt. Ghiţescu Nico!ae la vf. Macrişul.
Ambiele companii au fost date de Brig·ada Col. Jipa).
- CoIT.pan·ia 5/41 Cpt. Ju!ea (panicată la 4. IX. la Băniţa),
- Două campanii din R. 26 (panicate I.a· 3 septembrie şi
comprimate în unia) sub comanda Cpt. Dumitrescu Ilie, la o-
bîrşi·a Lotrului (extrema dreaptă a diviziei).
- Rezerva diviziei : un batar'.·ion, din Brigada col. Jip~,
la Bumbeşti, un escadron de călăraşi şi o companie de c1 -
clişt·i, la Hurez).
- Postul de coma·ndă ari diviz:.iei, Io Hurez unde se mai gă
seau 100 oameni, făr·ă puşti şi fără instrucjie.
Divizia mai a•ve·a formaţiuni in·capabile de luptă (320 oa-
meni scutiţi şi reforma·ţi, 157 oameni P.S. !a Bumbeşti, 3 com-
p·ani,i mină de lucru, cu !ape.ţi şi tîrnăcoape, sub comanda
Cpt. Sadoveianu l·on la Tg.-Jiu).
Telefonu! fix permanent a·I teritoriului : Oslea, R•ost-ov·an,
Muscerlu! Mic, Buliga, P·aiuş (în defileu) R·ecea (vf. Sapa) ~i O
bîrşia Lotru, servea de legătură între Divizia 11 ~a şi brigăzi şi
mi·:.ile detaşamente. între brigăzi şi bata!ioane nici o legă-tu
ră.
Toate companiile nu mai aveau decît cîte un ofiţer, sau
doi, în loc de 5 şi în schimb golurile erau umplute, parţi·al,
~u dte circa 40 reformaţi şi dispensaţi fără puşti.
219
Iarna a ven·it repede î·n munţi şi oamen.ii se af:au pe stîn-
ca go·a:ă îngheţată, fără echipament corespunzător.
Grupul de d:v:z:i Reneral von Kn eussl, de forţa unei a·rma-
1
te bine utilată, cu ·O mare masă de artilerie, de toate ca:ibre-

le şi mari can.iiăţi de munli, era dispusă astfel:
- Grupa colone1. Stavrnski, de tăria unei divizii, î•n faţa
Brigăzii 21 miX'tă Col. Jij.a Constantin.
- Grupa genera: Busse, divizia 11 bavareză, întăr:t.ă cu
trup·e de munte, în faj1a brigăzi,i 22 Mixtă şi dataşamentu 1 lui
Munce:u Mic.
- Grupa general Schmid:·, divizia a 6-a cava:erie germană
(6 regimente) întărită cu două bata:ioane intanterie (un divi-
zion de mi1raliere şi două baterii, în faţa companiei 16/18 Lt.
Toma lonită.
în urma acestui grup, •se găsea în curs de debarcare, la
Pui şi Haţeg, Divizi·a 7-a Cava•1erie, ca re, împreună cu a 6-a
1
formau Corpul de cavalerie general vo·n Schnettov.

J.n urma u·nui bombardament de artilerie g·rea, de o vio-
lenţă fără precedent, ciocanele de foc fiind mutate de pe un
bata1lion pe a :tul din linia l-a de la Pmîng pînă la Munce.u
1
Mic, inclusiv, apărarea de p•e culme·a Vîlcanului a fost dărî

mată pînă în seara de 10. 8.
Co:onelul Anastasiu, cu coloneii fără comandă, 2 maiori,
o duzină de ofiţeri inferi-ori, cu grupurile de comandă şi ostaşi
fără puşti - resturi de circa 1300-1500 pancaţi, numai cu sa-
cul de merinde pe umeri, care se ~ăseau în afara tirului arti-
leriei ucigătoare au scăpat cu fuga.
Anastasiu şi Pe·troianu au ajuns la postul de comandă al
diviziei, la. Hurez, în dimine•aţa de 12. X, raporHnd neadevă -
ruri ; iar r·estul a fost oprit î-n seara de 13. X., în pila·sa de la
Copăcioasa, sud-est de Tg.-Jiu, de artileriştii care şi-au pierdut
tunuril·e.
- Lt. col. Homoriceanu, cu 3 batalioane, escadronul de
oava.'.erie şi compania de ciclişti, s-a predat, la 11. X., în vă
găuna de Jo, Vaideei.
- Detaşamentul Muncelul Mic a părăsit poziţia la tir'!1P
şi s-a împrăştiat în reRiunea Romaneşti - Ceaur sud de Tg.-J1u.
Maiornl Truş·cule•scu (fugar re·cidivist : 16 augU'st la Petroşani,
3 septembrie lia Meriş·or, 20 sep~embrie '.a Cîmpul lui Neag)
s-a ascuns, ca dezertor 5 zi:e, de la 10-15. X, cînd Lt. col.
Dumitrescu Constantin (Turcu) 1-a prins umblînd forfota înt·r-o
căruţă de Ceaur, pretexHnd că îşi caută batalioa·nele pierdu-
220
te, pentru a se retrage w ele către Olt. La 15. X. Lt. coii. De-
joianu, adunînd fugarii din Det,aşamentul Truşculescu. a ra-
portat că „circulă şi devas·tează satel•e".
- Compania 16/18, Lt. Toma Ioniţă, a .luptat disperat timp
de 3 zile, în retragere, atacată co·ntinuu de Diviziia 6 c1aval.erie
ge,rmană şi în seme de 13. X. a ajuns în tranşeele de pe Frîn-
ceşti, unde a sosit în ajutorvl detaşamentului Maior Dumitrescu
Gheorghe (6 companii şi o baterie de 1artilerie) :a care, a doua
zi, s-a adăugat C 3/18 de la vf. Macrişului.
Aceste două hat·alioane au oprit definitiv ieşirea din munţi,
a diviziei inami,ce, prin lupte înverşunate, de la 13-16 X. cînd
această divizie a primit ordin de retragere în Va,lea Jiului
româ-nes:::, de unde a pornit ofensiva.
Brigada 21 Mixtă, colonel Jipa, din masivul Parîngu·I, a
rezis~,at atacului şi în ziua de 12. X. a contra.aitac.at pentru a
degaja brigada 22 Mixtă, de la vest de Jiu, dar tocmai cînd
resp:nsese pe inamic şi înc1epuse urmă11irea lu1i, ·a· primit ordin
să rupă •lupta şi să S'e retragă la. Bumbeşti, pentru înco}onarea
spre Olt.
Tn dimineaţa de 11. X., generalul de divizie Cuker Ion,
comandantul armatei l-a, a raportat situaţia gravă a Diviziei
11-a Cocorăscu şi perico:ul iminent al invaz·iei O:t.eni·e·i (Divi-
zia şi Armata l-a nu mai aveau nici o rez.ervă). ·
A raportat că a trimis, pe ,·os, un deaş·ament de 6 compa-
nii de '.a Baia de Aramă şi Fi ia.şi, cu o bateri.e, care proba-
bil nu via putea ajunge la t·imp, în ajutorul C. 16/18, că a dat
ordin Corpului I Armată să trimită în grabă 2-3 bata1lioane,
cu tirenul !a Tg.-Jiu.
A cerut să se amine s,coaterea diviziei de pe front, ·aflată
în luptă în refrage1re, urmă6tă de forţe super!o·are inamice.
Ca final, a cons·iliat M.C.G. să •aprobe retragerea, în or-
dine a trupe~or de la Jiu şi Cema pe stinge Oltulu·i, cu cit mai
p~ţin eyierder1i ! Cu.'.cer a început săparea· de tranşee pe ma1lul
1
O.tu.u:).
Răspunsuil M.C.G. a fost brutal : înlo·cuirea lui Cuker cu
Driag1a'.ina şi a generalului Lupescu Alexandru, şef de sta: ma-
jor al Armatei l-a, cu Lt. colonel Găvănescu Const1a ntin adău
gind : „ternnul nu se va ceda dedt pa•s cu pas, contraatacînd
mar eu. Trebuie a se u>i'.iza aptitudinea fundament,ală a solda-
tu:ui nostru: vredni6a la atac. Orice defecţiune tr.ebuie repri-
mată imediat, cu pedepse capitaile.
Ape'.u·ri1'.e 1!ui Cocorăscu, Cu'.cer adresate regei'.u'i, penku în-
to9rceirea demobol.izaţi:or la luptă, au fost stri.gate în pustiu.
Tn după amiaza zilei de 11. X. generalul Dragalina a ve-
nit la Craiova, unde generalul Cu:cer 1-a p·u·s fo curent cu s:•
tuaţia· şi i. . a sugerat (i-a ordonat - ·'.iber fii.nd în judecata sa,
să ia măsuri'.e ce crede), să aducă două batalio·ane de !a Cer-
na, cu care să co·ntraatace la Dobriţa, unde inamicu'! a pă
truns în ar·ipa stîngă a div:ziei 11-a (în această zi, divi·z:a şi Ar-
muta credeau că Brigada Anastasiu se găsea în :uptă pe a:i-
niamentul Scărişoara - Bu!.iga şi că nici un batalion nu s-a
pierdut).
Drag,alina a dat imediat ordin Diviziei l-a să trimită pe
jos, în cunul nopţii, ·'. a Baia de Aramă, două bata1:ioane şi o
1
baterie, sub comanda Lt. col. Dejoianu Ion.

Inamicul ·a pătruns dinspre Muncelu şi înaintează spre Do-
brita.
· A raportat M.C.G.-u'.ui că a· dat ordine severe pentru scoa-
t.ere,a de trupe p entru Piteş.ti.
1
f,n dimine·ata zilei de 12. X. a sosit la P.C. al diviziei la

Hurez, unde a ·g·ăs.it pe Col. Anmta·siu şi Lt. Co1l. Petroianu şi
în ordinul de luare a comenzii a :pr·ecizat: „Trupa care nu· mai
p·oa·te să îna.inteze, să moară pe loc", depăşind ordinul rege-
lui (Cine se p·utea duce 1'.a f.uga·ri şi dezert·ori, să '.e citească ordi-
nul ?)
A dat apoi ordin gen eralului Cocorăscu, să ple·ce îndaHJ
1
la Piteşti·, Lt. Col. Mărcu:,escu, şef de stat ma.jar, .să rămînă'

pe :oe pentru î:-nbarcarea serv,:c1iilor şi a· nu;ni pe Co:. Ana,sta-
siu, comandant al trupe·lor de la Ji·u. (Acesta n-a· voit să rnpor-.
teze ce s-·a întîmplait cu Br·ig1ada sa 21 Mixtă şi timp de 8 zile
Armata l-a şi M.C.G. nu vor a.fla nimic despre dezastru·! de
mai sus, d:n z·i'.e'.e de 10 şi 11 oct. 1916). Genern:u: Draţ.Ja:ina
a plec·at cu· maşina în defileul J1iului de unde Lt. c::il. Pomponiu
fugise cu ostaşii să,i pe u·rme:e· restu·rilor unilăţi.'.·or panicate ale
8.1/41 de la. Vîrfuil Cîndetu,:1.
Condus de căpitanul P.îrvu Boerescu a ·ajuns aproape de
măinăs~irea Lainid, în faţa Bat. 5 Ciclişti german. Răn,:,t g~av,
a fost eva,wat la Bucuresti unde a deiceda.t în z.iua de 24. X.
Căpi~-anu'. Boerescu Pîrvu' şi-a a'coperi1t incapacitatea de of·iţer
informator cu o neprevăzută apariţie a unei patrule inamice,
ca·re ar fi tre1wt peste pereţii Brateului' - Locuri'.e Re'.e, M-rea1
Lainici, pe unde numai capr·a neagră p·oate tre.ce. Lt. col. Pom-
poni·u ·n-a fost înt.rebat de nimeni. să spu,nă ce ştie.
tn urma rănirii generalului Dragalina, în ziua de 12 oct.
1916, situaţi.a devine şi mai gmvă. (Armata 1-·a n-are coman-
222
dcnt ; Diviz.ic 1-c de csemeinec) Lt. col. Găvănescu, în rol de
comandant de armată, a ordonat : 1. Colone•lul An1cstosiu va
comande trupele de 11.a Jiu şi va conlu1cra cu Lt. col. Dumi-
trescu (Turcu) ş·ef de stat major al Diviiziei 1-·c, care va conduce
oper1cj"iile.
2. Div1izi·o va rezista pe poziţia întăr.ită (Arsuri - Hurez) şi
în caz de aitac, în forţă ol inamicului, se va retr·cge către
01.t.
Coii. Ancstc·siu a tirimis or1dinu: de retmgere a trnpe.:or, de
la Jiu, căfre Olt, el găsindu-se înt.re coloane. A refozct imixti-
u·nec lui Tur·cu şi a dat ord;n Bri1găzi.i 21 Mixtă, col. Jipc să se
retrngă în poz.iţic die '.a Bumbe.şti, und~ va p~imi ord:ne de ur-
mcire.
Tn dimineaţa zile·i de 12. X. :inamiwl ·a pătruns în Hurez.
Abia ple1ccse Dragclinc spre def.ileu şi Anastasiu, Mărcu:escu
şi Petrc·ianu cu scăpat în fu.ga cutomobilu'.•u;.
Col. Jip·a a· adus, în cursul nopţii de 12/13 X. trupe.le de
la Bumbeşti şi a ocupat poz1iţia a două batal.:oane. Batc:io;1u'. 111
18 a fost cerut şi trimi.s :a Tg.-Jiu pentru a forma· arieqarda
paznici.:or de la Copăcioa•sa; ce'.e1'.a·lte batalioa·ne au fost pre-
luate pentru ai'.t·e sectoare la 11 /X.
În seara de 13. X. colo·anele inamice ou ajuns: în gura
defi.leului la Bumbeş!i, '.ia Porcenii Birnici pe· Jiu, unde inamicul
a trecut Jiul în gara Bumbeşt.i dar a fost respins de colonel
Jipa. A reuş:t să or~anizeze cape•·e de pod î·:i faţă la Tet·;la si
Ic 4 km nord Vădeni; iar fo Ras·oviţo ·a interceptat şoseaua
ncţiona:ă Bumbeşli - Tg.-Jiu - Tismicna : şosea rocadă.
Colionelul Anc·stasiu ~i generalul Pet1a'.c, nou sosit la co-
mando provizorie a armatei, erau disperaţi. Colonelul Anas-
tasiu ştia că, de la Bumbeşti pînă Ic Frînceşfii, pe un front de
40 km nu se ~ăsec n·ici o fracţiune de trupă amică, pentru a
întîmpina cu puşca în mină pe inamic.
M.C.G. o aVct de Ic generalu!'. Drcgia'l·inc că !a· 12. X. tru-
pele de pe Jiu erau „într-o goană înapoi cu legăturile orga,1i-
ce distruse" (Draqalina nu cunoştea însă întreg dezastrul).
Tn seara z·ilei de 13 oct. M.C.G. a repetat ordinul lu.i Gă
vănescu, că, da·că nu se mai po·ate rezis·ta, să se retragă ~re
Olt.
Pentru a nu fi capturat de inamic, Anastasiu s-a dus la
Copăc·ioasa, unde a aflat că vor sosi două batalioane de la
0'.t (cele ordonate de Cu'cer}.
La ora unu noaptea, a dat ordin Bat. li. 18 să se înapoie-
ze fo TetHq. pentrl! ~ă1 „inamicul tai~ ·r~tmg_er~a· Birigăzii col.
~2~
Jip a·"
Către dimineaţă a pr·imit un ordin al Ivi Dumi·trescu
Turcu, care între ·altele glăsuia : „Det•aşamentul Dejoianu va
at·aca pe inamic în direcţia Dobriţa. Grupul Jiu va susţine a-
tacul lui De;o.ian1u".
Pentru a intimida pe Anastasiu, •a s·cris dedesubtul ordinu-
lui : „Coma·ndantul Diviziei" l-a (ss) Genera.I Cristu - personal
inexistent în zona; iar el a· c·ontrasemnat ca şef de s~at major
al diviz.iei.
Co'.. Anastasiu n-a dat importantă hîrtiei lu·i Turcu. ln
cursul nopţii de 13/14. X. a sosit la Brădiceni Lt. col. Dejoianu
cu 2 batalioane şi o baterie, extenu·ate după un marş forţat
de 100 km.
Ba~a:ionul 11/18 a ajuns dimineaţa la Tetila, obosit după 5
zi:e fără repaus; lupte, marşuri şi contrama·rşuri. A atacat în-
dată pe inamicul din capul de pod, care îng .oba şoseaua na-
1
Jiona:ă şi linia ferată.

Comp•ania sa se găsea în rezervă înapoia stîngii ce:orlalta
3 comp·an·ii din :.inia 1-a a atacului.
Din proprie iniţiativă, fără a mai raporta, compania a ple-
cat la ·ataoe. A trecut Jiul.
Jumătate, cu subit. Vîku Ion a atacat în spate, coloana
prin.cipală havareză (col. Vogt) la Sîmbo·~in, iar cea•.al.tă jumă
tate a a1:ergat .:•a Arsuri•, unde a captu.rat arti.'.eria inamicu.J.u;·
- 2 baterii de obuziere intacte, pe ca·re le-a întors imediat
împotriva duşmanului. Gornistul Horia·n Draica că:are pe un
cal german, a ajuns repede cu raportul la col. Jipp a. 1
Tnain~e de înserare, Ş·tfrea telefoni·că a ajum ·la co1J.onelul

Anastas·iu, de la acesta l·a Lt. col. Găvănescu, şeful de sfat
maj·or al armatei 1-·a, c·are, entuz·i·asmat a strig·at: ,,ura : să tră-
1a·scă sublocot." Pătrăşcoi·u comanda·ntu•: companiei 2-a, iar de
'.a acesta la Buftea la M.C.G.
Co:o·ana bavareză de la Sîmbotin - Tetila a intrat în pa-
·nică şi a fugit în dezordine către munji, prin păduri· şi hăJişu1ri,
pe ploaie tore1 r:iţia·'.ă, antrenînd la fu.gă şi Batalionul de :a Por-.
ceni - Simi.ci., p·e Jiu. Tăi·ndu-i-se retrage-rea pe dmmu·: care a
veni·t, a lăsat :a Schela toate tunuri:e pierdu·te de Br:.gada A -
nastas:u, în fu.ga de .:ra 12. X. 1916 (15 tunuir·i).
Timp de 24 ore, cele două bater-ii de obuziere germane
au tras şi împrăştiat în munţi col·o·anele germane, cărora li s-a
224
tăiat, de Comp. 7/18, legăturile telefonice cu spatele, în re-
tragerea lor prin Rugi şi Hurez precum şi convo·aiele în retra-
gere de fo Sche1'.a către Poiana, Mihai Vi·teazu.
în ziua de 15. X. un batalio·n i1namic ,a încercat un contra-
atac pe·ntru redobîndi.rea bateriilor pi,erdute. Prin luată- g1rea a
fost respins spre seară de Comp. 5 şi 7/18 sub conducerea că
pita·nu'.ui Popescu Ni·colae.
în aceeaşi semă, general·ul Pet,afo a ordonat să fie îm-
barc.ate pentru Olt, cele două baterii capturate, cu atelaje şi
muniţ:: „Din 40 tunu·ri, ale sectom'.ui' vest de J,iu, au scăoat cu
fuga în ziu·a de 12 octombrie 1916, numa·i 2 care au ajuns la
Copăcioasa).
- Det.aşamentul Dejoianu (2 bat.alio1aine, combinate şi o ba-
terie) condus de .it. co.I. Dumitrescu - Turcu, după un marş de
apropiere ,a ·atacat, în după amiaza zilei de 14. X. 1916, Bat.
111 13 bavarez l1a R·asovit·a - Lelest·i. Dumitrescu Turcu a adus a-
oolo si bateria de la F;încest·i :. Det. Maior Dumitrescu Gheor-
ghe. · ·
Căpitanul Terpu, cu ba,ta,li·onul său de mehedinţeni, a silit
pe inamic, ataoîndu-1 în flancul stîng, să se retr.agă căo~re Vă
!ar:, în cursul nopţii.
în seara de13, bă:·ălia era pierdută.
în seara de 15, victoria de Io Jiu era oîştigată.
Eco·!ul acestei victorii a trecut gr·aniţele ţării şi generalul
Folkenhayn a recunoscut înfrîn!=Jereia.
16. X. 1916 Divizia 6-a cavalerie. germană a primit ordin
să se retraRă la Cîmpul lui Neag, în Valea J.iului apusean.
Viscolul a înoeeput şi Divizi.a şi-a aruncat tunurile în pră
pastie.
Generalul Petala ,a ordonat trupe~or de la Jiu, obo.s-ite să
·~ntre î1n cant·onamente şi detaşamente mixte să urmă-rea~că pe
i·narric.
Compania 7/18 o pr1imit ordin de urmă.rire. Tn z,:ua de 17.
X. a ajuns după 18 km aproape de Buli!=l·a, străbăHnd plaiu'!
Hurezului la Scăriş,oaro unde a capturat 38 priz·on·ierr şi a îm-
prăştiat un bat,aVion SU'rprins î1n bivuac.
în ziu1a· de 22.X. la muin~ele Pleşa a cap.turat un se1rgent,
1
un caporal şi 22 so!daţi din Reg. 18/in·f. Osteirode, nou so·sit

în zonă: Compain;a 7/18 a· fost înce'rcuită si distrns·ă.
Tn ziua de 16.X Petafo 1a· dat ordin ca,· pînă ~a 18.X să-i fie
înain+ate rapo1arte!e de oper1a'tiuni, si~uaţiile zil•nice de efectiv,
bule~inele de in.fo·rmaţie, dărîl>e de seamă, etc. pen·tru zile:e de
10, 11, 12, 13, 14, 15 X.
225
Ce pu.teau să scri·e pe hîrti·e fogarii şi deZ'ertorii?
Mi.i si mii de oameni au di·spărut de pe cîmpU'I de luptă
în ziua de 10.X. si odată cu ei sciripte!e şi secret1arii, furi3rii.
iMorţii şi di·spăruţii n-au mai vorbit şi prizonierii repatri-
aţi n-a·u fost întrebaţi de nimic.
Nimeni 11-'0 consimţit să rap.orteZ:e vreo defecţiune (şi s-au
comi1s destu:1e).
Nimeni n-a reprimat :1uarea meri~elor una.ro şi î:npănarea
a•l.to111a· cu e'.e.
Tîrziu de t·ot, după două decenii, către sfîrşitul vieţii sa:e,
Anastasiu s-a spovedit poiporU'lui, în broşura sa·: 11 0 pagi-nă
din războiul nostru de întregi.re", astfel : pag. 7 „Re~iragerea
începea de îndaM ce inamicul punea artileriea sa· în a 1 cţiune".
Em efectul demora:iză1rii.
P1a•g. 19 „încă din dimineaţa de 12 octombrie 1916 situaţia
era disperată.
Pag. 51 11 Mora·lul acestor trupe nu mai era capabil de re-
zis.tentă; ·astf.el că pe dată ce inamicul punea în mişca·re tru-
pe:e sale, ostaşii noştni începea.u .retra:g.erea-; iar răs?,îndiri'.e
l·or p·e o aş1a întindere de ter1en acope·rit şi neregu:·at ' (adică
păduri, hăţişuri, văi etc.) „s.căpau fortamente din mîna şefi
lor". He p1ăst1ra'U distanţ.a de 4 km de i1namic".
Nimeni n-a cunoSJCut mai bi1ne de·oît Ana stasiu, care a scă
1
pat cu fuga· (50 km Me1rişo1r - Curti-şo•ara ; 20 km Bulig.a - Hu-

rezu; 20 km Hurezu· - Tg.-Ji·u - Copăcioasa) moralul Brigăzii
sale 22 mixtă.
La Arma·ta l-a Craiova - a· scris Averescu, în notiţe:e sa-
le - Viotoria de I.a Ji1u a fost sărbă~o1 rită cu discursuri şi şum
pa·nie.
Bate fierul pînă-i cald !
îndată Găvănescu a pus pe Petala să semneze rapo.rtul
către comandant·ul suprem :
11 P·entrn răsplata imediată a braviurii şi c·apa·cită<ţii a·:elora
oare fără preget au lupta~ zi şi noapte şi au îndrepta·t o situa-
ţie, care părea· di·sperată dacă nu s-·a1r fi restabi'.i·t ord'.1nea în
tirupe·le debandate, p·entru modul inteligent ·cum au condus ope-
raţii·le, re·spectu·os roig pe Ma 1jestate·a Voastră, a-mi permite
să propun deocamdată, pe co!one·l·u·I Anast.asiu Ion la· gr1adul
de general de hrigadă şi comandant al diviziei 1-a pe Lt. co-
lonel Dumitrescu C. şi Dejoi1ainu Ion la g.radul de colonel şi
pe maio:rul Trusculescu M. l·a graidul de Lt. co!onel.
Telegrafic a·u fos.t înaintaţi, pe ziuo de 14.X., Găvănescu,
Dumitrescu, DejoianU', Twsculescu, Ana·stasi•u a fost omis, Gă-
226
vănescu s-a răzbunat pentru neexecutarea ordinului său. Fuga
de sub bomba:rdamentu'I ucigător, pentru a o.cupa altă poziţie,
în,apoi, er·a j1ustificarn.
Aruncarea· puş11ii, fug·a fără gînd de oprire, dezertarea
din faţa inamicului şi predarea fără luptă, erau s·a 1 ncţi,onate,
de codul penal mi>litar, cu momt·ea.
Clemenţa regal·ă i-a, făwt uitati la stîlpul infamiei, nu
numa·i p·e ei, ci şi pe trădători.
TotaVitatea lupte:or de la Ji.u, purtate de Divizia a. 11-a
Io 10-17.X. o lua,t ofici:a•I denumirea de Băitălia de la Ji·u, ca-
re .a cu!mina,t în ziu1a, de 14.X.
îndată după bătă'.ie, adică- mai pre•cis la 18 oct., N. Ior-
ga a scris în zi·arul său, Neamul Românesc :
„Un ofiţer de rezervă a fă-cut o isprnv·ă, din ace'..ea ca-re
trebuiau trecute a·lătu.ri de v:.otorii în comuni·ca·tul ofi:::i·a-1. Ni-
colae Pătrăşcoiu, cu cîţiv·a oameni ai lu:, a luat do1uă baterii
de ·obuziere de 105 m/m, l•a Ji1u şi a început a împroşca din
e'.e pe duşman. A făcut m;nuneo fiindcă era pe pămîntu·'. 0 '.u.i"~
în ca-rte•a· sa, „Răz:boii1u1I noS'tr'U", în note zilnice, vo'.umul
al II-iea, pagina 162, a scris:
„Am pl·ecat la răzhoi cu conştii·nţa că nu se putea a'.Hel.
Unii au avut încredere, cîţiva ch:a,r entuziasm.
„La bu!e tinele de victori·e suf:etele s-au deschis bucuroa-
0
se.
Deu•năzi, J,a veş•ti'.e despre un ma·re succes în o:tenia., oa-
menii s-au î:l1brăţişat şi au plîns.
So'.da,ţii au arătat o uitare de teamă şi i,nteires personal,
care îi aşează înhe cei mai vajnici luptători, care a,u apărat
o ţară \llreodată".
De atunci, au trecut an,i şi ani( ... )
Competentă, în ,ana'..izare·a· docuiTlente~or timpu'.ui, a,fJa-
te în arhiva M.St.M., era Secjia 8-a Istorie, dar această siec-
ţie a· permis sustrageri de a•cte şi a colaborat la falsuri.
în urma răzho:ului•, mulţi vite;i se arntă !
Cronicari scamat,o: i, vînzăto: i de pietre fa:se, auto,ri gră
biţi să fie comideraţi istorici militari, stăpîni pe cenzură şi
arhivă, a'U pus la incuba~or go,go;i:e şi au scos, din uitaţii :a
stî'.pul infomie1i, glorii'.e, atroibu.:ndu-!e g'.oria, „vajn:cilor lup-
tători, care au stat drept în faţa mo.rţii la Jiu.
227
Cavalerul ordinului Mihai Vite1a•zu, Colonel Boeres:u Pîr-
vu (·era decorat, care a· furat meritul sub:ocotenentu'.-ui V·îlcu
Ion), şi-a· povestit, după 59 aini, de :a Bă-tă'.ia de :a Jiu, aven-
turiole SC'le războinioe, în hroş1 ura : De :a Jiu ~a· Măr·ăşe·şti (Se i-
sul Româines·c - Crai·ov.a).
Cei ce l-au ajutat să-şi tipărească stupidităţi!e l-au î~
pins în prăpa 1 sti·a •ridicolul1ui.
Gîzel.e, ca·re încearcă să ascundă lumi·na· farului, se pierd
în întuneric cu aripele arse.
- „Niimic nu e mare, dacă nu e onest", ·a sp•us Cice.ro.
Neamul r·omâinesc înh1eg a·re drept1ul să ş•tie adevă·rul ca-
re nu poate fi a·scum l1a infi1nit.
Cercetă·tori de foctură mora·lă a mari:or noştri istorici :
A.O. Xenopol, N. Iorga şi C. Giurăscu, vor şterge pa.~a (... ).
228
ACTIVITATEA DESFAŞURATA DE PARTIDUL COMUNIST
ROMAN ŞI PARTIDUL SOCIAL-DEMOCRAT DIN OLTENIA
1
îN CADRUL UNITAŢll DE ACŢIUNE A CLASEI MUNCITOARE,

A FRONTULUI UNIC MUNCITORESC - 1921-1944
de PETRE SECELEANU
Expoziţia istorică a confirmat şi confirmă justeţea ideilor

şi tezelor socialismului ştiinţific cu privire la necesitatea şi im-
portanţa fundamentală a unităţii clasei muncitoare în lupta pen-
tru instaurarea puterii oamenilor muncii şi construirea orîndu-
irii noi, socialiste.
Vom încerca în cele ce urmează să desprindem unele as-
pecte majore, trăsături şi concluzii ale experienţei organizaţi
ilor Partidului Comunist şi Partidului Social-Democrat din
Oltenia referitoare la activitatea desfăşurată în vederea făuri
rii unităţii de acţiune a clasei muncitoare în perioada anilor
1921-1944.
Legată atît de antecedentele şi tradiţiile luptei proletaria-
tHlui român, cit şi de coimplexitaiteia şi speeifiieifatiea viie·ţii so-
cial-politice a României în epoca interbelică, lupta pentru fron-
tul unic muncitoresc a reprezentat o coordonată majoră şi o
permanenţă în activitatea partidului nostru. Preocupările, efor-
turile neîntrerupte şi realizările succesive pe linia făuririi uni-
tăţii muncitoreşti de acţiune derivate din imperativul istoric
al asigurării rolului de hegemon al proletariatului în mişcarea
revoluţionară a maselor largi populare, constituie un element
principal de referinţă la care se cuvine raportate, într-o măsură
sau alta, toate succesele Partidului Comunist Român în perioa-
da de care ne ocupăm.
Apărută pe scena societăţii româneşti în perioada 1860-
1870 mişcarea muncitorească a cunoscut un proces continuu de
oreşt::re, c.on0om'.t·2nt cu ext'.nd·2 r:2.3 şi dezvolt3aiea forrţelc,r şi
1
relaţiilor de producţie capitaliste. Desăvîrşirea formării statu-

lui national unitar român în anul 1918 a realizat cadrul nece-
sar îninănuncherii şi dezvoltării mai rapide a tuturor forţelor
229
l"evoiuţionare şl progres.iste. Mişcarea muncitorească şi soda-
listă a căpătat noi dimensiuni.
Acţionînd unită în numeroasele demonstraţii şi în mari
acţiuni greviste, al căror punct culminant l-a reprezentat greva
generală din octombrie 1920, la care a participat întregul pro-
letariat din România, clasa muncitoare s-a manifestat ca o for-
ţă impunătoare, de care clasele dominante au trebuie să ţină
seama.
Stimulat puternic de victoria şi ideile Marii Revoluţii So-
cialiste din Octombrie, procesul rapid de rc.dicalizare a mase-
lor muncitoare din ţara noastră s-a întrepătruns cu o susţinută
acţiune de clarificare ideologico-politică în rîndurile Partidu-
lui Socialist.
Situaţia internă şi internaţională, luptele de clasă din pe-
rioada avîntului revoluţionar imediat următor primului partid
revoluţiona1r de trp nou să conducă c1asa munci1toiarie şi celelal-
te forţe progriesiste în lupta pentru înfăptuiirea uno;r adînci
tiransformăTi sodale.
Exponent al voinţei mişcării muncitoreşti, organizate,
P.C.R. a fost creat în mai 1921 ca unic reprezentant legitim al
proletariatului din întreaga ţară. Transformarea Partidului
Socialist în Partid comunist era chemată să dea un conţinut
nou şi să ridice pe o treaptă superioară unitatea clasei munci-
toare din România.
Crearea Partidului Comunist Român. pe baza ideologiei
marxist-leniniste a marcat o etapă nouă, superioară, atît pe
plan politic şi ideologic, cit şi organizatoric în mişcarea revolu-
ţionară din România, în dezvoltarea detaşamentului de avan-
gardă al clasei muncitoare, a dat un nou şi puternic avînt lup-
telor politice şi sociale desfăşurate de masele largi populare
din ţara noastră. 1
„Făurirea Partidului Comunist din România a reprezentat
victoria concepţiei revoluţionare a socialismului ştiinţific, a
marxism-leninismului revoluţionar, constituind un moment is-
toric, de importanţă deosebită în mişcarea revoluţionară din
ţara noastră, în organizarea luptei viitoare a proletariatului, a
maselor asuprite din România". 2
Nesocotind însă voinţa liber exprimată a marii majorităţi
a membrilrn· PamtiduJui Socialist de făuriire a unui parlid con-
secvent revoluţionar şi profitînd de situaţia grea creată de au-
tor;ităţile burgheze partidului comun:i1st abia născut, ca urmaire a
arestărilor masive, înscenărilor judiciare şi persecuţiilor de tot
felul, elementele social-democratice de dreapta, izolate şi ex-
230
duse din organizaţiile de partid încă din februarie 1921, au
purces, în iunie 1921, la înjghebarea de organizaţii proprii, re-
unite sub titulatura de Federaţia Partidelor Socialiste din
România.
Cît priveşte situaţia pe plan sindical, trebuie, de aseme-
nea, relevat că în spiritul unor tradiţii de multe decenii şi al
unor importante poziţii cucerite, clasa muncitoare a militat
pentru menţinerea şi consolidarea unităţii.
In condiţiile dezbinării mişcării muncitoreşti de către lide-
I"ii soda1l-democI"aţi de dreapta, cu griave repercUll'lsi;un:i asupra
luptelor revoluţionare şi democratice din ţara noastră, precum
şi ale necesităţii unui timp relativ îndelungat în vederea clari-
ficărilor cerute de realizarea unităţii politico-ideologice şi or-
ganizataiI"lce a clta1S1ei murncirtoaire pe baza marxism-Leninkmului,
Partidul Comunist Român şi-a propus, ca orientare tactică şi
sarcina imediată, majoră, făurirea unităţii de acţiune prole-
tară. In legătură cu aceasta, el s-a adresat de nenumărate ori
liderilor organizaţiilor politice şi sindicale reformiste cu pro-
punerea de făurire a Frontului Unic Muncitoresc, explicînd no-
ţiunile de caidin priinc'.pl.a1 şi prc:.etic 2oestui imp2rnt~v. Sub
titlul „Din nou facem a1j:>el la Frontul Unic", errganU1l c2ntr:al de
presă al P.C.R. „Socialismul" scria : „Să lăsăm pentru moment
divergenţele de idei care ne despart (... ) şi să ne dăm mîna
pentru a respinge uria7ul atac capitalist. Să ne unim într-un
front unic al tuturor organizaţiilor, grupărilor şi instituţiilor
proletare pentru înlăturarea teroarei alb?, pentru eliberarea
muncitorilor din închisori, pentru desfiinţarea tribunalelor
ilegale şi casarea sentinţelor trecute, pentru organizarea în
sindicate şi apărarea lor". 3
In pofida atitudinii negative adoptate de majoritatea lide-
rilor social-democraţi, spiritul de luptă unitară a dştigat trep-
tat teren în rîndurile mişcării muncitoreşti. Eforturile desfăşu
rate cu pcrrseYer·enţă în aoeiastă di1I1ecţie de P.C.R. - s-3u con-
jugat cu atitudinea muncitorilor şi a unor cadre cinstite din
rîndurile organizaţiilor social-democrate de apropiere şi de co-
laborare cu pe1rtidul comunist şi cu organizaţiile de masă
revoluţionare îndrumate de el. În condiţiile în care atenţia opi-
ni•ei publirce largi en capta·tă d2 o amplă campanie opoziţionis
tă îndreptată împotriva principalului partid al claselor domi-
nante, Partidul Liberal, Partidul Comunist Român şi-a inten-
sificat eforturile de realizare a unităţii de acţiune muncitoreşti,
perutru a da consistenţa şi pregătiiriea campa.ndrei amintite".
231
„Activitatea partidului - se sublinl.ază În Programul
P.C.R. - a fosit mult îngil'leUJliartă de lipsa un·~tăţii, de neînţele
gerea şi necunoaşterea aprofundată a realităţilor şi proceselor
~'Ociial-poli1ti1ce ce aveau loc în România. Aceasta s-a Iieflectat,
îndeosebi, în adoptarea unor poziţii greşite în legătură cu
problema naţională şi colaborarea cu alte forţe muncitoreşti şi
democratice, ceea ce a avut o influenţă negativă asupra înfăp
tuirii rolului organizatoric al partidului în lupta clasei munci-
toare a maselor largi populare. La toate acestea, a contribuit
·Şi faptul că uneo.ri în conduceirrea pairtUdului s...au aflat oameni
ce nu cunoşteau realităţile ţării, inclusiv cetă"ţeni ai altor sta-
te". •
Aflaţi permanent în fruntea luptei muncitorimii din Cra-
iova, Calafat, Cetate, Filiaşi, Bechet, Turnu-Severin, comuniş
tii din Oltenia şi-au demonstrat, odată cu capacitatea de a
conduce şi organiza acţiunile revoluţionare, hotărîrea de a ac-
ţiona ferm pentru transformarea din temelii a societă·ţii româ-
neşti. Organizaţiile comuniste, de tineret şi femei, secţiile lo-
cale ale organizaţiilor de masă organizate şi îndrumate de par-
tid, sindicatele, au iniţiat şi condus numeroase acţiuni reven-
dicative pentru apărarea şi cucerirea de noi drepturi şi liber-
tăţi democratice. Alături de ele au acţionat, mai tîrziu, şi or-
ganizaţiile aparţinînd P.S.D. şi Partidului Socialist Unitar.
Demonstraţiile de la 1 Mai, întrunirile şi mitingurile, tipă
rirea unor publicaţii şi manifeste, conflictele de muncă, acţiu
nile de luptă ale ţărănimii, funcţionarilor, intelectualilor, sînt
aspecte C2['2 concentrează imagin.eia luptei l'E'Voluţio1rnare a ma-
selor muncitoare unite din Oltenia din perioada interbelică.
După scoaterea partidului comunist şi a organizaţiilor sale
de masă în afara legii, mişcarea revoluţionară din Oltenia a
trecut la reorganizarea sa pe baze ilegale. Începutul acestei ac-
tivităţi l-a marcat crearea în august 1924, din iniţiativa con-
ducerii Partidului comunist, a Secretariatului regional al parti-
dului, în componenţa căruia au intrat, pînă în 1926, judeţele :
Mehedinţi, Gorj, Dolj, Romanaţi, Olt, Vîlcea şi Piteşti. 5
Comuniştii din Oltenia au acordat o mare atenţie reorga-
nizării, pe baze revoluţionare, a mişcării sindicale, pe temeiul
luptei de clasă, menţinerii unităţii de acţiune al proletariatu-
lui. Ca urmare, la Craiova au fost reorganizate sindicatele
lucrători1oir tipo·~.afi, meti:::i:lurgi.şti, tîmplari, cismairi, chelneri,
şi asimilaţi muncitorilor şi micilor slujbaşi, C.F.R., sindicatul
presei din Oltenia şi altele. 6 La Turnu-Severin şi-au reluat
activitatea în noile condiţii Comisia sindicală locală, sindica-
232
tele lucrătorilor de la Şantierul Naval, C.F.R., timplarilor, cro-
itorilor, sindicatul „Cerna", al lucrătorilor din port şi rampa
gării etc. 7
Au fost reorganizate unele sindicate la Corabia şi Cara-
căl. 8 In anul 1923, sindicatele muncitorilor metalurgişti din
Turnu-Severin, lucrătorilor portuali şi cismarii din Corabia,
muncitorilor metalurgişti şi lucrătorilor brutari din Craiova şi
altele, constituite pe temeiul Frontului Unic Muncitoresc s-au
afiliat Consiliului general al sindicatelor unitare. 9
Integrîndu-se în lupta generală desfăşurată pe plan naţio
nal de mişcarea muncitorească, sindicatele din Oltenia au folo-
sit acţiunile de protest împotriva proiectului Codului muncii
pregătit de guvern la începutul anului 1923, pentru a se adre-
sa maselor cu unele probleme importante ale luptei generale a
proletariatului. Moţiunea-apel adoptată în aprilie 1923 de mai
multe sindicate din Turnu-Severin arăta pericolul pentru pro-
letariat a noului Cod al muncii, a altor legi antimuncitoreşf,
ofensiva declanşată de autorităţi şi patroni împotriva clasei
muncitoare prin restrîngerea dreptului la organizare, mărirea
orelor de lucru ziln:c, stagnarea sau reducerea salariilor, intro-:
ducerea lucrului în acord, nerespectarea repausului duminical
etc., după care adresa muncitorimii din întreaga ţară îndem- 1
nul la organizare, unitate şi acţiune. „Comisia locală - Sin-
dicatul C.F.R., Sindicatul Şantierului Naval, Sindicatul port şi
Sindicatul croitorilor, pătrunşi de gravitatea momentului şi
convinşi că numai prin noi înşine putem apăra, menţine şi cîş
tiga îmbunătăţirea soartei noastre, adresăm maselor proletare.
indiferent de partid politic, următorul apel : Veniţi în sindica•
tele nocistre de breslă, formaţi acolo unde nu există, sindicate
noi. .. , faceţi frontul unic al muncitorimii din România chiar p9
deasupr.a oapetelo;r celor ce s~air {)lpu.nie". 10
Sindicatele unite din Craiova au militat pentru realizarea
uni:tăţ,'i de acţiune şi 01rgarnLrnrtoorioe a P'."'·'.lleta,ri;atului. El'2 s-au
pronunţat deschis pentru unitatea de acţiune a muncitorimii,
făcînd demersuri în acest sens pe lîngă organizaţiile politice şi
profesionale social-democrate. Astfel, în alegerile comunale din
febrti:irie 1928, la Craiova s-a creat un comitet de front unic
constituit din comunişti şi social-democraţi. 11
Alături de secţiunile P.C.R. şi ale organizaţiilor sale dC'
masă, la Craiova au acţionat secţiuni ale P.S.D. şi Partidului
Social:st Independent, ale organizaţiilor sindicale şi de tineret,
ale altor partide. Ele au desfăşurat în comun munca de pro-
pagandă în întreprinderi şi ateliere, la sate şi îh cercuri de in-
telectuali, au organizat acţiuni cu caracter re~ndicativ ·cu
ajutorul sindicatelor muncitorilor tipografi din Craiova, lucră
torilor manuali din portul Bechet."
Amploarea luptelor revoluţionare a impus ~onducerea a-
cestui proces cu mai mare operativitate şi eficienţă a acţiunilor
maselor, l,egăturile cu masele de oameni aJi muncii din uzine,
fabrici, cartiere şi porturi, au impus organizaţiilor partidului
comunist din Oltenia să folosească posibilităţile oferite de sin-
dicatele muncitoreşti care acţionau legal mai cu seamă cele u-
niito.re - oomuni,şti.i, ceilalţi membl'i ai sindicate-lor un.i,taTe c::.u
militat pentru refacerea unităţii sindicale pe baze revoluţiona
re, apărarea intereselor economice vitale ale oamenilor muncii,
participarea la lupta generală condusă de P.C.R. pentru drep-
turi şi libertăţi democratice.
Conştienţi de necesitatea unităţii de acţiune a clasei mun-
citoare, comuniştii din Oltenia s-au adresat în mai multe rîn-
duri conducătorilor social-democraţiei locale, încheind în mai
multe etape înţelegeri, organizînd acţiuni comune pe bază de
front unic. R2zultatele puteau fi şi mai bune dacă atît comu-
niştii, cit şi social-democraţii locali manifestau mai multă în-
ţelegere în relaţiile dintre ei, dacă ar fi situat întotdeauna pro-
blemele generale ale unităţii de acţiune a elasei muncitoare
deasupra unor chestiuni nesemnificative d:- ordin subiectiv şi
personal.
Desfăşurînd activitate în sindicatele muncitoreşti, comu-
niştii au cîştigat experienţă politică în direcţia îmbinării mun-
cii ilegale cu cea legală, în apărarea intereselor vitale ale ma-
selor muncitoare. Concluziile acestei experienţe demonstrau că
era posibilă adoptarea unor forme de manifestare legală a
P.C.R. în viaţa politică generală a României. Acest deziderat
a fost realizat în Partidul comunist prin intermediul B.M.T.
creat în anul 1926 ca organizaţie de masă legală din care fă
ceau parte comuniştii social-democraţi, elemente rc::clicale din
partidul ţărănesc şi din alte organizaţii democratice. Înfiinţa
rea acestei organizaţii de masă evidenţia preocupările P.C.R.
pentru închegarea alianţei clasei muncitoare, cu ţărănimea şi
cu celelalte mase muncitoare neproletare, grija sa de a c.vea o
formaţiune politică cu un program care să-i permită a acţiona
deschis. Partidul comunist condiţiona unire~ tuturor forţelor
democratice în cadrul B.M.T. de acceptarea de către acestea a
programului formulat şi de desfăşurarea luptei comune împo-
triva partidului şi guvernului liberal. Deviza noastră, se subli-
234
nia într-un document al Partidului comunist - este front unic
împreună cu muncitorii, ţăranii, cu toate partidele politice şi cu
toate masele care primesc programul nostru şi sînt dispuse să
lupte împreună cu noi pentru nimicirea partidului şi a guver-
nului liber.,:
Practic, s-a trecut la organizarea formaţiunilor B.M.T.,
în toamna anului 1925 în preajma alegerilor comunale. La
sfîrşitul acestui an, în urma activităţii secţiilor şi a celulelor
P.C.R. s-au constituit în Oltenia comitete locale ale B.M.T. la
Turnu-Severin, Craiova şi Corabia, iar la începutul anului
1926 la Calafat. ' 4
Un moment important în viaţa P.C.R. şi în viaţa politică
a ţării l-a constituit participarea B.M.T. la alegerile comunale
din 1926, împreună cu partidul ţărănesc, partidul naţional al
poporului, cu organizaţii socialiste şi social-democrate în ca-
drul „opoziţiei unite" pentru înfrînegerea în alegeri a guver-
nului libeiraJ. In vederrea riealiză:r:ii acestul obi,ectiv politic, or-
ganizaţiile componente ale B.M.T. din Turnu-Severin, Craiova
şi Corabia au dus tratative cu organizaţiile locale ale partidu-
lui ţărănesc şi partidului naţional, încheind acorduri de parti-
cipare pe liste comune în alegeri. Campania electorală a per-
mis candidaţilor B.M.T., mulţi dintre ei membri ai P.C.R., să
ia legătura cu muncitori, ţărani şi alţi oameni ai muncii, să
explice politica partidului comunist, să contribuie la întărirea
influenţei sale în mase.
In timpul îrutrundrH0ir electotl'lale organizate de B.M.T. sau
de opoziţie, reprezentanţi ai Secţiunii din Turnu-Severin şi ai
Comitetului Blocului au prezentat probleme de interes comun,
au vorbit alegătorilor despre necesitatea unităţii mişcării sin-
dicale, legalizarea partidului comunist, au protestat împotriva
legilor antimuncitoreşti, a regimului deţinuţilor politici din în-
chisori, au cerut amnistie generală, pace cu toate ţările, inclu-
siv cu Rusia Sovietică. 15 Ridicarea şi dezbaterea unor aseme-
nea probleme importante în faţa maselor, au făcut ca luările
de cuvînt ale reprezentanţilor partidului comunist şi ai B.M.T.
să fie primite cu entuziasm de către alegători. 16 Acest lucru a
ieşit în evidenţă şi în ziua alegerilor cînd la Turnu-Severin şi
Crai1ova lista „opoziţiei unite" a întrunit un număr mai mare
de voturi decît lista liberală. In ţară au fost aleşi 27 de consi-,
Eeri comunali dintll"e candidaţii B.M.T. 17 La Turnu-Severin au
devenit consilieri comunali Mihai Vacovei, avocat, Vasile Ar-
\fi.~anu, croitor, Ion Crăciunescu, lucrător la Şantierul naval
şi Matei Smeadu, lucrător la Atelierele C.F.R„ propuşi can-
didaţi de către comitetul local al blocului. ' 8
Succesele obţinute în alegerile comunale evidenţiau vala-
bilitatea B.M.T., dar şi necesitatea luării unor măsuri unitare
pentru consolidarea activităţii lui. In acest scop, la 18 aprilie
1926 a avut loc la Turnu-Severin Conferinţa pe ţară a comite-
telor de front unic ale B.M.T., 19 la oaire ·au luait pairite neprezen-
tanţi ai comitetelor din Bucureşti, Timişoara, Oradea, Arad,
Braşov, Iaşi, Turnu-Severin şi Craiova.
Conferinţa de la Turnu Severin a avut efecte pozitive a-
supra activităţii ulterioare a Blocului deoarece a pus bazele,
organizate ale acestuia, a elaborat o linie unitară de acţiune pe
întreaga ţară, tactica de luptă în campania electorală pentru
alegerile generale parlamentare, a adoptat programul electoral
al organizaţiei, a ales pentru prima dată organele centrale de
conducere ale B.M.T.
După conferinţa de la Turnu-Severin, Partidul Comunist
Român a făcut pregătiri intense pentru a participa, prin inter-
mediul B.M.T. la alegerile parlamentare din mai 1926. Mili-
tanţii revoluţionari din Turnu Severin, Craiova, Corabia, Cala-
fat, Tg.-Jiu au tipărit şi răspîndit manifeste cu Programul
B.M.T„ au organizat întruniri la care comuniştii Mihai Cru-
ceanu, Ion Pîrvan, Ilie Diaconescu, State Ciuhurezu şi alţii au
popularizat şi explicat lozincile şi revendicările cu care B.M.T.
se prezenta în alegeri, legalizarea P.C.R., amnistie generală,
desfiinţarea stării de asediu, închegarea Frontului Unic Mun-
citoresc, menţinerea păcii cu toate popoarele etc. 20
Pentru înfăptuirea Frontului Unic al proletariatului şi ob-
ţinerea de succese în confruntarea electorală, C.C. al B.M.T.
a propus federaţiei partidelor socialiste să meargă împreună cu
alegeri!Le generale di1J1 1926, avînd la bază prag.ramul bl·ocului.
Dat n-a găsit înţelegerea necesară la conducătorii sociali-demo-
craţi şi socialişti. Trebuie remarcat însă faptul că nereru;ita
s-a datorat şi atitudinii rigide a unor conducători ai B.M.T.
care au insistat ca acordul ce se va încheia să aibă caracter
permanent. Cu toate că B.M.T. recomandase membrilor sa1
ca „Acolo unde nu sînt liste ale Blocului să se voteze listele
social-democraţiei". ' Ca urmare a lipsei de unitate între cele
2
două organizaţii (B.M.T. şi F.P.S.R. nn) n-a pătruns în parla-

ment nici un reprezentant al clasei muncitoare.
Militanţii comunişti din Oltenia au continuat să ia parte
la acţiunile cu caracter naţional organizate de B.M.T., contri-
236
buind la dezbaterile şi clarificarea unor probleme generale ale
mişcării muncitoreşti din ţara noastră.
La Conferinţa B.M.T. din iunie 1927 au fost prezenţi şi
M. Păunescu din partea organizaţiei locale Turnu-Severin şi
Ilie Diaconescu, din partea organizaţiei B.M.T. Craiova. Cu-
noscător al problemelor unităţii mişcării muncitoreşti din
România, M. Păunescu a subliniat în Intervenţia lui necesita-
tea ca social-democraţia română să nu fie analizată global,
ci nuanţat avînd în vedere existenţa elementelor de stînga în
interiorul ei, receptive la colaborarea cu comuniştii în interesul
proletariatului. Din această constatare justă el trage concluzia
realistă că în etapa respectivă existau condiţii favorabile pen-
tru făurirea Frontului Unic Muncitoresc. 22 Era însă necesară
o perioadă de cuonaştere mai profundă, de apropiere reciprocă
de supleţe şi realism din partea comuniştilor şi social-demo-
craţilor în iniţierea şi înfăptuirea unor acţiuni muncitoreşti co-
mune, împotriva exploatării şi asupririi, pentru triumful cau-
zei clasei muncitoare.
Puternicele bătălii revoluţionare ale muncitorilor ceferişti
şi petrolişti din ianuarie-februarie 1933 au avut un puternic
ecou în rîndurile maselor populare din Oltenia.
Organizate de P.C.R. pe baza unităţii de acţiune a clasei
muncitoare, luptele greviste de la începutul anului 1933 au
constituit un exemplu strălucit de înfăptuire a frontului unic
al tuturor muncitorilor, indiferent de apartenenţa lor politi-
că, au demonstrat cu vigoare că forţa clasei muncitoare cons-
tă în unitatea ei, ca o condiţie esenţială pentru asigurarea ro-
lului conducător al proletariatului în lupta întregului popor
pentru revendicări economice şi politice.
In anul 1929, comuniştii din Oltenia şi-au îmbunătăţit
munca în rîndul sindicatelor unitare, prin intermediul cărora
realizarea mobilizării oamenilor muncii la acţiuni revoluţiona
re pentru cucerirea de revendicări general-democratice. La
Turnu-Severin, autorităţile locale reclamau, în aprilie 1929 o
activitate febrilă din partea conducătorilor sindicatelor unita-
re. 23 Solidarizîndu-se cu eroi luptători de la Griviţa şi de pe
Valea Prahovei, comuniştii şi social-democraţii craioveni au
difuzat în noaptea de 27 spre 28 februarie manifeste şapilo
grafiate prin care cereau eliberarea luptătorilor arestaţi. ln
iunie 1934, muncitorii, ţărani, intelectuali, şi funcţionari din
Craiova şi din întregul judeţ au condamnat energic procesul
intentat corn;lucătorilor muncitoriţor ceferişti şi petrolişti. Tot
~3î
la Craiova s-a reuşit să se uneasca m front comun sindicate-
le tîmplarilor, brutarilor şi metalurgiştilor, obţinînd pe această
cale unele revendicări pentru muncitori. 2•
In anii următori organizaţiile partidului comunist şi ale
Partidului-social democrat din Turnu-Severin, Olt, Vîlcea, Tg.-
Jiu, Craiova, Corabia au acţionat cu mai multă hotărîre în di-
recţia întăririi capacită·ţii de luptă, au reuşit să-şi îndrepte tot
mai mult activitatea spre problemele vitale fundamentale ale
clasei muncitoare. In acest scop lupta pentru unitate de acţi
une cuprindea mase tot mai largi, cîştigă teren cu fiecare zi,
determinînd schimbări de poziţie şi la unii lideri social-demo-
craţi. Sub acest raport este semnificativă poziţia adoptată de
Conferin/~a regională Oltenia a P.C.R. din 20 iulie 1935 25 care,
desfăşurată în condiţii de adîncă ilegalitate, venea să confir-
me înică o da1tă vaJabilirtatea şi forţa de caire dispunie3. pairtidul
în această parte a ţării, grija deosebită a comuniştilor locali de
a duce chiar în condiţiiile de represiune şi teroare lupta pentru
mobilizarea maselor muncitoare, identificarea luptei lor îm -
potriva fascismului şi a războiului, ca sarcină importantă şi
specială a organizaţiilor P.C.R., a celorlalte forţe progresiste,
patriotice din regiune, alcătuirea şi dezbaterea cu toţi munci-
torii a revendicărilor economice şi politice, alegerea din rîndul
muncitorilor a comitetelor de acţiune, ca organisme ale frontu-
lui unic de luptă.
La reali:ziarea impo['ltan1telor obiective şi sarcini oe stăteau
în faţa partidului comunist, a poporului nostru, în anii 1924~
1940 au fost şi pentru forţele revoluţionare şi democratice din
Oltenia, ani de luptă împotriva pericolului fascist de apărare
a drepturilor şi libertăţilor democratice, a independenţei şi
integrităţii ţării.
Comuni,ştii
social-democraţi, socialişti, muncitori socia-
lişti,unitari socialişti, forţele democratice s-au pronunţat ferm
pentru colaborare în lupta împotriva pericolului fascist ex-
tern şi intern. Secţiunile locale ale Blocului pentru apărarea
libertăţilor democratice, Ligii muncii, Comitetul român pentru
pace, grupul avocaţilor democraţi au militat pentru unirea
tuturor forţelor interesate în bararea drumului fascismului,
pentru organizarea ajutorării şi apărării revoluţionare şi anti-
fasciştilor, aflaţi în închisori, pentru antrenarea clasei munci-
toare la acţiuni.
In judeţele Olteniei, organizaţiile partidului c9munist ~i
ale social-democraţiei au desfăuşat intense acţiuni de clarifi -
238
care şi organiza.ne a olais:ei muncitoare în si:ndicaite, militînd
permanent pentru consolidarea Confederaţiei generale a mun-
cii.
Este semnificativ în acest sens Apelul-manifest adresat de
C.C. al P.C.R. muncitorimii din judeţul Mehedinţi pentru în-
făptuirea Frontului Unic Muncitoresc şi unităţii sindicale,,. în
vederea o;rganiză.rii luptei împo·triva expkiia.tăJ"li şi a fascismu-
lui, apel primit cu satisfacţie şi aplicat în viaţă, de munci-
torimea din întreaga Oltenie. 26 Cele 30 de organizaţii sindicale
existente în ţinutul Olteniei, aflate sub influenţa comuniştilor,
social-democraţilor şi socialiştilor-unitari, înţclegînd impera-
tivul unităţii muncitoreşti s-au reorganizat şi afiliat la Con-
federatia Generală a Muncii. 27
A~ţionînd în spiritul revoluţiei Conferinţei regionale Ol-
tenia a P.C.R. din iulie 1935, care a pus în evidenţă necesi-
tatea continuării luptei pentru unitate în sindicate, 28 la Turnu-
Severin, Craiova, Rîmnicu-Vîlcea, Slatina, Ocnele Mari, Cala-
fat, Corabia etc., sindicatele muncitoreşti au desfăşurat acţiuni
permanente în spiritul unităţii de acţiune în sindicate, a reali-
zării pe această bază a Frontului Unic Muncitoresc. ~ 9
Uniunea sindicală a ieşit puternic în evidenţă cu prilejul
alegerilor pentru c;:amera de muncă din anul 1936. Sindicatele
muncitoreşti care făceau parte din circumscripţia camerei de
muncă din Craiova, constituite în Frontul democratic muncito-
resc, au difuzat un manifest în rîndurile tuturor muncitorilor.
din fabrici şi ateliere, prin care se arăta necesitatea de a a-
lege în conducerea camerei de muncă pe reprezentanţii lor
cei mai conştiincioşi şi devotaţi, care să le apere interesele
şi să vegheze la aplicarea legislaţiei muncitoreşti.
30
Muncitorii
erau chemaţi să respingă lista nr. 2 care cuprindea îndeosebi
candidaţii din rîndul şefilor de ateliere şi să voteze lista nr. 1,
a lucrătorilor pe care figurează elemente cinstite şi oţelite în
lupta pentru dezrobirea clasei muncitoare. 3 ' În rîndul acestora
din urmă se aflau membri ai P.C.R•., P.S.D., P.S.U. şi muncitori
neîncadraţi politic, cu autoritate în masele muncitoreşti, hotă
rîţi să lupte pentru cauza proletariatului.
Frontul Unic Muncitoresc la nivelul partidelor politice ale
clasei muncitoare continua să nu fie realizat, cu toate propu-·
nerile şi insistenţele P.C.R. Totuşi, în anul 1934 au avut loc
două evenimente importante pentru unitatea naţională a pro-
letariatului din România. Primul se referea la protocolul în-
cheiat între P;C.R. şi P.S.D. pentru încetarea politicii pe tim-
~ul acţiuniţor <?Om':lne, cu ~enţinerea <:Ireptului la o critică obi-
?39
ectivă; lupta comună pentru unele revendicări propuse de
P.C.R. ; organizarea de acţiuni pentru solidaritatea cu popo-
rul spaniol. Al doilea eveniment privea acordul de front unic
încheiat între Liga muncii şi Comitetul Naţional Antifascist
(organiza-ţie de masă legală creată şi condusă de P.C.R.) şi
P.S.U. pe baza unui program de revendicări inspirat din plat-
forma propusă de partidul comunist pentru înche.~area uni-
tăţii de acţiune a clasei muncitoare. în vederea înfăptuirii pre 1
vederilor din program s-a creat un comitet de coordonare al
frontului unic a cărui existenţă a fost scurtă, deoarece, în
noiembrie 1934, guvernul l-a dizolvat împreună cu organiza-
ţ.iitle d-E> maiSă leg.al existente.
Sigur, aceste înţelegeri la nivel naţional au avut influenţă
poz~tivă asupra unităţii de acţiune pe plan lccal. Conducătorii
mişcării muncitoreşti din judeţele Olteniei, îndeosebi comuni·ş
tii au iniţiat unele acţiuni pentru înfăptuirea frontului unic
de jos al oamenilor muncii în lupta împotriva regimului bur-
ghezo-moşieresc.
Pe baza sarcinilor şi obiectivelor stabilite de P.C.R. şi în
conformitate cu acordurile sau înţelegerile realizate de organi-
zaţiile P.S.D. şi P.S.U. din Turnu-Severin şi Craiova clasa
munc:kairie a acţiona1t în f:ron:t unic cu pnHejul unoir g.ren~, 81
alegerilor pentru camerele de muncă, în cadrul acţiunilor or-
ganizate împotriva scumpetei, pentru dreptul la organizare şi
instruire, pentru dizolvarea organizaţiilor fasciste şi profascis-
te etc. La Turnu-Severin în anii 1935-1936 s-au încheiat ase-
menea acorduri între organizaţiile locale ale P.C.R., P.S.D.,
P.S.U. pentru organizarea dC' acţiuni comune în vederea apă
rării zilnice ale clasei muncitoare, a drepturilor şi libertăţilor
democratice.
Deşi au avut loc multiple acţiuni comune ale clasei mun~
citoare iniţiate de P.C.R. în colaborare cu P.S.D. şi P.S.U.,
Frontul Unic Muncitoresc pe plan naţional nu s-a înfăptuit.
Cu toate acestea însă activitatea desfăşurată de clasa munci-
toare pentru unitatea de acţiune a contribuit activ la creşterea
şi consolidarea mişcării de rezistenţă antifascistă şi antihitle-
ristă a poporului român, clasa muncitoare condusă de partidul
comunist a reprezentat, în fapt, forţa principală a acestei miş
cări.
Pentru a înfăptui acest deziderat, coalizarea pe o platfor-
mă comună a forţelor democratice, antifasciste, partidul co-
munist a creat şi îndrumat, în aceşti ani, un număr însemnat
de organizaţii de masă legale. în judeţele Olteniei cele mai
240
active organizaţii de masă legale au fost „Liga muncii", „Blo-
Lul pentru apărarea libertăţii democratice" şi „Uniunea Demo-
cratică". Mişcarea antifascistă şi lupta pentru cucerirea liber-,
tăţilor democratice au cunoscut noi dimensiuni în această par-
te a ţării odată cu creşterea şi activitatea organizaţiilor de
masă legale, îndeosebi a „Blocului democratic".
In Oltenia, au luat fiinţă secţiuni ale Ligii muncii, în
Craiova şi Rîmnicu-Vîlcea. 32 În campania electorală din anul
1933, cînd Liga muncii a depus candidaţi în 45 de judeţe, in-
clusiv în Vîlcea, R•omanaţi, Dolj şi Mehedinţi, comitetele Ligii
din Crc iova şi Rîmnicu-Vîlcea şi-au sporit activitatea în rîndul
maselor. „Munca noastră - se sublinia în manifestul electo-
ral al Ligii muncii din Rîmnicu-Vîlcea, nu e reglementată, re-
pausul nu se respectă, salariile şi pensiile nu ni se plătesc, ta-
xele şi birurile ne doboară, sîntem concediaţi la bunul plac al
stăpînilor. Toată Valea Lotrului geme în exploatarea barbară
a societăţii. 32 bls Manifestul sublinia necesitatea unirii munci-
torimii într-un front comun de luptă împotriva exploatării şi
asupririi pentru apărarea intereselor lor vitale.
În noiembrie 193-l, guvernul burghezo-moşieresc a desfiin-
ţat organizaţiile de masă democratice legale, activitatea lor
fiind considerată periculoasă pentru securitatea statului.
După dizolvarea organizaţiilor legale ale Ligii muncii, Par-
tidul comunist nu se putea lipsi de un instrument legal, prin
care să or~ranizeze şi să conducă mişcarea antihitleristă şi an-
tifascistă. h acest scop, în 1935, a creat „Blocul democratic",
organizaţie care a continuat pe un plan superior, activitatea
desfăşurată de B.M.T. şi Liga muncii. În Oltenia au luat fiin-
ţă şi au desfăşurat o intensă activitate un comitet la Turnu-
Severin, iar la Rîmnicu-Vîlcea, Corabia, Caracăl şi Calafat, co-'.
mitete locale ale Blocului democratic, din care au făcut par-
te muncitori comunişti şi sociali-democraţi.
În judeţele Mehedinţi şi Vîlcea s-au creat asemenea comi-
tete şi în mediul rural în vederea atragerii ţărănimii la lupta
pentru cîştigarea revendicărilor cuprinse în programul Blocu-
lui. :ia
Odată cu apariţia şi dezvoltarea acestei organizaţii de ma-
să legale, mişcarea antifascistă şi activitatea pentru realizarea
unui larg fornt popular în Oltenia, îndeosebi în judeţul Me-
hedinţi s-a ridicat pe o treaptă superioară.
Activitatea politico-organizatorică deesfăşurată de Blocul
democratic a ieşit puternic în evidenţă cu prilejul pregătirii şi
desfăşurării alegerilor parlamentare parţiale de la 18 februarie
241
1936 din judeţele Hunedoara şi Mehedinţi. Pentru asigurarea
succesului în alegeri s-a realizat pe plan local o coaliţie de
forţe democratice în care au intrat B.A.L.D., Frontul plugari-
lor, Madosz, Partidul Socialist (Popovici), organizaţiile P.S.D.
şi P.N.T. Din partea frontului comun al fortelor democratice
a fost propus să candideze în alegeri, la Meh~din-ţi, Dr. Nico-
lae Lupu.
înfăptuirea Frontului popular în lupta comună împotriva
fascismului era prezentă în toate acţiunile iniţiate de organiza-
ţiile din Turnu-Severin aile Blocului Demoor:atic de oon~br1U1Cţii
iliaca.Ie.
Intr-un manifest electoral din anul 1936 al acestei orga-
nizaţii adresat muncitorilor şi ţăranilor mehedinţeni se subli-
nia necesitatea că „în lupta noaistiră împotriva fascismului tTă
dător de patrie şi de neam, vo:i nu sînteţi siingUJri, în toate col-
ţurile ţării noastre, poporul munciitoir se ridică contra bo.1I1de-lor
hitleriste-f.asdste. Muncitori şi ţărani din Mehedinţi f.aceţi din
Frontul popular o realitate vie, de neînvins ... , faceţi din Me-
hedinţi o fortăreaţă populară de patriotism antifascist",
34
sau
manifes1tul intitulat „Mundtori, ţărani, inteleotuaWi, mici m2se-
riaşi din Turnu-Severin vă chemăm să vă uniţi în front co-
mun, să impuneţi prin forţa noastră ce o reprezentaţi salarii
la nivelul scumpetei; 8 ore de muncă pe zi, ajutor şomerilor
şi ţăranilor săraci şi cei loviţi de secetă".
35
Concludent pentru a ilustro stairlea de spirit, antifascistă,

şi patriotismul maselor populare din Dolj a fost adeziunea lar-
gă la victoria forţelor democratice în alegerile parlamentare
parţiale din Mehedinţi de la 18 februarie 1936 ; participarea
la manifestările şi demonstraţiile antifasciste de la Craiova din
21 mai 1936, 1a car.e au luat pa11te peste 10 OOO de muncitori,
meseriaşi, funcţionari, ţărani care s-au solidarizat cu militanţii
antifascişti judecaţi la Craiova ; toate acestea demonstrează în
fapt participarea activă a maselor populare din Dolj la lupta
pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor democraţiei, confir-
mîndu-se ceea ce menţiona ziarul Scînteia din iulie 1936 că la
Craiova „guvernul s-a lovit de o puternică opoziţie antifascis-
tă". 36
Situaţia creată în România prin instaurarea dictaturii re-
gale, a pus în faţa partidului comunist, a celorlalte forţe de-
mocratice sarcini deosebit de complexe. Se ridică acum cu a
cuitate problema că, în funcţie de condiţiile interne şi exter-
ne, Partidul comunist să folosească noi şi eficiente forme -ii
242
metode de luptă care să dinamizeze masele şi să le mobilizeze
împotriva dictaturii regale, a fascismului şi hitlerismului pen-
tru apărarea independenţei şi suveranităţii ţării.
In aceste condiţii se impunea mai mult ca oricînd coaliza-
rea tutuiror foirţelor poplll1aire şi patriotice într-un front comun
de luptă, a cărui premisă de bază trebuia s-o constituie Fron-
tul Unic Muncitoresc, deziderat major al luptei antifasciste şi
antihitleriste pentru a cărui înfăptuir-e partidul comunist mi-
lita de multă vreme.
Colaborarea dintre partidele clasei muncitoare în această
etapă istorică a fost influenţată pozitiv şi de afirmarea tot mai
puternică a unui spirit novator, realist în politica partidului
comunist, precum şi de întărirea poziţiilor aripii de stînga din
p,21rtidul Sodal-DemoCT1at, prin excluder.ea din rinduril2 sale
a liderilor de dreapta care îşi oferiseră serviciile dictaturii re-
gale. In acest context se înscriu acţiunile iniţiate de organi-
zaţiile judeţene ale partidului comunist pe linia reorganizării
şi întăririi propriilor organizaţii.
In aceste împrejurări, obiectivul principal al tacticii orga~
nizaţiilor partidului comunist din Oltenia a fost realizarea uni-
tăţii de acţiune a clasei muncitoare, a frontului unic munci-
toresc ca bază a unei cuprinzătoare concentrări de forţe demo-
cratice şi antifasciste, problemă prioritară aflată în atentia
Conferinţei regionale a Partidului comunist din Oltenia din
iulie 1935, şi a primei conferinţe a regionalei U.T.C., a fost
confirmat în practică, prin participarea în comun a comunişti;
lar, sacial-demooriaţi, sodaliştilor-unitari, sodaliştifo.r la acţi
uni greviste desfăşurate în acei ani, la campaniile electorale,
alegerile comunale şi judeţene, la organizarea unor manifest<!-
ţii cu caracter antifascist şi antirevizionist. 37
In clarificarea acţ.iunii de colaborare a partidelor clasei
muncitoare, un rol important l-a avut plenara C.C. al P.C.R.
din iunie 1939, care a stabilit ca sarcină centrală a partidulrn.
comunist intensificarea eforturilor pentru înfăptuirPa F.U.M.
şi a unui larg front al forţelor politice care să lupte pentru o-
prirea agresiunii fasciste, zdrobirea agenturii hitleriste din in-
terior şi doborîrea dictaturii regale. 38 In această situaţie par-
tidul comunist a adresat întregului popor apelul fierbinte de
a fi gata pentru apărarea gliei strămoşeşti. Organizaţiile parti1-
dului comunist din toate judeţele Olteniei au iniţiat şi desfă ...
şurat multiple acţiuni în scopul mobilizării comuniştilor, a ce-
lorlalţi· oameni ai muncii la lupta pentru apărarea pămîntului'
243
natal, a independenţei şi suveranităţii României. În anul 1939,
militantul comunist Ion Popescu Puţuri a adresat clasei mun-;
citoare din Oltenia un manifest intitulat „Muncitorimea tre-
buie să apere azi hotarele ţării". 39 Manifestul atrăgea atenţia
asupra pericolului ce-l reprezintă pentru naţiunea română,
organizaţia fascistă Garda de Fier, indicînd totodată măsurile
ce trebuiau întreprinse pentru eliminarea definitivă a acestu-
ia din viaţa politică a ·ţării, apărarea integrităţii teritoriale şi
a suveranităţii patriei.
Instaurarea dictaturii regale a creat o situaţie nouă, deo-
sebit de complexă, pentru lupta forţelor muncitoreşti şi de-
mocratice.
Militînd pentru realizarea unei largi coaliţii de forţe po-
litice în vederea c-0mba:terii primejdiei care plana asupra ţă
rii, Partidul Comunist Român n-a pierdut nici-un moment din
vedecr""e neoesita~a principială şi p:iiactică a unităţii daisei mun-
citoare sub semnul Frontului unic şi la iniţiativa comuniştilor
din Craiova, Turnu-Severin, Caracal, Corabia, Tg.-Jiu, Vîlcea
şi Calafat s-au desfăşurat numeroase acţiuni muncitoreşti, în-
dreptate împotri>v.a proieotului guve1mamen1Jal de reorganizaire
a sindicatelor, cerindu-se respectarea dreptului de organizare
şi a celorlalte libertăţi cetăţeneşti. Prin moţiuni şi memorii,
muncitorii comunişti, social-democraţi, sociali.şti şi de alte o-
rientări politice, precum şi cei neîncadraţi în vre-un partid
politic au cerut Conferinţei Generale a Muncii să întreprindă
o acţiune co.cird.onartă sub lozinca „Z:d în jlllI'Ull sind'.cartelo.r".
După cum releva tovarăşul Nicolae Ceauşescu, referindu-
se la orientarea şi activitatea desfăşurată de P.C.RI. în peri-
oada anilor 1933-1939 împotriva fascismului, pentru apăra
rea suveranităţii şi independenţei naţionale a României, „Ero-
ica luptă dusă în acei ani de partidul comunist în fruntea cla-
sei muncitoare şi a unor largi forţe progresiste sub steagul de-
mocraţiei şi independenţei ţării, atitudinea lucidă a unor gru-
pări politice ale claselor conducătoare au stăvilit pentru un
timp ascensiunea spre putere a organizaţiilor fasciste şi înro-
birea ţării generale naziste". •0
Manifestaţiile antifasciste şi antirăzboinice de la 1 Mai
1939 din România se înscriu ca momente însemnate în cadru:\
general al acţiunilor de masă revoluţionare organizate şi con-
duse de partidul comunist. Este deosebit de important faptul
că în mod simultan, în această zi de 1 Mai 1939, comuniştii,
socialiştii şi social-democraţii şi-au unit glasul în apărarea
drepturilor şi libertăţilor democratice împotriva fascismului şi
244
hitlerismului, şi-au afirmat hotărîrea de a lupta cu fermitate
şi pînă la sacrificul suprem pentru independenţa şi suverani-
tatea de stat a României. 41
Lupta antifascistă şi antihitleristă a maselor populare din
Oltenia a cunoscut o puternică amplificare în lunile august-
septembrie 1940, în condiţiile în care poporului român i-a fost
impus Dictatul de la Viena. Puternicele manifestări de masă
din judeţul Dolj, în fruntea cărora s-au aflat comuniştii, au
exprimat un viguros protext faţă de gravele amputări terito-
riale ale ţării şi, în acelaşi timp ferma hotărîre de a apăra eul
arma în mînă frontierele patriei, independenţa şi suveranita-
tea ei.
Mişcarea de rezistenţă din Oltenia a folosit în mod efici-
ent sabotajul şi acţiunile de partizani, ca forme de luptă spe-
cifice perioadei dictaturii militaro-fasciste şi războiului hitle-
rist. În această încleştare comuniştii, social-democraţii, munci-
tori şi ţărani fără de partid au participat din plin la zdrobirea·
regimului fascist şi a armatei hitleriste în România. •2
Creşterea rezistenţei antifasciste în interiorul ţării, înfrîn-
gerile suferite pe front au determinat apariţia şi dezvoltarea
crizei regimului dictatorial fascist antonescian. în aceste con-
diţii grele, P.C.R .a fost singura forţă politică a ţării, care a
preconizat soluţii realiste şi clare pentru rezolvarea marilor
probleme care stăteau în faţa poporului român. Astfel, în a
doua jumătate a anului 1943, conducătorii comunişti aflaţi în
lagărul de la Tg.-Jiu au elaborat un plan de acţiune oo pri-
vire la răsturnarea dictaturii militaro-fasciste, scoaterea ţării
din r5zboiul antisovietic şi alăturarea ei la coaliţia antihitle-
ristă. Planul mai preconiza o serie de măsuri politice care să'
asigure înfăptuirea acestor obiective majore printre care : în-
tărirea capacităţii politice şi organizatorice a partidului co-
munist, intensificarea activităţii de edificare a F.U.M .... reali-
zarea în jurul Frontului patriotic şi antihitlerist a unei largi
coaliţii de forţe politice antifasciste şi antihitleriste inclusiv
cu reprezentanţii marii burghezii, cu cercurile Palatului regal. 43
În toate jud2ţele Olteniei organizaţiile partidului comunist
şi ale Partidului Social-Democrat, sindicatele, Frontul plugd-
rilor, Apărarea Patriotică au difuzat un vast material de pro-
pagandă în rîndul populaţiei, chemînd-o la lupta pentru elibe-
rarea patriei şi zdrobirea Germaniei fasciste. Sînt concludente
în acest sens, chemările, fluturaşii şi afişele difuzate în rîndu]J
populaţiei în toamna anului 1944 - „1 500 OOO de români gem
de patru ani sub jugul grofilor maghiari, slugile mîrşave ale
245
lui Hitler". „Ostaşi roinâni l poporul român ordonă : la asait
pentru eliberarea slugilor lui ungureşti, este un război drept".
„J os dictatul hitlerist de la Viena". ti•
După 4 aprilie 1944, conducerea Partidului comunist din
România a iniţiat unele măsuri operative pentru consolidarea
org.ainizatoirică şi poil.Hi100,...,ide0Jogică a pa<I"tidului comuniist în
conformitate cu cerin-ţele muncii în timp de război. Printre o-
biectivele de bază exista şi o asemenea precizare legată de in-
tensificarea muncii de creare a Frontului Unic Muncitoresc şi
c01aEzair.ea în jurul său a tuturor foirţelo,r nefasc.i:ste, continua-
rea activităţii de atragere a armatei în lupta antifascistă şi
antihitleristă etc.
Ţinînd seama de rolul tot mai important al proletariatu-.
lui în realizarea dezideratelor majore ale momentului Parti-
dul Comunist şi-a amplificat eforturile spr,e cofabor:airea cu
Partidul Social în vederea întăririi unităţii de acţiune a clasei
muncitoare - obiectiv fundamental hotărîtor al luptei împo-
triva fascismului şi hitlerismului. Prestigiul, autoritatea şi in-
fluenţa Partidului comunist asupra proletariatului, inclusiv a-
supra muncitorimii social-democrate, devenise tot mai evident
conturîndu-se din ce în ce mai clar rolul său de factor politic;
în jurul căruia acţionau forţe politice, antifasciste. In lupta co-
mună împotriva regimului fascist antonescian şi a Germaniei
naziste s-a cimentat unitatea proletariatului, s-au întărit k'-
găturile dintre muncitorii comunişti şi social-democraţi ; ideea
realizării Frontului Unic Muncitoresc cîştiga tot mai mult te-
ren şi numeroşi adepţi în masele muncitoare. Cursul ireversi-.
bil al evenimentelor a dus la modificări pozitive şi în poziţia,
conducerii P .S.D., ai cărui lideri de dreapta tergiversează în-
cheierea acordului de front unic cu comuniştii.
Intensificarea contactelor Partidului comunist cu repre-
zentanţii de frunte ai P.S.D. ca : Rădăceanu, Ştefan Voitec !;ii
alţii, tratativele desfăşurate între cele două partide au drept
rezultat realizarea, în aprilie 1944, a acordului cu privire la
înfăptuirea F.U.M. In manifestul programatic dat către ţară
se arăta că P.C.R. şi P.S.D. au pus la temelia activităţii Fron-
tului Unic Muncitoresc lupta pentru promovarea intereselor
fundamentale ale ţării, pentru independenţa şi suveranitatei:l
acesteia, oa şi a cerinţelo;r imediarte economice şi social-politi-
ce ale maselor de oameni ai muncii fără deosebire de naţiona-~
litate, vestind întregii ţări că proletariatul, clasa cea mai îna-
intată a societăţii româneşti, credincioasă tradiţilor sale revo-
luţionare - se găse~te în fruntea luptei pentru o Românie li-
246
beră, independentă, democratică. „Muncitorimea îşi strînge as-
.tăzi r:înd'Urile - se menţiona în manifest - în front unic, la
noi ca pretutindeni". 45 „Manifestul - arăta tovarăşul Ştefan
Voi'tec - n-a fost numai o chemare la luptă, dar şi ~emna
lul pentru intensificarea acţiunii, în sfîrşit unite, a forţelor
muncitoreşti, pentru doborîrea dictaturii şi curmarea unui răz
boi criminal. A fost o dovadă vie, de maturitate, de răspundere
şi de conştiintă muncitorească". 46
Frontul ~nic Muncitoresc, închegat pe tărîm politic, deve-
nea factorul ho'tărîtor al mobilizării poporului român în lupta
pentru dcb::1rkea dichturii fasd1s:be şi scoaiter:ea ţării din războ
iul hitlerist. Crearea Frontului Unic Muncitoresc a sporit forţa
şi hotărîrea clasei muncitoare, a asigurat unitatea sindicală, du-
cînd nemijlocit la intensificarea şi lărgirea acţiunilor ei şi, im-'
plicit, la creşterea rolului proletariatului în lupta împotriva
fascismului şi războiului, la extinderea influenţei sale asupra
celorlalte pături muncitoare ale populaţiei. Est':' concludentă,
sub acest aspect, scrisoarea Conducerii provizorie cu funcţii o-
perative a P.C.R. adresată la 1 iulie 1944 activului de p:irtid
din lagărul de la Tg.-Jiu în care se aprecia că Frontul Unic
Muncitoresc urmează să antreneze la luptă activă întreaga
munci'torime din România, să lege această luptă de lupta între-
gului popor român pentru cucerirea independenţei naţionale, a
suveranităţii şi a integrităţii teritoriale. Pe acest temei al ridi-
cării clasei celei mai înaintate, clasa muncitoare, partidul cc•-
munist a trasat sarcina refacerii „cu de la sine putere a organi-
zaţiilor sindicale". Unificarea întregii mişcări muncitoreşti, 1
„fu11idqmeri1:ul si focta md:.r'•oe a frontul 11 i nati.on:al n"1t:r:' ~t!c",
situarea proletariatului unit „în fruntea luptei de elib2rare n
popo•„ulni român" •7 au fost obiective impo:ntante.
Succesele obţinute de partidul comunist în directia conso-
lidării organizatilor proprii, a re::ilizării unităţii c'Jp af'tiune c•n
P.S.D., constituirea comitetelor Frontului unic, acţiunea de di-
fuzare a manifestului de la 1 Mai au avut loc în conditiile as-
rnt'„q h maximum a tutur.0.r contrad'cţiilor reg:mului ~.r:6al
politic din România, ale intensificării măsurilor de represiune
ale dict2turii fasciste.
Activitatea pe multiple planuri, desfăşurată de clasa mun-.
citoare, acţiunile comune duse de reprezentanţii celor două par-
tide muncitoreşti în cadrul frontului unic au avut o mare în-
semnătate în înfrîngerea şovăielilor şi inconsecvenţei partidelor
burgheze, au grăbi·t realiz1arnea politi!aii de alianţă prroconizaite de
P.C.R. încă din vara anului 1941.
247
Ca urmare a discuţiilor si tratativelnr purtate de mai mult.
timp, pa1r1tidul oomuni1st a .rieaJi;z.a t în anii 1944 o înţelegere ru
1
gruparea burgheza de sub conducerea lui Gh. Tătărăscu. lwpre-

jmările externe favor.abile, or:eiştereia riap:dă a stării de sp'..rit
antihitleristă în toate categoriile populaţiei, realizarea acordu·
lui dintre P.C.R. şi P.S.D., contactele stabilite de partidul co-
munist cu generali şi ofiţeri superiori şi de cercurile proletaria·
rnlui, dovedeau oarrai0t2rrnl iluzoriu al planurilor liderilor parti-
delor „istorice" în posibilitatea găsirii unei soluţ.fi de ie~ire di11
situaţia existentă fără participarea comuniştilor şi a maselor
populare. Teama de izolare totală şi de compromitere politică
i-au făcut pe condrn::::ăitairii cekr două partide burgheze să acoep-
t.e conlucrarea cu partidele din Frontul Unic Muncitoresc şi l~
20 iulil? 1944 să încheie cu acestea un acord de colaborare care
a dus la constituirea Blocului Naţional Democrat. Crearea aces-
tui organism politic a cărui platformă de acţiune cuprindea o-
biective cu caracter general-democratic printre care : înlătura
rea dictaturii fasciste ; scoaterea României din războiul antiso-
vietic ; alăturarea ei Naţiunilor Unite ; eliberarea ţării de sub
ocupaţia germană ; restabilirea independenţei şi suveranităţii
naţionale şi instaurarea unui regim democratic, a avut un rol
însemnat în izolarea şi mai mare a guvernanţilor fascişti. „Du-
pă lungi şi spinoase tratative cu conducerile diferitelor partide
- se arată în scrisoarea conducerii provizorii a P.C.R. din iu-
lie 1944 adresată activului de partid de la Tg.-Jiu - am ajur.~·
la un acord principial, de consti'tuire a Blocului Naţional De-
mocrat, în componenţa căruia intră, în afară de noi şi social-
democraţi, Partidul Naţional-ţărănesc şi cel liberal". 48
Făurirea Blocului Naţional-Democrat, coaliţie de forţe ca-
re mergea de la comuniştii social-democraţi pînă la cercurile
Blocului, al cărui program cuprindea o bună parte din obiecti„
vele manifestului Frontului Unic Muncitoresc, a constituit un
pas însemnat în realizarea alianţelor politice necesare asigură-
rii succesului în lupta împotriva dictaturii militaro-fasciste
Politica dusă de p;irtidul comunist, de făurire a unităţii claser
rnuncitoare ca bază a unităţii forţelor antihitleriste, se dovedi-
se a fi o politică realistă, eficientă. Realizarea Blocului Naţio
nal Democrat şi rolul jucat de partidul comunist în ansamblul
alianţelor politice, nu au scăpat observaţiei or,Qanelor informa-
tive naziste, care relatau la 5august 1944 că „Evoluţia politică
internă din ultimele săptămîni arată clar o trecere a tuturor
organizaţiilor spre stînga, cu preluarea conducerii acestei orga-
nizaţii de către partidul comunist". 49
24B
După crearea Blocului Naţional Democrat colaborarea ce-
lor două partide din Frontul Unic Muncitoresc a crescu't atît
în amploare, cît şi în profunzime, extinzîndu-se şi asupra altor
probleme cu caracter social politic. Fruntaşi ai P.C.R. şi P.S.D.
conlucrau fructuos în Comitetul de conducere a B.N.D. Sub in-
fluenţa dinamizantă a F.U.M., Blocul Naţional Democrat a luat
măsuri pentru crearea comitetelor judeţene şi locale, a comite-
t·elor d eacţiune pe profesiuni, precum şi a a~tor colective şi
comisii însărcinate cu desfăşurarea unor activităţi organizato-
rice. Reprezentanţii P.N.T. şi P.N.L. au respins propunerile fă
cute de comunişti şi social-democraţi în scopul cuprinderii în
B.N.D. şi a grupărilor politice care intrau în Frontul patriotic
antihitlerist, cele două partide din Frontul Unic şi-au continuat
ac'tivitatea în afara B.N.D., urmărind realizarea unei intensi-
tăţi mai mari în mobilizarea maselor la lupta contra dictaturii
fasciste şi a războiului hitlerist. Partidul comunist a fost moto-
rul acţiunii de antrenare a întregului popor în lupta antifascis-
tă şi antihitleristă de închegare a unităţii Blocului Naţional De-
mocra't, organizării forţelor politic~ nefascistP, de pregătire a
clasei muncitoare pentru insurecţie. Frontul Unic Muncitoresc
şi Man:ifiesrtul din iulie 1944 chemau la luptă pe toţi muncitorii,
salariaţii, micii meseriaşi, întregul popor muncitor, indiferent
de organizaţia din care fac parte şi cei neorganizaţi, pentru sal-
varea ţării. Adresîndu-se direct soldaţilor şi ofiţerilor manifes-·
tul îi chema să lupte, alături de muncitori, ţărani şi intelectu-
ali, pentru izgonirea hi'tleriştilor de pe pămîntul Riomâniei.
Pornind de la faptul că B.N.D. nu cuprindea toate forţele pa-
triotice antihitleriste din ţară, că în afara sa mai acţionau o
serie de organizaţii democratice - Frontul plugarilor, Uniunea
patrioţilor „Madosz-ul" şi altele - grupări cu care partidele
burgheze din B.N.D. r2fuzau să oolabo~ze ; acelaşi manifest cu-
prindea un vibrant apel la unire. „Popor român - se arată în
manifest, - marea ofensivă comună a aliaţilor a început ; Bes-
tia hitleristă primeşte lovituri zdrobitoare la răsărit, apus, sud.
pe mare şi în aer, ceasul nimicirii complete a fiarei hitleriste
se apropie. Muncitorimea unită în Frontul Unic Muncitoresc
cheamă în ceasul acesta de grea cumpănă întregu[ po1pD,r român,
toate partidele şi organizaţiile, acestea strînse în Blocul Naţio
nal Democrat şi acelea care se găssec încă în afara acestui bloc
să formeze un singur front patriotic naţional". 50
Difuzat în întreaga ţară, manifestul F.U.M. din iulie 194-1
a cont_ribuit la intensificarea luptei antifasciste şi democratice
a clasei muncitoare, la pregătirea maselor în vederea unor ac-
ţiuni hotărîtoare.
Activitatea partidelor clasei muncitoare în cadrul F.U.M.
în direcţia realizării unităţii de acţiune în întreprinderi, fabrici
şi uzine, în condiţiile creşterii valului luptei antifasciste au a-
vut o mare însemnătate atît în pregătirea clasei muncitoare,
dar mai cu seamă a întregului popor pentru lupta sa pe calea
armelor în vederea răsturnării dictaturii fasciste şi alungării
ocupanţilor hitlerişti din ţară. La chemarea comitetelor de front
unic, a comitetelor patriotice şi a celorlalte comitete bazate pe
unitatea proletară, clasa muncitoare din întreaga Oltenie a tre-
cut la formarea unor detaşamente înarmate proprii - forma-
ţiunile de luptă patriotice. In Dolj, Gorj, Vîlcea şi Olt încă din
prima jumătate a anului 1944, s-a trecut la constituirea forma-
ţiunilor de luptă patriotice, la pregătirea depozitelor de arma-
ment, a poziţiilor de atac contra hitleriştilor.
La indicaţia conducerii partidului, organizaţiile partidului
comunist şi social-democrate din Oltenia au editat foi volante
şi manifeSlte prÎil1 ca~ chemau JXlpulaţia, clasa ml-noiitoare la
luptă armată pentru izgonirea ocupanţilor din ţară, sub titluri-
le : „Afară cu ocupanţii hitlerişti
din România", „Jos dictatura
fascistă antonesciană" 5
etc.'
Realizarea unităţii de acţiune a partidului clasei muncitoa-

re în Frontul Unic Muncitoresc, lupta lor comună împotriva
dictaturii fasciste antonesciene şi a Germaniei hitleriste au de-
terminat grăbirea şi înfăptuirea insurecţiei de la 23 August
1944, au me;roa-t paşi im}Xlrtanţi pe calea colaboră,rii oeLcrr două
partide ale clasei muncitoare în etapa imediat următoare.
Putem conchide că Frontul Unic n-a însemnat doar o în-
sumare de forţe, ci o puternică bază de unire a maselor, coloa-
na vertebrală a coalizării tuturor grupărilor patriotice şi demo-
cratice pentru doborîrea dic'taturii fasciste, embrionul unităţii
întregului popor în lupta pentru salvgardarea intereselor sale
fundamentale, a însăşi fiinţei naţionale a ţării. „Crearea Fron-
tului Naţional Unic Muncitoresc între P.C.R. şi P.S.D. în apri-
lie 1944 şi apoi a Blocului Naţional Democratic au reprezentat
o condiţie importantă a victoriei insurecţiei naţionale antifas-
ciste armate de la 23 August 1944, în urma căruia regimul de
dictatură militaro-fascistă a fost răsturnat". 52
Revoluţia de eliberare naţională şi socială, antifascistă ~i
antiimperialistă de la 23 August 1944 a marcat începutul unei
noi epoci de profunde transformări social politice şi economice.
250
NOTE
1 Programul Partidului Comunist Român de făurire a societăţii socialiste

multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunist. Editura
politică, Bucureşti, 1975, p. 40.
2 Nicolae Ceauşescu, „60 de ani de stăpînire devotată a poporului, de lup-
te pentru dreptate socială ş ilibertate naţională, pentru construirea so-

cialismului şi ridicarea bunăstării maselor, pentru independenţa patriei,
colaborare internaţională. Scînteia, 9.V.1981.
3 „Socialismul" din 4 ianuarie 1922.
4 Programul Partidului Comunist Român de făurire a societăţii socialiste
multilateral dezvoltate şi înaintare a Româniie spre comunism. Editura

politică, Bucureşti, 1975, p. 40-41.
5 „Viaţa Muncitorească" din 24 februarie 1929.
6 Arhivele statului, Craiova. Fondul Inspectoratului muncii. Dosar 1/1920-
1921, f. 14.
7 Idem, inv. nr. 3/1922-1923, f. 104"; „Socialismul" din 25 iunie 1923.
8 Arhiva C.C. al P.C.R., fond 12, mapa 3 /1923, „Viaţa sindicală" 2/24.07.
1921.
9 „Socialismul" nr. 95 şi 2 din 29 nov. 1923 şi 6 ian. 1924 ; „Muncitorul în
alimentaţie", nr. 2/13 ian. 1924. (.Sindicatele unitare au fost create în
oct. 1923 din iniţiativa P.C.R. după ce unitatea sindicală din Români.a
fuse:e spartă în Congresul sindicatelor de la Cluj din sept. 1923.
10 Documente din istoria partidului comunist şi a mişcării muncitoreşti re-
voluţionare din România '---- 1921-1924, Editura politică, Bucureşti, 1970,
p. 446.
11 Anale de istorie nr. 1/1979, p. 82.
12 Idem.
13 Arhiva C.C. al P.C.R. Fond nr. 95 dosar nr. 19, voi. I, f. 188. (13 început
sub denumirea de front unic, în procesul organizării şi sub alte denu-
miri ca Blocul democraţiei muncitoreşti-ţărăneşti, Blocul Muncitoresc
Ţărănesc, Blocul Muncitoresc etc.).
1• Idem, fondul nr. 1, mapa 102/1926, f. 2.
15 Arhiva C.C. al P.C.R., fond nr. 12, mapa 10/1926, f. 36.
16 Idem.
11 P.C.R. în viaţa social-politică a României, 1921-1944. Ed. Mii. 1971, p. 66.
1e Arhiva C.C. al P.C.R., fond nr. 12, mapa 10/1926. f. 36.
19 Idem, fond 21, dosar 17, fila 1-2.
20 Idem, fond nr. 12, mapa 10/1926.
21 Cultura proletară - din 15 ianuarie 1927.
22 „Inainte" din 19 iunie 1927.
2J Arhiva C.C. al P.C.R., fond 12, mapa 13 /1932, colecţia 50, dosar nr. 3150,
599, dosar 3163, fila 179--180.
I• L. Diaconu, FI. Tănăsescu - Pagini de istorie revoluţionarii., Craiova,
1971, p. 101, 102.
25 Arhiva C.C. al P.C.R., fond nr. 12, mapa 26/1935, f. 1-8.
,,. Documentul era intitulat : Către poporul muncitor din judeţul Mehedinţi
şi conţinea printre altele, următoarele : Muncitori din Turnu-Severin,
din Baia, din tot judeţul, încheiaţi Frontul Unic între noi toţi, comuniştii
social-democraţi, ori fără de partid. Muncitori organizaţi, proclamaţi u-
nitatea sindicală, fără să mai pierdeţi un minut, la lupta pentru cuce~
ririle noastre drepte şi sfinte ! Invingeţi prin luptă şi foamea şi reacţi
unea ... La luptă pentru pîine, contra scumpetei, contra fascismului.
26 A.I.S.I.S.P. Cota A - XIX - 19, f. 11.
27 Arhiva C.C. al P.C.R. - fondul nr. 1, mapa 148/1936, f. 2.
28 Arhiva C.C. al P.C.R. _ fondul nr. 1, mapa 1481936, f. 2 ; mapa 21/1935,
f. 9, dosar nr. 3206, f. 6, fond 73, do3ar 7141, f. 11.
29 Arhiva C.C. al P.C.R., fondul 12, mapa 26 /1935.
30 Idem, fondul 28 /1936.
31 Idem.
32 Arhiva C.C. al P.C.R., fondul nr. 22, mapa 19/1933.
3 2 bis) Idem fondul nr. 11, mapa 4 /1933.

33 Arhiva C.C. al P.C.R., fond 12, mapa 46 /1935, fond 26, dosar 193, f. 3-4 ;
dosar nr. 1150, f. 48-51, fond nr. 635, mapa 36/1936.
34 Arhiva C.C. al P.C.H., fond nr. 63. mapa 14j1936.
35 A.I.S.I.S.P. Cota A XIX - 58, f. 1.

36 Scînteia din 15. VII.1936.
37 Anale de istorie nr. 1/1979, p. 83.
38 Lupta de clasă nr. 6 din 6 aug. 1939.
39 Arhiva C.C. al P.C.R. - Colecţia 50, dosar nr. 3158, partea all-a, f. 454.
40 Judeţul Dolj în contextul istoriei României. In anale de istorie nr. 1/
1979, p. 84 .
• u Nicolae Ceauşescu - Partidul Comunist Român, continuator al luptei re-
voluţionare şi democratice a poporului român, al tradiţiilor mişcării mun-
citoreşti şi socialiste din România, Ed. politică, Bucureşti, 1966, p. 43-44.
41 „Timpul" din 3 mai 1939.
42 Romus Dima - Contribuţii la studierea mişcării muncitoreşti din Olte-
nia, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1977, p. 222-223.
4 3 Idem, p. 232.
44 Lupta P.C.R. pentru cucerirea puterii politice şi înfăptuirea reformei a-
grare în Oltenia, Craiova, 1968, p. 66-67.
45 Documente din istoria Partidului Comunist din România, Buc., S.P.L.A ,
1958, Ed. a II-a, p. 381-382.
•6 „Libertatea" un act politic de hotărîtoare însemnătate - 1 Mai 1945.
47 Arhiva I.S.I.S.P. cota 4 - VIII - II.
48 Idem.
49 G. Tutui, A. Petric - Frontul Unic Muncitoresc în România, Ed. politi-
că, Buc., 1971, p. 72.
5o Idem, p. 74.
51 Lupta P.C.R. pentru cucerirea puterii politice şi înfăptuirea reformei a-
grare în Oltenia, Craiova, 1968, p. 50.
52 Nicolae Ceauşescu - Cuvîntare la Adunarea festivă consacrată aniver-
sării a 80 de ani de la crearea Partidului Politic al clasei muncitoare
din România, 30 martie 1973, Ed. pol., 1973, Buc. p. 31.
252
îNFĂPTUIREA REFORMEI AGRARE DIN 1921 îN JUDcŢUL
GORJ ŞI LIMITELE El
de VALERIA FIROIU
Problema cen,trală î,n jurul care1a a gravitat atentia tutu-

ror cla·se:o·r so·cia:e la sfîrsitul deceniu~ui al 11-:ea şi î,nceputul
ce,'.·ui următor a fost înfăpt~irea reformei· agrare.
Tote clase:e so6ale au fost impliwte înt1r-un fel sau a'.tul
în a.cea·s,tă p·roblemă, dar pr'Oletariatul şi burghezi,a şi mai a'es
ţărănimea o dore,au înfăp~uită. T.n judej"ul Gorj, deşi numărul
ţăiranibr liberi, a·l moŞJneni:or, era mult mai ma,re compara-t:v
cu alte j1udeţe 26445 oapi de fomili·e moşineni în 1921, foţă de
8297 în judeţul Dol 1 2 şi 7163 îin judeţul Romanaţi, 3 suprafaţa
de pămî,M pe care aceştia o deţi,neau era de ab:a 37173 ha
15 mi ceea ce însemna 1 ha 45 ari în medie pe o fami:ie.
Alături de ei însă 8874" familii ţără.neşti erau comp!et lip-
site de pămînt. în aciea·sM s;tuajie ţărnnul era obligat să re-
curgă la învoi·e!,i ·a·gricole oneroase, să facă munci ce n-·aveau
nici o legă.tură cu ag,ri1culturn. În cîteva sa-te de munte fonc:ţio
n1au cuptoaire de va1r cum .este ca.zul comunei Vălari unde ofi-
cial Siînt amintite 5 cupt·oare, 5 îri rea·litate fiind mai mu'..te. Se
practica şi cărăuşi1a pentrn a-şi asigura traiul zilnic. Reforma
a~ra.ră ·ern o necesi,ta:1,e în judeţul Go1rj unde 35319 capi de fa-
milie sînt îindrep,tăţiţi la împrcprietăiri,re, 6 de aceea se aş~epta
cu nerăbdare punerea în aplicare a promisiunilor rege'ui Fer-
din·a•nd pe cîmpul de luptă din Mo'.idova.
Schimbarea arti·colu'.u·i 19 din constitu.tie din 29 i1unie 1917
prin care se exp1rop·riau pămtinturile din. Domeniu: Coroanei,
al·e Ca.sei Rurn!·e, a'.e st:puşifor st·atelor străine, absenteiş 1 i:or
cît şi altor p·ersoane mora:e, pub'.ice mu pri'Vate, ale persoo-
ne'.o,r de mînă mc 1 artă 7 nu rezo:va problema ţărănea,scă pr;n
ce'.e aproximativ 2 rniroane ha pămînt expropri·at, de aceea
Io trei zil·e după greva mundtori'.1or tipografi din B•ucuteşti,
la 16 de,cembrie 1918 a fost dat decretul de expropri1e-re a
mar:i prcprietăţi şi la 2 oprH:e 1920 decretul 1407 prin care
se prevede'a1u îrr.proprietărirea ţ1 ărani:or cu pămîntul expro-
priat. Erau indreptăţiţi la îm:proprietări1 re : văduve:e cu ar-
fa.ni, inva,:izii CU cop:·i Şi fără 'avere, văduvele fără a,vere wa-
daţie inv1e·rs prnporţi,01nală cu numărul copii:,or şi avere1 a , in-
valizii ce şi-'au făcut datori·a, cei ce nu aveau de loc părnînt
şi vite, cei cure a u pămînt şi vite. 8 în vederea ap\cării d~
1
cretu:ui de împroprietărire, Ilia 30 aprilie s-a decretait const:-

tui~ea comite.te:or de împroprietărire looale. 9 Din ace,ste co-
mitete fă1 oeau parte : primarul, preotu·!, învăţătorul, diriginte-
le, perceptoru·: sau age·ntul Ş'i trei săteni delegaţi. în judeţul
Gorj împroprietărire1a a fost amî·nată pînă în toamn1ă.
Moşierii d'.1n judeţ au incerca1t prin diveirse modalit,ăţi să
împ;edic e expropriere·a· şi împroprietărireia ţă:ranilor S•aU vin-
1
deau pămî:ntul la. preţuri foarte ridicate. Moşier·ul· Tit·u Ale-

xa,ndrescu din comun a Cărbunesti a încercat înfiiintarea celei
1
de-a dou a obs&ii în satul· vecin·: Tn 'rnzu·I în ca.re' ar fi fost

1
două obştii s~ar fi isroat con·curenţă privind preţul pămîntu

lui. în urma desel101r ·sesiz:iări făcute de prima obşte Cons:lie-
raitului Agricol al j 1 udeţului Gorj, cea de-a doua obşte a fost
desfi:ntată. 10
în' 10 febrnarie 1920, Consiliera,tul Agricol este informat

că boierul Stef.a.n Săftoiu din comuna Musetesti a încercat
să-şi vîndă moşi·a ţă.mnilor din s1atul Larg'a·, 'sa,t 'de ţărani olă
caşi J.a pirefv1I de 1200 lei pogonul într-o vreme cînd ţăranul
primea pentru o zi de mu1ncă cu braţele 10-15 leii şi cînd p·en-
tru judeţu 1 I Gorj se ho1ărăşte oficia.I pentir·u vinderea moşii:or
exprop-riia·te un preţ înfr,e 600 şi 1300 l·ei 11 în funcţie de cate-
1
goria de p.ămînt. Ori pămîntul moşierului Săftoiu in·tiră în ca-

tegori·a cu cea mai mică pirodudil\lita1e la ha. A fost n·evoie
de interve1n.ţi1a hoităirîtă a Co.nsilieratului Agri·col, la sesizarea
ţărainilor din Muşeteş1i penitru ca moşia resioectiv.ă să fiie ex-
propri-aită şi viindu-tă l1a preţul de 600 lei ha.
. Datoriită luptei hotărîte a ţărani:o·r gorjeni î-n 12 comune
din j·udet într·e ca r·e comunele Stăine·sti Văla1 i Poia na Seci uri
1 1 1
pămîntuf expropriat prin decretul din 16 de~embri·e 1918, ~

1
fost împă1 rţit ţăranifor pînă la 20 decembrie 1920. P1rob:ema

împropriet.ări.rii a răma·s însă deschisă din caiuza. Epsei de pă
mîn1t şi în 1930 s1e ma·i întî'.inesc ţă-riani din ·aceste comune cu
drep~ de h1proprieMrire dar ne•împroprietăriji.
ln 1920 s-'a dat ordinu1:· 17414 p1rin care se pirevedea ca
în ca·zul în care nu s-au împroprietă-rit toţi ţăranii di1n judeţ,
254
aceş,ţia să poată fi coloniza.ţi în judeţele limi,trofe cu prop·r:e-
tat·e, sau în a·lte judeţe oare air dispune de supra-fete dispo-
nibile. ' 2
Pentru ca tărănimea săiracă să poată p'.ăti buc1ata de pă
mînt cu care .a· fost împroprietăriită, pentrn a cumpăra sem:n-
te şi inv.entar agricol în judeţul Gorj a fost subsC!risă suma de
144500 lei din pa·rte,a st,atu'.ui. Da·că a·cceptăm preţul pamin-
tului la 1000 l·ei pr·eţ mediu con.st·at,ăm că abia· 144 ha se p_ot
cumpăra cu a.c.e·a·stă sumă. Cu ce se mai pot cumpăira vite
si inventar?
· împroprietărirea va conti,nua şi în a•n:i vii'ori mai a·~es
după definitiv.a,rea întregii legis'.ajii ou privire '. a reformă din
1
17 iulie 1921 pentru o:tenia, Muntenia, Moldova şi D:::ibro-

gea, i·ar b 30 iulie 1921 p'entiru Transi'.vania, Banat, Cri~ana,
1
Maramureş şi Bucovina. Leg·ea defini•ivă penitru reforma• a-

grară în Bmarabia. a fost dată încă din 13 martie 1920 . .:i
De,şi în judeţul Gorj est·e anunţată ca încheiată reforma agra-
ră, încă din 1921, apoi în 1926, definitiva.rea ei nu S·e face
n:ci în 1930. După raportu,! Com:'.ieratului Agricol G:::irj că
tre Directoirul !=Je·nie·ral a.I Minis,'.eru'.ui Agricui'.tur:i ,,lrr.prop rie-
1
tăriri'.e pent.ru j,udeţul Go·rj fond definitiv încheia,te, acest t a- 1
blou reprez'.ntă adevărat.a e>Gpiresi·e asupra studiului împro-

prietări'.ilo1r,"' să u·rmărim şi noi împroprie~ăririle în acest ju-
deţ. Tn comuna A'.beni au fost expropriate 11,25 ha. Din a-
cestea 5,5 ha au fost disi~ribui·te I.a 4 tă.reni, re·stul rămî:i·:nd
reze-rvă s~atu'.ui. Tn comuna Brătuia au fost expropr.:a1•,e şi
1
dis.trihuite l·a 47 de tărnni 45 ha. 15 f.n comuna Stefăinesti 16

ţărnni au primit 31 ha, 16 în comuna Băieşti 23 ţclnani a~ pri-
mit 16 ha, 17 în sa~ul Ursăţ.ei 44 locuitori au primit 75 ha.·~
Tn 1922 după revizui.re·a t-0be•:e:or de împroprie~ă.rir·e în 13 co-
mu·ne, 1034 fami'.ii ţă.răneşti au rămas împroprie~ărite cu su-
praf.a.ţa de 1500 ha. ' 9 Tn 1926 î•n comuna Le!·eşti ·a.u fost îm-
p·roprieMriţi 53 ţăiraini· cu 44 ha C·U vafoarea de 43360 le: că
tre sitat şi 9680 !:ei spes.e de măsu•ră~oare. List·a ar p·utea con-
tinua da.r cred că sînt suficiente da,te pentru ·a scoa·'e în evi-
dentă „adievărat·a· expresie a·sup1ro studiului împroprie•ăriţilor
în judeţul 'Gorj".
Deşi se prevedea î·n !egi 1·e de ·reformă că trebuie să fe
exp·rqp.ri•ate moşi;le ce depăşeisc 100 ha pămînt ar·cbi'I, ex :ep- 1
tînd te·renu.ri'.e i~!g 1 a'te .artiEcial, plaintaţiile de pomi fruc.tife.;1

viţă de vie, t.ere:n.uri:e ni:;ipoa1sie, rîpe:e etc., mu.:te moşii au
dup.ă expropri•ere supra.feţe mai mari, iar vnii p.ro,..„rieta·-i
255
îşi refac mo~ii:e prin vîmări'.e u'.terioare. Aş exemplifica prin
următna 1 re'.e: în comuna Vădeni, supirafoţa propr:eită;ii mo-
~iei es~e de 2183 ha, 7000 m' din care /36 ha lOm 2 rărn:•ne
nesupusă e~proprierii. Din suprafapa supusă exproprier:1 586
ha 45c;o m2 r·eprez!ntă pămîntul arabil, 627 ha 900 m' izlaz,
240 ha 9500 m2 fîn şi 6 ha 3900 m2 g.răd:nă de zarzavat. ' 0 ln
comuna v:.adimi1r moşi1a moşiern:ui Gârbea are o su;:Hafaţă
de 249 ha· 9830 m', din a.ce·a·st·a abia 14 ha 7200 m2 s:nt ex-
propriate. 21 în comuna Săuleş·ti proprietara Eufrosina Flo~es
cu îşi a•n·unţa vinzare·a moşiei în 1923, moşie co:rpusă din do-
uă trupuri, trupU'I Ruschi de 320 ha 8200 m2 şi trupul Rotă
reş~i· de 152 ha 560 m' la pr.eţ.u: de 3 6650 OOO ·lei, deci :a
7 700 :ei ha şi condiţia ca, cumpără,toirul ,1e·s'e ob i3at a p1re-
da î·n gara Bărbăteşti pr•oprietarei, 30 va-goane :emne de
foc". 2' Pe lîngă prnţu:· de aproape 6 ori decît preţul oficial
la oare se vi·ndeau mo~ii!e in Gorj mai punea şi condiţii şi
aceas~·a pentru că moşia nu fusese expropriată de stat :a
t imp·u I p 01t1r i·v it.
O elită limită a reformei agria·r·e a fost ac•ee·a că s-au re-
partizat suprnfeţe, ch:a,r ferme modei! foarte mici in coJTpa-
raţie cu nevoi:e ţărani,'.·or. Aces,te supr·afeţe osci:ează între 0,5
ha şi 3 ha. Astfel în comune'.e RoşiJ-Jiu·, Ro~ia de Sus, Bobu,
Vădeni, Bengeş1'.i, Maghereşti s-10. stat.i.i·t ca :owrile de îm-
proprietărire să fie de 3 ha, 2:1 în comunele Fărcăşeşti, Peş
tea1na·, Plopşoru, Borăs.cu, Rm::i să fie de 2,5 ha, 2" în comune e
Ceauru, Ro.şic de Amaradia, Andreeşti, Frumuşei, Logreşti
Moşteni, Bî:~e·n:, Urdari· de Sus, G!.odeni, Sooar.ţa, Pojogeni
2 ha, 25 în Băieşti. 55 ţă1mni primesc 42,5 ha, 26 ·în Brăitui.:i 42
ţăra.ni primesc 39,5 ha, 27 în laşi 93 ţărani primes: 91 ha,,,
în comu·n1a Şesa 27 ţărani sî·nt împroprietări:i cu 22 ha, 29 iar
î·n comuna Vă'.•a•ri unde n-au exis,~at moşii· de exprop1riat se
împroprietăresic 54 de locuitori cu cît·e 0,5 ha f iew:-e.
De mu.ite ori acest·e loturi tip hotărîte nu sînt respectate.
ln conwna Roşia de Su·s deşi se ho~ărăşte un ilot de 3 ha ţ.:
nînd seaima de pr1oductivi•ratea redusă a so:uil.ui, 67 ţărani au
primi t 64 ha 67 airi·, :io în comuna Raci lotul de 2,5 ha do.r 31
0
ţărani p1rimesc 32,5 ha·. Abuzuri se comit şi cu ocazia insorie-

r:i pe tabelele de împropri.etărire şi cu ocazia reviz·uirii ac·es-
tora. În ·acest sens re'.•aitează văduvel·e de război Susiana Gr.
Pădiu16oiu şi Mairi·a A.C. Pop.esw îin octombrie 1922 că deşi
au 3 şi respectiv 5 copii şi n~au de loc pămînt, n-a.u primit
cu ocazia împroprietăririi nici o pa 1 '.imă de pămînt în timp ce
256
pe lotul demonstrativ „au fost împroprietăriţi unii ce mai a-
veau 8-12 pogoane". 3' Tin comuna Beng·e~ti un girup de ţă
rani cer şi în octombrie 1922 păimînt „C·U lacrămi în ochi, vă
rugăm ca acest pămî1n~ (80 ha) să ni se dea no·uă caire avem
acest drept şi cit de wrînd ; lncepînd cu semăinăiturile de toam-
nă. Toţi aceşti ţărani nu· avem de loc pămînt deieît ca·sa de lo-
cuit şi nu ne p.utem cî~tiga hraona pen~iru noi şi pentru cop;i". :12
VădU'Ve1 le de ră.zboi din comuna Ce'Curu, Elena I. A1niţo:u
cu 3 copii, Cata,lina D. Aniţoiu cu 2 copii, Rucs·anda N. Măg
doiu cu 4 copii, Anita· D. Pop•escu cu 2 copii, Dumitru· I. Buzu-
loiu cu 3 copii, Rucs.anda Gh. Stoiochiţoiu cu 6 copii n-au fost
trecute pe tabelel·e de împropr.ietărire, 33 deşi decretul prevedea
în ord!ne prioritară văduvele cu orfoni·.
Lo·cu'.toirul C. Dobre din comun·a· Budieni se p!·înge primu-
lui rTinistru în 1923 că deşi are 7 copii şi a p1rimit 1 ha de pă
mînt cu ocazi·a împrop1rietăririi, i s-·a luat spre a-l da a·'.tora
care au mai mult pămînt. 3" în acee·aşi comună văduva de răz
boi Floar·ea Preda cu 3 copii se plînge Consili=ratiului Agricol
al judeţul!ui Gorj că ,,'ia p1rima împiroprietări•re mi s-a dat un
ha de păniînt pe care l-am stăpînit 2 ani ... După 2 aini· au zis
cei de :1a primărie că s-a cont1riamandat ordinul de a mai avea
vă'.duvele de război dvept de împroprietărire şi 1-a dat l·a cei
ce au cum a' spus doJT :-wl pirimar". 35 Aceeasi s;tuaţie est·e şi în
comuna Urda.ri. 36 Institutoru:· de băieţi de la Şcoa:l·a generală
nr. 2 Tîrgu-Ji.u sesizează în 1923 abuwril·e primăriei din To-
peşti )o·n Zglobiu, criminal de război şi dezertor a fost îm-
propr:etărit în t;mp ce văduve de război şi veterani fă.ră pă
mîn·t, o.rfani, nu au să întoarcă o glie măcar". 37 Şi în comuna
Vălmi s-·au omis de pe tabelu1l de împiroprietă.ri•roe inv·alidul de
război Ion Dobelea si văduva de război 1:inc.a l.C. Cîrciu si a
fost trecut p·reotul Constantin Popesicu. 38 Lista ar putea con-
tinua·. Am să închei totuşi cu petiţia mobilizaţi:or din comuna
la·şi, satuil Romane·ş1ti „vedem că promi·siuni!·e date pe cîrnpul
de luptă au răma.s nimic, deo·arece noi nu ·avem o pa:i:nă de
pămînt pentru a ne agonisi hrnna noastră şi a copii'.or noştri
şi stăm în aştept·a•re pînă astăzi dnd vedem că noi sîntem .e-
dreptăţiţi în timp ce a·lţii n-au fo.s·t niciodată pe front au pă
mînt a·I lor propiri·u şi prime·sc şi cu ocazia împoroprietăr/rilor. :19
Ţăranii se plîng de asemene·a că operatorii topometri, in-
ginerii ag1ronomi c·omit o serie de abuzuri cu oeoazia· măsurării
'loturi·:or. Astfel cetăteanul Pante:imon Parnschivu din comuna
Topeşti rec:·amă abu~urile comise de agronomul p:.ore-a loin.es-
257
(:.u din p·!·am BrCidic.eni, 4° Constantin 'vodis.lov din comlJ.nia Bo-
bu se p'.ring·e că în 3 augU'st 1923 opera~orul topometru nu res-
pectă legea în ceea ce priveşte parcel·orea fe:renU'lui, "1 să~·enii
din Vădeni f.ac conteSltaţie împotriva măsurătorilor de cada·s-
tru, 42 la fel fac cei din Tu:rcine·şti. •3
Ghe·orghe lli·escu din. comuna Glodeni se plînge că i s-au
luat cu oca·zia măsurătorîi de cadastru 1,5 ha ; aic::eeaşi sesi-
za·re o f.ace şi un gr.up de săteni din aceeaşi comună.'" Mulji
ţăr-ani· sînt împroprietăriţi cu loturi :·a dis~anţe ma.ri de cmele
l·or, aşa· cum sînt ţăranii din comuina Văfori ce primesc pămîn'.
pe porţiunea de teren numită Per·e~ul• Mare şi Peretul Mic şi
Capul Dea.:ului. 45 lm•1a·lidul de război Ion lumescu din comuna
Polowagi este împroprietărit în Sîrbeşti. ' 6
Sînt şi situaţii în care ţă1raini·i sînt trimişi în co:onizare ln
afor-a j.udeţulu.i a·ş·a cum s·e p1rocedează cu invalizii de război
Dumitru Cumpănaşu şi Constantin Bobeică din comuna Frumu-
şei oare se pllîng în 1923 Ministrului de război '7 şi cum se p!în-
ge văduV1a· de război· Ma.ria l.C. Purec din Cel·ei care a:e 3
copii dintre care un·ul este elev la Gimnaziul „Tudor V:a,dimi-
rescu" din Tîrgu-Jiu. Grigore Cioată din Godineş·ti în dispera-
re·a sa că a rămias fără pămîn1t „înitr.uocît l·a moşia expropriată
am dev·enit l·a număr î nai·ntat şi nu a fost pămînt de a·juns ca
1
să pot benefi6a şi eu în local.it·a.te. SubsemnatU'I sîn;t dintre cei

mobilizaţi din Moldova după terminarea ră:z.boiu!.ui 48 oere să
fie împropri·etă1rit în c01loniz:iare în Dobrogea Nouă".
O a:tă limită a· reformei agrrare constă în faptul că nu se
repa 1 rtizează terenuri pentru izil·azuri comunal·e pentiru toate co-
mune'.e, deşi ţăranii avea u ·acută nevoie de e'.·e, ceea ce face
1
ca şi în 1933 din tot·alul de 149 comune cite are Gorjul numai

85 să posede iz:ia·zuri în total avînd 10963 ha ·1266 m2 • 49
în cee·a ce priveşte titlurile de propriet·a·te ace·stea nu se
elibel"ează deoît după ce ţărnniri a 1 chirtă în între·gime suma da-
torată p·entru pămîrntul cu corn sînt împrrop1rietăriţi c·eea ce a
adus mari pre judicii gospodări·ilor ţărăneşti. Şi pentru că ţă
1
ranii nu a·u bani se împrumută· l:a cămăto 1 ri cu dobînzi de 600/ 0

anuail im atuinci cînd se împrumută şi la bănci· ac·estea· percep
dobînzi· de 9-120/o sau chiarr 140/o l.unrar. 50 Deoarece pînă '.·a
plata integrallă a· pămî·ntului ţăra1nii prime·sc a·cest păm'1rn1t în
a·rendă contra· unei sume pilăitite cu dobîndă a1nua:ă se ajunge
!·o sume de-a dreptul colosa·le cu care ţ.ămnii !Îşi plătesc aceste
pămînturi.
Deşi p·reţ.ul oficial al pomîintului este stabilit întire 600 şi
1300 :e.i, de multe ori, tot o·fic,i·a·I, se percep sume ce depăşesc
258
cu mu1'.t ma·xim.ul prevăzut'. E·ste cazu•I comunei Le·leşti care a
plăt.it pînă în febwari e 1922 suma de 90 OOO l·ei va.lacre către
1
st·at şi 11 OOO :ei cheltui·eli· de măsurăt·oare pentru 50 ha. iz:a.z

comunal, 51 al comunei Vădeni ai căirei· ţă·rain·i sînt impuşi prin
decizia Curţii de Apel din Craiova1, în 1921 să plăitească suma
de 2 400 lei p·entiru pămînt.ul cu!tiviabH şi 1 400 ·lei pentru pă
mîntuil de p.e De1a-lu1I Bătrîn peinitru fieca·re ha., 52 al comunei Pa-
lavragi ce plă:teşte 224 800 lei vail•oar·e către st1at şi 12 364 lei
che.:tu·Î·e:·i de măwrătoare pentru 562 ha de iz:az comunal. 53
Chia·r media de 1000 lei ha mi se pare mult în condiţii'.e în
ca:re ziua de luciru a ţă1riaini'.or era de 10-15 lei, iair preturile
produsei'.or agriicol.e emu foarte mici.
Ţă.ra.nii a1u făicut eforturi foa,rte mari p:entru a· P'lătî sume-.
le datomte pentru pămînt din doriinta de a-l pirimi în fo:osi·nţă
şi pentiru a primi titlul de prop6etat1e. Dar deşi sumele au fost
achitate·, nu t·oţi ţăranii ·au primit ciceste titluri l·a· timp. Astfe'.
în comuno Andreeşti deşi fărnnii au p:ăti·t intrea.g·a sumă pînă
în 1923 numai 14 din. 31 au p1rirr,i.f tiitluri:.e, în comun·a Ţu.rc.eni
numa1i 34 din 76, în Brătuia 13 din 42, în Y.ierşani numai 26
di1n 30, Bibeşti 2 d:n 4, V:•adîm;,r 96 din 173, V1a·'.·e1a :ui Cîine 40·
din 78. 54 Sî,nt puţi1ne comune le în caire ţăran:; a u primi·t ti~lul
1 1
de propirietate edam cu aichitare a p·ărrîntuilui. în comuna Ce-

1
leiu 23 ţărani au a·ch;t1at pămîintul şi au primit şi tit.lul de pro-

prietaite, de aseme.ne1a î.n Zordeşti, Sco·a.rţa, Dob: iţa, Bâ·rseşti·. 55
Da·că focem un bi: 1 a1nţ al împroprietăririlor o să constatăm
că deşi în Gorj nu sînt moşii mai mari de 500 ha, 42 moşieri
deţi·n între 100 şi 500 ha, 755 propr:etari au î·M·re 10 şi 10:1 ha,
4142 între 5-10 ha, i·ar ţăranii ce stăipî·nesc între 0-5 ha· sînt
în număr de 66484. Fădnd o comparaţie, jn 1921 în Gorj ţăra
nii ce deti·neau de !a O '.a 5 ha erau în numă:r de 37319 iar în 1
1925, 66484 deci aproape s-a·u dub!at. E adevărnt că sie for-

mează mu!t·e gospodării ţără1:i 1 eşti dar adevăraţii benefa::ari ai
reformei agrare ·nu sîn·t ţăranii săraci, ci ch:abu,rii sa.te'.or, di-
verşi foncţiona.ri care n-ave·au t·angenţă cu agricultura·, preoţii
satei:or. Reforma ·agrairă din 1917-1921 n-a desfiinjat re'.·a1ţiile
feudale de producţi.e deşi le-a.u diîl:nuat. S-au menţinut dijTJa
l'a tiarl"C, ruşfe'turi'.e, ar·enda. Pa·ritidul Conservator a d:spărnf de
pe arena vieţii po'.itice, s-1au ex,Jropriat 6000 OOO ha pă:-nînt,
ceea ce a în·semnat reducere•a puterii economi:::! a moşierimii.
1
A crescut puterea economică a burgheziei şi pres~.i!=Jiu·l aceste-

ia deoarece reforma agrară a fost înfăptuită sub co.ndLJC·erea
sa.
259
~rin .reforma ogr·ară S-<Q·U for·mat mtJ.ite gospodării tăr~-
neşti şi s~a întă•rit put·erea economică a chi•abu.rimii ceea ce a
permis formarea un.ei mai· :1argi piete de desfacere a produ•se-
l?r i·~d~~ri1ale .~i eătmnderea p·e scmă mai î.ntinsă a c1apita-
~rsmu.u1 in a.gricu.tu-ră.
Tn a1l treirl·e·a· de•oeniu al· secOl!ului nostru România se afla
în fCJ~a de desăvkşire a revo1:1u.ţiei b1J1rghez.o-democmtice aşa
cum corect ·afirma. Congresu:!, ·al V-:lea ol P.C.R. di·n 1931.
Una din sarcini·le revoluţiei bu•rghezo-democratice în
Româ1nî·a a fost desfiinta•re·a· .re-: 1a.ţii:or de producţie feuda:e
prin înfăptui·re·a reformei ag·ra·re. Dar regimul· burgh·ezo-moşi•e-
1resc cu to·ate măisuri:e ·luate în f.avoarea ţărăn!mii prion expro-
prierea unei păirţi importante a pămînturiilor rnoşi·ereş~i, priri
împ•r.opri-etăria ţărani·lor n-·a• rezolvat ace·astă sarcină.
Nici nu eira· posibil' atîta timp cit burghezi•a coa1liz·a1se <:u
moşi·erimea împăorţindu·-şi pu•terea, iar ulterior s-a mu,lţumit
doar să limi·tez·e put•erea econ•omică şi politică ·a CC•est·eia· nu
1
s-o desfi.inteze. Acea.stă saroină a revenit desei mu.ncitoar·e si

p·a.rtîdu::ui său de cla·să, P.C.R. ·
După insurecţi·a na·fională a·rmată, a·ntifascistă şi a.ntiimp~
rÎ'a'.i·stă din august 1944, în timpul revo·~uţiei de e'.iber.aore na-
jiona·lă şi socira·'.ă, guvernuil muncitoreS'C ţă•rănesc condu·s de
Dr. Pen·trn Groz·a a fărciut posibir:ă înfăptufre·a• reformei agrare
democrntice de l·a 23 martie 1945.
Cu toate că pămîntul şi inventam! agrico1l cu ca.re a·u fost
împroprietă.riti ţăranii au fost gratuite, reforma a· de·sfiinţat re-
laţiile feudale, problemei ţărăinemcă n-a fost încă rezolvată.
Suprafoţ·a agrico:ă a României de 15 milioane ha din caore nu-
ma·i 9,8 milioane ha pămînt ·airabi·'.' nu perm!te obţinerea şi asi-
gurare·o produselor agroa'.imentare n•ecesare popula.ţi.ei ţării,
mateiri•a primă n•eCeSară indU·Striei UŞOCre, C• p:e'.ări·ei şi af -
mentare dedt în condiţi:1:e socia'.izării a·griwlturii, ce s-a înfăp
tuit între anii 1949-1962.
Ţă-rănimea, în •urma· lichidării miocii proprietăti pa·rticu'.are,
fă.rîmiţate, ·a coopera-tiviză•rii a1gricui!turii şi oreă1rii marii pro-
prietăţi so.ci-aliste, a· devenit o c'lasă nouă, proprietară, pro-
ducătoare şi benef.icia·ră în ace·laş timp. Ea ocupă un loc .impor-
t.ant în producerea de buin.u1ri mat·e•riale, în dezvoltare·a. eco-
nomică a tării în ope·ra de fă.urire a soCÎ'a;li·smu!ui şi comunis-
mulu.i în patria noastră.
260
NOTE
1 Arhivele statului Tîrgu-Jiu, fila 29.

2 Documente privind problema ţărănească din Oltenia in pi°iinele două de-
cenii ale veacului al XX-lea, vol. 1, Ed. Acaderifl'ei~it';S.R., · Craiova, l!lll7,
pag. 351, 354, 355. •1
3 Ars. Stat. Tg.-Jiu, dosar 10 /1921, fila 69. \if.t t ·
• Idem.
5 Anuarul SOCEC al României Mari. vol. 11, 1~23-1924, pag. 371.
. ._li~ , ~,:.,,; ~.
6 Dosar, 10 f1921, fila 69. • .
1
1 C.C. Giurescu, Dinu C, Giurescu, · l5Îorl~ românilor. din cele mai vechi
timpuri, Ed. Albatros, 1975, pg. 699: · ·
8 Arh. St. Tg.-Jiu, dosar 19 /1920.
9 Arh. St. Tg.-Jiu, dosar 26/1920.
10 Idem.
11 Arhv. St. Tg.-Jiu, dosar 19/1920.
12 Arhv. St. Tg.-Jiu, dosar 17/1920.
1:i Vasile Bogza, Criza agrară in România între cele rlouă războaie mon-
diale. Ed. Academiei R.S.R. 1975, pg. 64.

1• Arhv. St. Tg.-Jiu, dosar 41 /1921.
15 Idem, fila 3.
16 Idem.
11 Idem, dosar 75/1921-1926, fila 26.
18 Idem, dosar 70 /1921-1938.
19 Idem, dosar 10 /1922, fila 481.
20 Arhv. St. Tg.-Jiu, dosar 116 /1919-1929, fila 6.
21 Arlw. St. Tg.-Jiu, do3ar 113 /1919-1925, fila B.
'2 Arhv. St. Tg.-Jiu, dosar 32 /1923, fila 65.
23 Arhv. St. Tg.-Jiu, dosar 8/1921. filele 2, 7, 12, 15, 17.
2s Idem, filele 3, 5, 14.
26 Dosar 74 /1922-1936, fila 717.
27 Dosar 10 /1922, fila 441.
29 Dosar 110 /1919-1938, fila 2.
28 Idem, fila 481.
30 Dosar 102/1922-1939, fila 15.
31 Dosar 10 /1922, fila 343.
32 Idem, fila 34.
33 Dosar 31/1923, filele 39. 40, 45.
3•, 35 Dosar 32/1923, filele 40 şi 42.
36 Dosar 10 /1922, fila 709.
37 Dosar 29 /fila 23.
38 Dosar 4 /1922, fila 45.
39 Dosar 32/1923, fila 36.
•O Idem, fila 95,
261
4• idem, hia s~i.
42 Dosar 116 /1919-1929, fila 201.
43 Idem, fila 222.,
4• Dosar 10 /1928.
;5 Dosar 31 f1923, fila 121.
•d Dosar 10 /1922. fila 19...
•7 Dosar 31 /1923, fila 197 .
.a Idem, fila 19.
•9 Dosar ;1922-1936, fila 33:;
SO Gh. Stanciu, Aspecte ale pattperii~rii ţărănimii muncitoare Înfri! ctle
două războaie mondiale, în Probleme economice nr. 5 /1959, pg. 8~.
5• Dosar 69 /19221929, fila 29.
s2 Dosar 116 /1919-19291 flla 162.
5l Dosar 74/1922-1936, fila 59.

s., 55 Dosar 51/1923, fila 7.
262
ALEGERILE .PARLAMENTARE ·DIN ANUL 1927
de CEZAR AVRAM
Tn ianl!arie 1922, Partidul '.ibernl, C·a exponentul ce:o·r mai

putemice grupări· ·a'.e d'.·aiseilor doimin·ante, a lua~ în mod direct
cîrmuirea st.atului menJinîin1d-o pînă în martie 30, 1926. Dato-
rită po'i' i·rii reacţionare promovate, da~ori'ă samavo'.n:·::-ii'or,
stării de ased:u, terorii jaindiairme·r·eşti, campa nii'or e'·e:::tora'·e
„
1
sî.ng.eroa•se şi furturi:.or de urne, nemu'.ţumire·a creştea î toate

stratu·rile socide, ceea ce întărec1 şi mai mu!1t a!ianţa par'ide-
lor din opoziţie. Sub presiunea ma•se:cr fată de po!itica sa
profundă antipcpu•'ară, Pa-rtidul libem'. este nevoi.t să cedeze
puterea, formîndu-se in 30 martie 1926 un nou· guver•n prezidat
de genera.lui A!ex<mdru Averescu. La 22 iunie se forme.ază un
guvern de tranziţie prez;d.a-t de Bmbu Ştirb::i, iar l1a 22 iunie
:a drma ţării vine un guvern :·:berci Îl frun•'e cu 1.1.C. Bră
tia•n·u. AC'est·a va organiza a:1egeri!e parlame·n~are (:::·ameră, se-
na1t, coleg:i'e consi1 1iilor colfT:·L'•nale şi judeţene), a:.ege~i ce vor
ave.a loc î1 7 iu.'.ie 1927. Guvernurl de tranziţie al Ici 8·a1:bu
Sfrbei a avut sarcin·a de ·a pregă1ti terenul venirii la c:rma ţă
rii a lui Brăfii:rnu. 1 A'.ege1 ir'.e p·airlamentare de·sfăşura·~e î-n iu-
nie 1927 S"·au fă:cut în cond;ţi;'.•e stării de asediu, sub teroare
i·a·nda:rrriereas1:::ă, sub semnu! numeroase'.or s·amavo'.ni·cii (furturi
de urne, bă1•ă:, sechestrări, interzicerea mate·rialeil·or de prooa~
gandă, a:e opoziţiei e~c..,) săvîrş.ite de gwern. Camp·ani·a .elec-
t·o~ală din (:.nul 1927 a •an1trenat U•n număr de pes'e 10 wupări
po1!iti:e, 2 nu-măr mai mare dedt în anu·I 1926 (8 grupări), 3 dar
mai ·,mic dedt în perioada prece.den.tă. Rest1 în·g·erea nu:năru:ui
de partide poli'i:::e, a fost rezult·a·tul consor'.:dării puterii econo-
r:ice a mari'. burghezii, pma'.el cu îinrnrire·a dorni.na 1 ţi·ei ei po:i-
t:ce. Creşt·erea supremaţiei Partidu'.u·i najiona'. libera·'. ?n via~a
economică şi po·li"ică, ca şi interesul pa-rtidelor de opoziţie de
a aîung·e la co1nducere'CI ţărrii au da~ naştere la numeroase corn-
binaţii p·olitice, cum s-au tntîmp1la~ după anul 1925, în vedere'CI
akătuirii u1nei forma;iuni capabi1:1e din toate punctele de vede-
re de a putea veni' şi s-e menţine '.a putere.
Partidul National Libeiral - pa.rtid de guvernămilnt s-a pre-
zentat !a noi·'.e a!egeri carit·e!at, Pa·r·•idul ţără1n·esc al dr. Lupu,
avînd drept obiec.tiv ·asigurnre·a vidoriei în alegeri.• Ei au de-
pus c1a1ndida·turi î·n to·ate ce•le 5 judeţe a!e provinciei istorice
o:ten:·a·. Tn judeţuil Do1:j ciandidau peiritiru cameră următorii :
Constantin Argetoi·anu, Bulat Gheorghe, Djuvara Mircea, Po-
pescu Dolj, R:1orea Ioan Popescu, Popi:i·an Nico.l.ae, Sabău -
Fă.geţel, Sesciorearnu Nicoil·ae. 5 La' Sena.~ pe :ista. cu candida-
turi se a f:au Becherescu A!·exandru, generai Gir'.ă1ş.t 1 sanu, 1::e·s-
1
cu. P. Alex·arndru, Con•stan~in Neamţu, Po~i·cr·at Mihaiil. 6 L·a c·:in-

s:•:iile comuna1:1e şi judeţene nu a fost prezentată dedt o sin-
gură lis•tă a1cee1a. a· liber·a!i~:or. După încheierea ale·geri:or ea a
fost ap1rohată conform mt. 53 din l·egea e:•eotorală. Observăm
că pe :.ista l·ibera'.,i'.or se afla. Popilian Nicolae, cunoscut a-
vocat a1l Bmou1lui cra.iove·an, om cu vederi democra.tke. L=bera-
lii au avu.t cîştig de cauză în a•ceste alegeri şi pentru fap.tul că
a·'..ături de ei se af:au în ace.astă perio.adă şi unii oameni cu-
noSicuţi peintru liberia.lismul l·o.r.
La Gorj au prezentat liste de candida.ţi pentru cameră,
s·enat şi pentru colegiul coinsi lierilor judeţeni şi comun·a:i. La
1
cameră carndida.u Cons·tantin Neamţu, Nico'.ice·sicu, Mihai·! Ge1le,

Mihăe·scu, 7 Orz·ea·nu. L·a Seniat liberali·i aveau o singură can-
didatură aceea a lui lom Dem. Pet.re·scu, 8 i·ar la Colegiu•! con-
siliilor judeţene şi comunale pe V. Popescu Pepile. 9 Pundul
forte al lor era Con•stiantin Ne·aimţu cunoscut ca un deputat cu
viede1ri democratice.
în judeţu1I o·:t libera:li-i au prezent·at l·a Came·ră patru can-
didaturi : A'.exarndru Alimănişte·anu, Vasi·:e A:imănişte·anu, I.A.
Tomescu, Eugen Colibăşanu. 10 Pentru Senat erau propuşi l'..ie
I. Popes,cu. Fiind singurul, va fi ale·s prin art. 53 al leg·ii e:ec-
tora:e (o singură listă. 11 La co:egii'.·e comuna•!e şi jude.ţene de
asemeni s-1a prez·entat o singu1ră li·stă avînd un sin·gur c·and:-
dat pe N.R. Căpi.tă1ne·scu - ales conform art. 53 a 1legi·i el'.·ecto-
ra.!e. 12 Pmtidul Naţional Liberai! a prezent a•t în judeţul Me-
1
hedin;i c.a.ndidaţi pentru cameră pe Richard Frana·sovi:ci (vic·e-

preşedinte .a.I org1aniz·aţiei judeţene, subsecretar de st•at la De-
p•airtamentul ln·te<rine·l•or), Marius Vîrvoroeanu, lu:ian Prodan, Ni-
col·ae lom.eseu, Con~a·ntin Georg·escu, Man:·iu Stoicescu, V.
U:escu. 13 La Senat liberalii au propus pe Petre Gîrboviceanu
(preşedintele org•aniz.a.ţi3i P.N.L. Mehedinţi), Tiberiu Axente,
264
·iar :,a Co·legiul consi!ii1lor comuin:a.:e şi judeţene pe învăţătorul
Gheorghe Ghi·aţă. ' 4 ln iudeţu1I Vîlicea la Cameră au propus
următc 1 arna Vistă : Ioan Gheorghe - Duoa, Mişu Mihă1le·scu, E-
ugen Bă1 ce·scu, căpitan Grigore Opran, Nic·olae B·a·'.otescu 10
(:list·a depusă î1n zi:e'.·e de 8 şi 24 iunie 1927). La' Sen at a. fost
1
propus Gheorghe Derusi, 16 ia·r '.1a consiliile oomuna:e şi jude-

ţene pe Dumitru Drăghi·cesicu, care a fost a-Ies conform art.
53 al legii e!ledorn: e. 17 în judeţul Roma.neş~'i l!bera1:ii au depus
1
liste pe nfru cameră, pentru senat (Mustatz·a,) 16 şi pe·ntru cons=-

1
lii:e comunal.e şi judeţene (Gheorghe Nico! aescu). 191
Liberalii ave·au în Mehedinţi pe Richard Fmnasovici, unul

di·n cei mai buni oratori ·di vremii, pe Mmius Vorvoreanu cu-
noscut pentru vederi'.e sal·e democratice, iar la Yî'.cea p'e Ioan
Gheorghe Lum şi pe Gheo1rghe Derusi, oame,ni po:itici cu
priză în acest judeţ.
Partidul ţăirăne·sc, avînd î·n program : autonomia adminis-
trativă a comu.n'elor, judeţelor şi prov'i.nciifor, î1nitărirea eco no- 1
mi.ei prin întărirea gospodă1rii1lor ţărăneşti şi întărirea creditu-

lui, stabilizarea. monet1ară, pensii văduvefor şi orfani'.or de
~ăzboi, r 1epartizării drepte a.le sarcini:or statuilui către cetăţeni,
s-a dovedit ce1I mai puternic p1artid ·al opoziţiei din o:~enia,
deşi nu puse·se dired problema impozitelor şi exproprierii.'"
Pmtidul Na,ţiona,I ţără1neS1C e•s.te partidu,! care a suferit în o:.te-
ni1a· cel ma·i mult de pe urma abuzuriilor Partidului Naţional
:1iberal.
În jude.ţul Do'.·j, Partidu·! naţional-ţărănesc a· depus la Ca-
meră cand:datura lu i Vfrqil Potîrcă. 21 Aici vor avea sin!=Jura vic-
1
torie din toate judeţe:·e Oltenie i. Tn judeţu! Gorj, naţiona·'-tără

1
nişt:i au depus l·iste pentru· cameră, s•enat şi cole~1ii'.·e comuna~e

1
şi judeţene. La c.ameră emu propuşi Gri!=)ore lunia·n, Vasile Ar-

joce·anu, p1reotul Nicol·ae Mischie, C. Roibănescu, Dumitru Ma-
nofescu, 22 la Senat pe Dem. S~aicu, 23 iar la consilii'.e comuna·le
şi judeţene pe Ni·ţă Un·gureanu. 24 Gr.i!=Jore Iun.ian şi Vas i'.·e Po-1
tîrcă erau unii dintre cei ma1i cunos.cuţi pOl:iticie•ni în O'.tenia.

în jude.ţul Olt, n1aţiona!-ţără1niştii au avut '.is~·a m. 4 pentru
Ce·meră. Tn judeţu1I Mehedinţi ·au prezentat candidaţi pentru
Cameră pe Nicolae Tănă,sescu, 25 iar pnetru Senat pe lulia.n
Schintee şi Pooroine·anu. 26
în judeţul Vî!ic:e·a, na1ţio·na1l-ţărăniştii a.u depus p.e lista nr.
3 (înregistrată î.n 15 iunie) urmă&orii candidaţi pentru Cameră:
Andrei Livezeanu, dr. Gheorghe Robescu, Viator George·scu,
Iosef Andreescu, Mih·ail Roşi·anu. 27 Pe lista nr. 1 era p·rop:.is
Dinu Simion. 28 în judeţul Romaneşti, naţio·na!-ţărăiniştii au de-
pus :·iste pentru Camer.ă, Senat (Dumitrescu Ştefan) şi c:Jns.:Ji-
i,'.e comuna'.·e şi iudeţene (Ma1rin Mihăiescu). 29 Naţi•onal-tărăniş
tii îl aveau la Vîl.cea pe Mihai!! Roşi·anu şi la Roma•naţi pa Du-
mitru Şt.efan cunoscuţi pe·ntru vederi'.e 1l·or democratice. Cu toa-
te ·a1Ce·stea, ·aş·a cum ·Om ma.i arăitat, doar în judeţul Do'.1j vor
ave·a cîştig de c.a-uză prin victoria în alegeri a lui Virgi, Po-
tîr,că.
În judete'.'e o:teniei şi-au mai depus candidaturi următoa
re1le partide : Partidul Poporu:ui (Dolj - Cameră, Mehedin~i -
Cameră şi colegiile comun·a1le şi judeţene, Vîlce·a - Cameră,
Romana,;i - Cameră, Senat şi Consilii!e comuna·'.e şi judeţene,
O:t - Cameră, Seina·t, consilii:e comunale şi judeţene, Gorj -
Cameră, Senat), L.A.N.C. (Mehedinţi - Cameră), 31 Partidul
30
na.ţi·onai'.ist al lui Iorga (Do'.j - Cameră, Mehedinţi - Cameră,

Gorj - Cameră}, 32 B.M.T. (Mehedinţi - Cameră), 33 Liga an.: ise-
mită (Mehedinţi - Cameră), 34 Socia.lişti (Mehedi1nţi - Cameră),:''
lndepe·ndent (Dolj - Cameră, ·Mehedinţi - Cameră si consi::i:e
comuina•le ~i jude.ţe1ne, Gorj - Cameră şi Senat), 36 Social de-
mocraţia (Tn u:timu: timp s-au retra·s candidaturile), 37 Part·:du: ţă
răn·esc şi al ·O•rmon;ei soc:ale (Vî'.cea - Cameră), 38 membrii sta-
tu:ui negu·s.tores.c (O:t - Cameră şi Senat). 39 Ni se par i1·t·::re-
sante caindidaturi!e Partidu:'ui Poporului in judeţul Gorj unda
au prezentat p·e lista nr. 3 următoare1 le pr:Jpuneri penku ca-
meră : Alexa·ndru Spineanu, Ion Ciopor, Gheorghe Dobrescu,
Virg.i'. Cra!nic, N!co~ae Gheorghe. Pop·escu, 40 . în ju~eţu'. O!t
unde pen.~rn Camera erau propuşi Teodor Deleanu, rng. Gr-
gârtl! I., Ghica A:exandrescu, M. An•dreescu, 41 !·a Senat pe Lă
zăres,cu iar la con•silii1'.e comuna:·e pe D. Max. Ştefănescu Ză
noa~ă. 42 J,n judefu1l Mehedinţi îl aveau propus 1la Cameră pe
Va•si.e RădlJllesicu ia•r la. consiliile comunale pe Titică loand, 0
în judeţul Vikea, aveau propuşi pe lista pirimită în 11-20 iunie
pe următorii : Lazăr Popescu, Toma Rădu'.·escu, Nicu Mano:es-
cu, A'..exandru Ciocă.nescu, Gheorghe Mihăi'.eanu, "4 iar :.a jude-
ţul Romanaţi 110 consi!ii:e comunal.e şi judeţe·ne pe Şt·efan Bi-
bion, i·a.r la Cameră pe Ştefan Trăincău. 45 La Mehedinţi, au
depus Fstă numai pentru cameră, la Senat neavînd ; Bită I·:>·
anid, I. Trăilesicu, C. Gruescu, P. Bă1'.teanu, V. Ciochină, Gheor-
ghe Popes::u Şiura, C. P·lăviţu. 46
Pa1rtidul ior-ghi·st - avea propuşi '.a cameră în judeţu·: Do'.j
pe Nicofoe Iorga, D.M. Constantinescu, C.D. Fortunes:cu, Gri-
gore Cri-stescu, C.M. Georgesieu, l'.ie Gelep, Nico!oe Ionescu
Ca!·a.fetea·nu, F. Brez·o:a·nu, A1lexandru Voican, V. Mihăi!escu ' 1
266
în judeţul Gorj pe lista nr. 4 se aflau Gheorghe Taşcă, M.iron
Constantinescu, Coinstantin Rovenţa, Richard M6celaru, Vasi:e
Cîrlogea. ' 8
Tn judeţul O:t, Vî·:ic:ea şi Romanaţi iorghiştii nu au avut
candida.~uri. în judeţu! Meh·ed:nţi, au prezentat pentru cameră
cand'.da tura lui Mois.e Nicoară. '· 9
0
Partidu•! independent a prezen.tat 4 liste în judeţul Gorj.

Pe '.ista m. 5 erau propuşi Ion Titică, loa·n T. Dr6ghici, Stoi-
cu Văduva, dr. Traian Comorovsehi şi Vasile Grigore Sţjar
bură. Pe fota n1r. 6 lt. col. Liviu Steişanu, căpit. Gheorghe
Gheorghiţ·oiu, îrwăţător Ion Pupăză, Dumitru Frumu·şescu, . lt.
Vintilă lo.neSJcu; pe lista nr. 7 Ş.~efa.n Băbădu, Ion Lupes·cu,
Miha.il P-opescu, Grigore Irod şi Grigore Brînzan ; pe lis1ta nr.
8 Gheorghe Tuţu, Cons·tantin Dră1găinescu, Simion Teodor~scu,
Nico'.·a·e Vanesice. Aici avea.u propuşi pe Gheorghe Tuţu pen-
tru Sena·t. 50
Tn judeţul Olt pe '.ista m. 2, membrii sfatului negu·storesc
(cu semnul circomferinţă tăiată de un di·ametru) propuneau
pentru cameră pe Mihail Căpă1ţineanu, pe M. 11'.iescu, Radu Po-
pescu, C. Dia1conescu. 51
În judeţvl Mehedinţi, au mai depus liste, socia.liştii Liga
a 0 nfsemită, lndep·enideinţei şi B.M.T.-ul. 52 în judeţu'! Vrlcea, Par-
tidu•! ţărănesc şi al armoni·ei socialiste, care pr9punea pe lista
nr. 4 pe Enache de :·a o:t, H.C. Mă:ineanu, Pe·tire Popescu, To-
ma Niţu·lescu şi Iorgu Giuran. 53
Ni se pare că trebuie .men.ţionată preze.nţ.a. lui Miron Cons-
tantinescu pe lista nr. 4 a partidv'.ui iorghist de la Gorj, al
lui Grigore Cri•stesicu, Nico:ae lo1rgo, C.D. For.tunescu, pe lista
io.rghistă de 1 :0 Dolj.
La caimp·a.nia el·ectorală din a.nul 1927 au par.ticipat şi for-
ţe·le democratice fi:nd reprezentate prin candidaţii Partidu'.ui
social democrat şi B.M.T.-u':ui în judeţu'I Mehedinţi. P.C.R. ;:e-
galizat în a.nuil 1924, a înţe1les participarea sa la ailegeri Îll-
bi·nînd munica i'.ega·'.ă cu muinca lega::ă, oreînd, conducînd şi
îndrumînd numeroase organizajii de masă. Cea ma.: importa:i-
tă, aşa cum am mai arăta.+, dintre acestea fiind B.M.T.-ul, or-
gan:zaţie din care fă.ceau part.e comunişti, so::ia.!-democraţi şi
memb:1ii de s•înga din P·artidu! naţional ţărănesc, orghist e•!c.
Campania e 1 lectora:ă a început încă din luna. mai 1927.
în :una iunie, toc.te pa.rtidele şi g1rupăorHe şi-au definitivat pro-
blerne·'.e şi-au rea·:izat alianţe•le în vederea obţiine·rii uinei vic-
torii.
Parti·dul Nationa1! Liberal a· da.t numeroase apeluri către
a'.egătorii din fie·care judeţ. Astfel, ziarul „Tribuna" diin 5
iu'.ie 1927 îns·era ape'.ul că~re a.'.egătorii mehed:n.ţeni. „Cu ·ră
dă·cinj put·ernice şi adîncii în trecutul .neamu·:ui nostru P.N.L.-ul
a îmbră'fiş·at cu gr:ja lui ne·:;tăvi1'.i~ă, toate da.sele so•cia.le. Să
te·ni'.or le-a da.t pămî·ntul cel atît de mu:t preţuit din trupul
tării ... le-a da·t şi drept de vot obştesc, egail, direct şi obliga-
tori.u... Pe munci.terii de l,a oraşe i-·a lăsat să se oirganizeze
în sindicale şi societăţi ... e~c". 5' Dacă a.na!iză<m acest extras
din Ap.e:ul către alegă.toirii mehedi.nf'eni, obervăm că iiberai:ii
se prezenta.u pe arena poli.tică cu o operă plănuită cu mu.te
făgăduie·li şi împ'.ini.ri aievea, căutînd să amăge.ască şi să ră
pească vo·turi:e locuit·o1ri1!or judeţei:or OHe,niei.
De asemeni, ei· promiteau· a·'.·egeri '.·ibere, iar prin scrisori
deschise şi prin ordine ai:e Minis.terul·ui de ln;~erne către pre-
fecţii judeţelor, (îmerate în pagi.nile ziare:or) căutau să se
di1scu~pe, să dea un răspuns învinuirilor primite.
Naţional-ţă•răniştii, p1rincipalui p·adid de opoziţie şi-a defi-
n:tiv·at programu1! şi profitînd de faptu·! că nu era inică j,ntinat,
în fota opinie·i public·e, promi·tînd mu:t, au căutat să-şi forme-
ze a,deren:i în mas·e.
ln manife·stul din 20 iu-nie, semnat de Vi·rgil P·otîrcă pre-
şedin~e1le P.N.T. ·din judeţul Dol, adr·esîndu-se ţă·rănimii, ţă
răn:ş.ti.i se ri1dicau „îmP'Ot·riv.a so'.a.viei p;reg•ătită de Partidu: li-
berar0 55 chemî·nd la mobilizare·a totală pe cei de la. sate pen-
tru că „de vor da greş nu le vor mai rămîne decît să-şi scu-
ture opinci'le de pu :'ber·e şi să se mute în a.lt9 ţară". 56 într-un
1
a1:t manifest ei se pronunţă pentru ap1!icarea cin·sti~ă a legii

-agrare, pentru întărirea a.griculturii, pedepsirea jefu:.torilor bu-
ou:u.i pub!.ic, pentru desf·iintarea c·amere:or, ocrotirea şi încu-
raja·rea tuturor celor ce muncesc, respecta.rea drepturi1:or ce-
tăţeneşti, r·epartiza.rea dreaptă a impozitului,· p·entru apăira·rea
mun•citori~·or împ·otri.va exp!·o.ată·ri·i ş~ nedreptă;ii. 57 în ziarul
„Ţărăn·istu:I" din 9 iunie Partidul naţiona·I ţără.nesc îşi prezenta
p•rogiramu1l care era compus din 14 puncte. ~ 8 Prnnuntîndu-se
pe•n.tw o „cu·rată ·legalita.te" pentru o „Românie mare, liberă
şi nea~·îmată", ţărăniştii oăutau ca înscriind în progrnmu1 l său
dorinJele maseilor să po.ată objine pute rea. înlă.turînd pe libe-
1
ra·!i. 59 Toate aceste puncte ai'.·e p1ro·gramu'.ui !·or core·spundeau

inter·esel·or ma,i mu'.tor categorii şi pături socia.'.e. Era fre·:::vent
obiceiu1! cîn·d partidele burgheze p.romiteau şi dau ma! mu!t
268
dedt pote·ciu îri ·riicrm-eritul î:n ca.1'e se: aNou ·rn opozi)i:e ·pentru·
a"si forma o .aderenţă în ma·se, !air în momentul dnd pute•rea
eira în mîinile lor, uitau cu totu1! de ace:e puncte care de fapt
loveau în, interesele lo·r de c'.asă. ·
Parti.di.J·I Poporu''.ui fiiind partidul ce se afl.a·se cu cîtva. timp
în urmă la cîrma ţării se prezent·a cu un progrnm învech=t, cu
falma p•airtidului ce ·nu-şi respeda.se promisiuni'.e. „Ţara. se gă
seste la r.ăspîntie" 60 sciriau ei în manifestu1I p·rogram în ca.re
a·r6tau că libera:ii şi-au pie:rdut popu:ari•tatea i.niventî.nd gu-
vernul u1l Barbu Ştirbei pen1tru a. putea să ia.să „din stmea gra-
vă în care se a~:au". 61
Pmtidul iorgh:st ave·a inserat în P'rog1ramul său faptul că
se prezenta la .ailegeri nefiind în'.·ovă1ră.şit nid cu libern:ii nici
cu ţără.niş.tii, „singu·r luptî.nd pentru lege şi drept·ate". 62 El ape-
la. la ace·i oameni pa.litici pilinj de „devotament - şi de sacri-
fi6u şi la acei oameni săraci şi prigoniţi cu inima curat<ă şi
fruntea sus". 36
LANC ern p.artidul care se p·roih.unţa de·s·chis împotriva li-
bem'.i•:or care î~pireună „cu j:danii d:n băncile :or vă specu-
lează şi vă pun !a.ţuri'.e de gW'. Acest partid nu a. avut de:-ît
un număr infim de voturi în Mehedinţi, si1nguruil judeţ unde
şi-au depus candidaturi pent1ru cameră.
ln a.ceste alegeri Blocutl Muncitoresc Ţărănesc, care re-
preze:n.ta „Frontul Unic ail mu•ncitor,:fo.r, ţăr.anilo·r, funcţi'Jnari
lor. si inte!edua!i'.or sa'ariati, mese.fi.a.silor si rri.ci'.or come·rci-
anţ.i; pensionar'ifor şi inva'.i~i'.o·r şi al tuturo·r minorităţifor nac.
ţion·a~:e' 1 , 64 dore·au „lup.'.1 a comuniă pentru înlăturarea. exploa-
tăr·ii şi a·supriir 1i tut•uror str.aturilor muncitoa·r-e de la. oraşe şi
sate, :up~a comună pen~rn doborîrea regi1mui'.ui rea1cţi•onar al
o'iga.rhiei". 65 B.M.T. formu:·îndu-~i c~a-r dorinţele, a in.trrat în
cont-radicţie. cu reprezentian'.ii burgheziei, care loviţi fiind în
.ntere~e1le !or, au in~erzis adu•nă-r:~e şi a.u confiscat programe-
le. Anul.a-rea cons~i.'utino1r şi a leg:for libernile, precum ~i a tu-
turor ,legi'or anfrnunci'oreşti şi an'iţăr6neşti, învo•ie'ii:o·r O·!=Jrl-
co!e, antisindica'.e, împotriva. grevei, a lui T~ 1 ancu laşi, le·gea
Mî·zescu, legea învăţămîntu'.ui oa.rticui:ar, restab:li·rea, garnri-
tarna şi lărgirea drepturi '.·o·r şi libertă;ilor muni.:itoreşti .şi ale
1
rri·nori.~ăti·!or naţion.a'e, desf;!n·ta•rea s~ării de asediu şi O· cen-

zurii pe tot cuprinsul ţării erau dorinţe1 :e claseilor munci~oare
şi EJ·'.·e ţ-ă.rănim:i sărace. 66 B.M.T. se pronunţa pentru asigura~
·rea dreptu:ri:or desei muncitoare de a-şi crea. Qrqanizatiii po-
litice şi economice, .se pr6nun~a pentru a legeri. libere, pentru
1
constituantă pe· baza sufragiu~ui ·universal, ego.I, proporţional,
'169
direct şi secret. Chestia agrară şi fără·ni.mea forma. pu·ndu1l 5
d'in prog1roamU1l său. Se pronun.ta· pentru expropierea. tota·'.ă a
întregu1:ui pă1rr•l.nt pînă oia 50 de hedere, predarea. ·şi di st, ibu-
irea f·ă·ră· p1:a.tă a· acestu·i pămînt ţărăni1mii muncitoare, atît cit
poate ·lucra· şi ciit îi este nece~a·ră pentru infretiinere. 61 DesFin-
ta·rea janda111meriei, si.gvran.ţei ~i găirzi'.or comuna;:e, păs;~ra.rea
ordinei pub'.ice de militi•a· popu'.a.ţiei mun.citoa·re, nafion•a:lizo-
rea bănic:iibr, minelor, uzii1nelor, fobricilo.r etc., erâ·u prezenta-
te în alte două puncte : B.M.T. se pronu1nţa. pen~ru a·jutorul
din pa.rite·a· statu·'.u.i a coop.eriatirv·e'.or muncitore·şti şi ţ.ără 1MJŞt•i
pentru mă•suri î1rrpotriva lipsei de locvin·te, pent.riJ impezitele
:nidirecte desfi.i1nfa1te etc. 68 în punctul 9 at prog·ramului e1~.01J
p·rev.ăzute 8 ore de muncă şi a săptămînii engleze. Ajutorul şo
merilor, o·orotirea femeii li cop ilu1lui, legitera.r~a con·si!ii1lor
1
muncitoreşH, cooperat1iive!e munic:i.toreşti şi tărăneş'ti. El se pro-

nun.ţ.a pen~ru o po:!i.tică de paice fotă de toate popoair·e•le vec·:_
ne, pen~ru un guvern mun·citoresc-fărănesc, împotriva repre-
~ent·anţi'.or ol·iga.rhiei· stăp:jn,itoare. 69 Tn z·i·arul „înainte", organ
al Bilocului muncitoresic ţărănesc, eir·a înserată p•r<>punerea co-
mitetul1u1i1 cen.tral 01! B.M.T. di·n România că"1re coilv:t.etul cen-
trd cil P.S.0., pentru „Front unic al munci.i". 7° Conducăto.rii
Partidului Social Democrat au refuza~ î•ncheierea Fron.tului
unic cil munc:i, fapt care a mă1rit şi mai mu:lt succe·slJll libera·:i-
lor în a·'.egeri. Guvernul .Barbu Şti.r'bei .nu era dedit o abi·:c5 di-
versiune pent·ru concentrarea, tu.turor forţelor burgheziei în-
tir-un front unic de luptă, ia·r Partidul· na.ţional ţoră,nesc ('dr.
Lupu) dovedindu-se a1l1iatu1l oligarhiei, muinicitoirii de la oraşe
şi scite „a.vea.u menirea i·storiică de a~şi strîn·ge rînduri·le înt.r•un
front unic de luptă hotă·rîtă". 71
„Trimiţînd în cameră şi Sen·at pe cei mai ho.tăirîti !uptător!
ai păturifor conduoătoare vom avea chezăşia desărvîir-şită a
continuării lupte•i pentru înilăturare·a· regimu!ui· o:,;,ga'.hic'; ero
conduzi·a priin. ca.re se încheia p.rogramul B.M.T. Prin ma·i mul-
1
te ma nif.est.e Comi~etul central a.] RM.T. dfo, care făceau p·c:'Jrte

1
Mihai Maciave~, Eugen Rozvan, Mihai Cruceanu etc. se pro-

nunţa· împofiriva al!egeri'.o·r f.ăicute sub sta·rea de a•sediu, sub
amenin•f,a•rea. hoionete!or, şi adresîndu-se tuturor gfopări 1 lo·r
şi p·artidefo·r muncito.reşt1i, chema. la luptă hotărîtă într-un front
un.iic, la ·răistumaire·a „oligarhiei burgheze". 72 B.M.T. va parti-
cipa 10 alegerile pa·r:ame1n~a·re di:n iu1~ie 1927 in judetut Me-
1
hedinţi, cu toa·te piedicile puse de P.art1idlJil libera·! şi de ce'.e-
270
Ja,:te pa·rtide burgheze, ară.tînd p.rin acea sta că nu p:er::!e-1
1
nici un prii.ei pent.ru apărarea revendicărilor ma•se+o·r munc:-

toare. Da.ferită cionfocă<rii programulu1i,, al ziaru·lui „Tinainte",
a numeroa.se:or barie.re puse de că:tre libera 'i şi celelalte
1
cercuri de dreapt·a, succeSJul obţiinut în a!egeri!e comuna·le şi

judeţene d·in. an1ul 1926 nu a mai fost reeditait.
A1!ege.ri1:e pa1rlamentme s-au desMşurat în condiţii'.·e stării
de asediu ins~itui.•e de guvern. În urma morţii re8elui Ferdi-
nand, s-a iins·t:ituit o regenţă - forrna:tă din principe1le Ni·co'.ae,
Miron Cristea, Patri·arhul României şi Gheorghe Buzdugan p•re-
şedinte a! Curţii· de Ca·saţie. în. wndi1ţiile noi crea·!e, pa.rt·idele
de opoziţie îşi vor intensifaa aeitivitatea; prin decforaţii, pr:n
presă mai a:'.es '.·iderii P.N.T. au dezvăiluit abiuzuri.'.e quverne-
lo•r !iberale, felul mm s-au desfăşurat alegeri1'.e din iulie 1927.
Aceste a!egeri a·u fost mai mult un simulaicru ne.reprezentînd
nici pe departe voinţa poporului. Pentru a ~i siguri de reuş·ită,
libern!:i au men.ţinut !a conducerea jandarmeriei pe genera:u I 1
D.avidog!u, fide 1I lor, care a recun l·a comp!'.•otu.ri, la ma:trata-

reo corpul,ui e'.edtora1'.. Din numeroasele telegrame, din dezba-
teri!e p.adamentar·e penku cameră, se p1oate desp.rinde în· pri-
mul rînd prigoana pe cam P.N.L. a instaurat-o mai ales con-
1
fira B.M.T.
Deputaţii ţărăniş,ti au aruncat Î'n faţa libera.lifo.r protestul
.lor arătînd că : „După război toate a•'.egerile s-a·u desfăşurat
liber, a·n1uHndu-se s!arna de asedi.u în timpu:! camp.aniei e :ec- 1
to•m'e - numa·i în 1927 s-a mentinut". 73 în conti•n.uare ei se în-

treba1u „de ce nu a renunta.t P:N.L. la sta•rea de a-sediu, cînd
s:ngur în 1922, j.anu,arie 30 a da~ un decret în a·C·est sens". 7•
Expli1 caţia, nu singura. de fapt, era acee·a· că nu se v·oia ca atît
în vechiul regat ca şi în Tran.s·i~vania, Ba·sa·rabia şi Bucovina,
să a 1 ibă loc a·!·eqe•:-i libere, pentru că opini·a pubf'..:că să nu-şi
dea votul partidului· car e se buwra de stima popoiru1lui. în pro-
1
vinciifo a:ipite Românie·i, ca în întreag.a ţară, s-au f.olbsit me-

tiode e'.e·c;'orn:le începîind C•U corupţia şi sfîrşind cu arestă·ri·le.
ln tei'.eqrama din 25 iunie 1927 cu nr. 12.766, co.ns1!1lierul
comun·at d:n P:·eni·t·a, Risip·iteanu anunţa· Mini•sterul de Interne
că „suntem al'.·unga)i din ofiiciu I primăriei de Ion Ro•sescu în a-
1
sii1stenţa p1re·f1orului P1leniţ.a". 75 într-o oilt·ă tele('.lramă datată 28

iuni e, preşedinte•le Pa·rt·idur!ui Poporului Do'.j, lzvoranu, anunţa
1
că fostul depurt·at şi candidat pe !:ista !or Musceleainu d:n co-

muna Tnto·rsuria a fos~ a.restat de janda.rmi şi .reţinu·t '.·a post 2
ore, confi·SJcîndu-i-se manifest.ele din ordinul şi în prezenţa. şe
fu'.ui de post. În C'ont,i1rw-are, se protest·a împotriva abuz•urilor
~71
şi ruga Minis,~ern: de l'nterne de a ob:,iga pe pre,fec~u.I de Dolj
să i,a măsuri împot.r:va măsurii!or ileg,a·'.e, ce s-au g 1 eneŢa:;z·:it. 70
Vi·gi1l Potkcă wndidatuil la Cameră a1: partidu:ui naţi:>na1l ţă
rănesc, anunţă Mini:1S1~eru: de Interne prin te:egrama 13647 d:n
3 iu':·ie că „emu împied:caţi să-~i facă munca de propia,3andă,
de cordoan·e de bătăuşi, i·a,r ma-n:festă.rile ţără.n:,site ~înt inte--
zise. De asemeni manifeste:e s•înt confiscate, i,a,r acei:i. la care
se găsesc sînt băt·uţi pînă la sînge şi în·a1int,afi din p·oslt ,„ pos.t
'.a camp·an:a de janda.rmi". 77 Pr,in a:te tel·egrame se anunţa i'1
c·omuna Ma,:u Mare, candidaţii pentru Cameră a1i1 Part;du.u:
p,opornlui, eru ameninţaji cu arma şi împiedicaţi să meargă la
se.cţia de votare. 78 Gaspar Botoşescu di·n comuna Pci·:i Do:j
fă.cea cuno·scu.t prefectu-'.ui că „cetăţenii paşni:,::i s»nt arestaji
împreună cu p•reşedintele băncii popuilare, înv:n,uiţi a foce po-
'.·it:că averescană". 79 Prin te:egr-ama d:n 7 iu:ie 1927 s·e comu-
n·ica M in;s,teru·:u.i de ln~eme că învăţătoru: d:-n comuna Bucovăt
1
a împuşcat în z;ua de votaire pe ai'.egăi~orul Aureii Enoşescu ră

n'.ndu-;I uşor. 80 Prin tie:l.egmma 11232 din 9 iu:ie se anu.n]'a d·JS-
ti,tuirea primari1:1or din judeţu1I Mehedi·nţi care nu erau libera·i
sau s:,Tpa·~izanji ai libera1'.ilo.r de căfre prefectu'. Trocan 81 ~i
în:ocui~ea lor cu consi'ieri :ibera:i. Virgil Gochină, fost depu-
tat, anunta Ministerul de ln,~flrne prin te:egrama nr. 479 d;n 1
i.unie că po•liţia din Strehaia - Mehedinţi ares.•ează şi ma'.tra-
t.ează z,i.: nic oameni nevinovC'ţi. 82 Vasi:e Rădulescu·, în nume'.e
1
Parti1dului N.aţiona1l Ţărănesc„ an•unţa Min·'.1sterul de Interne :a

4 iunie, „că întreg judeţul Mehedinţi este sub teroaire cum-
p!:tă. Oame·ni; noş.fri, sînt bătuji şi închişi, iar ca·se:e noa·slre
ata,ca"e de bă7ăuşii guvernului. leşiri1!,e din om~ c·ompl'.ec~ opri-
te, împ;:,edicindiu-se ca,ndidaţii de a ajunge .·a loca:uri:e de
vof7'~ 5:J Preşed;nt,e'.e orga·nizaţiei Mehedinţi LANC, Gogon, pro-
testa cu tio.ată energ.i,a contra măsu.ri'.o,r „airbitrai'.e ·luate de
auto.r:tăţile adm;.nistmt1i1ve din Mehedinţi care a.u opri.t ieşi,rea
din ornş a candidaţifor expoz·;·tie,i. 84 Avocatul severinean Mi-
hai'! Pope,scu, wndidat a.I LANC, anunţ.a Miniisteru! de Interne
în 3 iunie c.ă „'.a centru! de votare Devese: Mehedinţi, coman-
dantu1! gărzi1i căpita·nul Severineanu i-,a .refuzat intrare.a în lo-
calu·! de V10t, împi,ed:dnd orice p.osihi:it•ate de a, aduce ·la cu-
noştinţ-a preşedinteilui secţiei de ai:egător, ca:wl de faţă. 65 Tn
comuna Butoieşti, judeţ.ul Mehedinţi, în zi•Ja de 6 iu:ie a fost
arestat D:,nu Toma, oandida~ a1l P.N.T. 86 Telegrama lui Căpi-
tăneanu către /V\inisteruil de Interne, tr1i1misă din s:a·t:ina, a.nunta
că deputaţii opo;::ţiei sînt op,riţi la inkarea în sate şi trimişi
272
înapoi sub stare de are·st". 87 Teodo1r De leanu te:egrafia lui
1
l.G. Duco, în 6 i·uilie, că o teroare neîon:chiiipiu:ită domneşte :n

tot judeţu·! O:t. Foarte mu·lţi diintre alegători şi di·ntre candi-
daţi sînt bătuţi şi schingiuiţi, îniciîrt mu:ti dintre ei s-au a·scuns
în păduri f.i,!nd ameninţaţi cu moartea. Cărţi1 :e de aiiegătorj re-
ţinut·e tutu·ro·r 01amen1i1!0.r ce emu bă-nuiţi a nu fi sprij 1 i1 ni~·ori ai
g:uvernul·ui. 81 Teodor Oei.ea.nu într-o altă telegramă cu nr. 145,
d:n aceeaşi zi, dădea 1:istia ce1lo·r arestaiţi : „Ion Săndu·lescu
primar la Drăgoeşti, Radu Piscan primar !a Ciomăgeşti, Pa vel 1
Vi~a'f'les::u fost revizo.r şc01la1J", Ion loneSiCu învăţăi'or ~a De1len,;,

Ion Stoirnsic·u învăţălfio·r l•a BăMneşti, fostul sena,tor Frumuşe·scu,
Gheorghe Preda Deileni, Consta·ntiiin P,j.rvu•'.escu Deleni, F1!·orea
Nico!e·scu din Oteşti, Miarin En1escu, Gheorghe Meianu, Gri·-
gore Meianu, Dumitru P;iscan, preoum şi mulţi alţii care zac
a•restaţi în a.resturi·le secţii!lor companiei de ja1ndanr.1i1. L9 Pre-
fectu!: de o:t print•r-O te'.egramă se·cretă anu·nta jandarmerii~e
din plase să ia măisuri u·rgente pentru c.onfismrea :ziioru:luj
„Ţărăni'St·uil". 90 Gheorghe Mironescu anunţa Mi.n·istew: de ln-
f13rne în 17 iu1lie că l·a Ca rc•a l - Romanaţi sub protec:ia pa:;_
1 1
ţiei, agenţii c1:ubu1b ~ibeml a·u atacat şi lovit în cursu>! n·opţii

pe a•'.eg.ăt•Or•i în plină strndă, urmă6nd mai a'.es pe cand:daf.i
P.N.T. La Corabia şi î'1 regiunea de sud .a judeţu•lui Roma'llaţi,
ci-rw:a.ţia vehicu'.·ebr neautor~zate de administraţie, împreună
c·u candidaţii P.N.T. era stric~ opr1i1tă. 91 Ni•co'.1ae Teodorescu
wndidatu1l Partidului Tărălflesc cmunt.a Min·i·Siteruil de Interne că
au~odăţi~·e l·oca1le au· secheSltrat arbitrar ma·şina organiza.ţiei
P.N.T. di·n C1aracal împiedjdnd circulaţi.a şi propa•ganda ţără
nişf'.cr în judeţ. 92 Profesorurl Preda Zii·anu candida.~u: Partidu'.u·i
Naţion·al Ţărănes:c a fost a·~a·aat pe şoseo în dreptul comunei
1
Pădueni de c.ă~re primarul comunei Brâncoveni, lain.wle•scu, şi

libem'.!i împreună cu o ceată de bătăuşi. 93 De asemeni, de-
'.egajii Partidu'.u1i No•ţional Ţărănesc, Coroganu şi Miha·i Iones-
cu, au fost împiedicaţi de o participa la constitu:r.ea birouri1:or
eleotom'.e şi de a păfru.nde în satele Brîncoveni şi Soponita -
Roman.aţi. Ca·ndidatul Part1idu•'.ui naţion1a•I ţărănesc,
91
Marin
M;hăescu, telegrafi,a în 14 iu!.ie lui l.G. Duca,, semnalîndu-i fop-
tul c.ă e1I a fost arestat chiar Î•n centruil ornşului '.îngă '.oca'.u·I
de vot de către liberali )iar ca·sa înconjuro·tă de bătăuşi şi ja·n-
darmi". 95 Mati'.da Şerbănescu prt.n telegrama din 1 .i.unie 13607
ainunţa că roţul ei, Nico'.ae Şe.rbă,nescu, directorul ş•coa·lei Ză
treni - Vî'.cea a fost „bătut pînă la sînge î1n curt·ea şieoCllleii·, ~î
rît în pulbere, faţă de ja.nda·rmi, primari şi preof;U': Grigore
27:3
Opran". 96 Secretam! Partidu:1ui Naţional Ţărănesc re,=i:,ăma M1-
nisterui:ui de Interne faptul că i'a·ndarmii a.u oprit delegajia ta"
ră1nristi1lor de a intra în comunia fii,lesti - Vîkea·. 97 Nume·roase
telegrame V'enite d!rn Tîrgu-Jiu anun 1ţd de ·asemeni abuzur·:,le nu-
merocrs·e a'.e liberaililor. 98
împotriva forţefor democratice·, a P.N.T., a· P.S.D., abuzu-
rir'.·e a,u venit nu n1umai di·n pa.rtea' l1ibe·rra1li:\o.r dar şi di,n P?rt~Ci
ce!or'.,alte p·arrt1ide de opoz·i1ţie. Prin te1legramele din 24 1un:e,
25 iunie către Ministerul de lnt·erne se anunţa că în judeţu·!
D·o1lj (Craiov·a, CaJafat, Bă1ileştii), Mehedinţi (Turnu Severin
Strehaia), Olt (Sfotina), Romana-ţi (Carac-a·li Ba·:ş), Vi''.ce1a (Rm.
Vr:c,e·a, Drăigăşa·n.i), Gorj (Tîrgu-Jiu), progrnme·'.e şi ziarul
,,înain~e" cu Progiramu1: P.N.T. au fost confi1 sc1ate. 99 P:r1in p1'.în-
gerea1 din 14 iunie 1927 cu nr. de înregistrare 12.675 -a B.M.T.
se arntă că la· Crraiova agenţii, siguranţei au confiscat con-
vocările h'.o,cul'ui, convocă:ri ca.re nu co·nţi,neau „decî't ora şi
ziva adunăriri membriil-or aceS>tui comitet". !00 De asemen;, se
menti·ona că în11runirile Bl·o·cului Munc.i,toresc Tărărnesc erau
,i,nterzise în toate loca'.ităti'.e d!n t·ar.ă. Se cer ~estituire·a mani.
feste:or; libertat·e1a întrnnfrifor, el'.rfberarea. mu·ncito.r!.:or ares~aţi
şi pu1t1i·nţa de a ră 1 spîndi gazeta B'locul1ui ,,înainte". 1a1 Condu-
cerre·a B.M.T. dim Crni10Y.a redama imipec~oru+ui de sig,uranţă în
6 iu'.1ire că organiz·a,P.a domnie,i s.a1:e a. confi1s.ca1 convocările,
zi1awl „înainte" şi programul. 102 Ilie Dia·conescu, Gheorghe
T1ipa au fost arrestaţi, eionfiscîndu-li-se manif.este'.e b!owlui pro-
gramul şi zi·aru1l „înainte", se aTăita· într-o telegramă de pro-
test îmeg,irstrar~ă sub nrr. de 13498 cu data 27 iunie. 103 Mihai
Crucearnu rec!a1ma prefectu:·ui de Dolj faptu1l că întrnn:rtle
B.M.T. erau interzise, ce1rînd să se ia măsuri urgente pentru
intrmea în :egalitate. 10" Organ,iz,aţia B.M.T. MehedinJi, prin
numeroas.e p1:înger1i şi ţ,e:egrame, ară,ta teroarea lra care era
supus Bfowl în a•cest judef. Z!arurl 81'.ocu'.ui, programul şi ma-
nifeste·le ·au fos.t confirscate, iar întî'.niri::.e al'egăitori:or cu candi-
da-ţii interzise. 105 Tn judeţu 1 I Vî'.rcea ziarul „înainte" şi în,truni-
rile Part'idu1:u1i· S.o6al Demo·cra1 au fost interzise. 106 •
Procedura fo:,osită de liberali în aceste a:ege·ri, ca de fapt
şi a ceforfol,te parf'irde bu.rghez·e carre deţineau puter,e1a po:iti-
că în moment u1I cînd se organizau ailegeri, este demasca,~ă şi
1
de un manifest a1I Pa:rtidui:ui naţionaJ ţărănesc d!n judeţul Gorj,

unde se spunea : „Respingeţi băutma cu care agenti1i :ibeira:i
vă îmb:e, respingeţi de a'semeni şi ba,nrii pe care vi1-i oferă". 1" 7
Te,ama de felur: cum vor fi organ,izate a.legerrile din iu'.ie 1927
274
a fost exp:rimat·ă şi la Con!=lresul Pa-rt1idu.lu,j iorgh!st ţinut în
26 i1unie î·n soii.a Te·atruilui Mi1:eS1Cu din strada Unirii, 108 I.a ca·re
·au pa1riticipat cai de1le·gati ai judeţu!.ui Gorj : Victor Da1nie1le·scu,
Mikon Co1nst•a1ntlinescu si 11'.ie Bcde1s.ciu. Ai·ci s-a· a-rătat că Fbe•ra-
lii pirin promis·i·uni·:e lo.r demag:oqii1ce - îndep:iniriea nevoilor şi
restabili:re·a situ'Clţiei finoncia1re 109 - nu vor putea• să obţină
n umăruil de voturi suficii ent pentru a p·ă 1 s.tra conducel!"eo· poli-
tică si de aceea. vor folosi si metode nepermise. 110
Despre fefoil. cum au decurs afager•itle p·arlaiment·ar•e din
iulie 1927 aflăm şi din discuţiile, contradicto1r:ii· uneorii, aV1ute
în Parlament, oînd deput-a.ţi·i ţărăneşti au condamna~ metode'.e
folosite de libernli. lin şedin·ţa din 20 august a· nou·'.ui1 pa,,.1'.1a-
ment, după eva•cu·orea diin 51afai de şedii·nţe a cel:or care nu
emu deputaţi, s-•a .tre:c.ut !·a disicu~orea· rezm:ttiatefor 0 1legerifor
din judeţe·le 001:.i, Romanaţi şi Olt Desi s-a arătat că „a!eqe-
ri1le s-a1u desfă.surat conform a rt. 102 din ·leqe·a .e.~e.:.to'l"at'ă", 111
1
rapo·arte·'.e din. ca·re rezul+.a că din ce'e 7 F1st·e de candidaţi

preze·ntate au fo·st aleşi 10 deput·aţi, au fost luate în d'.1sc11tie
de Virg·il Potî•că, care si-a susţinut contes+aţi·i·:e p-riin exemp!.ifi-
cări de'.·oc ·lipsite de import·an.ţă. 112 Tn ju·deţe!·e mai sus men-
tio·na1ae s.-iau fo:l.osit metode de i1ntimidar·e şi cornpţie a mase-
i.or, comi:ţîndu-se î-n·căikă•l'1i ai'e requ'.amentufoi· p,:lectoiral. popu-
!a+ia· fond „pur şi simp'.lu comMnsă (schin!'.jiu:tă) să-şi d~a vo-
tu•:". 113 Tn continua•re, Potî1rcă orăf.·a că .,oolit;ca. quvernu'.ui A-
verescu foţă de mas·e·le popuilare a fost continua.tă cu me'od3
ma·i a.spire, cu U•n aparait .adm:nistrativ rn·ai perfectiionat", ,„ de
cMre ~uvernul Brătianu, guvern care o dat dovadă de r- - · '
c~a1ră viz~i.me tramformînd „bîrne''.e de susţi·ne·re în ce'e de bă
tău~i, ciare opre·au intorare•a în safe si în comune a oooziti -
ei".' 115 Tn sedinte!e zrilelor urmă~oa1re s-a arătat în c'uvîntu·I
depu·taţi·'o~ - de opo:zi~ţie - că în Oltenia, ca de fapt şi în
ce~el·a1 '.te regi•uni ·a'.·e ţării, au fost cazuri cînd deputa1ţii t6ră
nişti erau se.chestrati, arestaţi. Erau daţi ca. exemp'.u, V:rgi·I
Po'îrcă din comuna Magla'Vit, 116
N:•co'.1ae lorqa în comuna
Bechet 117 etc. S-·a folosit din· p·lin metoda bătăi\ nefi.·ind scu-
tit.e nicii femei1'.e, băfrîn:i si nici cop:;;.. Asemenea cazu•i s-a•u
semna1'.at în toate comune~e judeţe.loir Dolj, Olt, Romanaţi (Că
lugăoreni, Vîrtop, Verb:ţa, Trufeze.,i, Beche•, Ceta.te, P"enita
etc.). 118 Tn judetli: Romanaţi, R01du. Ciobanul a fa.st bă1tut în mij-
loclJ11 omşu'.u1i Caraca.I. " 9
Pentru a jUisitifico bătaia, - se spunea de către deputaţi-,
libem'.i! au fal·s·iifi1cat un mainifest „hpotriva guve~nu·lui", a-
275
restînd pe toţl purtătorii acestui manifest, ce îl purta·u fire sh"e·
wrnt în buzunar de către instigaitori, fie înşe 1 :a.ţi de cuprinsul
lui. 120 Metoda ap 1 !icării bătăi1i' pe scară ge1nera!.ă fo 1 :os:tă în
aceste a•!egeri reiese şi din ordinu'! 929 din 25 .iulie 1'727, în
care se spunea într-un sfr: foa.rte sugestiv: „în· acţiuni de mîn-
gîiere ale partizani1'.or, jandarmi'i' di1spăr1eau, iar în ce l.e con):ra-
1
re apăre·a 1 u". 121

în iudeţ·u·I Olt a fost bă~ut Constan~in Stoicules::u din co-
muna Bă:ăneşt-i, ia r Emi': Băcanu, lovit în cap şi lăisat în s:are
1
de sin·copă (:eşin) frei ore. 122 Radu Popescu din Vă::eni a fost
lovit în cap cu ciiomagul în timp ce Consit·ant:n P.opescu avea
capul spart de o l·ovHură de bită. 123 La s:o1tina, 20-30 de ale-
gători au fost „snopiţi" în bătăi, piri·ntre aceştia număr'nidu-se
Constantin A:exe, Marin Ionescu, Marin Druţă, Marin Sirtan
etc. m Libera·l: i1 pentru· a-şi ajun9'e scopul, nu s-a·u dat Îi1 lă1turi
0
n.ici de '.·a. a·sas:nate. Marin Rădu'.escu secretar de p·'.asă în Spi-

neni, căruia încă de sub averes·cani i se promisese moa·~tea,
a fost trecut în lumea cel·or drepţi, 125 a 1 rătă Virgi1: Po~îr·că în
discursu·: său.
Arestări'.e s-au înmu:ţit, încît oameni1i nu-şi mai comuni·c·au
nici gînduri,:e între ei. Neg·us•.orul Roşia din Moţăţei, Ni~o:ae
Roboţean·u din cet ate, mornwl C. Anasta·siu din Giubega, î11-
1
văţă-torul Ionescu di.n Ciorăşti. învăţătorul Gabri1a·: Musca.logiu

din Dobreşti ca şi mu,:ti a 1 l.ţii ,au fost arestaţi şi duşi d:n post
în post pîn.ă la Bucureştii. 126
Deput'afii ţărănişti au arăt·at în cuvî·ntările lor din şedin
ţe'.e adunării Camere·i că în timpul alegeri''.or din 1927 a fost
d:strns mat·eria:u,: propa.gandistiic al pa·rtide!or de opoz.i·jie, fo-
losindu-se intens jandarmeri·a. „Amestecul jandarmi~or fădn
du-se pe o S·cară intensă, lucrînd moii mult noaptea, iar cînd
au lucrat şi ziua au făcut şi l,uorur·i pe care nu :·e-a·r putea
face n·i-ci o armată de ocupanţi contra celor mai reca'.ci~mn~i pa-
trioţi. 127 La Craiova, au fosit dărîmate gardUirile pe ca re fuse-1
seră Fpite afi·şe ·ale opoziţiei, lucru confirmat şi de numerna-

se'.e fotografiii luate la faţa lowlui. 128
Di'n documentele cercet'Ote reiese că amesit·ecul a rmatei în
1
acestie ailegeri parlame·ntare în o:tenia ·a fost af ro.ape minim,

cu toa·te că în j1udeţul Do l.j, doi loootenenţi, unu din Regimen-
1
tu! I Do:,; a'.tul diin Reş·imentul 31 Ca'.afa.t, s-·au opus la dispozi-

ţi·a dep·ut atu:ui libeirai.. 129 La sie:cţi1a Dobridor a fos.t repa·rtizat
1 1
comandantul gărzi 1 i·, loootenentu l Păuin Gheorghe ciare a pus la

1
dispoziţia liberali:or so 1 ldaţii ce au a·restat pe de legatul ţără-

1
276
nişti!or, avocatu1: Nicolrae Fortunescu din Craiova, e'.iberat nu-
ma,i după intervenjia biroulu·i, de votare. 130
Des~ul de sugestiv es~e şi pamEetu: edlat de ţărăniş~i :
„su,~:ă-1 bade fără mi'lă
Că de n u-1 repezi mai tare
î;i va pune bir Vint·i,'.ă
Şi pe lună şi pe soare" ... 131
în timpu1! ciampanii,ei e1!.ecto:rale ţ6răn1işti1i au editat l1a. Cra-
iova un rrian:fest adresa·t corpu1!ui electoral, în ca.re se ară-ta
că '.ide6i lor sînt C. Arge~oianu şi Virgil Potîrcă, oameni care
au lu,a,t şi vor lu,a ati1tudi·ne împofriv·a metodefor dure fo:os.ite
de liher·a':1i1. 132
Gu toate că în cuvîntul lor - înserat în dezbateri'.e par-
lamentare - deputaţii libe1r1a,l.i au arătat că numeroase1le con-
test·aţii n,u ar ave,a o jus'.ifieia,re, fiind neîntemei,ate, da,~odn -
du-se totu,I ing1er1inţefor e1le-ctora+e, cert rămîne faptu1I că dato-
ri-tă :1ipsei de popu 1 :ar1 i~a 1te, Partidu: 1'.iberal este nevo:t să fo'.o-
seias,că me.tode de cons~r1ngere. Problema raportu.:Ui d:,n're rea-
litate şi ficţiune, trednd limit·a dintre teorie ~i pria.cti:că, a
jLJstif:ic,at adevăruil incontest·abi1I al încă-licării pr,incip1;.:.:,or de-
mocratice, încăkaire nejustificată de mu l,titud:n,ea airgrumente-
1
lor şi considerent1e'l·o1r de eficienţă. Si,tuînd c.ateqoria ca,uz::i.::iită

ţii în r1 aport cu conţinutul său obiedil\/ şi subiectiv, vedem izo-
tmea artifi.cia1'.ă din punct de vedere a teoriifor Par~1iid11lui '.i-
beral, care în,cepuseră deja să devină perima•te, şi ca-re, tre-
buiau susţinute au forţ-a.
În ziua de 7 iu·:ie, a 1 !egă1torii s-au p·rezentat 110 urne. R.e-
zu'.tatuil a fost fa.vorabi1I p,a.rti·du1!,u1i nationa1I liberai!.
f.n jud 1 eţul Do!j, naţiond- 1 '.1:bem:ii au primit 31500 133 vo-
turi, n,aţiona1'.-ţărăniştii 7450, Partidu1l Pop·orului 650 voturi,
Partidul independent 761 de voturi, ,ja:r Partidul iorgh~st 924
votu·ri. 134 Au reuşi,ţ la a'legeri'.e pentru Cameră u1 rmă~ori<i : Ar-
geto.ianu Com:ta,ntin (naţional- 1 '.ibera1!), Bulat Gh. (tă~ănesc
pur, avow'), D;uvara M,:rcea (naţional libe··a'., avocat), Po-
pescu Do'j (na.ţiona'.-,!ibernl, avooat), Popescu F. Ioan (naţiona~
libe··a·', avocat), Popi·l:an N:co'ae (naţional-'.ibera 1 , avoca~), Po-
tîrcă Virgil (nafionaHăiră1n1is,t, a·vo1 :1at), Saban - Făgeţel C. (na-
ţiona,'-:ibera!, d:rectorur'. Societăţii Române Craiova), Sesci,oria-
nu N. Com~·an~in (naţional-,!ibernl, a,gricu'.tor). 135
în judeţ11I Gorj, au fost înscrişi p1entru Cameră : 40958 a:e-
gători; dintre aceşti•a, a 1 '.1egători votaţi au fost 35 695, voturi
277
nule i59, voturi anufote 483. 136
bin numărnl totei! de votu·ri d.1n
judeţ naţiona1l-1:ibera1:ii au primit 21 089, naoţion·a1: ţărăniştii
12.316, P1a1rt.idul Poporu'lui 249, Partidu'l i.orghiist 722, i·ar P·arti-
diu1~ indepeinden~ cu cele 4 fote prezentate 854 de voturi (53,
196, 54, 551 }. 137 Au reuşit următorii c·andiidaţi : Iun ian N. Gri-
gore (naţiona1!-1 libeoral, avocat}, Nicodi:n I. (na·tiona1:-:1ibera1I, avo-
c•at}, Mihu1'.eţ Nex·a:ndru (naţi·onal-1liberal, avocat}, Neamţu
Comtanfn (na.ţional-:ibem'., rentier} 1:10 Se observăi că '.ibera ii
au tirimis ca depu.taji în cameră pe toţi p·atru ca·ndidaţii a·:eşi.
în judeţul Olt, au fost înscrişi 33.769 de vot•a.nţi, dintre
ca·re .au votait 31.081, voturi anulaite fi.ind 64, :ar nu'.e nici u-
nul. 139 Naţional-1libernlii au prim!t 30.769 voturi, Part.idul P•opo-
rn:u:i• 22, Membrii sfatu1:ui negustores•c 122 de vo~uri, na.ţional
ţără.nişt:i 97 de votu.ri·. " 0 Au fost aleşi pentru Cameră urmă
1
tori•i c·andida;i : Alimăineş·teaniu Al. (na1ţiona1:-•:ibernil, propirie-

t.a·r}, Alimăneşteanu V. (naţional-1 :ibeml, propri•etar}, Colibăşeanu
Eugen (najiona:-libernl:, propriietar}, Tomescu A. Ion (naţional
libeml, ·OVOCat}. '41
în judeţu•I Mehedinţi, a·u fos·t îns.:rişi pentru Cameră 63342
de .a:egători. Dintre aceş1ia au votat 54.628, Vi·:id anuilate 145
de voturi, ia1r nu1le nici unul. 142 Naţional liiberalii au primit
47.107 votuiri, Na1j"iona1I Ţărăin·iş~i1i 4056 vot•uri, Pa•rtidu1I P-:poru-
l·ui 706, Liga antisemi.tă 955 votu.ri, Soc•i1aliştii 472 voturi, lor-
ghiştii 1227 voturi, B.M.T. voţuri. „, 3 Au fost a 1 :eşi pentru Came-
ră urmăit·orii candidaţi : Frana•sov,ici Richard (noa)ii1na:-'.ibera:l, a-
vocat' Georg•escu. Constoant·i1n (na1tion·al-1!ibernl pmf. univers:-
·' , I
tar), Ionescu Ni:::u (naţiona1J-:ibera:I, avocat}, Stoices:u Manliu
(naţiona·l libeml, p.rop.), Ulescu Vasile (najional~iiber-a:I, poreot},
Vorvoreainu Marius (naţiona.:-Jibem:, avocat). 114
În judeţul VÎikea, au fost înscrişi pentru cameră 49.378 de
•alegători, dintre aceştia au votat 42.124, voturi nule fiind 353
i.ar anuJa,te 344. 1• 5 Pmtidul Najiona:I liberal a primit 36.757 vo-
turi, Na.jional Ţă.răini1ştii 4465 voturi, Partidu1! Poporu·lui 174 vo-
turi, Partidu l Ţărănes.c şi a·! armoniei soci.ale, 384 vo~u:-i. 1' 6 Au
1
fost a·'.eşi următorii : Bia'.otescu N. (na'ţiona 1 >lib 0 em:, avocot), Du-

ce G. Ioan (naojion.al-libe·ral, ministiru de interne), Mihăi:·asou
Mi·şu (na.J'ioina·I liberal, avocat), Oprean Gri·gore, Căprtan (na-
tional~libernl, agriw:tor). 147
în judeţul Roman 1 aţi, au fost înscrişi 50.357 de a1Jegători
clintire care au votot 45.341. Voturi nu1:e au fost 34, iar anuilate
386. 148
278
Naţional libern'.ii au primit 41.103 votuiri·, Nationa!-tărrăniş
tii 3.476 votu•rÎ, Partidu1l Poporului, 342 votur:. 149 Au fos~ aleşi
următorii candidaţi : Gons·tantinescu Grigore (na·ţiornal- iberal,
învăţător), lanw:escu Ion (naţional-'loiberal, i 1 ndustri.a'Ş), Neamţu
C. Consta.ntin (n·ational liberra1!, di·rector de bancă), Popes·cu
C. Ioan (naj'iona1:-:ibera1:, avocat), R1adovici Seba·sti•an Căr~ănist
pur, avocat), Ve!e·anu E. Ioan (naţiona1l liheral, a.vocat,'. isJ
în judeţul Dolj, pentru Sena1t ·au fost în~eirişi 20.314 de a!e-
gători, care a·u ales pe următorii : Be-cheres::u A·lexandru (na-
ţional-liberail, ·avocat), Gîr!ăşteanu (nationa'.-:iberrd,. o.fi.fer de
·reze·rvă), l:·iescu B. A:exandru (n·aţiorna·'.-libera1:, avocat), N.eam-
ţu Constantin (naţiona·!-!.ibern:, director bancă), Po:icr-at Mi-
hai I (naţi ona 0 l~: ibeml, avoc.at). 15 '
în judeţul Gorj, pentru Senat a·u fost îns1 c6~i 20.841 de a-
legăt·ori dintrn care au vo1tat 18.814. Vo~uri nu'.e şi a·nul·a·e au
fost 262. ' 52 A fost ales Popescu Pepii'.e (naji:mal-·:ibern'., a-
vocat). '53
în judeţul o:t, pentru Sen·at a fost ales Căpităineanu N.R.
(naţiona!-'.iberal, avocat) şi Popesw I. l:ie (na;ional-.J"beiral,
prop6etar). ,y,
în judeţul Mehedin~i, au fosit însorişi 31.329 de a·leqă:~ori
dintre care au vota·t 27.361 voturi, nufo şi anU''.ate 191. ' 5 ~
Partidul Naţional 'iheral a obţinu~ 25.761 de voturi, Pa·;tidul
156
N·aţiona! ţărănesc 1373 de voturri.
în judeţu! Vî!cea, au fost îmcriişi pentru Senat 22.756 alegă
tori dintre care .au votat 19 786. Votu•ri n1ule si a1:iu1:a·te 76. ' 57
Naj·ional libera'.ii au obţi·nut 18,017 voturi, nâţional ţărăriştii
1650, voturi. 158
în judeţul Romanaţi, pentru Senat au fost însori~; 25.008
a'.eţiători Ci.:itre care au vate.+ 21 589 a 1 :egători. Votu·i nL'1'e şi
anulate au fos~ în număor de 179. 159 N·ationa''.-Vibera!'i au obtinut
20.586 de voh:·ri, na·~iona 1 ! ţărăniştii 8i7 votur.i. 160 A fos~ 'ales
M ust·aţă C. (naţiona·l-:ibern'., avocat). '61
în afară de senatorii aleşi de către Corpul e!ectorn! în.
judeţe'.e Olteniei, mai erau 25 de senatori de drept.
162
Prin decretul nr. 2287 din 9 iu1'.ie era fixat te rmenU': de

1 1
17 iu'.ie cînd urma să se întmn·ească noile adună1ri leis 1 k1°~ive,

în baza art. 90 din Cons~i•utie. 16:1 Numărul deput•ati'.o.r di 1 Ca-
meră era de 386, iar a senatori'or de 221. 10' Dint;e cceş~i·a în
proporţie de 870/o la Cameră şi 810/o la Senat erau n::iţion·:i'.
libera'.i. '65 A fost consh·nţit astfel guvernul libem: a': căr·ui pre-
şedinte era Ion l.C. Brătianu, Ministru·! Instrucţiunii - dr. C. An-
27!l
gelescu, Mini·stru de Interne - l.G. buoa, de Fin·anţ.e - Vin~l·'.a
l.C. Brătianu, Mini·strnl Afacerifor S~1 răine - NicOl:·ae Ti:U'lescu,
Agricu'.turii şi Domen.ii'.·or - C. Argetoi•a·nu, Sănătăţii şi Ocro-
tiri:or Socia:.e, Ion lnw'.eţ, Lucrăr.ifor P1ubJ.iice - I. Nisto.r, Muncii,
Cooperaţiei şi Asigurărilor Soci-a·le - dr. N. Lup·u, Justiţiei -
Stelian Pop·escu, Cu:te.!or şi Art·el'.or - Ail. Lapedatu, Război -
genera·! de div.izie adjutant PaU'l Angelescu, Comunicaţii
secretari· de stat la Ministerul de Interne era numit Richa,·d
Franasovici şi George Tă1tărăscu, la Agiricu·:tură şi Domenii -
G. Cipăianu, i·ar la C.F.R. - A'..exandru Perieţeanu. '60
Problema a-legeri:or par1l,amentare î·n condiţii''.e ·istori-c6
exist·ente în p·e1rioada 1922-1928 p·rezîntă nota vechifor c:o1-
f:runtări electora'.1e cînd, indife.roent de rezu1:t a1tu I cons·u::rnrii
1 1
corpului electoml, orînduirea de stat rămînea nea·'.~era.tă, fără

zguduiri· caire să pună în primejdie pozijii1le socia!e şi po:it:-
ce a1'.e c:a·s.ebr ·avute.
întărirea puterii economice a mar:i burghezii banc·a-re şi
indu·stria:e ·a. como1lidat vremel1n:c, domi·naţia ei politică, iar
•:ibertăţile democrn~ice p1revăzute în Constitu·ţie au fost e'.u-
dale sub difer.ite forme (:1egea e'.e.citomlă din 27 martie 1926
etc.). Dez·ic1î.nd ob'.iga-ţia· l·u·a~ă în Ma·nif.estu.I guvernulu·i cătire
ţară, „Am primit a·:::eastă mi1siune hotăirîţi să o ducem fără
şovăire la· bun sfîrşit, adică la expirimare·a. voinţ·ei Ţării p r;n 1
aleg·eri libe·re", 167 1libera·lii nu s-au rezuirr;1a.t numa•i la propa-

ganda şi la deciretairea stării de a·sediu pe î•nt·reg ter:toriu·I
Co·rpu·'.ui I Armată, ei folosi·nd fre·cvent ba·nde:e de bătău·şi,
bairiere·le la i·nt·ra:r·ea în oraşe şi sate, jandarmii şi întreg apa-
ratul admiinis~:rat·iv, la· fo!suri şi samavo:inicii de tot fe:u1:. Nu-
mărul mme de votu1ri obţi,nute totu?i de ei se datioreşt·e ~; fap-
tului că în ju·deţ.e'.e o:teniei, datori·tă s:abei dezvo·:tări a in-
dust·riei, nu exista un număr mare de mu·ncit·:i,;i. De asemeni,
în această perioadă activitai:ea Partidu'.ui Comuinist a fost
mu:t îng·reunată de '.ipsa unităţii, ,,de neînţe'.egerea şi newno·aş
terea aprofundată a rea1:i 1tăiţi.:oir şi piro:::·esefor s:icia1'.-po>i·tice ...
de colaboirarea cu· a•'.t•e forte muncitoresti si democr.a~i:e". •u 7
Totuşi, Partidul Comunisit ·af'.·at în i'.egalifo·te', a ap'.kat o tac-
tică e!astică, reia-listă, pairticipînd indirect la cionfrnnt-area· po-
litiocă prin Blocu:: Muncitoires•c Ţăirănes•c, î·n scopu1I de a .upta
pentru asigurarea dreptu~i,'.or cetăţeneşti. în ·afog·e,ri·l·e &n iu-
j.j.e 1927, datori.~ă stării de aisediu şi a abuzurilor libera:i·lor,
nici U·n rep•rezentat a·I B.M.Ţ. nu a aju·ns în pa1r:1amentul ţării.
Cele 472 d-e voturi obţinut•e demonsfrează că rartidu I Cornu- 1
280
n!st depăşise urmăriJe i·!egailizării din 1924 şi în anu•l 1927 era
în perioada în caorie căuta noi fo~me, noi metode de apropie-
re fa.ţ.ă de mase. Tn Mehedinţi exista, o organiz.atie puternică,
luoru dovedit şi de n1ume1ro·a1se!e pi·edici pu•se B.M.T. î·n des-
făşu:rnrea campani ei ·e·l.ed'omle.
1
A.legeirile din iu:ie 1927 au constituit o şcoală pentru co-

munişti, unde a· exi stat pis-ibilita~ea ext·ro·gerii ulflor învăţă
1
minte, fo':ositie în a·!egeri·:e din anul următor.
NOTE
1 „Cuvîntul", an III, 1927, nr. 790 din 27 iunie p. 1.

2 Ion Saizu, Leon Eşcanu, Momente din istoria regimului electoral in
România, în „Anale de istorie" an XVI (1970), nr. 3, p. 87.
J Idem.
li , Cuvîntul", an III (1927), nr. 788 din 19 iunie, p. 1.
5 Ărh. St. Bucureşti, fond. M.A.1., inv. 332, dos. 513, f. 9.
6 Idem, f. 35.
1 Idem, dos. 524 /1927, f. 2, f. 17 (Telegrama nr. 9575 din 6 iulie).
8 Idem, f. 33 (Telegrama nr. 11866 din 17 iunie 1926).
9 Idem, f. 21.
10 Idem, dos. 564/1927, f. 16 (Telegrama nr. 13325 din 30 iunie 1927).
11 Idem f. 24.
12 Idem; f. 25.
1'.l Idem, dos. 558 /1927, f. 6 ; „Tribuna" nr. 134 din 5 iunie 1926. f. 4, "·
11, Idem, f. 16.
1
s Idem, dos. 603 /1927, f. 5 (Telegrama nr. 13552 din 1 iulie 1927).
·6 Idem, f. 9.
17 Idem, f. 15.
18 Idem, dos. 584 f. 86.
19 Idem, f. 6.
20 „Cuvîntul", an III, 1927, nr. 788 din 19 iunie, p. 1.
21 Arh. St. Bucureşti, fond. M.A.I., dos. 513 /1927, f. 9.
22 Idem, dos. 549 /1927. f. 9 (Raportul din 30 iunie 19.27 al prefectului l'li-
tre Ministerul de Interne).
2a Idem, f. 10.
21i Idem, (Telegrama nr. 9575 din 30 iunie 1927).
25 Idem, dos. 558 /1927, f. 16.
2G Idem.
21 Idem, dos. 603 /1921, !. 9.
28 Idem.
29 Idem, dos. 584, f. 6.
JO Idem.
31 Idem, f. 8.
:l2 Idem, dos. 524, dos. 549. 564, 558, 603 /l!JL7.
33 Idem.
34 Idem.
35 ldem.
J6 Idem.
37 Idem.
:ia Idem.
:w Idem.
t,o Idem, dos. 524 /1927, f. 8.
41 Idem, dos. 564/1927, f. 16.
t,2 Idem.
1,:1 Idem, dos. 558 /1927, f. 16.
'1• Idem, dos. 603 /1927, f. 5.
t.5 Idem, dos. 586 /1927, f. 6.
t.G ,Universul" an XLV, nr. 147 din 29 iunie, p. 7.
t,.7 Ar.>. St. Bucureşti, fond. M.A.I., inv. 332, dos. 524/1927, f. 5; „Nea-
mul Românesc", an. XXIl/1927, nr. 75 din 2 i•lie, p. 1.
'18 Idem, dos. 524 /1927, f. 12.
'19 Idem, dos. 558 f. 18; „Universul55 XLV /1927, din 29 iunie, p. 7.
50 Idem, dos. 524, · f. 6, 7, 9, 11.
51 Idem, dos. 565 /1927, f. 17.
52 Idem, dos. 553 /1927, f. 8, 9, 11, 16.
53 Idem, do>. 603 /1927. f. 6.
5t,, „Tribuna", nr. 134 din 5 iulie 1927, p. 4.
55 Arh. St. Bucureşti, fond. M.A.I., inv. 332, dos. 642 /1927, f. 2.
56 Idem.
57 Idem, f. 20.
58 , Ţărănismul", an. III (1927) din 9 iunie, p. 5.
59 ,:secerea", anul V, nr. 22 din 12 iunie 1927 (jud. Vîlcea) fila 3.
GO Ar:h. St. Bucureşti, fond M.A.I., inv. 332, dos. 642, f. 3.
61 Idem, f. 4.
G2 Idem, dos. 642 f. 7.
63 Idem, f. 6. ·
64 Idem, dos. 605 /1927, f. 2.
li5 Idem.
G6 Idem, f. 3.
li7 Idem, f. 4.
GB Idem, f. 5.
69 Idem, f. 6.
10 Inainte" anul II (1927) nr. 1 din 12 iunie, p. 1.
11 Idem. ·
12 Idem.
73 „Ţărănismul" din 9 iunie 1927, p. 2.
14 Idem.
75 Arh. St. Bucureşti, fond M.A.I.. dos. 641 /1927 (inv. 332) f. 2.
76 Idem, f. 7.
77 Idem, f. 8.
78 Idem f. 13.
79 Idem; f. 15.
so Idem, f. 18.
81 Idem, dos. 664/1927, f. 1.
s2 Idem, f. 4.
83 Idem, f. 5.
84 Idem, f. 8.
85 Idem, f. 10.
8G Idem, f. 11.
282
B7 Idem. dos. 676 /1927, f. 2.
ea Idem, f. 3.
89 Idem, f. 8-9.
90 Idem, dos. 675 /1927, f. 1.
91 Idem, dos. 689 /1927, f. 1.
92 Idem, f. 5.
93 Idem, f. 8.
94 Idem f. 9.
95 Idem; f. 12.
96 Idem, dos. 724/1927, f. 5.
97 Idem, f. 6.
98 Idem, dos. 761 /1927, f. 4.
99 Idem, dos. 605 /1927, f. 7.
100 Idem f. 1.
10 1 Idem; f. 2.
102 Idem, dos. 641 /1927, f. 1.
103 Idem, f. 8.
104 Idem, f. 9.
105 Idem, dos. 665 /1927, f. 1.
106 Arh. St. Vîlcea, fond. Pref. Vîlcea, dos. 75 /1927, f. 92, 93.
101 Arh. St. Bucureşti, ·fond. M.A.I., dos. 653 /1927 (inv. 332), f. 2.
108 Idem, dos. 706/1927, f. 9.
109 Idem, f. 10; ,_viitorul Gorjului", anul V (1927) din 11 iunie, p. 1.
110 Idem, f. 11.
• 11 Dezbaterile Parlamentare, aug. 1927, p. 165.
112 Idem, p. 192.
113 Idem, p. 193.
114 Idem.
115 Idem.
••6 Idem, p. 202.
117 Idem p. 211.
118 Idem; p. 278.
119 Idem, p. 281.
120 Arh. St. Bucureşti, fond M.A.I., inv. 332, dos. 642, 1927, f. 26.
121 Idem, dos. 641 /1927, f. 31.
122 Arh. St. Slatina. fond. Pref. Olt., dos. 37 /1927, f. 23.
123 Dezbaterile adunării deputaţilor, 1927, august, p. 275.
124Jdem, p. 293.
125 Idem, p. 174.
126 Idem, p. 222, 224, 227.
121 Arh. C.C. al P.C.R., fond. B.M.T.. dos. 27 /1927, f. 96.
128 Idem, f. 14, 15.
129 Arh. St. Craiova, Fond. Pref. Dolj, dos. 33 /1927, f. 71.
130 Dezbaterile Adunării deputaţilor, 1927 august, p. 225.
131 Arh. St. Craiova, Fond. Pref. Dolj_ dos. 33 /1927, f. 23.
132 Idem, f. 25.
133 Arh. St. Bucureşti, fond. M.A.I., inv. 332, dos. 524/1927, f. 3.
131, Idem, dos. 513 /1927, f. 9.
135 Idem, dos. 558 /1927. f. 8.
136 Idem, dos. 549 /1927, f. 31.
131 ld~m. dos. 513 /1927, f. 9.
138 Idem, dos. 564 /1927, f. 21.
139 Idem, f. 4.
it,.o Idem. dos. 513 /1927, f. 9.
141 Idem, dos. 558 /1927, f. 14.
lt,.2 Idem.
143 Idem, dos. 513 /1927, f. 10.
Vi• Idem, dos. 603 /1927, f. 6.
145 Idem, f. 5.
1"6 Idem, dos. 513 /1927, f. 10.
141 Idem. dos. 584/1927, f. 6.
lt,.8 Idem, dos. 584/1927, f. 7.
lt,.9 Idem, dos. 513 /1927, f. 10.
150 Idem, f. 37.
151 Idem, dos. 549 /1927, f. 19.
152 Idem.
15:1 Idem, dos. 513, f. 35.
151, Idem. dos. 558 /1927, f. 16.
155 Idem.
156 Idem, dos. 603 /1927, f. 9.
151 Idem.
153 Idem, dos. 584/1927, f. 14.
159 Idem, f. 8.
16J Idem, dos. 513 /1927, f. 35.
161 Idem.
162 ldem dos. 511 /1927, f. 4.
163 Idem; dos. 513 /1927, f. 9. 35.
164 Idem, f. 35.
165 Idem, f. 31.
166 „Secera Mehedinţului", an I/1927, nr. 9 din 12 iunie. p. 1.
167 Programul Partidului Comunist Român de făurire a societăţii socia-
liste şi multilateral dezvoltate şi înaintare a Romil.niei spre comuntsm,
Edit. Politică, Bucureşti, 1975, p. 40.
284
ASPECTE ECONOMICE ŞI SOCIALE REFLECTATE îN ZIARUL
LOCAL „GORJANUL" îN PERIOADA 1924-1929
de FILIMON VADUVA
Z1i·arul „Gorjanui" ca organ i·ndependent cu caracter cul-

tural, a reprezentat în periioada interbelică tribuna de af1irma-
re a inte 1 '.ectualităji,i mic burgheze şi săteşti din judeţul Gorj
în scopu•I mob:'.izăr:i tuturor forţelor la ridi1carea n1i1velu·'.u1i cu:-
turnl-stiinNfic ai! sate'lor.
P'r·in ~onţinutul şi mes·ajul său ziarul se dorea ca fiind ex-
ponent a1l intereselor mase~or căi~ora se şi adresa f,iind an.carat
în realităţile vieţi1i, nididnd proh'eme de importa·nţă vita·:ă pen-
tru destinele poporu·lu;, pentru progres şi civilizaţie.
în lucrarea de faţă am urmărit evo·:uţia zi·ai:-u,lu·i pe o pe-
rioadă corespunzătoare cu aceea a stabil:z.ării rei!atwe şi par-
ţia·:e a cap 1ita'.1ismului în România, fenome1n ca.re este foarte
bine reprezentat în pag·iniile z:arului.
Caracteristic pentru judeţul Gorj în această perioa·dă este
slaba dezvo·'.tare i1ndus.tria1'.ă a capitalismu:u,i, ramu·ra cu cea
ma·i mare pondere în economia judeţului fiiind a.gricultura, fapt
care se ref.:ectă şi în conţinutu•! ~>ag;in;•:or ziarului, care se adre-
sează în majorita~ea cazuiri·lor lowitorilor sate'.or, în timp ce
mişcarea munci•orească este prezentată în mod sporadi·c, ca
un ref:ex al luptelor socia·:-po'.1i1'.1ice a·'.e pro-'.etariatufoi din a'.te
judeţe ale ţăorii.
Dealtfel în paginile ziaru.:U.i este combătută ·ideea luptei
de clasă, se susţine cauza armoni,zării intereselor socia1le a:e
celor două c'.ase socia1'.e afla.te în contradicţie , bogaţi1i şi să
raioii, cei bogaţ1 i să le cedeze din priisosul lor sărac.i:or, iar a-
ceştia1 să se resemneze cu so·arta lor.
Aceast·a reprezenta de fapt reflexul ideofogi·ei mic-burghe-
ze iilumin1iste nemu·lţumită de rolu·l său socia·l-economic, şi care
<;!~mască ma·rea bur~hezie~ dar se teme de a·l1 ianţa cu masele
?1}!'.i
populare, se îngrozeşte de spectru: rrişcări'.or ca,re transformă
societatea, pentru care fapt ea se l1iimitează numai !a lum:lf'la-
rea maselor, îndemnul acestora la muncă, supunere şi devota-
ment pentru spori1rea gradu·lui de cu:tură a: sateilor.
Ziarul se dorea a fi o cronică a contemporane•ităţii, o
tribună de luptă pentru affrmarea dreptur.i·:or socia·le, un a-
vanpost al luptei de ·:um:,nare a mas;l :or, si.11bolul de pe fron-
1
t=.~:pri1ciul său fond mîna stîngă rn~e strînge su·s făcli·a lumină-
r:1.
Dintre co~·aboratorii frecventi ai z·iarnlu.i· se remarcă în
spec•ia1I învăţători·i : P. Diaconesc~, D. Pupăză, P.P. Popeangă,
care sî·nt şi cei mai activi autori de arti:o!e în peniroada de
care m-am ocupa·t, ridicînd prob:eme vair.iate ca interes şi ni-
vel de î·nJe!egere.
Alături de aceştia în p·agi·ni,'.e z•iarulu1i au fost găzduite
artico:e semnate de reputatul C.S. Nicoi'.ăescu~P·'.opşor, Gr.
Geamă,nu, precum şi o serie de a.utori anonimi, care demască
mc,i:e:e societă)iri burgheze ca de exemplu : Năvh'lie, De'.a-
gorj, Dela.izvor. încă de :a apariirţie z'iarurl îşi p-ropune·a ca
pri1ncipal ţel, să joace rolul unui organ de publicit·ate provin-
cia·! care lăsa :a o parte luptele po'litice pline de venin, să
fie numa.i aducător de veşt 1 i de la un co:ţ la celă1'. 1 a:t al jude-
ţulu,i, un orga·n care să facă cuno~cute tuturora· fapte:·e fru-
moase ce se săvîrşesc în judeţ şi în a:te judeţe, să aducă de-
a·semen1i :a cunoştinţa tuturor, relele şi nedreptăţi:e care îm-
povărea.ză viat·a, să laude aşa cum se cuvine fapte'.e frumoa-
se, Dea•'.tfol în primul număr al ziaru:ui se face un că~:duros
apel către ci1titori de a sprijini ziarul 11 c·are nu este un z,i-ar
po'.1il~c, în spatele lui nu se află n1id-o hancă sau vreun po:i-
tiiciain oare să-·! finanţeze, 6 el se hizuie numai pe sprijinul
citirtori:or, i-ar ce1i rnre ·l-au dat la lumină ştiiu de la· început
ce greu·tă.ţi vor a•vea de înfruntat".
Tn continuare acel·aşi apel specifică faptul că în co:oane-
le z:.a.wlui se vo·r însera : ·anunţuri, rec:ame ca-re vor contri-
bui la a'siguirarea· exi·stenţe 1 i ziaru·lu~.
Aceste reclame se vor foce contra unor preţuri extrem
de reduse, care vor contribui, la satisfacerea nevoi:or locuito-
rilor judeţului·, iar cine a.re de vîndut, de cumpărat cev·a, a
pierdut s,au a gă•s1i•t ceva·, este bine să se folosească de z•iar
care pătrunde pînă în cel mai· îndepărt·at co·:t al judeţu•'.ui,
în•lăturînd astfel pe samsarii care cîştigă p·rofitînd de lipsa de
organiz·are a pi,eţei şi de nepăsarea !ocuitor-i·lor, iar aceştia
286
sa 1a aminte de ace·ste sfaturii si să se folosea·scă de ziar pen-
tru tot ce au de publicat". 2
Vorbi·nd despre rolU'I şi scopul zi·arnlui tirebu·ie amintită şi
poziţia irntelectualităţi.i gorjene foţă de ziar, ceea ce doreau
aceşti·a să dev!nă zri.::iru:I respectiv. Această poz·ijie este dar
defi-nită prin mti·w'.ul de fond semnat de D. Pupăză şi irntitu-
·:·at „Ce vrem ?", publicat în acelaş numă.r i:naugural prin c·a~
re se subliniază .ideea că z•iarul trage o brazdă de în:ăturare
a ni·mircurilor vieţii de toate zi.:e'.·e şi se pune în s·erviciul de
prop·agandă a tot ce e bun şi frumos, duce omufo,j necăjit cu-
vînt de mî.ngîiere şi ve•şti: îmbucurătoare, cărturnrului îi dă :m-
bo'.td să răspînde·a·scă dim comoara lui de lumină dt mai mu'.-
tă şi pentru cei rămaşi în umbră şi ignor·anţă". :i
Referi~or la prob'.eme:e agriculturii judeţulu1i, în pagini:e
ziaru'.u·i în perioada s•usmenţio·nată au fost publi.:ate articole
c·are vizau : reforma agrară şi ef.ecte:e ei, faptul că de pe
u•rma ·a·cesteia au prof.itat tot cei bogaţi, în timp ce majo;i-
tat·ea ţărărni·rr:1ii -avea o experienţă precară, aşa cum ev:dern-
tiază şi arti·cole'.-e semnate de D. Pupăză, şi irntitulate : Situa-
ţi a propr•ietăNi şi Ţă.rănimea.
Împotriva a•ces.tor stări de lucruri ţărănimea proteste·ază
fie în-aintînd p:în·geri wndu·c-errii judeţufoi· a·şa· cum au făcut-o
locuitorii din Murgeşti - Gîrbov, atunci cînd au fost frnstaţi
de is'.azu·: comunal de către şeful Oco:U''.uri s•i:vic Peşte·ana, sau
pur şi simpl•u opunînd rezist•enţă împotrri:va autorităţi:or care
căut·au să-i evacueze de p e pămîrnturi'.e pe ca·re !e deţinu·seră
1
pînă atunci, aşa cum a fos.t c-azul petrecut la Zoorleşti, fapt

re'.atat de mti·colu1I·: Rebe:i:une·a· di·n Zor:esti-."
În cadrul perioadei .respective în P'a·girnile' z.ia.ru:ui am re-
marc·at şi un int·eres :usti·fimt pentru viito.rul agricultu·r.ii jude-
ţU':ui faptul că ·aceasta· trebui·e să se orirenteze spre dezvo'ita-
rea zootehniei şi aprir:ulturii, im sfat·urile adresate ţărăn•imii
din judeţul nostru de către I. Mihalache în oe·le şapte scri·sori
pub'.icate de „Gorjanul" în arnu·I 1929, ar avea şi în z.i'.e'.e
noastre va'.·abi.:it·ate, exemp·'.u: ferh'.izar·ea solul·u·i, stîrpiirea
bălării'.or şi mă-răC:.nri•:or de pe terenurile agrico•le, folos!rea
semrntelor
' •
se'.ectionate
5 '
si
'
necesitatea întovărăsirii
'
tăranilor in
'
coorp.era1we.
Tn Porivinţa· industriei. se r·emarcă în mod deosebit în pa-
ginirle ziiarn!ui efe.cf1e le crizei ·eco·nomice oa.re se re.simt în a-
1
ceastă perioadă prin : scumpiirea combu·stibi,'ifor, Î•nmul.ţi·rea

fa'.imente•'.or proprietarir'.or, prrecum şi a.specte l·ega.te de nece-
s.itatec;i inc;lustriofoă1~1ii ţării, aşa cum ~ste cc:izu.I a.rtico'.u :ui. im- ·
1
ti,~u'.at : Între noi şi Apus, în care se preziintă stad:'U'I dezvol-
tării indusfria:e -a României în raport cu ţări-le d3zvo~ta~·e d;n
apus. 6 O prob'. 1 emă deo·sebit de in1portantă c·a-re a susdat
atenţi·a opiniei puhl!c-e şi care şi în z1:lele noastre prez:n~ă un
larg i:n~e.;es pub:ic, a fost si-tuajia înarmări:or aşa cum se pre-
zintă î;1 ar~·ico'.u: „Ce ne ma.i· t·rehuie !", au~or P. D'aconescu,
în care se face o a~entă ana:i-ză a situ-a:iei mil:~a-re a Româ-
n1e1 în raport cu state le învecinate între care sintem p·e pri-
1
mu: :oe, dar me·nţiona acelaşi arti-col în priv·inţ·a cu:tur ii sî;1- 1
tem pe u:'.imul loc, :·ucru ca·re con·s!der că era ex·agernt.

Este îndeobşte cunoscut faptul că z·iaru: ,,Gorianu:", ca
organ independent îşi as1:gura cea mai mare part-e din veni-
turi necesare exist1 enţei sa:e d;n pub:=carea di.ver·se'.or anun-
ţuri come·rda·'.e aşa cum sînt ce1'.·e a·le magazinului Brăete, Dă
năricu,. a'.e fob·:·ioi.'or de bere Traian şi de postav Jiul, care
fac rnc.amă comercia'.ă produse'.or :or. Fac de meme·ni preci-
zarea refer:toare !a a:cest capi.to! al an•unţuri:or că în perioa-
da studia~ă ex.i·s~ă extrem de numeroase an untu i a'.e bă1ic 1 -
!or în car·e se dau pub:icităjii prospectel·e de err
Î1.iiuni, bi·lan-
0
tu·'. bănci'.or respe1ct1ive, înf:inţarea de noi băinc:, aş·a wm es'.e

cazul '.a : Birăneşf, Ci·.;perceni, Nova·ci, sau Creditu: corner·
ci.al din Tîrgu-Jiu. Efecte'.e cr.i,zei econorr.i.::e încep să fie re-
s:mtite mai acut după anul 1928, oînd se constată d:·n pagi-
nile z:arU'lui; c·reşterea număru·lui fo::rnente'.or, scăderea pu-
terii de cumpărare a '.:eu:ui, scumpirea unor taxe şi tari,fe la
C.F.R. şi tele·comunicaJii cu 30-400;0, droduce·rea unor taxe
.noi, taxa t•imbru:ui, sist-emul împrumutur'.'.or ex·terne care :o-
veau în inte·~esu! mase'.or (Ghe. Lăscăteu - Tmprumu~ul), creş
terea dobînzi'.or financiare de la 18 la 300/o, scumpirea pr-e-
juir1i'.or w 30-400;0 la pîi·ne, furaje şi porumb.
Ca urma·re a a·cesto·r stări de lucruri nivie·lul pieFi es~·e în
scădere, s:t·ua;ia musebr se înrăutăţeşte pe zi ce trece, incit
se ajunge '.a adevărate drame socia:e aşa cum a fost cazul
ce'.or do·i locuitori din sat·ul Sterpoa.ia, morţi de foame, sem-
n·a'.at de zi·air.
Tn a•cela-şi timp I.a po.:ul opu·s al societăţi.i. se semnalează
creşterea opu:enţe·i şi bogăţi·ei, aşa cum ne relevă s~atistica
publicată de zia·r a ckciumi-lor din ţară în număr de 52 796,
ale că~or înc·a·săr.i· în anuil 1928 ·au fost de 16 miliarde de :ei,
adică 1 /2 di·n exportul Românii.ei, sau semnarea contractu:u;
di·ntre stat·ul român şi Vidrighin care era numit ca director
genera·'. al C.F.R. pentru un saforiu de numai ... 3 mil:oane de
288
lei, în timp ce mase'e flămînzeau, iar muncitor,ii erau daţi
afară din fabri ci. 7 1
Concluzionînd despre rolul „Gorjanuilui'' nu s·e poate să

nu ami1n~:m şi art:.co1:'u: semnat de N. B.euran apărut cu 1 fe-
bruarie 1929, şi intitu~a.t: 11Rolu-l nostru", pirin care se de.finesc
pr.incipa::,e~e obiect·ive a '.e ziaru:ui
1 co,:··es:punzător perioadei
respec~ive pe care o străbătea societ,atea : de a înreg:sfra
mani.festăiri·'e de viată soeii 1 ală si individua 1 lă sub ce:e mai di-
verse forme, de a d·a directive· ~; a f,ixa· perspective penh-11
viitoare'.e manJestări, trebuind să stabil·ească punţi de legă
tu·ră în~re suflete, între oameni, să-i determine ·Să acţioneze
în direcţia un u1i ţel comun oare reprezintă progresul cu:tura·l-
1
econom!c al judeţu~ui". 8
NOTE
1 „Gorjanul" anul 1 nr. 1 f15 martie, pag. 1 /1924.

2 Idem.
:1 Idem.
1, „Gorjanul" anul 1 nr. 1 /20 mai. pag. 6 /1924.
s „Gorjanul" anul 6 nr. 35 /24 septembrie, pag. 3 /1929.
6 „Gorjarul" anul 1 nr. 7 /20 mai, pag. 4/1924.
1 „Gorjanul" anul 6 nr. 44 .30 noiembrie 1929, pag. 3.
B „Gorjanul" anul 6 nr. 6/1 februarie 1929, pag. 4.
289
GORJUL TN CONTEXTUL ELECTORAL AL OLTENIEI DIN CEL
DE AL PATRULEA DECENIU (Unele i00nsiideruti1i ·saitlistice)
de dr..POMPILIU TUOORAN
La recensămîntul efectuat în 1930, aşa după cum ne ,asi-

gură anuarele statistice ale vremii, populaţia Olteniei cuprin-
dea un număr de 1 519 389 de locuitori, din care 273 444 erau
de sex masculin şi 790 895 feminin. 1_ In această cifră sînt cu-
prinşi şi copiii, sau adolescenţ.ii, ca1r·2 reprezenitau peste 260/o
din total, cifrele absolute indicînd 404 014. 2 Judeţul Gorj avea
pe atunci numai 208 099 locuitori, reprezentînd numai 13,69%
din populaţia Olteniei, 3 care pînă la instaurarea noii împăr
ţiri administrative pe ţinuturi, cuprindea judeţele Dolj, Gorj,
Mehedinţi, Vîlcea şi Romanaţi.
Sub aspect statistic, se pot trage unele concluzii intere-
sante, refăcînd datele prin mijloacele moderne şi colaborîndu-
le cu evenimentele respective, vom putea constata care a fost
atitudinea electorilor în aceste meleaguri, faţă de alegerile
parlamentare ale deceniului respectiv.
Trebuie ţinut seama că majoritatea alegătorilor erau fiii
şi nepoţii ţăranilor, care în 1907 au înroşit cu sîngele lor, pă
mîntul atît de rîvnit şi pe care în oarecare măsură îl dobîn-
diseră prin reforma agrară din 1921.' Sînt ţărani împroprietă
riţi, dar grevaţi de datorii în aşa fel, incit însă~şi orînduirea
burgheză a trebuit să intervină de patru ori în decurs de nu-
mai doi ani, prin legile de conv rsiune a datoriilor agrare, u-
0
şurînd în oarecare măsură traiul unei ţărănimi sărăcite.

1
Problema ţărănească rămînea deschisă în întreaga ţară şi

în acest deceniu şi nu trebuie uitat că judeţul Gorj era prin
excelentă o regiune lipsită de p2rspectivele industrializării în
epocă. Documente ale vremii, scot în evidenţă o stare de lu-
cruri, nu cu mult mai liniştitoare decît în acel fierbine an
1907, căci nemulţumirile ţărăneşti sînt în întreaga ţară, Olte-
nia cunoscînd la rîndul ei numeroase răbufniri, cum au fost
la : Creteni - Vîlcea (1931) ; Logreşti - Gorj şi Măceşul de
Jos - Dolj (1932) ; Tismana - Gorj (1936) ; Pleniţa - Dolj
291
(i!:l38) ; ca să cităm numai cîteva lucruri dintre multe altele. 2
O anchetăa Ministerului Agriculturii şi Domeniilor din
1935 constata că
: 370/o din gospodăriile ţărăneşti nu aveau
nici o vită de muncă ; 330/o nu aveau nici o vacă şi 400/o nu
aveau Illici măcar un porc, sau o oaiie. O altă anchetă din 1938
a Institutului de ştiinţe sociale constata că ţărănimea săracă
avea un plug la trei gospodării ; o grapă la patru gospodării)•
iar la suta de hectare reveneau : 14,5 pluguri, 10 grape, 8 se-
mănători, 0,5 secerători şi 15, 7 care, sau căruţe.• Şi trebuie
ţinut seama că Oltenia era una dintre provinciile cele mai să
race ale ţării, iar judeţul Gorj, prin excelenţă cota ca un te-
ritoriu rămas în urmă. Ori tocmai aceşti cetăţeni, în majori-
tate de altfel, erau chemaţi să-şi exprime opţiunea electorală
pentru unul sau altul dintre numeroasele partide burgheze a-
flate pe atunci în lupta pentru putere.
Analfabetismul bîntuia rîndurile ţărănimii şi Oltenia era
de asemenea sub media pe ţară a ştiutorilor de carte (56,80/o)
pe ţară, cu procentul de 49,330/o. Situaţia era deosebit de tris-
tă în rîndul femeilor, care reprezentau 30,850; 0, faţă de
70,230/o bărbaţi, care ştiau să scrie şi să citească. 1
Judeţul Gorj se încadra în aceste limite, căci din popu-
laţia de la 7 ani în sus (167 823) numai 48,50/o ştiau carte din-.
tre care 72,890/o erau bărbaţi şi 27,20/o femei. Cit priveşte gra-
dul de instruire şcolară, cifrele ne arată următoarea situaţie :
primară 66,10/o 93,20/o
secundară 18,9 3,5
profesională 10,1 2,7
universitară 2,8 0,2
Sub acest aspect, discrepanţa este concludentă. 2
Am insistat în mod deosebit asupra unor date privind sta-
rea socială, economică şi culturală a alegătorului din Oltenia şi
cu precădere din judeţul Gorj, care se situa sub media cifre-
lor unor judeţe vecine, ca Vîlcea, Dolj, Mehedinţi, ca să nu
mai vorbim despre cele de peste munţi, din Transilvania, ori
Banat. Cu toate acestea, Gorjul a trimis în parlamentul ţării
cite cinci reprezentanţi la fiecare din cele patru scrutine, în
total douăzeci, pe întreg deceniul. Opţiunea electoratului a fost
următoarea :
Partidul Naţional Liberal : 8 mandate (3 în cadrul U.N.) ;
Partidul Naţional Ţărănesc : 6 mandate;
Partidul Ţărănesc Radical (Gr. Iunian) : 2 mandate ;
Celelalte patru mandate revenind cite unul Partidului Ţă-
rănesc Democrat în alianţă cu Liga contra cametei, P. Ţără-
292
nesc (N. Lupu), P. Naţional Creştin şi P. Totul pentru ţară.
(De .reţinut că pentru ultimele două partide de dreapta, ju-
deţul Gorj s-a situat cu mult în urma altor judeţe din ·ţară,
care au dat procente superioare de masă electorală, dat fiind
caracterul ascendent al partidelor profasciste la alegerile din
1937). De altfel, la alegerile din 1932, cînd pentru singura da-
tă depune candidatura „Gruparea Corneliu Zalea Codreanu",
nu realizează d2dt un nUJffiărr de 492 de voturi, adică, 1,20;0 din
totalul masei eleotornle, vădind ,respi•nge.rea ideilor ex,tiremiste
de dreapta în rîndul alegătorilor gorjeni.
O nedreptate apriorică era aceea că legea electorală bur-
gheză priva de dreptul la vot, mai bine de jumătate din popu-
laţie reprezentată de femei, militari în termen, funcţionari de
stat şi alte categorii de cetăţeni, mai cu seamă cei de la 18-
21 ani. Cifre oficiale care să poată stabili cu precizare acest
aspect nu există şi artund am recurs la unele calcule p.I"e-
zumptive, spre a arăta măcar în parte că era o nedreptate
făcută unei părţi a populaţiei.
S-a luat grupa de vîrstă de la 10-29 ani, considerînd că
aproximativ 500/o arr depăşi 18 ani (79 332 : 2 = 39 6M). La a-
ceasta s-a adăugat grupa de la 0-9 ani (53 379), obţinînd ci-
fra aproximativă a copiilor şi adolescenţilor care, evident că
nu air fi avurt dl'ept de vot şi anume 91 5-15. Această g,rupă,
scăwtă din totalul locuitorilor pe judeţ, ar fi putut duce la
116 554 numărul celor cu drept electoral în mod democratic.
Totuşi ţinînd cont de legislaţiq. vremii, aplicînd procentul de
45,90/o cit reprezenta sexul masculin, se ajunge la 53 502 ale-
gători, care s-ar fi putut înscrie în listele electorale, numai
la alegerile din 1931, căci sporul de populaţie al judeţului fi-
ind de 90/o, conform statisticii pe deceniu, la scrutinele ur-
măk1ar.e numărul k:rr 2,r fi t.rebui1t să crească.
Faţă de calculele de mai sus, comparînd cu cei 45 805 ale-
gători înscrişi în alegerile din 1931, diferenţa de 7 697 ar re-
prezenta cetăţenii din categoria 18-21 ani. Aşa, după cum
era şi fiiri?·SC media elect01rală a masei de ale!!ătciri a fost în
creştere pe parcursul anilor, ajungînd de la 35 713 în 1931 la
41 264 în Hl37 dîncl o medie de masă electorală pe deceniu de
:rn 884,75. CDncom;tent a crescut şi număn1l 2bţinerilo.r, ceq
mai ~căzută dfrră fiind în 1932 de 6 798 (14,660/r) şi se ridid în
1937 la 10 131 (19, 460/o), realizînd o medie pe deceniu de
8 466,25 de abţineri. 11 ·
Este relevată tendinţa electoratului gorjean de a refuza să

dea votul în cadrul unor alegeri, care nu-i inspirau încredere
293
şl se expiică odată mai mu-lt predilecţia pe care a avut-o faţă
de anumite personalităţi politice ale vremii. Nu întîmplător,
Gorjul era considerat fieful electoral a:l lui Grigore Iunian, ales
deputat de fiecare dată, cînd şi-a depus candidatura, fie în ca-
drul P.N.T. fie şi ulterior, după desidenţă, în cadrul propriu-
lui său partid radical ţărănesc. A doua personalitate a vremii
a fost Gheorghe Tătărescu, care a întrunit opţiunea electoratu-
lui gorjean de fiecare dată.
Un alt aspect al alegerilor din deceniul patru se poate
deduce şi prin analiza numărului de voturi anulate, care atin-
ge maximum numeric de 1 116 (2,820/o) în 1932, dar cu o me-
die pe deceniu c1e 892,5. Adăugată această cifiră la cea a abţi
nerilor, vom observa o formă de protest a electoratului, speci-
fică de altfel în întreaga Oltenie şi datorită majorităţii rurale
a locuitorilor.
în ceea ce priveşte partidele politice ale vremii, în man'
parte au depus liste în judeţul Gorj, dar rezultatele nu au
fost întotdeauna cele scontate. Socotim că este necesar tabe-
lul de mai jos spre elucidare.
ALEGERI
PARTIDUL 1931 1932 1933 1937
ME •/o ME •/o ME •/r ME •/o
PNL"- 19492 53,8 830~ 21,0 22628 55,3 20077 47,91
PNL (G. Brătianu 522 1,4 1072 2,7 636 1,5 513 1:,2
PNŢ 9299 25,3 19908 50,3 6851 16,7 6149 14,6
PŢ (dr. N. Lupu) 1116 3,0 4498 11,3 2304 5,6 fuzionat cu
PNT
P. Radical Ţărănesc 5024 12,2 2722 1,2
P. Ţărănesc Democrat
cu Liga contra cametei 3940 10,7 616 1,5
P. Poporului 1064 2,9 688 1,7 1110 2,7» 362 0,8
Uniunea Agrară (P. Agrar) 884 2,1 517 0,3
P. Naţional Agrar 835 2,1 548 1,34 fuzionat
(PNC)
P. Naţional Creştin 2507 5,9
P. Conservator (Gr. Filipescu) 538 1,36 1110 2.7•·
Uniunea Naţională '" 19492 53,8 499 1,26
Gruparea „C. Z. Codreanu" 492 1,24
P. Totul p~ntru ţară 8324 19,8
Sfatul Negustorilor 793 2,0
Frontul Muncii 93 0,7
294
+ In alegerile din 1931 participă în cadrul Uniunii Naţionale
, _ Cartel electoral P. Poporului (Averescu) cu P. Conservator.
In afara formaţiilor de mai sus, trebuie menţionate şi lis-
tele independente care denotă o fărămiţare locală a forţelor
politice prin numărul lor (trei/1931 ; patru/1932 ; cinci/1933)
dar şi o regrupare în faţa pericolului fascist din 1937 cînd
nu se mai depune nici o listă independentă.
Dacă în 1937, legionarii au avut un oarecare succes de
urnă, se datoreşte curentului general în care se încadrase în-
treaga ţară, căci ce poate fi mai concludent decît faptul că
Liga Apărării Naţionale Creştine a lui A.C. Cuza L.A.N.C. nu
a candidat niciodată în judeţul Gorj ? Chiar şi simpatia de-
clarată peontiru 1r12dica1lul poliit:ician Grigore Iun'.1an denO'tă o op-
ţiune clară cu tendinţe de stînga, a electoratului gorjan, dar
care nu a prinJS un oointur precis din lipsă de masă mundto-
rească, căci singurele manifestări ale partidului comunist se
desfăşurau în mod ilegal l?i aici. Voturile şi mandatul acordat
desidenţei steriste la scrutinul din 1931, care în cartel cu Liga
contra cametei au dobîndi1t un 1m3.nda1t în pa,rlament, este
de asemenea un argument în favoarea orientării de centru-
stînga a gorjenilo.r.
Studiul statistic mai poate fi completat cu multe alte con-
cluzii, Ui'11el.e po.aite d2 interes min·:J1r, darr con:::Luzia prircipală
pe care am dorit s-o demonstrăm a fost că, în deceniul al pa-
trulea, pe cînd mai persista o problemă ţărănească, lupta con-
tra elementelor profasciste s-a împletit în judeţul Gorj şi prin
opţiunea electorală către democraţia burgheză, cu toate că ma-
sa electorală era în majoritate ţărănească.
NOTE
1 Anuarul statistic al României pe 1939/1940 la p. 92, dâ alte cifre privind

populaţia O!teniPi : 1 221 227 din care -186 416 bărbaţi şi 642 771 femei. Dat
fiind faptul că datele din enciclopedii sînt monografice pe judeţ~, ne-am
ghid clu:)ă ele, ronsiderîndu-le ma,i apropiate de realitate. (Vlzi Enci-
clopedia României din 1938, voi. II).
2 Enciclopedia României, op. cit.
3 Idem.
• In 1940 mai existau pe întreaga ţară 434 OOO de hectare supuse reformei,
dar care nu aveau nici măcar proiecte de parcelare. (apud Alianţa cla-
sei muncitoare cu ţărănimea muncitoare, Editura Politică, Bucureşti,
1969, p. 196),
295
s Vez'i : L. pentru asanarea datoriilor agricole (19.04. 1932) ; L. de con~
versiune a datoriilor agricole (26.10. 1932) ; L. pentru reglementarea da-
toriilor agricole şi urbane (14.04.1933) şi L. pentru lichidarea datoriilor
(7.04. 1934).
6 Vezi pe larg: Alianţa clasei muncitoare ... op. cit. p. 171 şi urm.
7 Idem, p. 196.
a Idem
9 Anuar statistic, op. cit.
'° Encilop. Rom. op. cit.

11 Calcule personale efectuate după monitoarele oficiale.
Tabelul de mai sus a fost prelucrat după datele din monitoarele oficiale
care au comunicat rezultatele alegerilor respective.
296
ATITUDINI OSTILE RAZBOIULUI, ·REVIZIONISMULUI ŞI AS-
CENSIUNII FASCISMULUI, OGLINDITE TN PUBLICAŢIILE
„GORJANUL" ŞI „REVISTA INVAŢATORIMll GORJENE"
de PETRE ARDEIU şi CEZAR AVRAM
Bine cunoscuţi în istoria ţării pri·n tradi)iile :or revo:uţio

nare, locuitorii judeţu:ui Gorj s-au dovedit demni de r'enu-
mele pe care l-au purta.ţ în isto-r,i·a l·uptei pentru progres şi in-
dependenţă şi în anii grei a·i luptei î:Tlpotriva fasc·ismului, re-
viz;oni~mu!ui şi ai războiului hit,l1eri1st, cînd masele populare
de aici, făcînd front comun cu ce!e din înke·aga ţară, sub
wnducerea Partidu!ui Comunist Român, s-au ridicat cu hotă
rîre pent,ru stăv.i·lirea s·el1ei, de puter·e a a1c.e'.ora care promo-
vau teor'.i'.e reacţionare, retrograde, mistice, ce rid'.cau ·'.a rang
de lege forţa şi· crima, exploata·rea şi ura.
Un rol remaircahil în mobilizarea la luptă, în răspîndirea
cuvîntului celor mai în·aintate forţe a'.·e soci.3tăţii l-a avut presa
progresistă, care a og:1i·ndit năzuinţe:e şi frămîntări:'e poporu-
lui, devenind unu: din mi·iloace,'.e prin· care p1artidul comu,nist
şi-a exerci,tat în mod mai comp:et ro:ul de conducător. Perio-
di::ul „Gorjanul", o·rgan independent săptămîna.1 apăr·u~ la Tîr-
gu-Jiu între 15 martie 1924 şi 31 de·cembrie 1947, „Rev1i1:;ta în-
văţătorimii gorj·ene", organu·! „Soci.etăţii învăj'ăfori'.or din ju-
deţul Gorj" pubf,cat în peria-oda ianuarie 1930 - d3cembri·e
1940, ca şi ziarele „Fac:a Muncii" din Rimn:cul Vî'.cea, „Gîn-
duri Noi" din Craiova, „B,'.ocul", „Şcoa:a M.ehedinţu,'.·ui" din
Turnu Severin, „Ori,zon~uri" din Slot.inc şi Caracal, au înserat
în pagini·:e lor numero·as.e art1i.co~e prin care au demascat de-
opotirivă teoriile reacţionare, retrograde şi profund dăunătoa
re neamu·lui românesc ca şi metode'.e fasdst 1e de guverna·~e,
rididndu-se cu hotărîre pentru apărarea civifoaţi.ei, indepen-
9enţei şi suvemni.~ă.ţii tăr,ii amen1i1nţa~e grav de fascism.
?97
Răspunzînd teoriifor fasciste menite a pregăti subjugarea
poporul•ui român, „Gorjanul" nr. 18/1927 a pu5li·ca~ docu.11en-
tul şi înf:ăcăratu•I ortico·: „Patria" semnat de D. Pupăză. Aci,
după o descriere amplă şi ;ust!f,i.cată a bogăţii'.or şi fru.nuse-
ri:·or patriei şi o evidenţiem a principale'.or momente din isto-
ria luptei pentru independenţă şi libertate, autorul a :ansat un
patriotic apel către oihi·tori : „ ... să ne iubim pat·ria mai presus
de orice. Aceasta să ne fi.e crezu·! de fi,ecare clipă. Ace:a ce
nu iubeşte pămînt•ul pe care-l ca:că şi care_,! adăposteşt.e, nu
se iubeşte nici pe el nioi pe aproapel.e său". 1 Ana:izînd viaţa
social-po:.i.'.·ică românească, aoelaşi autor, în art.ico:u: „Gene-
rajia indolenţei" apărut înt•r-un a:t număr a•I periodi.c:U'lui amin-
tit, s-a dedmat nemu•lţumit de edu 1caţia pe care o primesc t·i-
n.eretul, de curente•:e p·o'.itiice rea 1 cţionare care p•ri.ndeau teren
în societatea românească, D. Pupăză fiiind adeptul un•ei 1 i"'.)oste
hotărîte a mase:or popu•:air·e". Ne trebuie o primeni~e aC::11că
în toată ·a:cătui.~ea socia:ă şi naţională de azi ... o :uptă a?rigă
contra politicei rău înţe'.·easă, de azi, o înlăturare a laşităjii de
gîndi.re şi un avîint puternic pentru înţe:egerea :um·: şcoalei ... " 2
Fo'.osindu-se de sucv.::eml repurtat de dr. N. Lupu la Socie-
tatea Naţiunilor în apărarea păcii, „Gorjanu:'' a făcut cu a-
cest prilej o amp'.ă şi documenta1ă ana:iză a situaţiei po:i:ice
internaţiona'.e, cerind o mai intensă aingajare din par·tea s~a
telor membre ale îna·:tul·ui, forum în lupta pe·ntru apărarea
păc·ii, pentru exc:udera ·răziboiului. „Am fi oare p.rea ex:gen.i
dacă am cere ca ce•! puţin între membrii actual,j ai Soci.e~ă;ii
Naţiunilor, războiu•! să tie interzi1s chiar şi în cazuri:e to:era-
te prin pact ... " :i
In viederea real-izării unui c:imat de pace se pre·cor:iza o
vie propagandă p.ent·ru dezarmare, din partea tuturor fact0-
ri'.or responsabi:i, sub'.i1niindu-se ro:•ul deosebit al presei mon-
dia.Je cu ajutorul căreia a·r trebui să s·e pornească „o marc
cruciadă avînd ca deviză - Război războiulu·i"." Mc.1ifestînd
puternice tendi 1 nţe progresiste, Gheorghe Lăscăteu, în artico-
lul „Forţă şi drept", s-a pronunţat impotri~a forţei ,,puterni-
cilor zi I.ei care fac ce vor", 5 pentru drepta•te şi pace între
toate popoare·'.e, fie mic sau mare. Cu comp:et·itudine în ar-
ti·co·:·u·I „Geneva", ace'.aşi autor a pu•s în diSiCuţie a·ceeaşi com-
plexă problemă - real izarea păcii -, pentru care Soc:eta7ea
1
Naţiuni:or trebuia „să lupte pe toate căi'.e p.entru înitîietatea

dreptu'.ui1, dîndu-1 cui se cuvine, nu cui .e mai tare ... " 6 Periodi-
cu.I cita·t mai sus, ca şi alte ziare apărute în ţară, a avut în
preocupări dezvă:uirea pregăt 1 irilor de război ale unora din
1
298
ţările europene, pent·ru că „războiul est-e cea ma·i od!oa,să şi
cea mai ime·nsă crimă ce se săvkşeşte în omeni.re". 7 l:ie Cojo-
caru, aut·orul articolului „Pax perpe,tua", arătînd ma,tur,i,tat-e şi
înţelegere a situaţiei rea:.e, a dema-scat i·ntense'.e pregătir·i pen-
tru un nou fla!=Jel „în ma·rile iaborntorii din toate co,lţuri1'.e lu-
m:i", 8 unde „p•e fundu·: eprubet.e:or ... s•e prepară gaze toxice
şi a•sfixiante" 9 şi unde se „cercet-ează noi mij'.oa,ce de asas·i-
nare savantă a mi·:ioa·ne de oameni". 10 în continuare, au,torul
a !uat poz;ţie faţă de sentimentul de autoli.niştire a conducă
torilor popoare'.or; ce se credeau adăpostiţi prin înche·ierea u-
nor trata-te in,ternajiona'.,e fă.ră a•cop,erire, creduli şi încrezători
în frazeo:ogia ţări:or care preg6teau cu intensitate un n-ou răz
boi. „Adăposti,;i la U•'Tlbra răcoroasă a fraze.!or umanitariste,
purtînd unii cu glo.r·ie, a:ţii cu mihnire cicatricea rănilor primi-
te, condu·cătorii neamurilor. par a nu vedea spectru'. demo nic 1
şi rece a•: unor mari conflicte armate ... 1'.·uzi·a păcii perpetue
este ul1tima utopie a ve,acului". 11 Fără a· se considera războiul
ca ceva inevi~abi!, z,iarul a sub:iniat în repetate rînduri necesi-
ta.t-ea uni.~ii tuturor forţelor paşnice, cer·inţă obiectivă în :upta
de a transforma acest pe,ricol în ceva evitabi·:, „ca şi ciuma,
holera şi a:te mo'.ime care de pe vremea lui Pasteur nu ma·i
au puterea de odin:oa.ră şi nu rrai îndrăznesc să se arate în
Europa şi nici pe aiurea". 12 Ace:aşi săptămînal a menţionat
necesita•'ea prevederii pac•telor şi tr-atate'.or cu sancţiun.i con-
crete în caz de încă:c·are, fără de care „un sta•t porni,t spre
răozbc.i sh-se-va de serr.inătur;:.e de '.a Pa.ris a'ît cît se sfi.este un
tren blindat de un me'.·c fără ghioace, ca:··e ar vrea să:; ji1ă
calea". 1:i întă-rindu-ne această convi·ngere, Simion Mehedinţi
în ar~icolul „Pe drumul păc:i" conc:uziona : ,,Pînă nu se vor
putea lua măsuri, efective, stafia războiului se îna'.ţă mai ame-
ninjătoare dedt oricînd". 14
Dezbateri aprinse în cofoane,'.e săptămînalului, au provo-
cat şi teorii'.e federalizării sta.telor e-uropene pe baz-e po:itico-
economice, semnatar·ii articolelor r·idi·cîndu-se cu hotărîre îm-
potriva acestor idei, argumeniMnd că „tendinţa de hegemoni.ea
state'.or ma·ri, sau a cielui mai puternic dintre el e, de a înge-
1
nunchia economiceşte şi apoi po:·it!iceşte sta.te·le miic•i ... 15 nu

·este folositoare naj·iuniilor care nu vor renunţa ,,aşa de uşor
·'.a tendinţe, la fe~ul for de viaţă şi la sentimentul naţionalist,
ca apoi să treacă sub robi,a regimului federat·i.Y, atunci dnd se
simt destul de bine între frontierele lor" 16 Dovedind realism,
în continuare, s-a afirmat că naţiunile nu vor pentru că nu
„înte:eg să servea·scă drept debuşeu de desfacere nk:i al piro-
duse:or industria·le germane, r.i·:i a'. ce:or f:anceze ori eng.Jeze,
ca apei să suporte rob·a po?i:ă a a:es~ora". 17
Grija pentru viitoru'. cmenirii., pentru apărnrea păcii, şi-a
găsit un spaţiu irrportan1: 11 coloane'..~ „G:Jrja nu·! ui·". Ar t:co: e
1
ca „Viitor tulbure", ,,Asuprc păcii", M!roase a praf" etc. au

11
analizat în profunzime si'ua'.ia po:itică '.nternaj'iona:ă, a<trăgînd

a·t·enţia asupra numeiroa·se'.or focare de război, 'indoindu-se de
eficienta trata·tive,:or bazate pe forţă şi neadevăr. V. Uscă+es
cu, în articolul „Dezarmarea", a conc'.uziona·t că Fpsa măsu
rilor efici·ante impus·e de Liga Najiunifor fac ca dezarmarea să
se prezi;n~e ca o „go·gorijă pe care ni:neni nu o mai ia în se-
r·ios, dtă vreme Japon:a. es·te în război de cucerire i.npot1 iva
Chinei, cin.d German:a se pregăteşte pentru revanşă ... , dnd
l•ta:ia caută a·'.·te a·:iat.e ... ". 'J Ace:a~i autor, după ven'.rea lui
Hit:e.r la putere, s-a ridi:at cu hotărba î-:.pott iva irni·~arorilor,
a·trăgînd atenţia asupra p1rofunde:or imp::caţi·i pe care politi·ca
fascistă le-ar avea· asupra României „Hit:er în c.artea sa Mei11
Kamipf spune că lupta şi războiul s1;11t sfi.:1.te, iar în locul po-
poarelor mici trebuie să troneze vigurosul popor german„.
Ridicînd najiona'.·i·srnu: .:a o doc.tr:nă în care premăreşt·e egc)-
ismu•: şi bruta·:itatea, el pregăteşte p.entru ziu.a de mîine rob".a
celor:alte popoare, în fo:osul său ... Mistica hit:eriistă nu numai
că nu are nimic co:nun cu aspiraji::e a:es~u·i neam, dar chiar
voeş.te di·solu;ia lui, voeşte să pună stăpîni,·e şi pe noi". '9 Re-
feri·tor :a a·ceeaşi problemă, î•ncă din onul 1929 a·rr.i.ntitu·I pe-
riodi·c scria·: „ ... să ne fer.im de imitaţie, căci nici oamenii, nici
popoare·'.e nu se aseamănă; nu n.e trebuie ni1:i u:i Muso:iini,
nici o armată fascistă, nu ne trebuie cete de voinici". 2 J Atentă
fată de întrea!=Ja evoluţie po::ti.:ă europeană, gaze.'.,a a ses:zat
şi comunicat citi·tori<'.or orice schimbare în raportul de forte
dintre principa'.,e'.e state europ·ene, urmărind cu prioritate evo-
luţia· tări'.or fa~ciste, car.e prin pol 1 i 1 ~:c.a lor de inarmare şi ere.a-
re a no~ focare de război, puneau în grav pericol pacea ş1
se·cu:ritatea sta:telor europene şi implicit a României.
Semni·fica-tiv mi se pare modul matur şi v·i·z!ona·r al comen-
tării î·n pagini'.e „Gorjanuluii'' a a•'.iantei po:itice şi militare a
Germa·ni·ei, lta'.·i·ei şi Ungariei. „ ... perico·! mare ameninţă a prin-
de iară~i bătrîna Europă ce abia-şi duce trupu-i hodorogi.t...
Esite absU!rd să se mai înt.rebe cineva care-i scopul a·cestei a:i-
ante, cînd î·n Germania, cance~arul Hitler face decilaraţii pu-
blke că idea·IU'I său, şi al f;ecărui gerrr.an, este restaurarea
300
Germani·ei înainte de tratatu I de '.a Versailles ... să nu vedem noi
1
perico1'.u·: ce ne ameni•nfă, cînd în Extremu: Orient tunul şi mi-

tra:iera seceră zi'.ni.c mii de suflete a!e rasei galbene şi pre-
gătesc ba·i·a sîngelui ce va scălda întreaga omenire?".
21
Sesizînd tendinţele cotropitoare ale statelor fas:::i1s~e, d.eşi

acestea încercau să apară dori~oare de pace, după o pă'run
ză~oare şi amp'.ă ana:iză a situaţiei exis~ente, în toamna anu-
lui 1934 gazeta a scris cu îngrijorare: „Ceva se pregăteşte.
Tn Extremul Orient, Japonia vrea din nou să-şi încerce noro-
cu.\. Tn Europa, unităţile ita:iene se deplasează spre Marea
Roşie şi sînt gata să ata·ce Abis.;n;a. Numai atît n-ar fi nimic ...
dar Germania şi Ungaria abia aşteaptă ... se pare că un nou
măcel mondia'. pregăteşt·e". 22
Problema războiu'.ui a continuat să constitu:e una d:n pro-
b:emele importante a'..e săptărrîna'.u·lui gorj:m. învăţătorul V.
Popa Măceşanu, în ar~ico:u•! „între pace şi război" publ:ca~ în
primăvara anului. 1935, s-a arătat un fin analist a! situaţiei
existente şi un reafot prevestitor. „Dincolo de paravanul con-
ferintei dezarmării şi bunelor in~enţiuni pacifiste, se lu:::rează
febril la aruncarea omenirii în vîl~oarea unui nou mă·:::e: ... sem-
nifi.:::ativ apare faptul că Germania bate cărţile p.e faţă. Prin
or~anizarea serviciu:ui militar ob'.iga~ori.u, a că'.cat c:a·Jze'.e
militare a:e tratatu'.ui de la Versai'.les. Tn lumina acestor rea-
lităfi izbucnirea uraganulu·i es~e i.nevitabi·lă". 2J
Ameninţări!e lta:iei îî1potriva Abisiniei au fos-t nelipsi~e de
o notă de sarcasm, fiind re'.eva•te în ·ar~i·:o-lu·I ,.Tntre lta'.·ia şi
Ab:sinia". „Abisinia este unu: dintr.e ce:e mai bogate şi mai
complete ţinutu·~; de p·e g'.ob ... Sub pre~ext că vor să civi·'.izeze
lumea, eng'.ezii şi fran·cezi.i stăpînesc jumăta·te din Abi·sinia ...
Italia vrea să le mai vină în aju·tor ... ca să mai civilizeze şi
ea ... în consecinţă, raporturi·le s·e încordează, iar !~alia mob=:i-
ze·ază şi trimi.'e trupe în Afri-ca". 2r. Urmăr.ind cu vădită îngri-
iorare soarta tris.~ă a Abi~iniei, ziarul concluz=ona pri1 note
puternice de pa'trio·~ism, într-un a•'t număr, prin artico:u: „ \bi-
sini.a - trage·dia unui popor". „Noi românii p'U~·em trage o a-
dîncă învăţătură din ce:e c·e se petrec în îndepărtata E·tio;Jie.
De !a umi·'.ul munci·tor pînă la cei din vHul piramidei socia:e,
pe toji un fior să ne străbată de ce va fi şi c·e vom fi mîi•ne.
Oricum ar fi. mtăzi, to•t mai rău va fi cînd duşmanul va ridica
sabia a·supra noastră şi p·e noi ne va gă·si abia în ceasu·! al
Xl-'.ea. Tmged:a Abisiniei să stea vie în minţi!e noastre". ~ 2
Exprimînd în pagini•le sale sentimentul poporu'.ui român,

dorinţa sa de pace,, de condamnare a fas oi·smu'.ui,
0
cea·'.alt6
3Ql
revistă gorjană a făcut o a·spră c1 irică metode:or şi mq.oace:or
fo:os:·te de fasciş·ti pentru a-şi îno'.ătura adversarii po:i,~ici. Ex-
ponent al atitudinii învăţătorimii din ace·st :udeţ, revis~a con-
damna· amsi·natul folosi·t în cazu~ lui L. !3arthou şi rege:ui A-
lexandru .al lugosfoviei. 26
Descri:nd cu durere soarta tristă a Aus<triei, căzu\·ă v:dim'.l
a agresiunii fas·ciste, „Go1rjanu:" a consemna·t în adico'.u·: „Pe
mormîntu: Austriei· (sub semnătura lui P. N:co'.aescu-lv\onu):
„Cisrr.a prusacă, în virtut·ea rudeniei dintre ei, a cmor1t-o. Noi
asfixiere ce n·e-o puse la îndemînă cu mu:~ă bunăvoinţă, nu
putem să nu îndep:·îngem soarra Austriei". 27 Mani fes· indu-şi so-
lidaritatea cu jăoriole care au căzut vidimă agresiu·nii fa.sciste,
z:arul amintit a scris cu o pronunţată notă de îngrijorare în a-
nu•I 1938 : „Germani·a, dorn:că de cuceriri teritoriale, a pre-
tiins o bună parte din teri.!oriul Cehos'.ova·ciei ... Cehos:ovacia
opunînd rezis,•.enjă, Hit:er a ameninţat cu războ:u:, discursurile
rostite de el nefiind a'.·tceva dedt o p·'.edoarie în favoarea
groaznicu'.ui măce:". 28
lntensifaarea proP'agandei. fasciste î:1 lume şi ridicarea or-
ganizaţ'.i:or fasciste din interioml ţării la lupta pentru cucerirea
puterii poli~ice a de1termina·t pe Mat·ache lones.cu să redacteze
şi să pub·lice a6:o:ul „Ţară vîndută", notînd cu tris~eţe şi în-
grijorare : „în iarna pierza·niei, pe ulije:.e deznădejdei româ-
neşti, ninge cu :acrimi. în intuneri-cul despica·t de .Ji<:ări.rile de
fu:ge-r a:e răzbunării, se proiectează pentru o c:ipă spe'Ctrul
hidos al strigoilor cu ghiare de s·înge smu·lse di.n inima ca:1dă a
prăzii. Ei au to·~ul de vînzare. Ş:i ţară, şi părinţi, şi conş·tiinţă.
Chi·ar ei sînt de vînzare ! Un popor vîndut de ai săi, pentru
hani ! Români, în ţara vî1ndută, cadenţaji în marş fun·erar, trec
t•rădătorii şi sînt mu·:ţi ca .:acrimi•le noastre" !'
9
În ace'.aşi an, 1938, în coloane:e ziaw'.ui s-a menţionat că

„în judeţul Gorj o se1 ia de profesori, avocaţi, meseriaşi, ţă
rani şi e'.emente burgheze au vo~at contra noii Cons·'.i<·uţii". ~ 0
Exprimînd îngrijorare•a faţă de spectrul războiu:ui necruţă
tor ce se apropia, „Revista învăţătorimii gorjene" a consem-
nat: „ ... sîntem înconjuraJi de duşmani care ne cer revizuirea
f.ratate!or şi care anunţă că războiul de mîine nu va mai fi
războiul sîrme•lor ghimpa•te, ni·ci al grenadelor, nici al tunuriilor,
ci a•'. avioaine'.or şi a•: gaze'.·or asfixiante". 31 ln fa.fa pericolu'.ui
rev i·zionis·t, pe care fas·cismul î: aduce cu sin·e, ca o parte com-
1
ponentă a cortegiului de crime, misticism şi incultu: ă, presa

302
din Oltenia a dat o ripostă hotărîtă aces;or concepţii, con-
damnînd cu tărie po:itica de trădare naţiona•lă a organizaţi
ilor fasciste di·n in!·eriorul ţării în frunte cu garda de Fer, ca şi
pdi.::·ca state·lor fosciste revizioniste. începînd cu ar~i:o:-ul „Pace
sau război" :12 al !ui Aure•'.ian Motomancea, con!inuînd cu art:-
co:e'.e 11 Vecini şi ... fraţi", 3:i „Visul lui Janoş", 3• „Poli~ica re-
vanşardă a Unfl'ariei", 35 „Pe:ricolul maghiar", 36 ş.a.m.d., sub
semnături•le lui. Georghe Lascateu, 11:.e Cojocaru, N. Lu·ngescu
etc., editorialul gor\an a sub:iniat în repetate rînduri că „pro-
paganda şov.inis!ă este acţiunea grofilor expropriaji prin re-
forma agrară din România" 31 ce doresc ,,revizuirea front:ere-
lor, cu scopu·'. de a-şi re'.ua în stăpî·nire latifundiile din state'.e
succeso:-a'.e, şi în specia·'. din România". 38
Concomitent ziarul a înserat în paginile sale cuvîntăr:le
unor oameni po'.itici români ca Gheorghe T6tărăscu, Ni:olae
Ti'.u'.escu, Gheorghe Duco etc., argumentînd cu aceasta şi re-
1:efînd voi.nta întreg:i na;iuni române de a apăra pămîntul
sfînt al ţării î.l"potriva pre·tenţi.i'.01r venite din partea puterilor
fasciste.
Faţă de măsurile lua·te de guvernu·! r·omân, măsuri înc:i-
nînd spre didatură şi imi!area me·tode·:or fasciste, Congresul
învăţători:or gorjeni a prote·s·tat cu tă1;i.e în februar:e 1933,
votînd o moţiun·e c'.ară şi tăioasă împohiva acestor măs..uri.
Organul de presă a: învăiţă>tor.im:i de peste aceste melea·guri
a consemnat acea·stă mojiune prin care întregul Congres ,,piro-
teste·ază energeti.c oontra aces~or pe:rmanente n·esocotir i cerînd
cu toa·tă tăria ... să se renunte :a măsurile abuziv·e :uate de
guvern". 39 în acelaş timp ziarul Gorjanul a devenit ecou.I am-
pfo:or manifestajii antirevizionis•te care au avu·t loc în Gorj ca
şi în toată 0'.ten:a, expr.imînd cu a·cest pri·'.·ej hotărîirea tut•uror
români'.or de a apăra cu preţul vieţii hotarele ţării. Descriind
Manifestajia an~i:eviz:onistă de la Tîrgu-Jiu (organizată la 28
mai 1933 - n.n.) ziairul nota; „aceasta a fost o grandi·oasă ma-
nif.estaţiu·ne, spre a se prntes•'a împotriva celor ce cred - în
nebunia lor - că actua'.a hartă a Europ;i s-ar mai pu·'ea schim-
ba şi că popoare cu tradiţie şi civi.!izaţ:e mai pot fi din nou
roabe neamuri·lor mongo~o-teutonice, reduse azi în hotare!e lor
fireş~i". •0 Tn continuare ziarul ·a reprodus cuvîntări·'.e pe~s~na
lită~i'or part:•cipa•nte din care de1sprindem pe cea a lui Mirn;i
Constan~inescu, preşedinte'.·e secţiunii local.e a Ligii cu:~urale,
care a arătat p1rintre a: !e'.e că „tratatele de puce, p·e baza că
1
ro1ra s-ou trasat odua·lele frontiere ale neomu1~.i:or au absor-

. ~ I .
?Q3
bi.t rîuri de s1nge. Ele nu pot fi căo'.ca~e cu a'î~a uşu inţă". ' 1
Cu pri:ejul ace~~e; man:fe.staţii ca de a.tf.e,: şi '.a cea din 14 a-
pri:i·e 1935 de la Anin.casa - Gorj, rr.ii:e de pmi.i:;pa1nfi prezen'.i
- jărani, .e'.evi, profe.sori, 1nvăfă~ci:i, funcţionari - şi-a1u ·3x,Jr:-
mat cu acest p: ilej întreaga şi energica lor hotăd~e de a nu ce-
da „n:ci o brazdă din pămîntul scump al ţării, făiră a-l fi apă
rat cu preţul vieţii lor". li' N•te numeroase a1r•ti:ole ca „Războ
iu'. bate '.a uşe", ,,între pace şi război", ,,l:a·ia antirev':zi.Jni·s-
tă ?", „Românii şi rev;z:oin.iştii" sau cele referi·'.Oa·re :a mc:· i'J
manifesi·aţii a·ntirevizioniste vor constitui put1ernice semnale de
a'.arrr.ă pentrn opin:a pub'.ică românească ~i s•trăină impotr.iva
perico:ului pe care forţa fascistă europeană o reprezenta pen-
tru integrita·'ea statelor, şi în ace:aşi timp un pu~er·ni: cata'.i-
zato·r pentru u•nirea enrgi:·lor mase·'.c1r popu-!are în cpăi:area
inte·grităj·ii şi suveranităţii popoarel61r. Edifrntor este, de ex·e:n-
p'.u, ar:iw'.ul „Fără sîinge, ni::: o brazdă" publicat sub semnă
turn lui Adrian N. Popescu - Sohodol, care fă·oînd o pe·nekai1-
tă analiză a situaţiei po'.i'.ice a Europei ainu:ui 1983 cons'.a.~a
cu tr'.s'eţe că „în urma trecut ului acord de la Miln:::hen
1
unde mari'.e pu:e1·.i din Europa, într-un moment de s:ăb:6une,

au recunoscut Germa·ni :i o porţi'Jne din Cehoslovacia, paroe-se
că această ·rezolvătoare stare de '.ucruri, fiind socotită ca o
slăbiciune din pa·r:tea sta·'.e!or dor:toare de pa·:e d:in Eu:·o;Ja, a
lăsat mînă liberă a··tor state răpi:oare, care s-au grăb.it g:J•s;nd
momentu: oportun să se arunce ca nişte fiare pe stî;vul rămas
încă în viaţă, să-l sfi. ie făiră cruţare ... fără s•înge ni~i o braz-
dă !. .. Ceea c·e îna:ntaşii ne-a•u :ăsat prin singe'.e vărsat de ei
tot pr;n sînge trebu'.e să păs~răm sau să pie.rdem". ' 3
lns•taurarea dic'a'. 1u•rii regale în februa.rie 1938, măsu. i'B
luate şi ilT':punerea noii Consti·tuţii au stîrnit uin val de protes~
în Gorj. Ce'e două gazete l·oca'.e au i.!ustrat în pag;ni'.e lo·r a-
ceas~ă stare de !ucruri. Deven;nd ecou al pro~·es.tului învătăto-
rimii gorje·ne exprimait în cadru·! Congresu:ui din 1938 şi cu o-
cazia diverse'.or înh'uniri, Revis•ta învăţătorimii gorjene a cerut
în numele a.cestora .renuntarea '.a măsuri'.·e dictator.ilar si res-
pectarea libertăţilor cetă'ţe·neşti. '" ·
Obligarea României de a accepta O.ic'.a•tul de la Viena a
produs o exp'.·ozie de nemulţumire în toate straturile so:iale
româneşti, mase'.or popu·'.a•re din întreaga ţa•ră manifesitîndu-şi
cu tăr:e hotărî·ea de a se op1une cu arma în mină răpirii
nordu'.ui Transi·lvan.iei. Tn articol·ul „Azi nu, d-'.e conte I", Gh.
Lascateu a scris cu vădită durere : „cînd scriu rînduiri:e de fa;ă
304
jumătate din trupul Ardealului nostru swmp şi drng va fi că
zut imăşi S'Ub s1ăpî1nirea străir1"ă ... M!ntea refuză să price.apă
cum s-a putu·t înfăptui a.ceaistă nemaipomeni,tă nelegi.uire. Dic-
tatul de fo Viena e tot ce-a putut să conceapă o min,te ome-
nească mai absurd". · în continuare auto,rul a sub!iniat foptlill
45
că „acest Dictat n-aire !'a bază niJCi un temeiu de drept şi de

a,ce.ea e cu desăvîrşire imorai'.". 46 Aceeaşi convinge.re despre
evidenta nedrepta.t:e care se f6ciuse Români.e.i răzbate' si din
a'.te artico!e d;n core reţi.nem ,,Ardealul", ,,Dicta1tu,I de ·:a Vie-
n'a", s'Jb semnă+u·ra l'ui A. Co~ea 1 ciu.
Con;ide1rînd fascis'Ti>ul ca străin spidului popoiru'.ui român,
masele populare din Gorj alăituri de cele din între,aga ţară
au condamnat cu fermita,te mij!oace:e fofosite de foscism în
drumU''. spre pu+e,re : forţa, tnisticism1ul, corupţia, crima. Atît
„Gorjanul" cît şi „Revista înv6ţăto,rim:i go1rjene" au pub:icat 'nu-
rnier·oase ar~icole de condomnare a aces,tor pra-:;~ki. Od:osu'. a-
msinat a·I lui I. G. Duco va fi puterni1: înfiBrOt de în~reaga su-
f'.a.re a Gorj1ului" care blesteairnă cu ultima energie acieO'Stă a-
bomin,abilă crimă". 47 Profesorul Dem. C. Neg,~escu, în arh:·:i-
l·u·! ,;Anul morminte'.or", a no·tat cu vădită îngrijornre despre
rea'.ităţi,'e momentu'.ui : „ai porniit la dimtn cu ce~ mai ordinar
1
asasina·t şi ai adunat în c,ale atîtea vieţi mă 1 reţe, văduvind

popoare'.e de înţe'.epc:unea şi ocrotirea :or; azi poposeşti !a
răscruciul ce'ui mai n311ernic a1te·n,tat... regele Alexandru al
luqoslaviei cade răpus mişe·!eş·te; a.lă~uri, simbolul şi profetul
păcii ... Lou:s Barthou ca şi Duca ai: nostru ... ". 48
Ac.eeaşi condamnare categoiri<:ă a rnetode'.or f.a.S1Ciste de
înlăturnre a rivalilor politici ·O găsim şi în ·artico'.ele „Jertfa
marelui bărbat Duco", puhlkate în cele două 0 1rg ane de presă
1
din judeţ,ul Gorj. R1efeiritor la a·sasinatul lui L. Barthou ~i rege-

'.•ui Alexandru, „Revist·a învăţăto,rimii go·rjene" a c,omemna~ că
11 învăj6tor!mea română înfieriînd odiosu'! asasinat şi pe autorii
'.1ui, ,animată de a!.ese senfimente de paoe pe care o propovă
duieşte, e gata oridnd pentru a opri orice tendinje de a
schimba configuraţia hotare'.01r sitatelo.r europen1e, fiindcă păs
trnrea !,or înse·amnă păstrmea păcii". 49 Un alt articol i1tituJ.a,t
).G. Duca" apărut sub semnăitura lui Constantin V. Cătvt în
orga1nul de presă al învăţăitorimii go,rjene a sub' 1 i 1 n:·a~ e;ă odio-
sul asasinat ,,a zgudui~ p7nă în adîncul sufletelor to~ piQporu!
a,cesto'r ·~ocuri". 50 Revista a făcut în ac~e!a-şi ti1rnp o exadă şi
necesară pre,cizare scriind că „tînărul cărui1a i-a trecut pr~n cap
funes~ul gîn:d şi pe care l-a aplicat cu aHta cruzime nu este
e·)(presia g 1 eneraţiei tineretului românesc de az·i, cd·re 1-·a de-
zaprobat p1rofund. Gestiul de ·'.1a· Siin-aia ne doare, ţa.ra simte
profund pierdienea primul1u.i său cetăţean ...". 51 lncriminînd pe
aut.orii mo.ra1li ai a•cestor orime, „Gorje·anu·I" nota referitor 1a
asasinarea lu.i Duce : „C. Zel.ea Codreanu, C·are a ucis pe Man-
ciu la laşi, a pre1gătit mora·l:mente asa·sinarea celui mai în-
zestnat si ma.i bun r·omân - loin Duce. Acea1sta este ce.a mai
abjectă ·faptă ce poate încolţi în creem! unei făpturi· omeneşti
degenerate. Socotesc că nici un ba:1canic din lume nu închide
î·ntre zidurile lui asemenea făpturi ... Fapta aceas~a abominabilă
îţi ·repugnă, da•r în °acelaşi timp te dezgustă şi te ·revo:-~ă". ~~
Săptămînalul mici SU'S 6tat a condamnat cu fermi.tete u·cide-rea
pe patul spit·alu1lui Brîncovenes•c a lui Mihai•I Stelescu: „Zece
ti·neri studenti crescu·ti la scoa!•a nenorocită a unui om care nu
a dat nimic ·p·entru cv'.t 1 ur~ româniească (C.A. Cuza) ... au c:u-
ruit cu g!·o•anţe, au 6opîrţit cu bia·rda ble·stemată trnpU': unui
holna·v, aşezat pe partiul de sufor.inţă ... Asemenea orimă oribi:ă
nu s-•a p·omeni·t în tirecut·u: na·ţi.ei româneşti". 53 Atentatul asupra
rectorul•ui Universită·ti din lasi a fost de asemenea înfierat ~u
tărie în coloanele cotidi·anu :ui : „Mi·şeleasc·a faptă a ceilor trei
1
a·tenta·tori a înfipt odine pumnalU'I în inima ţării. Gestul scele-

rat a fost h:estema.t de niati•a întreagă care nu poate to!era
sistemul a·ces·ta bia rbar de de·stirămare, prin suprimare.a valo·ri-
1
lor ei". 5•
lată, suiccint, cum preSia progresistă de pe aceste melea-
guri a contribuit la răspîndi<rea· cuvînt·ul·ui ce:or mai înainta~e
forţe ·ale s•ocietăţii, ogrlindind năzui·ntele şi frămîintări.'.e popo-
ru'.1ui în acei an.i tje grea cumpănă.
NOTE
1 „Gorjanul", an IV (1927), nr. 18 din 2-9 iunie, p. 1.

2 Idem, an. V (1928), nr. 29 din 1-8 august, p. 1.
3 Idem, an. IV, (1927), nr. 29-30 din 12-20 septembrie, p. 3.
• Idem.
s Idem, an. V (1928), nr. 3 din 15-23 ianuarie, p. I.
6 Idem, an VI (1928), nr. 12, 13 din 31 martie, p. 4.
7 Idem, an XV, (1938), nr. 128 din 3 martie, p. :!.
8 Idem, an. V (1928), nr. 6 din 25 februarie, p. 1.
9 Idem.
io Idem.
11 Ilem.
306
12 Idem, nr. 33-34 din 8-15 septembrie, p. 3.
13 Idem.
14 Idem.
1 5 Idem.
16 Idem.
11 Idem, an VI, (1929), nr. 34, din 18 septembrie, p. 2.
18 Idem, an X (1933), nr. 11, din 26 martie, p. I.

19 Idem, nr. 23 din 23 iunie, p.1.
20 Idem, an VI (1929), nr. 28-29 din 1-8 august, p.I.

21 Idem, an X (1933), nr. 12 din 5 aprilie,.P. 2-3.
22 Idem, an XI 11934), nr. 48 din 30 noiembrie, p. 1.
23 Idem. an XII (1935), nr. 13-14 din 10 aprilie, p. 7.
24 Idem. nr. 31-32 din 1-7 august, p, 1-2.
25 Idem. an XIII (1936), nr. 17 din 10 mai, p. 3.
26 „Revista învăţătorimii gorjene", an V (1934), nr. 9-10, p. 5.
21 „Gor.ianul", an XV (1938), nr. 11 din 28 martie, p. 1
28 Idem. nr. 35-36 din 22-30 septembrie, p.4.
29 Idem. an XV (1938), nr. 1 din 1-8 ianuarie, pagina 1.
30 Idem. nr. 8 din 2B februarie - 8 martie, pag. 3.

:1 1 •• Revista învăţătorimii gorjene", an V (1934), nr. 1-2, pag. 4.
32 „Gorjanul", an I (1922), nr. 2 din 19 ianuarie, p. I.
:i:i Idem, an V (1928), nr. 20-21 din 8-15 iunie, p. I.
:J• Idem, an VI (1929), nr. 31-32 din 22-31 august, p. 3-4.
~5 Idem, nr. 28-29 din 1-8 august, p. I.
:J6 Idem, nr. 25-26 din 8-15 iulie, p. I.
:11 Idem, nr. 28-29 p. I.
38 Idem.
39 „Revista învăţătorimii gorjene", an IV (1933), nr. 3 din martie p. 10-l:l.
40 „Gorjanul", an X (1933) nr. 19-20 din 25-31 mai, p. 3.
41 Idem.
42 Idem.
4;J Idem, an XV (1938), nr. 43-44 din noembrie p. 4.
4'i „Revista învăţătorimii gorjene", an X (1938), nr. 11-12, p, 4-5.
45 „Gorjanul", an XXII (1940), nr. 3:> din 24 septembrie, p. 2.
46 Idem.
47 Idem, an X (1933), nr. 47--48 din 25-31 decembrie, p. 41.
48 Idem, an XI (1934), nr. 41--42 din 24 octombrie, p. I.
49 „Revista învăţătorimii gorjene", an V (1934), nr. 9-10, P. 5.
53 Idem, nr. 1-2, p. 2-6.

5• Idem, p. 5.
s2 „Gorjanul", an XIII (1936), nr. 28-29 /26 iulie 1936, p. 4.
53 Idem, p. 3.
5• Idem, an XIV (1937), nr. 11-12/31 martie 193"/, p. 4.
307
DIN LUPTA MASELOR 1POPULARE DIN OLTENIA PENTRU
PROCLAMAREA REPUBLICII
de dr. LUCHIAN DIACONU
Desfăşumrea ·eveniment.elor de a·cum kei decen.ii ş1 1uomă

tatedemonstrează că î·ntr·eaga· etapă ct:1primă î1ntre 23 august
1944 si 30 decembrie 1947 a fost determinată de vointa c•'.asei
mundtoare, a ţărăn.im!i mu'l1ciitoare, a mase'.or la.rgi popul•are,
adusă cu forţă i·rezist:b.i:ă de ins·wrecţia din ·augu·st 1944 în
airena po·'.i 0tică a ţă.ri·i. 1 Anii de foc ai revo'.•uţiei de eliberare
sociia•'.ă şi na1ională, antif1atS1cisM şi a•ntiimperi·a::stă, ani î•n ca•re
s•au hot6rH cdestiinele ist.orice al·e ţă.~ii, smu·'.ge·rea ei di·n siste-
. mul capitai:ist şi despri•r11derea u•n•or largi perspedive în îna:n.ta-
rea· imp·etuo·a.săi pe ca~ea· progresului· social, po:•itic şi cu:tu-
ral, s-au oaradeorizat P•rin o.fen siva conitinuă o forţe'.or revoluţi
1
onare, p1rin derSfăşurnrea unei e·roiice lupte de masă, mai i'n~ii,

peAku '.kh:dare1a resturi'.01r regimu'.•ui· fosciw şi demoie•riatizarea
tă·rii şi .apoi pentru în:ăiturarea eoimp 0 '.etă a ve1chii orînduiri. Is-
t.o.fi.a ·a·cesto·r ani cînd mase:e a u ales şi impu·s cal.ea vii·roru1Lu:,
1
cale asigurată de forţe'.e real demooraoti·ce, .a consemno·t îna.lte

p·ilde de eroism şi abnegajie revo'.uţionară dCil1~e de munc'.-
tor.i, ţăran.i mlJn•ci~ori, .inteledua'.ita·t.ea p·rogres!stă şi a:•te pă~uri
de o•ameni a·i mu1ncii, fă.ră deosebire de naţiona:it1a-te, bă·rbaţi
şi femei, viîrst.r:ii·ci şi t·iner·i, î.n :upta deschisă cu forţele retro-·
grade, reacţiona·r•e. P:rin forţa uri 0 aşă a mase:•or mu1nc.itoare con-
dusă de p·artidul comun.ist, a·u fost în'.ăturate din cale toate pie-
di·cile, s-o instaurat un regim nou de reală democriaţia, rnre a
asiguira.t î:nplin.i·rea aspiwţi:J.or lor de înlăturare a zăgazurilor
care frînau mersu: spre pr1ogres şi civi:iza.ţie a: societăţii ror.nâ-
nesti.
· Situîndu-se în frl!Jntea lup·~ei revoluţi.on·are, c'.osa· muncitoa-
re s-a impus defi,nit:v CIO he gemo1nu: put•ernicei miş·cări de masă
0
a·ntrenată în suvoi·ul revio·'.•utiei de e liberaire so:::i:i.:ă si nia.:io-na-

1
'.ă, antifascista şi ::m~iimperiaii·s~ă d:n România. S.ub co·~duce-

309
rea Pa·rtidului Comuni·st Român şi cu spri;inul dasei mundfoa-
re, tă·rănimea, masele liargi muncitoare au înfăpt•u'.'t reforma a-
grară, ou impus în c:o·ndu1ce1rea pirimă.ri.ilor, prefeduri:.or pe
reprezentanţii demo·craţiei, a·u asig1u·rat prin uri-aş·e miti·nguri
şi demonsfr·aJii inst·aumrea guvernului rev·o:uţi::mar-demo.orat un
pronunţat oamoter muncitoresc-ţărănesc, la 6 martie 1945, v:c-
toria în alegeri'.e din noiemb.rie 1946, ca importante momente
a'.e cuce1ri-rii pu•terii· po:itice.
în ·asig·urn•rea viictoriei, în a:ceastă primă et·apă, un roii de
importanţă primordia·:ă l-au avut e'.·aborarea şi p-romovarea de
către Pmtidu.J Comuni·st Român a unei '.inii straitegic.e şi tacti-
ce j·uste, el1a.sticitatea politicii sale, efort•ul de a orea cond:ţii
largi pentru p1arti·ciparea şi co'.abor•are·a tuturn•r forţe:or inte-
resate, fi·e în rezo:va•re·a î•ntregu'.ui ansamblu de sa·rcini a:e re-
vo·'.uţiei - cu pe•rspediva lo·r s·oC:.alistă - fie numa·i în atinge-
rea unora clintire obiedive'.e genem'.-democratice.
Forţa de neînvins a mişcăr.ii p·op•u'.are s-a întemei·at pe
unitatea· de acţiune a o:a•sei muncit.oare, pe alia·nţ.a muncito-
rească-ţărănească, pe participarea :a. lupta revoluţion•a.ră, a 0 :ă
t•u0ri de cla~a mun1citoa re şi ţărănime, a inta:ectualităţii legate
0
de popor, ·a alto•r pături mij:ocii orăşeneş·ti, p·e unitaitea tuturor

cel•or ce muncesc, fără deosebi re de naţionalitate, pe înmă-·
0
nunchearea într-un front uni::: a principa•le:or forţe a·:e naţi·umi,

a marii maj.orităţi a popor0ului, u•nite în oadrul Fnontului naţio
na.! democrati·c sau al Blocului partidelor demoorate. Merit·ul
făuririi acestui front uni.c popular, ·a·I transformării lui într-o
forţă ·invi.nC'ibilă, aparţine neobosi·tei activi.t.ăţi des.făişurate de
p1artidul comunist, dev.ot"Cme-ntului cu care el a s·:uji•t c'.1asu
muncitoaore, interesele vitale a'.e poporu'.·ui român.
în planul cuceririi puterii poli.tice ca pr·oblemă fundame:1-
t·ală a reyio 0 '.uţiei rezo:vată într-o perioadă mai înde·:ungată,
printr-un şir de modifi.cări ca'.itative, de· l1a faza puterii demo-
. cmtice în care c'.asa muncitoare avea rn'.·ul hotărîtor, la faza
cînd proletariat·ul, a'.i at cu ce·le•:aLte pături de oameni ai mun-
1
cii, a cucerit deplinăta·tea pu.terii, clasa muncitoa1re, ţă1 rănimea,

forţele popu•:are din O:teni·a s-au situ.at cu consecvenţă pe li-
nia :.upte.i pentru inst·aur·area şi consolidarea regimulu·i d·emo-
crati·c. 2
lnstala·rea pînă la sfîrsi.tu·l anu'.ui 1944 a 162 de pnmar:
democraţi din 209, comti~ui·a un bairometru al uriaşei ridicări
la l•uptă •a p·opu'.aţi.ei zom:i. Ref.erindu-se la .ampl·a· miş·cGre d·e-
moc:-atică, un document a.I vrem.ii soria : ,,Este îmbucură~·or să
vezi cum a·ceastă pornire se îndreaptă la viaţa nouă, zeci-:e
310
de mii de muncito1ri organi:ziaţi în sindicate, mi·i'.e de ţărani o~-
9'a·niZ!a·ţi în Firo·ritu1I p·: uga1ril.or, comitetel·e să•t·eşti o:,e·se în comu-
0
ne, zeci~e de .o.rg•anizaţii profes'iona·~e a'.e int·elec:~·ualilor şi tot

aWea organ!zaJii pa,t.ri·otice, dernoeirati•c:e arată voinţo d3 :uptă
per1'tru libertate şi demo·criaţie a ma·se·lor largi oltene". :i
E'.e au impus, în cadrul un.or mari acţiuni popu:ure, ins'a-
!a1rea prefecţi'.or demo.crn·ţi la Craiova, Cair·ac:a·:, Tr. Sever:n,
Tîrgu-J!u şi Rîmnicu Vî".1rna·, „intr.oducer•ea sis.t·emului demo1crat:c
frnd ridic-at '.·a nive:ul c.erut de înseşi mase:e po;Joru'.ui", cum
preciza ·un rapo·rt din mairtie 1945 a·I Prefect•u.r:i de Romanaţi.•
Adeziunea de masă a p·opuilatiei 01,teniei la progmmu: de ri
vernare al Frontu,~ui noaţi·onal demo•croat, program ce co res::Ju11- 1
dea „interese!o.r v!t.a'.e a·'.·e întregulu·i popo1r", 5 a·l forţe'.·or so-

cia'-po'itice care îşi pr.opuneau „să ducă România pe dr·um·!•'.
piropăşiTii ei fire·şti", 6 elanul cu care s-au înfăp~·uit mă>·uri:e
e·conorni1ce a:e guvernului dir. Patru Groza pentrn red~es.are·a
econo:T'ie·i n·ationa·le şi înfăptu:rea transformări: 1 or cu caracter
qenern'.-democratic, au dat exp.r·esie voinţei puterni-ce a forţe
lor pop·u'.are din acea·s~ă zonă de a asigurn succ.esu·: revolu-
ţiei de e'.iberare soci-a'.ă şi nnţi.onală, anflas::iostă şi a·n'i:mpe- ·
rialistă. Mase'e popu'.are d;n 0:1ten·ia au întimpinat cu protest
„g·eva reg·ală", s-au solidm izat cu guvernu·! ce exp·~îma vo-
inţa poporului mun6to•r, au de:nasca·' provo1:ă1ri'.e forţe'.o·r re-
acj'ionare, a.'.·e reprezen~anji!or Partidu-'.ui Naţiona: Ţărănes:: şi
Part:dul N.a·'.ioncil Libern: de a ·a~rate ţara de :.a drumu: revo-
'.uţiei.
Unul d:n momentele decisive ale acestei etape au f.os.~ a:e-
gerile din 1946, orearea şi activita~ea noul·ui pa•r'.1amen7 demo-
cratic în care c!asa muncito a.:e şi a'.iaţii săi deţineau pozif i
1
precumpănifoare, de'·errr.inî1nd s:h=mbări rad·i:a:e :n rr.eoan:s-

mul s~ata,'. al României aprcpi=nd momen~u: izo'.ă ii tota:e a
monarhiei şi al abo:irii forl'T'ei de s~a.t pe care a1cesfa o repre-
zenta.
Alegerile din no:embr=e 1946 au cons~i'uit un mo:ne-nt im-
portant al :uptei pentrou cucerir·e::i puterii politice, activit-::itea
desfăşurată ds partidul comunist pentru asigurawea vidori·e:
forţelor derr.ocratice pornind de la rea '.itatea că prin aceas~a
1
puneau „temei sănătos şi de viaţă nouă ţării şi p:porU':ui

român". În mo1iunile trimise guvernu:ui de cei peste 100 OOO
de :ocu:t·ori ai Do'.ju,'.·ui caire au pa6cipa~ la· ma,nifes~a;i·::i de l
M.a·i 1946 se dăde·a·u as=g-urări că „vom oîştiga vict·oria dep"ină
o democraţiei unit·e în alegeri", 7 Activitateia des.făşura'ă de
311
Regi.onafo· 0:1enÎa· f>.C.R. condusă în această pe•rioadă de tovd-
răşul Nico'.ae Ce·auşes:::u, de judeţenele de partid, a ars!gurat o·
liargă popu:arizaire a p'.1aHormei-pirogram a Blo·cu·lui partide:or
democmte în ·ca·re p·oporul întreg îşi recun•oş1'ea 11 p Ianu: rid:_
căr·ii :·a o vi·aţă n•ouă, p'.•anu1'. reclădirii patriei", 8 al munc:i de
reconstrucţie şi de·săvîrşire a operei de democratizare a ţării.
Luînd cuvîntul l1a întrnnire·a pub:i•că din Craiova, d:n 25 iu-
lie 1946, secre.tiarul Regiona'.ei P.C.R. Ol.tenia·, tovarăşul
Nico'.ae Ceauşes·cu, a evidenţi·at 11 e:airacteruil cinstit, rea.'ist,
drept a tot cee·a ce es•te creaţie şi gînd comunist" i-a făcut pe
ascultători - scr!·a 11 Tn1ainte" din 27 iulie 1946 - 11 să simtă că d;;
data· aceia·sta pl·anul refoceirii ţăorii este a·:căituit şi ros~it de u-
nul dintre conducă-t 1 orii poporu'.•ui, verificat, împreună cu to;i
memhrii din conducere·a pm·tidu:u; nostru, că a suferit şi s-a
jertfit pentru bine'.e acest·ui pop·or".
Hotăorî1rea ma·sefor muncit.o·are de a asigura conso'.ido;e~J
tinerei democraţii româneşti a fost proba·~ă şi de entuzia·stele
demonstiraţii de :a 23 august 1946, d·nd pe străzi:e capita:·efor
judeţelor au defilat zeci de mii de o·ameni : 60.000 la Cr·aio-
V·a, 18.000 l·a Rîmnicu Vî1'.cera, 12.000 la Turnu Severin, 9.000 la
Tîrgu-J:u. 9 Mari:e adunăr·i p·opu'.1arre orga·nizate de Blocul parti.
de'.or democrate îrn oct.ombrie 1946, P'rezentare·a ca 1 nd"J·aţilor
democraţiei au consf:nţit „nevoia· pe care o simte p:porul
nostru de a ave·a un regim demo•cirati,c;''. 10 La S.'.atina, în prre-
zenta a 15.000 de o•aimeni .ai muncii din or.as- si din comune:e
învecinate, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a spus: 11 Votînd s.oa-
rele vom foce dovada înaltei noostrre conştiinţe patriotice, 1;.
chidînd în acest fel cu un t1recut î·ntunecat si rusinos si desch·-
zînd rnoi căi de progres României indep·end~nte 'şi de~oorate".
Şi, aşa cum aprecia tovarăşul Nirco·:ae Ceauşescu în c.a-
drul unei mari întruniri de la S!atina, )a 19 noiembrie p.opo-
rul român va avea să decidă în fota urnelor victoria demo-
cr-aţiei", 12 rostindu-se cu o zdrobit·o·~re majorÎ'tate pentru can-
dida.ţii Bloculu·i partide.'.or democrate, noul pa/rament acţio
nînd pe '.inia consolidării pute rii oamenilor muncii.
1
Fermit.ate·a cu care Pm.tidul Comunist a adionat în cadrul

guvernulu·i şi ·a! parlramentu:•ui pentru înfăp•tuire·a şi adînciirea
transformărri'.·or democrati•:::e, pentru p1romova·rea şi apărnrea
intereselor ma selorr muncitoare, ·adivitatea s•a l·aborio.asă de zi
1
cu zi au sporit şi mai mu'.t încrederea mi·:ioane:or de oamen;

ai muncii în cuvinte.!e şi farp.tele comuniştilor. în stilu·! nou re-
vo'.·uţionar, dinamic, caraderisti·c oomunişti:or, deputaţii s-au
întîlnit cu cei p·e oare îi reprezent·au în parl•a:mentul ţă1rii, pre-
312
zentîndu-.le p1rogrnmul măsuri! 1o·r pe care pairtidul comunist :e
propune·a în nou·a etiapă ·a revoluţiei. în februarie 1947, tova-
răsul Ni·co!·ae Ceausescu s-a înt!ilnit c·u muind.orii de la Ate-
liere:e C.F.R. Slatin~ şi cu ţăr•anii din Va,!e·a Miare, 13 ia.r la
1 mai 1947 a l·uat parte l1a mia-nifesitoţia oameni:oir muncii din
Craiova. 14
În anul 1947 a 1avut loc un proces rapid de matu rizo1re a 1
forţelor interne căr1ora le revenea· misiunea de ·a împinge îna-

inte pro·cesul revo 1 :uţionar. Constituirna, în noiembrie 1947, a
comisiilor comune judeţe·ne şi lo c1ale pentru pregătirea p·art:-
1
dU"!ui unic al c:a·sei muncit,oare, 15 adez·iunea muncitorimii la

Platforma-program ·a partidu:·ui cla·sei muncitoare, 16 a ridicat
pe noi frepte rolul de conduoeător al proletmiatului în vi1CJ·~a
tării. Pairtidul comunist a dat o nouă dovadă a maturitătii sale
po1'.itice, a capaci.tăţii de a-şi elabora strategi1a şi tiactica por-
nind de l·a ,reia·!itătile tării, de a mînui to·ate forme!e de acţiune
şi luptă revo!uţi,ona·ră, potrivit nece•sităţi 1 :or etopei is·torice. De-
'limitări'.e î·n cadrul alianţelor au adus noi reg 1 rupă.ri de forţe
socia:-politiice, reprezentanţii burghezie: man·ifestîndu-şi deschis
osti'it·atea fa.tă de reformele democratice iniţiate de guvern. 11
În opoziţie cu aicestea·, masele mun•citoare din Oltenio a·u pri-
mit cu entuzi,a·sm şi au sprijinit ofi1cii1'.e i·ndustria·'.e înfiinţ·ate în
iunie 1947, 18 prnpune1rile Partiduilui Comunist Român î·n vede-
rea îmbunătăţirii sit·uaţiei ecoinomi·ce şi financiare a ţării. ,,Pro-
puneri:e partidU":·ui nostru - scir·ia zi.arul „înainte" din 19 iunie
1947 - sîint o pi'.dă vie a acelui piafriotism harnic, sincer şi
6ns~it caire duce, printir-o politică de autoechil-ihrare economi-
că, l·a de·pl.inia suveranitate a pioporului, la independenţa ţării".
Măsu.rile luate de organiz·atiile de pairtid, mob!:·izarea în-
tregu·'.ui activ şi a unui rr:are număr de mu-nci,tori a1'.ături de u-
nităţi1le militme pent.ru a•sigurarea secwităţi-i sed:i:or partidului,
întreprinde1ri:or şi imWujiilo1r, au avut dam~ de a pregăti popu-
la·fia· pentru evenime·ntul de la 30 decembrie 1947. Cînd, l·a ore-
le 18, în seara zilei de 30 decembrie, postu·ri!e de radio uu fă
cut cunoscută ve·ste·a că regele a abdicat şi a fost proc:,amată
Republioa, o expi!ozie de entuzi1a·sm a cuprins mase.'e muncitoa-
re din O:tenia. în moţi·uni:e t·rimise pe adresa Prezidiului R·epu-
bli•cii Popu'.·aire R·omâne, se exprima dorinţa şi hotărîrea unani-
mă ·a populaţiei judeţelor din dreapta Oltului de a contribui la
dezvolt-mea democraţiei româ-neşti. O ediţie speci:a'.ă a zia-
rului „înainte" a fost consaoată mare,'.·ui eveniment pub:idnd:
actul de abdi1caire a ·rege!ui, prodamaţia guvernului, compo-
nenţa prezidi·ului repub:icii şi a nou1lui guvern, lege1a pen,tru
313
prodamarea Republicii. în z·i'.ele urimăt·o·are, in orase si sate,
.Pe străzi, în pieţele publice, în întrepri·nderi şi inst'itvţli, s-au
desfăşurat manifesta.ţii, adunări, mitingu·ri caire S-'au tiransfor-
mat în impresionante serbări popu~1are, mărturii ale faptu'.ui că
ma·se~e de 0 ameni ai muncii înţeleseseră pe deplin semnifica-
1
ţia po::tică a inst·au1rării Repub!icii, î·nceput al epocii g:o•;o· :Vie 1
a revo:utiei şi constr-u.cţiei socialiste.
NOTE
1 România în anii revoluţiei democrat-populare 1944-1947, Editura poli-

tică, Bucureşti, 1971.
2 Marin Ionescu, Vechilu Mihai, Oltenia în lupta pentru democr;itizaren
aparatului de stat, Editura „Scrisul Românesc", Craiova, 1975.
:l „Inainte", Craiova, din 14 ianuarie, 1945.
• Arhivele Statului Craiova, fond Inspectoratul general administratiY Cra-
iova, inv. 11/1945, f. 29.
s „Inainte", din 31 ianuarie 1945, p. 1.
6 Idem, din 1 februarie 1945, p. 1.
1 Idem, din 4 mai 1946, p. 1.
8 Idem, din 24 mai 1946, p. 1.
9 Idem, din 26 august, 1946, p. 1.
10 Idem, din 20 octombrie 1946. p. 1.
11 Idem, din 17 octombrie 1946, p. 1.
12 Idem, din 14 noiembrie 1946, p. 1.
13 Idem, din 13 februarie 1947, p. 1.
1• Idem, din 4 mai 1947, p. 1.
1s Idem, din 1 decembrie 1947, p. 1.
16 Idem, din 4 decembrie 1947, p. 3.
17 Arhivele Statului Craiova, fond Prefectura jud. Dolj, inv. 11 . 1947. p. :no.
18 „Inainte" din 5 iunie 1947, p. 1.
314
IV
Etnografie
INTERIORUL JARANESC DIN CADRUL MUZEULUI
„ARHITECTURII POPULARE DIN GORJ" (li)
~ DOMNICA BAJMATARA
lnte16orrul casebr ţără-neşti din Gorj este unitar. Ceea ce

consti~·uie podoaba· interi·o.ru:ui locuinţei ţărăne·şti din Gorj
sînt: ţesături1le pentru piat, ţzsă.turile de pe pereţi şi mobi:ie-
ml. Ţesături·'.e aşezate pe pereji, pe pa·t, pe masă sau '.a fe-
restre au ·un rol decO'rativ dind un a•spect estetic locuinţei. Mo-
biliernl îndep'.ineste un dub~u rol practic şi decora.~iv. Aranja-
mentul mobi:ierufui în „casa cu foc" se face în funrc;;ie de ce-
rinţe şi diferă de I.a o cmă :a ·alt·a.
Tn „s·obă" fiecare piesă de mobilier .are loc fix, soba este
•aşezată p·e 11ngă peretele median, paturi:e sînt aşezate para-
lel pe 1'.îngă pereţii fongitudinali ai încăperii ovînd între ele
masa sa·u dul·apu·:, cu scaune îna-lte aşezate •în dreptu: f.eres-
tr-ei. La capătu.I ·unuia dintre paturi este a·şezată lada de zestr·e.
Tn unele interioare apare cu.'rnea deasupra paturiu:. Cul-
mea şi ţesă.tu·ri:e de deiasupra lăzii de zestire pe '.îngă ro'.ul
decorativ ·arată şi s~area materia.'.ă a prop•rietaru'ui.
După ce au fost aduse în Muzeul „Arh!tectu~ii popu'..are
din Gorj" monumentele de arhitere:ură popu:ară (ca·se~e) cu
inventarrul l·o·r s-a trec•ut. '.1a org-anizarea inte·rioarelor.
I. ZONA MONTANA
Subziona 1pla1Îluri
CONAC DE PLAI din Bumbeşti-Jiu, locuinţă sez·onieră fo-
l·osită
varia, dnd se duc vitel.e să p·ască în p'.·aiul muntelui. Es-
te o l·o·cuintă cu două încăperi - „casa cu foc" şi Hsoba" -
cu „prispă" în faţa în:căp·eri.'.or, din bîme ciop.'.ite în patru
muchii netencu:.te în exterior. faţada .locuinţei este lip.sită de
om~ment·atie.
În ceea ce priveşte interioru: conacu:ui de p:ai este sără
căcios fiind o cons 1 trn·cţie temporară.
„Cas·a cu foc" - est.e întuneco·a·să, lipsită de ferestre, a-
vînd funcţi·a de bucătărie, c•onjine mob·i::erul ade·civat funcţi
ei : laviţă pentru vase, uilei pentru mălai, dulap de perete
pentru păstrat vasele şi mînoaire·a, coşuri din coaje pentrn cu-
les fructe, ma·sa rotundă plus scaunele mici, gă'.eţi pe•ntru
mu!s, putinei, ştand pentru păstrnt brînz·a, pos-t 1avă pent~u
„turtă" (mă'.ai). Pe peretele median se află vatra din piatră
de stîncă deasupra căreia se af:ă ciorlata. Pe vat1ră sînt aşe
zat·e următoarele ohiecte : ză 1 :aru.I cu „tuciul" de mămăli
gă, pirostii'.e, ţestu•!, tigaia cu trei pi.:ioare.
„Casa cu foc" este '.ipită între bîrne cu pămîn•t, !=Jrinzi-
!e şi podina .aparente. Di:n „casa cu foc" se trece în „sobă"
pr·intr-o uşă latera·:ă.
în „soba" lumina.tă de o ferea·stră !•ale1m~ă, pe :îngă pe-
retele medi•an se a•f,:ă soba oarbă de cărămidă (cu des::hide-
rea către vatră). Pereţii sîn.t tencuiţi şi văruiţi în a:b, plafonul
apairent.
Mobi:ierul „sobei" se compune d:ntr-un pat din scînduri
pe capre aşezat de-·a lungu: perete1lui longitudinal din spatele
încăpe•rii şi ·un dulap masă orname·ntat cu motiv.e so:are pe
uşiţe, aşezat în dreptul ferestrei.
Patu·! fără s·a:tea este acoperit cu o pătură de lînă orna-
mentată cu ca:rou1ri (a'.b cu negrn). Pe p·at lîngă pereţi se gă
sesc aşez1ate căpătîiele de lînă ornamenta·te cu pătrăţe:e (alb
cu negru).
Suprafaţa dulapului-masă este acoperită cu o faţă de
masă de cînepă ornamentată cu vergi galbene (vopsit în foi
de ceapă).
Conacul de plai are două intrări - din prispă se intră în
foecare încăpere printr-o uşă tă.iată într-o si.ngură bucată' de
iemn de stejar groasă de 5-7 cm. în prispa ·'.ocuinţei am pre-
1
zentat evo:uţia stupului (coşni.ţe cionice, cilindrice, uleie sco-

bite, u'.eie din sdnduri).
Sub:z:ona poaila 1mu1ntah~j,
1. CASA LUI HARANGICA (proprietar Stoicu Aposto.:) din
Dobriţa.
Casă
cu două nivele - la parter „pimniţa" şi la etaj „oda-
ia" de lo·cuit şi prispa cu piridvior-traforaj pe două părţi. (Fig. 1)
Casă de pomiviticultor şi orescător de vite. Datează din prima
jumăt.ate a se·co:ului 01! XIX-!ea şi este construită din bîrne de
318
stejar şi fag, cioplite în piat~u muchii. În spateile C·asei proprie-
tarul avea vie şi pentru a suprave·ghea via din casă, în pere-
tele din spatele „odă·ii" se af:ă o fe·rest1ruică g'.isantă de 20/15
cm. De remarnat că l·a pr·idvor s1înt stî'.pii „şerpu:ţi" iar la „pim-
niţă" stî'.pii cu „·ciru-ci în creste". Pe l1atura stingă între eta·j şi
pmter se află un fel de „po'.•ată" formată din două rînduri de
şindi6lă, unde ss rine „pî·rlăul" pen.tru „pîrluit" 1 cămăşi.
ln „pimniţă" se găses·c următoare·'.e obiecte : ţarcul de nu-
iele pe corfe, hambaru: pentru făină, coşuri de nuie'.e lipite cu
pămînt şi ba'.egă pentru păstrat cerea1'.e, „mo'.da" (postavă),
butoaie, pu·tini.
„Odaia" - în colţul format de perete'.e later,al şi cel :on- 1
git·udinal din spate•le „odăii" se a.f,'.ă soba de cărămidă pentru

înicăizit. În pere·tei'.e din spatele încăperii se a.f:ă ferestruica g'.i-
sanfă. De-a :u·ngul perete'.·u.i :ongi.tudinal din sp·a.tele încăperi·i se
1
af:ă patul de sc·înduri pe capre, I.a capătu: cărnia s·e a.flă '.ada
de zestre ornarnent·ată pe faţă cu „s·ori". (Fig. 2). Patul este
acoperit cu o scoarţă de lină ornamentată cu vergi·, motive geo-
metr:ce şi motive fora'.e (trnndafiri şi frunze). Pe peretel·e d>:
dreptul patului se ·află o scoarţă de :îină ornamentată cu vergi,
şi motive geometri·ce. Pe pat, pe 1'.·îngă perete sînt a.şezate „că
pătîi·'.e" de lî:iă ornarne·ntate cu motive geometrice ~i perne'.e
din pînză de bumha·c ornamentate cu motive flora:e (garoa-
fe, trnndafiri şi frunze) cusu·te cu arnici neg.ru şi roşu în muş
te şi toi·ege. Pe perete'.·e late·~1al din dreapta· intrării se af:ă
du'·ap·ul rudăresc, tip masă ornamentat pe uşiţe cu „sori", a-
coperit cu o faţă de masă din pînză de bumbac omament·ată
pe margini cu rînd şi în mijloc cu trandafiri ,,airuncaţi", cu-
sută cu arnici negru şi roş·u în ornci şi toiege. (Fig. 3). Pe pe-
retele opus patului se af:ă a doua :adă de zestre, ornamen-
tată cu „mo«ivul sărutu.'.ui". fot.re pat şi sobă se af'.ăi masa ro-
tundă pe care sînt aşezate : b'.idul, .'.inguri:e, soln!ţa (de 1lemn),
şi cu smune'.e dreptungh:·ulare în jur. (Fig. 4). Pe Vingă sobă
sînt aşezate următoarele obiecte : vătraiu·:, cărpătorul, drîg'.ui,
oale'.e de pămînt. Pe perete'.e lo·teral de 1-îngă s::>bă se află
p:osca, cîntaw! cu boboloş, sărăriţa. Pereţii încăperii sînt ten-
cuiţi şi văruiţi în a'.b, plafonul es·te aparent. Ne'.;psi·tă din „oda-
ie" est·e şi vadra cu c·aucul pentiru băut apă.
Încăpere.a are trei fe·restre, în dreptul cărora la înc·eputu:
seool·ului nostru au opăiruit perde1lele de bumbac ţesute în răz-
boi, ornamentate cu trandafiri „arunC'Clti", şi rînd pe marg1n1
(cu arnic.i neş-ru ~i roşu). ·
Pe perete:e dinspre răsărit se afă icoana (pictură pe
:emn) deasupra căreia esite a·şezat un peşch:r de bumba·: orna-
ment,a·t cu vergi roşii la capete.
2. CASA ION CĂRIGA 35 wsă de cier - din Baia de Fie-,
com.trt(tă _din bî·ne de steja,r, forrna+ă din d::iuă n:ăperi (:a
„cor a/' ş1 „soba") cu „tîrnaţi" în fa.ţă şi „po'.ată" di:i ;:iiatră
de rîu în S:pate'.e c-asei sub acelaşi a·coperiş. (Fig. 5). La .a:eas-
tă casă se observă inf:ue,nfe tmnsi:vănene în ceea ce priv·eşte
„tknaţui" (fiind tencui·~ în interior şi e~terior) şi î,n ce·ea ce p~i
veşte interrior·u: încăp eiril·or.
în spate'.e casei, lipi:ă de ace::ista se găseşt-e „p::ila~a" for-
mată la rîndul ei din două părţi : una ·închisă „beciu:" şi o par-
te deKh:să cu ac:es în podul „po:a·~ei".
în partea S:tîngă a casei sub ,/îrnaţ", se gă·seşte un beci
mic cu deschizătura de apmximat:v l m. Casa este ten.:u:tă
în in 1 erior şi exterior, avînd ,.plafonu:" (grinz:1:e şi podina) apa-
re,nt. Fă1ră să prez:nte vreun e,:ement de:o·m'iv, cas··:t în în~re
gimea ei este construită echilibrnt şi propor)ionat. Ea :mpre-
sionează mai cu seamă prin monumenta!itate,a a co pe·: i .>u:ui şi
prin măr im ea „tirnaţ·u:u•i" (prispei) carac1erisl ice acestei zone
- inf: uenţa airh :tec~urii p:Jp·u laire trnnsi :vănene.
Intrarea în „sobă" se face din „tîrnaţ" prin la ,,corlaţi".
La „cor:aţi" se afă în pmtca stîngă a casei. Pe p·eretele
median se află vatra cu horn (cor:a.tă) suspendat în spate:e
cărei:a se af:ă o suprafoţă de aproxirr.ativ l m2 ca·e se nu-
meşte „după cor~oţi". De pe vatră nu l:pses·c urm6~oa·re,'.e o-
biede : ţestul, piros'rii'.e, vătraiu!, drîglu·'., căypătorul, l·opăţi.ca
p·euntr~.:cou'.a·c·> tiga1ia, oa!e de pămînt, ~6'.a_ru, c,u căl~ăr<JJ·~. de
mama.1ga. (ng. 6). Pe peirete;.e laterai din stin·ga 1n:tra~11 se
găses,c următ·oare·'.e obie'Cte: do·uă găleţi pen~rn muls, putine-
iul, ş·tandul pentru pă-strnt brînz,a, u:eiul pentru făină, iar pe
perete'.e .!.ang,itudinal din spute:e încăperi:: cripta penitru brîn-
ză, vadra de apă. Pe „cor'.ată" se găsesc : uke1le, taiere, tă
mîieirnij'ă, ceşcuţe. înfipt·e în peireji se găsesc cuiele fo:os:~e pen-
tru atîrnat dntarul cu bohoi'.oş, co:.ţairii pentru gheaţă, vîrzobul
pentru zăpadă. în mijlocu1l 11 la cor'.·ati" se află masa rot·undă
cu trei soaune. Pe masă sînt aşeza~e : ca·stroane, străchini, lin-
guri, so'.niţa de pămînt, iar lingă ma·să urCÎ'oru-1. Pe peirete:e
median 1-îngă vat.ră se a.flă o mică firidă caire se f·o'.oseş·te pen-
tru păstrarea d:ferite'.or obiecte necesare (chibri·tur·i etc.).
„Soba" - pe peretele median se găseşte soba oa•rbă cu
a!imenta~e din „:a cor:·aţi", confecţionată d:n cărămidă, în for-
320
mă de p·arn!elipiped. Este pa.rdosiită w scîndur.ă de brad. De-a
lungu: peretelu·i din spate se af1!ă patul cu tab:e, separat de
sobă aproximativ cu 0,75 m, opus pat·u!ui se af.'.ă războiul de
ţesut. (Fif. 7). După ce femeia .ţermina cu ţesu·tul, se scotea a-
foră războiu·! de ţesut şi în locuii lui se punea uin a:·t pa·t cu ,;ta-
ble". întire pat şi războiul de ţesut, în dreptul ferestrei se află
masa îna:tă cu 11 saltar", ·lingă ea găsindu-se un s1 căunel înaJ
cu trei picioar·e.
Pe pat se găseşte salteaua peste care s-a aş.temut o pătu
ră de lină în car·ouri (negru cu a.:b). (Fig. 8)- în dreptul patu-
lui pe perete se a.flă „masa de perete" de 1ungime·a patu1iui şi
lată de 0,50 m, de bumbac, ornametată cu „zimţi9ori", ve·rgi
şi „ochiuri" lucrate cu arnici ne9ru şi roşu. Această ,,masă de
perete" e·ste specifică zonei (Bma de Fier, Novac 1i, Polovrag1j,
dea·supra cărei•a se a.flă trei farfu.rii din Ardeal (pentrn că :o-
cuiforii de aici îşi împodobesc interi1owl cu fa.rfo~ii sau „ta:e-
re" de peste munte, 11căci sînt ma1i frumoase decît a1:e noas-
tre". 2 Pe pat sînt aşez·ate căpăHiele, de '.înă, pernele (urzea:a
bumbac, bătea·lo cînepă), o·rnamentate pe marg;ni cu rînduri de
flor;ce 1le iar în mij'.·oc păsări, glastire cu f:.ori, cusu~e în „cruci
şi toiege" cu arni:i negru şi .ro~u. Masa este acope 1 :ită cu fa-
ţa. de masă din cînepă, ornamentată cu grupu:·i de vergi por-
to:a!ii (vopsit în foi de ceapă).
Jos, '.îngă sobă se a.flă lada de zestre ornamentată cu
motivu; bradului - sirr,bol a'. nunţii, deasupra căireia se gă
sesc aşeza:e ţesături de .'.înă.
La ce!e două ferestre si-a·u făciut apa 1 riţia după 1900, peş
chirele de bumbac ornamentate pe toată suprafoţa cu gru-
puri de vărguţe, rînduiri cu floricele, rînduri cu cercu:eţe ~i 11e
rrij'.oc „cruci" sau 11 viţa de vie", alese in război cu ai. ni·:i n'3-
gru şi roşu. Peşchirele mai noi srînt ornamentate n·Jmai la ·=·:i-
pete şi predomină motivele geometri·rn. D:n acest in·terior nu
lipsesc cojoa:e!e, disagii, trăiştile ca-re stau atîrnate d.; grin-
zi:e casei care sînt aparente.
Icoana se afă pe pe1retele dinspre răsărit, deasupra că
reia se află un peşchir ornament·at cu grupuri de vergi :a ca-
pete, şi un mănunchi de busuioc.
3. CASA MOTANCEA - din Bumbeş.ti-Jiu, datează din
secolul al XIX-.!ea.
Casa ţărănească compu·să din două încăperi : ,,casa cu
foc" şi „soba." cu 11 prispă" închisă din birne cioplite, cu in-
trări din „prispă" în fi·e·care încăpere. ,,Casa cu foc" comu-
32l
nl·că cu „sohai' printr-o uşă la~erală. Faţada casei este te·n·
cuită. (Fig. 9).
„Casa cu foc" - netencuită, 1-ipită cu pămîn.t între bkne
cu „pfofonul" aparent. Pe peretele median se află vat•ra cu
„corla·ta". Pe per·et·e:e lateral opus vetrei se află ,,la-
viţa" pentru va•se, lea·s·a pentru usrcat fructe. Pe perete'.e longi-
tu·dinal din spa.te sînt aşezate urmă-toarn'.e obiecte: hambarul
din rlemn de fag pentru făină, u:ei1.il pentru cereale, putineiut
Pe Hngă vatră se găseSrC: piros•tii1:·e, ţestul, ză'.arul cu tuciul, ti-
ga•ia, că-rpă-toruil, drîg :ul. Pe „cor.:ată" sînt aşezate ulce:e, stră
1
chini, taiere. T:n mij1'.•ocul încăperii este aşezată masa dreptun-

ghiubră cu scăunele.
„Soba" - pereţii sînt tencuiţi şi văruiţi în a'.b cu grinzile
şi podina. aparente. Soba este a•şezată pe lîngă perete'.e me-
di·an cu alimenta.re din ,;ca·sa cu foc". Paturi'.e de scînduri pe
c·ap.re sînt în ·numătr de do·uă, aş·ez·ate para:·e;I, avînd între ele
în drep,tul ferestrei dulaP'u·l-ma·să acoperit cu o faţă de masă
de cînepă vărrga.tă. Pa.turile fără sai:te•le sînt acoperite cu s•coar-
te de lină ornamentate cu ve•rgi, „simţi", „şerpă1:ău" şi motive
geometrice. P·atul de pe lingă peret.ele longitudin·a,j din spate
se continuă pînă după s·obă ocupînd tot pere.tele şi deasupr'O
luii se găseşte „culmea" pe ca·re se află frumos aşezate piesele
de p•ort pentru sărbă,tori, constituind un element important în
ansamb:u•l decoratiirv ·al inteniorulu·i.
Lada de ze·stre este aşezată la .capătul patu1lui lung. Pe
pa.turi pe lingă pereţi se găsesc căpătîiele, ce întrege•sc inte-
riorul.
La ferestre sînt a·şez·ate peşchirile de bumbac ornamenta-
te la C·apete cu grupuri de vărgUrţe.
ZONA DE PIEMONT
Subzo111a .col•imwă
1. CASA ION GTRCU, din Rracoţi, unul din ce:e mai vechi
tipurri de casă ţ6r6nea·scă, datează de pe la încep'UtUr: se::o:u-
·lrui a.I XVlll-le·a. C·asă de p•ormiviticu:tor, agricu-'..tor şi crescător
de vite, oomtruită din bîrne 6op1'.1i,te din stejar. Prezintă o sin-
gură intrare, formată din două uşi masive din lemn de stejar,
ciop1lite dintr-10 si:ngură bucată fiecarre, cu un „u-scior" între e:e.
Este netencuită în exterior şi lripită cu părmî.nt între bîrne în ce-
le două încăperi.
„Ca·sa cu foc" nu prrezintă forestre, i·a·r cele două ferest~e
de la „odaia" de locuit sînt oceprite cu băşică. în „casa cu
322
foc" sînt concentir-ate obie·cte necesare preparării. hranei. Pe
peretele meridian se efilă vafra· c1u „codata", fără coş, fumu·I
ducîndu-se direc~ în p•od. Pe lîngă vatră se gă1 ses1c: vătr.aiul,
lopata, cărpătornl, zăloml cu căi:dăruşa· de mămăligă, „pi·ros-
tii", ţestul.
Pe pe•rete1l e· din spate.le casei se află un cuier de pe.rete
1
de lemn pentru pă·strat va sele. Pe peretele opu·s vetrei este pa-

1
tul pe care se pu.n : postava de mă!ai, oa1lele, vadra de apă.

Pe peretele de Io intrare, în dr·e1apta se află du1'.apuil înalt în
care se păst1rează vaisele şi mîncarea. Se mai găsesc u1leiul de
de făină, ma·sa· rot•undă io·asă cu scaunel·e dreptunghiu:are, pu-
tina de va.rz·ă.
„Odaia de l1ocuit" - „sobă" - în a•ce•astă încăpere s·înt do-
uă paturi aşeza.te paralel cu pereţii long•itudina:i, din sc;~nduri
prinse în „chingi" 3 în p·erete. Pe pa.t·uri se pU>neau rogojini, mai
tîrzi·u cergi de dnepă, ia1r la sărbători scoa:rţe. La capătul pa-
tu,'.ui de la- feremt·ră se aHă foda de ze·stre. De obicei, patul
acesta nu era ut·ilizat pentru a dormi cineva în cel mai rău
caz dormea bărba·t•ul. •
Deasupra paituri:lor se afl.ă oîte o ,,dorîngă" - ,,c·v'.me de
lemn" pe care se gă·s.es1c p:e·se de p 101rt. între paturi, !·a ferea·s-
tră este aşezat du:apul-masă. La răsărit, p·e perete es;~e aşe
za-tă icoana deasupra căreia se află un mănunchi de bvsu-
ioc.
2. CASA CONSTANTIN NEGREANU, din Ţicleni - tip de
casă îna'.M, da~ează de la. sfîrşi~ul seco1'.u'lui al XVlll-,:ea şi în-
ceputul secolu:ui a! XIX-iea. La p ar.ter se af:ă pivn·iţa, iar ai:-
1
ce·s•u1I la eta·i se face p·e o scară infer:oară, care p 1orneşte d;n

„tinda" închisă, ce se află în foţa p:vniţei. (F:~. 10).
La etaj se găsesc două încăne1ri : „soba" - camera de
bcui·t şi „·casa cu foc" unde se află vatra cu corlată.
Tn faţa ce'.·or două încăpe·~i se află ,,tinda" - ,,cerdacul"
închis cu pă1'·i:nar de bî,ne c:opl=:e.
Intrarea în „~obă" se f.ace prin „·casa cu foc", unde se
află şi intrarea în pod, 'a care se ajunge pe o scară mobii'.ă.
Parterul es~e conski_:if di1 bîme de stejar rotunde, ia.r eta-
ju•! din bîrne de ste;ar c'.op:i~e în pa:ru muchii, tencuit numai
la f.aţadă.
„Casa cu foc" este :iprtă .între bîrne cu pămînt şi a.re po-
dina. apa·rentă. Casa are o singură intra·re formată din două
uşi căptuşite.
Ceea ce atrage ate·nţia este fruntiariul ornamentat în par-
te·a de jos şi stî".pii pridvorului ornamentaţi cu „mă1r".
323
tn p·ivniţă se găsesc u.rmătoarele obiecte : tar<:ul ;J·e cO·rfe,
putini, uleie pentru făină, coşuri de 1nuieile lip·it·e cu păimînt pen-
tru păstrat cerea·'.·e!·e, postăvi, pîrlăul, plu+gul, butoaie.
. În „casa cu foc" pe l 1îngă peirete'.e median se ~ăseş~e
vatr·a cu cor'.ată şi în spatele acest.eia se găs·e·şte !ocui numit
;,după co1rlată", 5 unde se păskează războiu1: de ţesut cu toa-
te ~iesele safe.
. Tn dreapta int·rării, pe peretele lorigifodinal se af:ă du-
kipul de perete prins în ciuie de ·!emn în care se păstrează o-
biect·ele de uz g·ospodăre•s·c şi mînca·rea. Pe perete'.·e !ateiral
opus vetrei se af:ă patul din sdnduri prins la un capăt prin
chingă de :emn în perete, iar la celăl·alt capăt are două pi-
cioa·re simp·le. Pe acest pat se pun oa:e le, post•ava de mălai,
1
vase1!e mici, vadro cu apă, piaP'ornire, baniţa.

Pe lî·ngă vatră se pun : văfraiu·I, cărpăt1orul, ţestu!, tuciu·~,
piros tiile. A:.ci se mai g-ăse•s•c uleiul pentru făină, uleiul pentru
1
fasole, piua verti·cală, masa rotundă joasă cu scauine1 ~e drep-

tunghiufore.
f.n „ti•ndă" (sa•'.ă) se a.fiă „masa· de prasnice" cu scăune.!e:e
dreptunghiufore.
Tn „sobă" - odaia curată, sîin.t două paturi de sdnduri
cu picioa·re.!e pe tă'.pi aşezat•e par·alel ciu pereţii long;tudinali
cu masă îna:tă şi sertar între e:e. În dreap~a intrării se af:ă
soba oarbă cu ulcei:e (ulcele(e sînt introduse în pereţii sobei
şi sînt fofosite iama pentru copt cartofi). Pe sobă se af:ă lea-
sa de nuiele fo,:osită iarna pent.r'U ll'scat seminţ.el:e de dovtleac,
iar var.a pentru uscat poame. Patul de lîingă sobă este mai
lung şi !a capătul lui se află :ada de zestre omame.ntată pe
p·artea din faţă cu „rozete". (Fi·g. 11 ). Deasupra patu:ui se
află „cU'lmea" pe care sî·nt aşezate piese de port, ce com-
pl·etează interioru'!. P·atul este acioperit cu o scoarţă în dungi
iar pe pere.te·!e din dreptu1I patul·ui se af·'.ă o scoa·rţă ornamen-
tată cu „romburi". Celăla:t pat este acoperit cu o scoarţă or-
namentată cu motive geometrice p·e perete'.e din dreptu·! pa-
tului se află un lăicer ornamentat c u motive ge·:>me·trice.
1
La cele două feres1ke se găsesc pe·rdele1:e din pînză de

bumbac, ornamentate cu motive Hora.e, cusute cu arnici ne-
gru şi roş'U î.n „cruci şi toiege". Din paturi nu· lipsesc căpătî
i·ele de lînă ornamentate şi pernele de bumbac cusute cu ne-
gru şi roşu.
324
În „sobă" după uşa, pe perete se af1l6 u,n cuier din slrmă
împ1letită în ca-re se agaţă hainele femeieşti şi bărbăteşiti l1u-
crate din dimie albă ornamentate cu găitane.
Pe pe·retele de răsări~ e·ste aşezată incoana (p·ictură pe
lemn, deasupra căr·eia se af,'.ă un peş1 chir şi un mănunchi de
busui·oc).
Maj·orit·atea obi·ed1elor de interi·or au fost a·chiziţionate de
fo fostul p·rop.rietar a·I oa1sei, Gonstan~1in Negrean'u din Ţi·c:eni.
3. CASA POP11 UDRIŞTE, din satul Olari, comun'a Plop-
şor, ca·să cu diouă nive1!e, este un monument de arhi,teotură
populară de la sfîrşitul secolu·lui al XVlll-lea. (Fi~. 12). Deasu-
pra ·uşii de .!·a pivniţă est·e săpată următ·oarea inscripţie ,,Se-au
început a·c·east(ă) pim{ni)tă din vremea neaimu1:1ui în leat 7298
(1790) şi s-au isprăvit în lea:tu 7311 (1803) cu toată cheltuiala
p1opii Udriş,te talere po!I. Şi S·e-au· isprăvit în zile(1le) lui A1:exan-
0
d.ru lpsi:1ant voevodă". Casa se încadre·ază în tipul larg răs

p'indit în judeţul Gorj - caisei înalte - cu două nive,le. Primul
nive1I de la s·o1l este pivniţa care adăposteşte butoai·e· şi un ţarc
pe co-rfe. Al doi:ea nivel este format din două camere : „casa
cu foc" şi „soba" cu „prispă" cu trafomj în faţă şi un mic fo-
iş1or. Foişorui! este numit impropriu astăz•i, înh·ucît apare ca o
p.relu1ngiroe a săilii sub a•c1 elaşi a1rnperiş. Faţada cas·ei este t-::n-
cuită.
Pentru recons•ti~·uirea interioru1:ui, a organiză: 1 ii şi funcţio
nalită<ţiilui, am vizit•ait mai multe case din P>opşor, uti'.izînd şi
informafi·i cu::ese de lia oame:nii care au :ocuit în casa popii
Udrişte.
în ,,ca·sa ou foc" se intră din „prispă" prin~;-o uşă că,J~U
şită cu sdnduri mici amnja~e în unghiuri. Arnbe''.e camere au
pereţii tencuiţi şi văruiţi în a'.b cu grinzi'.e şi p1od:na aparente.
În dreap1ta uşei de intrare în „c.asa cu fioc" pe lî.ngă pe-
rete:e rredian se •află vatra cu cori:ată, unde se află ~! obiec-
te:e de bucătărie (ţest, piros~ri;, ti~aie, oafa de păm1nt cu do-
uă mănuşi). Pe :îngă peretele '.·::ing:tudinal d:n s.'înga intrării se
af:ă o rîşniţă manuală de „m6cinat" pentru nevoi'.e casei, 6 pe
p·ere:~ele 1-atera'l se afă du:apul înalt pentru păstrat obi:;cte'.e
de uz gospodăroes·c şi mîn·t:area, u:eiul pentru făină. Tn mijlo-
wl încăperii s·e ·află masa rotundă cu scăunelele dreptunghiu-
lare.
Tn grinzi sînt înfipte cupe de lemn folosite pentru aHătat
hainele u1de. Deosiupra prins de grinzi se află ,,cărnarl!f' -
325
u·n fe,I de gră·ta-r de 1lemin pe care se pă 1sfra carnea afoma.tâ.
Camea se afuma· deasup1ra vetre;.
Tn „sobă" pe pereteile median se află soba oarbă cu ali-
mentare din „caisa c-u ~o·c".
P.e peret·e:·e opus intrăirii se ·află p·atul lung oît rerete!e
de 3,5 m cu „pişilege" 7 (soî·nduri1le s1înt prinse între e.e prin
cu:e de ·lemn) pe capre şi ·este acoperit cu o sc1 oa·rţă orna-
men~ată cu ve1rgi. L1a· capătu,I patului se a.flă ladă de ze·sltre,
ornamentată pe fa.ţadă, pe capac şi pe partea ·laterală v!:i:i-
bi:·ă cu mot.ivu! rozetei (F1ig. 13). Tn dreptu·! patufoi, pe per·eti
se află două lăicere frumos ornamentate, şi pe lingă perete
sînt aşezait·e do·uă căpătîie ornamentate cu motive geometri·ce.
„Soba" pe peret.ele med;an prezintă o fir 1 idă îna:tă unde
se ţinea opaiţul (mai tîrziu :arnpa) şi 'lumina în amîndouă ca-
mere.
Pe perete1'.e de dea·supra intrării în piv·niţă se af:ă o fe-
reastră îna:tă de 0,52 m şi lată de 0,50 m cu paitru ochiuri de
geam. P·ereţii dinspre sa:ă şi spa ter'.·e ca•sei aiu c'î'~e o ferestru;că
1
cu dimens·iu1nile de 20/16 cm. aoope·rite •Cu· bă·şi·că de a·nima:e

(aşa oum se fo:1osea în trecut).
Interiorul :ocu!nţei ţ.ărăneşti din Go·rj, datorită bo.găţiei ţe
sături.lor şi a cromat.icii. lo.r, mobili·erufoi frumos ornamentat şi
a modului de aranjare, are o înfă.ţisare sobră şi estetică.
Case'.e adu·se în cadruil muzeuifui „Arhit·eduir·ii pop1u:iare
din Gorj" îşi p:erd fon·cţiile din sat, devin însă o a1rhivă etino-
gmfică pusă :a, îndemîna publicu·!ui şi a sp·ecial·işti·'.or.
NOTE
1 Informator Staicu Apostol, 55 ani, Dobriţa.

2 Ion Cărigă şi Dumitru Turbăceanu, Baia de Fier
;; Inf. Ion Arjoca, 80 de ani, Racoţi.
' Inf. Cucu Gheorghe 79 de ani, Racoţi.
s Inf. Constantin Negreanu, 65 ani, Ţicleni.
6 Inf. Luca Maria, Olari, 77 ani.
7 Inf. Spătaru Constantin, 71 de ani, Olari, Plopşor.
BIBLIOGRAFIE
GEORGETA STOICA, Arhitectura interiorului locuinţei ţărăneşti, 1974.

FLOREA STANCULESCU, ADRIAN GHEORGHIU, PAUL PETRESCU,
Tezaur de arhitectură populară din Gorj, 1973.
326
BANAŢEANU TANCRED, FOCŞA GHEORGHE, EMILIA IONESCU, .4:-tc
popularăîn R.P.R. Port, ţeslituri, cusături, 1957.
IONESCU GRIGORE, Arhitectura populară romănească, 1957.
PETRESCU PAUL, Arhitectura populară din istoria artelor plastici!, 19~8.
PETRESCU PAUL, SECOŞAN ELENA, BORIS ZDERCIUC, Arta populară.
Indreptar metodic, 1966.
PETRESCU, BANAŢEANU TANCRED, Arta populară în Romănia, 19e4.
BORIS ZDERCIUC, STOICA GEORGETA, Crestături fn lemn în arta popu-
larli. romănească, 1967.
ELENA UDIŞTE, Crestături în lemn din GQrj, 19"/2.
GEORGETA STOICA, VIRGIL VASILESCU, Portul popular din Gorj, 19ll.
ION MOCIOI, VIRGIL VASILESCU, Ceramica din Gorj, 19'14.
Foto I. Casă ţăr~n ~ as c ă - c::isa Harîngică din Dobriţ;..
.327
Foto 2. Interior ţărăn~sc - casa din Dobriţa
Foto 3. Interior ţărănesc - casa din Dobriţa
328
Foto 4, Interior ţărănesc - casa din Dobriţa
Foto 5. Interior ţărănesc, „soba" - casa din Baia de Fier
J2~
Foto 6. Interior ţărănesc, „casa cu foc" - casa din Baia de Fier
lo'oto 7. Interior ţărănesc, război de ţesut orizontal - Baia de Fier
330
Foto 8. Interior ţărănesc, „soba" - casa din Baia de Fier
Foto 9. Interior ţărănesc - casa din Bwnbeşti-Jiu

-.
Foto 10. Interior ţăr&nesc - casa din Ţicleni
Foto 11. Interior ţărănesc - casa din Ţicleni
332
Foto 12 : Casa popii Udrişte din Olari (Plopşoru)·
Foto 13 : Casa popii Udrişte din Olari, comuna Plopşoru : Interior ţărănesc
334
CULELE DIN GORJ
de IULIAN CAMUI
Interesu'! isto1,ic trezi,t de aparij1a în Mu,:itenia şi Oltenia

a unor modeste construcţii foudale fortificate, precum şi ca-
rac:~eris~:cile lor arhi:ectura'.e, a'ci polarizat de timpuriu a,tenjia
specia'.işti:or. Henri Fo·ci>:on remar'ca autentica personaii:a·te a
acestui g'en de construcţii : „iată ieşind din adîncul vremuri:or
cap·odopere ,anonime în care piui 1 sează o viaţă misterioasă".
Leg·itimî·ndu-se cu denumirea de 11 cu::e", acestea apar ca o ve-
ridică expresie a necesităjii de apărare î:npotriva ameninţării
ce apăs1a asupră-!e, a ne·c·esităţii mic;; boierimi, sărăici:ă de re-
p,eta.tele incursiun1i a1'.e ce.telor prăda1'.nice de turci şi în impo-
sibili~atea de a întreţi,ne curţi de pa,ză, după modelul semeni-
lor d:n Muntenia detinăt,ori ai fabuloaselor averi fona,riote.
Apariţia :or nu trebuie căutată, aş·a· cum a,f1irmau Iorga ~1
Sa:murcaşi, 1 sub explicaţia unu·i import din Balcani - teză pă
că~uind prin omiterea unor rea 1 '.ităji a'.·e arhitecturii româneşt:
- şi lăsîndu-se furaţi de firul nomenclatur,i·i balcanice. Folosirea
unor clădiri de opărnr,e e:tajate, este de îndepărtată tradiţie,
amintindu-ne de '.ocuinţa-'t1urn a da:cilor. Cont;nuitatea :or poate
fi căutată h interferenţa ca·selor mici boiereşti din influenţă
popU'lară (aşa-zisele cule de lemn de la E1rcea, Stroeş'.,i şi ca-
se:e lntărite de :a Y.0 '.oia·cu, Jirov), care, deşi consk•uite în se-
1
co'.ul a': XVlll~'.·ea, poit apă,rea ca o continuare a construcţi':·or

de a·cest gen pe teritoriul ţării ,noastre, (probabi'ita·~ea rezis-
tenţei în tirrp a mater-ialu,'.ui de construcţie şi situaţi.a rr.ater!-
a'.ă a deţină~o,rilor neputîndu-ne atesta o vechime mai mare da
200 ani) şi arhi'ec 1 ~1ura comtrucţii'.or de opărare contemporane
lor (don·onuri'.e cetăţilor medievde ce îrrpîilzeau z·ona sub-
ca.rpatică a Munteniei).
Afirrr.aţii'.e mu:to'r cernetătoPi, baza,te pe impresii:e lui
Pau·I de #ep (1657-1658) care nu amintesc de nici o consitruc-
jia În,a:tă pe terit'O·riu1! O:teniei, 2 s'Înt puse la îndoiao'.ă de ates-
tarea culei de la Măldăreş~i (1516) („R,amuri" XXXI, 1939, mar-
tie-apri:ie, p. 61).
Tot în această perioadă, pa:re să se cristalizeze şi no-
menc:at.ura noului program, termenul „cu-lă") derivînd din tur-
cesc'ul Kule-ituirn în sens ,re~rîns, în sens mai larg desemnînd
orice dlădire moi înaltă şi orice cosă ţărănească moi impu-
nătoa.re ou p·osibi.'.i~ăti de apărare.
Tncercînd î-n materialul de fotă să ana1'.izăi11 aces.~e cons-
trucjii care există sau au exiSJ~at' pe terit·oriul judeţului G,:>rj
dăm şans.a citi·~or<ului, unei mai bune cuno·aşte:·i a isbrie: c:c.;3-
tor meleaguri, a :ocui~orilor aicestui pămînt.
CULA DE LA CURTIŞOARA
Si·uată :a 10 km de municioiu1! Tîrgu-Jiu, pe drumul na-

ţional Ti~gu-Jiu - Petroşani, cu'.·a de !a Curt·işoa:a wnos::u~ă şi
sub nume e de c:.<·a Cornoiu a f1os,t oon~irui'ă încă d;.„ p1 i· na
jumăta~e a seco:u.:u; a·'. XVlll-!ea :i şi a fost lăsată n-1oş~e;i;~e de
Radu Pi;;tes::u (bătrîn şi fă.ră copii), logof6„u'.u; Cornea d;n
T1 gu-J;u f1785), împreună cu t 1oa.tă averea.
Tramformăriie suferi'.·e de-a lungul an·ilor nu au alterat
prea m~d forma arhiteo~ura'.ă a c:ădirii. Astfol, deşi în anul
1840 acope1 işul d:n şindri:ă cu strnaşini de peste un sti:i;Bn,
este în'.ocL·it c1u unul mai coborî~ şi o stre.aşină mai îngustă şi
sînt '.ărg!~e fe:estre.'.e (1880), în 1966-1968 prin amenajarea 'i:i
juru'. aces~ei construcţii a Muzeu'.u.i etnogra:fic în a·er liber se
revine la forma i.1i1·ială redobîndi·ndu-si camc:teristicile i;1itiale.
Compusă d:n p·arte~ şi do'Uă etaje, cula ră 1 sp1uinde.a la în~epu
tu·'. seco'.u'.ui XX tuturor exigentefor de confort a:e fami.liei care
şi-a s·t·abilit aici reşedinf'CJ. ,
Pa.role·! se comp1une din două be·ciuri, unu 1I spre apus cu
intrare di•rectă din exterior care servea şi pein.tru i i<trodu·cere:i
bu~oaie:or si in caz de nevoie a vite:or si a::t·u'I cu in~r<ire din-
tr-un mic v~stibu: in care Sie afla şi smra de acices la e~aj. în
acest al doile·a beci pe :.a.fura dinspre nord se af'. a o fin! ină
1
fo'.os:tă îndeosebi în cazul unui asediu pre'.ungiit. Ambe'.e in-

tră<ri prezintă uşi masive din stejar ferecte printr-o bîrnă de
'.emn as.eza·~ă de-·a· curmezii·3ul. Tot aici se a1flăi o micută cămă-
ruţă c~ servea depozitării lmelte•lor agricoile. '
Aju·ngînd la etajul întîi, pe o scară masivă de s•tejar ce
dă într-o tindă se pătrunde înitr-o oameră mare de locu:.t, din
wre apoi s·e intră în alte!·e do,uă mai mici şi print1 r~o să>ită
se foce legă.tur·a cu vechi'UI grup '\anitar. Tot din tindă se in-
tră şi în ba·ia amenajată se pa1re la începutu'! ·acestui secol
şi care :a origine o servit ca depoziit.
La etaju1I 01! doilea se ajunge direct în pridvorul ClJl.e1,
ce oferă vizit·atowlui o frumo·asă privelişte a împrejurimilor.
336
Acest u:tim etaj se compu1n·e 1Ca· şi c el a·nt·eri-or din t,rei încă
1
peri ; una mai mare şi două mai mici.

Exteriorul simplu, liP'sit de orice ornamen~aţie, st.răbătut de
meter.eze îinguste şi înalte dau cu l·ei un cairac.ter de ndevărată
1
fortihaţie. Tn apropierea cule'i se ·afă o biseri·că parnc!is de

zid data.tă 7237 (1729) • şi o s·er:·e de obiectiv·e de arhitectură
p·opu'.'ară românea·scă cu un bogat inventar de obiec.te repre-
zen~·ative pein.t1ru zonia etn•o1g1rafică a Gorjui:ui.
CULA DIN GROŞEREA
Aşeza.tă pe povîrnişul unui dea·! oe domină Va,'.ea Gr·oşe

rea şi Va'.e·a Gilortului, c'U'la 1are hei nivele, u'.timu 1l find pre-
văzu·t cu un foişor pe latura de sud şi un bakon pe '. 1c1turi!e
est şi nord. A aparţinut lui Costache Săvoiu zis Surce'. şi soţiei
sale Ecat·e.rina năSJC.ută Frumuşanu, şi a fost dată de zestre fi-
ce·i :o·r 6'.ena căsătorită cu Achi·l Crăs.n-aru în oci'·ombrie 1796.
Se pare că .ar fi fost comt1ruită în ,a doua jumăt1 ate a seco'.u-
!ui al XVIII-iea şi es'~'e cunoscută s·ub denumirea de „cu'.·a lui
Cocos Crăsnaru" care este ta.tăi mame1i lui Crămaru. 5
în 1801 construcţia· a fost prădată şi incendiată de turci,
iar în urrr a cutremuru 'ui din 1898 a fost distrusă din nou. De
1 1
fiew~e da'ă însă a fo~t r·efăcută. Pără~·ită o perio•adă înde-

lunqată de timp clădirea a fos.t restaura~ă prin grija D.M.I.
în 1966, păs~1rîndu-i-se fo rma or'iginală. Tn t.radiţie se vorb-eşte
1
de ex:sten!'a unL·i tunel subteran prin care se put eau adu·ce în-
0
tăriri şi provizi·i în- caz de nevoie.

htir'area în w~ă se f.ace printr-o uşă masivă de stejar (ce
p·oate fi zăvorîf.ă în caz de nevoi·e), într-un mic vestibul din
care se po.ate intr·a în bec•i prin cioborîrea cîto,rva tirepte şi t ot-
1
odată s·e poiate urc a la1 etaj p'e o scară masivă de fomn.
1 1
L·a etaju1l întîi se află o cameră fofos:ită ca sufragerie si

l1o·c de pregătit masa, p.rec,um şi două mici căimărnţ·e folos·ite
ca depozite. Etajul a l doilea 110 cam se ajunge pe o sca 1 ră de
1
lemn ce dă într-'un foişor, se compune dinf\r-'() oameră ce ser-

ve.a drept dmmi~or. De dimensiuni mai mici decît C'U':a de la
Curitşoara, Cufo din Groşerna a avut la început rol de veghe,
refug 1iu şi apărnir·e, i1a1r u'.terio·r p1rin transformările efedu1ate
(construirea de sobe), şi de locuinţă.
Adual în cui'.ă f.un·ction.e·ază un muze.u etnogrnfic afla~ s1ub
îngrijirea Şcolii genera·!·~ din Groş·erea.
337
CULA DIN $IACU
Constrncţi·a a fost în1cepută în 1818 de hoiernaşU'I Răidu~
can Cio·abă·. După moa1rte1a ace·stu-i·a, soţia sa Zoi.ţa s-a recă
sătorit cu Ma.rin Chintescu, ·a·cesta fiind cel care a terminat
cub în ·anul· 1822.
Fiind moştenită în exclusivi·~ate de parte femeiască, c:ădi
rea ia div·erse denumiri. St1anca Chintesicu fic1a IU'i Marin si a
Zoitei moslenind cufo se căsă1torest1e C•U boierul Grecescu (Nnd
asttel den'.umirea de „Cuila Grnce·S.Cu", iar fica lor Mairia pri-
mind-o ca· zestre si căsătorindu-se w Dinu Bă,:teanu fosă u·:ti-
muil titlu de prop1ri·et•at.e a•supra culei. u:tima proprie·ta~e a fost
Arifi.a Băltea·nu căisătorită de mai multe ori, ultima· dată cu
Grigore Cartfonu - Gorj.
Lia fel ca şi cula din Giroş·erea, şi acea•st1a are trei nivele
şi ·a· avut l·a ori.gine rol în exalusivitat·e de veghe, refugiu şi
apă,mrie. intira1rea se fa·c.e printr~o uşă de sdndu,ră (cea origi-
nală nu mai există) care dă într-un vesNhu1I în care se află
sicaora de acces la ·etaj. Din ve·st1ibu1I se intră în f.aţă înfr-un
beci ce adăpostea• provizii.le. La .et1ajuil înNi, u·riciî.nd pe sca1ră se
păitrnnde î·ntir-o mică săliţă •cu acc·es într ... o cameră, de locuit
caire p1robabi1! în prima foză a avut o formă drept·unghiU'l·ară
şi o mică anexă pentru depoz·it1aire, mtăzi peretel·e dintre cele
două încăpe1ri fiind desfinoţat. La etajul 1a l doilea se ·a•năi prid-
vorul şi o încăpere de formă drep.tunghiul1ară ce a servit ca
dormitor. To·ate la.turi!le sînt pe1rfo1rate de meter·eze prin care
se putea trage la n·evoie.
CULA DIN GLOGOVA
Situată pe mailul stî.ng a1l Motru.lui, înconjuir·ată de arbor~

bătirîni, cu!·a din Glogova nu s-a bucurat prea muilt de atenţia
speciali.şti!or. Cons:"derată de mu!1i drept o casă întdrită,
dlă1direa dezminte l1a o cercetare mai at·entă ace1astă aprecie-
6
re.
T·ehnioa construcţiei viz·ibilă la interior arată două etape
dist·inate : p~ima, pe care tradiţia o atribuie l·ui Necu-!.a Glogo-
veanu (sec. XVII} e constit·uită din beciul .a cărui vechime p·are
să se p·ia1rdă în negura vremurilor, existenţa boieri!•or G:ogo-
veni încă din s·ecolu.I a·I XIY-l·ea justificîndu-ne acest ~ucru.
338
Situat la nivelul solu1lui, beciul este o cO·n·stru ctie masivă
1
din
pi·atră şi cărămidă în asize alteirnante în ziduri de pest·e un
metru gros·ime.
Scara de acces l·a etiaj era ext·erioa,ră, af:îndu-se în porţi
unea retrasă, dimpre sud-ves.t, unde se constată în prezent
existenţa a două ziduri pa ral·e:·e, unui: interior şi uinul exterior
1
care dubl·ează pe primul şi cor·espunde adausuirilor din se·colu·I

al XVIII-iea. Existenţa unei scări exteri'o1aire la clădirea Glogo-
veni·lor c·onst itui·a un mare nea·juns. T.n acea•stă situ.aţie, necesi-
1
tatea unei s·cări interio1are p•are j 1 ustifioaită, lo·cul e·i puHnd să

fi fost îin speti.ul din mijlocul be·ciui:ui, în porţiunea ce nu are
boltă ci tm 1an drep.t de l·emn. Res~au1r1nd casa I.a începutu·! c;e-
1
colu:ui al XVlll- le a Mate·i Gl1ogove·anu sau fiul său Ioniţă re-

1 1
gui'.arizează p'.anul cu:ei şi îl măresc, desf:n)înd vechea s1cară

şi înlocuind-o cu cea actuală de sub ce·rdac. Părji:e adăug·ate
în această perioa·dă se recunosc uş•or, avînd ziduri mu'.~ mai
subţiri, printre că.rămizir'.e de tip nou văzîndu-se şi destul·e că
rămiz·i de t.:p vechi, dovadă că zidar:i ·au fo'.os!t şi cărămiz.i!e
rezult•at·e prin demolarea coturilor superioare. 7
Etajul este putemi·c marc1at de existenţa cerdaoeu:.ui, din
care se i·ntră într-o sa'.ă spajioa·să din caire se accede spre
cele cinci odăi, cîte două de Eec·are p.airte şi una spre spateie
clădi·r·ii. între ce'.e două odăi dinspre snnga s.e trnce pe s·ub
o arcadă, înt•r-o săi'.uţ.ă ce duce spre l·atrină. Numeroasele
guri de tragere a·'.e beciu:ui atestă pronunţatu 1 '. caro.eter de apă
raire a1I cule•i. Rest·aurarea f6cu~ă de Ghe. Vernescu !·a sfîrsitul
sec·olului ·al XIX-iea impunea ca o necesit.ate a confort'u:ui
mărirea ferestre:or, alterînd caraciterul de locuinţă fortific.ată.
Tradiţi·a am:nteşte de existenta· unor subterane ce fă1ce.au legă
tu•ra înt1re culă şi bis·er'ica pamci'.is d:n apropi•ere şi dintre culă
şi un luminiş din apropierea Motru:ui, subterane folosit·e în
cazul· unui a·sediu prelungit.
CULE DISPARUTE : CULA DIN BALEŞTI
A apa·rţinut prop1abi·I unor descendenţi din ne•amu1: Bujore-

ni·'.or. Amplasdă la sud-vest de satJI Bă 1 !eşt:, '.a o dep.ărtme de
ciiroo o sută de metr i de şosea•ua Tîrgu-Jiu - Motrn, c.LJ'la se
1
pare a fi fost c·onstrnită l·a începutul secolui'.ui al XIX-iea, o-

vînd ro.'.ul de veghe, semn1alizare şi refugiu, construcjia fi:.:id
compusă din trei nivele.
339
COLA DIN BORASCU
Construită pe l·a 1770 de căit•re Costache Săvoiu zis Sur~
cel, cu:a a avut ro:u: de refugriu şi ·apăra·re. Cons~rucţia era am-
pl1asată pe malul drept a1I P'kîu•lui Bor6sicu, în partea de vest 11
satulu i. împreună cu amamb:·ul gospodăresc al familiei (Conac,
1
dependinţe, magazii, grajduri) a· fos·t împrejmuită cu ziduri

înalte cu mu:te metereze. Acce.ml într.e aces·te ziduri se fă
cea pe o poairtă de lemn bine ferec.ată ce avea în f.::iţă un
pod mobi1I ce se ridioa în caz de nev·oie. Loc.uit·orj.j satului se
refugiau dese·ori îin incint1a fortif.icaţiei pentiru a se apă.ro de
jefuitori. Cu<la ave1a trei nive:e, ur:timul fiind prevăzut cu prid~
vor pe la·tuir·a de nord şi cu un balcon din lemn pe cea de est.
CULA DIN LUPOAIA

Ri·dicată pe la 1750 de Costache Săvo·iu zis Surcel, a fost
folosită pînă C·ătre anii 1860-1870 cînd Cosit•a·che Săvoiu a zidit
a·lătuiri de e·a o spa·tio1as.ă cmă cu e.t1aj. Era s•ituată pe ma1'.ul
stîng a·I Motrului, I.a no·rd-·esit de Lupoaia şi a fa.st demo!ată
în anu.I 1953 fii.nd foarte a:varia·tă. (u.:a a a•vut ro·I de refu!=)iu
şi apămre.
CULA 1DIN MUSCULEŞTI
SituaM pe mailul sitînd 011 Gilortu:ui·, în pa·rtea de nord a

sat·U'lui Matei.eşti, cula a fost construită de Constantin Moscu
pe la 1760-1770, a.vînd carater de apărare, refuqitJ şi lo-
cuinţă, constrncţira fiind ridicată pe 1rei nive:e. În 1801 a fost
arsă de cîrj·a1:ii fi·ind refăicută de B•arbu şi lon·iţă Moscu. Tn
1932 cul·a a foSit părăsită de u:timul său proprietar şi înce-
pînd să se distrugă a fost demo:ată din ordinu.I primăriei în
1942.
CULA ·DE LA 1POLATA

A1lex.andru Ştef.urles·cu în „Go1rju·I istoric şi piroresc" o loc·a-
l·ize·az.ă fo cap·ătul dinspir-e nord-vest ail 01raşului Hrgu-Jiu. Se
pa·re că a avut pratru nive·le îndeplinind foncţiil·e obse·rvaţiei şi
340
de semna·'..iwre, avînd vizibilita.te spre W~·e·le din Roşia-Jiu, Poi·a-
n·a, Rovinari•, Slobozi.a şi TăimăoşeşN. Aşezarea ei în s•atu.I Polata
oit şi necesi.~a~e1a ei esite justificată prin prezen·;·a în acest sat a
Buzeşt 1 ilor (cula se mai nume·a şi a ,,Buzeştifor").
CULA DIN POIANA
Situ·ată pe .un pilat·ou în•alt în pairtea de răsărit a satu.:ui

Poiana, cu'.a ave·a roilul de ve·ghe, refugiu· şi apă1:-iare. Se pre-
supune că ·a r fi fost construită de Dobre Sîrbu, însă denumireo
1
sub care s-a păstrat în tradi.ţia omlă şi în document·ele vre-

mii, este de „Cula Poeniairifor", denumire ca•re se dat·ore1ază lui
Dincă Poe•nairu descendent ·a lui Dragată din Po:ana ecra a
refăcut dă.dire·a în tiJTpul r·evoluţiei .lui T·udor Vladimi·:escu.
Cu'..a avea patru nivel·e, avînd :-egături de vizibi1lit1a·te cu cu:ele
di·n Rovina-ri, Pola·ta, Fărcăşeş~i. Pridvorul· ern spri·:init pe
coloane masive de zidăirie, i·ar acoperişul a.ye·a lucarne\
pe u·nde se putea privi în împrejurimi fără a. fi ohserva·t.
CULA JDIN !POIANA .DE VALE
Păstrată de tradiţia· ora:ă ca ex;stenţă şi datare. Se pre-

supune că ar fi fost constrnită pe l·a 1805, avînd tirei nive:e şi
fiind situ·ată l·a n•ord-est de satul Poiana. A avut ro·~ul de refu-
giu şi apărare. Ctitor cunoscut, Carabatescu.
CULA DIN ,POJOGENI l
Această cu.a a aparjinut postei'.nicului Ion Scrădeanu zis

ş1 P.rună şi se pare că ar fi fost construită în p1rima j·umălate
.:i secolu'.ui al XVIII-le.a în timpul ocupaţiei Olteniei de către
austrieci. Const.rucţia a avut p•aitru nivele, ultimu'. fii·nd un foi-
şor cu vizibi'.itate pe toate !aturi:e, cu'.a avînd un carncte.r de
veghe, refugiu, apărare şi a'armă. în 1801 C'irja'.·îii au incend:-
at-o, iar în 1838 cutremuru: a surpat u:timul nivel. în 1906 a
ars ca. urmare a unu·i incendiu p.rovocat de un trăznet şi lipsită
de îngriji.re s-a distrus.
341
CULA DIN POJOGENI ~
Ce-a de-tCJ doua culă din Pojogeni se află în partea opusă
primeia, în mahalaua Va:e·a Rea, l·a' nord-est de sat. A apar-
ti·nut fa.mi:·iei N. Dobrotesw şi a fost c-onstrni•tă '.·a sfîrşitul se-
colului al XVIII-iea. Fădnd prade diintir-un ans·amblu gospodă
resc, constructi·a a avut :a început un caracter de refugiu şi
apărare şi mai tîrziu prin amen·ajării:e interio·a•re ce s-au f.ăcut
o servit ca locuintă. S-a asemănrat întrncî[va cu cea o Scrăde
niJ.or prin aceea• că foi·şorul u·:timu•:ui nivel permitea o vizibili-
tate pe toate laturi le.
CULA DE LA ROVINARI
Cula de veghe, semn·a:izare şi a:·armă, constrruită pe l·a
sfîrşitul veacului a·I XVlll-lea, o aparţinu·t lui Toma Rovina·ru,
iar l•a îin·ceputul secolu·lui ari XIX-iea era locuită de soţia lui
1
Constantin Rovinmu, Zoiţa Cîrlătoa·ia. Avea p·Clt•ru nive:e, u·:ti-

mul fiind un foişor dessehis care p.ermitea o bună vizibi:itrate.
Era situat.ă în partea de nord-vest a satului Rovinari cum la
o s~tă de metrii de şosea, pe un mame:·on din actua·lul cimi-
ti·r. l·n ·a·nu·l· 1908 se ma.i puteau vedea circa zece met·ni înălţime
di·n ziduri, astăzi urmele construcţiei au di•sp.ărut.
CULA !DE LA SLOBOZIA

Se afla l·a vest de satu·! Slobozia, pe ma·lu rîu.lui Suşiţa,
1:
avînd patru nive:e şi îndeplinind funcţii:e de veghe, refugiu şi

apărare. A:exandrru Ştefulescu ne-o .aminteşte c•a leg·ată i·storic
de revoluţia lui Tudor Vladirniirescu, cînd, pe această culă s-a
ridic·at steag a:b, semn că turcii au încetat măcelu.! împo triva 1
ace:ora coare erau bănuiţi de a fi particip·at ·Io revoluţie. 8

Anul constr.ucţisi nu se cunoaşte şi nici dit.orii ei. Se cunoaşte
doar că a fost foarte mare şi unul din proprietari o fost un
oarec.are Peştenaru de unde i-a·r fi rămas şi numele.
CULA DIN STEIC

Despre ace.astă cu'.ă ne-•au rămas foarte pU'ţine date. Se
pa-re că la fel ca şi cu!a din Borăscu şi aceasta a făcut parte din-
342
tr-u·n ansamblu gospodăresc, tradiţia orală ami·ntind-o ca pe o
construcţie foarte puternică,, foart·e înaltă, îndeplinind funcţia
de refugiu şi apă·raire. Locul de ·ampfo•sare este în partea de
nord-est de cătunul· Steie, pe dea.!·ul Vii'.or. Nu se cunoaşte a-
nlJll constrrucţiei şi nici a I di•sp.ariţiei. Se euon·o·aşt.e do<Jr unul
1
din p1rop·rie~ari, pe nume Olinceanu.
CULA DE lA TAMAŞEŞTI
A fost aşeziat.ă fo sud de satul Tămăşeşti, în aprnpiere-a sa-

tu:ui Ceau•ru-Nou. Din informafiile oro!e rezultă că <J avut pa·
tru nive'.e. Avea le~ături de vizibi:itate cu ce.a din Polata, Po-
iana, Rovin·ari şi S1·obozia. Nu se cunosc ct=it·orii şi ni~i q u!
c·omtrucţiei. Se pare că o foşt o culă de curte.
CULA DIN GROŞEREA (DISPARUTA)
Este ·amintită de A'.exandiru Ştefulesicu ca p·arţionînd fomi-

Popescu-Groşe1re·anu. Se afla în apropi.ere.a cuilei lui Cocoş
'.iei
Crăsnaru. 9
PRETINSE CULE : CULA DIN LARGA
Cunoscută si sub numele de cu '.a lui Ion C.

1
Săvoiu. Nu se
ştie pre·cis anul· constwcţiei, însă elementele decorative ase -
mănătoare cu cele a'.e bisericii de lemn din apropiere •ne su-
gerează dat.crea ei prin de·ceniul al trei·'.·e.a al secolu.'.ui tr·3Cut.
Construcţia este în întregime din lemn Est·e impo·rtantă prin
faptu·'. că sistemul constrnctiv cît şi materia :ul constructiv a·'es-
0
tă continuit·atea în timp a cu1:e'.or aşa cum am amintit mai

sus. lO
343
NO 't E
1. ATANAS,ESCU IANCU, VALERIU GRAMA, „Culele din Oltenia" ~d.

Scrisul Românesc, Craiova 1974.
2. RADU şi SARMIZA CREŢEANU, „Culele din România", Ed. Meridiane
.
1
Al. Tzigara - Samurcaşi „Arta în România" - Convorbiri literare Xll
(1907) nr. 1 (ianuarie).
2 Paul de Alep „Călători străini despre Ţările Române" Voi. VI ed. Ştiin
ţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1976 p. 1111.
3 Radu şi Sarmiza Creţeanu „Culele din România" Ed. Meridiane Bucu-
reşti 1969, p. 21.
• Atanasescu Iancu, Valeriu Grama „Culele din Oltenia". Ed. Scrisul
Românesc ; Craiova 1974, p:' 84-85.
5 Idem. pag. 85.
6 Cămui Iulian „O culă oltenească cu caracteristici originale în zona
Gorjului" - · AtNtectllra nr. 1 /1979, p. 68
7 Radu şi Sarmiza Creţeanu op. cit. p. 18.
e Alexandru Ştefulescu „Istoria Tîrgu-Jiului" ed. Miloşescu, Tirgu-Jili
1906. p. 50.
9 Radu şi Sarmiza Creţeanu Op. cit. p. 31.
io Atanasescu Iancu, Valeriu Grama op. cit. p. 151.
BIBL!OCRAFIE
6. PAUL DE ALEP, „Călătorii străini despre Ţările Române" voi. VI

Bucureşti 1969.
3. ŞTEFULESCU ALEXANDRU, „istoria Tîrgu-Jiu1ur•, Ed. N.D. Milo~escu
Tîrgu-Jiu 1906.
4. GHICA BUDEŞTI, ,Evoluţia arhitecturii în Muntenia şi Oltenia". Vol.
IV B.C.M.I. XXIX 1936.
5. ŞTEFULESCU ALEXANDRU, Gorjul istoric şi pitoresc, tipografia N.D.
Miloşescu, Tîrgu-Jiu, 1906.
ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1976.
7. CAMUI IULIAN, „O culă oltenească cu caracteristici originale în zona
Gorjului", Arhitectura nr. 1 /1979.
8. IONESCU GRIGOHE, „Istoria arhitecturii în România" voi. II Bucu-
reşti 1955.
9. CREŢEANU RADU, „monumente şi muzee", Culele şi casele întărite
de pe Valea Motrului - voi. I /1958.
344
Cula din Curtişoara
Cula din Glogova
J4Ş
Cula din Şiacu
Cula de la Groşerea
TREI CASE MEMORIALE îN JUDEŢUL GORJ
1. TUDOR VLADIMIRESCU ŞI CASA MEMORIALA DIN VLA.DThiIR
La circa 40 de ki:ometri de municipiul Tîrgu-Jiu, în p.artea

de sud-est ·a judeţului Gorj este situat satul V:adimi·r. Aşezat
în valea rîu'.ui Gil·ort, Vlad!mirul este amintit în document•e ca
fiind o asewre de mosneni. La 1583 Mihnea Vodă îi confirmă
lui Jiti·anu şi fraţi:or sdi pămîntu•I cumpă.rat în Vladimir. La 16
odombrie 1636, Ră1ducanu Crăsnaru execut.ă porunca caimaca·-
ni:·or craioveni, delimitînd moşia· v:adimiru!, de faţ.ă f.iind „moşi;i
v:.adimireni". 1
Două sute de ani mai tîrziu, la 1835 nepotul lui Dumitru
Gîrbea, prieten al lui V:adim;rescu, va ridic.a o biserică în Vla-
dimir punînd ctitori printre ·al.ţii, pe Gheorghe Magheru, şi pe
lo·n V.'.adimirescu n·epot al lui Tudor. 2
Cel ce vi·zitează astăzi satul v:adimir, nu trebuie să pi.ardă
pri'.eju·I de .a vizita Casa Memoria·lă Tudor Wadimirescu. T:i
cas·a ţărăneasc.ă cu pridvor de lemn, în cele două camere, iu-
bitorul de ist•o·rie pă1t•runde pentru cîteva clipe în atmosfera
începutul·ui de se•col XIX, avînd în faţa ·ochi'.or imagini· şi do-
cumente legate de viaţa lui Tudor, de perioada· r,remergătoare
revoluţiei şi de desfăşurarea evenimentului de „a 1821.
Tudor a fost cel de-·al treilea copiii a·I lui Com.t.antin zis şi
Ursu şi al Ioanei Bondoc. Cei ce l-au cuno·scut pers·ona1I ami·n-
resc că Tudor ar fi avut în jur de 40 de ani în timP'ul revolu-
ţiei, ·alţii înc:inînd cîte 50 de ani. 3
Tatăl său era originar din Mehedinţi, pl•aiul C!oş·ani+or, de
fa Prejna unde Tudor .a şi ctitorit împreună cu Gheorghe Dun-
cea, o biseriică pe care a înzestrat-o şi cu pămînt. BunkUll
lui Tudor se numea Mitirofan şi era ieromonah, i·ar pe la
1670 s-a căsătorit cu o femeie pe nume Ruxandra cu care
a avut un singur copiol, pe Const.antin p·oredit şi Ursu. 4 Acesta
s-o căsătorit cu Ioana, sora sau fii·ca lui Bondoc, preot în Wa-
dimirul Gorjului, unde s-a şi st·abilit. Ei au awt trei copii, pe
3~9
Pavel cel că.ruia i se mai spunea şi Pap-a, pe Constandina ş1
pe Tudor cel care se pare că s-a născut între 1770-1780.
Mu·lţi au înc.:ina~ să creadă că numele lui Tudor, acela de
Vladimirescu se datorează O·rdinuilui Sf. v:adimir ce îi fuS·3Se
conferit de ţaml Alex·andru I pentru particip.ar.ea sa la războiu:
ruso-turc. Dar un document emis la 20 deoembrie 1806 îl a-
minteşte pe Tudor cu nume'.e de V:adimirescu, deci înainte
de începerea războiu 1 :ui din 1806...:.1812. în afară de faptu·! a-
cesta şi fmtele său Papa este numit tot Vl·adimirescu el nefiind
ti&u.'.ar O'I ordinui:ui ruses·c. 5 Deci se pare că numele 1lui Tudor
vine de 1!.a nume:e satu•lui gorj·an Vl·adimir.
Despre originea fa.mi·'.iei lu·i Tudor eX1istă de ·asemenea mai
mu:te păreori. Se înc'.ină mai a:es spre stabilirea unei condiţii
sociale ma·i răsărite printre locuitorii satului, avînd în vedere
faptul că eil a avut în f.amilie ascendenţi preoji s•au că:'.ugări.
Dar Gheorghe Dune.ea, ce·! cu care Tudor rid:cuse bise -
rica de la Prejna. arninteşt.e că „Tudor ·a fost fiu de ţăran", 6
Iorga spune şi el că Tudor o· fost moşnean din Gorj, adică
ţăran liber. Cert apare 'Un singur lucru, că Tudor se trăgea
dintr-o fami 11-ie robust.ă, dîrză şi întreprinzătoare în p:ină as-
censiune de a-şi depăişi condijia în care se născu·se. în ace:aşi
timp, Tudor a încercot toate mijlo.ace:·e prin care un moşnean
putea asoede l·a o condiţie superioară; slujba l·a stat, oren-
dăşia, negu·storia sau mi:i~ăria în serviciul Rusiei.
Primii ani ·ai copii'.ăriei şi-i pe-trece pe plaiuri1le V!.adimi-
rului, iar Ghe·orghe Duncea spune că taine'.e ·a'.fabe,tului le-a
af:.at de fo un moşnea·g cu care Tudor păştea vitele. 7 Istori-
cul Aricescu a1minteşt·e de preotul Pîrvu Cihoiu ca fiind cel
care i~a dat lui Tudor prime,:e noţiuni· ale cărţilor. 8
La. 12 ani tatăl său î·I trimit·e fo Craiova la o rudă a sa,
Lupu, pe a.tunci condicar la curtea biserici·i· şi şcolii Obedea·nu-
lui, şcoa1!ă ce după revo1lujie va• fi· transformaită în şcoală do·!T··
nească. După o perioadă, Tudor este dus ·la curtea boierului
Ioan Gl og·oveanu din Craiova unde, alături de fiul boierului,
1
Tudor va învăţa noJiuni de retorică, de gramatică şi de limbă

g1reacă. Gheorghe Dunc·e,a aminteşte că după o perioadă de
un an, Tudo·r este numi·t logofăt la moşia G'. og.oveanului, timp
1
în c·ar.e îşi îmbunătăţeşte studii1le pînă ce „domnul Tudor a a-

juns un cărturar fo.arite deştept". 9 în scurt timp este cunoscut
şi preţuit de boierii craioveni, aşa îndt aceste relaţii îi favo-
rizează numirea de că,tre Constantin lpsilanti (1802-1806, 1807)
în funcţia de comi·s. Apoi e·s·te numit vă·taf de plai la Cîi·
35Q
neni, 10 ca prin decretu.I din 20 decembrie 1806 să fie numit vă
taf în p!·aiul Oloşanilor. 11
Vladimirescu rămîne vătaf de plai l·a Cloşani din 1806 pînă
în 1811 cînd este numit de căke ruşi zapciu la pfosa Mvntele,
armata rusă fiind nevo.ită să facă ape·I ila panduri 12 ce pe peri-
oada ră.zboiU':ui ruso-turc din 1806-1812 au fost de un real fo-
lo·s în respingerea tu1rcil·or. Tudor capătă gradul de porucic,
locotenent în c.adrul armatei ru-se, iar la recomandC3rea genera-
lului ms lsa·ev, torni Alexa·ndru I. îi conferă l1ui Tudor ordi·nul
Sfîntul Wadimir.
Tn 1812 după sfiirşitul războiului, VJadimi·res·cu avea· să se
retragă cu armata rusă peste Prnt de teama represali:lor tur-
ceşti, dar amnisitia acorda.tă prin tratatul de la Bucureşti din
1812 şi gairanţiile consulului rus îl vor face să rămînă în ţară.
Curînd el face o călătorie la Viena în legătură cu punerea în
ordine a moşte·nirii lăsate lui Nico:ae G:og·oveanu, ispravnicul
de Mehedinţi prin moarte.a soti·ei acestuia Elena Gl·ogoveanu.
La întoarecere·a· în ţară, susţinut şi de ambasadoruil rus
la Viena, obţine cu bani de la Caragea Vodă, postul de vă~af
în plaiul Cloş.anilor.
Din această perioadă încep să se lege destinele lui Tudor
de mişcarea Eteri·a·. Vladimire·scu deja cu o puterni·că persona-
litate format.ă, cu o viziune p·o:itkă crista:'.izată, vede în miş
carea eterisită posibi:itat.e.a unei· schimbări a raportu'.ui Ţării
Românesti fată de Poartă. Din nefericire evenimentele ulte-
rioare ~or infirma spernnţe1le pe care Tudor şi se pusese în
mişcarea e!enă.
Legat de personalitatea lui Tudor şi de lnfăti•şarea sa, con-
temporanii săi spun că avea un caracter sumbru, închis şi
aspru. Vorba îi era scurtă, r·epede şi poruncitoare. Ţinuta lui
era impunăt·o.are şi avea în înfăţi1şare „un aer de comandir". •:J
Un spirit naturnl care îl ridica pest·e gradul de cultură p~
care p·oseda, o ambiţie puternică susţinută de o mare presiune
revoluţi.onoră, 14 au fost principalele însuşiri pe car·e TU<dor ·le-q
pus în s!ujba misiunii ce şi-o înciredinţase.
Lui Tudor Vl.adimire·scu îi revine marele merit de a fi fost
conducătorul revolvţiona·r care a a:utat popornl să dobîndeas-
că conş.tiinţa forţei sale, a uriaşei puteri de a stăvili rău·l.
Casa memorială Tudo1r Vladimirescu nu încearcă deci~ să
deschidă sufletul în faţ.a istoriei, în faţa unui erou ce şi-a tras
seva din p.ămîntul Gorju·lui, U<n erou ce şi-a închinat viata co-
·uzei atît de măreţe a libertăfii.
351
. 2. F.CATERINA. TEQDOROIU ŞI CASA MEMORIALA DIN YAQE-NI
··La 14· ·i·anu.arie 1894 în fami·lia .:ui Ya·s:le si a· E:eriei To-

doroiu se năştea cel de~al treilea capi:, o fată 'ce va purta nu-
rŢie:e de Catalinci Teodoroiu. 1
. Va~1ile Todemiu născut fo 14 martie 1858 în Vădeni si
soţi::i sa Elen'a Balanu origina,ră din satul Slobozia - Gorj, ţ6-
rani săraci st·abiliţi în Vădeni ·:ucrau din greu pe moşia boie-
ru:ui · P:eniceanu, moşi·e întinsă l·a nord de Tlrg1u-Jiu, pînă :a
Curtişoara şi Bumbeşti-Jiu.
Ei au avut opt copii, iar condi·~ii:·e în care ~i-au dus viaţa
au fost din ce:e mai gre1:e; „am creswt opt copii, trei fete şi
cinci băieţi cu două pogo·ane de păimînt şi un car cu do! boi"
spunea mama Catalinei. 2
Casa fami.:iei Toderoiu din Vădeni este o mărtur:e în
plus în a grăi despre viaţa mizeră pe care cei op1 copii 'JU
dus-o a:ă~uri de părinţii ce munc·eau din greu pămintvl. C:Jsa
avea două cămăruţe de·s.tul de joa·se, o pri·spă cu stî'.pi lungi
de ':emn înconjură mica constr1 ucţie de-a lungul a două l·atur:,
i1a1r acope1rişul cu streşini :argi este din şiţă. Ce'.e cîteva feres-
tre mici cu greu pu·teau lumina cămărut·e:e unde opt copii dor-
meau ades într-o singură cameră. ·
Din ·anul 1938 aici a fost organi·zată Casa Memor:ală
Ecaterina Teodoroiu în memoria celei care şi-a da·t viaţa pen-
tru popor şi ţairă. Un interior ţărăne·S·C alătura.t unor fotogra-
fii, desene şi public-aţii ce ·amintesc de Eroina de p·e Jiu, vin
s.ă;: întregeas.că ·o imag:ne cît mai dară a ce,:ei ce s-a nă-scut
aici. Cu atît mai emoţionantă poate fi o vizită la aceas~ă casă
memoriplă cu cit despre Ecat·erina' vorbesc documen,te'.e ex-
puse.
Ca~a\na avea· să fi.e singurul copil a,I foi Vasile si a! Elenei
Toderoiu ce va dori cu ardo·are să mearg.ă la ~co•a 11ă. Se pare
că prime:e două clase primare ·le-a urmat la şcoala din Vă
deni prin anii 1901-1903, :i iar mai tîrziu a~te do1uă clase pri-
marr·e :·a· nrgu-Ji·u. Probabil că cel ce ia fost primul care i-a
îndrumat paşii sp.re abecedar a fos·t învăţătorul Nico:ae Pă
trăşco.iu.
Cu o mică bursă şi cu un neînsemnat ajutor de la cei de
a·casă, Cătălin.a p 1 '.,eacă la Bucureşti unde se va înscrie la un
„gimnaziu-pension de lingă Cişmigiu".• Dorin~a· Cătălinei era
352..
aceea de a deveni înv6ţătome sau profesoară, spune Sabina,
sorn ei ma.i mică. 5
Se paire că a urmat în continuare $tudiil.e I.a o ş·coa.lă de
infirmiere. 6 Pe dnd era în da•sa a· V-a, cu ocazia războiul.ui
d:n 1913, spune Cata'.ina întir-un memo,riu, 7 se înscrie în pri-
ma asociaţie .a cercetaşel'Or române „p.entru a-şi folosi oricît
de puţin ţara în împrejurări grele".
Tn vaconta din vara anului 1916 se Via· .reîn~oarce din nou
la Vădeni. Era peri·oada de din.ainte de furtună cînd toată lu-
mea t~ăia sub spedrul vii~oruilui război. ln ac·este momente
Catalina se prez·intă l1a· sediul Crucii Roşii din Tîrgu-Jiu de un-
de va fi repartizată la unul din spi'ale1le ce se organizo·u în
oraşu·! Tîrgu-Jiu.
Prin intermediul frate'lui său 1 caporalul Nicolae Teodoro-
iu, cel care fă.ce•a porte în acel·e momente din regimentul 18
Gorj, Cata'.·ina y;a ilua C'Ont·act şi-i va cunoaşte pe cei dintre
ca.re vor pier.i pr·imii în curînd pe cr:este'.e Carpaţilor în lup-
tă pentru apărarea gliei sf1rămoşeşti.
Odată războiu'. dedanşat, Catalina va fi tot timpul a-
proape de răniţii ce sosea.u 'de pe f~ont sa·u a 1 :ături de frate'.e,
său N:co!ae pe lini.a frontului, alături de cei ce străjuiau în
ca:·ea cotropitorului.
Intrarea CataHnei ca voluntmă în armata română, parti-
cipare1a ei directă,. fo luptele grele, dovadă rănile sal·e căpă
t.ote la Bărbăteşti şi Fi1liaşi, apo.i· pa1rticiparea· l<J luptele d!n
Mo'.d'Ov•a reprezint.ă nu numai o pildă pentru post.erita•te ci şi
un simbol al· d:r<Jgo·stei• •românului pentru pămîntul ţă1rii, dra-
goste oe numai prin jertfo supremă poate f.i. udsă.
în după-<amiaz<l zi1lei de 22 august 1918, pe valea Zăbrăn
ciorului, judeţul Putna, aV!ea să codă pe cîmpul de lup.tă vo-
·luntarn Toderoiu 6oaterina. Soldaţii care îi \tor fi săpa.t mor-
mîntul în pămînifiul românesc a1I v.ăii piî1rîu·lui G!·od vor fi trăit
·o mare emofi'e căd 1,ea a fost sufletul ne·amului". 6
Re·alizare•a· mausoleului 6cat·erina Teodoroiu, monument
sub care se a·Hă o·semintele eroinei aduse de pe frontul d;n
Moldova în anul 1921, alături de caisa memoria,'.ă r·eprezintă
dom o porte di·n recunoştinţa pe care gorjenii o poa·rtă ero-
ine1i lor, reprezintă l'Ocuri· pătrnnse de isto11ie, pe cam călăto
rul ce trece prin Gorj nu trebuie să le ocol·e.asc.ă.
353
~. CONSTANTIN BRANctJ$1 şi cAsA MEMORIALĂ. DIN H:oâ\tA
Pe malul Bistiriţei, la hotarul· pămtnturilor ce ţineau de

mlnăstirea Ti•smana şi cam la o zi de mers pe jos pînă Io Tîr-
gu-Jiu, se a~lă satu;! Hobiţa, după cum însuşi Brâne.uşi o a-
minteste. 1
Sa·tul al cărui n•ume e·site amintit de hrisoavele secolului
XVI ·are o obîrşie de moşneni, locu·i·torii lui fiind multă vreme
în conflict cu călugării mînă.stirii Tismana, aceşti.a dorind să
cupri.ndă ·în moşia1 mînăst·iri·i· şi pămînt•u·ril·e Hobiţei.
Sculptorul se trăgea dintr-o ramură a Brîncuşilor cărora
li se mai spunea şi oi lui B·ejuică. Tn pisania bi·sericii de lemn
din Hohita r.idica.fă fo. 1822 apare şi numele .unu·i Ion Brâncuşi.
Meşter-u·I· ·în lemn, Ion a avut un urmo·ş ce i-a continvat meseria,
p·e Consta ntin DtintJo, acest·a a'V'înd fo·rîndul ·lu.i ·un fiu, pe Nicol·a·e-
1
R·adu. l
Nicol.ae-R·adu a fost căsătorit de două ori, cu prima ne-
vastă, Dinca a avut trei băieţi, iar cu cea de-a doua, Maria
Dia·conescu a avut trei· băieţi şi o fată. Unul din băieţii Ma-
riei a· fost Cons't·antin Brâncuşi.
ln no·apt·eo de viner·i spr·e sîmbăltă 3 la 19 februarie 1876
se năştea în cătunul Hobif·a din Goirj, ce·I c·e avea să fie mai
tîrzi u supranumit şi pă:rinte~ie sculpturii moderne.
Ccsa în care s-a nă.scut Brâncuşi avea două încăperi nu
p.rea• ma·ri·, despă1rţite între .e'.e de o cameră ce avea în spate
o vatră micuţ.ă cu co·rl.ată. în fota lor se î.ntindea o prispă cu
stîlpi de lemn puţin scu'.ptaţi l·a capete, intirarea prispei fiind
şi ea străjuită de sttlpi de lemn. Acoperişul era făcut din şiţă.
Fusese construită pe l·a· 1870 de către tatăl său, căci Nicolae-
Radu „se pricepe•a• de minune să cresteze lemnUil c•u dalta şi
securea".'
La moartea lui Nicolae-Radu casa reveni surorii lui Brân-
wşi, Fri·şinei B·riînzan, e·a fiind cea ca.re o mută pe a:t loc,
n·u departe de cel clintii, la cîteva· zec.i de metr•i. Casa
făcută din gri·nzi mari, ca· de pod 5 a fost desfăcută bucată
ou bu•c·aM şi reasambl·ată fidel. J.n plus, pest·e blăni~·e şi ~rin
zile de gorun a fost cş.ezat un st~at de tencuială cu v·ar care
cu timpu·! a• căzut.
Casa aceasta mică şi sobră a păşit acum spre un nou des-
tin, după oe în ea s-a născut marele artist, acum s:ujeşte a-
mintirii lui celor oe vor să o viziteze, ea fii.nd transformată
din anul 1970 în ca•să memori•a•lă.
354
La şapte ani BrâncuŞi învă.ta ciobă.nia la stîn'ă su·s· în· ur-
cuşul munte•lui. Şcoal·a a urmaf-o cu intermitente, cînd I.a ·Peş
tişani, cînd la Brădi·ceni, mama sa fiind ce·a· care se o'cup.ă .mai
atent de el în ciuda gr·eutăţilor pe care o go·spodărie ţără
nească cu mulţi copii le ridica. Pe l·a 11 ani fuge pentru pri-
ma dată de acasă,, a:unge la Tîrgu-Jiu unde rămîne pînă în
1892 ca· boiangiu la dugheana unui vopsitor. Re.adus la Hobi-
~a, va fugi din nou şi va ajunge tocmai la Slatina unde va
luora ca argat la un han-cîrcioumă. După scurt timp p!eacă !a
Craiova· unde timp de d6i ani va lucra tot într-o oîrciumă.
Va a·junge apoi la Şco·ai'.ia de arte şi meserii, o şcoală de
~tat pe care o abso:vă în anul 1898. Pe perioada studiilo·r va
primi o bursă dar acest lucru nu vn put-ea să amelioreze sta-
rea de mizerie în mre tră;eşte Brâncu~i. încă din p.rimul an
de învătămînt viitorul artist încearcă să învete cît mai bine
meşteşugu•! lucrului în lemn, iar spre sfîrşi.tu 1 I studii'.or, w bani
ec·onomisiţi din greu va face o scurtă că'.ăt<:>irie la Viena.
De la sfîrşitul şco 1 :ii craiovene datează şi prima• lucrnre
de valoare muze1ală a lui Brâncusi. Lvcrarea sa de absolvire
este un bust de gips reprezentînd pe împăratul roman Vitel-
lius, luorare ce anunţa rn:ităţile viitorului maire a·rtist.
Curînd Brâncu·şi va pleca la Bu·cureşti pentru a· se ins.orie la
Şcoala naţio·na:ă de ierte frumo.ase, unde se va impune cu-
rînd atenţiei, cîştigînd prin lucrări valoroa se ·cîteva' premii.
1
Pe la mijlocul lui 1904 ajung·e la· Pairis unde va pa·rticipa la

cursuri'.e Şc.olii de arte frumoase, în dasa lui "Antonin Mercie.
Va lucra apoi în atelierul mare•'.ui Rodin. Tncepînd din 1907
îşi va urma ca!·ea singur, el fii,nd cel care va de·schide artei
·şi spiritului omenesc poarta unui nou univers.
Dar nu trebuie uit·at că e•I s-:a n6s cut la Hobiţa Gorjului,
1
acolo unde a· trecut pentru prima dată" pe sub porţi încrustate,

acolo unde a stat pentru prima oară la mesele scunde ·şi joa-
se înconjurate de scaune ·mici. Nu trebuie uitat că la Hobit·a
a văzut stî'.pii pridvoarelor, că liîngă casa părintească a• sim-
ţit tremurlJ''. lemnu:ui, în zăv·oiul în care a crestat primul său
lemn cu prima sa cichi·e. 6 · • ·
NOTE
TUDOR VLADIMIRESCU ŞI CASA MEMORIALA VIN VLADIMIR
1 Arhivele Olteniei, nr. 41-42; Graiova, ·1929, pag. 243.
' Idem, pag. 246. .„
J C:D. Aricescu, 'Istoria revoluţiunii române de la 18;!1, Crai_o_va, 1874,

pag. 14.
355
• Arhivele Olteniei, nr. il~42, Craiova, 1b29, pai ~~-
s A. Oţetea, Tudor Vladimirescu şi revoluţia din 1821, Bucureşti, Edi-
tura ştiinţifică, 1971, pag. 115.
6 Idem, pag. 117.
1 Idem, pag. 118.
s C.D. Aricescu, op. citat. pag. 26.
9 A. Oţetea, op. citat. pag. 117.
•O Marin Mihalache, Tudor Vladimirescu, Bucureşti, Editura Militară,
1971, pag. 38.
1• Nicolae Iorga, Studii şi documente, Bucureşti, 1939, pag. 511-512.
12 Panduri - cete de luptători recrutaţi de obicei din rîndul ţăranilor
liberi formînd un gen de oaste de menţinere a ordinei. Erau de obi-
cei scutiţi de biruri.
13 C.D. Aricescu, op. citat. pag. 160.
14 A. Oţetea, op. citat. pag. 206.
ECATERINA TEODOROIU ŞI CASA MEMORIALA .DIN VADENI

-
t
.._. .• ... • v •· „. ·r'· - ,
Arhivele Statului, Filiala Gorj, Tîrgu-Jiu, fond primăria Vădeni, Pa-
.,.7'~ ~
chet 1177, dosar 133, Registrul stării civile pentru născuţi pe 1894, fila 2.
z Ion Mocioi, Ecaterina Teodoroiu, Craiova, Editura Scrisul Românesc,
1981, pag. 18.
3 N. ·Tăutu, Cătălina (Adevărata viaţă a eroinei Ecaterina Teodoroiu),
Bucureşti, Editura militară, 1959, pag. 40.
• I. Mocioi, op. citat., pag. 24.
s Maria Birău, art. ,,La casa ei". Coloana, supliment al „Gazetei Gorju-
lui", Tîrgu-Jlu, 1974, august.
d N. Tăutu, op. citat., pag. 34.
7 Dumitru Almaş, Evocări şi portrete istorice, Bucureşti, Editura Politica,
1968, pag. 304.
s I. Mocioi, op. citat., pag. 115.
CONSTANTIN BRANCUŞI ŞI CASA MEMORIALA DIN HOBlfA
1 Tretie Paleolog, De vorbă cu Brâncuşi, Bucureşti, Editura Sport-Turism,

1976, pag. 15.
i Conform unor obiceiuri vechi, copiilor mici, foarte bolnavi, li se schim-
bau numele în speranţa scăpării de boală. Tatălui lui Brâncuşi i-a fost
schimbat astfel numele, Nicolae fiind înlocuit cu Radu.
3 Tretie Paleolog. op. citat., pag. 21.
' Id~m, pag. 14.
5 W.G. Paleolog, Tinereţea lui Brâncuşi, Bucureşti, Editura Tineretului,
19'7, pag. 12.
' Idem, pag. 52.
BIBLIOGRAFIE
ANDREI OŢETEA, Tudor Vladimirescu şi revoluţia din 1821, Bucureşti,
Editura Ştiinţifică, 1971.
ARHIVELE OLTENIEI, nr. 41-42, Craiova, 1929, art. C.V. Obedeanu, Re-
voluţia lui Tudor Vladimirescu de la 1821.
356
C.D. ARICESCU, Istoria revoluţiunii române din 1821, Craiova, 1874.
MARIN MIHALACHE, Tudor Vladimirescu, Bucureşti, Editura Militară,
1971.
NICOLAE IORGA, Studii şi documente, Bucureşti, 1939.
NICOLAE TAUTU, Cătălina, Bucureşti, Editura Militară, 1959.
ION MOCIOI, Ecaterina Teodoroiu, Editura Scrisul Românesc, Craiova,
1981.
DUMITRU ALMAŞ, Evocări şi portrete istorice, Bucureşti, Editura poli-
tică, 1968.
MARIA BIRAU, „La casa ei", Coloana, supliment al „Gazetei Gorjului,
Tirgu-Jiu, august, 1974.
TRETIE PALEOLOG, De vorbă cu Brâncuşi, Bucureşti, Editura Sport-Tu-
rism, 1976.
W.G. PALEOLOG, Tinereţea lui Brâncuşi, Bucureşti, Editura Tineretului,
1967.
CARTE DE INIMA PENTRU BRANCUŞI, Bucureşti, Editura Albatr'>s,
1976.
SYDNEY GEIST, Brâncuşi, Editura Meridiane, Bucureşti, 1973.
357
ASPECTE ALE FUNCŢIONALITAŢll ŞI ORGANJZARll
GOSPODARlEI SA TEŞTI DE PE VALEA MOTRULUI
de MARCELA BRATILOVEANU POPILIAN
Gospodăria ţărănească, re,a'.it·ate socială, istoric.ă şi etno-

grafică, a· fost supusă în timp unor prefaceri continue, care
au contribuit la conturarea anumitor forme şi tipuri de con-
strucţii cu funcţii specializate, diferit·e în timp şi corespunză
toare nevoilor populaţiei. Transformările economice şi socia-
le petrecute în viaţo satu'.ui românesc în LJ:time:·e decenii, ur-
ma.re firea·scă a construcţiei socialiste, au determin·at schim-
bări şi în aşezarea şi gospodăria să~ească de pe va:ea Mo-
trului. ·
Locuită încă din preistori·e, după cum atestă izvoare:e ar-
heo:ogice, dcc•ume·ntele isitorice a•'.e Evu:ui Mediu, valea Mo-
trului apare intens populată pe întreg parcursul, ceea ce o
d1Js la dezvoltarea unei intens·e vieli economice ~i soci-a'.e.
Bazo economică a văii Motru:ui a co~stituit secoile de-a rîndul
producţia agricolă, creşterea animale:o•r, pomicu:tura şi viti-
cu'.tura, ramuri de producjie care imprimă aşezărilor u·n ca-
racter puternic de st-abilitate. Documente:e din Evul Mediu şi
din perioada următoare dezvă:uie o intensă prac~ică agrico-
lă, terenurile exp'.oa·tate în mod variat opărind de·:imi·~ate du-
pă cuituri sau caracteristici morfologice a!e so'lu:ui. De sem-
na'.at numărul mar·e de ogo,airie, curături, lunoi, zăvoc;1i1e, se-
lişti şi ploşti1n1i, 1 a:ă.turi de livezi şi vii. Menţionarea un:::i·r mori
pe cursu·: mij'.ociu al Motru'.u:, în documente'.e din secolele
XVI şi XVII, reCectă de asemenea şi o oarecare bogă~ie de
grîne. 2
Alături de cu:~ivarea cereale'.or şi oreşter·ea an:male'.or,
v·iif"icu'.tura şi pomicul·tura au ounoscut de-·a lungul seco'.e'.or o
pondere ridicată în economi·a zonei, documentele atestînd o
mu:ţime de v:i ~i '.ivezi pe întreaga va:e a Motru:ui. :i Un do-
cument deosebit de preţios pentru cuno·aşt·erea intensi~ăţii a-
cestei practici în se,co1'.u'. al XVIII-iea cons~ituie ,,Memorii:e ge-
neralu'.ui von Bauer" (1778), • în care sînt menţiona~e v:i şi ;:_
vezi în aproximativ 700;0 din localităţile consemnate în zonă
de documentu: respectiv. Secolul al XIX-:·ea păstrează carnete-
359
rfrl :mhct ag.ropastornl· o.I econ·omiei. gospodârieî· tărăneşt.'i~ căre
în bună. P'a.rte îşi complete.uză veniturile prin predicarea unor
ocupaţi.i anexe. Astfel, în· a·şezări:e c:o·şani, Orzeşti·, Călugă-:
reni şi Văieni s-a pr·elucrat intens lemnul sub formă de şindri
lă i·ar la G:ogova o mare amploare a luat olăiritul. Aş·ezăiri:e
s1tua·t·e în spe·cia1: pe cursul superior al Motrului au dezvo:tat
de asemenea cărăuşia, produsei.e transportate cel mai frecvent
fiind sindrila si sare·a. Consemna.te de Ion Ionescu de la Brnd
în a doua iu·~ătate a secolu:ui nostru, aceste ocupaiii au cu-
noscut o pira<:tică neînfreruptă p'ină în apropier·ea zi:e.or noas-
tre. Totuşi, ocupaţiile de bază a:e locuitori.or zonei· a·u rămas
în c-onti·nuare cultura pilant·e::o.r şi creşterea· animaielor, pon-
de1rea lor variind in timp; deo•sebiri se remarcă şi întire cursul
superior şi r·estul văii Motw:ui, cee·a ce a det·erminat aparit1a
uno.r forme de viaţă materială spe·cifice, refleeitate în gospodă
ria si :ocuinta· sătea·scă.
, ln sec. al XIX-:ea şi în spe·cial în a dova jumătate, peri·.Ja-
dă pentru care informaţia documentară este mai boga~ă, în
zona subca1rpatică a• văii Motorului, care cuprinde aşezările Clo-
şani, Motru Se1 c, Orzeşti, Văi·eni·, Călugăreni, Padeş, Apa Nea-
g1ră şi Negoieşti predomina creşte1rea vitelor, agri·cuitura prac-
ticindu~se doar în. aşa· numite:e cu1„ăt11.111'!i·, locuri de.friş·ate în.
păduire, sau pe luncă. Observaţii1:e l·ui Ion Ionescu de ra 1Brad
sînt deosebit de e:o·cvente în acest sens. Referit·or la Cloşani
el arată că )aicuitorii neputînd fa.ce p:ugărie, pun toată ac-
tivitatea lor în pă•sto.rie, în creşterea şi ·mmulţi1rea vitelor" ; 6
la Orze?ti, de asemenea, practidnd „plu·găriai' doar „într-o
luncă frumoasă care se poate iriga". 7 Acel·a~i o·ut-or remarcă
în sch;mb o mai i·ntensă practi•că agrric-o-lă la SHngăceau.a, tl
pe wrsui: inferior a: Motrn'.·ui, unde cultura griului ocupă un
loc deosebit de important. Dar şi aici, ca de a.Jtfe: în întrna-
ga zonă, porumbul dejinea în ac.ea perioadă întîiet:atea. Tn
toate sate:e de munte porumbul apare în a•cea peri.cadă cul-
tiva·t ap1roape in exclusivi·~ate. Astfel, .relativ la P1adeş, Ion Io-
nescu de I.a Brad arată că „nu se seamănă decît porumb", 9
ia1r "la Ap·a· Neagră de asemenea, 10 remmdnd totodată pro-
du·cţia mică, neîndes·tu·lătoare p1entru întreg anul. în e1conomia
g•ospodăriei săt·eşti, un mare rol a jucat creşte.rea anima1lelor,
a cornute1'.or mari şi mici precum şi a porcilor. Creşt·e·rea ani-
ma:elor s-a· dezvoltait în strînsă legătură cu ·agiricultuira, ambe:e
ocupaţii c·omipletîndu-se reciproc şi formînd o unitate organică.
în zona subca 1 rpati:că a văii Motrului, boga•tă în fineţe,
şi unde creşt·eire1 a vi·telor a cunoscut o mai mare dezvoltare
360
s-a practicat păsto,ritul ag-ricoi cu. stîna· la munL', oiile fi:i~:
duse pentw vărat la stînă, d.e unde coborau imediat după
strîngerea· rew:tei şi păşu·riau în hotar.ul sat,u!ui, ferti1'.i,zî1nd tot-
oda.tă solul. P1adeşul, veche aşezare moşnene,a,scă, ates~at pen-
tru prima oară în anul 1463, T• detinea, chiar o prop1ri.etate în-
tinsă la Stîna Maire, în munţii Gîrdomanu, unde duceau la· vă
rat oile si celelalte anima le. 12 Ter·enul acest.a er,a fo:osit de
1
toţi membrii satu·IL!i, în devălmăşie. 13 ·

Cea ma·i mare ră1spîndire a cunosc,ut-o păstorit,u1l a·g1ri·coi
loca1!, înttilnit în cea mai maire parte a zonei şi oa1riacteristic
aşezărilor predominant agricole. 1• Păstoritul, desfăşurat nu-
ma·i în hotarul comunei a'V·ea drept scop si fortilizarea, tere-
nurifor, mai ale·s că după S·Mngeir·e,a recoftei, locul de păşu
nat rămînea fariină, împrejmuită în vechime cu un gaird ame-
na,jat şi întreţinut de între•a,ga coledivi:tiate sătea 1 scă. Predo-
minant a fost păstoritul a,gricol local făiră stînă. lzi:az.urile co-
muna1!e o,cup au terenuri întinse, restrînse ulterior ca u1rmarP
1
a intensificării adivităţi!o:r agric·ole.

Spre deo,sebire de zona subca:rpatică a văii Motrului, un-
de cornutele miori repirezentau la sf1rşitu1 secolui!ui trecut doa•r
u·n procent de 250;0 în raport cu cornutele mici, pe wr'SUll mij-
lociu şi inferior a·I Motw1!ui se po·ate constata o creştere spo-
rită a cornute!or mia1ri, întî!nite aici în raport de 650/o, 15 fapt
leg,at în mod di.red de o mai întinsă practică agricolă. Lun-
ctl largă, pre:cum şi ternse1le domoale de aici au oferit con-
diţii mai pri·el.nice pentru cultuira cerea,lelor care se in~ensifică
în special la sfîrşitul se'C0 1ului trecut în urmei ma•r!,'or reforme
1
so ciale ce au av;ut l,oc.

1
Viticultura a deţinut în c6ntinu·are un loc important în

economia zonei, terenul fi'ind propi ce dezvo:tarii acestei cul-
1
turi, devenită tiradiţiona 1 lă, spe,cifică aşezărifor statornice şi

cu îndelunga,tă predică o·grico 1 lă .. fn.ainte de distrugerile pro-
vocate de fi'.oxeră la sfîrşitul seco•'.ului trecut, de a'.1urile înso·
1
rite a·'.e văii Motru:ui prezentau p'. 1 ant'Oţii întinse de viţă :n-
digenă; aproape în fiecme mt terenuri întinse poartă pînă
în prezent numele de Dealul Viilor, indiclnd locuri<!.e planta,fe
odinioară cu vită-de-vie. Aici se a.fla'u de asemene1a si nume-
roase p1iimn1i:Je, comtrucfii speciale, cu funcţii de p.rep'amre şi
de depozitare a băuturii, ca,re con'stituiau a•devărate duble·te
ale gospodă1riei din sat. O mare bogăţie au constituit şi live-
zile de pruni întîlnite în număr miare în sp,e<:ia1l pe curs·ul su-
perior şi mij'.ociu ol Motor.u'.•ui. Ion Ionescu ~e ·1,a· Br·ad înfăţi-
~·6l
şează de fapt acest lucru, mentionînd că ele ocupau Îil spe-
cia'! terenuri în jurul oa•selor, 16 afl.îndu-se cel mai adesea în
vatra satul·ui şi aocentuînd deci a·spectul de ră·sfi.ro,re al a-şe
zărilor.
Marea demi·tate de popul·atie din zonă, care a dus la· o
divizare excesivă a prnprietăfii, a·spect remarcat încă din a
doua j.umătate a secolu1lui t!re,cut, slaba productivitate a so-
lului, în condiţiile uneia din cu·ltu1ri în·apoiate, a determinat o
depfo,s·a,re sezoni·e.ră a forţei de muncă.. Fenomenu1I respectiv
a a·vut l.oc în două di·rectii, fie spre exploatăril·e toresti.ere d;n
nord, sau, spre ronele de sud, unde ag1ricultum cunoştea o
oa·reoaire dezvoltare. Reforindu-se la sat1vl Roşiuta Ion Ionescu
de :·a Brad arată că „multi moşneni se duc de se hrănesc pe
moşii vecine şi ple.acă şi după agonise·a1lă cu CO'O'Sa la dmpie
unde stau n·uma·i o lună şi vin înapoi· cu bani şi-şi î:ntîmpi•nă
nevoile". 17 Fenomenul s-a accentuat în perio1ada' interbelică
cînd for~a· de muncă masculină se dep !asa în special spre
11
centrele indu·stiria.le, la· Bvovreşti şi îri Vale·a· Ji.ului.

Deschiderea bazinului carbonifer Martiru în a.~ii construc-
ţiei socialiste a· contiribuit într-o oiarecare măs·ură .a schimba-
rea ocupaţiilo·r tradiţionale şi a dus la creşterea substanţi·ală
o venitului gospodă1riei rura:·e. O etapă de transformări su-
pe.ri·oare a parc.u.rs de asemenea gospodăria ţărăneas·că oda-
tă ou cooperativizare•a agricu:tu•rii. Gospodă1ri·a şi :ocuinţa ţă
rănească, expresie a fado1rilor socia·li economi·ci şi istorico-
geog•ra.fi.ci a cunoscut şi aid, la fel ca• p•retutindeni în ţara
noast.ră o complexitate de transformări odată cu introduce-
r·ea noilor re.lotii de producţie î:n agricultură şi industirializa-
rea zonei. Acest fapt impune totodată cunoaştere.a şi studie-
rea a·specteJo,r de viată ~r·adiţion.a·lă, care sub impulml .noului
disp·a1r, constituind cu vremea simple relicte e.tnogr·afi.ce, do-
vezi grăitoare ale scurgerii şi înfăptuirii istoriei.
Ca•riacterul mixt al ocup·atiiilor a influenţat în mod direct
st·ructura şi functionalit·ate.a· caire a refl.ecia1 na·tura :ildelet-
nicirilor umane, complexitatea lor. Intensitatea ocupaţiilor
agro-pastoral.e a determinat o ma1re bogăţie de comtrucţii
menite să~I adăpostească pe om, produsele ag·ricole pm·torn-
le şi viti·cole, aninia.:e şi fura;ele necesare, unelte1:e etc.
Mă.rimea şi forma gospodăriei· a evoluat în timp şi în
strîmă legătură cu stairea socială şi regimu:! de prop,riet·ate
asupra pămîntul·ui. Tn timp au aqio:n·at deşi timid, chiar une-
l·e dispoziţii administrative, da1r care nu au afectat decît îil
foarte mi-că măsvră struc:turn gospodăriei tradiţiona!e.
362
Din punct de vedere al compozitiei socia·le, valeo· Mo-
trului a· prezentat de asemene'a unele difeirenţieri. Curml su-
perior a·I Motru:ui, caire străbate zona subcarpati·că, foce par-
te din puternicul n·uc:eu de ·aşezări moşneneşti din nordul· Ol-
teniei, în zona cer·cetată aflîndu-se un singur sat servit, Apa
Neagră, propriet•atea st·atu11ui. 18 Tn restul văii Motru:ui numă
rul a·sezărilo•r m'Osnenesti este mai scăzut. Se înH'.nesc o se•rie
de a·Şezări mixte,' akăt.uite din moşneni şi clăc-aşi trăind în a-
celaşi sat, dar şi numai a·şezări moşneneşiti. 19 Proce·su:I de a-
servire ni ţăranilor a fost mai pute,rni·c în preajma măinăs·tiri
lor Strehaia şi Gurn Motmlui, deţinătoa.rel·e de domenii în-
tinse, precum şi în apropie rea Gl·ogovei şi Cor'Covei, unde se
1
a·Vau mari moşii boiereşti.

Sistemul de propriet•ate a influenţat oarecum asupra gos-
podărie:, fără o afe:ta prea· mu'.t structura ei inte,!'nă, moda~
lităţile, de dispunere a anexe·lor et·c., acest aspect fiiind mai
legat de tipul predomina•nt de econmie, oare l'C rîndul său
imprimă aşezări1:or o anume formă.
Tn sate!e moşneneşti, oa'Sa· apăireia· aşezată cel mai ade-
sea în mijbcul prop,rietăţii; în condiţii·le oreşterii demităţii
popu'.aţiei acea·sfo se pirezentia sub forma· u1nei cure:e de pă
mînt dezvo'.t-ată mai a:es îin lungime. Tn mu·:te ca·zuri lăţim·ea
g·ospodăriei coincidea chiar cu a•ceea a cureilei respedive. O
situ·atie asemănătoare a fost înM11inită şi în aşezările moşne
neşti de pe valea O'.teţu'.ui. 20 Go·spodăria, dest'Uil de înt·imă,
cuprindea pe 1-îngă terenul de casă şi oboml vi,te'.·0 r, livada1
de pomi, grădiina de z.arzaiyat şi uneori chiar uri mi·c ogor

ou·'.tivat în majorit.ate cu porumb, toate dispuse cel mai adeise,a
în odîncime. Chi·ar în cazu·I unei densităţi sporite sa·t·u·! pre-
zenta· un pronunţ,at ca.rader de ră1sfirare, ca·sele fiind î·ncon-
j1Jrate de pomi fiructiferi şi grădini. Despre Orzeşti, (o,n Iones-
cu de '.a Brnd spune că era un „sat răzăşe•sc cu cme:e făcu
te în mijfocul livezillor de pruni"; 21 oce'.·a'şi autorr remaircă de
asemenea, şi '.·a Glogova, aşeZ'area ,,cmel·or foştilor c'.ăcaşi
co şi a'.e moşnenilor îin mijlocul '.·iveziilor de p•runi". 22 Tn sa-
tele de c:ăc'aşi terenul .afeda.t go1spodă1riei e1ra de a·semenea
în~im, fapt faci'.i~·at de un vechi şi binesta·tomicit obicei după
ca·re ern scutit de dijmă „i!ocul pe c.aire se •afla ca.sa, q.rrtea
(bătătura) şi grădina clăc•aşufoi· în care. acest.a îşi c•u:tiva le-
gumele şi-şi p'.ant·a pomii necesari oasei. 23
Gospodăria· rumlă, c1a uni~ate economică, o p,a,rcu·rs eta-
pe dife.rite de dezvo'.taire care pot fi. 'urmă,rite .tn. timp. faJ n· .•.J
ca principa:,e componente ou-rtea, care cuprinde oosa de lo-
cuit, comtrnctii·le anexe des.tirnate adăpostir:i a·nima:e:or şi
depozitării p•roduse'.or a·gricole, vi,ticol.e, etc., P'recum şi gră
di1n1a, terenul din juru'! ca•sei cu1.-tiva·t în special cu :eg,ume. Po-
tirivit funcţiei eiconomi•ce a gospodăriei, ocup·aJii•:or predomi-
n•ante şi stării socia1Je, fo.rma şi numărn: oonstruc;iilor, di,spu-
nerea lo·r, p1rezintă în timp an•umiite deosebiri, fapt remarcat
şi pentru moda'..ităti:e de uti;iz·are şi de compa·r1 imenta.re a h-
tire,gu'.ui teiren pe oaire se îrnt:nde gospodăria.
Se pa·re că într-o perioadă foarte veche, gospodări·a nu
avea un contur p1re·cis, te•renul fiind împrejmuit în1tr-un mod
rudiimentia•r, u•neori lă1s,at chiar :·ibe:r, a~eot inM'lnit 1n~1r-o a•re-
caire măisură î1n sa·te'.e de mun~e unde e,coonomi,a. se baza î;i
speci·a•l pe creşterea arnimalei:or. Vreme îndelun:g·ată s_,a pra-c-
ti1c,at cireş.teire1a liberă a an:ma·:elor, în spe6al îrn zona, wbcar-
patică a văii Mot1ru1lui, ho9'a~ă în p6şuni şi păduri. Ion Iones-
cu de l·a Brad merntione1ază :·a rnoş•ani creşterea capre:.or atît
vom cH şi iama în pădure. 2• Vite'.e mari şi oile erau ţinute
î1n adăpostu•ri imprnvizate care nu putae efori cornditii bune
de dezvo'ltaire. Tn gerneml1, const:mctiile anexe prezentau for-
me simp'..e reflectînd potenti·ailul economic scăzut al g'ospo-
dăriei.
în conditii:e practicării unei agriculturi extensiva, ch:ar
şi pe va.:ea inferioară a Motru:ui por.oduicţi 1a, ceirea·lieră era
destul de redusă p1î1nă îin a doua· jumătiate a se·coi:u:ui 01: XIX-
le,a·, asitfel că numărul con~s·trnctii:o.r destiinate depozi.tării di-
feritefor produse ,agrico:e era des1tul de mic. Pînă în preajma
aic.estei perioade cuirte•a· denumită local băt.ăt1u11'1ă, apărea de
obicei în,tir-o împrej·urare unică, necompa1dimentată, to•ate con-
st1rucţii'.e anexe fiind dispuse într-un singur perimetru; sin-
gura delimitare existentă o forma g.rădina, de :ziairzavat sou
de pomi fiructiferi.
Diversificarea fon1Qţii:'or ecoinomice, precum şi oreşterea
potenfi1ailului economi•c a•I gospodăriei, fopt p.eitreout mai tim-
puriu pe va1lea• i.nferioairă a Motru;·ui, a necesitat delimitarea
te·renului din v•atrn ca·sei în a,ş,a fel1 înoît ocolul viteilor apărea
sep1arot de restul coinisitructii,:or din gospodărie. Această îm-
păirfi1re e•Slte camoteri·stică zone'lor în care pir,edomirnă ocupa-
tii•le mi:i«e. Deşi aice,sit tip de g'ostpodărie este muilt ma·i vechi,
în zio1na noa 1st1ră a cunoscut o mai· mare dezvoltare în special
în u:timele decenii ·ale secofotlui al XIX-1le,a·. lin p1erioada .res-
pectivă consit1rucţiill·e arnexe se înmulte'sc devenind şi ma! func-
364
ţionale, fapt întî:nit şi pe Y·a·:ea 0'.tului i·nferior. 25 Intensifica-
rea· cU'lturii ce1rea1lelor .a dvs la. î,r:npogătirea cons·truoţii·'.or des-
ti1na~e dep·ozifCi1rii produsleo·r agricole. Da·că în a doua· jumă
tate a sece>i'.u1lui al XIX-·leo au p1r.edominat pătulele de nuiele
destin·a·te păstră-rii porumbului în primele de!c·enii •ale secolu-
llfi no·stru- s-au· extins pă~ulele şi hambarele de soîindură. Tot
a•cum sînt înfocuite ve•chi'le tO~'l'le pen1tru anima·'.e cu g1rajdu·r
solide ciare adăpostesc în specia1l comute:e ma·ri. Camcteris·
tică pentrn ace'OStă pe·rioadă ·este coexiste1n~a constirucţiilor
tradiţiona·le alături de ce1le de tip nou. în majorita.te e'.e apar
drept constiructii independente p:,asate pe unia sau două din-
tre laturi '.e ca·se i·.
Ponderea ridi·c1ată a activităiţilor pomiCO'le şi viticole, de
veche tradiţie în zonă, este ref edată de varie~a1tea const1ruc-
ţiiloir exi•stente, de la pimniţa ad~a·ică ridi·c•ată independent,
pînă l·a sisteme:'.e de construc.ţie prin care încăperile destina-
te a•ceS'tor produ·se apar înciorpol'ate în sistemuil de const1ruc-
ţie a1l locuinţei. ·
1
Cooperaotivizarea• ag·ricu '.turii, proces p.e,trecut în anii con-
strucţiei soâa liste, a ·adu·s u•nel·e schimbări în gospodăria rura-
1
lă ca1r.e îşi restringe într-o oarncaire măsu.ră funcţiile odată c·u

dezvo:f1area unor puternice seeotoare zootehni·ce; de aisemene.a,
const1r1.J1Cţii:e anexe, necesare dep·ozitării p.roduselor agiro-ali-
rnentare, îşi modifică vecihea· funcţiona:itate fiind uneor·i ·adop-
ta·te no·i:or co·nd.i.ţii. În genera.:, g·ospod.ăr.ia schimbă rolu1l de
depozit pentru di.feritel·e produse, punîndu-se ac·cent pe măriirea
şi diversiific·area spafiu:ui de :ocuit, în vederea obţinerii unui
confort sporit.
în gene·ml, se tinde spre degaja1rea treptată a cu-rţii, în a-
cea1stă etapă dezvOlfindu-se mu1'.t construcţiile anexe aşezate pe
1.ma din lat·uri'.,e casei, î1n specia1l în spate, şi formate prin pre-
lungire:a acopeirişului. Terenul pe care este p:asată. gospodă
ria cunoaste de osemenea o se1rie de transformări care duc
la o ma·i ·judi.cioa•să uti!iza·re a s·a prin restrîngerea curţii şi
lă-rgire·a locuri!or cuMivat.e în spe6a1l cu vi-ţă-de-vie şi z·arza-
v·atvri. Ne aflăm în faţa unei noi et·ape de dezvoltare a gos-
podăriei ţărăn·eşti cînd se ca·ută ma.i buna• v·a·:orificar-e a te-
renU':ui existent pre·cu:m şi ridi·carea goradului de confort a:I în-
tregii l1ocuinte. Schimbăriile petrecute în g•osipodăria ţă·răne.as
că de pe valea Motrul·ui reflectă înde·ap1roape noile condiţii
oreote în anii construcţiei socia:iste.
NO T F:
Documente privind istoria Romdniei, Ţara Românească, Bucureşti, i9:;3,

vol. VI, p. 359-361.
2 Idem, vol. V, p. 359; idem, vol. II, p. 324.
;J Idem, voi. I, p. 102 ; vol. V, p. 291, 360-361.
• C.J. Karadja, Oltenia după memoriile generalului von Ba11.er, în „Ar,h1-

vele Olteniei" an III (19:.14), nr. 15, p. 504-512.
5 Ion Ionescu de la Brad, Agricultura în judeţul Mehedinţi, Bucur~~!;.
1865, p. 399, 430-438.
6 Idem, p. 398.
7 Idem, p. 399.
e Idem, p. 479.
9 Idem, p. 400.
10 Idem.
11 Documente privind istoria Romaniei (1247-1502) ... , p. 133.
12 Ion Ionescu de la Brad, op. cit., p. 400.
13 Inf. Ion Babei, 82 ani, Padeş.
14 Romulus Vuia, Tipuri de păstorit la romani, Buc., 1964, p. 21.
15 Datele au fost extrase din Marele dicţionar geografic al Romdniet, val.

I-V, Bucureşti, 1898-1902.
16 Ion Ionescu de la Brad, op. cit., p. 399, 402, 435.
11 Idem.
1& P. Poni, Statistica răzeşilor, Bucureşti, 1921, p. 203-204.
19 Idem, p. 206-207 ; 208
20 G. Iordache, Aspecte ale evoluţiei gospodăriei pe valea Oltului, in voi.

Oltenia, Studii şi comunicări. Etnografie, Craiova, 1974, p. 19.
22 Idem, p. 434.
2 3 Ilie Corfus, Agricultura 1'ării Romaneşti în prima jumdt(jlte a secot'utui
XIX-lea, ·vol. I, Bucureşti, p. 17.

l5 Evoluţia aşezării locuinţei şi gospodăriei pe valea Oltului inferior, His-

torica III, Bucureşti, 1974, p. 287.
366
ARME îN MUZEUL LICEULUI MOTRU
de IONEL C. RACOVEANU
încă din ce'le mai vechi t.impuri, obier.~ei'.e fo'.osiite de om

pentru dobîndirea hrcme1i p1rin vînăito 1 are au fost foi'.os:,te şi
ca ·a1rme în caz·ul unor eventuia·!e co·nflide, mai 01:es odată cu
apariţia das·el'.101r soci a '.·e.
1 0 Dezvo:lta'1'1e1a metalurgiei ar·amei,
broinzu''.ui şi mai ales a f.ieru•lui ·a dus l,a diversific·airea ~i per-
fectionarea ·armefor fo'.osite ~ot ma1i des î·n difereinde1'.e d:ntre
tri·bu•rii.
Tn i·s1'oria poporu1lui român 1a1rme1:.e au ·aivut o :mportanfă
deosebită în apărairea gi'.iei strămoşeşti. M.i.w:u: de faţă ·are
c·a scop „ ... Dezvo)area gustu lui penfru cunoa·şte.riea a ceea
1
ce a însiemnait simbo:!u·'.. birav·urii". 1

Din exponatel'.e pe care le po,sedă Muzeul L1iceu1lu.i Mo-
tru, voi prezentia cî~eva p1e ciaire le consider mai semnifi.ca1i-
ve ca formă.
SABIA NR. 1. Are 1:ama curbată spre vîrf şi este co1nfec-
ţionată diin ote1! c.ă-'.it. Lama are tăişu-ri p1e ambele pă1~ti şi do-
uă cana·:e medi.ane p1entru s·curg.e rea· sînge•!·ui. L·ama a·e o
1
lungime de 460 mm şi lăţime.a· 1'.o g1a 1 rdă de 45 mm. Lama pii-

viită de fo vîrf spre bază - ga1rdă, ore format rombcida:. La
baza '. amei are grav·a1t anu;I 1915 şi o insciriptie. M7inernl est·e
1
confecţionat di1n a'.1amă şi aire brnţe·le gărz:i dispuse în cru-

ce, avînd o ·lungime de 130 mim. Brate:e gărzii au lungimeo
de 100 mm si g1ros.imea de 25 mm. Cepăitul mînew:ui es~1e ter-
minat în hu1~b de ceapă cu huton de fix·a·re la capiătlJ: supe-
rior. MînertJl'. a 0 '.1cătui·eşite corp comu·n cu ga1rda. La '.T!a este
1
fixiată în mîner proin ni.ţ.uir·e. Es·te tipul de sabiie fo'.osi•~ă de

cav ale ria airmatei builgare în primu:! război mo1ndia.:. Ca t.ip
1 1
de ·execuţie se aseamănă cu sabia turcească „Gadare". A

fost donată muzeu·lui. nostru die un el.ev din comuin·a G:·ogova.
SABIA NR. 2. Este tipul· specii~i,c de siabie caire a făcut
parte din dotaireq cavo1!erie1i Ţă1rii Româneşiti în perioada ani-
367
:or 1830-1831. 2 Lama este confecfionată d'n otel si mînerui:
din afomă. Are o 1:,ung:me tota,:ă de 750 mm. Lama' es~,3 uşor
c-urrbată spre vkf. La v:d tăişu( se rete·ază brusc pr1ecum :a
săbii:e de samurni·. Se const,ată o î:r.binare de e'.emente me-
nite să dea naştere unui· tip mixt - at1t de impungere c1~ si
de tăiem. Lama are secji·une tr.:u·nghiu:ară şi lăfme-a la bază
de 30 mm. Garda propriu-zisă are bratu< cu1rbat şi un't cu
capătul minerului, în scopul de a prnteja cît mai b.ine rr.1110
în tîmp·u1: :1uptei·. A fost adusă de u·n elev din sa-tui Va,.ea Mă
năstiirii.
IA f AGANUL. A fost don·at muzeU''.'Ui de un elev din sa-
tul Roşiuja, care îl; avea de l,a bu111'i·cul său. Acesta i'l pirimise
J,a· rîndu·l său de J.a un stirămoş, seirge·nitul Forilafu A:exandru,
veteiran a,I războ.:,u:.ui pe1n·tru cucerirea independenţei Româ-
n.iei de la 1877-1878. A :uptat în rîndurii:e Ba:ta':ionu:ui· 1 Me-
hedi,nj1, din regimentul 1 Dorobanţi, bir·igada 1, Corpu'. de
v,est comandat de oo::orl'ei:ul deve1nit mai t1rz1iu generai, Nico-
lae Hara:.ambie.
L-·a luat de l,a un cavale1rist t'urc, pe care l-a î;r,puş·cat în
timpul l·up,te.i de la Be,:·a Rada di·n 13-14 ianuarie 1878. Are
1:·u:ngimea tot·a,lă de 670 mm. Are mînernl fără ga'rdă confec-
ţionat din os. Lama a·re lungimea de 520 mm şi este curbată
spire int·erior. p,e ambe:e feţe, :,orna are cana1.1e de scurg:ere
a sînge·'.ui. Lama are la hază lăjimea de 35 mm şi gros imea 1
de 8 mm. Mînerui ia·taganu,lui· se termi,nă la partea su;:ierioa-

r·ă în două aripioare, avind o girosime de 35 mm :a centru
şi 30 mm spre :.amă. Are lungimea de 150 mm.
SABIA NR. 3. Are :u:ngime·a tota:ă de 1000 mm. Poartă
p1e '.orna de lîngă g'ardă insciriipţia „Wayerbeer & S.f'amm -
So.::n:gen". Pe cupa gă.rzii ·este gravată inscripţia „Pache.'.ek Et
Comp - S.udapest". Lama ·este cu:rbată şi prezi,ntă pe ambe.e
feţe rnna:e de scu1rgere ·a sîngel·ui. Lama aire lu1ngime 1a de
800 mm şi lăijimea de 20 mm. ·1 ipu'l· de constrncţi,e adevereşte
că sabia nu a fost făuriM pen~ru luptă, ar,e lama î1ngvstă, nu
lată, ci pentru paradă sau scirimă. Optez penfru u 1 '.~.ima vari-
antă, lutr·u oert,ificat de nenumărateile ores1tăt·uir1i de pe cupa
gărzii. Garda est,e lată ca la săbii,Je de S'Cr,imă acope 1 r,ă şi
ocroteşte perfe.ct mina sabrerului. Are mîneiru'I co,n.fec]ionat
din os şi lung de 180 mm. A fos,t adu·să de u1n e(,ev din Mi-
Iuta.
SABIE-BAIONETĂ NR. 1. Poartă lingă gardă ins·oripJi1a
„St. Etienne". Este tipul· de sabie-baionetă fo.-0·sit de airmata
farn.ceză la puşca L·ebe1l ia sfî.rş 1 i,tu'I seco:v:ui a'I XIX-,lea. Lama
368
are sectiu·nea triunghiui:oră. Aire un format ce se lă.ţeş.te de
la ga·rdc sp·re vM. Pe a·mbele fefe al'.e 1:omei are caina1le late
şi odinei de S'CU<rgere a sî1 nge1~1ui. Ga1rda se curbează îin jos
sp·re mt·neir, în scopul p·ro~ejări·i mrii,nii în timpu1I luptei· cu ba-
ionet·O, fără ·armă. Sabia-baionetă are lung.imea tota~ă de
495 mm. Lama a1re luingime•a de 360 mm şi grosimea la mu-
chi1e de 6 mm. Garda are la capătul celăll,alt o S'Cohit-u-ră pe
unde tre<:e ţeava puşt.ii. La oapă~ul! superioir ail· m:î1ner1ul'.ui a.re
o montură met·alic.ă de fixare la te·ava puŞ/ti·i. Capătu.I mîne-
ruolui c·e forma unui cap de p•a1să1re s~i,l.izat. Prăselele sînt co1n-
ifectionate din os. A fost adusă de un eilev di1n satu·I Saimari-
·nesti.
, SABIA-BAIONETĂ NR. 2. Poairtă pe tăi.ş, lî1n·gă ga•rdă in-
scripţia „Soli·ng.en". A fost fo 1losiită de armata g·ermaină la sfîr-
~itul seoollul~u.i oii- XIX-le.a. Baioneta aire :.uingi1me·a· de 610 mm.
Lama esite lungă de 480 mim. Are u:n format curio•s, Fi·nd curba-
tă spre i1nt•e1rior ca u1 n iata·gan tu·l'1C:e·sc. Pe aimbe!e fete ·a·:e :a-
mei are caina.le fote şi ad'\'nci de scurg·ere a sîng·e,!ui. Ga rda 1
este confocţionată din •acefoşi materia11· oa şi lama. Are pmtea

din faţă wrhată în jos, spire 11.amă. La capătu-1 ce:'.ă1!.a1:t 01'. găr
z•!i prezintă un orifici.u rotund, din metail, cu bouă brate unite
1într-un şurub, cu care se fixa pirin strîingere pe ţeava a·rmei,
pe:ntru a nu avea joc. L•a capă~ul supe.ri·or a•I mîneru:u·i se af:ă
un canal ~i o p:îirghie cu a·rc ou ·a1jutorul cărora se fixa la· puş
că. Capăh·l mînernlu•i aire forma unui cap de posăire sti•l.izat.
Are prăsei:e·e din os. A fost adu•să de vin e1:·ev di·n Tu rceni. 0
NOTE
1 Vlădescu, C. Konig, C. Popa - Arme în muzeele din România, Ed. Me-
ridiane, Bucureşti, 1973, pag. 5.
' J\pud col. Gh. Romanescu - Oastea română de-a lungul veacurilor, Ed.
Militară, Bucureşti, 1976, p. 133.
BIBLIOGRAFIE
H. 10:-ir~SCU, Floreta şi spada electrică, sabia, Ed. Sport-turism, Bucu-

reşti, 1979.
c. ~ICOLESCU, Muzeografie generală, Editura Politieă, Bucureşti, 1975.
GH. ROMANESCU, Oastea româ·nă de-a lungul veacurilor, Editura "Mi-
litară, Bucureşti, 1976.
M. VLADESCU, CRISTIAN, C. KONIG, D. POPA, Arme în muzeele din
H.omcînia, Editura Meridiane, Bucureşti, 1973.
VLADESCU, CHISTIAN, Uniformele armatei romane de la începutul ~e
colului al XIX-iea pînă la victoria din mai 1945, Editura Meridia-
ne>, Bucureşti, 1977.
369
1
4
Fig. 1-3 : sabii ; 4 : iatagan
370
5
Foto 5-6 : baionete ; 7 : panoul armelor
371
V
Figuri gorjene
GHEORGHE MAGHERU
(1804-1880)
de dr. ION MOCIOI
Intre marii revoluţionari pe care G@rjul i-a dat istoriei

României se .află gener&lul GheOTghe Magheru, icunoscutul
conducătoir al oştirii române în revoluţia de la· 1848. Figurii
s.al.e luminoase i s-au dedicat cărţi ' şi studii, 2 o statuie 3 şi o-
pere plastice a:e desenului şi culturii • iar tcolecţii din arhive 5
păstrează mărturii .ale vieţii lui intense. Din cînd în dnd, cer-
cetătorii descoperă încă documente 6 răzleţite, de întregire a
cunoştinţelor despre o personalitate rămasă vie, model d·e dă
ruire în lupta pentru prosperitatea patriei, pentru Iib2°rtat2 ~ţ
un viitor feridt. Pentru tineri, Megheru este figura erolul.ui cu
nimb de legendă, cu toate că de la moartea ·lui a trecut abia
un veac. Cu fiecall'e gene.raţie, .eirouil trece in ne:mlllriire.
Gheorghe Magheru a fost fiul curaj.oo, ager şi îndemînatec
al unei fami!l.H gorjene cu opt c01pi1i, din Bî1r:?Jeiu1l de Gilort,
azi ·comuna Albeni. S-a născut în anul 1804 în curtea bis-2ricii
din deal, 7 a frumosului sat de moşneni. Mama sa a fost Bă1ia
şa. Tatăl viitorului general se numea popa Ion Mă.gheru, om
trecut de vîrsta tinereţii la 1804, dovadă că la 1767 a hotăr
nicit moşia s3tului. 8 Fratele tatălui şi unchiul eroului a fost
căpitanul Şerban MagheTu, vistier, ca!I'e la 1800 a reconstruit
biserica din sat, a ajuns armaş şi vistier al1 doilea şi a murit în
anul 1820. 9
Bunicul genera•lului. tatăl popii Ion Măgheru şi al caip1-
tanului Şerban Măgheru, a fost protopopul Ion Măgheru, ia.r
bunka se numea Stanca, ei fiind ctit•orii bisericii de zid de la
1775 de p·2 rlea;ul din stînga Gilortului, unde sînt pictaţi.
·Fratele bunicului generalului a fost un alt Şerban Ma-
gheru, polcovnic, desp!I'e care se ştie că în războiul ruso-turc
din 1789-1774 a primit acte de la ţarina Ecaterina şi avea să
375
fli.oară În acei ani într-o bătăll.e cu ·ruşii la Preajba, lingă
Tîrgu-Jiu.
Strămoşii dintîi ai genera.Iului au venit din Transilvania
in a doua jumătate a seooJului al XVII-lea şi aveau ranguiri de
nob1eţe şi diplome în ilimba latină pentru bravuri militare în
Ardeal. Se pare că înaintaşul tuturoir Măgherilor stabiliţi în
Bîrzeiu de Gilo.rt a fost Vlad, por.edit Măgheariu, venit de
peste munţi. ' 0
In familia părintească, Gheorghe Magheru a avut un frate,
Ion, şi şase surori - Zamfira, Elena, Smaranda, Maria, Bălaşa
şi Stana. In biserica de la 1824 din Bîrzeiul de pe malu1 drept
al Gilortului sînt zugrăviţi cei doi fraţi cu soţiile, fili lor şi
rude". ·
CopHăria lui Gheorghe Magheru trebuie să fi fost ferici-
tă, fiind trăită la Bîrzeiu, în familia cu copii mulţi dar întă
rită a popii din sat, în care s-a născut. A crescut în atmosfe-
ra de patriotism şi de preocupări militare alie rudelor aproopia-
te. Frateil.e tatălui, căpitanul Şerban Magheru s-a purtat vite-
jeşte în evenimentelle ostăşeşti, fiind comandk în războiul
austro-ruso-turc din 1788-1792. Copilul ce va deveni general
la 1848 a auzit pc}Vestindu-i-se despre onorurile primite, de
unchiul său Şel!'iban, de la domnitorul, N. Mavrogheni, despre
oaH1anu1l II";QIŞU ,şi cia:liuil domnesc cu şa .şi firîu ce i s-;au ofeirilt în
faţa întregii oştiri şi a arnăuţillor pentru vitejie, ceea ce a im-
pr.esionat ani de-a rîndul neamul Magherilor.
Ace'laşi unchi s-a evidenţiat în luptele cu cîrjalii între
1802-1806, de la Obîrşia şi Piscoi, localităţi din Gorj, unde
acesta l-a învins pe Bechir Aga şi l-a prins de viu, victorie
pentru care a primit carte de mulţumire de la vodă Ipsiilanti.
Şerban Magheru a fost comandantul tuturor volintirilor din
Vaiahia Mică, în Oltenia după 1770." Exemplul înainta·şilor şi
victoriilre lor în lupte au orientat formarea tînărului Gheorghe
Magheru pentru preocupări militare. Epoca tristă a administra-
ţiei tu~oo-f.anairk>te din ţrură şi împilairea din partea jefuitori-
lor străini au fost bine înţelese de Magheru încă din copilărie.
Astfel Magheru a fost „de copil deprins cu armele şi bătăliile",
cum spunea Ion Maiorescu, dascăllul oraiovean. ' 3
In oe priveşte studiile pe care Le-a urmat Gheorghe Ma-
gheru, acestea nu puteau fi, înainte de 1830, decît învăţătura
din chilia bisericii din Bîrzeiu, pe care o făicea tatăl său, popa
Ion Măgheru, şi celorlaţi fii din sat. Dascălul Ion Maiorescu
din Oraiova, cel care l-a sprijinit pe gene.ra lul Magheru în
1
1848, scria despre rîvna acestuia pentru învăţătură : „Mai a -

376
daug despre el că, deşi n~are aQtă învăţătură decît ceea ce au
toţi boierna·şii noştri, e1 a studiat mult, adică a citit şi i-a plă
cut a fi în relaţiune cu toate notabilităţile scolastice şi literare
în care a găsit amor de adevăr şi naţionalitate". 14 Toată viaţa,
Magheru a fost pasionat de lectură şi de studiu ca autodidact.
Intrarea lui Gheorghe Magheru în viaţa socială a· fost
timpurie. La vksta de 10 ani, în 1814-1815, trăise ca şi pă
rinţii săi, teama că bandele turceşti vor da foc satelor de pe
GU.ort cum procedaseră cu oraşul Tirgu-Jiu. Cîţiva ani mai tîr-
ziu, 1a 17 ani, a urmărit cu intere6 revoluţia condusă de Tu-
dor Vladimiirescu. În 1821 fratele său, Ion, era căpitan de.
panduri. După înăbuşirea revoluţiei, Magheru, trecînd vîrsta
majoratului, se înrolează ca pandur şi ia parte la paza jude-
ţului. ' 5 Din acee<l.'li perioadă poartă rangul de logofăt 16 fiind
mare demnitar în ierarhia boieriilor români. 'Drebuie să-i fi cu-
noscut, deci, pe căpitanii panduri Prodan, Macedonki şi Mi-
haloglu care luptaseră cu Tudor V1radimiresicu, iar după moar-
tea acestuia s-au ris'ipit în munţi ca haiduci, de unde îi atacau
pe turci.
Cu toate că era boier cu rang de demnitar, Gheoirghe
Magheru şi-a ales cal•ea annelor, devenind şeful pandurilor ol-
teni, un al doilea Tudor Vladimirescu. Ca şef a1l pandurilor îl
găsim şi în timpul războiului .ruso ...tur·c din 1828, la care a luat
parte şi a excelat în bătălia de la Băileşti din 14 septem -
brie. 17 Avea 25 de ani. Tot atunci, la 30 august, i-a alungat pe.
turcii ostroveni de Ia Adakaleh, care au dat foc oraşului Tlîr-
gu-Jiu. Cu potera pe care o conducea, venind de la Mehedinţi,
a găsit oraşul în flăcări, cu 18 case aprinse. A stins focul por-
nind dinspre podul Jiului spre centrul oraşului şi i-a bătut pe
turci, urmărindu-i pînă în dealuL Bujorăscu, la 30 km distan-
ţă. Îl prinde viu pe Ghioler Asan, conducătorul bandiţilor, şi-1
predă generalului Frobaron de Geisman, comandir al trupelor
ruseşti în războiul cu austriecii. 18
Războiul ruso-tun: a continuat şi în anul 1829, iar Ma-
gheru, deşi şi-a adus noi contribuţii în l.upte, permanent s-a
preocupat şi de paza oraşului Tîrgu-Jiu. De aceea, la 10 no-
iembrie 1829, cetăţenii oraşului îi adresează o scrisoare de mul-
ţumiire
19
ca unui devotiat filll ·a•l Goirju:lui. SCI"itSooirea avea în
vedere în primul rînd victoria lui Magheru de la 30 august
1828 : „Oraşu(l) acesta Tîrgu-Jiului şi mai înainte la alte în-
tîmpJ.ă.ri au fost supus, la multe pagube, primejdii, nevoi şi
necazuri, avîndu-şi starea, în bătaia Meiului turcilor şi a ho-
~omanilor ostrovului ce se cheamă. Adacalesi. Dar mai ales în
~îî
curgerea acestui .război din leatu 1828 şi 1829 cu deosebi~e>
au 1avut foică a nu sie pziefaice în cenuşă ca Cerneţu, neiaHîn-
du-se oaste ad (... )" Mai departe se precizează în scrisoare că
atunci cind turcii se pregăteau să continue, în 1828, arderea o-
raşului, „să-şi săvîrşeas•că cugetul cel rău şi cu cea peste tot
ardere a oraşului, i-au călcat dum(nea)lui mai sus pomenitul
(Gheorghe Maghecr'uj i-au sfărîmat, i-au izgonit şi i-au gonit
pînă unde i-au ajuns şi i-au prins, care după a lor fapte şi-au
:uat şi pedeapsa( ... ) Drept aceea, pentru acest fel de slujbă,.
vrednicie şi credinţă, rămînîndu-i tot oraşul şi jud(e)ţ(u)l în-
datorat a-l pomeni, i-au dat şi această carte de mulţumi·re spre
a-i fi de mare credinţă în toată vremea". 20 Gheorghe Maghe-
ru, biv vtori vistier, ecr'a în 1929 boier de proprietăţi - mo-
şie, munte, moară. Ţarul Rusiei i-a acordat ordinul „Sf. Ana",
21
cu gradul de cava11er, aureolîndu-i faptele de vitejie dovedite

în războiul ruso-turc, la Şişeşti - Mehedinţi şi Băileşti.
După pacea de la Adrianopol, s-a oprit la Bucureşti, ca
partidpanrt la luptele poli:tiice şi sioda~e deteamin1S1'. 2 de „Pil"o-
tedoratul rusesc". Apl.icacr'ea „Regulamentului organic" nu i-a
Jferit însă o octtpaţie militară. După 1H30, cîrmuitorii vremii
l-au numit în magistratura din Gorj. A ajuns preşedinte al
maghistratului la Tîrgu-J'iu abia în 1836. În acest răstimp,
fiind o personalitate a oraşului, Magheru este trimis, împreu-
nă cu Constantin Roşianu, în 13 iulie 1833, la prezidenţia ru-
sească din Bucureşti pentru a duce rugămintea gorjenilor de a
1lU li se desfiinţa judeţul. în acest scop i s-a dat „carte" de
împuternicire, în care se spune : „Obştea oraşului Tîrgu-Jiului,
printr-această carte a noastră facem deputaţi din parte-ne pă
dum(nea)lor Gheorghe Magheru biv v(tori) vist(ier) şi cavaler
şi Constantin Roşianu sin v(tori) vist(ier) (Roşianu) să fie ca o
gură a noastră a tutucr-or să ducă jălbile ce le-au dat către
înalt excelenţia sa deplin împuternicitul prezident, cătr2 slăvi
tul sfat ,admini1Stretiv şi că.tll'e alţi slăviţi, patroni ai pc;.t.rii, să
arate şi cu graiul l1o{r) omilitele noastre rugăciuni a nu să des-
fiinţa judeţu(!) acesta Gorji şi a ne înştiinţa dacă poate fi pri-
mită şi venirea noastră a tuturor la Bucureşti, ca să înfiinţem
ceea ce şi dum(nea)locr' pot înfiinţa, pricinile care ne silesc şi
pă noi şi pă toţi lăcuitor'i(i) judeţului a face aceste rugăduni.
Şi spre a fi cunoscuţi de deputaţi ai obştii noastre, le-am dat
această carte cu iscăliturile noastre, pă a căror urare şi mul-
ţumiTe vom rămîne şi noi mulţumiţi şi odihniţi". ' 2
378
Lucrînd în cadru1 magistratului de la Tîrgu-Jiu s-a preo-
cupat de dezvoltarea oraşului - pietrui.rea şi lărgirea străzi
lor, alinierea caselor şi grădinilor, hotărnicia locali tă ţii, creşte
rea numărului ştiutorilor de carte şi bunul mers al şcolii lo-
cale în 1832, întemeierea unui spital prin subscripţii în 1835.
În 1832 a înfiinţat şcoli cu dte doi dascăli în satele unde fa-
milia sa deţinea moşie, la Maghereşti (Săcelu), Ne_soieşti (Pri-
goria) şi Cîlnic.
În aceeaşi perioadă sprijinea oamenii săraici. Pentru că
„ţine parte jelbarilor" este tras la răspundere, în 1834, de că
tre ocîrmuitorii judeţului Gorj, care-i compun un dosar „Pri-
cina serdar Gheorghe Magheru Tg.-Jiu" 23 , însă, meritele sale
pentru dezvoltarea oraşului şi judeţului pun în umbră încer-
cările acestora. In 1836, cîl"lIIluitorul clin Gorj îi prezintă mul-
ţumiri lui Gheorghe Magheru pentru construirea unui pod pes-
te Gilo·rt. După aiceastă dată, ca serdar şi om de vază al ju-
deţului primeşte funcţii alese. Între anii 1840-1842 figurează
pe Iii.sta preşedinţHor de maghistrat din Tîrgu-Jiu, fiind deci
primar al oraşului. 24
Magheru a iubit oraşul Tîrgu-Jiu şi oamenii săi. A do-
vedit-o prin fapte. Cînd, în 1833, o~tea a hotărît să i se tri-
mită 28 galbeni împărăteşti pentru serviciile aduse în menţi
nerea judeţului, el i-a refuzat categoric. Atunci a spus : „( ... )
deşi am cercetat osteneli şi altele, dar le socotesc ca o piică
tură de apă, în noianul mărei, pe lingă datoria ce am către
neam, şi patrie, şi mai ales către orăşanii mei pentru care .sînt
gata oricînd nu numai a alerga şi osteni, ci şi chiar a mă jert-
fi de a vă fi de trebuinţă pentru obştesc folos (s.n.) precum
le-am şi arătat acest semn de credinţă în trecutul război. Pen-
tru mine cea mai mare bunătate ce mi se poate face este nu-
mai ca să primeaSlcă şi această puţină slujbă ce am fă.cut ca
un prinos al datoriilor mele, şi voi fi prea mulţumit că, pre~
cum altădată şi acum am putut oonrt:iribuii pa·trioţiloir mei, iair cei
douăzeci şi opt galbeni şi trimisăi la cinstitul, magistrat unde
vor sta depozitoriţi şi hotărîţi a se da în plata Ii.psei simbrii
doctorului ce se va orîndui la acest oraş". 25
Tot Magheru a intervenit pe lingă domnitorul ţării în
1840 pentru înfiinţarea drumului pe defileul Jiului, „de la
Tîrgu-Jiului pînă în dreptul, drumului din ţinutul Austriei".
In anul următor a trecut hotărît la alinierea străzilor din Tir-,
gu-Jiu 26 şi „a se aşterne cu piatră, adecă a se face caldarîm,
pe şapte uliţi". A încurajat industria manufacturieră, spriji-
nind Cl1 25 galbeni împărăteşti pe Drexler, „clăditorul fabrlciL
de porţelane din oraşul Tîrgului", sub motvul, „ca să nu şază.
fabrica nesăvîrşită". 27 A oferit, în 1840, bani din cutia magis-.
tratului pt:ntru cărţi :a bib!iot2c3 şcolii publice condus2 de pro-
fesorul Constantin Stanciovici-Brănişteanu. ' 8
Fusese căsătorit, dar din 1837 i-a murit soţia, Ancuţa iPle-
şoiianu, rămînîndu-i trei copci - Alexaindrina, Gh€urghe (Ghi-
ţă) şi Eicaterina. Avea să se căsătorească din nou, a doua so-
ţie fiindu-i Maria Caramalău, fiica clucerului Iordache Cîrco-
tă, cu care nu s-a înţeLes şi avea să se despartă după cîţiva
ani. Al patrulea fiu i-a fost Romulus.
Deşi s-a legat atît de mult de oraşul Tîrgu-Jiu, Gheol"ghe
Magheru s-a ,stabilit pernt~ o perio1adă 1a Caracal, înrtre 1842 -
1848. Dar, nu şi-a uitat oraşul, unde avea casă, şi judeţul, un-
de avea moşie în cîteva sate. Astfel, în 1844, cînd domnitorul
Gheorghe D. Bibescu a vizitat oraişul, a venit şi e1 în înUrnpl-
nare, şi a oferit 600 lei pentru a-i fa.oe suveranului· o primire
strălucită. 29 In 1845 a venit la Tîrgu-Jiu din nou şi, împreu-
nă cu alţi doi seroari, a înfiinţat un pension privat pentru fe-
te. La Ca.racal a ocupat, pînă în 1846, postul de preşedinte al
Tribunalului judeţului Romanaţi, 30 apoi a devenit prefect al
acestui judeţ pînă la izbucnirea revo1uţiei din 1848 în Ţara
Românească.
Fiind la Carnea!, Magh'eru a întreţinut o prietenie deose-
bită cu alţi tîrgujieni şi gor}2ni, între care Cristian Tell, ·co-
mandantul batalionului militar de la Giurgiu, şi căpitanul Ni-
Colae Pleşoianu, comandantul companiei de soldaţi de la Iz-
laz. Din anul 1837, cînd transilvanul Ioan Maiorescu s-a sta-
bilit ca profesor la Crniova, Magheru a legat o strînsă priete-
nie 3' cu el. În 1847 Maiorescu a devenit inspectorul ş00lilor
din Oltenia şi Ir-a întîlnit mai frecvent pe Magheru, chiar la
Caracal şi, desigur, la Craiova, prilej de a dezbate idei şi po-
litica vremii. Prin intermediul ac2stuia Magheru s-a abonat
ani de-a rîndul la gazetele şi foile literare ale Braşovulu'i. 32
Ca ocîrmuitor al judeţului Romanaţi, Magheru îl sprijinea şi
pe August Treboniu Laurenn în difuzarea „Magazinului istoric
pentru Dacia". 33
Anul 1948 este apogeul activităţii progresiste, revoluţio
riare, a lui Gheorghe Magheru. Revoluţia iniţiată de grupul
„Frăţia" trebuia să înceapă sprijinită de braţul armat al lui
'\iiagheru în districtul condus d·2 acesta, de aceea, sosind în
ţară de la Paris, Bălcescu 1.-a căutat pe Magheru la Caracal,
pentru a stabili programul ei. Nereuşind să-l întîlnească P·2
prefectul Magheru în capita:a dis·trictului acestuin, Bălcescu
380
l-a rugat pe Cristian Tell, prietenul 1or apropiat, să-i vorbeas-
că demnitarului de Romanaţi despre programul revoluţiei.
Tell l-a căutat pe Magheru, după dorinţa lui Bălcescu, ex-
punîndu-i programul. Mai tîrziu, cînd amîndoi vor fi exilaţii
în urma revol·uţiei, Tell avea să-şi amintească de acest mo-
ment : „Cu el ,(Magheru), am făcut primul legă.mint de a scă
pa ţara de pradă şi anarhie. Cu dînsul doresc, d-o fi să mai
intru în ţară, să fiu !1Jedezliipiil:". 34 Asemenea prietienie exem-
plară i-a unit pe cei doi gorjen'i în luptă, la bine şi la rău:
Tell l-a vestit, la 2 iunie 1848, şi pe Nicolae Plieşoianu de
începerea revoluţiei, soriindu-i pe înţelesul acestuia că „pă
rinţi!i demoazelii au primit cererea mea şi că o să vie cu mi-
reasa la Izlaz pentru a face nunta". 35 La propunerea lui Tell.
şi lia acceptul lui Magheru şi P!eşoianu, revoluţia avea să în-
ceapă la Izlaz, în districtul Romanaţi, la 9 iunie 1848.
Pentru declanşarea evenimentului,, .au sosit la Izlaz şi s-au
întîlnit acolo, încă din 7 'iunie, Christian Tell, Ion Eliade, Şte
fan · Golesicu, Nicoliae Pleşoianu şi popa Şapcă. I-au scris lui
Magheru despre prezenţa lor şi pregătirile ce se fac.
In 9 iunie, la Izlaz, revoluţia a fost declanşată, după ros-
tirea unei slujbe religioase şi sfinţirea steagului revoluţionar
de popa Şapcă, prin citirea proclamaţiei cărtre ţară de Ion Eli-
ade, cel ce a anunţat şi componenţa noulllli guvern provizoriu,
format din cei de faţă şi Gheorghe Magheru, prefectul care
era .absent. Guvernul provizor'iu a cerut în aceeaşi zi domnu-
lui, lui Gheorghe Bibescu, să recunoască proc~·amaţia drept
constituţie a ţării sau să abdice.
Magheru este încunoştiinţat de Ion Eliade printr-o scri-
soare asupra evenimentului : „Iub'itul meu domn, se alătură
dtale adresa ce Guvernul provizoriu trimise m.-sale, domnului'
ales Bibescul. Astăzi, după ţeremonie, plecarăm spre Caracal.
De acolo îţi vom scrie (... )" 36 Magheru se deplasase însă în
ziua de 9 iun'ie pînă aproape de :Izlaz, supraveghind succesul
noului guvern. Eliade va afla despre vizita lui Magheru pînă:
aproape de Izlaz şi desipre faptul că el nu a semnat scrisoarea
către domn. Din prudenţă şi din respect faţă de omul Gheor-
ghe Bibescu, care era originar de la Tîrgu-Jiu, Magheru n-a
semnat scrisoarea către domnitor, dar nu s-a opus ei. Ellia<le,
însă, crezîndu-J, „turburat" pe Magheru, nu-l întilneşte a doua
zi şi-i sori1e, amînîr1d înrt:.revedell'lea cu încă o zi : „Cu destuilă în-
tristare aflai printr-o scr'isoare că ai venit pînă lingă Izlaz şj
nu ne-am putut întilni. Mîine la prînz să ne vedem săniătoşi ..
Cu ven,ir~a lui Navara ~i d-lui Arcescu, aflai că n-ai iscălit
adresa căotre
fostul domn. Aceasta a fo;;t actul cu nr. 1 ce mi-a
părut rău că amicul meu n-a figurat într-însul, cind sînt si-
gur că va avea unul. din C·2'le mai frumoase roluri în lucrarea
regeneraţiei. Crezîndu-te tot parte a guvernului provizo·riu,
adresam această hîrtie către magistrat, iar nu către dt. Sînt
trist fratele meu, că ai fost aşa de fără veste turburat, încît
n-ai ştiut a profita de ocazie.
Crede-mă că îţi doresc gloria mai mult decît insuţi dt
( ••• )" 37
La Cara·cal, în 11 iunie, guvernul provizoriu este întîm-

pinat de Ghemghe Magheru şi dorobanţii din ora.ş, car·e îl pri-
mesc cu ura:le, cu toate că mare:e vornic al ţării, Al. Villara,
îi ceruse pref~ctului de Romanaţi siă-1, aresteze pe Ion Elia.de.
În aceeaşi zi, revoluţia izbucnea victorios în Capitală, unde
nepotul lui Magheru a citit proclamaţia. Guvernul de la Izlaz,
din care făcea parte şi Gh·eo·rghe Magheru, numeşte în locul
acestuia ca prefect de Romanaţi pe I. Arcescu. Astf.e:, Maghe-
ru a intrat în focul! revoluţiei, cu toată răiSpunderea ce şi-o a-
sumase, ·CU mult mai înainte, împreună cu Tell.
Evenimentele se precipită zi de zi. Sîmbătă, 12 iunie, mem-
brii guvernului provizoriu, 500 dorobanţi, şi o mulţime de să
teni pleacă la Craiova, unde cîrmuitor de Dolj era Iancu Bi-
bescu, fratele 1domnito·rului, care fă·cea pregătiri de opoziţie
prin colone:ul V1lădoianu, comandantul regimentului 1. Ma-
gheru, însoţit de al1i 200 dorobanţi, se întilneşte lSeara, cu „ta-
băra", la Coşoveni. La intrarea lor în Craiova, 1n duminica ur-.
mătoare, Iancu Bibescu şi Vlădoianu părăsesc oraşul, iar {)fi.:
cialităţile magistratului şi locuitorii îi primesc pe revoluţionari
cu pîine şi sare, în piaţa de la Şcoala centrală. Ioan Maiores-
cu, prietenul lui Magheru, citeşte prot ~.arnaţia pentru orăşeni,
în faţa şcolii, iar Eliade pentru oficialităţile loca,le, într-o sală
a şcolii. Reacţiunea a încercat arestarea guvernu:ui provizo-
riu, dar intervenţia lui Magheru a stăvilit suocesul ei.. La Cra-
iova, Magheru şi guvernu], provizoriu au rămas tr·ei zile, apoi
au plecat la Bucureşti, sub escorta ·oastei lui N. Pleşoianu. 38
Fiind la Craiova, guvernul provizoriu a trimis proclama-
ţia şi instrucţiuni de aplicare la Gorj. 1n 14 iunie, a numit noi,
administratori de judeţe : Barbu Vlădoianu ila Gorj, D. Fili-
şanu la Dolj, Grigore Bengescu I.a Mehedinţi, C. Cerchez la
VîJcea şi N. Opran la Romanaţi. 39 Ulterior unii dintre aceştia
au fost schimbaţi.
382
După alte trei zile guvernul provizoriu ajunge la Bucu-
reşti. în 18 iunie, Magheru este numit, căpitan general al tu-;
turor trupelor neregulate de dorobanţi şi panduri din Româ-
nia şi inspector general al1 tuturor gvardiilor naţionale, 40 dar
este lăsat să plece din Bucureşti în Oltenia, p·wtru organiza-
rea armatei, abia la 12 iulie, 41 după aproape o lună, ceea ce
a dat posibilitatea recţiunii de a hotărî soarta revo1uţiei.
Din Oltenia, Magheru îşi recrutează dorobanţii pentru ta-
băra de la Rîureni-Vîilcea, în iulie-august 1848.
42
Abia în
septembrie a putut strînge şi o parte dintre panduri. Informa1!
mereu de Ten prin scrisori, 43 d·espre situaţia din Bucureşti, ,a
ajuns la conoluzia necesităţii luptei armate pentru salvar·ea re-
voluţi-ei. De aceea, îi scria lui P:eşoianu : „( ... ) inamicii noş
tri, nemulţumiţi cu toate concesiile ce s-au fă-cut, au hotărît
a noastră pierdere şi sclavie (... ). M-.am gîndit în tot timpu:
cum am putea siluji-o mai bine şi m-am pătruns că numai fă
cînd o împotrivire disperată am putea scăpa onoarea revolu-
ţiei noastre şi viitorul, poporului român". ~
4
.
„Concesiile" pentru boieri însemnau abaterea Guv·ernu-

iui provizoriu de la artkolul 13 din proic~amaţie, referitor la
împroprietărirea dăcaşilor. întîrzierea aleg-erilor pentru con-
stituantă era o altă greşeală. Magheru, un revoluţionar clar-
văzător, şi-a dat seama şi de faptul că rezistenţa armată nu
va fi cu izbîndă deplină dacă nu vor fi împroprietăriţi clăca
şii. Convins de necesitatea înfăptuirii aicestui deziderat, d·eşi
era boier şi avea _proprietăţi, îi scria lui C.A. Rosetti, la 5 sep-
tembrie 1848 : „ar fi neapărată trebuinţă ca Ministerul din
Lăuntru să obşt-ească în ţară ac:<Um pe dată, emanciparea com-
pletă a clăcşaHor". 45 Guvernul nu a aplicat, însă, Constituţia,
nu a sprijinit clăicaşii, subminind succesul revoluţiei.
In septembrie 1848, apare un nou element, decisiv în cel
mai înalt grad pentru înfrîngerea revoluţiei, intervenţia arma-
tă a trupelor ruseşti şi tur·ceşti. Luptele din Dealul Spirii, din,
13 septembrie, nu-l sperie pe comandantul general al oştirii
revoluţiei.
Istoria va trebui să recunoască că generalul Gheorghe
Magheru, văzînd contradiţiil.e Guvernului provizo·riu şi imi-
nenţa trupelor străine împotriva acestuia, şi-a luat asupra sa,
ca un mare revoluţionar, sardna apărării revo1luţiei de '..a 1848.
Ca şi Tudor Vladimirescu la 23 ianuarie 1821, Gheorghe Ma,-
gheru lansează, la 14 septembrie 1848, o Prodamaţi-e către po-
por, chemîndu-ll la luptă cu astfel de cuvinte : „Aid-eţi dar, f.ra-
'ţii m~ rotnMii ! A1e:rgaţi cu orice a~e v~ţi avea, securi, lănci,
383
coase, puşti...- alergaţi sub steagul libertăţii şi aideţi cu toţii
să ne luptăm şi să păstrăm sfintele dr2pturi ce păgînii vor să
hrălpească !". " Conducătorul oştirii popu~are nu recu-
6
ni le
noştea reinstituirea guvernu:ui parlam-:mtar de la 13 S·2ptem--
brie 1848 şi se adresa sultanului turcilor, ·cu deosebită îndrăz-:
neală cerindu-i să respecte autonomia ţării. În tabăra regene-·
raţiei de la Rîur-eni soseau tot mai mu'.ţi oameni din pop:.ir
pentru a-şi jertfi viaţa în cauza revol'llţiei."
În această situaţie, tuITii şi ruşii îşi îndreaptă oştirea nu,
meroasă spre Rîureni. Forţele potrivni>Ce depăş2sc ca număr
de {)ameni şi ca dotare de luptă oştirea populară condusă de
Magheru. La 21 sept:embrie se publkă somaţia turcilor cătm
g:eneralul român, ca o declaraţie d·2 război. Ted şi E:,:ade îi
scriau comandantu:ui oştirii formate în Valahia Mică înd2m-
nuri d··2 evitare a vărsării de sînge într-o măce'.ărie fără iz-
bîndă pentru români. Consularii străini, îndeosebi cel englez,
intervin pentru renunţarea la luptă.
Generalul Magheru, .lucid ca în atîtea situaţii de luptă,
strîng-e consiliul comandanţHor de la Rîureni, în seara zilei de
27 septembrie, şi, împreună hotărăsc dizolvarea taberei de re-
zistenţă. La 28 septembrie 1848, generalul predă armele şi mu-
niţiik~ administratorului din Vîlcea, ia paşapoarte p·2ntru el
şi ofiţerii săi şi trece, odată cu ei, munţii, la Sibiu, 48 în exi-'
l•ul care va dura nouă 1ani.
Genera:ul Puchner, comandantul habsburg de :a Sibiu, a
poftit „poli-ti.cos" pe cei 34 :emigranţi români din toamna lui
~848, capi a.i revo 1luţiei, să păirăsieaiscă Tranis.i1lv.ani.a. Maghe!ru,
după încer·carea nereuşită de .a se uni cu armata lui Kossouuh,
pleacă silit, la 9/21 noiembrie 1848, pentru a ·continua exilul
în Europa, cu destinaţia iniţială Frankfurt. S-a stabilit, însă,
la Viena.
Timpul exilului a fost o luptă C{)ntinuă dusă de Magheru'.
în străinătate pentru independenţa patriei. Un m€Jnoriu .al său
din 1854 a fost bine primit la Constantinopol, •9 după cum a-
precia Ion Ghiiea.
După reîntoarcerea în ţară la 1856, Magheru a jucat un
rol important în acţiunil:e politice care au pregătit mar·ele act
istoric al Unirii Frincipatelor Române, a Moldovei cu Ţara
Românească. Ca mare proprietar, în rang de paharnic de la
1857, va fi deputat în Divanul ad-hoc.
După 1864, Maghern a militat pentru independenţa şi
consolidarea statului român, pentru propăşirea naţională. In
384
1877, bă trîn fiind, salu ta cu admiraţie trupele române afla te
în marş la Calafat pentru a trece Dunărea împotriva turci-
lor. 50 A trăit momentul el·iberării României de sub jugul tur-
cesc.
Generalul Gheorghe Magheru a murit la 76 ani~ în 30
martie 1880, la Bucureşti, 51 unde se afla bolnav. Rămălşiţela
sale pămînteşti au fost aduse la Tîrgu-Jiu şi înmormîntate în
cimitirul oraşului. Pe crueea de mormînt s-a scris : „Trecăto
rule, aici repauzează generalilll Gheorghe Magheru, născut în
1804 şi decedat la 1880, luptător fără preg.et pentru mări;rea
ţării sale, penku triumful dreptăţii şi democraţiei. Eternă fie-i
memoria !". Etern să-i fim recunoscători !
NOTE
1 Apostol Stan, Constanti.n Vlăduţ, Gheorghe Magheru, Bucureşti, Edi-

tura Ştiinţifică, 1969, 165 pag. ; Documente privind anul revoluţionar 18-18,
Bucureşti, 1962, etc.
' Dragoş Sterian, Tabăra de la Râureni, in : „Studia et acta Muzei Nico-
lae Bălcescu", Bălceşti, 1969, p. 193-225 ; Ion Lupeş, Descendenţa transil-
văneană a lui Gh. Magheru ... , în : „Analele Academiei Romane", Mem.
secţ. ist., s. III, t. XXII. etc.
3 Statuia Gheorghe Magheru, de Vasile Năstăsescu, amplasată la Tirgu-
Jiu în 1972.
• Unele de autori necuno;cuţi.
s Alexandru Bălintescu, Arhiva Generalului Gheorghe Magheru, Catalog
de documente (1582-1880), Bucureşti, 1968, 186 p + 16 file facs.
6 M. Regleanu, O scrisoare necunoscută de la Gheorghe Magheru, în:
„Revista arhivelor". VII, nr. 2, iulie-decembrie 1964, p 250-258 ş.a.
7 (Bărbulescu, Jean), Generalul Gheorghe Magheru, ln : „Calendarul Gor-
jului", Tg.-Jiu, 1925, p. 35.
s Ştefulescu, Alexandru, Gorjul istoric şi pitoresc, Tip. N.D. Miloşescu,
Tg.-Jiu, 1904, p. 393.
9 Vezi : „Gorjanul", Tg.-Jiu, XV, nr. 27-28, 24-31 iulie 1938.
10 Vezi : „Gorjanul", Tg.-Jiu, XIV, nr. 45-46, 1--8 decembrie 1937.
" Ştefulescu, Alexandru, op. cit., p. 395-396. Sînt zugrăviţi : Ion Maghe-
ru, soţia Ecaterina, fiii Niţă şi Maria, împreună cu Gheorghe Magheru,
soţia Ancuţa Pleşoianu şi fiii lor Gheorghe şi Alexandrina. Gheorghe
Magheru şi soţia sa sînt zugrăviţi şi în biserica din Vladimir, Gorj --
vezi ibid., p. 359-360.
12 Idem, Istoria Tîrgu-Jiului; Tg.-Jiu, Tip. Nicu D. Miloşescu, p. 90, 11:2-
113, 124, document publicat de prof. dr. Ion Maghieru, în : „Gorjanul",
Tîrgu-Jiu, nr. 44, 27 noiembrie 1937.
1 3 Nicu Dumitru, Gheorghe Magheru, în: „Munca", Bucureşti, 15 iunie 1973.
„ Idem, loc. cU.
•5 Micu Gheorghe, Generalul Gheorghe Mapheru. în : „Gazeta Gorjului",
Tg.-Jiu, anul I, nr. 6, 30 martie 1968, p. 8.
i6 Vezi : „Gorjanul", Tfrgu-Jiu, XV, nr. 19-20, 23-31 mai 1938, p. 2.
ii Calotescu, 1. Th., Generalul Gheorghe Magheru, în : „Amicul poporu~
lui", Tîrgu-Jiu, anul I, nr. 4, august 1898, p. 123; (Bărbulescu, Jean),
Generalul Gheorghe Magheru, în : „Calendarul Gorjului", Tîrgu-Jiu,
1925, p. 35.
16 Vezi : Ştefulescu, Alexandru, op. cit., loc. cit.
19 Vezi Maghieru, I. Din trecutul Gorjului, în: „Gorjanul", Tg.-Jiu, XV, nr.
18, 15 mai 1938, p. 5.
20 Mocioi, Ion, Gheorghe Magheru, in : „Gazeta Gorjului", Tg.-Jiu, II, nr.·
14, 4 aprilie 1970, vezi şi : Udrişte, Elena, Generalul Gheorghe Magheru

- cetăţean de onoare al oraşului Tîrgu-Jiu, în „Gazeta Gorjului Tg.-
Jiu, anul V, nr. 618,7 octombrie 1972; Arh. St. Tg.-Jiu, fond Primăria
oraş, Tg.-Jiu, Dosar 7 /1833, f. 14.
21 Cf. Catagrafia oficială pe 1829, publicată de Ioan C. Filitti.
22 Scrisoarea se află în colecţia Muzeului „N. Bălcescu" din Bălceşti -
Vîlcea. Reprodusă de Udrişte, Elena, op. cit., loc. cit.
' 3 Dosarul se păstrează la Filiala Tg.-Jiu a Arhivelor Statului. Impotriva
sa se ridică prefecţii Piciu Cătuneanu, Grigore Călinescu, Constantin
Cerchez şi alţii.
24 Vezi: Ştefulescu, Alexandru, op. cit., p. 112; Arhivele Statului, Tg.-Jiu,
fond Primăria oraş Tîrgu-Jiu, dosar 30 /1840, filele 29-35.
25 Stănoiu, C, Gheorghe Magheru, in : „Coloana, Tîrgu-Jiu, decembrie 1970.
26 Arhivele Statului Tîrgu-Jiu, fond Primăria oraş Tg.-Jiu, dosar 37 /1841,
fila 1.
27 Idem, dosar 24/1839, filele 1, 3, 7.
i6 Idem, dosar 35 /1840, filele 51-52.
29 Ştefulescu, Alexandru, op. cit. p. 52.
30 Idem, p. 283.
31 N. Bălcescu, V. Mihăilescu, Ioan Maiorescu, Bucureşti, 1912, p. 144.
:J2 Arhivele Statului Craiova, fond Magheru, pach. XXXV /33.
33 C. Bodea;
3 4 Dintr-o scrisoare a lui Tell către soţie, p. 312 la 10. III. 1854. Vezi :
M.I.J.P., coresp., inv., 1468 /2.
35 N. Pleşoianu, Memoriu asupra revoluţiei din 1848, document păstrat la
Biblioteca Centrală de Stat, fila 4.
36 Biblioteca Academiei R.S.R., Coresp., inv. 148237.
37 Idem, inv. 148238.
36 Colecţia Bibliotecii Centrale de Stat, fond St. Georges, pach. CCVI /4,
fila 13.
39 Vezi Anul 1848, vol. I, p. 561.
40 Idem, vol. I, p. 561.
41 Idem, vol. II, p. 432-433.
42 Vezi : Arhivele Statului Craiova, fond Magheru, pach. XIV /4, filele
5, 15, 23, 24, 35, 47' 55.
43 Anul 1848, vol. III, p. 78-79.
46 Idem, vol. IV., p. 355.
47 C. Florea, V. Tamaş, Tabăra din Cîmpul lui Traian, în : „Argeş", Pi-
teşti III, nr. 6(25), iunie 1968.
48 S. Albini, 1848 în Principatele Române, Bucureşti, 1910, p. 165.
49 Colecţia Bibliotecii Academiei R.S.R.,. Coresp. inv. 48972.
50 Gh. Micu, op. cit., loc. cit.
51 Vezi şi „Pîinea vieţii", Tîrgu-Jiu, an. I, nr. 24, 15 iulie ·1930, p. 178.
386
ALEXANDRU ŞTEFULESCU
PREMIAT DE ACADEMIA ROMANA
de dr. Gli. GARQU
Alexandru Ştefuleseu, vechi institutor în oraşul Tirgu-Jiu

şi revizor şcolar al judeţului Gorj, a fost în vremea sa, uni-
C'Ul membru din coripul didactic primar, care prin documenta-
tele sa1e studii, a reuşit să ajungă să fie înscris pe lista lu-
crărilor premiate de ceil mai înaolt for ştiinţific al ţării noastre,
Academia Română.
Comisia desemnată cu ana-liza lucrărilor pentru premiile
c·e s-au acordat de Academie în anul 1905, a stabilit încă din
şedinţa din 26 nov. 1904 lista publi1caţiilor prezentate 10 con-
curs pentru unul din cele patru premii atribuite : Năstturel,
Herescu, Eliade Rădulescu şi Adamachi. ln această listă pentru
premiul Adamachi, au fost înscrise 45 de lucrări, dintre care
două sînt opere,le lui Alexandru Şteful,escu. Este vorba de
„Mînă~tkea Tisman:i" (Ed. a II-a, Buc., 1903) şi „Goirjul istoirk
şi piitoinesc" (Tîirgu-Jiu, 190-1). Aces,te două luarări au fost date
pentru recenzie, ce-lui mai strălucit istoric, Gr. To::ilescu. De
remarcat este faptul că pentru premiul Adamachi au fost reţi-
nute un însemnat număr d2 lucrări faţă de cei 5000 lei divi-
zibili, destinaţi pentr'll premierea numai a zece lucrări.
1n şedinţa din 5 aprili·2 1905, Grigore Tocilescu a prezen-
tat raportul său asup!"a opere:or institutorului A'.exandru Şte
fulescu. Referindu-se mai întîi asupra lucrări-lor „Mînăstirea
Tismana", arată că aceasta este „prima monografie consacrată
uneia din cele mai vechi mînăstiri ale ţării, conţine un preţios
material epigrafie şi arhivalic, reunit şi reprodus cu grije.
Ea ne procură o ideie cle.ră şi pe deplin sigură despre ce
a fost odinioară Tismana, despre fundatorii ei, despre privile-
giile şi odoarele sale sacre". '
387
Oe asemenea Tocilescu, atrage atenţia asu.pra studiului in-
troductiv privind biserica română pînă 1a finele secolului XIV
şi a relaţiilor acesteia cu muntele Atos. In particular se arată
competenţa cu care este expusă activitatea în Ţara Româ-
nească de Nicodim, întemeietoru1 mănăstirii Tismana.
Se subliniază valoarea diferitelor fotografii ale mănăstirii,
portrete morale, obiecte, inscripţiuni, facsimile şi schituri ce
au aparţinut acesteia.
Despre a doua carr'lte, „GOirjuJ istork şi pitoresc, Gr.i.gore
Tocilescu. subliniază că „ne înfăţişează pentru prima oară 1o-
oalităţ11e şi monumente1e oelie mai însemnaite di:n aoes1: judeţ'.'. 2
In continuare se menţionează cel.e mai importante loca:ităţi
care „trec prin dinainte.a noastră cu toate amintirile istorice,
epigrafi:ce, legendare rr,tonumentele din timpii cei mai vechi,'
cu frumuseţile lor pit-Ore~ti' 1 • 3
De asemen~a se insistă asupra stampefor frumoase foto-
tipice, reprcducînd vederi de biserici, schituri şi mănăstiri,
case şi cule, pkturi parietale, porţi de biserici, cruci şi dife-
ri te fotografii care „ajută mult la cunoaşterea celui mai in-
teresam poate judeţ" al Ţării Româneşti din pllillctul de vede-
re iLStQll"ic şi cm-he.o'1ogic. •
Pe baza izvoareliar documentare şi ·epigrafice, a tradiţiilor
şi legendelor culese la faţa locului de autor, care alcătuiesc te-
melia serioasă a cărţilor, produc raportorului o „deosebită plă
cere şi a simţi o particulară datorie" să recomande că·rţile să
fie premiate cu o parte din premiul .Adamachi, la care ambele
au fost prezentate. ·5
După expunerea tuturor recenziilor, istoricul I. Bianu, a
făcut un raport general asupra lucr[:rilor prezentate la con-
cursul premiilor anului 1904, sulJ]iniind numărul scrierilor şi
al volumelor. Pentru premiul Adamachi s-au prezentat 39 con-
curenti cu 48 scrieri în 50 de vo;ume. În urma discutiilor s-a
propus să se prezinte plenului pentru premiul Adama.chi, zece
concurenţi, din care A. Ştefulescu şi S. Păcăţianu să fie pre-
mfaţi cu cîte 800 lei, M. Sadoveanu şi N. Apostolescu cu cîte
500 l•ei, iar restul de· şase :cu cîte 400 lei.
Făcînd. o scurtă sinteză a fiecărei lucrări, printre altele,
I. Bianu arată că „scrierile d-lui A. Ştefu:escu, Mânăstirea
Tismana ~şi Gorjul istoric şi pitoresc, au fost studiate de d-l
Gr. G. Todlescu, car·e găseşte amîndouă aceste lucrări însem-
nate prin bogăţia: izvoarelor istorice adunate şi prin îngrijirea
cu care sunt studiate". 6 Concluzia, de a se acorda premiul A-
388
damachi cu 800 lei, concurentului Alexandru Ştefulescu, a fost
aprobată în unanimitate cu şapte voturi.
Pentru anul următor, în şedinţa ordinară a Academiei
din 3 nov., vicepreşedintele I.C. Neg,ruzzi prezintă lista căr
ţilor înscrise pînă la 31 oct., la concul'sul premiilor anuale :
Năsturel, Eliade ,Adiamachi şi aJ, Asociaţiunii Craiovene.
La premiul Adamachi de 5000 lei (divizibil}, este înscrisă
printre cele 26 de luC'J'ă,ri şi cartea lui Alexandru Ştefu1escu,
„Istoria Tîrgu-Jiului", Târgul-Jiu, 1906. Luarăriile înscrirse la
premiile Eliiade şi Adama1chi au fosit trimise secţ.iunHo;r litera-
tură şi istorică penitru a fi analizate. 7
In şedinţa din 24 noiembrie 1906 a secţiei istorice, lucră
rile au fost distribuite membrilor acesteia pentru recenzare.
Cartea lui Alexandru Ştefulescu revenind spre cercetare exi-
gentului istoric I. Bogdan. In sesiunea generală a Academiei
din 20 martie 1907, prezidată de I. Kalinderu, membrii aces-
teia au fost informaţi despre căirţile admise. S-a menţionat
că la premiul Adamachi ce se va decerna prin secţia istorică
se vor judeca scrierile istorice, economice, juridice şi filozofi-
ce, cele mai meritorii publicate de la 1 nov. 1905 la 31 dec.
1906.
În şedinţa secţiunii istorice din 29 aprilie 1907, prezidtată
de vicepreşedintele D. Sturza, s-a prezentat printre alte ra-
poarte şi cel întocmit de Ion Bogdan asupra lucrării lui Alex.
Ştefulescu, intituliată „Istoria Târgu-Jiului".
La început, I. Bogdan evidenţiază că ALexandiru Ştefules
cu este un foarte sîrguitor cercetător al oraşului său natal,
Târgu-Jiului şi al judeţului GOJrj. 8 In continuarre aminit-2ş,te de
lucrările premiate anterior de Academie şi despre valoarea
documentelor vechi depuse J,a „Muzeul Gorjului", care au ser-
vit la saierea istoriei Tg.-Jiului.
I. Bogdan subliniază greutatea scrierii unei asemenea o-
pere. „A scrie istoria unui oraş care nu pos-2'dă arhive şi n-a
posedat niciodată, care n-a avut o organizaţie municipială dez-
voltată, care pînă în jumătate:a sec. XVI ni.ci nu era oraş, ci
un. simplu sat Ca început liber, apoi al boierilor Buzeşti), e
lucru foarte greu, din simp:ul motiv că viaţa istorică a unui
astfeli de oraş a trebuit să fie foarte neînsemnată". 9
Pe acest temei, I. Bogdan consideră că lucrarea „Istoria
Tg.-Jiului" nu este atît o istorie a oraşului, cit o culegere de
notiţe, foarte sărace asupra locului şi asupra dif.eritelor per-
soane pomenite în documente. Se mai artă că multe documen-
389
te nu se referă la Tg.-J1u, d la alte sate din aprop!ere, oar~
puteau să lipsească din lucrare· fără niciun inconvenient.
De asemenea, se menţionează interpretiarea greşită sau
incompletă a unor acte. De exemplu, cartea de judecată şi
pârgarii din Tg.-Jiu, cartea de judecată din 3 martie 1626, al
cărei original se află la Acadamia Română, e dată nu numai
în numele judeţului şi pârgiarilor, ci şi în numele pârcălabi
lor din Tg.-Jiu. „D-l Ştefu:escu n-a recunoscut toată importan-
ţa acestui act şi n-a insistat asupra lui, deşi acest caz e foarte
interesant şi unic pînă acum de funcţionarea paralelă a două
autorităţi: a pârcălabului şi a judeţului". 10 I. Bogdan, bazat
pe unele documente şi scrieri ale lui N. Iorga, arată evoluţia
Tg.-Jiului de la sat La târg.
în porunca lui Mircea de la 1406, nu e vor:ba de Târgu-
Jiu ci de judeţul (ţinutul) Jiului, adică şeful unităţii ad-tive
mai mari, numită aşa după apa Jiului şi despărţită mai tîrziu
în două : Jiul de sus şi Jiul de jos (Gorjiu şi Doljiu).
I. Bogdan susţine că „De la Mircea Ciobanul pînă la Re-
gulamentul Organic se poate zice că Târgu-Jiului n-are istorie,
căd tot ce înşiră d-l Ştefulescu în cap. Ul al1 cărţii sale, sub
titlul „Istoria Târgu-Jiului", nu e propriu zis istorie". 11 De
altfel, în organizaţia municirpa~ă a acestui oraş sau în viaţa lui
economică nu s-a petrecut în acest timp nici o schimbare e-
senţială, modernizarea sa începe abia după 1906.
„Sînt multe lucruri - arată referentul - în cartea d-lui
Ştefulescu, care nu-şi aveau locul într'însa, deoarece nu pri-
vesc viaţa locală, a cărei istorie voeşte să ne-o dea". 12 De
exemplu, în cap. VI, sub titlul „Justiţia", se descriu atribuţi
ile judeţului şi pârgarilor, luată lupă monografia Câmpu-Lun-
gului de Aricescu, şi a Bucureştiilor de Gion. In cap. XI (şcoa
lele) se descrie sistemul. de învăţătură în şcoalele din secolul
XIV-XVII, după teoriile greşite ale lui Ilie Bărbulescu. În
caip. XIV, se arată traiul orăşenilor din Tg.-'Jiu după izvoare
generale şi nu locale. Cqpitolul XVI - biografia lui Tudor
Vladimirescu se dă după C. Aricescu şi Gh. Magheru şi multe
alte afirmaţii nedovedHe. Raportorul mai constată că planul
lucrării nu e mertodiic, stirrul cîteodată nu este potrivit cu o
scriere serioasă. In încheiere, I. Bogdan susţine că „acestea
sîrut ineg1aHtăţi inerente unei ape.re de autodidact. D-l Ştefu
lescu are în schimb meritul de a fi studiat cu toată dragostea
şi pietatea patriotică istoria oraşului său de naştere şi a fi
contribuit astfel cu o mică parte, la cunoaşterea ţării noastre
390
şi a trecutului ei". 13 Eeste de părere a i se acorda o paMe
din premiul Adamachi.
In baza raportului prezentat de I. Bogdan despre „Istoria
Târgu-Jiului" (1906, de Alexandru Ştefiu1lescu), secţium.era i,sto,ri-
că a Academiei a decis a se premia această lucrare, din pre-
miul Adamachi, întrunind majoritatea voturilor. 14 Totu=?i con-
curentul, nu a beneficiat băneşte, deoarece s-a hotărit ca cei
premiaţi altădată de Academie să fie excluşi de la premiere.
15
Premierea şi aprecierea de Academia Română a trei opere

istorice scrise de Alexandru Ştefulescu este o mare cinste
pentru gorjeni şi pentru toţi istoricii din ţară, care găsesc în
cărţile istorice, geografice, în arictolele din ziare şi în piese:e
muzeistice lăsate de acesta, izvor de noi cercetări a originii
noastre româneşti. 16
NOTE
1 Analele Academiei Române seria II Torn. 27, an 1904-1905.

Partea activă şi dezbateri. Bucureşti, 1905 pag. 522.
2 Idem, pag. 522.
3_4 Idem, pag. 523.
s Idem pag. 523.
6 Idem pag. 319.
7 Analele Academiei Române seria II torn. 29, 1906/1907 Partea ad-tivă ~i
dezbaterile, Bucureşti 1907, pag. 44, 49, 51, 138, 355.
B Idem pag. 431. De reţinut că Ştefulescu a mai scris înainte „Incercări a-
supra Tg.-Jiului", in 1903.
9_10 Idem pag. 431 şi 432.
" Idem pag. 433.
•2 Idem pag. 434.
;J Idem pag. 434.
14 Idem pag. 359.
i5 Idem pag. 362.
1 6 De menţionat că Al. Ştefulescu pe baza observaţiilor făcute de refe-
renţi si a altor documente, a mai tipărit o nouă ediţie în 1909 privind
„Mănă~tirea Tismana".
3fll
AL.EXANDRU ŞTEFULESCU (li)
(urmare din voi. I)
de DAN NEGU1EASA
Din cele arătate, s-ar putea concluziona că-n anul 1895

iş1 începe munca sa de creare a numeroaselor l;ucrări dedicate
istoriei oraşului şi judeţu}ui natal, lucrări ce vor faee ca nu-
mele şi figlilra pări;ntelui lor să străbată anii, să ajute în des-
coperirea valorilor păstrate şi conservate în acest colţ de ţară,
care vorbesc despre trecutul atît de glorios al poporului nos-
tru.
Adevănll este ou <torul aiLtu:l, căci apelînd lia ceJe două ra-
poarte, mai sus amintite, redactate de dr. C. Istrati şi de re-
vizorul şcolar E. Mavrodin, adresate lui Tache Ionescu, mi-
n~strul InstrucţiU!Il:i.i Publice. şi Culte.loc, a:lilăm că : „Dintre toa-
te monumentele istori.ce, impunhidu-se cu pFecădere a fi des-
cris clasicul monument al mîi:iăstiri.i Tismana, dînsul a estom-
pat şi copiiat toate i'LliSIOI'iJpţi unile de pe mănăstilre, mOII'llllint€',
clopote şi alte obiecte de va1oaire şi ca artă, şi oa materbail şi
ca vechime".
Cu litografieL"ea estampelor s-a ai;igajat tipograful din Tg.-
Jiu lucrînd suh privegherea profesorului de desen de la Gim-
naziul local V. Pieka:rscki, i·ar pentru tipărirea textului nici în
Craiova nu s-a putut ajunge la UJTI. rezultat satiisfăcătoc din
cauza lipsei litet"elor cyrilice.
Pentru ca această lucrare să înfăţ,işeze după cuviinţa u-
nui aşa minunat monument şi pentru că încercă.ri de aseme-
nea natură să fie încurajate pentru al_te stu.dii maJ rodnice,
subsemnatul cu profund respect, vă rog, domnule_ ministru, să
binevoiţj a încuviinţa tipărirea textul.ul- ctţ cheltuiala Minis-
terului, procurind autorul lllrtia.
Numărul de exemplare V·a fi 600, oprimdu--se pe seamp.
Ministerului atîtea exemplare cite veţi binevoi a gW de. cu-
~~3
viinţă. Restul este menit pentru întemeierea unei biblioteci a
şcoalei, care va fi bine veni·tă, căci va împrospăta şi adăuga
cunoştinţele corpului didactic". 28 •
Deci la sfîrşitul anului 1893 Ali. Ştefolescu avea deja re-
dactată lucrarea cu care-şi va face debutul ca istoric, lucrare
care datorită greutăţilor financire, cit şi acelor de o~din grafic
nu a putut vedea lumina tiparului dedt după trei ani, în anul
1896, la tipografia prietenului său Ni.cu D. Miloşescu fiind i -
l.ustrată de mina celui ce-l va ajuta şi îndruma în întreaga sa
activitate de cercetare şi editare a studiilor efectuate ani de-a
rîndul, emigrantul polonez W. Rola Piekarski.
Însăşi autorul recunoaşte ajutorul primit de la pictor.ul
polonez aducînd „mulţumiri D-lui Rola Piekarski de ale cărui
cunoştinţe şi sfaturi m-am fo1osit foarte mult în alcMuirea a-
cestei lucrări". 29
EdiţLa I a monogirafiiei mînăsitirii TLsmana, apărută la
Tg.-Jiu, s-a bucurat de o bună primire din partea cititorilor
cit şi a specialiştilor, care studiind-o îşi exprimă bucuria de
a o avea, dar în aceelaşi timp fac preţioase recom3ndări, ju-
dicios formultate, recomanclîndu-i călduros autorului să-şi re-
vizuiască lucrarea. Printre aceştia putem enumera pe r·2puta-
ţii slavişti I. Bogdan şi prof. P.A. Sir.cu de la Univ.eirsitatea
din Petersburg.
Dindu-şi seama că lucrarea este insuficient documentată,
avînd şi mu'.te lJpsuri, o parte din ele fiind semnalate de cei
ce o studiază, autorul porneşte din nou la muncă reuşind a
întocmai o a doua ediţie, ce va vedea lumina ti.Jparului la Bu-
cureşti în anul 1903.
Aşa după cum mă-I'lturisieia însuşi autorul : „În aoea6tă nouă
ediţie s-a căutat nu numai a se îndrepta erorile, de orice na-
tură ar fi, dar a se şi îmbogăţi materialul istoric. De a2e~a.
descrierea mînăstirii se prezintă acuma sub o formă cu totul
nouă".
30
Totuşi, autorul nu s-a mu:ţumit

nici cu această nouă edi-
ţie îmbunătăţită, .căci, conştientde unel1e lacune în documen-
tare va continua studiul, şi va ajunge la alcătuirea celei de a
III-a ediţii apărută în anul 1909, tot la Bucureşti. „Pentru al-
cătuirea acestei monogll'afii s-a cercetat tot materialul istoric
relativ la mînăstirea Tismana de la Arhivele Statu:ui atit cir
se păstrează în celie 52 pachete, cit şi în traducerile şi trans-
crierile din cele 3 condici mari ce au început a se scrie la
mînăstire la 17 septembrie 1787 precum şi cele ce se află în
arhi va Tismanei în mînăstire". 31
394
Un alt grup de lucrări monogtI'afke, apă,rute în ultimii
ani ai vieţii autorului, „Strîmba" (1906), „Polovragi" (1906),
„Lainici", ce urmează acelaşi plan cuprinzînd un scurt istoric
al satului oe adăpolSlteşte 1monumep.tuJ, istoriia schitul.ui sau a
mînăstirii, ctHorii, documente, mici adaose, indice alfabetic, şi
şta,mpele, demonstrează o dată în plus temeinica documentare
a autorului cit şi exigenţa de care a dat dovadă pe tot par-
cursul lucrătI'ilor în secţionarea, transcrierea şi interpretarea
documentelor folosite.
Deşi, tot cu caracter monografic, un loc aparte îl ocupă
lucrările „încercări asupra istoriei Tg.-Jiul.ui" (1899), „Gorjul
istoric şi pitoresc" (1904) şi „'Istoria Tg.-Jiului" (1906), care
prin valoarea lor istorică şi documentară, prin faptul că şi
pînă în prezent nu au mai fost elaborate şi editate lucrări cu
asemenea caracter ce să se refere la judeţul Gorj şi reşedinţa
sa, demonstrează o dată în plus importanţa operii lui Al. Şte
fulesGu, bogafa sa informare şi documentare, vastelie cunoştin
ţe şi exigenţa cu care le-a alcătuit.
Poate nu este lipsit de importanţă să airătăm cum s-a
ajuns la elabooai!'ea luorăirii pe ca,re autOII'IUil a iintitu1ait--o „Tîr-
gu Jiului", dar pe care, mai tîrziu, foarte mulţi au numit-o
„Istoria 'Dg.-Jiului".
Intr-o cerere ce purta data de 6 iulie 1898, adresată de
Al. Ştefulescu primairuJui oraşului Tg.-Jiu se arăta : „In urma
invitaţiunii D-voastre de a publica Istoria oraişului Tirgu-Jiu,
după documente şi inscripţiuni, din timpurile cele mai vechi
pînă astăzi, <::e mi-,aţi făcut încă din anul 1896, sub-Bcrisul a
adunat şi coordonat tot materialul istoric, din arhiva onor
Primării a oraşului, de pe la persoane particul,are, de 'la A-
cademia 1română şi Arhivele Statului. In septembrie anul cu-
rent, fiind gata şi ş1ampele în nr. de 28-30 reprezentînd
persoanele şi monumentele istorice din oraş voi pune sub ti-
par lucrarea, cu care aţi bine voi a mă însărcina. Cheltuieli-
1.e fiind foarte mari, deooarcee lucarea se compune în <:ea mai
mare parte din documente s~avtke, inscripţiuni vechi ll'omâ-
neşti, de pe biserid, clopote, <:ruci etc. sub-scrisul, vă rog să
binevoiţi a interveni pe lingă onor Consiliu Comunal,, <:a avind
în vedere această lu<::rare, în care numai documentele şi ins-
cripţiile au cuvîntul, să mi se acorde pentru tipărire suma
de 1500 lei". 32
Deci istoria oiraşului Tg.-Jiu era gaţa în an.ul 189a,. şi a-
tunci se na~te întrebarea firească „de ce va apa,ţe în anul
1899 lucrarea „Încercări asupra istoriei Tg.-Jiufoi", iar lucra-
rea anunţată ca terminată în 1898, abia în anul 1906?
Răspunsul. ni-l dă tot rrutcrul într-o a:tă cerere din 3 mai
1905 adresată aceleiaşi primării : „Vă rog să binevoiţi a dispu-
ne să mi se ordonanţ·2z2 suma de lei 300 prevăzută în buge-
tul anului curent, ce onor Consiliu Comunal mi-a acordat :::a
indemnizaţie de transport şi întîmpinarea a~tor cheltuie'li pe
timpul cît v:ii sta în Bucureşti spre a căuta în Arhivele Sta-
tului documentele înainte de Hl30 r2lative la oraşul Tg.-Jiu-
1ui". 33
Din cuprirnsul celc:r dou{1 ce•r,21ri avem încă o dată dovada
conştiinciozităţii, exigenţei de care a dat dovadă autoirul în al-
cătuirea :lucrărilor, d·e bogata documentare ce a stat :a baza
elobarării, cît şi de condiţiile foarte grele, de l·ipsu.rile materi-
ale, în care s-a sbătut, pentru a s-2 putea documenta şi elabo-
ra numeroasele sale lucrări.
Istoria oraşului Tg.-Jiu autorul a împărţit-o în 17 capitole,
la care a adăugat anexe formate din porunci domneşti, acte
particu1are în bună parte inedite, unele redate integral•, altele
în rezumat, cuprinse între anii 1420-J 849, urmate de un in-
dice alfabetic de nume. Lucra.rea începe cu etimologia denu-
mirii oraşului ca apoi să continue cu poziţia şi istoria veche
a or.a.şului, cu sita['lea eooncmică, adm:nîstraţia, justiţia, biseri-
cile, şcolile, starea medicală, încheind cu persoanele istorice şi
muzeul Gorjului.
Lucrarea avînd o bază documenta·ră foarte bogată, une-
ori apelînd la documente inedite, descoperite şi achiziţionate
d1e autor, consemnînd unele evenimente (arderea regulamen-
tului organic) ale căror mărturii scrise nu ni s-au păstrat pî-
nă azi, cu toate lipsurile ei, a fost şi rămîne c·ea mai com-
pletă şi valoroasă monografie a oraşu:ui Tîrgu-Jiu.
O lucrare tot atît de valoroasă, dar cu o documentare
mult mai bogată, o demonstraţie in plus a vastelor cunoştin
ţe cu care era înarmat autorul, apăirea cu doi ani înaintea mo-
nografiei oraşului natal, în aceeaşi tipografie a lui Nicu D.
Miloşescu, şi era foarte sugestiv intitulată „Gorjul istoric şi
pitoresc" (1904).
Lucrarea nu se vrea şi nu este o monografie a judeţului,
ci doar cîteva capitole ale unei viitoare monografii, un ghid
turistic pentru cei ce a•r dori să viziteze locuri, monumente şi
obiceiuri din pitorescul judeţ Gorj, o mică compl.etare a schi-
ţei monografice a Tîrgu-Jiului apărută în 1899.
396
Compusă dintr-o prefaţă ce foarte bine poate fi socotită o
scurtă prezentare monografică a judeţului, unde încearcă să
trateze partea veche care „este încă nestudiată în ce se atinge
de istoria sa antică, fie ante-:romane, fie romană şi foarte pu-
ţin la istoria sa română. Din epoca preistorică abia se află
dteva menţiuni spo.radice pe iai pe oolea", 34 ca apoi să con-
tinue cu prime'le atestări documentare ale judeţului, configu-
raţia sa, comunele dispărute s-au ce şi-au schimbat denumi-
rea, fenomene sociale dispărute, administraţia, justiţia, cultul,
instrucţiunea publică, ca să încheie cu citeva rînduri d,edicate
construcţiUor feudale specifice nordului Olteniei, culele.
Gorjul istoiric şi pitoresc se continuă cu capitolele ce-i în-
dreptăţesc tit'lul înfăţişînd localităţile şi monumente~e cele mai
îns·emnate după mănăstirea Tismana. Pe lingă acestea s-au
descris itinerariile traseelor istorico-turistice ce leagă capita-
la judeţului cu acestea.
In activitatea editorială a lui Al. Ştefulescu un loc aparte
îl ocupă volumul de documente s'lavo-române apă.rut în anul
1908 în aceeaşi tipografie a lui N.D. Miloşescu din Tg.-Jiu.
Lucrarea concepută să apară în mai multe volume, pe
care moa rtea timpurie a autoirului le va întrerupe seria, a reu-
0
şit să vadă lumina tiparului doar primul, ce cuprinde hrisoa-

vele şi poruncile domneşti referitoare numai 1a satele din ju-
deţul Gorj, sub forma de judeţul Jaleş în prima sa numire,
din perioada 1406-1665.
In volum nu au fost incluse documentele publicate ante-
rior în celelalte lucrări ale autorului, apărute pînă la data
publică.rii volumului de documente, ci doar documentele ori-
ginale aflate în Colecţia de documente Al. Ştefulescu, din
Muzeul Gorjului, Arhivele Statului, Academia Română, cele
publicate de L. Miletic şi D. D. Augura, de I. Venelin, cele
aflate la ciţiva particulari ale căror nume sînt trecute sub tă
cere.
In acest volum se cuprind 200 documente, dintre care 178
în originalul slavon însoţite de traduce·ri, 16 în traducere şi 6
în româneşte. Toate document2le sînt redate în întregime spre
a se putea vedea folosul loir relativ la istoria ţădi, fifologie şi
dreptul vechi roman.
Documentele sînt precedate de citeva date istorice rela-
tive la familiile domnitorilor, de la care au emanat, pr.ecum
şi de cite t,m rezumat al conţinutului lor.
Tot în ace2'aşi prefaţă a volumului I autorul îşi anunţa
intenţia că „volumele următoare vor cuprinde zapise, răvaşe
şi porunci domneşti relative la Gorj în sec. XIV-XVIII-:ea".
Acest volum, pe lîngă num2roasele părţi bune are şi o
serie de scăderi şi minusuri care, luate în ansamblu, nu ccrn-
tribuie la scăderea va'.orii incontestabile a acestei lucrăr:, c2
a fost prima culegere de documente referitoare la istoria unui
ţinut, elaborată şi pub'.icată în ţara noastră.
În volum, auto['ul dnd folcsc·şte aotele reprr.cdus.2 după lu-
crarea lui D. D. Agura şi Miletic omite subscrierile autografo,
precum şi acele părţi din text care nu se referă :a judeţul.
Gorj. De asemeni dnd se întîlneşte cazul documente:or c-2 se
prezintă cu răzuituri şi adăugiri, autorul nu le indică. Cu
toate acestea valoarea lucrării nu scad-2 deoarece ea este „pri-
ma colecţie pe judeţe, pînă azi, şi sper, că în curînd va da o
puternică impulsiune şi altor lucrări de aceeaşi natură în
fiecare judeţ, aşa că într-un timp nu tocmai depărtat se va
pune la îndemîna istoricilror un nou material inedit şi de ne-
tăgăduit folos pentru istoria trecutu:ui nostru . . . . . ".
35
în plină activitate şi maturitate cr-2atoare, bolnav, descu-

rajat, văzîndu-şi o parte din visuri spulberate de nepăsarea u-
nor conducători locali, la 27 oct. 1910 se stinge din viaţă, tă
cut şi modest, aşa cum fusese toată viaţa.
Cei ce l-au iubit şi preţuit, ce i-au înţeles năzuinţele, au
căutat să eternizez·e numele şi memoria celui ce a dat ora-
şului şi judeţului natal, muzeu, colecţii de documente, mono--
grafii, sprijin şi sfaturi pe întortochiata cale a ridicării la
lumina cărţii a celor obidiţi, i-au ridicat o statuie, au r~<les
chis muzeul al cărui părinte şi conducător fusese, dîndu-i nu-
mele iubit.
Da,r vremea a trecut şi încet, încet, praful uitării s-a aş
ternut peste numele şi realizările istoricului gorjan, rămî -
nînd să străbată vremurile, să-i eternizeze numele, preţioa -
sele lucrări referitoaree la judeţul Gorj şi oraşul Tîrgu-Jiu,
să-i fie citat numele de cei ce folosesc în ceiroetările lor ne-
preţuitele documente păstrate şi azi în colecţia Muzeu:ui jude-
ţean din oraşul unde văzuse lumina zilei şi-şi luase adio de la
idealurile ce-i însufleţiseră cei 55 de ani de muncă şi sacri-
ficii.
398
NOTE
2a Arh. St. Bucureşti, fond : Minist. Instrucţiunii Publice şi Cultelor, dos.

376/1894, f. 19, 30.
29 Alex. Ştefulescu, Minăstirea Tismana, Tirgu-Jiu, 1896, pag. 10.
30 Alex. Ştefulescu, Minăstirea Tismana, ediţia a II-a, Bucureşti 1903, pag.
6.
31 Alex. Ştefulescu, Minăstirea Tismana, ediţia a III-a, Bucureşti, 1909,
pag. 8-9.
32 Arh. St. Gori. fond: Primăria oraşului Tirgu-Jiu, dos. 51/1898, f. 1.
33 Idem f. 9.
34 Alex. Ştefulescu, Gorjul istoric şi pitoresc, Tîrgu-Jiu, 1904, pag. 5.
35 Idem.
399
GOLEŞTll $1 GQ.RJUL
M.UZEUL GOLEŞTI - ARGEŞ
de dr. VASILE NOVAC
Celebra familie a Goleştilor, care, timp de aproape de o

jumătate de mileniu, a jucat un rol important în viaţa pali-
tică, economică şi culturală a ţării, s-a stins de mai mu:te orl
în linie masculină şi s-a continuat prin femei. Urmaşii rioil.or
Lntraţi in f.amHie au purtat numcle mamei şi s.c:itului de obir-
şie - Gol eşti - cu toate că proveneau din familii, ca : Fur-
că, Brîncoveanu, Leurdeanu sau Ştirbei.
Dacă la Jn0eput au avut origine ol·~nească, fiind des-
cendenţi din Craioveşti, 1 Goleştii din epoca modernă. a Româ-
me1, care s-au distins cel mai mu:t, ca reprezentanţi ai lu-
m.inismulmi şi ca 1idoeri ~ luptei pentru formarea unui stat
românesc unitar, democratic şi independent, sînt, după ascen-
denţa mas:::ulim:ă, gorjen,i..
Fata lui Raclu Golescu Spătarul, Aniţa, se mădtă cu pol-
covnicul Nicolae Ştirbei, fiul vistierl:llui Ilie Ştirrbei din Bă1-
ceştii Gorjului.
Fiul Aniţei şi a1 lui Nicolae Ştirbei a foot marele ban Ra-
du Galescu. 2
Constantin (Dinicu) Golescu, al cărui bunic (Nicolae Ştir
bei) era gorjean, se căsătoreşte cu Zoe Farfara, al cărui tată
(Alexandru) funcţiona, în 1788, ca prezident al Judecătoriei
Gorj şi a cărei maroă se trăgea din Pkşcovenii din Romarrnţi.
AlexandJ"u Farfara era ,probabil, tot gorjean sau mehedinţei;m
(fusese ispravnic la Mehedinţi în anii 1783 şi 1785. De aceea,
fiica sa, Zoe, căsătorită Golescµ, se declara cu mîndrie : „- co-
borîtoare din nearo de panduri". 3 Deci fraţii Goleşti, fiii lui
Constantin şi Zoe Golescu (Ştefan, Nicolae, Radl,l şi A~exan
d·ru), apreciaţi de Karl Marx ca şefi ai partidului naţional din
Ţaina Românească, 4 erau gorrjeni .după străbunic şi, proiba1bi~, şi
după mamă.
,401
Elena, fata lui Gheorghe (ioroache) Golescu şi sora lui
Alexandoru G. Golescu (Negru sau Arăpi1ă) se căsătoreşte cu·
Grigore Bengescu II. Copilul lor, ilustrul savant Gheorghe
B-engescu, membru al Academiei Române, autorul celei mai
bune bibliografii despre Voltaire, este apreciat de Nicolae Ior-
ga, că, în pofida contribuţiei sale La dezvoltarea culturii uni-
ve:rsale, nu şi-a uitat nici ţara, căci „De neamul ei vă leagă ...
nu numai sîngele Bengeştilor, olteni din Tîrgul Bengăi (s.n. -
V. N) ... dar şi acela al Goleştil-0r, apărătod de ţară în vea-
cul al XV'1-1ea, sprijini tari ai vieţii culturale, lingă Vodă Brîn-
coveanu, în al XVII-lea, iar în al XIX-lea luptători cu con-
deiul contra decăderii aduse de interese străine, predicatori
ai unei nouă ere de civilizaţie în sensul de libertate, egalita-.
te şi frăţie al Apusului şi, mai presus de toate, prin Dinicu
din GOil1eşti, ca şi prin mai învăţiaitul şi mai adîncul în gîn-
dire frate al său Iordache, scormonitorii comorilor pe care le
păstra în umilinţa sa ţărănească, închisă în cămări străbune
limba noastră cu frumuseţea expresivă a cuvinte:o r, cu sen-
1
tenţioasa înţelepciun-= a zicalelor ei". 5

Ca urmare a descendenţei masculine din Ştirbei, origi-
nar din Băkeştii Gorjului, Goleştii au fost proprietari în ju-
deţul Gorj. în această caldtate, îi găsim pe banul Radu Go-
lescu - p.rimul luminist dintre Goleşti - şi pe fiul său, Ni-
colae, supranumit - „deli-aga" - aga cel nebun. Prin testa-
mentul din 2 februarie 181'5, banul Radu Golescu lasă moşte
nirre fiului său mai mare, Nicoliae, „moşia Bălceşti, moşia Ro-
şia, via de la Bălceşti cu otaştina ce va fi pe la aceste moşii"
din „sud Go·rj ot preste Olt". 6
Banul Radu Golescu, militant, încă de la sfirşitul seco-
lului al XVIill-lea, pentru formarea unei „industrii" româ -
neşti care să fie încurajată şi apărată de concurenţa străină,
e~ însuşi interesat şi .preocupat pentru creşterea relaţiilor ca-
pitaliisite, sprijindror al dezvoltărri.i învăţămîntului şi culturii, 1
1
s-a interesat de buna gospodărire a moşiilor din Gorj. Ca bun

gospodar, banul Radu Golescu se preocupa, împreună cu fami-
lia sa, de administrarea moşiilor. Soţia sa, Zoe, născută Flo-
rescu, a murit, la 2,2 iulie 1804, în casele de la Bălceşti, după
. cum reiese din uirmăto!Booa însemn:a;rie a lui Iarnache Dia.conu :
„Leat 1804, iulie 212, au răposat dumneaei vorniceasa Zoiţa
Goleasca, vineri seara, la. moşia dumnelui peste Olt, la moşia
Bă1ceşti, şi s-au adus de acolo şi s-au îngropat în tinda bise-
ricii (din Goleşti - n.n. - V.N.), în iulie 26". 8
402
Fiul său, Nicolae, îşi administra mo.şiile din Gorj cu aju-
torul Lui Şerban Magheiru, şi aJ Pirtamlui Ni1oowaie. Dwpă
moartea lui Şerban Magheru, anunţată lui Nicolae R. Golescu
de Ioan floniţă), fratel1e mai mare al gene~alu:ui, într-o sc.ri-
soaire qiin ianuarie 1820, epist:iart: şi arendaş al ~iiloir Bălec;;ti
şi Roşia rămîne, în continuare, căpitanul Ioan (Ioniţă) Ma -
gheru. ·
Corespondenţa inedită a lui Nicolae R. Golescu către Io-
niţă Magheru conţine date interesante privind relaţiile dintre
proprietar şi arendaş. Dorind să aibă un arendaş credincios,
Nicolae R. Golescu îi trimite sprijin lui Ioniţă Magheru îm-
potriva unor eventuale abuzuri ale ispravnici1or judeţului
Gorj şi pentru obţinerea vreunui „,căftănaş" sau la orice „pă
suri şi necazuri'', „căci eu voiesc să .fii al mieu toată viaţa
mea şi să te ajut cît voi putea". 10
Continuînd tradiţia tatălui său de încurajare a ereşterii
relaţiilor capitalist-e pe propriile moşii, Nicolae R. Go.:escu -,-
„deli-aga" - după cum reiese din prima scrisoare adresată
căpitanului Ioni.ţă l\hgheru, la 19 februarie 1820, s-a preocupat
de înfiinţarea, la Bălceşti, a unui „tî.rg cu obor - vinerea -
11
şi opt bîlciuri pă an cu obor", pentiru care obţinuse carte
domnească. 12
În acest sens, dă indkaţii ce~or doi arendaşi să se
străduiască să facă cît mai repede „prăvăliile, obo,rul si cîr -
duma la Bălceşti, la Drumul cel mare si la un loc mai bun,
unde nu sînt aproape livezi şi altie. căd acum la Florii si 'a
B~agoveştenii .est2 de a să începe bîkiul." L2 cere să mobili-
13
zeze, în grabă, în acest scop, pe toţi „.posluşnicii şi birnicii de

la amî:ndouă moşiile ... căci este şi pentru alişv.erişul lor fo~os
şi pentru al a.renda.şiloir". 1 • Pe Eni;,a acestei prerJcu.pă~i tl'ebu.ie
înţeleasă întrebarea pusă de Nicolae R. Golescu sau căpitanu
lui Ioniţă Maizheru,. ~a 20 octombrie 1820, ,.de se face bîlciu:
la Bălceşti şi tîrg în toate vinerîl„2 şi duminicile". ' 5
Corespondenţa lui Nicolae R. Goliescu, din anul 1820, că
tre căpitanul Ioniţă Magheru, trăd-ează o necunoast2re aproape
totală, de către proprietar, a resurselor moşii'or !"ale si încer-
carea de a descoperi situaţia rea'.ă în scopul rentabiliz'lrii V"'-
niturilor. Timp de aproape doi ani d·e la moartea tatălui său
nu s-a preocupat, probabil, de aceste moşii. Prima grijă a l:ui
Nicolae R. Golescu era de a i se trimite obligaţii12 în natu:-ă
pe care le 1:)-Vea ar2ndaşul faţă de el. La începutul anului 1820,
Nico~ae R. Golescu primise 21 ocale caşcaval, rămăşiţa pe a-
nul 1819,· admiţînd ca pielea de urs şi păstrăvii ce trebuia11
403
daţi în 1819 să-i fi1e trimişi mai tÎlrZiu, numai diacă piieiea u.t-
sului va fi „frumoasă, mare şi păstrăv(i) buni". 16 In vara a -
nului 1820, Nicolae R. Golesicu confirma primirea a 40 ocale
de oaşcaval în 9 (nouă) căpăţîni, dar pretinde că, după zapis,
mai trebuie să-i trimită 20 ocale. Restul caşcavalului şi păs
trăvii să-i expedieze în octombrie, pentru a nu se ~tirica
din cauza căldurii. I se atrage, însă, atenţia, ca păstrăvii „să
nu fie prea săraţi şi să fie uscaţi deopotrivă şi să nu fie vechi
sau cu viemni, după cum a(u) fost cei:ktlţi". 17
In afara nevoilior casei sale, N. Golescu comanda, la Bucu-
I'eşti, pentru a dărui curţii domneşti, 350 ocale caşcaval bun,
care să fie procurrat de Popa Ion şi de Ion Mazilu d·~ la săteni.
Plata urma s-o facă arendaşul, scăzîndu-i-se din ob:igaţiile
către proprietar, sau, dacă erau mai mici, aceasta îi va resti-
tui diferenţa la veni.rea lui la Bălceşti. 18
O atenţie deosebită acordă Nicolae R. Golescu îmbunătăţi
rii lucrului la vie şi reparării casei. In ce priveşte via, atrage
atenţia, încă de la 19 f.ebruarie 1820, că s-a părăginit, deşi
are 12 pogonari. Să-i pună la treabă, pentru că, altffil, ame-
ninţa proprietarul, „o să-i siparii din bătaie şi o să-i apuc să.J
mi plăteaS"că cite o sută lei pe an de cînd s-au făcut pogonari
şi pină acum".
19
La 28 septembrie 1820, N. Golescu pretinde
să se ia măsuri urgente pentru hărăgitul viei şi terminarea
caselor, pentru că el va trimite poruncă ispravnicilor să le dea
lemnul necesar. 20
Pentru cunoa~terea resurselor moşii:or, Nicolae R. Golescu
cerea, la 28 septembrie 1820, căpitanului Ioniţă Magheru, să-i
întocmească în 10-15 zile o situaţie care să cuprinedă:
„Foaie cuira1tă de cîţi posluşnici sînt în Bălceşti şi ciţi
bani sînt cheltuiţi pă an cu semnurri şi polecra lor ;
Foae de ciţi poslusnici sînt pogonari 1a via c-:?a nouă şi
cite zile luorează fieteşcail'e La vie ş.i de dte pogoanie este acea
vie ; Foae de cîţi posluşnici sînt în Băkeşti pă an şi cite dţi
ban! sînt tocmiţi pă an la Rrnşi1a;
Foaie de cîţi posluşnici sînt la Bălceşti tocmiţi pă lucru
şi ce lucruri fac şi cîţi pădurari şi ciţi vinători şi în Roşia
tot asemenea ;
Foae de cîţi birnici sînt, atît în satul Roşia cit şi în Băl
ceşti şi cîte I.ude este fiteşcare sat". 21
Justificarea acestei cereri era făcută, deoarece proprieta-
rul nu ştia, mai ales, cîţi posluşnici are în Bălceşti, ciţi po-
gona·ri lucrează via veche şi cîţi vînători sînt, pentru că,
specifica el, „vînărtari am şi vîn;at nu mărnnc". 22 Nu cunoaştem,
404
prna rn prezent, situaţiile întocmite de căpitanul Ioniţă, în
schimb s-a păstrat o foaie întocmită „după ·catastif de dijma
porumbului ot Bălc<.:?şti" din anul 1821. 23 Din ea reiese că 96
familii din Bălceşti trebuiau să dea 1.106 fărdele de porumb
Cantitatea cea mai mare era 1uată de la Niţă sîn Ravu (27 f.).
Ion Pelincă (26 f.) şi Gheorghe sîn Dobroaica (25 f.), iar can-
titatea cea mai mică era dată de Ioana Ghinoaia (1 f.), Măria
lui Ion Moţa (3 f.), Bălaişa Săraca (3 f.) ,şi Anuţa Săraca
(4 f.). 24 După cum se observă, să.răcia unor săteni din Băl -
ceşti a dat porecle, care deveniseră nume.
Corespondenţa lui Nicolae R. Golescu mai reflectă : ne-
înţelegeri dintre cei dol 2irendaşi (I01niţă Magh€îr'U şi Pitaru
Niool:ae), neinţel•egeri dintre proprietari şi a.r.endaş.uiJ. Magheru
şi nemulţumiri ale ţăranilo.r.
La plîngerea lui Ioniţă Magheru împotriva pitarului Ni-
colae, proq:Jrietarul nu ia parh~a primului, deoare·ce era supă
rat pe acesta că nu i-a trimis armăsarul promis de unchiul
său şi chiar de el. In plus, îl ameninţă pe Magheru că l-a
dat în judecată pentru tăierea pădurii efectuate de unchiul că
pitanu1ui Ioniţă, Şerban Maghel"U. 25 De neînţelegerile dintre
cei doi arendaşi se face vinovat şi proprietarul, căci în prima
sori-so1aT.e tTimisă lui Ioniţă Ma.gherr-u, pr!.n P.ita.roJ Nicolae, sub
influenţa acestuia, Nicolae Golescu recomanda căpitanului Io-
niţă : „Fiindcă eşti copil pînă acum, cu oasele ne<::oapte încă
bine, de aceea să asculţi pă Pitarul Nicolae la toate". 26 Cînd
au apărr.ut di1sensi.unHe întlI'e arnenidia1ş.i, proprieta.r:ul dă vin.a tot
pe căpitanul Ioniţă, sub impul1sia supărării : „bine vă face,
cine v-a pus să-l puneţi tovarăşi după moartea unchiului vos-
tru", recomandîndu-i să-l dea în judecată, deoarece „uşa
Măriei Sale este în tot ceasul deschisă". 27
Nemulţumirile locuitorilor de pe moşiile Bălceşti şi Ro-
şia sînt puse de căpitanul Ioniţă Magheru pe seama instigă
rilior postelnicului Nicola·2. Erau, de fapt, rezultatul creşterii
exp~oatării exercitate de arendaşi, pentru a-şi asigura sporirea
averilor lor şi pentru a-şi ach:ta obligaţiile faţă d·2 proprietar.
Nico~ae R. Golesc:u credea, că, după venirea sa la faţa locu-
lui, „toate să vor potoli". Pînă atunci, îi trimitea o scrisoare
adresată tuturor locuitorilor birnici pentru a fi citită de Io-
20
niţă Magheru.
După cum rezultă din C·ele arătate mai sus, Nico:ae R.
Golescu şi căpitanul Ioniţă Magheru erau interesa.ţi în explo-
405
atarea locultorUor din Băkeşti şi Roşia pentru ptopria lot
îmbogăţire. .
Ei se asemănau, în acelaşi timp, prin patriotismul lor,
militînd pentru eliberarea ţării de sub regimul turco-fanariot.
Căpitaniu1 Ioniţă Magheru, naşul lui Pavel Vladimirescu, după
cum reiese dintr-.o scrisoare datată 2 ianuarie 1821, a celui
de al doilea către primul, era înştiinţat prin scris, cum fusese
29
şi prin grai, „de pricina scrisorii dumnealui" (Tudor Vladi-
miI">escu - n.n. - V.N.). Pavel Vladimirescu îi cerea, deci,
sub formă de împrumut, o sumă de bani, probabil, necesară
pregătirii revoluţiei, sumă pentru care îi rămînea profund în-
datorat, asigurîndu-1 că „în toată vremea vieţii dumitale mă
vei cunoaşte ce fel de om sînt şi eu paguba dumitale o vei
plăti odată".
30
La rîndul său, Nkol.:.:!e R. Gdlescu, după înăbuşiiriea re-

voluţiei de la 1821, a înaintat Porţii un memoriu prin care ce-
rea înlocuirea domnilor fanarioţi cu domni pămînteni, m·emo-
riu citit de marele vizir şi de sultan, căruia i s-a dat urmare
în sensul solicitat. 31
Relaţiile GoleştEor oo Gorjul nu se limitează, însă, doar la
originea gorjeană a celor mai importante generaţii ale Go:eş
tilor şi la relaţiile de proprietate. Partea cea mai importantă
şi mai demnă de relevat este colaborarea lor cu gorjenii la
Lupta pentru eliberarea naţiona1'ă şi socială şi, mai aleş, la
făurirea unei Românii unitare, democratice şi independente.
Colaborarea politică dintre Goleşti şi Gorjeni debutează
cu lupta comună împotriva proaspătului r.egim turco-fanariot,
instalat în persoana lui Nicolae Mavrocordat, în urma tăierii
capetelo.r domnilm pămînteni şi familiilor acestora - Brîn-
covenii şi Cantacuzinii. ş.eful a.cestei mişcări era marele spă
tar Radu Gol1escu , care se trăgea din Lel\.lrdeni. Colaborato-
rii săi apropiaţi gorjeni mai importanţi, erau : vistierul Ilie
Ştirbei, Barbu serda1rul Brăiloiu şi fratele acestuia, Dositeu
monahul. Ul·timii doi e,rau fociorii marelui ban Cornea Brăilo
iu. Credem că ac·eastă colaborare politkă a lui Ilie Ştirbei cu
spătarul Radu Golescu a avut şi ea un rol în căsătoria copi-
ilor lor, Nicolae Ştirbei şi Aniţa Golescu, prin care s-au con-
tinuat Goleştii din trunchiul go1rjean.
Izbucnirea războiului austro-turc, în 1716, determină o
parte din boierimea romană Să treacă deschis ·Contra turcilor,
ajutînd pătrunderea ostaşilor austrieci prin pasul Vukan spre
Tîrgu-Jiu şi pe la Oîineni spre Pite·şti. Goirjenii Barbu serda-
rul Brăilioiu şi un Bengescu se unesc cu „catanele" nemţeşti.
406
Nicolae Mavrocordat s-a retras, de frică, spre Că1ugăreni şi
Giurgiu. 32 Auzind de sosirea tătarilor în ţară, care veneau la
porunca turcilor, Radu Golescu, deşi erau în g,raţiile lui Ni-
colae Mavrocordat, ţinea legătura cu Batbu serdarul Brăiloiu
prin fratel:e acestuia, călugărul Dositeu, trimiţîndu-i ştiri şi
instrucţiuni. 3 Ca urmare a acestor instrucţiuni, ei au trimis
3
un căpitan ,Mihu, spre Piteşti, cu ostaşi nemţi, care au fost

găzduiţi în casele lui Radu Golescu şi la Mănăstirea Vieroşi,
ctitoria Goleştilor din secolul al XV-lea. Domnul a trimis
împotriva lor o armată de turci, tătari şi români. Neputînd
să-i scoată din conacul întărit al, Goleşti:or, tătarii i-au dat
foc şi astfel au reuşit să ucidă foarte mulţi din ei. Nicolae
Mavrncordat l-a răsplătit pe Radu Golescu cu 1 00.0 de ta:eri
pentru a-şi reface casele, nebănuind că e implicat în mişca
re. 34 Radu Golescu, Grigore Băleanu şi Ştefan Bujoreanu sfă
tuiesc pe domn să-l facă mare ban pe Radu Popescu vorni-
cul, ce fă,cea parte din gruparea fik>-turcea~că şi să-l trimită
în Oltenia, pentru a lăsa pe Mavrocordat fără apărare. După
aceea, au scris :ui Barbu serdarul Brălloiu, care s-a sfătuit cui
căpitanul austriac Pivoda (Ştefan Dettine) şi „pe căi ascuns·2"
au pătruns în Bucureşti. La 14 noiembrie 1716, Radu Golescu,
însoţit de detaşamentul austriac, porunceşte seimeni:or de la
palatul domnesc să predea armele. Domnulşi familia sa sint a-
35
restaţi şi duşi la Cotroc2ni. Radu Golescu, Ba1rbu Brăiloiu
şi Pivoda se sfătuiesc, în c<asele primului, şi hotărăsc să-l
trimită pe Nicolae Mavrocordat, prin Tîrgovişte, la Sibiu, în-
soţit de Barbu Brăiloiu, care l-a predat generalului Steinville,:
ce n-a fost bucuros „de această întîmplare". 36 In adevăr, aşa
cum, pe bună dreptate, observa Nicolae Iorga, întreaga miş
care era datorată, în primul rînd, .,grupului de boieri care
reprezinta împotrivirea ţăirii, pe linia politicii brâncoveneşti.
faţă de stăpînirea printr-un om din afară". Tot el -aoreciază
37
această miscare, pornită din Oltenia, un fel de „naţion3lism

românesc". 36 Era, de fapt, o mişcare, cu profund caract2r pa-
triotic : de eliberaire naţionaliă, ce urmăirea evitarea transfor-
mării Ţării Româneşti în paşalk turcesc după pierder·2a, de
către otomani, a Timişoarei, folosindu-se de victoriile austri-
eci>. Arestarea lui Nioclae Mavrocordat a determinat, nu nu-
mai majoritatea boierimii să se unească cu nemţii, 39 , c1 ş1 „po-
porul de jos" .. ,Că'ăraşii trec cu toţii în pa;rtea lor" (a nemti-
:or - n.n. - V.N.), observa A.D. Xenopol. 40
La 5 decembrie 1716, are loc o ·adunare a boierilor mari
şi mici, a negustori,1or, a căpitanilur de cete, în prPz-enta e-
407
piscopului de Rîmnic, a judeţului oraşului şi a starostelui ne-
gustorilor, care proclamă domn pe Gheorghe, fiul lui Şerban
Cantacuzino. O delegaţie de boie·ri e trimisă la Viena şi îm-
păratul Carol al VJ-1,ea confirmă alegerea. Deşi boierii
41
au
cerut ajutor în ostaşi generalului Steinville, acesta n-a trimis,
cee·a ce a p·2·rmis Porţii să-l numească domn pe Ioan Mavro -
cordat. Convenţia încheiată, la 27 februarie 1717, prevedea ca
Oltenia să rămînă ocupată de trupele imperiale. 42
Spătarul Radu Gol1escu, vistierul Ilie Ştirbei şi predkatorul
de curte Ioan Abrami (Brăiloiu), la 16 martie 1718, adresează
împăratului Carol al VI-lea un memoriu în care fac preciza-
rea că sînt trimişi în numele „clerului, boiarilor şi al ordini-
lor din Ţara Românească" 43 - un fel, de adunare naţională a
ţă.rii.
În introducere se predzează că, din însărcinarea celor ce
i-au trimis, delegaţii vor „espune", în numele tuturor, tre-
buinţe:e cele neapărate ale patriei noastre, statul cel trist al
mizeriilor noastre, dreptele plîngeri ale credinţei noastre ce-
lei constante şi aspra necesitate care ne constrînge a ne ruga
de ajutorul ·cel putincios al armelor„. Maiestăţii Voastre im-
periale catolice, ca să nu mai fim siliţi a suspina sub jugul
cel crud a], barbarilor otomani". 44
Memoriul solidta, în continuare : 1) „cup.rinderea" de că
tr·e imperiali a întiregii Ţări Româneşti ; 2) numirea ca domn
a lui Gheorghe Cantacuzino ; 3) împăratul să îngăduias'Că şi să .
întărească „toate acele libertăţi, demnităţi, legi, privilegie şi
prerogative ale patriei, cerute în zece puncte de delegaţii noş
tri de mai înainte şi în parte îngăduite cu mai sus numitul de-
cret imperi·aJ,, care s-au bucurat de uzanţe şi de datină pînă
acum, încă şi sub barbari, rangul fiecăruia, adică demnitatea
de Voievod şi o:rdini'.e clerului, ale boierilor şi ale particula-
rilor şi toate celalalte politke, milritare, economice şi de inte-
res provincial, (Iar) cari vor fi să se introducă de nou şi con-
vocîdu-se toate ordinile şi e spuindu-şi rugaţiunea şi dorinţa
lor, se vor judeca... de înţekpciunea şi de graţia Maieestăţii
Voastre imperiaJ.e catolke" ; 1,s 4) în cazul că după încheierea
păcii ţara va rămîne sub turci, să se prevadă în tratate, con-
form Anexei B : a) domnul „să nu fi.2 străin, nici grec, ci
român adevărat", şi să nu poată fi scos fără cererea comună
a boierilor, pentru că „s:chimbările de domn se fac tutdeauna
cu mare pagubă a ţării" ; 46 b) tributul să fie cel vechi, fără
adaosul impus în timpul lui Brîncoveanu, iar po1rundle de la
408
Poartă să se dea prin boieri ataşaţi acolo, nu prin turci, de-
oarece „ţara pătimeşte mai mult de darurile nedrepte Clare
se dau la asemenea persoane, decît de tributul o·rdinar" ; •1
c) boierii fugiţi să nu fie socotiţi rebeli şi să poiată reintra în
ţairă şi &tăpîniirea aveiI'iJki.r loir ; d) OOierii oaire vo1r rămÎil1e în
statele imperiale s-o poată face şi să li se dea voie să-şi stă
pînească moşiile din Ţara Românea&că, „precum în timpurile
tI'ecute au stăJpînit unii boieri moşii în Transilvania, cu toa-
te că erau supt guv&nul otoman". •B
Pentru a cointeresa curtea imperială vieneză să-i ajute
la eliberarea ţării de sub regimul turco-fanariot, autorii me-
moriului, în Anexa A enumeră avantajele pe care aceasta poa-
te să Le aibă din „d0mnia peste Ţara Românească" : l) slă
birea inamicului, otoman, care, lipsit de Ţara Românească şi
de Dună.re, „pierde ooimodiitaitea tra.nspoctn.FiJloc şi p.iien:le faci-
litatea de a pune în picioare o oaste numeroasă". De acest
lucru vor p'lltea profita imperialii, putînd apăra mai uşor Ti-
mişoara ; 2) turcilor le vo·r lipsi lemnele pentru poduri şi na-
ve, precum şi griul, vitele, untu1, sarea, miere.a, ceara. seul,
cînepa şi orzul folosite de armatele lor ; 3) Dunărea fiind o-
cupată, turcii nu vor putea face poduri pentru oştirile lor ; 4)
creşte sigur.anţa Tra.rnsHvaniei, penltlru că tuirLl nu voir inbra
nici prin Moldova, fiindcă sînt în primejdie de a li se tăia re-
tragerea ; 5) var putea fi e:lflploatate minereurile de sare, ara-
mă, fier şi pucioasă. :M;ai sînt resurse de argint şi aur care
au fost „ascunse, pînă în ziua de astăzi, de frka barbari-
lor" ; 'i 9 6)Ţi:\ra Românească dispune de materii prime (lemn,
fier, pă1 cură, catran, cineipă etc.) pentm construirea de corăbii,
inclusiv de război, care se pot face în porturile de pe malul
românesc ; 7) se poate scădea numărul garnizoanefor din Tran-
silvania, care va. fi CJJ)ărată de cele din Ţal'a Românească ; &)
se va extinde dezvolta,rea comerţului pe nita Viena - Constan-
tinopol. 50
În cazul în ca.re turdi nu vor să cedeze toată ţara, autorii
memoriului insistă să se realizeze acest lucru, deoarece : 1)
cine vrea să aibă folosul D.unării „trebui.e să ţie toată Ţa1:a
Române.ască" : 51 2) în Oltenja, i.n afară de aramă şi sare, nu
există alte bogăţii. nid lemn - mint, cu bună ştiinţă, auto-
rii memoriului, nici porturi ; 3) boierimea, avînd moşii şi in
Oltenia şi în Muntenia, „nu va suferi de bună voie pierderea
şi împărţirea proprietăţiliorr sale'', ceea ce va provoca dezor-
dini, dezbinări- şi încurcături extraordinare „între amîndbuă
cvrţile spre susţinerea_ dr.epturilot' statului şi al· vasa~ilor
409
lor" ; 52 4) o ţară împărţită între două stăpîniri, contribuţiile
fiind deosebite, poporul va fugi dintr-o parte în alta, creîn-
dti-'se tulburări ; 5) vecinătatea Translivaniei cu turcii e-n de-
trimentul intereselor ei, pentru că otomanii, aşa cum a vrut
să facă mare11e vizill" - Ali - paşa - vor transforma Munte-
nia în paşalîc, ceea c= va ob:iga cUirtea vieneză să înmulţeasră
număirul garnizoanelor din Transilvania şi Oltenia, producîn-
du-i mari pagube în visterie. Trebuie stăruit să treacă toată
Ţara Românească sub suzeranitate habsburgică, deoarece, chiar
daică tuflcii vor promite, în tratatele de pace, că nu vor face
schimbări, nu se VOII' ţine de cuvînt, aşa cum au procedat la
rezidirea cetăţii Hotinului, în pofida tratateloir cu Polonia. 53
La sfirşitul anexei A, se cere, în cazul cînd „Ţara Homâ~
nească se va ciştiga .cu armele" : 1) dărîmarea cetăţii Vidinu-
lui şi zidirea unei fortăreţe în faţa ei „de partea ţării spre a
păzi portul care e foarte comod pentru năvi în acel loc" ;
54
2) dărimairea Nicopolului şi întărirea Turnului care are un pod

3)incendierea Şiştovului şi Rusciucului şi întărir:::a Giurgiu-
lui ; 4) incendierea Durostorului şi altor locuri ; cuc\•rirea Brăi
lei şi întărirea ei cu garnizoane bune, fiindcă are un port bun,
util pentru comerţ şi război ;întărirea Mănăstirii Masimeni şi
fortificare.a liniei Brăila-Focşani împotriva invaziei turcilor şi
incursiunilor tătarilor. In cazul cind, prin tratatele de pace rn1
se va putea prevedea distrugerea sau incendiere.a cetăţilor din
dreapta Dunării, să se zidească cetăţi pe maluJ, stîng, în drep-
tul ·celor turceşti, „nu numai spre apăll"area ţării, ci şi sipre pă
zirea porturilor, cari sînt atît de trebuincioase pentru înlesni-
rea năvilor, cari lipsesc cu totul barbadlor şi să se facă toate
întăririle de la Brăila pînă la Focşani". 55
Ca răspuns la .acest memoriu, imperialii au promis să nu-
mească domn pe Gheo.rghe Cantacuzino şi că viitoarea organi-
zare a ţă.rii se va face cu învoirea tuturor treptelor de locui-
tod". 56
Concluzia lui Andrei Oţetea şi P.P. Panaitescu că „Acest
memoriu, care închin.a ţara austriecilo·r, dovedeşte că boierii
nu se preocupau decit de asigrnrarea privilegiilor şi inter·?selor
lor", 57 trebuie corectată. In adevăr, din memoriul prezentat,
pe Larg, mai sus „reiese, în primul rînd, grija boierimii ,pentru
apărarea intereselor de crlasă şi chiar de grup. Cu toate ac?s·
tea ,se degajă clar ideea că, La oll'ice schimbări se vor face în
ţară, trebuie să se consulte şi să se ţină seama de interesele
tuturor categoriilor şi pătuTilor sociale. Se negH}ează, de ase-·
410
menea, caracterul profund antiotoman al memoriului, care
propunea toate măsurile necesare pentru a face imposibilă o
revenire a tUircilor în Ţara Românească. Se neglijează chi.ar
faptul, bine subliniat de A.D. Xenopol, .că, în pofida păcii de
1a Passiarovitz (27 iulie 1718), prin caire Austria a trebuit să
se mulţumească cu Oltenia şi Serbia, curtea vieneză dorea~
la început, să obţină o suzeranitate asupr.a Ţă-rii Româneşti,
nu o stăpînire directă. 58 Xenopol mai observă că ar fi fost bi-
ne dacă, atunci, toţi românii (inclusiv cei din Mo1ldova) ar fi
intrat sub stăpînirea austriacă, pentru că turcii se dovediseră
neputincioşi a-i apăra şi, mai ales, pentru că „am fi făcut o
apă cu fraţii noştri transcarpatini, am fi avut cu ei una şi a-
ceeaşi soartă, care în zilele noastre ar fi devenit fericită, ne...l
putînd un popor de 10 OOO OOO să fie dominat de o minoritate,
ca aceea a poporului unguresc". 59 Credem că la avantajele u-
nirii cu T.ransilvania şi, ulterioir, cu Moldova se vor fi gîn-
dit şi autorii memariului, dar aceste idei nu puteau apărea în:
document, pentru a nu nelinişti curtea vieneză, cu toate că
din textul a.cestuia se vede mereu g.rija autorilor pentru Tran-
si1vania, prezentată, însă, sub interesul curţii imperiale.
Schimbarea politicii austriece în sensul de a ne înghiţi
„bucată cu bucată", exploatall'ea nemiloasă a provinciilor ocu-
pate, .exemplul luat de la Austria de Rusia, care a dus la des-
membrairea Moldovei, 60 a dezamăgit, nu numai pe autorii me-
moriului, ci pe toţi românii. De aceea, ulterior chiar unii is-
torici n-au văzut cu ochi buni această înce.rcare de colaborare
româno-austriacă. Toate acestea nu scad cu nimic din caracte-
rul profund patriotic. antiotoman al memoriului. Autorii lui
doreau să se folosească de vi.ctoriile austriece pentru a scăpa de
suzeranitatea otomană şi de înce·rcarea de a se transforma ţa
ra în paşalîc turcesc. Ei puteau să-şi menţină privilegiile de
clasă şi posesiunille şi sub turci. Să nu uităm că Ilie Ştirbei
era mare vistier, că tatăl lui Ioan Abrami (Dositeu) era mare-
le ban Cornea Brăiloiu şi că spătarul Radu Golescu a fost Ill!·
mit caimacam de Nico'1iae Mavrocordat la numirea lui n"'
domn, pînă la sosirea s a din Moldova, 111 iar, ultericr, mai „<.:-
1
les pe Go~escul peste seamă îl avea ÎIIl dragoste şi ori de ce c;il

vrea ruga domnului, nu-i trecea în deşert rugăciunea. Aşişde
rea domnul cînd vrea să facă vreun lucru măcar cit de mic,
pînă nu-l întreba pe dinsul nu făcea, întru atita î'l iubea". 6"'
De aci reiese clar că nu interesele de clasă sau personale.
le-au determinat acţiunea, căci le aveau asigurate şi sub turci,
ci dorinţa fierbinte de înlăturare a noului regim turco-fana-
riot, proaspăt instalat.
Vom evoca, în continuare, cîteva aspecte ale colaborării
Goleştilor din neamu1 Ştirbei cu gorjenii, mai ales în timpul
evenimentelor de însemnătate epocală din istoria României :
revoluţia d'in 1821, revoluţia de la 1848 şi Unirea Principate-
lor.
Înainte de aceasta, facem precizarea că Goleştii, Gheorghe
şi Constantin au sprijinit şi dezvoltarea învăţămîntului gorjean.
La Tîrgu-Jiu, înaintea revo~uţiei de ::a 1821 eira o şcoală ce a
contriLuit „l1a luminarea şi deşteptarea locuitorilor de peste
Olt, din care au ieşit pandurii patrioţi de sub Caragea şi, la
1821, ai lui Tudor Vladimir.eseu". Venitul acest2i şcoli fiind
micşorat prin cotropiri, fondatorul ei reclama lui AL Şuţu
(1818-1821) înapoierea acestur venituri. Domnu'. şi boi·e•rii săi,
printre caire „pan Gheorghe Golescu vel vornic al oştiri·1or şi
pan Constantin Golescu vel logofăt de Ţara de jos sînt de a-
cord". 63
Unul din elevii Şcolii s·:obod·e obşteşti dinGoleşti, înfiinţa
tă de Constantin Golescu, la 1 mai 1826, a doua şcoa:ă de ni-
vel superior din Ţara Românească şi p1·ima cu caracter mixt,
a fost şi Costachee Stanciovid, G• care va juca un rol de sea-
mă î:n dezvoltarea învăţămîntului din Tkgu-Jiu.
Fiii banului Radu Golescu (Nicolae, Gheorghe şi Constan-
tin), nepoţii lui Nico'.ae Ştirbei din Bălceşti, sînt colaboratori
ai lui Tudor V:adimirescu în revoluţia de la 1821.
Nicolae R. Golescu stă în Bucureşti în tot timpul prezen-
ţei lui Tudor şi chiar după plecarea ac·estuia. Nici el, nici fra..,
ţii lui nu s-emne·ază scrisoarea, din 30 ianuarie 1821, a boieri-
lor către Tudor, în care i se c:ere Vladimiirescu'.ui să se supu-
nă, 65 în schimb, ca şi fratele său, Constantin, S·2mnează, la 23
martie 1821, „Ca.rtea de adeverire ce s~a dat slugeru:ui Tudor"
asiguJ:"ătoare că mişearea e „folositoare şi izbăvitoare şi noro-
dului spre uşurinţă". 66 în plus, se pare că Tudor a primit, J,a
Ciorogîrla, pe „D~nicu Golescu în haină de arnăut", ca delegat
a 77 boieri, inclusiv a cefor din Braşov. Dan Berindei şi Tra-
ian Mutaşcu apreciază ca probabilă aoeastă vizită, d1ar sînt si~
guri că Golescu a înmîn·at înscrisul celor 77 de boieri, „mai tk-
ziu, la Bucureşti". 67
Rdaţiile Goleştilor cu Tudor şi cu oamenii săi a fost
direct. Din multe puncte de vedere se aseamănă cu Tudor din
Vladimirii Gorjului, dar din a1tele se deosebesc. Se aseamănă
în ce priveşte : lupta împotriva regimU:.ui tuTco-f.anariot, do-
412
rinţa de conlucrare şi unire a românilor din diferite provincii,
intenţia de îmbunătăţire a soartei ţăranilor şi nevoia de a se
face eforturi pentru propăşiirea ţăirii în toate domeniHe. Se de-
osebeau, deoarece boierii Goleşti, în sp2ci.al Gheo·rghe şi Cons-
tantin, doreau îndeplinirea acestor deziderate pe calea refor-
melor, în mod paşnk, nu pe cale.a revoluţionară aleasă de Tu-
dor. Relatii:e de colaborare ale lui Tudor au fost mai stirînse
cu Const~ntin Golescu. Ciredem că această cn:.aborar.2 a fost
determinată de faptul împlinit al ridicării poporului sub Tu-
dor, nu de identitatea concepţiilor revoluţionare. Ion Heliade
Rădulescu, mai tînărul său colaborator, îl numea, în 1855, pe
Constantin Golescu, „nobilu:! complice al Vladimirescului". 68
Deşi V.A. Urechia susţinea că boiedi n-au fost înţeleşi, în
pirealabH, cu Tudor, preciza că „se va fi găsit un suflet nobil,
vreun Golescu, ca să simtă ca şi Tudor". 69 Al. D. Xenopol, în-
să, aprecia că „Boierii se împărţise faţă de revoluţia lui Tudor
în două tabere: una cea a partizanilor fanarioţilor, care emi-
grară în Transilvania de teama turcilor. Cealaltă a boierilor
partidei naţionale între care erau Grigore Ghica, viitorul domn,
Scarlat Grădişteanu, Constantin (Dinicu) Golescu şi Dimitrie
Ghica (tatăl lui Ion Ghica) rămăsese în ţară şi sprijinea răs
coala lui Tudor". 70 (s.n. - V.N.). O însemnare contemporană
menţionează numele lui Constantin Golescu, alături de Toma
Brătianu, Ilarion al Argeşului şi Dionisie Lupu ca „propa-
ganţi în Ţara Românească" în favoarea revoluţiei conduse de
Tudor Vladimirescu. 7 '
Colaborarea cu Tudor Vladimirescu e probată de faptul
că boierii, care vroiau să plece din Bucureşti, sînt închişi în
casa lui Constantin Golescu de la Belvedere şi, mai ales, de
desele călătorii care le făcea Golescu din însărcinarea sau, în
orice caz, cu asentimentul lui Tudor, la Văcăreşti, la 28 mar-
tie, la Cîmpina (cu plecarea din Ploieşti), la 7 martie, si iarăşi
la Cîmpina (cu plecarea din Bucuresti), la 2 aprilie. 72 La 24
aprilie 1821, Tudor îi face şi înlesniri personale lui Constan-
tin Golescu, poruncind vătafului plaiului Cîmpinii să dea li-
beră trecere pentru un număr de vite ale fostului mare logo-
făt.
73
Colaborarea cu Tudor Vladimirescu a lui Constantin Go-

lescu mai este susţinută de Elias Regnault 7' şi de Karl Marx,
care-l defineşte pe Golescu : „părtaş la răscoala lui Vladimi-
rescu". 75
Gheo!'R'he Golescu a lăsat o însemnare manuscrisă despre
revoluţia din 1821, publicată, în întregime, de Emil Vîrtosu, 76
care probează, în plus, relaţiile Goleştilor cu Tudor Vladimi-
rescu. Insemnarea se încheie cu credinţa lui Gheorghe Goles-
cu că „o înţelegere cu Tudor Vladimirescu ar fi cu putinţă,
boierii împreună cu poporul să ceară uniţi şi neînfrica·ţi alun-
garea fanarioţilor şi aşezarea domnilor pămînteni". 77
In drumul său de retragere spre nordul Olteniei, Tudor
Vladimirescu s-a oprit cu întreaga sa oaste la Goleşti. El şi-a
instalat comandamentul în foişorul de deasupra porţii de in-
trare, armata în cîmpia din fa-ţa conacului, iar căpitanii trădă
tori, membri ai Eteriei, Dimitrie Macedonschi şi Alexandru
Prodan, în casele lui Constantin Golescu. Aici s-au produs tră
darea lui Tudor, în ziua de 21 mai 1821. 76 Deşi dus la Tîrgo-
vişte şi asaninat în chip mişeleşte, revoluţia lui Tudor a avut.
şi ea ca efect înlăturarea re.~imului turco-fanariot. In acest fel,
şi casa Goleştilor a fost strîns legată, atît de începutul, cit şi
de colaborarea cu gorjenii în realizarea acestui deziderat.
Revoluţia română din 1848-1849, eveniment de însemnă
tate epocală din istoria modernă a României a prilejuit o cola-
borare rodnică între Goleşti şi gorjeni. Dintre Goleşti, un rol
activ l-au jucat, cu această ocazie, copiii lui Constantin (Dini-
cu) Golescu, fraţii Goleşti : Ştefan, Nicolae, Radu şi Alexan-
dru zis Albu, nepotul lor de soră, Constantin Racoviţă, şi co-
piii lui Gheorghe Golescu : Dimitrie, Alexandru zis Neagu sau
Arăpilă şi colonelul Radu G. Golescu. Dintre gorjenii care au
colaborat cu Goleştii distingem pe generalul Gh. Magheru,
cu fiul său, Gheorghe şi nepotul generalului Ion sau Niţă, pre-
cum şi pe Cristian Tell.
Incă din perioada pregătirii revoluţiei, în „Societatea fi-
larmonică", înfiinţată în 1833, ca o continuare a „Societăţii
literare" a lui Constantin Golescu, întîlnim, alături de „cap1-
tanii Ştefan şi Nicolae Golescu", 79 pe gorjenii Cristian Tell şi
Gheorghe -Magheru. ao
La pregătirea revoluţiei, în cadrul „Frăţiei", Goleştii, au
colaborat mai mult cu Cristian Tell, unul din fondatorii a-
cestei societăţi secrete.
Desfăşurarea revoluţiei române de la 1848-1849 şi lup-
ta pentru realizarea •unităţii naţionale au prilejuit o colabo-
raa-e rodnică şi kuotuoiasă ~ntre Golieş1ti şi Gorjeni, dair spa-
ţiul prezentei intervenţii nu ne permite s-o înfăţişăm acum.
La proxima ocazie ne prepunem a o face.
Deocamdată, putem doar concluziona că legăturile Go-
1eştiJor cu Goirjul sînt pcriofu:nde, proveniind din : descendenţa
414
ultimilor Goleşti din Nicolae Ştirbei de la Bălceştii Gorjului,
din existenţa unor proprietăţi ale Goleştilor din Bălceşti şi
Roşia, ceea ce le-a permis o colaborare cu Şerban şi Ioniţă
Magheru şi, mai ales, din colaborarea politică destinată ască
pa ţara de sub jugul turcesc, precum şi din colaborarea la
revoluţia din 1821, la revoluţia română din 1848-1849, la
lupta pentru realizarea unităţii naţionale, în sfîrşit, la for-
marea unui stat modern românesc, unitar democratic şi in-
dependent.
NOTE
1 Golescu, Const. (antin), Insemnare a călători.ei mele făcută în anul 1824,

1825, 1826, Tipărită din nou şi însoţită de o introducere de Nerva Ho-
doş, Buc., 1910, p. IX.
2 Idem, p. XXII.
J Fotino, George, Din vremea renaşterii naţionale a Ţării Romîneşti. Bo-
ierii Goleşti, Buc., 1939, p. 3-4.
4 Marx, K., lnsemnări de spre români, Ed. ac. R.P.R., Buc., 1964, p. 150.
5 Bengescu, Gheorghe, Despre activitatea unor membri ai familiei Go-

lescu în cursul sec. al XIX-lea, Discurs scris dar nerostit de... ales
membru al Academiei Române la 4 iunie 1921. Cu răspuns de N. Iorga,
Buc., Cultura naţională, 1923, p. 37 şi Novac, Vasile şi Grant, N. Geor-
ges, Contribuţii la viaţa şi activitatea lui George Bengescu, membru al
Academiei Române, în Museum. Studii şi comunicări de istorie şi et-
nografie, Goleşti, Argeş, 1978, p. 254.
6 Golescu, Const(antin), op. cit., p. XXV şi XXX. ,
7 Novac, Vasile, Viaţa şi activitatea lui Gheorghe (Iordache) şi Constan-
tin (Dinicu) Golescu, manuscris dact., p. 27-40.
s Bis. Sf. Treime Goleşti, Mineiul lunii iulie, Rîmnic, 1780, f. 3.
9 Arh. St .. Fil. Dolj. Fond Magheru, V /4.
1 0 Idem. ,
11 Idem.
1 2 Idem.
1J Idem.
„ Idem.
15 Idem, V f.31.
16 Idem, V /4.
17 Idem, V f24.
18 Idem.
19 Idem, V /4.
20 Idem, V /31.
21 Idem.
22 Idem.
2J Idem, IV/""-·
2• Idem.
25 Idem, V /19.
26 Idem, V /4.
21 Idem, V /19.
25 Idem, V /24.
29 Idem, IV /1.
30 Idem.
31
Dinu, Constantin, Nicolae Golescu zis „deli-aga" şi familia sa, în Mu-
seum. Studii şi comunicări de istorie şi etnografie. Goleşti - Argeş, 1978,
p. 29-30.
n Popescu, Radu vornicul, Istoriile domnilor 'Ţării Rom'neşti. introducere
şi ediţie critică întocmită de Const. Grecescu, Ed. Ac. R.P.R., Buc., 1963,
p. 223-225.
:l 3 Idem, p. 229
34 Idem, p. 230-231.
35 Id=m, p. 231-232.
36 Idem, p. 233-234.
37 Iorga, :'.'/., Istoria românilor. Reformatorii, voi. VII, Buc., 1938, p. 35.
38 Idem.
37 Popescu, Radu vornicul, op. cit., p. 235.

40 Xenopol, D.A. Istoria Rom. din Dacia Traiană, IX, Iaşi, 1896, p. 27.
41 Istoria României, III, Ed. Ac. R.P.R., Buc., 1964, p. 463.

42 Idem.
4 3 Magazin istoric pentru Dacia, IV, Buc., 1847, p. 181.
44 Idem, p. 180-181.
•5 Idem, p. 182-186.
46 Idem, p. 209.
47 Idem, p. 210.
48 Idem, p. 210-211.
4? Idem, p. 189-193.
50 Idem, p. 194--195.
51 Idem, p. 196.
52 Idem, p. 197-198.
5l Idem, p. 199---203.,
54 Idem, p. 204.
55 Idem, p. 204--207.
56 Iorga, N. op;- cit. p. 49.
57 Istoria României, III,... p. 464.
58 Xenopol, D.A., op. cit., p. 32.,
59 Idem.
60 Idem.
61 Popescu, Radu vornicul, op. cit., p. 248 ..
62 Idem, p. 229.
63 Urechia, V.A., Istoria Românilor, tom XII, Buc., p. 95-97.
6• Ştefulescu, Alexandru, Istoria Tîrgu-Jiului, 1906, p. 183.
65 Urechia, V.A., Istoria Românilor, Revoluţia lui Tudor Vladimirescu
XIII, Buc., 1901, p. 30.
67 Berindei, Dan, Mutaşcu, Traian, Aspecte militare ale răscoalei populare
din 1821, Ed. militară, Buc., 1962, p. 92.
68 Heliade Rădulescu, I., Scrisori din exil, cu note de N.V. Locusteanu, Buc.,
1981, p. 381.
69 Urechia, V.A., op. cit., XIII, p. 30.
10 Xenopol, A.D., Notiţe istorice asupra perioadei de la 1821-1848, culese
din gura d-lui Ion Ghica, fost ambasador al României la Londra, co-
416
municate de A.D. Xenopol în Arhiva, II, Iaşi, 1890-1891, p. 556--557.
71 Popp, Gh., Dinicu Golescu, Ed. tin., Buc., 1968, p. 34.
72 Novac, Vasile, Goleştii în istoria Bucureştilor, în Materiale de istorie şi
muzeografie, IX, editat de Muz. de ist. al munc. Bucureşti, (Buc.), 1972,
p. 218.
13 Virtosu, Emil, 1821. Date şi fapte noi, Ed. Cartea Rom., Buc., 1932, p.
42, 52-74.
7• Regnault, Elias, Istorie politică şi socială a Principatelor Dunărene, tra-
dusă de Ioan Fătu, Tipografia Buciumul Roman, Iaşi, 1856, p. 433.
75 Marx, K., op. cit., p. 150.
76 Vîrto-u, Emil, Iordache Golescu şi întîmplările anului 1821, în Viaţa Ro-
mânească, 1930, nr. 9-10.
11 Idem, p. .263.
78 Istoria României, III, ... p. 898-899.
79 Ghica, Ion, Scrisori către V. Alecsandri, Ed. p. it., Buc., 1967, p. 333.
80 Stan, Apostol, Vlăduţ, Constantin, Gh. Magheru, Ed. şt., Buc., 1969, p. 49 .
..i l 7
ION POPESCU-V()ITEŞTI
~ ION ~A<;;~ANU
In concepţia P.rpfesorull\i Popescu Voiţ~tl (Hl7th-...,..1944)

educaţia reprezintă prefacerea o~ului cop~l ţr'l, oqml păr.P,at
prirţ înzestrarea lui cu acele ca\ită,ţi <Jare definesp persqna,liţ~
ţea. După el, într-a fmqnulă lapi?~Tă, persq.niaMitat.00 în,şe;µn11ă
caracter plus cultură generală: · ·
Atît în 9eea ce priveşt~ caracteru\, cit şi în ceea ce pri-
veşte cultura generală înc~putul n form~az~ „cei şeţpte an{ qe
acasă" ; pe temelţa pusă, aici construi~şte şcoala ca, p a doµa
v~tr~ a educaţiei, şi soc'.etaitea ca medLu so~i,aJ carr-e finiseaz.ă ~n
continuar~ personalitatea iridţvidului. E,ducaţia copilµlui îm:e-
pe în cei şapte ani de acasă, aici dobînde.şte p. anumiţă expe-
rienţă, practi9ă (:}atorită contactului nemijlociţ cu lucrurile,· 011
viaţa socială şi cu activitatea productivă a omull\i ; aici „fa-
mma p!legăteşte ogolI'UJl Şi îl SUip1I1aVeghează Încon1ţi'fl:1µJU, p,vţnd
Cl\ precădere influenţă asupra calităţilor sufleteşti. Şcoala, da-
că vrea să aibă succes în acţiunea ei, se va preocupa, să des-
copere zestrea pe care copilul o aduce din ,;cei ~apţe ani cie
acasă", şi să se sprijine pf' ea pentru construirea unui cara,cţ~r
ferm cit şi pentru formarea unei culturi generale.
„Şcoala însămînţează o~orul şi îi supraveghează încolţirea
în cursul primar ; pliveşte, răsădeşte, altoieşte şi îngrijeşte
buna dezvoltare în cursul mijlociu, iar în Cf'l superior si uni-
versitar îi pregăteşte o rodnicie în cele mai bune condiţiuni.
Şcoala are cu precădere influenţă asupra calităţilor intelec-
tuale".
Societatea, care primeşte în sinul ei pe noii cetăţeni, le
dă ultimul modelaj, oţelindu-le şi desăvîrşindu-le, prin mun-
că, caUtăţile sufleteştii şi initelectu1aJe, Cllasi[icindu.-i şi î-nc~
dinţîndu-le la fiecare însărcinări potrivite culturii cîştigate şi
priceperii manifestate.
Examinînd noţiunea de vatră părintească, în cpncepţia lia-
vantuh1i I. Popesc-q Voiţeşti, putem de~coperi Cl\ W?l,lrinţă ele-
Jl1entele componente : casa părintească şi familia, apoi grupµl
419
de joc şi uliţa copilăriei, satul (oraşul) şi comunitatea săteas
că (orăşenească) în toată complexitatea lor (mediul geografic,
mediul social, cultural-politic, mentalitatea, obiceiurile, tradi-
ţiile, cîntecele şi jocurile, portul şi ocupaţiile locuitorilor etc.).
Din cauza aceasta copiii ţăranilor pînă la vîrsta de şcoală
cunosc perfect de bine întreg vocabularul uzual, cunosc toa-
te păsările, toţi arborii, toate animalele cu care puteau veni
în contact, ei îşi dau seama perfect de tot ce înconjoară şi
asta îi face să fie aşa de vioi, de isteţi şi cu încredere în ei
şi în semenii lor.
Cei şapte ani de acasă acţionează permanent şi multilate-
ral asupna oopi1lllil.ui, 1nsoţindu-l îndeaproape înainte de şooa
lă şi în perioada şcolară de la început pînă la sfîrşit şi chiar
cînd ajunge autonom în cadrul societăţii. „Nu trebuie prea
mult spirit de observaţie şi nici cine ştie ce cunoştinţe spe-
ciale pentru ca să vezi, după vorbă, după ţinută, după felul
cum atacă chestiunile sau dă răspunsurile dacă o persoană oa-
recare are sau nu pe cei şapte ani de acasă. Căci dacă lipsa
unei educaţiuni de mai tîrziu fie generală, fie specială, se mai
poate ascunde prin surogate de natură intelectuală, ca învă
ţarea pe de rost a unor „fraze clişeu" şi spuse la timpul opor-
tun, frumos şi bine; sau prin acte de voinţă, cum ar fi de pil-1
dă impunerea voită a unei anumite atitudini sau a unei anu-
mite ţinute, care dă o deosebită prestanţă, etc. ; lipsa celor
şapte ani de acasă nu se poate ascunde niciodată, căci lipsa
tnfluenţei educative a mamei şi fomiHiei 1n aceşti primi anii ai
copilăriei nu poate fi înlocuită mai tîrziu de nimeni şi prin
nimic.
„Familia, fie din nepricepere, fie din uşurinţa cu care ju-
decă menirea ei educativă, nu şi-a luat niciodată rolul său în
serios, lăsînd în marea majoritate a cazurilor toată sarcina pe
şcoală ... Tot aşa şi societatea găseşte că-i mai uşor să dea vina
pe şcoală, decît pe nepăsarea vinovată cu care se lasă să fie
condusă de către nepricepuţi ridicaţi la dregătorii importan-
te, nu graţie meritelor ori destoiniciei deosebite, ci unor in~
fluenţe cu totul străine de rolul ce li s-a încredinţat".
E drept că nici şcoala n-a putut da întotdeauna rezulta-
tele aşteptate şi aceasta se datoreşte în primul rînd „defecte-
lor inerente situaţiunii noastre cu privire la învăţămînt în ge-
neral şi anume faptului că ne găsim pe acest teren abia tre-
cuţi de peri10ada de începătoll'.i în primă fază de ceroetaire a ce-
lei mai bune căi de urmat şi mai potrivită cu firea noastră".
420
Vţţia qe căpetenie ce se poate aduce însă şcolii este că n-a ob-
servat la ţiţnp că şi familia şi societatea lasă toată sarcina a-
~'Qpra ei, ~a, ~stfel să caute a înlătura de la început relele pro-
ven}te cUn lipsa influenţei acestor factori, suplinindu-i pe cit
posibil pe amîndoi, printr-o activitate care să vizeze deocam-
qată mai rnult o educaţie sănătoasă a tineretului, influenţînd
a.l'itfel direcţ şi asupra familiei şi asupra societăţii, făcîndu-le
ca cel puţin în viitor să devie conştienţi de rolul lor.
In general rolul de căpetenie al învăţămîntului constă în-
~ă în asigurnr.ea unui program cultural-educativ real prin şco
lile de toate categoriile, care însă să s'ltisfacă îndestulător şi
nevoile socţale, prin pregătirea de muncitori harnici, cinstiţi
şi pricepuţi, pentru toate ramurile de activitate de care ţara
are nevoie.
Ca învăţămîntul să-şi poată atinge acest scop trebuie să
aibă bţnie organizate două caitiegorii de şcoli : une~e cu caT1acler
„educativ cultural general'' în care tineretul pe lingă cunoş
tinţele solide de cultură generală, să primească şi o educaţie
aleasă, şi altele cu „caracter de specializare''.
Legătura între şcoala cu car2cter „cultural educativ ge-
neral" şi cele cu „caracter de specializare" trebuie făcută ast-
fel ca să fie iieduse fa minim posib:•l cazuiri11e de ,,gir-ieşiţi în ca-
rieră"; ca să fi.e înlătunate definiitiv, priofes•01ruJ I.P. V1CJ1iteşti
pI"opunie următo31I1el-e două ipri.nri1pii :
- Lărgirea la maximum posibil a surselor de alimenta-
re pentru toate şcolile cu caracter de specializare ;
- Legătura dintre şcolile educativ-culturale r,enerale şi
cele de specializare să fie astfel făcută, încît elevul să nu fie
silit a-şi alege o spedalitate la o vîrstă cînd el nu-şi poate da
seama de înclinările şi a,ptitudini1° sale.
Ţinînd cont de aoeste dot1ă principii, I.P. Voiteşti propu-
ne necesare următoarele modificări cu caracter fundamental,
atît pentru învăţămîntul primar cît şi pentru cel secundar :
I. Pentru cursul primar, la şcolile cu caracter „cultural-
educativ gene~a.J", pe·nitru bt·.nul meTs al aoestora· .air t.r.e--
bui create locuri încăpătoare încît „obligativitatea învăţămîn
tuJui să poată fi efectiv adusă la îndeplinire", dotarea şcolilor
cu material didactic necesar, introducerea în programul cursu-
lui primar a orelor speciale de educaţie precum şi introduce-
rea orelor de noţiuni de gospodărie în ultimul an.
II. Referitor la şcolile cu caracter de specializar~ din me-
dîul :rural, ara.tă nec:esară înfiinţarea „după necesWHile regio-
421
nale a.teliiere de : rotărie, dogfu..ie, ţesăr!Jor-ie, COJooăirie, cismărie,
împletituri etc.", acestea fiind organizate astfel ca ele să se
poată susţine singure. În legătură cu învăţămîntul primar ur-
ban „se vor preda şcoli de meserii inferioare de toate catego-
riile necesare vieţii orăşeneşti şi şcoli profesionale".
Pentru cursul secundar prevedea unificarea cursului se-
cundar- de bază, astfel ca el să servească drept stm"Să de a.ili-
mentare pentru toate şcolile secundare şi superioare cu carac-
ter de specializare. Acest curs secundar inferior va fi de 6 ani,
obligatoriu pentru toţi elevii, unde pe lîngă o cultură genera-
lă integrală solidă se va căpăta şi o educaţie aleasă.
Şcoala va elibera diferenţiat certificate şi diplome tuturor
ce vor absolvi ultimul an, certificate pentru absolvenţii cu „su-
ficient" şi „bine", iar diplome pentru cei cu „foarte bine" şi
cu „distincţie". Atît diplomele cît şi certificatele (afară de li-
ceele unde înscrierea va fi admisă numai pentru absolvenţii
cu diplomă) vor da dreptul să urmeze şcoli secundare cu ca-
racter de specializare : şcoli normale, şcoli de meserii superi-
oare, şcoli comerciale, şcoli de agricultură medie, şcoli sani-
tare etc.
Liceele vor avea numai doi ani de studiu, iar programele
lor vor cuprinde, materia cursului superior de liceu „dezvol-
tată însă în vederea pregătirii tineretului pentru universităţi
sau şcoli tehnice superioare. Liceele clasice (modern, vechi)
şi reale (matematici, fizico-chimice, naturale) vor elibera di-
plome de bacalaureat cu care absolvenţii se vor putea înscrie
la Universităţi, la şcoli tehnice superioare şi la şcoli superioa-
re de specializare, cu caracter universitar (agricultură, silvi-
cultură etc.).
Avantajul principal al şcolii secundare unice este că lăr
gind la maximum sursa de alimentare pentru toate şcolile se-
cundare îl forţează pe elev să-şi aleagă o carieră la o vîrstă
cuprinsă între 16-18 ani, cînd el poate să-şi dea bine seama
de înclinările şi aptitudinile lui, reducînd la minimum cazu-
rile de greşiţi în carieră.
Prin acest curs unic vor dispare diferenţele prea mari de
cultură generală dintre tinerii ieşiţi din diferite şcoli de spe-
cializare şi s-ar stăvili în mod natural afluenţa de tineri îm-
pinşi la Universitate cu sau fără aptitudinile intelectuale ne-
cesare.
Ion Popescu Voiteşti consideră că triajul profesorilor ar
prezenta un interes deosebit, alegînd pentru licee pe cei mai
capabili „cu doctorat în prima linie" care evidenţiindu-se prin
422
lucrări originale de vafoare, ar servi la nevoie, ca sursă de a-
limentare pentru universităţi. Consideră că din puncţ de VE;-
dere economic printr-o astfel de organizare s-a,r obţine r.ezul-
tate mai puţin costisitoare deoarece numărul liceelor rămîne
foarte redus faţă de şcolile unice şi cele de specializare.
Referitor la conducerea şcolii Ion Popescu Voiteşti susţi
nea că trebuie dată numai profesorilor capabili de astfel de în-
sărcinare. Directorul trebuie înainte de toate să cunoască pe
profesori din punct de vedere al calităţilor lor didactice, spre
a putea utiliza pe fiecare cu maximum de folos. El trebuie să
aibă ore la clasă, pentru a cunoaşte elevii, mai puţine însă ;
dar trebuie să supravegheze mersul şcolii nu numai ca disci-
plină, ci efectiv să-şi dea seama şi de felul cum se achită pro-
fesorii de rolul lor cultural şi educativ. Pentru aceasta direc-
torul are nevoie de mult tact şi multă pricepere, spre a nu-şi
atrage ura unora dintre colegi, care dintr-o mîndrie rău în-
ţeleasă se vor simţi jigniţi printr-o astfel de supraveghere.
Ion Popescu Voiteşti s-a distins printr-o activitate crea-
toare în învăţămînt şi în ştiinţă. Mare animator în şcoală şi
în familia geologilor, el a fost şi un mare spirit organizator.
A organizat Institutul de geologie şi paleontologie al Univer-
sităţii din Cluj, a întemeiat la aceeaşi universitate revist::i mu-
zeului geolo.'5ic mineralogic, în scopul răspîndirii ştiinţei româ-
neşti la noi şi peste hotare. Conştient de importanţa şcolii ca
factor de cultură şi de rolul profesorului în viaţa spirituală a
ţării el nu a precupeţit nici un efort oentru îndeplinirea aces-
tor ţeluri.
„De 2ctivitatea de învăţămînt a profesorului Voiteşti vor
mărturisi mereu şi scrierile lui didactice „Elemente de geo-
logie" este cea mai bună şi cea mai completă carte de Peolo-
gie elementară în limba română. „Elemente d"' paleontologie"
partea I nevertebrate a fost ~i este primul îndreptar paleon-
tolo~ic mai complet la noi. Introducere la cursul de i;reologie,
geologia cărbunilor naturali şi geologia zăcămintelor de sare,
sînt lecţii de neîntrecute sinteze asupra celor mai importante
zăcăminte sedimentare, ţinute la şcoala politehnică Timişoara
(1930), iar cursul ele agrogeologie (1933-1934) cuprinde cele
mai clare şi mai luminoase expuneri ale noţiunilor de agro-
geologie".
Pasionat de ştiinţă şi îndrăgostit de şcoală, a stăpînit arta
de a trata cunoştinţele sale clar şi metodic, simplu şi lo.cr,ic, di-
namic şi însufleţit. Lecţiile sale au format marea operă didac-
423
Hcă, gtnd.irea pedagogică întipărită în mintea numeroaselor ge-
neraţii de tineri. Ideile pedagogice ale profesorului Ion Popescu
Voiteşti sînt actuale şi astăzi : educaţie permanentă; politehni-
zarea învăţămîntului pe toate treptele ; învăţărnînt unic - re-
ferire specială la muzeu. T.otodată se încadrează în efortul de
legare a învăţămîntului de cercetare şi producţie, este un pre-
cursor al învăţămîntului actual.
BIBLIOGRAFIE
I. P. VOITEŞTI- Propuneri de reorganizare pentru invăţămintul primar

şisecundar. Institutul de arte grafice „ADEALUL" 1924.
x x x - Revista „Renaşterea Română", Nn I, vol I, nr. 7, pag. 3-11, Iaşi
1918.
I. P. VOITEŞTI - „Cei 7 ani de acasă" - manuscris.
I. P. VOITEŞTI - „Munca o trebuinţă a corpului omenesc" manuscris.
424
UN POET UITAT: SEBASTIAN HORTOPAN
de VTLCEANU VASILE,
VEUCAN EUGEN
Numel.e ]XJeitulµi Sebasit:an Hc1rmop:m este as1tăzi cvasi'1"W-
t·unoscut, deşi mulţi ani de-a rîndul în perioada interbelicii
pute1 fi întîlrniit în pagin.hl.e revisteloir li'tera·re, U'11ele din ele
de prim rang.
Născut în luna iulie 1886 în satul Rugi, judeţul Gorj, .fiind
unul dintre cei nouă fii ai unei familii de oameni harn:ci şi
oneşt'., Sebastian Hortopan nu reuşeşte să înveţe mai ml'lt de
cinci clase prim~re.
Graţie talentului său, propensiunii sale către frumos, seric
versuri care văd lumina tiparului în revistele : „Uriversl'l li-
terar", „Noi pagini literare", „Epoca", „Luceafărul de 11 Bră
ila", „România nouă", „Lumea copiilor".
începuse să scrie de la frageda vîrstă de 15 ani, iar în
1908 trăia satisfacţia de a-şi vedea poeziile tipărite în „Uni-
versul literar". Slujba l-a purtat prin diverse colturi de ţari\,
cum ar fi : Bucureşti, Giurgiu, Turnu-Severin, Craiova, dar
Sebastian Hortopan nu a uitat nici o clipă că s-:i născut P<'
meleaguri gorjene. Astfel,începînd din amil 1910 se dnvedeştc
un colaborator statornic al revistelor care apăreau la T;(.-Jiu :
„Zorile" şi mai apoi „Gorjanul".
În fiecare vară, cînd găse::i un prilej, venea în satul natal
pentru a respira aerul curat al plaiurilor copilăriei, pentru a-şi
revedea părinţii şi prietenii dragi.
Bolnav de aproape doi ani de zile, din cauza viPtii 7buciu-
mate pe care o ducea, îşi simţea sfîrşitul aproape. În luna d"-
cembrie 1933. cu sănătatea zdruncinată se retra.~P în scitul ra-
ta} Rugi, unde trăia încă bătrîna sa mamă, descendentă a fa-
miliei Isvoranu din Baia de Aramă.
Aşteptîndu-şi de l::i o zi la alta trecerea în lumea celor
drepţi, prin ianu2ri<' 1934 (?)' îşi expr:ma tAama cfl nu va mai
apuca p~imăvara şi, într<dev2r, rd-tă cu iv·n~a primilor ghio-
cei se stin.'5ea la o vîrstă care îi dădea tot dreptt•l la vi2ţă :
48 de ani.
in vreo două rînduri, revistele literare îi publică poezii,
anunţînd şi apariţia volumelor : „Paşi tîrzii" şi „Flor! şi flori".
Rămas departe de cenaclurile literare ale vremii, care con-
sacraseră destule mediocrită"ţi, Sebastian Hortopan nu reuşise
să-şi vadă num:-le tipărit pe coperta unui volum.
Semnificative pentru situc.ţia precară în care s-a aflat po-
etul ni se par ·Şi pseudonimele cu care a semn<: t unele d:n pu-
ezii : B. Hoin.<.II'lu, Hortienis'.'3 Rugi:.
Am avut plăcuta surpriză de a intra în posesia unui ca-
iet în care se află decupate poeziile cu minuţioase trimiteri fă
cute de însuşi poetul, din revistele citate mai sus.
Aducem, pe această cale, mulţumiri nepotului său Horto-
p:m Vasile Mircea, care a păstrat caietul cu pietate.
O bună parte a creaţiei lui Sebastian Hortopa'1 se înscrie
pe linia ·tradiţionalistă, poetul evocînd cu nostalgie meleaguri-
le ne tale, regretînd în chip mişcător dezrădăcinarea de „Sfîn-
tul paradis cu dealuri şi vîlcele", metaforă sugestivă pentru
satul în care a văzut lumina zilei. Aflat la Iaşi în t"mpul pr: -
mului război mondial, şi confruntat în orice clipă cu moarte<i
ar dori, ca trupul să-şi 1:1:ăsească odihna în locurile pe c:irC" li'
părăsise :
„De voi primi-n curînd al morţii bine,

Amici ! nu mă lăsaţi pe mîini străine
Ci-n satul meu mă duceţi să mă-ngroape"
(Satul meu)
Pe aceeaşi traiectorie se' înscrie şi poezia Gazel în care
eroul liric „flămînd de soare şi de pace" tînjeşte după clipe
de răgaz la umbra odihnitoare a unui nuc. Legătura poetului
cu pla!urile natale transpare şi prin poeziile : Vt1lceaua, Ci-
mitir:ul satului şi Su<> la nucul din grădină. Copil fiind, pe-
regrina cu ceilalţi prin poieniţele satului Rugi, Hotoboaca şi
Iordant. Obsedantă este imaginea bătrînului nuc din r;rădina
părintească, unde i-a fost dat să trăiască mira.iul copilăriei.
Revenirea în locurile natale îi umple sufletul de regrete, a-
mintind de draga dezrădăcinării.
Dialogul poetului cu elementele naturii relevă regretul
acestora pentru revenirea tardivă în sînul lor :
„Şi fagul iar a fremătat
Vâlceaua lung a suspinat :
Vii prea tîrziu şi ce păcat'"
(Vălceaua)
426
Altă dată, cimitirul satului ţi răscoleşte amin.tiri legate de
cei care s-au stins la o vîrstă fragedă, între aceştţa I}l,lmărîn
d4'-se şi doi dintre ţraţii poetulu,i : ,.SoHa" lor nesp1,1S de efe-
meră îl predispune la m.ec!,itaţie:
„O ! prea e scurtă-n viaţă bucuria

Să pe gîndim la cei ce-au respirat
Un aer ca şi noi... şi-al} c\lvîntat
Pin' ce-ntr-o zi li s;-au sfîrşit solia ... "
(Cimitirul satului)
Era fi~sc ca un poet legat prin toate fibrele fiinţei sale
de vatra părintească, de ceea ce francezii numesc atît de ex-
presiv „la petite patrie" să cînte în versuri de un rar patetism
eroii gorjeni. In poezia „Din Carpaţi" regăsim chipul revolu-
ţionarului de la 1821, originar din Vladimirii Gorjului, Tudor
Vladimirescu. Cuvintele rostite de glasul tunător al viteazului
pandur sţnt un impald l~ 19pt~ pentr9 liţJ~rtaţe s()cial~ şi na-
ţională:
„ - P~nduri ! destul băurăm crunt amarul
Şi dacă mai r~bdăm mereu povara
Ruşinea şi blestemul şi ocara
Pe capul nostru cadă ... "
O altă mîndrie a Gorjului este Cătălina, eroina de la Jiu,l
copila neînfricată din,
popor, care s„a jertfit pentru „sfinţirea
p.ămîntului" şi întregirea neamului'. Ca şi Tudor, ea va dăinui
veşnic în memorie :
„Avîntul tău
sublim încreweneşte
In piatra dură-a
jertfelor Române ;
Cu alţi eroi din cronice bătrîne
In veci de veci şi numele-ţi trăie~te."
Imaginea luptelor de la Jiu şi Mărăşeşti i-a -rămas poetu-
lui neştearsă în amintire. Jertfele românilor, sîngele curs „cit
o mare" nu au fost zadarnice, ele contribuind la înfăptuirea
visului de veacuri al poporului nostru, unirea :
„La Jiu, la Jiu, la Mărăşeşti - el (eroul n.n.)
fără teamă
Cînd ţara i-a cerut, a dat ca vamă

Picior şi braţ ... şi i:;ipge ciţ o mare ...
Ca stîncă de granit, el, stăvilarµ!
!nfăptuincJ. o ~Olll~\e Mare I"
(Eroului)
Se remarcă preferinţa poetului pentru folosirea singularului
în loc de plural.
Procedeul cunoscut în stilistică sub denumirea de sinec-
docă dobîndeşte virtuţi expresive nebătuite, care ne duc cu
gîndul la eroii anonimi ce s-au jertfit pentru întregirea nea-
mului. în versurile deloc festiviste, înalţă un imn de slavă
martirilor „pămîntului sfînt transilvănean", Horia, Cloşca şi
Crişan. Poetul invocă şi numele lui Avram Iancu, „iubitul
Carpaţilor Crai", ca un simbol al· reînvierii visului de liber-
tate. Asemenea lui G. Coşbuc, în Mortul de la Putna, Sebas-
tian Hortopan consideră că toţi aceşti eroi ai neamului
„ ... încă nu-s morţi ci-n morminte
Aşteaptă răsplata grozavă
Cînd iarăşi de zgomot de flinte
Incepe-vor munţii să cin te".
Vizionar, el întrezăreşte momentul cînd „sora răpită" se
va uni cu ţara de dincoace de Carpaţi, munţi care au despărţit
doar în mod convenţional ţările surori (Carpaţii).
Acelaşi vizionarism ne întîmpină şi în poezia Din noap-
tea veacului de sînge. Pămîntului românesc, rîvnit secole de-a
rîndul de duşmani i se prefigurează un viitor luminos, tute-
lat de zeiţa libertăţii :
„Tu, ţara mea, sărmană ţară, pămînt cu sînge
plămădit
Prădată-ai fost şi-ai fost călcată din nou şi iar
ai suferit ...
Sus fruntea
Infruntînd furtuna copiii tăi nu vor mai plînge
Se naşte ziua libertăţii, din noaptea veacului de
sînge".
Înnoirile survenite în poezia primelor decenii ale seco-
lului nostru îşi vor lăsa amprenta şi asupra unei însemnate
părţi din creaţia lui Sebastian Hortopan.
Motivul toamnei revine obsedant într-un ciclu de versuri
intitulat Cîntece. Anotimpul generează în sufletul poetului o
stare deprimantă ;caracteristică monotoniei şi spleenului poe-
ziei simboliste :
„Foi îngălbenite
De pe ram desprinse
Şi-aruncate-n cale-mi
De al toamnei vînt
428
Visuri dragi de-o clipă
In neant împinse,
Cu durere-adîncă
Vă privesc înfrînt".
(Cîntec)
Apropiat prin structură simbolismului francez, preferin-
ţele lui Sebastian Hortopan se îndreaptă spre Paul Verlaine.
MuzLca1i1taitea ve11suirHo[' esite nota distinctivă a poez1iei Verlai-
neană, aminitind de Chanson de l-automne a poetUilui :
„A toamnei triste
Şi pesimiste
Doine de jale
- Frunza ce moare,
Tîngui toare,
Căzînd pe cale -."
Natura e copleşită, odată cu venirea toamnei, de o apă-

sătoare tristeţe :
„E jale-n natură,
E rece şi bură
Şi visele verii
Ce repezi trecură."
(S-au dus rîndunelele).
Motivul solitudinii, care îl cultivă cu precădere G. Baco-
via, apare în poezia Pastel trist. Plînsul naturii parcă ajunge
prin intermediul unor vase comunicante în sufletul poetului.
Asistăm, de asemenea, la o împletire armonioasă a toamnei
naturii cu tema socială :
„Solitar privesc... Afară,
Pomii ramurile-şi frîng,
Şi în jalea lor amară,
Zbuciumaţi aud cum plîng ( ... )
Plîng speranţele trudite,
Plîng şi dorurile mele,
Iar, pe strade părăsite
Plîng copiii soartei rele ... "
Pentru a sugera imaginea unei totale dezolări, a unui tă
rîm deteriorat de jale, poetul foloseşte, obţinînd efecte deose-
bite, anafora.
Oraşul devine sufocant şi de aceea, sufletul poeţiilui înse-
tat de viaţă îşi găseşte un refugiu în sinul n&turii. Ecourile e:,i::,..
presionismului sînt uşor vizibile în poezia Veniţi la ţară:
„O, exilaţii la oraşe cu orizonturi mici şi reci
Ce suferiţi ascunse boale nevindecate veci de
veci
Veniţi natura vă îmbie pe toţi la sinul ei divin
Să lecuiască al vostru suflet străin şi de otravă
plin".
Poetul îşi îndeamnă prietenii să vină în lumea satului, pli-
nă de o „linişte înălţătoare", veritabil „templu al păcii", unde
pot auzi cîntecul odihnitor al doinei străbune.
Peisajul rustic îl îndeamnă pe poet să uite oraşele înro-
bite, un fel de temniţe, de „Cetăţi cu porţi de fier".
Indemnul la viaţă revine, a.semenea unui laitmotiv în fi-
nalul poeziei Scrisoare : „Mergi-nainte, mergi spre viaţă, (n.n.)
spre iluzii, spre visare".
In cadrul poeziei erotice, destul de bogat reprezentată,
revine motivul iubirii pierdute : Castanii, Soseşte toamna, F,
moartă iubirea, Tîrziu, etc. T'1'2Cetrea .anilor îi acoent.uează po·-
etului sentimentul că dragostea apune, se îndreaptă inevita-
bil spre crepuscul. Una din cauzele care generează stingerea
iubirii o constituie despărţirea :
„Cu focul durerii, în suflet, te las
Şi-n lume departe mă duc
Iubito, de-acuma, îţi zic : bun rămas !".
Zadarnic încearcă acum să reînvie clipele fericite din ti-
nereţe:
„Te căutam
în calea vieţii
Să-mi mai zimbeşti, senină stea,
Ca-n clipa dulce-a tinereţii
Ce-atît de mult ne fermeca.
Timpul personificat îi şopteşte poetului cu ironie senten-
ţioasă :
„E toamnă... flori murira
E moartă acum iubirea ta".
(E moartă iubirea).
Asemenea lui Al. Macedonski, S. Hortopan cultivă, dintre
poeziile cu formă fixă, cu precădere rondelul : Rondelul lu-
nii, Rondelul vîntului, Rondelul izvoarelor, Rondelul voluptă
ţii, Rondelul fetelor de ţară, Rondelul morţii, etc. In spiritul
430
creaţiilor romantice, cadrul nocturn, aflat sub Zodia Selenei,
exaltă imaginaţia poetului :
„Regina nopţilor, o, lună
Sub raza ta eu am visat,
Cînd blindă coborai pe sat
Iar inima-mi zvîcnea nebună".
( Rondel ul lunii)
Scrisorile devin prilej de declanşare a nostalgiei poetului
după visurile risipite. Cu fiecare scrisoare reaşezată „în plicul
ros de vreme", poetului i se pare că s-a năruit un vis. (Ron-
delul scrisorilor).
Chemarea spre poezie este tot atît de irezistibilă ca şi a-
tracţia
vulturului semeţ spre ameţitoarele înălţimi. ( Rondelul
vulturului).
Spre înălţimi îl proiectează pe om şi cugetarea. Graţie ei,
omul sporeşte în dimensiuni, îşi croieşte cărări spre zările în-
depărtate şi tainice :
„Precum comori adună marea
Ce strălucesc în înserare ;
Cit e de mic, îl face mare
Pe om, eternă... cugetare"
( Rondelul cugetării)
Înţelepciunea nu-şi
are izvorul numai în lumea cărţilor,
ci se dobîndeşte printr-o trăire plenară a vieţii :
„Nu vei găsi înţelepciune
In vrafuri multe şi în cărţi,
Oricît de-ai strădui să-nveţi
Ingrata ştiinţelor minune".
( Rondelul înţelepciunii)
Elogiul purităţii şi al frumuseţii fetelor din sat, „nebă-
nuite cosînzene" apare în ( Rondelul fetelor de la tară):
„Voi ce ne depănaţi alene
Povestea sfîntă legendară
În doinele din orice sară
Din munţi... pe maluri dunărene ...
Neprihănite cosînzene".
Numeroase sînt creaţiile pe care Sebastian Hortopan le
dedică lumii copiilor. Se pare că puţinele clipe de fericire pe
care le-a avut poetul, le-a trăit în anii copilăriei. Ajuns la
vîrsta maturităţii, se întoarce cu multă duioşie spre lumea
. plină de miracole a copilăriei :
„S-abate gîndul meu ca-ntr-o grădină
Cu paseri ciripind de roade plină
Şi iar mă fură-o clipă fericirea".
(Spre lumea copiilor)
În universul mărunt, descoperă corespondenţe cu lumea
copiilor, năzuinţa acestora de a imita zborul avîntat al flutu-
raşului zglobiu :
„De ce nu sînt şi eu un flutur

Să zbor, spre cerul azuriu
Şi-apoi aripele să-mi scutur
Pe-o floare-n luciul argintiu ?"
(Copilul, mama şi fluturul)
Reînvierea naturii, odată cu sosirea primăverii, stîrneşte
entuziasmul şi bucuria copiilor :
„Tresaltă sufletul şi cîntă
În zborul vieţii, fericit,
Copiii zburdă pe afară
Şi-aleargă veseli, strigă iară :
Au venit berzele, - au venit!"
(Au venit berzele)
Altă dată, poetul se îndreaptă
cu candoare spre copiii or-
fani, lipsiţi de „povaţa dulce părintească". În finalul poeziPi,
adresează tuturor un apel patetic din care emană dorinţa de
a le da un sprijin :
„O, nu-i lăsaţi fără nădejde
Ci daţi-le un ajutor
Voi cărora soarele vieţii
Vă rîde, fără nici un nor".
(Orfanii)
Nu lipseştenici intenţia de a sădi în sufletul copiilor ne-
ţărmurita iubire de patrie. Drapelul devine un simbol al mîn-
dri~i şi al cinstei neamului, un imbold la lupta împotriva duş..;
manilor ce vor să ne calce pămîntul strămoşesc. (Drapelul).
Din dorinţa de a transmite copiilor percepte morale, Se-
bastian Hortopan cultivă şi fabula : Gunoiul de cîmp şi gu-
noiul de maidan, Corpul şi cioara, Iepurii şi copilul, Vulpea
şi şarpele,
Lampa cu gaz şi becul electric etc.
432
Boala accentuată odată cu trecerea anilor îl face pe poet
să mediteze asupra misterului morţii. Ideea identităţii oame-
nilor în faţa morţii apare expusă limpede în Rondelul morţii:
„Nici piramida, nici mumia,
Război nu vor putea să-:i poarte
Nici miliarde de cohorte
Şi regi... nu-i vor clinti domnia,
Că-i soră cu nimicnicia !. .. "
Creaţiile lui Sebastian Hortopan, chiar dacă nu ating per-

j ecţiunea, cuprind suficiente elemente care să ne dea dreptul
s-o situăm în sfera poeziei adevărate.
Considerăm că ne facem o datorie de onoare dînd la ivea-
lă parţial gîndurile întruchipate în imagini ale unuia dintre
fiii Gorjului.
Reflexiile lui Sebastian Hortopan din poezia Versurile
mele au avut parcă o valoare premonitorie :
„Crescute-n umbrele tristeţii,
Pe un timp vijelios şi greu,
Flori rupte din tulpina vieţii,
Flori ale sufletului meu.
Rondeluri dragi, sonete-uşoare
Şi cîntece, ecouri moarte,
Zburaţi, zburaţi spre sfîntul soare ...
Iar dacă dat va fost de soarte
Spre-a vă-ngropa în timp uitarea,
Muriţi, muriţi păreri de rău :
Din zbuciumul ce-l plînge marea
O notă doar voi fi şi eu".
Noi am încercat să dezicem oarecum cele afirmate de po-
et,să scoatem un nume din negura uitării.
Sperăm să se găsească cineva să editeze într-un volum
strădania de-o v1aţă a poetului.
' Data morţil poetului este incertă, oricum poetul n,u a supravieţu~t anu-
lui 1935.
433
POEZIA LUI .DANIEL TURCEA
de Z. CARLUGEA
Aparţinind deceniului care ne precede, Daniel Turcea (n.

22 iulie 1945, Tg.-Jiu - 28 martie 1979, Bucureşti) este auto-
rul unei mitologii lirice inconfundabile. Figura poeziei sale es-
te circumscrisă cînd unui exotism estetizant, vehiculînd temele
ideaţiei, cînd unui apolinism imnic, oracular, alături de o mis-
tică transparentă a ideii de eliberare. Entropia (1970) şi Epifa-
nia (1978), precum şi alte versuri rămase în manuscris şi date,
acum, parţial la iveală sub titlul „Poeme de dragoste" (în pres-
tigioasa colecţie „Hiperion" a Editurii Cartea Românească,
1982); constituie tot ceea ce a scris în trecerea sa atît de meteo-
rică prin această lume.Graba cu care i se reeditează opera răs-
punde unor cerinţe unanime, iar acest act de recuperare inte-
grală e un reflex al bunei convingeri de a-l şti şi de a-l simţi
în avangarda poeziei.
Daniel Turcea nu face parte din familia tinerilor furioşi,
prea legaţi de biografic şi contingent, el este mai degrabă un
obstinat în rigorile euclidiene ale poeziei, ducînd lirismul în
hieroglifa unui purism ontic, epifanie. Nu numai asianismul, în
volute barochiste şi rococo, este propriu poeziei sale, ba chiar
un europeism încărcat la extrem, în care metafora culturală du-
ce o existenţă ancilară faţă de ideea poetică, de starea interioa-
ră aacesteia, într-o eufonie stranie şi abia perceptibilă :
„curgea o Europă în muzică / ploua / în Euclid grădină sub ste-
le mari de crin / se depărtase ceata lui sir Gargantua ... / se ru-
:şina delfina sub stîlpii în grimasă / desigur Dona Alba e n-ai
să crezi, Toboso / ş-acum poeţii mauri se-aruncă-n tauri roşii V
sub cer de har, naramzii / / şi cîmpuri de lalele, la Arles şi sta-
fii / Atenieni pe Sena. Se dărîmase Tyr / şi matematici sacre
se logodeau garoafe / La Giacometti Grecul lingă Guadalqivir /
434
Ne aduna Spinoza, pe Dumnezeu cu metru / varegi plecau, la-
tinii ruseşte-n sfîntul Petru / cu vodci şi balalaice în locu-le şi
baltici fi la veacul matematic flamand sfîrşit elin // (cursese o
Europă în marmură pe cruce) / eram în Spaţiul Bach flo /ma-
tematici Bosch" - poem invitînd la „raiurile cheflii" şi sfîr-
şind apoftegmatic, sub obsesia unei coerciţii mecaniciste :
„n-am ieşit dinlăuntrul Maşinii / de-atîta plăcere Maşina ne
crede".
Memoria încărcată a poetului percepe lumea ca o dispune-
re aleatorie de obiecte, de o dezordine frapantă, dincolo de li-
mite cronologice, care la prima vedere nu comutează nici un
simbol sau sens. Dominată, astfel, de spiritul acestei entropii
estetice, existenţa, se înţelege, e de la sine încifrată, enigmati-
că, hermetică. Aceasta e ceea ce poetul numeşte Tara Sin, un
relief de miresme orientale, în care ninge cu hieroglife şi ideo-
grame, „topind evantaie şi multe camelii". Dar în acest regis-
tru criptografic multicolor, care pune alături date ale culturii
şi spiritualităţii europene (îndeosebi eli"neşti) cu identităţi su-
gestl.ve de Etrem Orient (pagode, samurai), toate într-un decor
statuar de sclipiri asiatice, harul poetic e de natură să confere
simboluri şi sensuri infinite acestei dezordini aparente. Tam
Sin (despre Tao, despre Te) e metafora Marelui Tot, a Unităţii
cosmice şi, pentru a-i revela identitatea imuabilă, poetul re-
curge la citate din înţelepciunea lui Lao Ţe (Tao stă singur şi
nu cunoaşb"' schimb3rea". „Umblă-n cerc şi nu cunoaşte nesi-
guranţa", „Poţi să-l închipui cu mama lumii" etc.) şi leagă ast-
fel date ale vechii spiritualităţi chineze cu credinţa, de peste
Mimalaya, în Nirvana ! Alteori fantezia evocă o ideatică gră
dină japoneză şi silueta Fugyiamei pierdută în ceţuri (Prin gră
dina .iaponeză).
Inserţie plenară de har divinatoriu, poezia intră în verti-
jul acelei muzici a ideii, de o alienată ideaţie. Entropia sugerea'"
ză tocmai acest spaţiu aglomerat de obiecte (a căror dispunere
în context scapă logicii obişnuite), spaţiu luat în primire cu o
infinită fervoare nominalistă. Ca un magnet puternic, harul po-
etului trece pe sub această pilitură nominală, de bazar oriental,
şi dispune întreaga materie după liniile de forţă ale unei filo-
sofii, în care se adună metafore şi simboluri de pretutindeni,
îndeosebi elineşti.
A fok11s.i cuvinte pentru a reve1a la acţiunea Marrielui P'l'in-
cipiu este inoperant : „înseamnă a nu vorbi despre El, ci des-
pre contrariul lui / cuvintele sunt văi sunt circuri sunt zaruri".
Cuvintele nu pot tălmăci o realitate în sine. Principiul distri-
43~
bute obiectele lumii după semnul proporţiei („ded al muzicil. J
din antiichi1taitea aerului"), lumea e percepută ca o geometlI'ie
simbolică de figuri euclidiene : „segmente şi trapeze, conuri şi
plane de aer". 1n sîngele ei mineral „respiră şi doarme un
prinţ" (Linia dreaptă). Este celebrată Împărăţia Eternă a Spa-
ţiului pe care o intuise Platon („atît de par / încît nu e locuit.
Obiecte de gol, absenţă / Ireal, dintr-o voinţă _a punţii dansînd
la nesfîrşit" - Şansa inefabilă a renaşterii florentine, I). Da-
niel Turcea întemeiază o geometrie a spaţiului, a cărui simul-
taneitate absoarbe ideea de timp. O lume ideală, în care să fie
abolită teroarea timpului şi spaţiului („cînd timpul aglomerea-
ză / aglomerează spaţii şi spaţiile sugrumă ... "), pare a fi ţinta
reveriilor poetice. Tot ceea ce este reversibil terorizează, de a-
ceea lumea invocată e una a sublimului nereeditabil, o lume a
perfecţiunii în gra·ţia ei statuară, de inoxidabile poleiri orienta-
le. Poetul are viziunea unui peisaj cosmic, cutreierat de o ploa-
iee de „alge solare". Sub acest spectru cosmic rarefiat, spiritul·
tinde să ordoneze galaxia şi să reinstaureze eterna muzică a
sferelor abia perceptibilă. Este gestul suprem, dincolo de u
transcendenţă de nunaţă cosmică, pe care îl face poezia lui Da-
niel Turcea, atît de angajată în programul ei de sublimări idea-
tice : „era latura 7 un ax o polară / între sudic vanadiu şi Îni
tîlnirea solară (... ) / ierarhii de static avînd vraja luminii" / o
viaţă hipnotică şi hipnotizînd / ca astfel obiecte să se apropie:/.
prăbuşiri colosale de culoare-n culoare / ordonînd galaxia per-
mutînd-o compun / din halucinante mişcări mişcări ce apun /
în largi hetaire invazii de ionii / o muzică încă nebătuită / pe
care nici lucrurile ce o au n-o aud / ieşind la iveală din spumă
şi nud" (Dezastre, I).
Pe „Puntea Nesfîrşită" trec ciclurile vieţii şi ale morţii, noi
sîntem „pelerini / spre carbon / spre cenuşa, cămaşa cenuşii /
ca dovadă c-a ars Dumnezeu". Revine obsesiv imaginea cubu-
lui: „cuburi locuite locuind în cuburi" (Ibidem). Cuburile nasc
la infinit unele din altele, mişcarea lor e joc stereotip, iar jo-
cul („care are ca şi apa legi proprii") raţiunea universului de a
fi în echilibru. Iată în Hypnoza metafora vieţii surprinsă atît de
sugestiv : „jocul / jocul cu cuburile / Dumnezeule, de unde în-
cepusem / nu ştiu / vasul e Verde, marinarii Albaştri / şi-n
calea maşinilor e Indigo // sînt ani mulţi, prea mulţi, rococo"
(s.n.). Sau o decantare mai apăsată pe aceeaşi temă, de o eufo-,
nie intrinsecă : „jocul lumilor e simplu / poţi să-l afli, poţi să-l
crezi / numai Cale, numai Cale / şi voi zice / ireale/ toate /
fiindcă-s nefireşti" (xxx). Viziunea existenţială a jocului de cu-
436
buri dezvoltă lanţul mitogramelor de preferinţă euclidiene.
Realitatea - „darul nostru şi al aerului" - tot cee ce există
se află sub tecr'o1a1rea şi captiviiiaJtea sipi1rilbu1lu1i geometiriic. Lumea
e o sumă de forme şi figuri, totul se întîmplă sub regimul for-
mei, adică sub spiritul geometriei : „toate plutiră cîte se-ntîm-
plară ş-or să se-ntîmple-n neclintit deşert // Un Euclid deasu-
pra Ţării Yemen / Cu fost de geometrii a tot exacte ... ", Forme-
le, oam,enii, rodiile „poa;rtă măce1ur.i", nu sînt veşnice, veşnic
e numai spiritul geometric al Sinelui, care duce numerele şi
seriile mai departe, cu aceeaşi rigoare şi supleţe. Geometriile
au muchii de mătase, fiind supuse unor „lungi măceluri - dan-
suri în ireal serai". Poezia ia forma unor ideograme şi mito-
grame de factură rococo în hermetismul ei ideatic : „Cu geo-
metria lină a Statului Mohab / Dezvăluită-n iulii prin însuşi
cubul Ab / Dul / Moscheea casei El Irhal" // e-atîta credeţi,
vă conjur, rigoare / în jocul geometric dar nociv / de simplu şi
de suplu şi tradus / prin nacele plutind peste nacele l plutind
în sine către sine în // Există doar ceea ce nu există / Dar nu
se poate, credeţi, afirma / Un Euclid e-n aer peste Yemen /
şi-n geomeibrii cu muchii de mătase / In2xfr;tentie, tot, se-va-n-.!
tîmpla (...} / şi nu există decît ce există / Dar nu se poate, cre-
deţi, firma ... " (Abdul sau elogiul lui Parmenide, III).
Rigoarea spiritului poetic din Entropia tinde spre conceptu-
alizare, poetul trage cu ochiul spre apolinismul filosofiei eline,
făcînd joncţiunea cu speculativ-ideatice concepte asianice : „Or-
ganizaţia Secretă a Ideii I conspiră-n Galaxie, domnii mei li
căci altfel, ca-n Timaios, I nu ar mai fi egale / secundele arith-
mos ideon / şi-n transe şanse s-ar deschide / şi cum am ninge.
în Nirvane / prin punctele apeyron" (Secundele).. A exista e
un Miracol, ne spune poetul, care se manifestă cu „fast" şi „so-
lemnitate", menite a atenua complexele coerciţiei în concret şi
a transcede spiritul spre pacea şi armonia Ideii (Miracol). Fie-
care obiect al lumii reificate este „o magică formulă", totul „s-a
întîmplat într-o hieroglifă". Atunci are loc o ruptură în cerc,
o dislocare de cuburi, o intruziunP în poezie a unor fiinţe gro-
teşti şi agresive care exercită teroarea mor-ţii. Marea Insectă
sau dulăul acelei Organizaţii Secrete a Ideii „roade geometria
de carnea unei drepte". În „repetata vale" a plîngerii „se aud
fălci şi mandibule". Poezia sugere2ză astfel că unica absolvire
o constituie şanşa spiritului, adevărata „ren::iştere florentină",
adică eternă. O salamandră cu memorie feroce, o caracatiţă, un
Cameleon neîmblînzit, o sepie completează bestiariul poetic al
437
„Entropiei", dezvoltînd o filosofie a spaimei, m maniera unei
obsesii şi angoase teribile, punînd sub această emblemă spiri-
tul poeziei, care încearcă efortul suprem de a se sustrage ori-
cărei terori, oricărei coerciţii sau determinări, prin oficiere im-
nică, oraculară. Uneori poezia se opreşte la o împăcare de sine,
capabilă să-l elibereze de tot felul de insecurită-ţi, complexe,
ang01ase.
Concepţia filosofică a poeziei lui Daniel Turcea poate fi,
acum, rezumată în cîteva propoziţii fundamentale. Lumea e o
aglomerare de obiecte, o dispunere entropică. Intervenţia crea-
toare a artistului dă un sens şi un înţeles acestei entropii. Exis-
tenţa cosmică e un joc de cuburi. Marea Insectă (spiritul male-
fic) produce dislocarea acestora. Sînt evocate imaginile statua-
rului („ierarhii de static"), dar marea şansă a absolvirii e în
spirit. Poetul, fire crispată, dorind să iasă de sub teroarea de-
terminărilor şi coerciţiilor de tot felul, tinde spre simbolurile
transcendenţei („cu îngeri matematici serafice caleşti"). Trupul
şi sufletul se mistuie reciproc, cu gravitatea unui mit de luci-
dităţi extreme : „părăsiţi-vă trupul. El arde şi digeră sufletul/
părăsiţi-vă sufletul. EI arde şi mistuie trupul / în fiecare din
noi sunt Aceste 2 fiinţe făiră mp". (Mitul oglinzii). To.t ce exis-
tă se supune „dezastrelor" şi „măcelurilor". Poetul trece peste
condiţia existenţei ca atare cu acele „fasturi" şi „~olemnităţi",
menite a obnubila şi a atenua gravitatea morţii.
Un lirism de rigori algebro-geometrice încearcă să ia în
primire etarea entropică a acestui spaţiu poetic (o geografie ma-
gică a ŢăT'ii S:n, a ŢărU Yemen, a Cîmpi•ei Grndek etc.). Aceas-
tă mitologie îşi ancorează conceptele într-un Orient atemporal,
de luciri barochiste şi rococo, punînd în decantare sarabanda
obiectelor multicolore şi a transfigurărilor onirice, adică acele
clinchete de hipnoză orientală. Textele sînt, în transcrierea a-
cestui hermentism rococo, documenrte ale unui idiom poetic a-
parte, născătoir de mitolo~ie şi deci de înaltă Poeziie.
Cîteva cuvinte şi despre spiritul speculativ-matematic al
poetului, care pune funcţia algebrică şi figura geometrică să
interpreteze/metaforizeze/simbolizeze, şi poezia cl~vine atunci o
ecuaţie interpretabilă. Motoul la Splendorile Cameleonului e o
funcţie algebrică (poetul îşi declară undeva o vocaţie „de alge-
bru", vis-a-vis de ce.a „de mogul"), alteori elemente de tecrria
numerelor sînt puse pe rol poetic. Cele două motouri care des-
438
chid volumul sînt destul de edificatoare. Unul din Bhagavad
Gita evocă străvechea credinţă indkă a matempsihozei, iar al-
tul reproduce însăşi formula entropiei de Boltzmann : H =
K.In.W. O s·imb:oză.intelI'esaintă înitil"e poetica m:itlllluii şi rigoocea
geometriei, semn heraldic al Entropiei lui Daniel Turcea.
Cu Epifania (1978) mitologia poetică suferă unele restruc-
turări evidente, scuturîndu-se de orice semne de cultură (care
nici în „Entropia" nu erau autarice) şi convertind conceptele
într-o stare de ideaţie aproape mistică. Domeniul „Entropiei"
era, în linii mari, un Orient cromatic atemporal, în care predo-
minau conotaţiile nominale (denominaţiile). Daniel Turcea scoa-
te poezia de sub tirania barocului şi rococoului (bazar oriental
de fast sdi:pi1tolI') în ca.re ideiJe şi oonceiptele se miiş:cau cu oa-
recare greutate, făcînd de astă dată concesii verbului. Concep-
tele sînt diluate cu grijă în fluiditatea lirismului, pretutindeni
reţin şi discret, lăsînd să se întrevadă o mare luciditate într-un
mit crepuscular. Spiritul poetului se îndreaptă spre mitul bi-
blic, descoperind acolo conceptele de bază ale noii sale viziuni
poetice (Logosul, Taina, Avataru]. Iubirea, înţelepciunea, Bu-
11ătatea, Blîndeţea„.).
Geometria sau căutarea drumului, subintitulată „eseu", re-
ia imaginea geometrică a spaţiului cosmic din „Entropia" în-
cr-o mai articulată teoretizare (convingere) poetică. O astfel de
poezie devine ontologie speculativă şi în aceeaşi măsură cosmo-
gonie poetică. Imaginarul plonjează pînă la „erele" Universu-
lui imemorial, celebrînd impulsul iniţial (primum movens), su-
rupairea punctului {„căde.re1a simul1t.a.nă .a 1-miveri~a.ilui / în punct
şi a prnn:ctulu;i I în univers"). P1-·ni:::tul r.eglează echHibm1l gene-
ral, fiind întrepătrunderea tuturor formelor. Obsesie a crista-
lelor şi a muzicii (idei de altfel şi ale „Entropiei"), geometri~
este un atavism („atavismul muzicii şi al cristalelor") într-o
permanentă stare entropică : „Geometria este haosul care tinde
spre axiome / incertul care tinde spre Incontrolabil". Axiomele
sînt înclinări, secţiuni, nuanţe şi faţete „ale unei singure axio-
me care e Mona Monadum I de neformulat". În această viziu-
ne, poetul celebrează „fragmentul" şi „înclinarea", adică mă
reţia Triunghiului care e fecund, esenţa de altfel a Întreitei
Monade. Unghiul care se închide devine cerc, care, ca şi sf.era;
sînt cazuri particulare, necontradictorii, nule, tocmai pentru că,
fiind statuia.re, nu sînt fc.cunf1'2. La b"'7Ja geomettri!(O'i stă t:I''.un-
ghiul, la baza triunghiului contradicţia, iar contradicţia înseam-
nă fecunditatea geometriei, mişcarea cosmică a formelor, ciclu-
439
rilor, devenirilor. În centrui acestei fotosfere unică cu sine se
află Irisul fecund („Incandescenţă / Poartă / spre lumină, deci I
singurul loc care nu poate fi locuit...". Lumea se petrece / se
întîmplă „aproape nefiresc / seara / în plin •deşert" (Ev). Meca-
nismul se apără în sine, fără a se lăsa descifrat, citit, înţeles:
Lumea e o multitudine de semne, reunificate, o sumă finită de,
„litere" ale Cărţii presărate de supremul Logos. Peste semne
trece raza, care face ca lumea să fie o permanentă decantare a
cristalelor şi a muzicii. Viaţa este astfel o reflectare a razei iz-
vorîtă din Irisul fecund, incandescent al Lumii. Ea îşi deschide
existenţa în unghiul de incidenţă pe care această rază îl face
„în plin deşert" (metafora deşertului e mai generală în Epifa-
nia).
După ce a pus marele templu cosmic în cristalele şi muzi-
ca geometriei, care rămîne identică cu sine, Daniel Turcea for-
ţează prima „treaptă" - ciclul Grădini (carea e o cîntare a
treptelor). „Floarea" traduce un sentiment de mare gingăşie şi
infinită fragilitate, ea devine simbol al vieţii în marea meta-
foră-cadru a Grădinii, pretutindeni poezia întreţine un panteism
în cea mai ortodoxistă literă a alfabetului mistic : „în grădina/
cu flori de iasmin / seara, înaintea splendorii / încerca să-i în-
veţe / felul de a fi al picăturii de apă / / bucură-te floare, căci
te-a văzut Dumnezeu în rugăciune / pe cînd nu erai / de la-n-1
ceput" (Pentru a picta un peisa}). In aerul tare al grădinii totul
se întîmplă asemenea mitului biblic. Totul este o atingere de
versete, astfel ia naştere cinul graţios şi fragil al grădinii. Con-
stantă, obsesia Logosului creaţionist insuflă un sentimnet tonic
de solidaritate cu spiritul absolut ce guvernează Mona Mona-
dum. Tot ce atingi e din cuvinte repetă poetul de-a lungul în-
tregului volum.
Următoarea „treaptă" dezvăluie seraficele Privelşti în
transparenţa luminozităţii extatice („vie Lumină / venind, pe
cale"). Constelări ale Nourului de litere, identită"ţile „privelişti
lor" sînt creaţii ale Logosului, deci cuvinte, de aceea ideea con-
stantă a :m:itologiei de acum e că „tot ce atingi e di1n cuvinte"
(Priveliştea înserării). Poezia cultivă o atmosferă generală de
uimire şi taină, cu alte cuvinte o intrare în rezonan-ţă prin îm-
păcare, iubire, pcce, cu pulsul mai abscons al firii : „domină
taină / în vicleim" ; „în miiezul focului / S-<a ascuns apa /
ca-ntr-un măslin" ; „uşor / peste ape / ca la-nceput" ; „domi-
nă, domină / uimire a clipei" (Deasupra rîului, IV, V, VI).
Ars e „treapta" contemplării muzicii şi armoniei, instaura-
tă de Logosul atotcreator, evocînd un univers perfect în face-
440
rea şi des-facerea/sa. Lumea e astfel o operă terminată, un
„vechi / sul / strîns" (Cunoaştere ordonată în jurul unui soare
magnetic, în miraculoasa ei transparenţă (Atîţ de transparentă).
Inţelepciunea lumii e papirusul care a ars şi a cărui taină a ră
mas gloria eternităţii (Vina, III).
Frumuseţe şi eroare reia tema vieţii ca miracol şi a morţii
ca lege a sublimului care e rug purificator (Despre sublim).
Poetul înalţă o memorabilă imprecaţie Cuvîntului, în id~ea
asumării absolutului care îi scapă sau care îşi întîrzie revela-
ţia (Din litere). El ni se .arriată acum ma~ îndu1:x:1rd, d':ir
spiritul transcede sentimentul thanatic, sublimarea, purificarea
prin ardere a însuşi ceremonialul suprem împotriva morţii :
„iridieaţi-vă a~deri /Văzduhuri" (Athanatos).
Penultimul ciclu, Poeme de dragoste, ar:e ca moto un cit<.1t
din Simeon Metafrastul („să ne îmbătăm de beţia trezviei") şi
celebr:ează clipa ca bucrnriie a vieţii. Dani1el Turcea nu este
un poet erotic, nu cîntă aici erosul. în accepţie strictă. Blîn-
deţea, bunătatea, iubirea, sînt atitudini mai generale. Obose(l-
la existenţială din ciclul anterior este atenuată prin conştiinţa
eliberării : „viaţa-mi / puţină / trupul I îngîndurat" (Racla de
lumină). Cuvîntul taină a devenit astfel un laitmotiv şi poetul
exorcizează o împăcare de sine vecină cu o eliberare mistică
(Aproap?, Tu, Tăcere, plimbarea pe lac). „Blîndeţea", „bună
tatea" protejează Spiritul, violenţa şi răutatea îl alungă sau
pun obstacole, diminuînd strălucirea Luminii : „rog acel grai
care a rostit Cuvîntul / ca Soarele să ne răsară-n sînge / rog/
acel gr2i". Iubirea („uşă a tainelor / lin liman") e rugul ce ră
mîne aprins : „e viată vieţii I şi a morţii moarte / mereu, ca
o blîndeţe răsărind" (Iubire, lmpărăteasă).
Ciclul Epifania {„treapta" supremă) pune într-o ecuaţie
spirituală o poetică a tainei, dînd naştere unui prelung ecou
ontologic. Poetul se îndrPaptă, de astă dată, spre cosmosul
„pleoapelor" si al „lacrimei" în care „numai taina rosteşte cu-
vintele / vieţii / fără hotar" (Dar). Deseori versul intră în re-
zo:ianţă cu litania şi cu gusturile unui bocet cît mai sărac în
cuvinte. Poetul surprinde clipa epifanică, notînd laconie asupra
trc:nsparenţei cerafice a luminii : „Cerul I e o pas§re I în
Dumnezeu" (Zbor). Apa (lumea), Duhul (Sinele metamorfotic)
şi Cuvîntul (Logosul initial) constituie triada, marea piramidă
cu trei feţe a acestei mitologii poetice, cu vîrful într-un vizi-
onarism mistic : „apă / şi duh / / sînge / şi apă / / cuvînt / şi
viaţă / / Cuvînt / / văz - duh" (Epifania, II). Logosul e rea-
441
iitatea supremă, izvorul creaţionist. B.eificările conţin in eie
însele acel împrumut de energie divină, fiind reflectări în i-
postaze multiple ale sinelui creaţionist, duh şi logos în ace-
laşi timp Logos, Izvorul, I). Poetul crede în epifania prin cu-
vinte, în i~umina~a sp'.1~i1tulU!i abscons. Condiţia serenităţi.i şi
împăcării de sine e jertfa, motiv obsedant în poezia lui Daniel
Turcea Jertfa împăcării).
Impăcarea de sine nu poate fi decît jertfă, iar clipa epi-
fanică est emblema înţelepciunii de a te surprinde că participi
la acest miracol divin care este viaţa. Viaţa e vină prefăcută
în lumină, iar epifania, iluminarea supremă îl determină pe po-
et să nu se îngrozească de veşmintele albe ale morţii, care îi
apare acum „ca o-nţelegere, ca o blîndeţe". Cu mare înfiorare
ontologică revin obsedant temele Nunţii, ale Aproapelui. Logo-
sul rămîne supremul Mîngîietor, mitogramă răspîndită de alt-
fel prin ciclurile cărţii (Povestiri, Epifania).
In Entropia spectacolul lumii era mai mult exterior, ac-
centul cădea pe alaiurile unui orient atemporal, ale căpui vir-
tuţi erau geometria şi culoarea. Epifania e o mitologie care
creşte oorucentr(ic dinlăunt['lll. în afară. goezia devine acum sta-
re poetică a conştiinţei care caută să se salveze. Poezia se
denominalizează, devine verb. Un verb care face să vibreze în-
tr-o mare orchestraţie ontologică cele mai intime coarde ale
spiritului. Tema mai frecventă e moartea, şi toată reţeaua
mitogramelor, toate obsesiile încearcă să circumscrie o mitolo-
gie a salvării. Epifania prin cuvinte - exorcizare ignică
pare să fie unica salvare. Poetul inventează o şansă şi mitul
eliberării se naşte odată cu credinţa că Lumina spiritului e e-
ternă. Logosul îşi apără Sinele care nu se lasă întrevăzut. El
supraveghează de dincolo de lucruri Lumina, adică Logosul în
decantările metamorfozelor sale. Împăcarea, înseninarea în-
seamnă blîndeţe şi bunătate, pentru că iluminarea s-a produs
Ea vorbeşte deisp~e un adevăr unic şi etern, pentiru ca:re conş
tiinţa devine o operaţie inoperantă. Extazul (Extaz) aduce o
împăcare supremă a eului vi!ScolH de term~i exi1stenţia1e (Jertfa
împăcării).
Poetica tainei sfîrşeşte cu celebrarea extazului în Lumina
preacurată a Logosului, cu conştiinţa că aparţine acestui Mi-
racol : „Lumină mai presus de strălucire, preacurată / şi spui /
fii asemenea mie / / Lumină, în lumină, în Lumină / / şi spui /
fii asemenea Mie ? / „cu mina mea îţi voi acoperi faţa / şi
aşa voi trece. În adiere / căci nu poate om să mă vadă ' şi să
fie viu" / o, înviere" (Povestiri, IV).
442
In finalul volumului (Povestiri, I-IV), poetul strecoară
foarte discret elemente biografice, în stare să evoce impresia
de captivitate şi zbucium excesiv. Spitalele, suferinţele îndu-
rate, vizita tinerei fete, coridoarele şi diagnosticul înfiorător
(„ştiam că mă vor găsi vinovat / ştiu / sînt lucruri / fără nu-
me, vîscoase / semne / şi cum se ascund"), groaza de clipa su-
premă („am văzut frica nevrînd să se vindece / am văzut tea-
ma ce-ngraşă / amară izbîndă, Oraşe"), în sfîrşit, obsesia unui
tirmp oonsumat („şi nu mai e:na .timp"), a~ături de conştiinţa
revelării potenţiale a Miracolului, Mîngîietorului şi de invoca-
rea extatică a Luminii - iată ultimele forme de relief dezo-
lant ale mitologiei poetice, care se încheie cu o multiplă ima-
gine a rugului aprins în 1111oaiptea oe 1se lasă. (Certarea nopţii).
VI
Folclor
EPOSUL EROIC - MARTURIE SPECIFICA A VECHIMII, PcRMA-
NENJEI ŞI UNITAŢll, OGLINDIRE A !PATRIOTISMULUI ŞI VI-
TEJIEI ,POPORULUI ROMAN
da ALEXANDRU I. AMZULESCU
îmi propun să subliniez şi să comentez în cîteva cuvinte

1
ce „zice" şi cum trebuie înţe 1 :es epos-u-1 nostr•u ero;c - c1a ex-
presi1e artistică a patriotisimu!ui şi v·it·ejiei· na-ţiona!e.
Cu peste ze.ce a1n.i în urmă, l·a Congresul coop·eir.ative·l·or a-
gr·icole de p1rodu·cţie, tovarăşu: Nico:ae Ceauşescu afirma :
„Leagăn a·l tmdiţii,lo1r şi a1l artei mi.nu,nate a· p'Oporui:·ui, ţărăni
mea este creatoarea p1oeziei popu :.are, a Mioriţei, a doin·e·'.or
1
şi bal·adelo1r. Tin f.urtuni 1le vea·wri'.or, ţărănimea a răma·s n.ec:in-

Mă păstrînd şi dezv 0'.tînd ·i.imba strămoşi:o.r, cbiceiur:ile, po.r-
1
tul n 1 aţiona!, conservlnd n·e·a·'.te•rat·e maril'.e ca1:ită1ţi ai!e pop.o-

rulu1i român, hărnicia şi omenia, vitejia· şi dîrz.enia".'
E ·astfe.I pe dep 1'.in jus·t.ificctă fo:os:rea eposU':ui ca a.rgu-
ment a1I ve chim:i, wnt•În'Uităţ·ii ~i unităţii şi p·en~rn dezvo:uirea
1
„sp.iiritu·lui" în caire epo·su l n·osfru eroic contiurează tend;1nţe'.e

1
fundamenta-le a'.e p·atrioti·smu !·u·i şi vi~ejiei noa·stre nation 1 a~~-

1
Dar să zăbovim mai înt-:i o d'.ipă spre a reţ·ine şi rnenji-

unile p·e care unii dintre cei mai învăţa-ţi ceince·tători a.i epo-
su'.ui, ca sovieticii V.M. Jîrmumkî şi V.I. Propp, S·au ge·rmcmv!
M. Bra·un le expr:mă cu priv:,re ·'.a ro·stu:, împort1anta şi vo-
loar·ea eoos-u-'.ui eroic.
„Eposul rep-rezi1ntă t.rewtu I i·stori.c al poporu·lui pe sc·ar.a
1
ideai.izării ero.îce şi î.nfruchipează înitr-o formă poetică înte:e-

qe.rea şi apre·cierea dată de p•opor trecut·ufoi său" - scrie
V.M. Jîrmun·sk1i. Sau „Eposul naţiona·I este unui'. d:ntre footo-
r.ii cei mai· iin1por! 1 anţi ai unei cu'.turi cu adevărat popu·: aire" 1
- note·ază V.I. Propp oare, referindu-se !a op.inîi'.e lu'i Bi·eliinski

despre )stc,ria -in~erioaro a poporu·'.ui" în ep.0 s, deos.ebeşre
1
lloziJi'i1'.·e 11 i·Sitoiri.s,m u1[·u.i formo:" de ,,.i·storismvl de esentă'' şi
pire1cizează că 11 î:n ep os poporul nu z.ugrăve·şte evanimen·:e:e
1
aş·a· cum ele au fost, ci expr.imă năzuinţe,le sa':e istorice". fn

sfî.rş•it, M. Braun observă că „sarc:na princ:pa 1 lă a ·ace·stei po-
ezii este să educe, să dezvo.te şi s.ă menţi·nă „spi.rilu1: eroic"
în a·cel sens deoseb!·t în caire e) a fost înte1'.e·s în societ·a tea 1
patriarha:ă, care a cireat a·ce·as:ă poezie".'·

J.n lumina unor observaj'ii ca· acest•e-a - ·'.-a care s-·air pu-
tea, desigur, adăuga numeroase menţiuni ·a.Je c:asici-lor .:.ite-
raturii şi ·ale unor cercetători de seamă ai fo'.c:orului nostru,;
istorii:a, pe care se cuvine a o cău·ta în epos, trebuie u 1 rma~ă
nu în ace•I înţeles a1: exagerării îngu·st şi concret-is•toriz·ante, ci
în spiritul un·ui istorism consecve1n•t î n ·esenţă. Og1'.:1ndi1rea is-
1
to1riei naJi·ona'.e în cfotecul popu:ar trebuie des6frată în '.i:ni-

te'.e şi cu mij1:oa1c-ele imaginii artis,~i,ce - aşa cum îndeosebi
N. Bălces1 C'U şi A. Russo au ajuns să, înţeleagă încă d3 !,a în-
ceput·uri'.e cercetării noastre fo:clorice, mai puJin în 1'.iteratură şi
ma1i wrînd în spiritul textulu1i foi'.c'.oric
În fe.'.u: acesta, desp1re vech:mea şi imp'.1icita continu:tate
a poporn'.u.i n'OS·tru, în fruntmii1le sa1:e natura:e, vorbeşte de l·a
sine, mai înt,îi, însuşi faptul, că eposul nostru aşează la te-
me1:iile sd,e străvechea tema 1 t'.că eroi,co-fantastică si mito:o-
gkă a ce1'.or mai vechi „subiecte": „cîn:ecele despre lupta
voinicu'.·u'i cu monştri·i na~urii neîmb:1înzit1e, peţi:u: ero!c şi t·e-
matica 11 eroufo1i cu'.tura1:" (ca în lovain l~rgovan, care p·opu-
J,ează mai înt,li rîul Cerna cu peşte, spre a primi sfatu·: a1ces-
teia S'au învaţă pe oameni cum vor putea scăp.a de f:,aga·lul
muştei col'.umbace).
O trăsătură preg,n,a·ntă vorbind despre vechimea epos·u-
lui nostrn o const.ituie tocmai faptu 1: că aproape în exclusi.vi-
tate 0 1Ce1a·sta rămîne eposul at1'.·etu·'.ui so:,it.ar sau al vit1ej!ei de
ceată, ceea ce oonsună cu ce1'.,e mai vechi forme de dezvo'.tare
a oînteou:liui eroic de pretu·tindeni, cît şi cu ipos~aze'.·e i.stori-
e.i noastre naţiona,le mai· v·echi, şi, îndeosebi, cu aceea· ce L.,
Bl1a·g,a numea 11 retragere1a" noastră din isitor1ie, iar A. Joja te-
interp1rete1ază ca „adîncire1 a î1n i.stori>e" a poporului nostiru
pri:n „înfrăţirea cu mun1te1le·, cu codrul şi p:ai'U'I. .. Măria Sa
Codruil o ocrotit existenj!a· poporului român" - cum afi·rmă
A. Joja, 3 şi cum arn de consecvent o arată eposul nostru ero-
ic, de :a poeme'.e nov.ăceşt.i pînă- :a ul 1timii haidu.c1i·.
Ţ,rebui.e sub'.iniat că, în ciuda unor asemănă 1 ri (destui: de
puţ·ine, după cum rezu 1 :tă din cercetarea foart•e minuţoasă a· lui
A. Fochi 4 a·'.e epowlui nostru cu ep·iiea veci.ni:or sud-dunăreni,
cel'e mai multe dintre subiect·e şi personaje au un caracter pro-
448
fund original românesc. îmu·şi bă-trînu·I Novuc şi ai săi (des-
p1re care N. Iorga exprima unele rezerve) dov·edesc de fapt
aHt de puţine e:: eme1nte comune cu eroul omonim a·I epocii
1
sud-dunărene.
Aş remarc·a în chip deosebit cum în cînte·cu!l Geru'.ui, şi
el prirntre ce1:1e mai v1echi şi origina'.-româneştri, sen~imentul
profu.nd a1: naturii în :iter·aturn română (a1m;:na· căiruia insistă
îrn chip magis.tral T. Vianu şi A. Joj1a 5 se îmbină cu o undă
de omenie, 6 de to:eranţă şi compasiune (de asemrnea une-
le dintre cons.t·ant·e::·e specificurlui nos;~ru naţiona:), cu care e
priviM de p·opor pînă şi drama mit-alogică a semeţului paşă
o•to·man, toiegiL de Gerul atotput1ernic.
Am arăt 1 at, Îrncă în anu1: 1960, î·n studiu·: despre Gn'ecul
11
no·stru bătrînesc" 7 cum substant·Q t•ematic.6 eroico-fanta·s~ică

Şi mi~o!•ogică e·vo:uează Şi S•e converteşte, pe parcursui: iS'~O
rie·i najiona:e, în lupt·a împotriV'a cotropi~ori 1 :or di·n aforă şi
a· asuprit·or:for din'.ăuntru. Continuit·ateoa epo·su!ui no·sitrn ero-
ic, de 110 etapa animi·s1'.ă m:.tologică pînă :a depilr;.n·a umani-
zar·e a istorie·i, ce n1e po 1 a1rtă de la· monstrul f'abu 1:os, :.a frînc
şi :etin, pînă la cotropirea turco-tăt 1ară· şi '.a epoca haiducioei,
reprrezintă una dirn dovezile ce·'.e ma·i· grăitoare despre neşfr
bita continuita,te şi perirnanen~a p•oporu:u.i român pe p:·aiu·ri:e
sa:e, diailedim continuităjii de adîncime şi a disco1nt•i1nuităţii
fenomeno1logice funcţionînd p1e dep1:·i·n şi ·avî·ndu-şi ·una din
ce:·e moi desăvîrşite confirmări în chiar evoluţia istorică a po-
poru:ui nostru şi a epo·sului său eroic, cu toate că balade.'.e
no·astre nu păst·rea.ză1 dovezi anume despre Bu1rebi1s1ta, Trraian
si Aureli1an ...
· Da1r ve1chimea şi continuitate.a· eposui:·ui nostru atestă, tot-
oda,tă, mir·a 1colu:l uni·'.ăţii no·astre n·aţi1 0°na·l·e, pe de·a·supra g~a
niţelor, carre mu'.te veacuri arr părea a f.i de·spă1rţit poporul
român. Ca· şi unita~·e·a fundament·ailă a1 :·irnbii, nenumă•at'e pro-
be pot fi aduse, k1cepî1nd ·CU unitatea şi g·en·eral:·it·atera versu-
l0ui nosku pop·uilar oînt'at, de 6/8 si:abe, şi prin unttatea te-
matică şi de 5,trudură a poeziei n·oaistrre eroice. Diferenţierile
sti'is.~irce zon·a 1'.e com'i'uie momeintu·: dia'.ectic opiozi·~iv, ai'. uni-
tăţii în divers·itate, n:cioda~ă diforenţi1 ere1a nefiind atît clre tron-
şantă, spre a· s.pa1rge Îindisolubi '.a unitat·e a eposui'.ui nostru, ce-
1
e1a ce devine un a·q:iument puterini'c pentru dep:i1na· noa-s·1ră u-

ni·tate n.aţiona:ă. Trnnshuman~, be."enia din vremeo· în.cJe:·:.in-
gatu'.ui nosku ev mediu, p1ri1IE;lj1Jr·i1:e ~ointaote'lor oferit1e de e.ă
i0le de comerţ şi de nedei, ba chi-01r d:e înoleş~ări·:e războinice
dintre „prindpa~e", sînt numai une(e dintre exp:i·caţii:,e posi-
b:'.e pentru a'.imen'an~,a aces'ei desăvîrşite u i'ăţi a e;:iosu-
lui, poezi·e popu1 '.,ară un!~mă, care a c:rculat n mod cu da-
săvîrş·ire '.iber pentru gmniţ,e:e vireme'.nice, de a un cap5t '.:::
altu: al tării.
S-a~ pute·a spune că prem1e1rgă~or ,,conş:'.i··e1ntizări·i" sen'.:-
mentului uni'.ăjii na,ţic1n,a,le d:n vremuri mai noi, a exi·;ta 1 ~ uni-
tatea funciară ·a P'at·ri,ot,ismu'.ui imp'.kit, văd!t dar difuz în e'.JO-
su'. nost,ru eroic, care a lega·t di,n totde.auna pe român de me-
leaguriie s·a·'.e, şi acea1s:t·a s·e vede b:ne în mu1'.fme-a cm.'ece.or
nc,a·stre bă!rîneşti de pretu·lind1eni. Aşa', spre pildă, smu:g1ndu-
se ,anevoie din hăi·ni,a legături:or trădătoare care-l fn pe fun-
du·: Dunării sub povara uniei pietre de mo·ară, voin:cui! îan:-
slav: „ ... Rău de piatră că-i pă1rea, / Pe deş~·Îu ăi! ni: mi-o
lu·a / Şi-o dată se opintea1 / Şi cu ea, f1 a,te, 0:1i1,d d1a, Cum
da·i cu zburăturo, / Hotar turci:or punea / Ca să nu mai trea-
că-neoa,/ De-atunci hotar îmi era !. .. " 0
Nu în'împ!ător însă, în timp ce eposul ·aşa zis dunărean,
hrăni·t şi întreţinut de vitr,egi·a i'.uptei pent·ru rez.istanjă în îm-
prejură.~i istorice, care a,u fă<cu~ pînă în 1877 din Cîmpi.a româ-
nă o ~ropniţă o tu:-ci'.or şi tăt.arii'.or, nu îşi are corespondent în
Trans:1van:a, unde condijii'e convieţuir:i p·a·şnice între p•oporul
român si minor·iW'.i:e con:ocuitoa-re nu au fost de na'.u-:ă să
creeze ~onficte v~ednice a se og:indi· în epos. Dimpotirivă, a-
deseori voinicul s,au haiducu: dunărean, după împlinire::i ispră
v:i sal·e vit·ejeşt·i se bă1jen,eş~e de bună voie, cercîndu-~i '.iniştea
„pes,te p'.aV', „Tot în Taira Ungurească, / Unde-i ch;t·a· voin;-
cească I Şi :eafo ortomă-nească, I Şi e porumbu dă C'Opt I
Şi lăs'a·ru, v.ez', d-un cot !. .. 9
Tnţe:egînd astfel strîrnsa :egătură de adîncime ce există
între frămî,ntata noastră is~o1 ie n'afiona'.ă şi boga'·a· creaţie
om'.ă a p.oporu:1ui nostru, pu~em afoma cu depl.:n temei că
numeroase cînt:e.c1e ero:ce, n·a.rativ·e şi lirico~na1ra'iv·a, adasea
de o mar·e v·a·'.oare a·:"ti·si'i,că, păstre 1ază pînă astăzi în memo-
ria tradiţi:na'.ă a mase.J.or ecou', totdeauna· viu, a numeroa-
se perso,naje şi acţiuni, în acel,aşi timp istor·ice şi artistice, c·a-
re a'.cătuiesc pa,trimoniu,! artistic şi panteonu: istori,c-cu1:tural a:
cîntec.e·:or româneşti, desp'r'e voinici şi ha·iduci. Vo·i1nicu'. şi hai-
ducul repr-ezintă expresi'a mtistică concent:rată a aspirnţii!or
:1egitime şi ·a luptei efective pentru e:·iberare1a n,aţiona'.ă şi
dreptate socială desfăşurate de ma,se:·e noastre popula•re în
decursul ve.acuri!or. Tn vicisi·tudi·ni'.e isfori·ei noa·~re naţiona·:e
şi ln condij·ii co·n.ciret~istorice, care se aseamănă în unele pri·
450
vinţe cu a'.e ve6ni'.ot sud-duinăreni şi ale poporn:ui spaniol,
dar se şi deo·sebie·s·c simt·itor die a·cestea, poporul român a· su-
p•revieţiUit şi a .ev&:a·at afltndti-se neco11teinit anga·jdt, prin for-
ţa ciircumSfunţe:br isto.dce, întt·r-<o dură luptă secu+ară pe•ntru
mentine•rea exi·sitenţei sa:e c·a n·aţiune - îndeoseb: împ-ohiva
suzera!f'l1t'ăţii t'urceşti (c·a•re rw a tir<!lo.sformat totuşi nidodată
Ţăril·e ~mâne în pa-,;a'.k otorrrcM'tl. .A:ceas1"ă luptă necontenită,
UnteOri m grele războaie CU la1q!fă cJlesfăşurore şi CO·nfwntore
de oşti, da·r de cele mai multe ori c·a împofrivire S!U1rdă, de
hărţu:a'ă măruntă dar neî•ncetată, cu:mineazd cu războiU''. nos-
tru p·en~.ru i'nd-epeindenţă, di·n ian.
Pe de a:ro p·arti&, evofoţ;.a neî·ntreruptă a• coindiţiilor eco-
nomico--soc-iale in~eme, de Ic· etapa vi·eţii die obşte pat.riarha-
!ă Io de9trăma•reo c0min1uă a sll'ră\l'e1chi'.or obşti şi împă-~ţir~a
tot mai a·ccefitua-tă a societăţii româneşti în grup·Ur·i şi c'.ase
socia'.·e antagoniste, <l' făcut n'0cesară o mereu ore·scîndă con-
fru1tr·~ar·e şi c:ooni•re de iotterese î·n ~îinu·I societă•jii îm•eşi, to·t mai
preginom împărţi1ie între să1rcrci şi bo•gaţi. Aceqs~ă dureroasă
.uptă intensă a wlminat, !.a rîndul să1J, ln s·în·~le·roasa învă'.
măşa:ă a răscooi'.efor ţărăneşt·i· d!n anul 1907, cu sa·crificiu! a
11 OOO de vi-ctime din rîndurile tă•răinimii.
ln atare condiţii, propr.jj istoriei noastre na;ionale, : 1 uptă
tori efectivi, ca perscane rea·le, ango•jate în lupta e.roică na-
ţiono.'ă şi socia·'..cs, şi o cărnr exist·entă i~orică, moi cu seamă
din vremur: mai noi, a putut fi uneori pe dep1lin °reoomtit1uită,
s-au ridicat în cuirsul v·eacuri·br din sinul maselor, ia·r cînte-
w: ~i poiezia popu'.ară, rupt din vi·a•ţă şi „.amestecat10 cu v:a-
ţă" (după formu:a atiît de p·reg1noin.tă o lui N. Iorga') o apă
rut cu necesita.te, oa ogi'.·indirie p:-astică vie, în imagini artisfi-
ce memorabile, a năzuiinre:or arzătoare, a· mu!~e!or şi dure-
roase'.or suferinţe şi imuccese, da,r şi a răsun.ătoar·e'.or biruin-
ţe şi buwrii de o· o'.ipă, conturînd, în amamblu, un ideal de
viată eroică. Nenumăra~·ele şi iinextricabile:-e circumstanţre a:e
vieţii eroi•oe efective şi-·a•u a~:a1 as.Hei, p·e p·a·rwrs:ul vrem:i,
transpunerea pitor<ească şi pi.:duitoarre în mijt'.o.acei!·e estetice
a!e artei cîrnt6reţi:or anonimi, Cl!lre, dind currs putern:cei t•en-
dinţe reaJis.t·e, prnp·rii oricărei arte consecvent-democratice,
de pretutindeni, au zugră1Vit ades:e·a· v'.aţa· şi i·storia aş.a cum
au fost, dar au şi procedat totoda·~ă, de o manie•ră corne'.ia-
nă, ştergînd s:au s.po6nd asp·eritat:eo unor anume contu,mr~ şr
îmbogătind rea~itatea· cu prisosul năzuinţielor îrn s1'.ujba res-
pectivu:ui „idea·'." şi tramformîind u·neori năz·uintele şi aştep-
451
tările lor în realitot:e, imaginînd vi'ata şi ero:i for ,,te·:·s qu;i:s
deYr·aient etre".
Considerînd ansamb:·ul cîntece:oir no·a·stre eroice, d;n
punctul de vedere al personaj'ei:or car·e acţio•nearză într-înse-
le, se contuirează o dublă dihotomie :
A/. Exi·stă pe de o p·airte dntecele eroilor anguja·Ji în '.up-
ta de rezistenţă şi de afirmare naţiona:·ă, (voinicii 1:up·~·ei anti-
ot·omane) - cînte·ce cme pot fi asemăna•te, în condiţii1'.•e .spe-
cific·e a·:e vieţii no•astre istorico-polit.ice şi geografice, danu-
biene, cu cîntecel·e, oarecum ela·stice pentru fo'.c:o.ru: euro-
pean, denumite în romain.c·ero-uil ibe·ric ca romances front•eri-
zos (cîntec1e „de margene", după formu:o utilizaM de N. !•or-
ga în studiul său din 1910 despre ba·lada popu·:.a,ră românem-
că. 11 Eroii acestor dntece s·înt cunosicuti î·n tiradili·a cînt·ece-
br noastre populare eroice drept VOINICI sau VITEJI.
Al- doile·a e1:·emen1t al aicestei p•rime dihotom:i ~I cons.tituie
cîntece:e, de 0:1fel ou mult mai nume·roase, ale că•ror s·ubi·e·c-
te p:•ase·ază în c.entruil de interes a,J a1~e1nţiei p·e luptătorii răz
vrătiţi împotriva structurii socia1 le, a condi·ţiilor social-econo-
mice externe a·le societăiţii româneşti respective. Aceştia sînt
HAIDUCII.
B/ A do·u·a· dihotomie ne fac·e să distingem pe de o par-
te o serie de cîntece a1I căror e·r·ou în actiune se înfătisează
ca emu soli·t·air, luptător de unul singur (să' zicem: Poic·i~, Ba-
diu, Tanis'.1av etc., din dome.ni.ul luptei anti-otomane; sau :
Corbea, Toma A:imoş, Mi,u haiducu, Gheorghe:aş ş.a., din
domeniul lupt·ei de dasă); pe de a1l~ă parte, se constituie ca-
tegoiri·a, cu mu1:t ma·i numeiro•asă, a dntecel·or în core purtă
torii sleagului luptei popu·l.are se adună în cete, din rîndul
cărora se det·aşează uneori, pe lingă erou•I principal, al că
rui n1ume dă şi „ţj.tJ,u'." cînte·cu:ui, o seamă de eroi secu·ndari :
este, spre pildă, cazu·: cîntecelor novăceşt•i, d:n ca~e!=Joria :up-
t·ei anti-otomane, dar şi al celor ma•i numeroase din'.•re cîn-
tece:e ha·iduceşt·i propri·u-zise, î·n cadrul acţiunii cărora, chior
da·că în p.rimu·I pl1an se situează un le·ader ca atare, acesta
se a 1 flă anga·jat în luptă în fruint·ea cetei, cum este cazu·l spre
pi'.·dă C·u cîn~ece:e despre G.a'.ea, Iancu Jianu, Radu Anghel,
l·on ăl Mare şi atîţia a,'.ţii.
Din nefeirici1re, nu s•e poat·e în ră1gazU'I unei atît de scurte
comunicări a s~.ărui a·supira a numeroase alte trăisături, fru-
museţi şi el.emente e:ocvent1e ai:e poeziei noa stre e•rOi•ce tra-
1
diţiona1:.e. O obseryaţie esentia!ă şi de sinteză o ccmstituie
452
însă faptul că ·eposu: nostru eroic, privit în ansamb:u, se înfă
fşe·ază mai puţin ca un epos al agresiun.;i, cît mai cu seamă
ca un epos al rezistenţei· şi al ei:;heirării. 12 Oi<re·ctia• prim:ip·a'.ă
de dezV'o:tare a i·s~'Ooriei n·oas1~re. se c•onfirmă şi se oH:indeş'.e
în ·aceas'.ă wr·aderis1~ică predominantă a istoriei şi a w:turii
noa·s~re, verificab:·lă de :.a trnco-geţi şi daci· pînă în u:~ima• vre-
me. Aceasta se aseamănă pe dep:in cu monume·nta'.a demnit·ate
a. lui Mirc•e.a dialo·g·înd cu Baiazid în fa.scina•nta scrisoa.re emi-
nesciană :
„. E·u ? îmi apăir sără-cia, ş1 nevoi1'.e, şi neamu I !...
1
NOTE
1 Cf. N. Ceauşescu,Expunere la Congresul cooperativelor agricole de pro-
ducţie, Bucureşti, Ed. politică, 1966.
' Pentru cele patru citate cf. Al. I. Arnzulescu ; Balade populare româ-
neşti, Bucureşti, Ed. p. literatură, 1964, I, p. 73, 10, 69
:1 Cf. A. Joja, Logos şi ethos, Bucureşti, Ed. politică, 1967, P. 281-28;$.
• Cf. A. Fochi, Coordonate sud-est europene ale baladei populare româ-
neşti, Bucunşti, Ed. Acad2miei R.S.R., 1975.
s Cf. T. Vianu, Opere, Bucureşti, Ed. Minerva, 1973, voi. 3, p. 453, 598 ;
A. Joja, op. cit., p. 282-285, 289.
6 Cf. A. Joja, idem, p. 279, 281, 290.
1 Cf. Al. 11 Amzulescu, Cîntecul nostru bătrinesc, „Revista de folclor",
V (1960) nr. 1-2, p. 25-58.
B Cf. Idem, Voinicii, Bucureşti, Ed. tineretului, 1956, p. 91.
9 Cf. Idem, Cîntece bătrîneşti, Bucureşti, Ed. Minerva, 1974. p. XVI.
10 Cf. N. Iorga, Istoria literaturii româneşti, Bucureşti, 1925, voi. I, p. 25.
11 Cf. idem, p. 31.
12 Cf. Al. I. Amzulescu, Modelul funcţiona! al eposului eroic române5c,
„Revista de etnografie şi folclor", lG (1971) nr. 3, p. 204.
453
ECOURI ALE EROICELOR LUPTE PENTRU INDEPENDENŢA $1
UNlTATE NAŢIONALA îN POEZIA .POPULARA DIN OLTENlA
ŞI MUNTEN~A
de ION T. ALEXANDRU
lndep·endenţa, caracteriSiti·că fondamein.ta·lă ·a istoriei po-

porulu; român, cons1titu:e, împireuină c.u u•nitat€a n.aţi-onclă, o-
biec'ive'.e maj-01re a'.e lupte'.o·r pu·rt·ate de-a lungLJ'. seco:e'.or.
Reusi~·a încercării maireilui domn Mihai Viteazul de a u·ni-
fica din' pund de vedere po:i~ic Ţăir!i:e Române, Munte>rlia,
Mo'. doiva şi Tr•ans: lvania, de·şi die scurtă durată, a C'V·Ut o S·3m-
0 0
nificaţie istoirică deosebită, cu vaO:oare de simbol pent'iU '.up-

ta u:terioară a poporu:ui noSitru î1n vede re·a rea 0 :iză.rii s·a-'.e na-
0
ţiona:e.
După cucerirea indepe•nde•nţei de sta1t, în u·rma războiu
·'..ui din 1877-1878, R•omân:a a par·~kip·at la p·rimul răzb.o-i mon-
di'CJ1: p·en·~ru a-şi vedea înfăp'·'.:i:ă năzuin)a de veacuri a popo-
rului nostni, desăivî.rşirea statu•lui naţio1na1I - unitar şi indep•en-
dent, incit, războiul Rom6n:ei a fost drept şi na1jion•:i•I, deşi
prima co1nf•agraţie mondi·a'.ă a avu·t în genere un carneoter im-
peria·list.
Tna'.te trăsă·turi mora'.e a'.e naţiunii noastre şi-au găsit o
pregnantă i:uSi~rn1•e în bătă:ii:e de la• Mă.răşti, Mărăşeş.ti şi Oi-
tuz care se aşează în is'oria naţiona·lă, a'.ături de ce:e de :a
Posada, Rcv:ne, Podu•I Înalt, Că-Iugăr-ani sau P:evna, ca un sim-
1
bo'. al voinj•ei mie de a· trăi 'iber, de sine stă:ă~or. Cuvi•i1te.:e

ca'e deveniseră atunoi deviza, jurăomîntul t·uturor „Pe aici nu
se trece" I, au fos', de fapt, răspun·sul dat întotdeauna de po-
ro:u'. r.csf;u oricăror invada•tori ai pămîntului străbun al ţării.
Efort·ui: erei·:: de masă în epopeea '.uptei de e:ibern·e şi
un:ta'·e na;i<:ma·lă din 1916-1917-1918, încununat cu suc:es de-
p'.in, a lăsot urrre adîn·ci î·n cc•nş' iinţa, ca şi în tradiţia şi crea-
ţia popu'.ară vers:fic.ată, ecouri ep'.c.o-·li·rice, caire se in~egrează
tradiţi·ei cîntecu·'.·ui istoric ~' mai a1'.•es a cîn~ecului liric socio'.,
455
de cătifoie şi război. bnte,ce1'.'e populare 9'e.nerate de primul
război mond:al fixem:ă, prin caraderul br narntiv, locuri şi
persoin·aj1e devenite is,torice, cupirinzînd îmă numeiroaise mo·tive
lirice au~en,~ice, ca.re oscile·ază în~'re cîntecul epi·c p·ropriu-zis
cu conţinut eiroic, vitej·esc şi :egend:ar, pe de o pairte, şi lir:ca
populară cu conţinut cătănesic, de război·, pe de a'.tă parte.
Din p:rima camp·anie rnmâneas·că, so:ida~ă cu 0 1c.upa·rea· de
a1rma1te1le autro-ung·are a o:teni·ei, Mun~eniei, Dobrogei, chi·ar
şi a Capitu:•ei, şi cu retrng•erea trupe:or noas1~1re pe linia Car-
paj'i,:or Ocicidenta,:i, de asemenea, cu refugierea autori·~ăţi.:or
cenka'.e şi a unei pă•rji a popu:a,ţiei în Mcildova, ou rătrnus în
memor.ia popu·:·ară nume'.e unor locuni înspre şi d:n Transi:-
vania·, C. Voi·nescu, Brezoi., Ma:aia, Rîu.l Sadu:ui, Sibiu, Sig1hi~
şoara: „Foaie verde şi-arvrameasă, / Rămii cu bi·ne Voinea•să";
„Cînd am p1:ecat din 81rez·oi, / PHngea lumea după n·oi"; ,,Şi
din Ma:aia p'.eca, / Lume·a după ei p:1îngea ... "; „CU1wruzu·l
bradu1:ui·, / Moirt la Rîul Sadu:ui" (C. Mohanu, Fîn1tîna doru-
lui. Poezii popuilare din Ţarn Loviştei, în Fo1'.1clor din O:tenia
şi Muntenia. Tex·te alese di1n co:eaţii inedite, VI, Bu·:. 1975,
p. 350, 353-354). s·au ,;Sînlt aproapie de Sibiu, / Unde mă a-
flu tot viu" (N.I. Dumit1resrn, Foki:or din O:tenia, în Fo.:'C':or din
O:t,enia şi Muntenia, III, Buc. 1968, p. 89); „Pe din jos de Si-
ghişo-ară / La umbră de să'.60.a1ră / traig.e-o cătană> să moară"
(Ont·e,ce voini•c1 eşti şi ostăşeş~i, alese din colecţii1:e cu:1e·se de
C.R. Ccdoir, Şt. Tuţes.cu şi S.T. Kirileanu, î1nvătător, Buc. Editura
Ca·sei Şcoai:efor, p. 40).
Dacă Goriu·I a da·t-o pe „eroina de l·a Jiu", Ecaterina Teo-
do·roiu, iar C. Brân·cuşi a în1chinat memoriei eroilor din războ
iul întregirii tu:~U'ror româ>ni,'o,r capodopera sa „Cot:oana ne-
sfîrşi·~ă", nu lip·seşte nici localiza·re.a în cirna,ţi.a populară, ·a pă
trunderii a1rma~e'.or inamice în vechea Ţară, pe l'a Jiu, unde,
numeroase unităţi şi subunităţi române au re·al!iz.at infi.lt:rări în
disp·ozitivul in·amicului p1lin apl'.icarea iscus;tă a manevrei de
învă'.uire şi de întoaircere (Cf. Co:. Al. Ni cu:'.esou, Lup~e'.·e de la
1
Jiu, 1916, Ed. mili 1tairă, 1976, p. 127-128), în special în acjiu-

nile ofensive executate pentru ocuparea pasurilor Surduc, Vî:-
c·a·n şr Merişor fo'.osind şi te•renul f.rămîn~a·t acoperit :
Eu te-nstint.ez si-ti scriu tie
C-am p·'.e·c'a•t '1.a' bătăli'e,
Sus pe malul Jiului
Spre munţii Vu'. camlui.
1
. __,;
456
Puşca sună, tunul ba,te,
Din zo-ri pînă înserate,
Numai foc şi cu !=J'ran·ate !
(N.D. Dumitraşcu, op. d. p. 89)
Ce'.e mai bo~a'e şi mai semni·fica,~:ve e·c0<u1ri sîn~ ·recep~a~e de
cre·aţia popu.ară în u1rma memo.rabile'.or bătălii, ca1re au a·vut
loc în va•r·a lui 1917 la Mărăş·eşti, Mărăşti· şi Oi+hJ'Z, deciz:înd
soarta frontu'..ui r·omân,esc şi încu"1unî:nd j·eirtfeile p·opoiru,:ui nos-
tru în ':upta pent·ru indepe:ndenţă şi unito~e naţionai'.ă, incit
„ ... Mărăş·eştii vor răimîne în ve·ci un simbol a·I eroismu1:ui popo-
w'.ui român, înaltă tirăsătură mora!ă ... ", cum remarca tova,~ă
şul Nico'.ae Ceauşescu. (cf. „Scîntei.a" 14 sep~. 1966).
Armaita noastră s-a· apărat eroic şi l·a Năm.o:-<tJasa, ba-
rînd trecerea· duşman,ului· garmain }i aus'iro-oog'a1r Io Est de Si-
re~, de unde uirma să dezvo:'.~e ofensiva spre Nord, sp1:-·e Ucra:-
na ~i por!u·ri,:·e de la Marea Neagră:
Pe ma'.ul Siretu '.ui
1
Pa·şte oa'.ul neamţului

Ca:u paşte ne·amţu plînge
Că-i Siretu,: p:i·n de sîng·e.
Tămîioară, busuioc,
C-a băgat f'.ăcă=i-n fo.c
l-a băga·t :a Nămoloasa
Unde şi-au răpus viaţa.
Inamicul, recurRînd la so:uţii radi·:·ale, renu·ntă :a ofens=-
va în zona Nămo'.oasa şi îşi mută forţe'.e principa'.·e în Z'ona
Foqani, urmî·nd să ·atace pe la Vest de Siret, în di1r'eie;i.J Mără
şeş'.i-Adjud, pentru a încercui t1rupele noastre îin bazinu1: Sove-
ja, oda~ă cu pătwnderea a.rmatei I aus•ro-ungară pe Va:·ea
Oituzu:u:. Astf.el au avut '.o: ce'.e două ma1ri bCJ.tăPi si·nu:tanc
de :a Mărăşeşti şi Oituz, cu un pre.fund ecou îin oîn·'.·ecul is'.·::>,~ic
de cătănie, punînd :.a con.tribuţie stilis~ică figuiri C·a hip,e1rbola
sau compara;ra hiperbo'.ică pe<nku a reda graindoa·rea :up'e·'.or
pu:tate într-o înc'.eşt·are adesea corp '.a corp, cum a fost acaea
din sectoru'. cuprins intre pădurea Răzoore şi vii:e NeRroponte,
comparată cu un. infern şi cu memorabi:a bătă:ie de '.a Ver-
dun :
Lupte ca :a Mărăşeş~ i
Să nu vezi, să nu gîndeşti
Aşa iad, aşa şi fum
În :uptă la Mă-răşeşti
4.57
N-a fo.s:t dedt la Verduin.
1 1
Să sitei, Doarnrne, să priveşt-i

Cum luptă-·ai n·oşitiri în cămăşi ;
în cămăşi şi-n pie1le-a goa'lă,
Pe germa·ni să-i dea aforă,
Sa-i du 1că, duică departe,
De ei să nu mai avem parte !
Foaie ve1rde foi mă1runte,
Pîn vi:, pe la Negru Punte,
Sînt mormint·e mii şi sute,
De so'.daţi ~i caporn'.i,
De serge•nţi şi căpi 1tani ...
Tn furia· lup1'.·ei nu ·~ipse.s.c ni.ci expresii'.e concentrate a:e
urrr l·a adresa coit.ropitoriloir, uneo1ri chiar sub forma injurii.or.
Şi-am zis verde f'.ori· mărnnite,
În via '.ui Ne·gru Punte,
Mi:ioane de mormin~e.
A murit suf1lete mu'.te
De ştramne1'.e, de granate
To'dî la nemt airunca~e.
Fir-ai cil dracu de neamţ,
Că sta·i băgat la stufiş,
Dai cu airma pe furiş.
Grozăvia lup;~e1'.or de l·a Mă 1 răşeşti este recunoscută ch:a r şi de
1
adversari :
Foaie verde me·ri cretesti
Lup~e ca la Mă1răoşeşti ' ,
Să vezi, fraite, te oruice~ti
Şi neamţu-a recuinc·scut
C-asa ceva n-o văzut
De . cînd mă-sa '.-a făcut .
1
... Să s~ai, Doamne, să priveşti

Cum s-aşează spate-n s;:i•ate
Şi-mi aruncă !a gmna·~e,
la·r tuna•di ba.t de moa•rte.
De Oi~uz, pe unde pătrunsese cu trei secole mai înainte
oas~e.a lui Mihai Viteazul pentru a u·ni Mo:dov•a ou· ce:e:a:te
două ţări române, se leagă geneza devizei - jurămînt „Pe aici
nu se treoe" ! de către vajnicul genernl Erem:a Gri·gorescu în
frun~-ea· Diviziei 15 lnf. a Armaitei I Române, în toamna lui
1916. În campania din vara lui 1917 apă-:area zonei Oituz
458
este încredinţată Armatei a li-a Române, condusă de bravu'
general A!. Averescu, ia·r memori<1 pop·ula.ră va r·eţiine im-
po•rta·nta strategico-econo!llică Ci OHuzu(ui, poairtă sp.re V•a!ea
Trotuşului cea bogată, ca şi sil'1răşnicia luptielo•r duse pentru
vîrfu: Cireşo·aio, unul diin· sitîlpii. apărării noasitire, sau pentru
înălţimi·le. din jur a·le bazinul'.ui S-Ovejan (Măgurn CaşinU'lui, Mo-
miid, Coşna) :
Foaie verde frei smochi·ne,
Mo:dovo, rămîi cu bine,
Căci oproape tirei ani vine
o-e dnd pribegesc p•rÎ·ri tina_
Pe Trotuşul tău bogat
Moldavo, te rog cu dor,
Fă-ţi pdniîntu mai uşor
C-am un frate·nchis în &~,
Mort în c·a•le !a• Oi·tuz
Mort de-o schijă de obuz.
(Gh. I. Neagu, op, cit., p. 352)
Foaie verde foi· ca foai·a
Tn luptă la Ci1reşodia, '
Cură g.'.oan~ele ca ploaia,
Iar dusmanii cad zdrobiti
De !'.Jhiu'.e'.e g.reiu· lovi.ţi. ·
(N.1. Dumi·tiraşcu, op. ci.t., p. 88)
lmagina.ţia. pop1.1foro a fo·st con•sacrată şi amintiri·i uno·r „ac-
t~mţi" ai lup~e·lor pu1rtate· pe ~rointul române·sc a·l primei co;-i-
fJagra.ţii mondiale, peirso·naje în p1rimul rînd co:ective, forma-
tă diin ma·rii ari.onimi (ma1ri unităţi şi subunoităţi ca.re au intrat
i1n istorio gforio·a•se~or f'radi.ţii eroice a·~·e, forţel-orr noas~1re arma-
te), da-r şi pe1rso·na!i·~ăţi, ma1ri comandaţi de trupe. Memo.fia
coledivă· a reţinut asitf'el, în cîhtewl isto·rk de răizhoi, regi~
me·rite:e 32 M·ilrc·e·a, 7 P·rahova, 7 Vinători, 2 Vî:cea·, 30 şi 7'0
lhf.a·nter-ie Miu•scell :
Foaie verde şi-o blea,
Vine Şapte Prahow·,
Foaie ve rde foi d'e flori,
1
Vine Şap:toe Vtnători !

Şi mai la s~îrrga de ei
Regimentvl Treiişdo-i !
Regimentuf 2 Vîlce'Cr,
Gnd qm pl~CQt din
~ '\" , ..
Bfez-e·i
P:înţ:jea lu.mea după noi.
Cum veni şaptezeci ia.ră,
Codrii se cutremurară,
Munţii mi se-nseni·n·ară.
Bravu: general Ererr.ia Grigores·cu, ·au~or a,: s1imbo•lice: dev•ize-

jurămî·nt „Pe aic·i ·nu se trece"!, care a însufieţi~ ostaşii noştri
în ce:•e mai gre:e momente a1'.·e e·roicei rezistenţ-e, c.omandm·1t
al Armatei I Româ-ne în timpul memorabile'.or lupi~e de ia Mă
răşeşti, apare în cîn·~eou·I de războ·i, deghizat sub nume!.::i de
„genera1'. vestit" în nişte versuri ce ulti:izează metafora şi para-
le:·ismul negativ - băinuit·e de int·ervenţi1a căirturăirească, cu un
fina1 1 de factură semi·cu:tă :
Dar cînd fu l·a Mărăses·ti
Să fi fost ca să priveşti ' ·
Frunză verde măgheran
lese-un mîndru căp·ita 1 n
Şi se uită pe ochian
Şi nu-i mîndru· căpitan
Şi e, frate, u1n general.
Ch;ar un generai: vesti·t
Cum lumea n-a pomenit
Şi se pune cu toţi fra.~e
De bate pe nemţi· de moa·r'tie.
Nu lipseşt·e nici figura centra!ă, între oomaindanţi1i inam1c1, a
feldmareşa·'.U'lui Mackensein 11cel îngîmfat", expo·nent al mii-
ta1ri·smu·'.ui german, car·e, p·rin tradiţie, subeSitima valoa1rea şi re-
zistenţa odve·rsaru:1ui cu mu.l~ă trufie, îneît se şi vede imta.'a~
la la1 şi. Nume'.e trufaşu:u·i cotrop·i•tor, ·este evocat cu ironia epo-
su,'.ui pseudo·eroic, în stilu'. „Ţigani•a.dei", împreună cu in1~enf:·:e
sale expansioniste pe frontul din Moldova, u·nde urma să sco::i-
tă România din Război şi să redreseze si·~1u·a.ţia eccn::imică a
campaniei armatelor germa·no-aus~ro-ungare jefuind şi bogă
ţii:e Moldovei :
Foaie ve·rde foi de brazi

Uite nemti·i vin tu·rbaţi
De trei zile nemîncati
Mackensen ce.I îngîmf~t
l-a oprit de n-a mîncait
Şi le spune : „Dacă vreţi
Hrană multă să aveţi,
Batieţi pe româ-ni îndaită,
Cu-ceriti Mo'.dova· t.o.arn,
Că·ci aco'.o ne aşte·aptă
Maqaz·ii· mari şi pătule
Cu a1'.iime1n~e destll'.e,
Şi cirezi de va•oi şi boi,
Şi tuirme de porci şi oi,
Să ne sătu•răm si noi„."
... Nemţii, a·uzind a•stfel
Zboa 1 ră-n p'loaie· de oţel
Şi vi·sează un purcel
Brun şi gras, pus în friga·re
Vi·sează şi-o oală ma·re,
Cu vin negru de ~a· laşi,
Nici un strop să nu ma·i laşi ...
De specifi.cul cîn~·ewlui ep'i<:, istoiric, p·ropriu-zis, „juma:! ora:"
v·ersifi·cat, ţi.ne şi rea'.;smu1! înfă.ţişă1rii munţii'.01r Ca·rpa.ţi, tea·t:·u
al ai'.tor bătă'.·i·i în primuil război mondial, '.ea·găn de apăr.are
şi cimifau:I amor o·~aşi, al• căro1r nume - observa C. Brăi:oiu
a generat rime oar·e·cum fo,ţa,:e :
Ba.te vîntuil florile
Pe Carpaţi blestemurile.
- Voi, Carp.aţi, munţi b'.es~emafi
De a·rmate ocupaţi
A plouat şi v-a·ţi spă'.at,
Cu sînqe v-aţi botezat
Peste tot, de n-a· rămas
Si ursu1'. neadormit
Tot cu sînge e stropit.
Tn ace'.aşi spirit rea1'.ist, concret ·istoric, apa1re desorie•rea co-
operă.rii între d'ifer:t.e'.e arme pentru zdrobirea duşmanu 1 :ui :
T·răgea mitira:iera,
Tră•qea· a•rtileria,
Se ridica flaicăira,
De-ti cut-remuira inima.
Duş~anul trage cu tunv'.,
Noi ne apărăm cu pumnul,
Tra·q·e ne.amţu·I cu grenata,
No·i .răsp 1 undem cu lopata.
Tra·qe cu mitraliera
Noi ne apărăm cu pieleo.
4.6ţ
Vic~o,r:a definii ivă, supr,emă, în urma bă,tă:ii:or in~rate în i·sto-
ria ·neamului, de.•e,rm=nată de cauza. dreap~ă, nohi,_ă ~i sfî1tă,
rnre insuf'a tării'.e de grar.i', ·'.a înă:jime.a bara:u'.ui ca·pafn,
luptăto·rilor noşt,ri, a fosit cu atît mai răspumătc,ai;e cu cit a
fost dobîndită a,supra umi =naITi: superior nume·~ice~te ca în-
zestmre şi experienjă în a1:e războiulu:, îmă j.;1f.erior ca je:
a'. lup'ei, tă<rie morală şi coma·ndă tacti,co-stirafegi,că. ln cin·
tecu: popu:ar de cătănie şi 1război, ecoul sfră1'.u::.toa.re·i vi:~or·i
este sobru ~i pc.nderot, cu re-cunoa·ş,~ere·a gre·:e:or d·ertfe pi:ăt=
te de mase'.e popu'.·ar·e şi ave,rti~mentu'l sever ca uşmanii să
nu moi îndrăznea·scă să ca'.ce ţara noastră frumoasă :
Foaie ve•rde matosta.t,
Răzhoiu 1 l l-am cîştiga:t
Fo·aie v·erde si-o cucu-tă
Unii au pica-t' în luptă,
Uni·i au veni.t acasă,
La copii şi !a nevastă,
Tn taira noa•stră frumoa·să
Foc.ie verde d-avrameasă,
Dusma•n=i să nu~ndrăznească
Să, mai vină-n ţa·ra noast·ră.
462
TRADIŢIE ŞI ,CONTEMPORANEITATE
TN CîNTECELE POPULARE DIN GORJ
de ION SANDA
Există un izvo·r cu apă vie, în care s-au păstra~ peste

ve,a.curi hărnicria şi bu·n6~·atea, p1 ietenia şi robust·eţe·a unui po-
por, cbice;uri1:e şi tradiţi,:'.e lui i·neg'a1'.-ab::e, poirtul şi '.imba şi
tot ce- 1 ~m moştenit de !a străbuni.
Din adîncuri,'.e acestui izvor, pr,in stăirile de cuh,ură ce
vin spre noi, se deapănă neconteni1t, mi,nunata poves'.e a po:
poru:u,i român, pri'n ca·re ne re-sHu:m biogiraif.:a de zi cu z1
şi desdrăm undele pentr,u marn'.e mesa1j ce trebuie să-l lă
săm ge,neraţi:ilor viito,aire. Gorju; comtitu'e u,na. din~re ramifi-
ca1ji;.:e aces;tiui izvor, U:nde a fost înde1:ung meşteşugită ~rumu
seţea. graiu:ui în care s-a. s<:urs necont·e·nit izvorul oîntece'.or de
bucurie sau de răs1triş~e, de do'r sau de ja:e şi mai w se·aimă
a,: ne-în.trecutie'.or doine go'r~eneş~i. E1le au însoţi,t în,totdeauna
via.1,a ~i mun,oa cices~o-r oameni n,i,nunaiti care au stiut să i:u-
beasca : · ·
„Cîmpul şi cu f:ori•'.e
Codrul si izvo·are:e
Grîu·I şi ·cu so·a,re'.e",
dar au stiut să :e ocrotească cu truda zi'.niică a mîini'.or şi
mintii I.Or.
'Aceste trăsă-turi desemnează i>nc•admre1a perfedă a cînte-
ce'.or popu'.are gorjeneşti în cre·afia foldorică unitară o popo-,
rului nostru, în ca,re s·e og'.i1ndeş~e specifi.wl naţion•a1'..
Spe,cifi<:u·l crea'.ii'.or popu:·aire î,n această zonă conturează
vizihil origina·'.,itate·a a'ces~o1r,a, da.r n·U sub forma. unoir izo1 lări
totale, ci sub forma uno·r î·nsemna,te interferenţe, da~o,rită po-
zi;iei geografice a judeţului· Gorj şi a rel.iefului acestuia,'
:iriismul, destul de nua·nfat în v·ar·ietatea lui tematică.
În conţinutu: ce'.or mai multt c'.ntece gorjeneş'i predom;nă
de pi'dă, d~eva exemp·:e care vin să argument·eze a:ea·s~ă afir-
maţie. Î·nfr-un eî'n~ec w:•es de '.a Dumitru N. loa.na din P. igo-
ri·a, o fată îşi tă·:măceşte regretul şi dezamăgirea pentru o
drngoste falsă.
„Co:o-n va,'.e-n~re vî'.cele
Cîntă două turture'.e
Una cîntă si-a:ta ascultă
A:ta de min'e se uită.
Una cîntă pe sub coastră
Neică de dragostea noa.stră,
Una cîntă pe subţire
Pe.ntru-a noas~ră despărţire.
De stiam că n-a:n noroc
M-a-runcam de mică-n foc
M-aruncam în foc să ard
De necazu:: care„~ trag".
într-un alt cîntec cu'.es din părţi:e Novac.iu•:.ui, dori•nta
tinguitoa.re a pă>storului se transformă în.tr-un adevărot bles-
tem pentru cea care :-a părăsit :
„Du-te mindruliţă,
du-ta
Şi te fă foare de munte
Că si eu m-oi face-un crin
Si a·mîndoi să ne iubim.
Du-te, mîndro, duce-te-ai
Tu drăguţ să nu mai ai
Că şi eu ţi-am fost drăguţ
Şi m-a.i lăsa~ sărmă>nuţ.
Usca-te-ai mîndruto-n coastă
Cu ochii la. noi la· strungă
Usca-te-ai mîndruto-n coastră
Cu ochii la s~îna' noastră".
Lirismu: intim este cuno·scut în mai toate cîntece~e popu-
fore din Go·r:. De e.I nu sint lipsii.te n·ici cîntecefo de haiducie
sau de .răstrişte, aşa după cum se poate observa într-unul din
nenumăratel·e cîntece ou·lese de pe Valea Amaradiei de către
binecunoscutul rapsod popular Ion Diaco·nescu :
„Boboc·e: de pe părău
Nu-l văzui pe neica-I meu ?
- Ba-I văzui taică prin ţa.ră
464
Atîta la roscova•'.ă !
-·De-I mai vezi măi bobocel
că mi-e dor de e·I
S.p une ...i
Să se-ntoarcă i·a1r a.ca·să
Să pu:e cicadă i~a co<i·să
La săcu:re toporîş·te
Că e vreme de răstri~·e".
Va.riet·ate.a mei'.cdircă şi textua':ă a cînteiotllo·r popufo~e din

ac·eastă zonă îşi găsesc obîrşia în pămîntul trudit a·l acestor
pfo.iu1ri în ca.re sate'.e s.t•au ră.sfimte de o pair.te şi de a.:ta a
Jiu'.ui, Amairadiei, Gi·'.ortu'.u•i, fol·eşu'lu·i, Motru:ui, O.tetv:u:.
Tismanei etc.
Ţăra.nii d!n Gorj au cunoscut s·'.ovele tîrziu, dar ou toa'e
a•ces~e•a e•i şi-au încrnsta•t vi su'I în stfip :i pir·i·dvoarelor, fete~e
şi-au ţesut doru'. şi dmgostea în minunate'.e a'.ti·fe lucrate cu
mig·a•:ă sau· în f:ori'.·e oprregetbr şi sco·a.rţe'.IOr, în îmbi•nair-ea cu
adevăra<t măiestră a c-u'ori:'.or. Cei c·are rămi:nea1u :ia vetre
trudea.u istovi.ţi pe moş:.;;e boi·ere-şti·. Lovi.ţi cu h·arap-niw: de
vechil şi :ego.făt, s·upuşi :a biruri gre:e aceştia· m11rmurau doi-
ne de du re11i şi jde :
0
Tudo·re din V!adimir,

11
N-a•vem letc·a·ie-n chi.m;.r

Şi-1am da i·a :bă, n-·avem ·cui
Pentr•u măilai si făsui
Ni s-a ... nvechit gă1!.~anU'I
Şi-a răima•s zdir·e1nţ-e minkl'nul
Că de-ai în'Vlia din mo·aş.te
Tudore nu ne-oi cunoaşte".
Semnifica~·ive'.e crea.ţii :irico-epice de dor şi drO•QOSte, de ·a:e
şi v:aţă ·grea, de meditaţie, de hărnicie şi înSttră;nare dau
şi astăzi e:>Gpresie pa.etică ce'.or ma.i variate stă•ri -afective a'.e
omu·lui : dragost·ea, bucuda, ja1l·e·a şi suferinţa, mîn·i·a şi revol~a,
i"nSJtrăinm·ea şi spe 1 r1anţa.
în noii'.e coondi.ţ.ii de· dezvolt·a1re a ţăirii noai.>tire, de dez-
vo-'.tar.e vertigin·oa·să a ştiinţei şi tehnicii moderne, de urba-
ni:z,are a medi1iui ruiral; a inf.'.·uenţei radioului şi te~ev::ziiunii,
coordona~e::e fo'. ci'.1o•rke a·r pă1rea să fndă spire uniforrTizia,·e,
0
spire sărăcire a .reperrtoriului oreoţfei poplJllsre. Ba mai mul·',

în rîndu: u1nor speâa:.:şti pe.,.sisă încă regiretut: că tirnei:·etu·I nu
46Ş
prea Î·nv·ată oîin~e·cele vechi di1n repe1rtoriu1l g·en·e~·a·ţiilor vînt:ni-
ce, rezumlndiu-se a· invăiţa doar cele trans'.ni·se :a r·ad:o ~i te.
I • •
.eV'Zl·Uin e·.
În ciuda a·cestor afi.rma1ii trebuie să arătărm că si astăzi
ca şi altădată se creea·ză oî~tece noi, au loc adaptări·,· a·dău~iri
şi re·~uşări po:1rivit no.:1:0.r cer:nţe. Un exemp'.u 001nvingă.tor pot
să~~ comHu:e nenumăratele cîntece inoi ca.re au apărut în u.ti-
mii a·ni. E:.e exprimă hărnicia, munca, rea·liz1a·rea, bucu1:i a oa- 0
me•n:<or d·e a tirăi.

„Ceti•nă de brădulet
Drnq îmi e a•: meu' judeţ
V.a,t.ră de muncă cu spor
Leaqăn de c:înte·c cu dor.
Cîntă Gorju;I şi doineşte
Via1·a· nouă ce-o tră:eşt·e,
Cîn:~ă Români:a toată
Bei~ugul, vi·a•Ja bo·g•ată".
în co.n1ditii:·e în.Horirii cointinue a mişcă1r.ii ortist:1c1e de ama-
tori, dezvo}area crea·jiei popu1:a.re oferă p•os:bi:•i.tăţi vo·s~e de
rea.!izare a· unor producji:i ar::s:ice şi interesante·, unde forme'.e
tradiţiona'.e vechi se a'.ătură ce:or noi. Exemple în acest sens
am putea amin ti cîntecel·e : „Măi::iui'.·iţă am să-ţi s·cri·u", „Cer-
1
n•a, Tisma•na şi Motru", „Curge J 0 ieţul '.a· va·le" etc., cîntece

cam au ră1mc1s irrprima,te p·e d:~curi sau pe benz: mag•ne~·:ce
în i.n~erpre:c;:i:re·a mi1nuna.tă a celei care a fost f.j.:.of:eia Lă1.::ă
tuşu.
Fă1oî0 nd paran~eză, m-a·ş opiri să fac cî~eV'a
o obse·rvaţii
asuprn unor int 1ervenţii nereuşi~e ale unor inteirpreji de muzi-
că pop·u:·a•ră consacraţ.i, oum sîn1t, de pi'.dă, Ion Do.:ăineSic.u şi
Be1none s:1nu:'.escu, p1:imu·I ajung.î.nd :1a U•n moment dat Să con-
funde fo!dornl cu ,ofu:rii:e sa1'.·e s.au. chi·ar să-l vulg.a1rizeze, iar
ce~ de-·ol doi1:.ea merg·î1nd pînă la· uniformizare melodică şi ba-
na1:0iz·aire t·extu,a:ă.. Tn ciuda sc:h:mbă1ri:or profunde care a•u loc,
îmi exp1rim cio.nvi.ngerea că kadiţia pop·ufo•ră va dăinu1 i, t·rans-
formiîndu-se şi adapHndu-se timpu1'.ui. Cel ce dispare est·e ele-
mentu'. vechi, fapt core trebuie să. nu înqrijoreze pe nimeni.
Greajia popufo·ră,dntecul popui'.ar va cont.inua şi se v·a daz-
vo.Jta căpăH1nd noi dimens i•u1ni pe haza unui conţi.nuţ nou, re-
1
HecHnd mun1oa, r·ealizăirii:.e şi vi1aţa nouă a oamenilor munci!,

noi'.e rea:ită1ţi, caire vor dU'ce pe mai depa1ritie I.a î niHo·rirea vie-
1
ţii sp:ri 0
tua.'.e a p•opow:u: nostiru.
466
PERMANENTA ŞI (CONTINUITATE
~ VASILE ŞEGA
în u,rma• une·ia din co.nvorbiril·e avute cu ma1re·le poeit, Lu-

0
cian 8:'.aga·, am rămas p·rofu.nd iimpiresionait de poto·su1I şi a-

dînci'.e ~rămîintă1ri t'răiite de el, dncl am abol'da'!" probil·erna· fol-
c'.orui'iui ,româines:c. Ulterior, cerceitrind si reHedmd mai cu aten-
ţie, cun.osdnd mai biine li.t·erott•ura noa9tită, ri11i..oam doit s•eama·
că sfră:udrea ce!or mai îna'.te p·iscur~ a 1le litera~u·r:i noa·s~·re se
datoreste nu numai ta·!entu:·ui si muncii asi•due de s1'.efoire a-
supra operei, ci, şi pentru că Al·ecsandr!, Eminescu', Arghezi,
Bl·aga, Crea•ngă, Sadovean1u, Cara.g;a11·3 ş.a. au st;ut s:J explo-
reze fo:olorul şi să fo'osea·scă mag~strr"la'I exemplUil şi ma~·eria
!u: '.ingvis~ic of.eriit cu gen·erozi~·aite de in·e·s+imabilU1I teza'U'r cire-
at de poporul nos·~ru.
Nu întîmpilător bcgă1i·a şi f.rumuseţea for!doruil·ui ro1md-
nesc, art·a mundi şi a dain·sului pop1u1lar româ.nesc sitkne·sic ad-
m:ra'.ia şi zmu:g .ropote inte1riminabHe de atpl'.1auze de· la spec:ta-
torii s~răini si ch;ar de la ai nostri. Cereetări1'e mai· noi au
scos în lumi~ă dovezi pa:pa•bi·le' cum că ~rărmoşii no-ş.tr.i tiraci,
(daci>i şi geţii fiind două din cele peste o sută de tiribu.·i tirace),
se carade~izau nu numai p:riirn viitej.ia fără searmăn şi o se~e de
'.·iberta~e demnă de iinvidi,at, ci. şi piriin~1r-o voioşie î1 n•soţită de
tezaur foldoric de nebă1nuit, re:ziu:itatu1l unei vii·eţi spir·ituole
foar'e bogate, a.I une1i inte'.igenţe şi ·ima!'.):na.ţii de nee!'.)a'.a~ şi
ca a1~me al unei cui'.ituri ce s-a aişeza.t î·ncă I.a f1eme!-ia l.egendo-
rei Trei (printr-unul din triburile tr.ace migratoare spre răsări'),
s-a aşezat temelia· artei· şi culturii grec:i'.or aintici şi într-o bună
măsură chi·ar în Ron'\a milenară.
Sîn+em descendenti ai traci.lor cărora· l.i se atribuie desco-
perirea ha·rpei şi cite~ii. Indirect, chiar grecii, antici· recunosc
deosebite:e ca'.!tăţi muzica·'.e a'.e trnci':or, atribi.Ji1nd '.egendaru'.ui
Orfeu şi lui· Thami·ris ambii de orgi·ne tracă), descope'rirea '.irei,
unul d;n fermecătoarele instrnmente muzica.'.e, ce datorită gin
4fi7
găşiei şi sensibilităţii melodiilor sale a fost multă vreme fo.!os1t
ca acompaniament recitărilor de poez1ie ·intimă, de unde ozi
avem g-enu·:· 1:i-ric, Theopompus şi Jordanes ne re:-ate·ază că so:i-
i:e geţi'.or şi eîntece:·e preoţilor daci erau acompaniate de ci-
tere. Lin·os, poet de o•rg:1ne tracă, îşi recita poezii:e în a·com-
pani•amentul Huieru:ui. De la traci moştenim fermecătorul nai
şi bu·ciumul, ves•itoru·I şi deschizătorul mu:.tor ceremonii peste
mi!.eni·i.
Importanta şi contribuţia· tra-ci-:·or la progresul, civi:izaţia şi
cu:tura europeană este foarte mare nu pentru fap-tu! că tribu-
rile -lor cuprindeau spa.ţiul de la gu·ri.:e Nipru:ui (Boristene),
prînă în Tatra şi di·nco:o de Bratislava de azi, iar la Sud pînă
în ma-rea. Eg-ee, inc:usiv Peninsu~a H-aemusu'.ui (Bakanica şt1iu
tă de noi), ci, pentru că ·aportul traci:or Europeni îi determi-nă
pe unii istor:ci con·temoprani·, oînd ziic Europa să se refere la
Tracic şi vicevers. Dacă istor.me de pînă- mai· ieri •ne vorbeau
numa•i ·de migrnţii·le Est-Vest şi Nord-Sud, ·istoria traci:or dove-
deşt·e că O• a1vut loc şi o migraiţie Ve~t-Est, dudnd tniburi trace
p'lnă în Ana·to'.ia şi :.a hota·re'.e Mesopotamiei, inclusiv Tro:a. a-
m.i-ntită. Ampr.enta triburilor trac-e se face ~irnţit.ă în Creta şi în
pen imufo. lta•'.•ică•.
Strămoşii noştri trnci, fiind sta-tornici şi :egaţi puternic de
lstru şi Ca:eati erau nu numai războinici· şi păstori. 5i au avut
şi o agri·cu1tură dezvo1 '.t·ată, va:ea lstru:ui (Dunărea) oferindu-le
condiţii asemănătoare rîului Ga:ben pentru chinezi, lndu!ui
pentru indieni, Nifolui pe·ntru eg-ipteni. Că aişa a fost ne-o re-
liefează şti.ri·:e ce au străbătut milenii, amint"indu-ne că oştile
lui Darius şi Alexandru cel Mare, c·a să poată înainta ·OU fost
nevoite să trimită pedestl'1imea înainte ca să culce !a pămînt
sau să cosească· g1rîul
Renume'.·e traci'.or era asa de mare înoM Demostene si
IKcr·O·te se miindreau şi socoteau o mare c:nste faptul că ma-
0
mele ·lor erau trace. Pe aceeasi linie se înscri·e si atentia ce

le-o acordă tracilor, Clement din Alexandria, ca;e-i co~sideră
precursori a1i revelatiei, iar P!•aton îi cunoaşte ca predi catori ai
0
nemuririi.
Măreţiei şi ingeniozităţii piramide!o·r egiptene li s-ou a-'.ă
turat operele edific-ii.Jar din pia·tră de p·e Olimp şi din a:te ce-
tă.ţi ale grec1i!or a·nti-ci, rewltat al efortului şi pr.iceper·ii meşite
ri·lor trnci, .is-c1usii'fi ciop:itori nu numai în l·emn, c,i, şi în p·ia.fră.
Bogăţia met·ale'.or carpatine .J.e-a. dat prilejul prelucrării for,
a-şa că şi în acest domeniu capacitat.ea creato·are a strămoşi'.or
noştri trooi şi-a spus wV.ntul în·a.inte.a 0 1:tor popoare.
468
Cercetări.le mai noi au găsit şi exp'.ic·a.ţia repe(:Je,(lătinizoi-i
a populaţiei dace, chiar şi a daci'.or liberi, motivată •nu nvrriai
prin legătu•ri 1 :e perma·nen~e cum se spunea. pînă a·cu;m, ·ci, mai
a'.es prin aceea că l1imha latină popuforă vorbi·tă de cuceritorii
romani ave.au foarte mare asemănare cu '.imba traci'.or, i·ar
t-eza.uru'. spiritual îşi revenea acasă îmbogă1ţit _şi înt•r~o co'.ora-
tură nouă, ş0tiu·t fiind că în Oa cia a·u fo~ aduşi rhiJ.ita•ri şi" co-
1
loni· „din to-t cuprinsul im.peri.ului roman".

Răspunsu'. ce: mai edi·ficator şi convingerea c·e.rtă se for-
mează prin confruntrea informo·tÎ·Î".o·r cu observa.file priolejuj~,e
de mu'.tiple şi ·atente deplasări în spa,ţiul carpo.to-duni:irean. ·
Fiind un iubitor a·'. frumosu·'.ui spiritual şi an~mafor te•nace
al ce:u·i oferit de înciÎntătorul peisa1: a·I minunatei noastre pa-
trii, am străbătut munţii·, dea•'.urile şi ch1pii'.e, din V·îrfo1 lui Pă
tru daci·c sau de pe Ceah'.ău'. carpic, pîn·ă în Sighetu·! şi -Sătma
rul a9atîrşi'.or, pî·nă-n y:-şino şi Cele-iul su<::'.or şi om trCiit c'.ipe
de adevărat.ă înălţare sufe~ească•, chiar atu·nc·i chd pl!işorn pe
străzi'.e Constanţei şi prin Tomisul desgropat, amintindu-mi de
tînguiri·le ·amarnice din „Triste'.e" neferic:tului Ov:dius. . .·
Prin sate•'e caorpatlne, prin go!uri·1e de mun~e. pri·n c.opri
mi·'.ena.ri şi unde nu gîndeşti, te întîmpină 'oo:men; sprinteni şi
cu zî:nbetul pe faţă, răspunzîndu-ţi cu seni·nătafe şi ~u„năvo.infă
'.a „Bună z•iua" ce '.e adresezi ni; în limba daci'or, ci Îl'l Jimha
română, limba vorbită azi în vatra străbu·ni!o·r doc:, deşi in-
ter:ocutorii pr!n portul lor (de la opinc; şi pîno :a pă·lorie) îţi
pun în faţă irnaqinea daci'.or de acum două m:,i dce Q~i, :m'fJ-
ţ:1ine ce o ooţi întîi'ni, fără surpriză, şi în piete•:.e Tim.i•ş.pqie;,
Craiovei, ch:a·r a'.e Rucurestiului oroi 1.aşu'.ui Moldav.ei, c.o so ...n.u
mai arnin~im de Sibiu, Făqăra-şi, Pet.roşeni, Boraişpy, SiqJwt.v:
Marmaţiei sau Ţara fagu'.ui, dulcea Buco-vino, und.e ~hipuri:ie
s~răbun°i'.or noştri daci ~e întîmp:nă '.a tot pa·svl. · · ·
Deşi trecură ·ap-roape două milenii de dnd dacii ~Cl şi q'.t.e
popoare an·~i·ce fură scoase din arena i·s'o·rie:, urmeJ.e •lor., ~iţ
tenţa ·:or sînt încă vizib:,'e, şi nu nu'Tla: în po~t, ~i '1·fl ~oo~e: c~-
part•imente!e vieţii noastre. ·· .-1:
Aproape două mi'.enii S·.e scJ,Jrseră, dor stîn·i:~e din . n:iv~~:i
Carpaţi sînt tot cum '.e aveau s~ră'lloşii noş~ri da<:i. A&op~~l
case!or din satele carpatine ~i MunFi Af>use.n;, .c;u;, ş.trJişftii:e
!ăs.ote mu'.t spre feres~-re şi C;U v,î-rfu'. ţvg:U•:o ... , (g~uţ-it wre_••Qr"fW
sta pe e: .apele p:.oilor şi zăpezi 1 '..or), cu fu.m1tl". iii poov1'·.oăs~r,
cu s~î'.pii şi grimi:e frumos înorus~crte sau cu·bîrne'.e; 'i'ndie'i~e,
469
i.a ~a~et.e, tn formă de coada rtndu·nicii, aminf.indu-ne d·e teh-
nica le·găturifor marilor b!ocvri de P'iotră din zidurio'.e de apă
rore o'.e cetăţilor daoice, ·evidente ·încă şi a.~i în re'. icve:e daci-
1
ce de la Bli-daru, Cos~·eşti· ş.a·.

De·spre comunitatea spi·ritu.ală îţi vorbesc nu numai iden-
titatea oimamentării f:·ui·erelo·r şi a btte'.or păstornşti sau a fur-
ci'or de tors ce ·le mai folosesc gospodine'.·e no·astre din me-
divl rustic, dar şi tot inte•riorul locuinţelor, în cit dint r-o casă
1
din Vişeu sau Pîtrova·, luat pe nesimţite, în timpul somnului, şi

adll'$ ca să te trezeşti înt.r-o casă din Voşlobeni, de sub Hăs
Oaişu·I Mare s-au într-o casă din Poduri, j. Neamţ, în Humu~eş
tii lµi Creangă ori în Polovragii· Go·rjvlui, numai prezent·a a:-
tei g·a·zde te poate o·juta· să-ţi doi seama că eşti înitr-a'.tă parte
~i nu unde te-ai· cukat
·Păstrători a•i mu·:tor ca•roderistic.i dacice poţi găsi şi în
Ţa.ra moţi1 :or, în Ţora· Hoţegului, a Făgărnşului sau Zarandu-
fui co şi în B·ucovina ori în v·alea Cemei.
'în zile:e ooasf.re, prelucrntuul inu·lui şi cînepii ·este pre:uat
de fubric.i de specia·i.itate care ne dau conf.ec 1ţiona~e gat·a că
măşi'.e şi a·:te albitu.ri de corp sau de pat, dar în dese'.e mele
pereg·rinărr, în lungvl• şi-n fotul patl"iei noastre om î1ntiîlnit octo-
genc.iri ca· Vasile Tomoi·agă viş.euan, l<:mcu Nicoh~·e, pe Te!·eor-
man, Jur.ubi.ţă Tudor di·n Ma.rtalogi, Argeşi şi mulţi a•:·tii tot în
cămăşi de ctî:nepo p•regătite şi făcute de babele lor aşa cum
făcea·u şi străbune•le lor doce, ba chiar o·şte.rnutul p·atului lor
ca şi al mv:tor fJOspodine din Şi-lindic şi Bogsigul Aradv!ui· sau
lbă~eştiii di·n va„ea Gh.i.urghiu'.ui şi 'în V<J,'.e·a DeşulU'i, Gorj, or•i
Cre.f:e·ştii Căl"buneşt•ilor erau făcute tot di·n oînepă şi in a'.ibe şi
moi de-ti era m<J1i mar.e dragvl să ·'.·e pr•iveşti sau să-ţi od:h-
neşti truditul t·r·up. Ce să· ma•i vol"bim de pe-şohire'.e şi feţe'.e de
pemă şi căpătîiie cărora· farmecul florilor şi riur.ilor cusute în
roşu sau alba~kol cerului iţi îndntă pri'V'iri'.e. Nnă şi croitul
cămăşi.lor şi S<J•rici·lor purtate şi azi de moţi şi de marnmvre -
şeni si.nt tot după tipa•r·e!·e şi formele folo·si~-e cu. două mii de
ani în urmă de căt.re străbunii noştri daci. l<Jtă wm s·e re'.ie-
feo·iă perma.nen.ţa şi cont•i·nui·tatea la· tot pa·sul şi-n ·tot locul,
fa.re[ o se pie rde din vedere <Jdaosu-1 ş·i contribuţi.a fiecăirei
1
genera:ţi.j peste veacuri·, pe·ntru care amă1nunte trebuie studii

sp.etiole.
.,. · lndreptîndu-ti atenţi.a O·supra· vieţii spiritua·:·e ca elocvent
airgument 0 ! perman·enţei şi con~inu•ită 1ţii ar trebui să zăboveşti
1
mai mult, ca să poţi păt.runde mai în odrtnwl complexită.ţii ei.

Noi amintim door că via.ţa pa·storală se desfăşoa·ră şi azi tot
·470
d~pd ca'.·endarul daci'.or, cu su.itul,_,iernatvl, alesul oilor ş.a.m.d.,
ia,r o cercetare mai· ·atentă- m e,videntia că multe din sărbători:e
ţinute de lumea montană şi rura'.<:I, "chia.r de fo dmpie, coboa-
ră de dincolo de e·ra noastră. Ei au asfron:mia :or mos·tenită
din ta·tă-n fiu, de la moş-strămoşi, Ei ştii:i"după sp:ina· porcu'.ui1
şi prapu,re'.e miefo'.ui cum va fi iarna sau primăvara. Nu m-a
·surprins nici cum coincidenţa unor informaţii cu'.ese de la bă
tfi.nul Gheorghe Pos,cu vişeu·an cu ce'.e notate de '.a Ion Micu
'din Voşlobeni ~i de fo Constantin Lupu dlin Cra-sna, Go·ri, cu
piri'Vire la mersul vremii. Ei ştiu din octombrie şi noiembrie cum
va fi iama şi vara vi1ito-are, după fe'..ul cum cade frunza co-
drului toamna, ·după ghinda stejaru:ui, după cum apune „Cloş
ca- cu pui" în u'.timele nopţi a'.e lui noiembrie, O·ri după fe'.u'.
wm răsare soarele î,n primele zi'.e alz anu'.ui nou şi cîte a'.tele
co rezu·'.~ot al observaţii'.or m1i'.ena1re, moştenite din tată-n fiu,
.peste veacuri şi furtun:.
Că'.ătorind pe una din u'.i.ţele satu'.ui Răşinar:, spre Muzeul
Etnografic de aco'.o, am înMlni~ două femei din pa-rtea '.ocu'.ui,
călări pe cite un ca·'., de şeaua căruia mai aveau legaţi cite
a!ţi do1i cai pe şe:'.e cărora aveau o mu'.ţi'Tle de bagaje, a -
~i~~indu-mi de vi·ata de t·ranshumanţă a păstoirifor noştri de
1er1.
Tezaurul frumos organizait şi bine conservat în amintitu:
muzeu ca şi în cele din Orăştie, C!uj-Napoca ş.a. precum şi
ce'.e ce s·e află în f:ecare gospodări·e rura'.ă' de la Cî'TipU-Lun!=J
pe liisa şi p~nă în Ciupercenii Calafotu'.ui vorbeşte de la s:ne,
despr·e bopăţia· şi nob'.eţea sufetească, desp1r·e continuita~e şi
p·ermane,ntă. ·
Cci·şuri'.e de papură şi nu:e!e au devenit obiecte de muzeu,
înît'.ni~e nu numai !a Răşinari, Orăştie, Cuj-Napoca si în alte
părţi, fi:nd vorba de coşurile fo'os:te drep~ „casa a'.bine'.or".·
dar ele amintesc de înde·'.e•n1icir.ea cres~erii a'.bine'.oir mosten:-
tă de la strămoşii noştri trari care ştia·u să prepare din ~ier·e
„medu·'." o băutură de'.icioasă dar ~i amăqitoa·re. F foloseau
miere·a şi ca med;camen:t pentrn diferi1~e bo'i. Apicult1Jra cu-
noştea o dezvo'.tare aşa de mare că unu'. dlin !=Jenera!;i '.ui
Alexandru Macedon a fost nevoi~ să r·enunte !a una din incur-
s:unile sa'.e asupra teritoriului •racic, fi;ndc~ i-a fost năpăd;tă
arrna~·a de roiruri de a'.bine. Tndeletni·c1i1rea apku'.turii ca şi
am:n•;te•'e coşuri încă prezente în aosoodăr·ii'.e maramureşenr",
voş'.obene, î,n Munţii Apuseni, S'.oboz;a, Telorman şi în a'.te
părţi din ţara noastră precu:n şi mu'.ţimea de toponime „Pr·i-
saca" şi „P.risăcani" pledează tot pentru con~inuitat.e şi perma-
471
h·enta c·a şi toc.te obiedele casnice şi gospodc!ireşti co·nţecţÎd
nat·e din lemn sau ·:·ut, mo·teri·alul cel mai la î·ndemînă, dor
care a fost sensibiliz·at de mă·iestrio. de.g·etv:ui omenesci tran~
miţîndu-'.·e din gingăşia şi ob:etea sufletu:ui său. Şi dnd afir-
măm aceasta, ne du•ce g1îndu: spre „tes~·ament·arvl flu·ie·raş de
soc, mu:t zice cu foc", la „făndărica br·adu:ui" ori la „ocari-
na" făcută- diin :ut, mai întîi să imite gl·asu•I cucului pribe<Jgi
sau să îng•îne mier'.a codri'.or milenari, înfră•titi pentrn totdeau-
na cu ai no'ştri, ca mai apoi, să dea g·'.m mîngîi,toare'.or şi
adînc gră-itoar·e:or do.ine despre cel.e ce a•re de tînf.mntat acest
popor de la Burebista şi pînă la noi, de la Ma-ra-.n Cafofat.
Obiceiu11ile şi sărbători•:e prilejuite de suitll'l qi.Jo.r la mun-
te, de seiceratul griului, cu:esul viilor şi mu·:te aR~le ne duc
înapoi pe firul vieţii către vremuri:e cînd Demetra şi D.ioni·sie
îşi legau nume:e de asemenea evenime·nte din viatQ· strătiun 1 ilor
noştri mi·'.enarri.
Fiecare zonă are jocurile ei spedfice, dar căluşa•rii· şi cei
din Năsăud şi ceii de pe Tîrna·ve ca şi cei din Scomiceţti ori
Cărbune·şti, prin precedesofi.i lor milenari coboa.ră de :a teme-
r·arii daci iubitori nu numai de libert·ate dia·r şi de frn~osu!
muz!icii şi dansului. Asw:Hnd ba'.ada lui Pintea Vit·eazul, fără
să vrei, ţi-aminteşti de Bu jor sau de Toma A::imo·ş, haiduc d;n
1
Ţa.r·a de jos ori de Iancu Jianu.

Similitudinea basme'.or româneşti cu ale lor li:e·ne-Cosî•nzi'I..
ene şi Feţi-Frumo·şi co şi mu:ţiimea dntecelC>r ce evocă pe Ian-
cu di·n Ţebea ori pe Tudor di·n Vladimir o·'.e că·ror osemi.ntei
s~au făcut una cu g'.i·a în ca·re zac neştfoţi de nimeni· Gelu,
Dragoş ori Litovo•i co şi enti~·atea „om şi natură" moştenite de
:a traci, a'.ături de celela:te sînt argumente de netă.găduit pen-
tru p·ermanentă şi continuitate.
472
UNITATEA NAŢIONALA REFLECTATA lN CREAŢIA
POPULARA DIN GORJ
de ADRIAN POPESCU
Ne întoarcem cu recunoştinţă şi' pioasă amintire lia anul de

glorie 1918, de fiecare dată, cirud, la 1 decembrie simţim cum
inima României pulsează mai tare alături de noi. Privim cu o-
chii de azi, ai unei ţă1ri în plină d~zvol1 tare economică şi so-
cială, sub faldurile steagului roşu şi trk:olor, treptele devenirii
noastre.
Intreg poporul strîns unit în jurul partidului îşi acordă
lira sa înăl1ţind imn de bucurie zHelor noa.str·e de glorioasă
existenţă milenară, aşa cum a făcut-o de fiecare dată dnd
idea:urile :ui au fost reaU.zate. Creaţia popu1lară mereu prezen-
tă în vîlto.area evenimentelor sodale şi politice rămâne ca un
ecou p·ermanent peste timp, ca o cronică vie a tot ceea ce a
însemm.t dragoste d= pămîntul patriei şi asipraţiile permanen-
te pentru li tera tura sociaJ,ă şi naţională.
Iată de ce este firesc ca fim·bintele evenimente din 1916-
1918 să nu fi răma·s în aifara simţirii poporu1lui, cu a.tit mau
mult cu cit a:·=sta a fost el însuşi personajul colectiv al legen-
delor ce s-au ţesut cu jertfă şi dăruire de sine, cu atît mai
mult cu cit el, măria sa poporul, a fost principailul.i factor al
rea~izării unirii, visul de vea·curi al românHor" :
„Hai cm toţii, haLdeţi fraţi

Să trecem peste Carpaţi
Să-i scăpăm pe-ai noştri fraţi
De duşmanii blestemaţi.
Hai cu toţii într-o unire
473
să facem o Românie
Cum a vrut Mihai să fiei'
Ecourile epico-lirice, inte~ate tradiţiei cînteciiltii istork
şi mai ales al cîntecului liric sodail, de înstrăinaire, de cMănie
şi de război, răzbat pînă la noi prin versurile murmurate şi
astăzi de bătr1nii rapsozi ai plaiurilor gorjene, pîrjalite în
acea vreme fără cruţare de flăcările unui război cumplit :
Vîntule, nebunule
De ţi-ai rupe strunele
Că tu cînţi de-nmormîntare
Florilior de pe cărare
De rămîne lunca rară
Şesul ca trecut prin pară
Nu te doaire să su.spini
Prin rugi şi prin mărădni
De rupi uşa din ţîţiini
Bi·etului bordei sărac
Unde suflete le zac
1
Că e greu şi e pov•arră.
în a·ceastă biată ţară
Ia mai bine dacă poţi
Chinurile de la toţi
Şi povara inimii
Şi pîrîul lacrimii" ...
Vintul sub formă personificaită este luat drept maTtor la gro-

zăviile cele fără de seamă ale prăipădu1ui. Invocarea, într-o
manieră poetică, propri.e ·creaţiei populare, are darul de a sub-
linia ideea dorinţelor comune ale tuturor românilor pentru
dreptate şi libertate. în conştiinţa lor persistă ideea de unita-
te, indiferent de faptul că în acea perioadă T·ransHvania era
separată de România. Cîntecele celor de peste munţi, ei în-
şişi români, sînt purta·te de ciobanii, călători ai plaiurilor, şi
exprimă acee~i mare amărăciune ce le umple inlma înstrăi
nată fără voia lor :
Eu voios aşi fi cătană

Daică-arfi oastea română
Dar de cît să fLu la n:errnţi
Mai bine mort în temniţi
-174
Decit să fii la husairi
Mai bine-n furcă de stejari" ...
sau
„Frunză verde de secară
Vă trimit o veste-n ţară
Cum e a mea viaţă amairă
Pe aici prin altă ţară
Sîntem tare înstrăinaţi
Prin altă ţară băgaţi"
Chemarea patriei comune, indiferent de pe ce parte a Carpa-
ţi:lor, găseşte ecou în sufletiuil tutllll'Oir. Cei din 'Dransilvani:a <>t;
înrolează în d·etaşamente voluntaire alături de armia patriei,
lăsînd, cu toţii, casa, ogorul şi familiile, cu gîndul la zorii u-
nei vieţi noi :
„Pentru ai patriei duşmani
Lăsai copii orfani
Las copii şi las femeie
Ca să fiu la bătălie
Cînd la război am plecat
Copilaşi-au întrebat
- Pl.eci tăticule-n război
Cui ne Iaşi acum pe· noi ?" ...
In contextul general al conflagraţiei Gorjul şi-a adus o parte
însemnată de sacrificiu uman indiferent dacă este vorba de
nume de rezonanţă deosebită cum au fost Eoaterina Teodoro-
iu, gene•alul Dragalina ş.a. s.au de eroii necunoscuţi ai ţinutu
rilor de pe Jiu. Creatorul anonim moaie pana în suferinţă şi
-adevăr:
Jiule te-ai miniat
Vii mare şi spumegat
Şi cu sînge amestecat
Cu brazii din munte luaţi
Aduci trupuri de soldaţi
Ce-au trecut peste Carpaţi
Să dezrobească pe kaţi" ...
Credem, şi nu fără temei, că o cercetare mai amănunţită a

creaţiei populaire, vizînd această perioadă de glo.rie a patriei şi
poporului român poate da la iveală noi şi noi aV2state străJu
cind prin tonul lor eroic, prin meşteşugul artistic dar mai a[es
prin credinţa nestrămutată, deasupra tuturor greutăţHo.r, în
Î:~~za. dreptăţii şi-a unităţii.
PĂSTORITUL TRANSHUMANT ŞI IMPLICAŢIILE LUI
LA CITEV A JOCU Rl POPULARE
de NICOLAE POP
Carpaţii Meridionali au atras întotdeauna P·2 timpul verii

atît turmeJ.e lo·cuitorilor din Muntenia şi Oltenia cit şi c2l·2 dlP
oierilor transilvăneni. Pe culmi:e acestor munţi aveau loc tîr-
guri, une•:e păstrate pînă astăzi.
Oierii transilvăneni socoteau .că pe v·2rsantul însorit al
Carpaţilor din Muntenia şi Oltenia se găseşte faţa muntelui
confirmată şi în numeroase denumiri ale înăl~imilor din a-
ceste părţi cum sînt : Faţa Mîniles·2i, F·aţa Oslii, Faţa Siglău
lui sau Faţa Munte:ui.
Volumul turmelor aduse la pă15une de oierii transilvăneni
în Carpaţii Meridionali vari·arză după epoci. Mişrnr·2a acestor
turme este cunoscută mai precis începind cu anul 1831.
Infiltirăiriile mais've ale ardelen'ifo1r în satele din zon.a Car-
paţilor Meridionali au conferit acestor asezări o fizionomie :..-
parte materia.Uzată în port în forma locuinţei, în o'Jiceiuri, de
unde reiese uimi't0area varietate a peisajului sodal şi etnogr2-
fic caraderi.stic pentru această r:~giune subcarp3.tică a tării.
Unul din ·exemple~e semnificative este l·o•calitat"'·a Novaci
akătuită din 3 aişeză·ri : Novaci străini - aş~z.1tă p2 p~ato'll!
din stînga Gilortului, Novaci Români si Birişeşti.
Novacii Strilini s-a form3,< cu a.-delenii "'~niţi pe căile
transhumanţei din satele Poiana, Pod, Jii:a şi Pianu.
In zii'e1·" de sărbătoare fem2i 1-e din Novaci Străini purtau
coi::tumu:, Plin de farmec şi nitoresc pe care~l întllne•"l•i si P·"
nl;ci;urHe Săliştei. de unde îsi trăigeau obîrşia ~11:::·2sti lecuitori.
T.;:i fel şi •cu mult.2 din obiceiuri pr'.ntre care şi cele leg.1·t·2 d~
joc.
Ana•:izînd repertoriile zon·2'1or pastor-a-le - nucJ,eu şi con-
fn.mtîndu-le cu cele a·le zonelor a,dia.c.ent·e şi cele de conver-
477
gehţă se i>oate constata izolarea de multe ori a unor piese.
care ar trăda num2roar:;e apropieri.
Cil'culaţia pasto.raliă poate fi d·ovedită numai în cîteva ca-
zuri considerîndu-se că în bună parte repertoriul est2 -car-
patic.
Ce.1e două dialecte ccireg.rn.fiee „Carpait:c" şi „Dunăll'E'2n"
p:-czi111tă semn:ficaNve diferrenţe astfol că anumite a1s.emănă:ri ne
pot fa:·2 să presupunem o trainsmiter2 directă a pieselor res-
pective, iar factorul de transmisiune, în caZ'ul zonelor legate
prin transhumanţă să fie însăşi populaţia care o practică.
Nu se vorbeşte deci de tin repertoriu păstoresc ci de jocuri
sau tipuri co.regl'afice de circulaţie pastoral1ă.
Acestea se pJt împărţi În două categorii :
l. Jocuri bărbăteşti de virtuozitate
2. Jocuri mixte comune.
Din prima categorie amintim : „Brîul" - i se poate con-
feri valoarea de tip morfologic singular - şi căruia d'.n cauz:'1
modului de vehiculare i s-a dat numele de „mocănesc".
Cuprinde 3 subtitluri : Brîul bătrîn, Brîul ardelenesc şi
Brîul musceliean.
Nu există informaţii directe asupra apartenenţ·2i Slănku
lui la repertoriu păstoresc - nu putem şti factorul lui de cir..;
culaţie la puncte atît de îndepărtate. Numele lui pare să indi-!
ce locul de întîlnire al ciobanilor pe va·:ea rîului Slăn'.c - si-
tuat la încrudşarea mai mu:tor drumuri şi cunoscut oierilor.
Trebuie să menţionăm o interesantă concordanţă dintr·2
cele trei zone pastorale - nucleu într-o formă sp·2cială a „Bri-
ului bătrîn", neîntHnită în a:te părţi şi anume „Brîul pe numă
rătoa.re", cînd anumite figuri, încheie cu bătăi pe sol sau pin-
teni, numărîndu-se „una", „două", „trei", după comandă.
Fenomenul a mai fost citat şi în variante'le „Danţul".
(corn. Răşinari, Poplaca, Gura Rîului, Sadu) şi „Griul" (corn.
Sita Buzăului - Tg.-Secuiesc).
Fără a mai adăuga alte e1'2mente şi aici, asemănarea pa-
şilor şi a strigăturilor, ne poate da de gîndit.
Tipul „Sîrba" înrudit cu „Brîul mocănesc" conţine şi el
un subtip ca:ract€1I'!izat pI"'.n bă.tăi pe numărătoare. Aria lui se
478
întinde din zonele pastorale - nucleu ~pr~ Muntenia, unde es-
te atestat în citeva variante •.
Numele variantei indiică adeseori· factorul de circulaţie :
„Sîrba ciobani1or" (Răşinari, Sibiu}, .„Sîrba ciobănească" •(.Bran-
Codlea), „Sîrba baciului" (Tălmăcel-Sibiu, Bătrini.-Teleajim,
Voineşti-Covasna). · ···
Informaţiiole ne arată uneori izolarea jocului în repertp-
riul ciobanilor - a.fi.rmîndu-se a.cest lucru la Ciumernk - sat
ciobănesic al corn. Siita Buzăul1Ui. Un nume ca „Lăzeasta'" (Ciu-
mernic - Sita Buzăului) sau „Lezesca" (Jugar - Muscel)
poa:te fi eventual pus în .legătură cu viaţa pastorală.
Conţinutul variantelor este apropiat atît ca paşi cit şi ca
strigături ~la încheierea figurilor sînt acelea.şi bătăi.
Aceste apropieri edificatoare întăresc fenomenul de cir-
cula.ţie.
Un al1t tip întîlnit sporadic în Cm1paţi - joc de încadrare·
certă este „Brînza" cunoscut numai în satul ciobănesc Ciu-
mernic - Sita Buzăului. Informaţiile ni-l atestă ®· un joc cio""'.
bănesc fără a aminti de nume şi localizare geog.rafkă.
Nu-l putem socoti un joc de ciriculaţie pastorală, el fiind
calificat drept un joc „dobănesc". Unele jocuri ciobăneşti ne
arată cîteva concordanţe. Problema circulaţiei rămine însă des-
chisă.
Din a doua categorie a jocurilior mixte ·comune cunoocute
şi vehiculate de ciobani pe care le practică împreună cu co-
munitatea sMească sînt jocurile de relaţii sociale întotdeauna
mixte.
Făcînd parte din jocurile repertoriului curent sînt mai
greu de detectat. Sînt rezervate „întHnirile" ciobanilor cu obş-!
tea satului la reuniunile speciale cu dată fixă, aiş.a-zisele „ne-
dei". Un astfel de exemplu este „Hora sintiliei" pe care cio-
banii o joacă cu fetele o singură da•tă pe an la 20 iulie. Fiecare
fată cu această ocazie fa.ce daruri a1esului ei. Jocul este e;vi-
dent de circulaţie pastorală.
Un alt exemplu îl formează aşa-zisele „Jieneşti", ră5pin
dite în mărginimea Sibiului şi în zonele adia·cente dintre Olt
şi Jiu. Informaţiile au putut fi veri.ficate în diferite ocazii, la
nedeie, unde au participat ciobanii mărgineni (Poiana, Jina),
gorjeni (Novaci, Polovragi), haţegani, jieni şi lovişteni judn-
du-se mai mur.te „Jieneşti" sau alte jocuri, ca „Briul", care
au aidoptat formaţia de grup mic a acestora.
$xistă şi alte jocuri care astăzi depăşesc oomplet cadrul
complexului pastoral fiind integrate repertoriilor zonelor .res-
pecti.ve, le amintim numai : Breaza, Ciobănaşul, Oiţa.
Mai amintim cîteva pies~ folclorice transmise pe ca1e pas-
tora,lă de la munte, fenomenul putînd să se petreacă şi inver~
prin vehicufarea pe aceeaşi cale a elementelor dunăTene - a-
mintim aici jocurile : Năframa, Săltata la trei, Hodoroaga.
'Factorul de circulaţie pote fi deci ce1 pastoral.
480
·r
SENT1MENTElE. DE :DRAGOSTE $1 IUBIRE TN STRIGATURA
PAST9RALA .DE LA POALELE PARTNGULUI
de SABIN POPESCU
Tema care ocupă locul central fo strigătura novă.ceană es-

te aceea a dragostei, ce se înfiripă între băieţi şi fete, pe cit
de arzătoare, pe aitît de CUJI'ată, ia:r în strigătură prin felul în
cal"e ·este fo'I1mula1tă, convinge pe cel care o aisicultă.
Pentru băiatul care ciuieşte în sat sau la horă, pe vî.rf de
munte sau la clacă, persoana care-1 inspiră, dominînd strigă
tura, este mîndruţa.
Pe faţa pămîntului
Mîndruţă ·ca a mea nu-i
. Aşa iute, pricepută
De nimenea ne-întrecută.
Dragostea faţă de mînid.ruţă creşte în intensitate ducînd
flăcăulla desnădejde.
Foie verde- .măr creţesc
Fetiţă chip îngeresc
Lasă-mă să te iubesc
Căci mor şi mă prăpădesc.
Lasă-mă să te sărut
Să-i fie cui te-a făcut
Şi mie cui m-a crescut.
Dacă mîndruţa oscilează, flăcăul îi cere să-şi determine

poziţia faţă de iubir·2a lui.
Spune, mîndro, poţi nu poţi
Cti v-orba să nu mă porţi,
Să viu seara pe la porţi
Să mă creadă lumea hoţ,
Că nu-s hoţ de buzunari,
Ci sînt hoţ de fete mart
De multe ori îndrăgostiţii ajung la conc1uzla că e bine
să-şi ducă dragostea în locuri îndepărtate de satul lor peste
munţi.
Intreabă-ţi
mîndro, pă,rinţE
Ne lasă să
trecem munţii ?
Că eu mi i-am întrebat
Şi pe mine m-au lăsat.
De te lasă şi pe tine,
Hai, rnîndro, să trecem mii ne.
De ne .lasă pe amîndoi
Hai, mîndro, să trecem joi.
Popă nu-i să ne cunune
Numai noi cu vorbe bune.
Durerea ciobanului, lipsit de mîndruţă. nu est(' U.'i.oară.
Pe primăvară ploua
Şi ploua şi duduia
Dacă aveam mîndră venea,
Dar acum e cald şi bine
Dacă n-am miruiră, nu vine.
De mul.te ori însă ciobanul îşi aduce aminte, cu regret.
de mîruirnţelelui.
Cite mîndre-am avut eu,
După toate-mi pare rău,
După una mi-e mai jele,
Că ştie vorbele mele
Şi-ale bune şi-ale re.le
Şi-ale bătute de stele.
Pentru lipsa de la întîlnire cu mîndruţa ciobanul găseti;te

justificare.
De-ar fi noaptea trei conace,
M-aş duce şi m-aş întoarce,
Dar noaptea e Ulll conac,
N-am mîndruţă ce să-ţi fac.
Sînt şi mîruiruţe care apreciază pe flăcăi după ,;rdele pe
care le fac".
482
·Toată lumea-mi zice mie,
Că nu-s om de omenie,
Dar nici eu nu vreau, să fiu,
Cit oi fi pe lume viu,
Tot de rrele-am să mă ţiu
De rele cînd m-oi lăsa,
Mîndruţa m-o blestema.
Mîndruţele care se iubesc cu mulţi flăcăi provoacă b-

dignarea flăcăului rănit în dragostea sa.
Ştii tu, mîndro, ce zioeai,
Către mine şi plîngeai,
Că tu altulr nu mai ai
Pînă-aseară la fîntînă,
Cînd te-am prins cu doi de mînă,
Unu-ţi ţinea cobiliţa
Şi-ailtu-ţi săruta guriţa.
Din acelaşi motiv flăcăul manifestă prudenţă pentru iu-

biTea pe ca re vn~a s-o încerce.
0
Mîndruţo, sprînceine negre

Te-a.'l iubi .dar nu m-ai crede,
Că tu crezi în multe părţi,
Iţi sînt dragi toţi dţi îi vezi
De te joacă unul bine,
Ţi-ai uitat, mînd:rro, de mine.
De-ţi minte unul ceva,
Ai şi-nceput dra.gostea.
Unii flăcăi nu înţeleg să se întoarcă la dta'gostea pără
sită.
Mîndra mea de-acum o va·ră
Mă .ruga s-o iubesc iară
Dar eu n-am înebunit
Să iUJbesc ce-am părrăs1t ...
O personificare foarte frecventă în versurile chiuiturilar

este dorul.
Mîndruliţă, mîndro, fragă
Prinde .dorul şi mi-l lea.gă
într-un colţ de cîrpă neagră
Şi dă-l pe-o a~ să meargă.
Sau:
Tot aşa
zice do,rul
Că el omoară omul.
Dorul minte ca şi-un cîine
Că de el nu moare nimeni,
De-ar fi murit cineva,
Aş fi fost şi eu ăla.
Une:e strigături se referă Ia casa în care locuieşte mîn-

druţa şi care aprinde prin simpla ei vedere dogoarea dra-
gostei.
Pare mie ori se vede
Casa mîndrii unde şede.
Pare mie ori s-aude,
Gura mîndrii nu ştiu unde.
Mîndro, cînd îţi văd casa,
Mi-s-aprinde inima.
Cînd îţi văd casa şi şopru
Mi-arde inima ca focul.
De multe ori casa mîndruţei, rîvnită de toţi flăcăii, aş-
teaptă numai pe badea ce1 dra.g.
Casa mîndrii pusă-n colţ
Mi-a cerut feciorii toţi.
Casa mîndrii pusă dreaptă
Numai pe badea-I aşteaptă.
Şi-l aşteaptă tot în prag
Că de el ta·re-i e drag .
. Despre mîndruţa cu casa în colţ de uliţă, altă strigătu

ră spune:
Mîndruţă cu casa-n colţ
Iubeşte-mă dacă poţi
Iubeşte-mă dacă-ţi plac,
Dacă silă nu-ţi fac,
Că silă cînd îţi făceam
Eram .mic şi nu ştiam.
Dar acum m-am făcut mare
Mă iubeşte orişicare.
Sînt mîndruţe cu casa aşezată pe dea·l şi spre această ca-

să urcă, făcînd cărare, bădi.şorul drag.
484
Foaie verde magheran
La mînd.ruţa de pe dea-1
Este-un strat de busuioc
Cu cărare prin mij1oc.
Căracr-ea cime i-o face ?
Bădişorul care-i p:ace.
O altă strigătură vorbeşte despre rnîndruţele aşezate i'll

casa pe vîrf de deal.
Tot aşa am auzit
Că în deal e loc urît,
Nu găseşti nimk plă·cut.
Dar în deal cresc floricele
Şi copile frumuşele,
De 1-i drag la toţi cu ele.
Şi în deal sînt pruni· cu prune
Sînt mîndre cu vo:rbe bune.
Nu există dragoste fără sărutare şi strigătura consem -
nează această realitate.
Spune, mindruliţa mea,
Zice, măircuţa, ceva
_ ___ Că-mi dai mie guriţa·.
Măicuţa nimic nu-mi face,
Că ştie, că gura-mi place.
De multe ori ciobanul chiuieşte pe uliţa pe care se_ află

casa mîndruţei şi aceasta·, pentru a-şi face> simţită prezenţa
zice:
Chiuieşte bădiţa
Să răsune uliţa,
Uliţa la mîndruţa,
Să deschidă portiţa,
Să de-a badii guriţa.
Un~le strigături se referă în conţinutul lor la ochii fru-

moşi ai fetelor, pe care îi prezintă deosebit de sugestiv.
Frunzuliţă flori de tei
Eu le-am spus ochilor mei
Să nu fie lăcomei,
Să se uite la chindei,
485
ta ochi mai frumoşi ca eL
Eu le-am spus, ei nu ro-ascultă
Tot la ochi frumoşi se uită.
Cîteodată culoarea şi mărimea ochilor serveşte ca pro·
cedeu de identificare a. persoanei iubite sau dau proporţii
sentimentel1or de dragoste ce se înfiripă între două fiinţe ca-
re se iubesc.
Ce-am iubit în viaţa me;;i
Să mor şi nu pot uita
Doi ochi negri ca mura.
De la mine mi-au scăpat
Ferke de-al de i-a luat.
Trăieşte-n lume cu drag
Dar nioi eu .nu pătimesc
Căci ochi negri tot iubesc.
Sau:
Bade cu ochii tăi mici
De la inimă să strici,
Cînd îi laşi, cînd îi cobori
La inimă mă omori.
Cînd îi pleci, cînd îi ridici
La inimă mă usuci.
Dinţii mÎ!ndruţei devin şi ei obiect de identitate pentru
flăcăul care chiuieşte.
Mîndruţă cu dinţi mărunţi,

Ai fost dragă la mai mulţi,
Mi-ai fost drăguţă şi mie
Pînă la sfînta Marie.
Iar numă·rul mîndruţelor pe care le-a strîns în braţe de-

vine termen de comparaţie.
Şi mă doare peste-ncins
De mîndruţe .dte-am strîns
Să le string aş face-un sat
Cite mîndre-n braţe-am luat
Un sătuţ mai mititel
Să mă plimb seara prin el.
Pe cioban îl interesează şi starea fetiţiei pe care o iu-

beşte.
486
Dl'lagă-mi e mîndruţa mică.
Că se suie pe opincă
Şi-ţi dă guriţă de frică.
Dragă-mi e mîndruţa-naltă
Că-mi dă gura peste poartă.
Dacă strigăturilie cita•te mai sus vorbesc despre dragos-

tea flăcăifor faţă de fete, în altă strigătură ciobanul poet se
referă 1a o dragoste mai vinovată, d.ragostea faţă de neveste.
Vai de mine ce să fac,
Că mi-e dat dorul de cap
Nevestele foarte-mi plac
Fetiţele moarte-mi fac.
Dacă dragostea faţă de fete aparţine flăcăilor mai tineri.

flăcăii tomnatici împart dragostea lor atît fetelor cit şi ne-
v.estelor.
Foaie verde de trei fire
Pe cînd iubeam la copile,
Eram copila.ş din fire.
Dar acuma la neveste
Mi-a dat ba·rba fără veste
Şi mustaţa se Lungeşte.
Unele strigături prilejuiesc sfaturi, pe care păs.torul le

adresează celor dragi, prin care sfătuieşte fetele. Astfel ti-
miditatea flăcăului poate lipsi dacă rnîndruţa îi ascultă sfa-
tul.
Foaie verde măr creţesc
Nu pot mîndro să-ndrăzne&e
Ca să-ţi spun că te iubesc,
Dar te uită-n ochii mei,
Vezi ·ce spun mai bine ei.
Un alt sfat recomandă mîndruţei să nu fie „zgîrcită" la
iubi.t.
Iubeşte, mîndro, iubeşte,
Şi la mine te gîndeşt-2.
Iubeşte şi bun şi rău,
Că nu ştii care-i al tău.
Iubeşte-mă şi pe mine,
Că nu .ştii cînd ceasul vine.
Sînt strigături care îndeamnă flăcă.ii să-şi caute dra-

gostea mai departe de satul lor.
487
J. ' ' "
Cmd eram .mai mic copil
Auzeam lumea vorbind,
Că nu-i bun gardul de spini
Şi dragostea din vecini
Şi-i bun gard de blane late
Şi dragostea de departe.
Sau:
Niciodată nu e bine
Să iubeşti de prin vecine
Cînd se supără te spune
Te face de rîs la lume.
Fetele în schimb sînt sfătuite să rămînă la dragostea din
satul lor pentru că :
Bădişoruldin alt sat
Ca pîinea de cumpărat
Cînd o cumperi, cît rte bucuri,
O mănînd şi-apoi te superi.
Pentru fetele care g.răbesc măritatul, strigătura oferă în
mod sugestiv următorul sfat.
Fetiţo de om boga;t
Nu grăbi la măritat
Oa f1oarea Ia scuturat,
Floarea mai înfloare-odată
Mîndro, tu nu mai eşti fată.
Nevasta ce poartă o dragoste tăinuită îl sfăituieşte pe
cel drag.
Sărută-mă bade-n dinţi
Dar de buze să n-atingi
Că buzele-s subţirele,
Se ia piele după ele.
Şi buzele-s cîntărite
Cu cîntarul satului
Pe seama bărbatului.
Am arătatmai sus că la păstorii gorjeni strigătura este
chiuită numai de flăcăi, prin care ei işi ex.primă sentimentele
pe care le încearcă. Cu toate acestea există strigături chiuite
de flăcăi, ce au însă darul să transmită sentimentele care stă-.
pînesc sufletul fete1or.
488
Mult mă
mir bade de tine
Că-ţipierzi mintea după mine,
Cind mi-a fi de dumneata
Almintela m-aş purta.
Unele strigături vorbesc de jalea pe care o încearcă fe-
tele cînd iubesc.
De-ai şti bade jalea mea
N-ai mai mînca nici n-ai bea
Ci te.,,,ai plimba prin g.ră.dină
Şi-ai plînge de lia inimă.
Pentru ciobanii ce îşi duc turmel·e prin sate spre locul

de iernat, sentimentul de dra.goste al fet~or, cu ca.re se în-
tllnesc, în cale, este mărturisit tot prin strigătură.
Ciobănaş cu oi băluţe
Căpătatu-ţi-ai mînck'uiţe ?
Că de nu ţi-iai că.pătat
Hai la noi diseară-n sat.
Fetele care au dră·guţ un „bădişor cu mîndre multe" a~1
motiv să manifeste îngrij.o.rare.
FrU1I1ză verde foi mărunte
Bădişor cu mîndire multe,
Pînă umbli pe la toate
Te apucă miez de noapte,
Pînă vii şi pe la mine
Ţi se face ziuă bine.
Tot prin strigătură fotele îşi mărturisesc dr._os.tea nu-

trită numai pentru anumiţi flă<:ăi.
Foaie verde ismă creaţă
Pe mine maica mă-nvaţă
Să iubesc de dimineaţă,
Copilaş făr' de mustaţă
Cînd se-nvaţă a strÎ!nge-n bra.ţe
Şi sărută cu dulceaţă.
Dar mai ales pentru flăcăul care rămîne alesul inimii

Bădiţă vîrstă cu flori,
Te-am cki.riit de-atitea ari,
Nu degeaba te-am dorit
Că tu mi-ai fost rînduit.
489
Fetele tndrâgesc ciobanii care le dntă din flui~r.
Zii bade cu fluiera.,
Că ţi-oi coase gulera,
Şi ţi-o cos spre asfinţit
Şi poimîine ţi-o trimit
Ţi-o trimit pe cer cu stele,
Să oadă-n mîinile tale.
Ţi-o trimit, pe cer, pe vînt,
Să ştiu bine că-ai venit.
Strigătura spune flăcăilor şi ceea ce gindesc fetele ca.re

acum s-au măritat dar cu care, cîndva, au împărţit dTagostea.:
Mută-ţi bade cărarea
De pe la ferea.sta mea
Ori ţi-o mută, ori ţi-o strică
Că nu-ţi mai s.înt ibovnkă.
Că-s nevastă cu copii
Şi nu-s bade cum mă ştii
Şi-s nevastă cu bărbat,
Nu-s bade cum m-ai lăsat
Cînd suferinţa celui îndrăgostit devine maximă intervi-
ne blestemul invocat tot ,prin strigătură.
Foaie verde de....avrameasli
Cine iubeşte şi lasă
Rădădni pe la fereastră.
Cine iubeşte şi ţîne
N-a1r avea moarte pe lume.
Blestemul este invocat şi de ciobanul înşelat în dragos-
tea lui.
Du-te dor pe sub pămînt
LR mindruţa de demulit.
De-ai găsi-o supărată,
S-o săruţi durule-o dată.
De-ai găsi-o chiuind
Şi cu alţii bind la vin,
S-o bleste-mi dorule aşa
Să ardă casa pe ea
Să se-<aleagă cenuşa
Cenuşa s-o bată v1ntul
Că la min' nu i-~ fost gîndul.
490
Caustic este blestemul inV10cat de femeia înşe1ată în dra-
goste.
Hei, bădiuţ, bădiuţ, Dl,Ullitre
Doru1 meu ajungă-mi-te,
Să nu te poţi descălţa
Pin' n-ai plînge, şi-<ai ofta
Şi să nu te poţi descing.e
Pin' n-ai ofta şi ai plinge.
ExiStă strigăituri, unde blestemul se referă ill un întreg
colţ de sat în care locuieşte, cel sau cea care adu.Ce dur~re
in sufiletul aceluia care-l invocă.
Frunză verde busuioc
Satule, să arzi tn foc
Dair să nu '"'.1'Zi ,pe-de-a rindul
Numai pe unde ni-e gindul.
Registrul dragostei este d€Stu1 de variat şi de mu~te o.ri
atinge note atit de înalte incit strigătura poate să înregistreze
tensiunea în creştere.
Cine are-un singur dor
T.răieşte-n lume uşor .
. Eu am două doruri girele,
Dorul meu şi-al mîndrei mele
Iar alte ori strigătura este şi mai expresivă în R arăta zbu-
ciumul ceilui îndrăgostit.
Cind eram de nu iubeam
Unde mă cu1cam doNnearr~.
Dar acum de cînd iubesc,
Nu pot să mă odihnesc.
8.au:
Mî.ndra mea şi-a cui te are.
Aş dormi-n braţele tale
Dacă nu te văd o zi,
Noaptea nu mai pot d~mi.
Dacă nu te văd o .seară
Gîndurile mă omoară.
Despărţirea între cei ·ct!· se ·iubesc co~tituie un motiv
ce determină creşterea tensiunii in dragoste
491
Ctt e marea de adîncâ
Nu e apă ca să stingă,
!'Ucul care arde-n mine.
Mindro, dragă, pentru time
Ah, departe eşti de mine
Peste munţi şi peste văi
Gîndul meu e tot la tine
Şi la ochişorii tăi.
Părinţii
în repetate cazuri prin ~oncepţiia lor rămîne o
piedicăîn calea celo!l" ce se iubesc, iar strigătura dă expresie
sentimentului :
Spune fată lui mamă-ta
Te dă după mine ori ba
Ori hurui casa pe ea,
De se duce pomina.
In asemenea cazuri de multe ori sentimentul de revolte\
scade şi îndră,gostiţii se resemnează doar la dragostea 1or ta-
cită.
Hai mîndro să ne iubim
La luat să nu ne gîndim,
Că sînt doi bătrini acasă
Şi aceia nu ne lasă.
Strigătu'ra se referă şi lia raporturile famiiliare ce stablleSiC

înLTe noră şi soacră.
Mîndruliţă, draga mea,

Tot aşa ţi-azis lumea,
Că soacrele nu te vrea,
Că 1-i frică că eşti rea.
De--ar fi nora rea dt zece
Şi pe soacră tot n-o-n trece.
Lirica populară încadrează elementul idildc în mijlocul fru-

mosului peisaj, oferit de. natură, iar strigătura, pe bună drep-
tate, procedează la fel :
In casa cu grădiniţă
Şi-a găsit badea mîndruţă.
Grădiniţa are flori,
Mîndruli ţa ochişori.
Grădiniţa are fragi
Mînd:r:a are ochii dragi
492
Sau:
Mîndruliţă, gură dulce,
Eu acas- la min' ite-aiş duce
lll'l gdlidiriă te-aş semăna
.;)i-a.t? veni, te-aş săruta.
Dritul sau frumosul, peinc;onificart: în dor, sint asocia.te ele-
mentelor di1I1 natură pentru a 1le determina posibilităţile.
Pe unde uritul merge
Pămîntu[ şi iarba piere,
Pe unde tI"ece dorul,
Creşte iarba şi locul.
Sînt situaţii în care, cel ce iubeşte îşi are d11ept confident
frunza codrului.
Spusu-mi-a frunza de fag,
Să iubesc tot ce-i mai drag
Şi mi-a spus frunza de prun,
Să iubesc, dar să nu spun.
Iar sqtul S§!rveşte drept cadru pentru d1"11goste :

Satule, gr.ădină dulce,
Eu dill'l tine nu m-.aş ducf'
De mirosijl florHor
De dragu[ fetiţel1or,
De mirosul fa o :filoare
De drag la o fată mare.
Şi florile din sat s.înt rodul ei, al dlI'agostei :
Cîte flori pe iaz în sus,
Toate cu mîndra le-am pus,
Care le~am pus pin' la prinz
Toate bine ni s-au prins.
Care le~am pus pînă-n seară
Toate odată se uscară.
In strigătură dragostea se face vinovată şi faţă de finu!
cosit şi rămas polog.
Pentru tine, mîndro, dragă,
Mi-a pilouat .fînu-n dumbravă
:pµpă cum se face virwvată şi de finul rămas necosit :
4ş~
Mîndruţo, de dorul tău
S-a uscat iarba-n părău.
Rai cu mine s-o cosim,
S-o cosim s-o tăvălim,
Şi-amîndoi să ne iubim.
Flăcăul explică ,prin strigătură faptul că iubeşte şi îl pu-

ne pe seama naşterii sale în mijloc de pădure.
M-a făcut mama pe mine,
M-a făcut pe foi de fragi
Să-mi fie fetele dragi.
M-.a făcut pe foi de mură,
Să fur de la fete gură.
In asemenea cazuri este expliicabi.lă şi afirmaţia. :

Ce mi-e drag mie vara
Murele şi zmeura
Şi gura de la mîndra.
Pentru a evidenţia gingăşia dragostet, ciobanul, creator

de strigătură, i.ndentifică pe drăgostiţi cu filorile muntelui.
Du-te, mîndro, du-te, dute

Şi te fă floar·e .de munte
Şi eu să mă fac U111 crin,
Amîndoi să ne iubim.
Tot cu iflori de munte este identificată şi dragostea pier-
dută.
Mîndră dragostele noastre
Au rămas pustii pe coaste
M-am dus vineri pe la ele
Răsărise Niorele
Viorele t,lori adind
Unde vezi, mîndr·o, să pliîn.gi.
Frumuseţea dragostei se a0fllă legată în strigătură de în-
să-şi permanenţa naturii, chiar dacă peisajul depăşeşte cadrul
pastoral.
Auzit-am, auzit,
Că iubi tul s-a oprit
Se opresc apele toate
Dar iubitul nu se poate.
Se opreşte Dunărea,
494
Dar iubitul ştiu că ba.
Se opreşte Mureşul,
Dar iubitul ştiu că nu.
Strigătura leagă păstrarea sentimentelor de dragoste şi
dor de participarea îndrăgostiţilor la perpetuarea vieţii in na-
tură.
Mîndră de dragostea noastră ·
Au crescut doi pomi în coastă,
Au crescut şi s-au uscat,
Tu pe mine m-ai uitat.
Ia, mîndruţo, apă-n gură,
Şi-i udă la rădăcină.
Ia, mîndruţo, apă-n cioc
Şi-i udă peste µiijfoc,
Să ne iubim iar cu foc.
Şi păsările codrului, ca elemente ale naturii, întovărăşesc

dragostea cîntată de creatorul popular în strigătUr'ă.
Sus pe poartă la mindrra

Cîn1:ă cucul şi mierla
Cucul dntă a iubire,
Mierla cîntă ~-despărţire.
Eu strig lia mierlă să tacă,
Ea se mută pe-a.iltă creacă,
Tot în duda mea să facă.
Şi tot pasărea rămîne confident ceilui îndrăgostit.
Păsărică,de pe laic
Nu mă blestema ,să zac,
C-am o mîndră prea cu dra·g.
Roagă-te ca să trăiesc,
Pe mîndruţa s-o iubesc.
Natura, lăcaş al dragostei, devine prin elementele ei, mo-
tiv de comparaţie pentru a se stabili iuţeala cu care dorul
ajunge de la mari distanţe, lai cel iubit.
Dorul1 meu pe unde pleacă
Nu-i ;pasăre să--0. întreacă.
E mai repede ca vîntul
Ca fulgerul şi ca gîndul.
Pentru mîndruţa cu mai mulţi adoratori comparaţia, care
foloseşterot elemeinte din natură, e şi mai plastkă.
Iubeşte, mîndro, iubeşte,
De la mulţi să n-ai nădejde.
Că nădejdea de la mulţi
Ca zăpada de pe munţi.
Astăzi ninge, viscOileşte,
Mîine-i soare, se topeşte.
Mind.ruţa care iubeşte un singur flăcău are ca metafor.l,
pentru cel drag, floarea.
Foaie verde bujoll'el,
Am un bădiţ frumuşel.
Cînd îl văd seara pe lună,
Parcă-i floare din cunună.
Cînd îl văd noaptea prin stele
Parcă-i floare de mărgele.
Comparaţia devine sugestivă şi atunci dnd se referă la

ochii mîndruţei.
Mîndruliţă, ochii tăi

Ca cireşe1le-n alitoi
Cînd îs coapte la răcoare
Şi nu-15 artiinsie de soare,
Cînd îs coapte pe pămînt
Şi nu-s atinse de vînt.
Cîteodată pentru aoeeaşi ochi fer:mecătoci, ternnenul me-

taforic părăseşte elem~mtele naturii înconjurătoare şi alunecă
spre îndeletniciri.
Mă uitai prin frunzişor,
Văzui doi ochi negrişori.
Fă-'i, mîndruţo, vînzători
Şi pe neica negustor.
Chiar şi situaţia umilitoare, de slugă, este acceptată de
flăcăul care iubeşte ochii celei dragi.
Mîndru Leană, încinsă bine,
Bagă-mă slugă la tine,
Pe opinci şi pe cercei
Şi pe ochişoirii tăi.
Pe opinci şi pe nojiţă.
Şi pe mîndra ta guriţă.
496
Inde1etnicirea de neg:ustor este folosită ca termen de
comparaţie .Şi în altă strigătură.
De-aş putea eu dorul prinde,

M-aş duc-e la tîrg şi vinde;
L-aş da la altul să fie,
La mine să nu mai vie.
Alteori poetul popular vorbind tot despre dor se folo-
seştede o altă metaforă :
Cine-a zis dOTului· dor
N-a grăit cuvînt uşor
Şi-a grăit piatră de moară
Dorul mîndrei mă omoairă.
M-aş cu:lca, m-aş odihni,
Dorul• mindrei de n-ar fi,
Dar dorul mîndruţei este,
Noapteia din somn mă tr.ezeşte.
Strigătura găseşte identitate între drqgoşte şi ailţi ter-
meni de compara.ţie.
Dragostea-i ca mierea duloe,
De o guşti, nu te-ai mai duce.
Miere dulce-i dragootea,
Dacă-o gu~ti, ai tot gusta.
Aceeaşi idee este reluată într-o altă strigătură, poetul
popular folooindu-se de o comparaţie şi mai sugestivă.
Ce mi-i drag, nu mi-i urîit
De-ar fi ca negru pămîin.t.
Ce mi-i urît, nu mi-i drag
De-ar fi dt caşul de alb.
Atunci cînd iubirea nu este un simplu divertisment şi
rămine o constantă a întregii vieţi, aprop~ea morţii celui
drag creează o atmosferă tragică intuită de strigătură.
Mîndruliţo, mîndră dragă
Adă mina şi mă iartă,
Că ţi-oi fi greşit vreodată
Şi n-oi fi stat noaptea toată
Şi-oi fi stat-o jumătate
Jumătate-n alită parte.
Pentru rn:ndruţa ce-şi aşteaptă sfîrşitµ1l,

teama de moarte
este învinsă de grija ce o poartă bădişorului drag.
Frunză verde de secară
Mă tem c-am să mor la vară
Şi badea se-n:soaTă iairă
Şi-o lua vreun lucru rău
Şi-o strica ce-am făcut eu.
Pentru ciobanul ce-şi pierde mîndruţa la sfirşit de toam-

nă nu există mîngîiere.
F.runzuliţă foi de nuci
Tu te duci, mîndro, te duci,
Cînd cade frrunza din nuoi
Şi rămîne lemnul gol
Şi eu făT' de puişor.
Dacă moartea mai poate avea justificare, pentru cel

ce-şi trăieşte anii copHăriei,ea rămîne neînţeileasă peintru
flăcăul ce-il iubeşte.
Foaie verde magheran

De ce maică nu muream
Cînd eram copiil de-un an.
Dar acum de ce să mor,
and îmi dau fetele flori
Şi-nevestele ochişori.
Tie!atma dle veşnicie :ai morţii aparţine şi aceluia ce iu-

beşte.
Frică mi-e că moT ca mîine

Şi-o pune pămînt pe mine.
Pe pămînt o creşte iarbă,
Trece mîndra şi mă-n treabă.
Putrezit-ai bade dragă?
Eu răspund, n-am putrezit,
Dar mi-e urît în pămînt.
Testamentul celui care iubeşte este meni·t să slujească
dr.a.gostea şi după moarte.
Foaie v.erde bob năut
Am lăsat cu jurărnînt
Cine m-o băga-n părnî.nt
Să-mi facă tronul de nuc
Şi capacul de argint,
Să nu puterezesc curind.
498
Şi deasupra de caipa-c,
Să-mi sori.e ce-am i(lJVUt
d.riag
Iar deasupra gropii mele
Să-mi sădească viorele.
Cultivînd în conţinutu1 strigăturii sale tema dragostei şi
a naiturii, ciobanul de 1a poailele ·Parîngului do1vedeşte prin
sentimentele pe care le exprimă alese calităţi spirituale : sen-
sibilitate şi ;profund umanism; gingăşie şi candoare, ceilalţi
care se impun temperamentului său Uric completîndu-i pro-
filul său spiiritual de om al muntelui aflat înr-un permanent
dialog cu na1tura, de stăpî[l de veacuri pe aceste plaiuri car-
patine.
HAIDUCIA REFLECTATA JN TElCtELE .CULESE .OE ,PIONIERI
îN i(;AbltUL' :CER'CUlul 'Ol: ISTORIE. ŞI FOLCLOR
de VIRGILIU CERCELARU
Despre haiducie, ca fonnă a luptei sociaile Îil'l\Potrivai ex-

ploatării ţărăneş;ti, pionierii din Anin<iasa, membri ai cercu-
1ui de istorie şi folclOII' „Iancu Jianu", au cules mulite cîntece
bătrîneşti, mai ale privifoare la haiducii. plaiurilor locaile sau,
împrejUTimHor. Ţăranul nu s-.a făcut had.duc de dragul hoină
relii prin codru, întrucît îşi iubea mult gospodăria şi bucăţica
de pămînt, care nu-l satisfăcea niciodată. Se ajunge totuşi
la haiducie după ce s-a convins că orice tratative omenesti
cu exploata.tarii nu aduc îmbunătăţiri situaţiei lor :
~oată vaira m'...am rugat
De-un chiabur, d-un om bqg.at
Să-mi dea plugul s-ar tin' ceas
Nevoii să nu mă las
Să-mi dea weo două parale
Să-mi iau ·lia copii sare
Copiii mi s-au ierbat
S-au ierbat Şi gălbejat
Mîncînd mă!lai nesărat.
Odată ajuns haiduc, ţăranul. îşi face sirig'ur drepta te :
Foaiie verde foi de dres
La o parte să-mi pun' fes
Şi la colnicel• să-mi ies
Să,-mi brăzdez în ales
Să-mi trag brazda plugului
Prin uş0 chiaburului
Şi-n scara· bogatului.
Aceasta pentru a-şi face (şi lui) loc de muncit :
501
ChiabUrane, chiabtiran~
Trage-ţi podul mai la vale
Oă-ţi răces\; un g[onte--n .şa1le
'Drage podu1 mai drept
Că-ţi răcescun glonte-n piept
Ori te-adcmm ori te deştept.
(Textele de mai sus au foist culese de pioniera Martin
Constantina, de la Drăguşin Adrian, de 54 ani din Aninoasa).
La celălalt pol al vieţii sociale din trecut, poezia noastră
populară înfăţişează pe bogătaşi cu preocupările lor, care
nu voiau să ştie de necazurile poporului.
Foaie verde-a bobului
La crîşmele Ma.rcUJ.lui
Bea fon al Bogatului
Bea Vîrsogea cu Pirilogea
Cu Marin din Drăgoeşti
Şi cu Ion al Sandului
CopongLi. satului.
Tocmai aceste motive îl determină pe ţăran să se haidu-
cească, să intre în codru unde nu are pe nimeni apropiat :
N-am nici mamă
N-am nici tată .
Parcă aş fi făcut din piatră
N-am nici fraţi
N-am nici surori
Parcă aş fi făicut din . flori.
Ocupaţia de acasă şi-o mută metaforic în codru.

Activitatea haiducului nemuilţu:mea stăpînitorii şi astfel.,
trimiterea la moairte era inevitabilă.
Să-i faci două cumpeiJOare
ln chip de spînrurătoare
Că haiducii tăi din crîng
Sînt mai mari ca boierii-n tîrg.
(Din balada haidU1cu1ui Mihu, culeasă de Nicolcescu Ste-
lian de la Nicolaescu Ioana, de 75 ani din Cornişani).
Toate plugurile umblă
Numai pluguleţJUl meu
L-a-nţepenit Dumnezeu
502
Uite c-o da sfintul
Să-mi umb[e şi mie plugul
Să trag brandai dracului
La uşa spurcatului
O brăzdată de-ale sfinte
Să ţină ciocoiul minte
Să-i arunc un semănat
Cu sîng2le meu udat
Să-i mai dau un semănat
Cum de mult nu s-a mai dat
Cu sămînţă de plumb şi fiE'r
Ce-o să creaS<:ă pîn'la cer.
Mi-am vîndut cămăşoara
Ca să-mi cumpăr săbioa'i"a
P:uguleţul, meu nebun
Tu să te prefaci în tun
Şi să poţi ia.răşi ara
Să mă scapi de hangara
Ba.te-i doamne pe docoi
Cum ne bait şi· ei pe no.i
Cînd ciocoiul e-n putere
Ne striveşte în picioare
Ne-njugă ca pe boi
Şi ne tunde ca pe oi
Şi din cîmpia românească
Piere floarea vitejească.
(Telianu Simona de la Telianu Floarea, 70 ani, pen&io-
nară Aninoasa).
Ţăranul se haiduceşte numai pentru a lupta cu înverşu
nare împotriva exploatatorilor. Din versurile de mai sus ne
dăm seama cum haiduci.a constituie un preludiu al ['ăSIOOale-
1or ţă.răneşti. Explooatatiorii luptă puternic împotriva mişcări~
lor ţărăneşti care au o linie ai<1cendenită : revolte sim1Ple, hai-
ducie, răscoale.
Ciocoiul e-nv-eninat
Căci cu plugul mi-am urat
Unde prinde tot stîrpeşte
Floarea ierbii nu mai creşte
Bate-i doamne pe ciocoi
Că e chiar şi vai de noi !
503
Dacă se înrtîmpla să fie prinşi, halducii erau as.prii pe~
depsiţi.
Foaie verde viorea

In opinci că se-ncălţa
In opinci cu cataramă
Botera nu-l bagă-nseamlă
Dacă-l observa
T.rei măciuci în şa:e-i da
Din sănătate-1 scotea.
După
ac.easta haiducul era închis pînă ce stăpînito.rul ho-
tăra pedepsirea., care de cele mai multe ori era cu moartea..\
Domnitorul era neînduplecat faţă de hotărîrea de a-l trimite
pe haiduc la spînzurătoare, sentinţa pronunţată cu mulită iro-
nie, ceea ce a scundea ura şi dorul de răzbunare îm'Potriva
0
haiducilor şi satisfacţia ce o aveau după ce scăpau de aceş

tia :
Că nevastă i-au găsit
Numa bună de iubit
Jupîneasa Cerpina
Adusă din Slatina
Deci pe haiduc îl aştepta spînZ'llrătoarea.

Numai că ei aveau grijă să nu fie prinşi de poteră şi se
bazau pe isteţimea şi curajul care-i caracteriza ca vioinici.
Atacurile lor erau îndreptate împotriva stăpîniforilor, a
boi erilor şi uneltelor lor, într-un cuvînt a bogaţiloir vre-
1
mii. Din v.ersurHe baladei haiducului Mărunţelu, oare a hai-

ducit pe plaiurile noastre, culese de pionierul Dobrin Cons-
tantin, d.e la Drăguşin Adrian, de 54 ani, constatăm că Mă
runţelu ataca boierii, poteraşii, popii etc.
F-0aie verde de secară

Mărunţelu şade-n ţară
Şi mănîncă pîine amară
C-a băgat boierii-n boală
Şi pe popi in. zăpuooală.
Căpitane Palada
Hai deschide-ne uşa
Să-ţi văduvim cocoana
Hai la popa din Creţeşti
C-are bani biserkeşti
La un floriştea mergea
504
Şi ~a el îi gra1a :
Bună seara floriştene !
Mă greşii, venii de vrenite.
Despre haiducii Terentea şi Mihalache, ca.re la fel au

haiducit prin plaiuriJe noastre, (elevul Brancaiş AlllI'el, din
clasa a V-a a cules un drntec hătrinesc din ca.re) oonsrt:art:ăm
că acţiunile acestora au produs grijă chiar şi în guvern.
Hai, hai şi iar hai !
Cu haiducul nu-i de trai
Lasă ba11ca şi ia trenul
De-a băgat în draci gu"ernul
Şi i-au spus l.ui Brătianu
Că-i confiscă aeropianurr.
Din alte balade rei-ese faptul că haiducul nu mai cG<n-

C'epe să trateze cu exploatatorii întrudt sînt convinşi că nu
reZ'Olvă nimic altceva d•edt compromit•erea voiniciei :
Foaie veTde măr creţesc

La ce drac mai haducesc
Dacă mă mai căciulesc
De dt să mă rog de-un prost
Mai bine trag la adăpost
Şi dau podului pe rost
Să fiu voinic cum am fost
Cul.ese de la Avram Petre de 68 ani".
Nid Iancu Jianu nu concepe să trateze cu eXipioatatorii,
convins fiind că astfol nu s-ar mai numi voinic.
De-aş sta să mă căciulesc
La ce naiba haiducesc
Că-s haiduc cu comanac
Nu babă cu cîrpă-n cap
Şapte poteri rău nu-mi fac
Nici grecii de peste Olt
Nid plaiiul Craiovei tot.
(Din versurile culese de pioniera Martin Constantina din
clasa a VII-a, de la Mall'tin Loiţa, de 70 de ani dill1 Aninoasa).
Tot voinicia şi dârzenia îi fac pe Radu să nu aibă teamă;
de poteră:
505
Radu bea se-nveselea
Potera-I înconjura
Dă-te RaduJe l.egat
Ori vrei să mori împuşcat
Nu-s fetiţă cu năframă
Să mă dau de bună seamă
Şi-s voinic cu pălărie
Nu mă dau pe voi o mie
Is voinic cu fruntea lată
Nu mă dau pe voi o ceată.
Acest cîntec vechi se poate întîlni des în muzica noas-
tră populară locală de astăzi (şi este cules de la aceiaşi in-
forma torl).
Dirzenia şi eroismul haiduciloir capătă în unele cîntece
bătrîneştiputeri supranaturale, asemenea eroUor din ba«:imele
noastre.
Dacă sora se ducea
Buzduganul nu-l urnea
far Dochin cind se urca
Pe două deşte mi·l lua
Şi-n noroi îl arunca
în curte la arap pica.
(Din cîrntecul haiducului Dochin cules de pi.oniera Puşcu
Gheorghiţa de la Popescu Laiţa„ de 83 de ani, din Aninoasa,
pensfonară).
Mihru haiducul, din balada cu acelaşi nume, despre care
pionierii noştri au cul.es patru variante, manifestă multă ne-
păsare faţă de urmăritorii stă:pini1rii, în frunte cu însăşi dom-
nitorul (aşa cum reiese din balada culeasă de pionie:rul Nioo-
lăescu Stelian, de Ia Nicolăescu I. Ioana, de 75 ani, din A-
ninoasa):
Lasă, lasă, soră~mea
Nu purta tru grija mea
Că eu sînt Mihu haiduc
De unde iau nu mai dur
Că eu sînt pui de drac
Ce-am dat la boieri de cap
Şi de asta am să scap
Teafărr şi nevătămart ..
506
Astfel îi răspunde Mihu sorei sale care-l· înştiinţează de
planul domnitorului Ştefan şi al boierilor pentru prinderea
sa.
Bibu haiduC'l.11 care potrivit tradiţiei locale, ar fi înteme-
ietorul satului Bibeşti, comuna Săul.eşti, aflăm din versurile
culese (de pioniera IJiimbău Constantina, din clasia a V-a, de
la Andrei Gh., de 60 ani din aoeastă focaliitate) că :
La răscruci de drum stătea
Bogaţii mi-i jefuia
In sat se-napoia
Banii la săraci îi da!
Turcii pe aici n.u veneau
Că de Bibu se temeau
Ştia chiar şi Sultanul
Cine-i Bibu năzdrăvan·u1
Şi el mulţi a ajutat
Pînă satul 1-a-njghebait
Şi de bLruri l-a scăpat.
Din toa.te bala.dele culese de pioruîerii noştri reies ca

elemente indispensabile haiducului : codrul, arma, iubita şi
calul, dar n-avea casă şi familie (părinţi şi fraţi). Pentru a-1
avea pe Murgu, cum este d•2numit mai în toate dntecele ca-
lul, haiducul trebuia să-l obţină tot de la cei bogaţi. Din
ciintecul cules (de pionierul C.e!X'..elaru Ion, de la Ste~că Ştefan,
de 14 ani, pensionar C.A.P. din A·nim:iasa) comstatăm că fur-
tul cailor este motivat de sărăcia în care erau nevoiţi să tră
iască cei forţaţi să adopte o asemenea soluţie.
Căpitane de judeţ
Ce tot mă ţii la coteţ
Pentr-un pui de mînzul-eţ
Că nu l-am vîndut cu preţ
L-am vîndut doar cu trei mii
Să-n'l.i iau pîne ·la ~opii.
Uşurinţa cu care dobîndeau caii este redată cu umor de
poetul anonim în cîntecul amintit :
Dă-mi drumul. pin' la prînz
Să-ţi aduc pe acel mînz
Dă-mi drumul pin' la chindie
Să-ţi aduc o herghelie
Dă-mi drumul pînă Ia amiaz
Să-ţi aduc pe acela breaz
507
bă-mi drumul pin la cină
Să-ţi aduc iapa băitrînă
Ţi-aduc m@ma cailor
Şi taita cÎJrlanilor
Cînd cînta cocoşii odată
Eram cu caii la baltă
Cînd cînta de două ori
Număram la gălbiori.
Haiducii erau mîndri de faptele lor întrucît se bazau pe

isteţime şi voinicie, iM" codrul le era frate. Venirea primăve
rii îl bucura muJ.t pe haiduc :
Codrul cînd înverzeşte
Haiducul călătoreşte
Codrule, plai însorit ,
Ţine-mă-n tine pitit
C-am intrat tînăr voinic
Şi-acum am îmbătrînit
Am intrat fir de mustaţă _
Şi-acum sînt cu barba-n braţă.
Versurile de mai sus (culese de pioni.era MandLa Ana,

de la Mandia Mihai, de 73 de ani, pensionar în Aninoasa)
impresionează prj,n faptul că haiducul este tot timpul în codru,
pe care nu voia să-l părăsească niciodată, chiar şi în ano-
timp frigunos. Haiducii nu se-ntristau, ci conitinuau să....şi în-
frumus.eţieze viaţa pentru a uita de necazurile care i-au adus
în codru şi să se pregătească de noi acţiuni împo.friva ne-
dreptăţii sociale :
La poalăde codru verde

Frumuşel focşor se vede
Şi alt foc nepotolit
De haiduci e ocolit
Sînt vre~ece, cincisprezece
Toţi-mi frig la un berbece
Nu îl frig cum el se frige
Ci mi-l frig numa-n belciuge
Ca să-i fie carne dulce
Beau la vin din burduşel
Şi dau cu puşca la un semn
lşi cheamă iubita pentru a-i aduce haine întrucit se a-

propia frigul :
508
Cînd frunza îngălbeneşte
Ieşi mîndră, mă primeneşte
Dă-mi haine trupul1ui
Pe potriva codrului.
(Versu.rile fac parte din cîntecele băbrineşti culese de
pioniera Drăgioesicu Rodica, de la Toaie Dumitru, de 76 ani,
pe-nsionaT din Aninoasa).
Legătura haiduC'lllui cu pădurea şi dragostea faţă de a-
ceasta iese mai puterniJC ÎIIl evidenţă din cîntecul (cules de
pioniera Tebeianu Nineta, din 'clasa a VH-a, de la Băbină
C.C. Ilie de 54 ani, din Aninoasa) :
Frunza-n codru cît ţine
Şi haiducii o duic bine
Iară frunza cînd îl I.asă
Toţi haiducii merg acasă
Şi în jurul focului
Zac de dorul codrului.
Din aceste versuri înţelegem că haiducul nu se poate a-
dapta acasă la el, trăieşte tot timpul iernii cu dorul pr.imă..;
verii şi reluăirii vieţii ~n codru. Parcă este bolnav că nu mai
haiduceşte prin codru verde.
'I1ot timpul iernii, cit stau acasă, li se pare că pădurea
s-a s-chimbat, metamorfoză menită să marcheze dorul haidu-
cu'lui de codru şi femimenul de neadapta:re la viaţa avută
inainte de hai-dude, ţăran al gospodăriei în ca.re s-a născut
şi crescut şi din care a plecat din cauza sărăciei.
Foaie verde foi de nuc

De cînd nu mai sînt haiduc
Lemnele-n pădure plîng
De peste mijloc se frîng
De cînd nu mai haiducesc
Lemnelie-n pădure cresc
Buturile odîrzlesc
Şi lăstarii-nmuguresc.
(Versurile sînt culese de pioniera Jianu Ileana, de la Gă

man Ecaterina, de 65 ani, pen1Sionară în Aninoasa).
Cit timp stă acasă, ha.iducul îşi hrăn.eşte zilele cu speranţa
y~~irii primăverii şi rell:l;ării vieţii de codru ve,rde.
Din versuriile culese (de pioniera Călin Gheorghiţa, de la
Băbină C.C. Ilie, de 54 ani, pensionar în Aninoasa) ne înitărim
convingerea că dragostea haiducului pentru pădurea verde este
nemărgin1'tă.
Numai văd vara venită

Şi pe mîndra-n deal sui tă
Numai văd soaire lucind
Şi haiducii în dea1 suind
Cînd e kunza cit paraua
Şi lăstarii cît undreaua
S-apuc la deal vilceaua
Să-mi i-au a:rnna şi vergeaua
Şi de mină ,pingeaua
Unde cîntă turtureaua
Să mă cobor la , f.înrtînă
Unde este aipa bună
Apă bună şi sălcie
Aşa cum îmi place mie.
Menţionăm că pentru prezentarea dt mai autentică a hai-
duciei în versurile culese de pion'ierii cercului nostru de isto-
rie, nu ne-am limitat numai la epic baladesc ci am în5€rat în
pagini1le aruterioare şi culegeri de cintece populare ca·re se a-
pmpie mult de doină, refe:ritor mai ales la Vell'Surile care pre-
tintă dragoste.a şi do.rul haiducului pentru codru.
Din textele ,comentate pînă-n prezent, am încercat să rea-
ducem imaginea cîto.rva haiduci ai plaiurilor loca1e şi împreju-
rimiilor, a căror activitate constituie fapte istorice, întrucît re-
fleată fenomene socia1e ale refugiului ţăranului exploatat, în
codru, unde îşi organizează lupta împotriva exploatatorilor.
510
O BALADA NECUNOSCUTA DESPRE BABA NOVAC
de LIVIU POENARU
Planînd peirmanent între ficţiune şi realitate, figura 1egen-

daru:lui erou, autorul moral al victoriei de la Selimbăr, Baba
Novac este una dintre ce~e mai interesante în lupta pentru eli-
berarea naţională a poporulu'l nostru.
Faptel1e lor de vitejie sînt prezentate în întreg eposul bal-
canic.
Venit să lupte sub steagurile lui Mihai, alături de bulgairi,
greci, albanezi, fugind de stăpîni.rea o.tomană, Baba Novac, ves-
tit conducătoir de haiduci sîrbi, va ajunge unul dintre princi-
palele căpetenLi ostăşeşti din VJ>emea Viteazului.
Numeroase sînt faptele de vitejie ale acestui erou popu-
lar la Seldmbăr, în 1599, cînd oştile lui Mihai zdrobesc trupele
lui Andrei Bathoil'y, punîndu-le pe fugă. Un rol însemnat în
obţinerea victoriei îl are Baba Novac, după ale cărui planuri,
zice-se, s-a de&făşurait atacul, obţinîndu-<se o victorie raipidă.
Faima lui, va ajunge atit de mare, incit poporul îl va cîn-
ta în permanenţă.
„N-aţi auzit de-un Novac
De-un Novac, Baba No,vac
Un viteaz de-al lui Mihai
Ce saire pe şapte cai
Şi strigă Craiova, vai".
Nu este un al1t erou al poeziei populare despre care să se

vorbească atît şi să se afile atît material focloric.
De curînd a apărut un volum de poezii populare strîn5e
de neuitatul etnograf şi folcloris·t translivănean, Atanasie Ma-
rin - Marinescu intitulat „Novăceştii", volum ce cuprinde is-
toria vieţii novăcenilor, depănată de-alungul a 23 de balade,
un exemp:u mereu viu de eroism, de simţ al dreptăţii şi ome-
niei.
Incepînd cu naşterea şi căsătoria ilui Novac, continuînd r.u
naşterea şi lupte:e date împreună de Gruia şi Novac şi termi-
n:înd cu căsătoria lui Gruia, ciclul va constitui un adevărat
fragment de epopee naţională.
In anul 1969 am intrnt în posesia unei poezii populare o-
rigina1e, ce r:i.re darul să completeze studiul amintit, privind
moartea bătrînului Novac, moartea produsă în condiţii de ine-
galitate, în urma unui atac din pa,rtea boierHor trădători din
oastea lui Mihai, care pînă la urmă îl vor arde pe rug în piar-
ţa Clujului.
Cîntecul a fost cules de la bătrînul Alion Purcaru din sa
tul Cocorova a1 comunei Turburea, judeţul Gorj.
Gruia venea de la socrii săi
Venea amărît prin văi
Cind deoda·tă-n depărtare
Aude un necheb mare
- Mahchea, n-o fi Negru oare?
Ehehe, pe tăicuţu-I biruiră
Şi pe Negru mi-l răpiră
Pe taicu vor să-l omoare ...
In aceste momente de grea cumpănă pentru Ba!ba Novac,
îi sare în ajutor fiul său, Gruia.
Vin, tăicuţă, ajutoare !
Atacatorii, boierii, îşi dau seama că sînt în pericol de a
face cun-0ştinţă, cu braţul voinic, al feciorului „:mneul bătrîn"
şi se precipită.
IM" boierul cel bătrîn

Şicu barba Lui de spin
El vede de unde vine
Moartea for şi de l~ cine,
Sar la uşă cinci piă.gini
Şi-o ridică din ţîţiîni.
Şi de data aceasta bătrinul ·Novac ţine piept cu demnita-

tea atacatorilor.
lară, moşul stă-n uşă drept
Ca un zid le ţine piept.
Atacul continuă.
512
Sute venea, se g.rărnădea
Toţi pieirea şi-o găsea
Cînd Novac îi ajungea.
Dar ceea ce nu pot face toţi atacatorii înfruntînd direct
pe Novac, reuşeşte un boier pe la Sipate.
Dar pe la ,spate împuns în creier
Cu o lance, de boier
A picat şi el jos
Şi Novac oel inimos.
Sosirea 1ui Gruia dă prilejUJl de a se lua aret de ruşinoasa

faptă a boierilor.
Iar Gruia cînd a ajUilJs :
Tată, tată ce-ai făaut
Tu, cel tare, mi-ai ,căzut
O sărace, brad frumos
Cum te dete vîntul jos.
Răzbunarea nu va înîrzia.
Pe boieri se repezea
Pin' la unu-i {)[Iloira.
La sfî;rşitul tragic arl eroului asistă, cu profunda durere,
întreaga sunare românească, pentru că prin 1el :Pierde nu un om
de rînd, ci un apărător ail. libertăţii ţării.
Şi-a venit ca să-1 îngroape
Popi de departe şi de-apiroape
Şi-a venit ca să-l je:ească
Multă lume românească
De pe Mureş, 1mai în jos
De pe Oltul cel spumos.
Moartea lui doare pentru ·Că lupta pnetru Hbertate, .pentru
unitate este stînjenită prin 1pierderea unor astfel1 die dîrji şi ne-
înfricaţi oameni.
Cu toate că fabulosul domină realul, balada vine în com-
pletarea ciclului închinat 'Vieţii şi faptelor de vitejie ale Novă
ceştilor.
CONSIDERAŢII PRIVIND UNELE ELEMENTE NEDElCE
DIN ZONA JALEŞULUI
de GRIGORE PUPAZA
Comentî·nd exol·ama·ţia· ·lui Ca.r'.e Huber, di·re·c.~oru: ad unct

al Muzeu·:ui de artă din B-ase:I : „Ce feri·ciţi sînteţi voi româ-
nii că aveţi un fo'.c:or a·şa de bogat", P. Comamescu făc.ea.
constatare•a : „Tntr-adevăir, comoaira folc'.ori·că românească
este arn de imensă, ca şi sti·'.is.tica artei popu'.1a.re, incit geine-
raţii şi gene.raţii de oameni de ştiinţă vor ave•a ce desc·:::>peri
şi va'.orifica", 1 fiindcă aş·a cum î§i inti·tuk1 articolu'. - s·înt
încă „Sensuri adînci a'.e f<0'.d'.orur'.ui nedescifrate".
Aceste sensuri nedes•:::ifrate încă paor să aipa•rtină în spe-
cial fenome·nelor fo'.c:orice comp'.·exe, a·ce'.or manifes~ări de
masă de plur·a:it·ate aspectuoasă, sincretke, care îmbină va-
riate genuri şi ca s·~are oferă cre·a~orui:ui co'.ectiv posibilita-
tea· afirmă1rii ple•naire a t·a'.·ein·tu•'.ui său.
După părerea· noas~ră, în r·îndu·I acestora, şi >a :oe de
frunte, se situează nede·i·'.e. Aceste nedei, „sărbători cî11pene?ti
din timpuril:e ve•chi, con~inuă să rîmînă pînă astăzi impor-
tiante forme de rra·nifeSl!:•are co'..edivă a vieţii spirit'Ua:e a po-
porului româon şi cons~ituie un important fenomen etnograf c
şi foldori·c ·românesc"~
2
Deşi uni~ cer·ce~ători de prestig!u, ca G. Vîlsan şi Ion Co-

ne·a·, au arătat că ~ră.sătuira carn·cteristică a nedei :·or o com-
1
tituie aceea de „sărb.ă~ori de p.e înălţi.rri'' şi că a.ce·ste·a a·u o

continui·~·q•te neîn~·reruptă d:n v1remea geto-da·ci:or, oameni ve-
s·e:li din fi·re, dornici de pe·treceri in aer ;iber, petrece·ri '.a
ca•re n-a· fost absentă practica anumitor ritua-luri :egate de
cu'.tlJI ae•rului şi ol lumin:i, a:::es·~iea au fos~ confundate adase-
orii CIJ. hr:amuri'.e :o.caJe şi ca at.are, socot-ite sclrbători ere~·
Nne aişa cum încea•rcă D. B·uzatu 3 în studiu-~ să•u.
În lucrare,a p.rofesoru:ui V. Cărăb:ş, „Nedei>e", edi,ta.'ă de
Casa region 1 a,:ă a cre-aţiei Craiova, în 1966, se face consta-
~a·rea că „O monograhe asupra nedei lor nu s-a e:abora~ pî-
1
nă a·cum", deşi ci.tează o serie de aul'o,ri caire au soris despre

nede;, considerînd că aces1te studii nu merg la adî,ncimea fe-
nome,nu:ui fo:dori 1c, ci s·e opersc :a une.e aspecte de na.tură
exteri oa,ră.
Aceste cercet6ri au adus însă e:,ementele preţioase pen-
tru conturarea, ·acestui fenomen fo:doric. În p1rimu,1 rînd au
arătat că nedei 1.e cons:i1:uie o moştenire strdveche, p1rove-
nind in gener,a·'., din ainumite se-rbâri a'.e în~reg11 popu,iaţi1
„în J,egă'.ură cu cu;tul anima:elor, a,1. veget·atiei cu rodu! ei
şi în spe,cia·: al podgori;1lor", cum a,foma Vasi.e Cărăbiş.
Ca e,:ement de esentă în conti,nutul adua: al fenomenu-
lui s-a re'.eva~ pefrnc•erecÎ cu joc (dam), cîntec şi o a,dev6r-a:ă
par.adă a portu,'.u·i.
Este deosebit de important de aminW, din aceste cer-
cet6ri asupra· nedeilor, o c:,adicare a :or astfel :
După ritua 1'.u·'. deteirmina,t: n·edei·a lega,~ă de cu:tul v:Je1
de vie şi nedeia :,egaită de cu:~u: V'ege:aţ1ei şi a'. aniima,le':or.
Nedei:e :ega·te de cu:tu'. viţei de V'ie şi sînt considerate ,,dion:-
sia.ce ·romcin 1 eşf, căci mare.e popor a: tradlor a· dat gred1or
pe Dionisos cu se·rbări:e lui at1t de mari, ;ega·~,e de cu•:tu1I
viţei de vie, primăvara şi toamna". Cele '.egate de cu:·~u·l ve-
ge~aţiei şi a,:. a,ni:nale·:or cup1rind riituaiuri şi predici care ur-
măresc spo,rirea fert::itătii păimintuilui şi a aniimale:or, după
ca,re urmează pe·t·recerea.
În dezvo:tarea istorică a societăţii, desigw ace,s:e mani-
festări a·u marcat trepte şi forme dite·rite importan:e de ainu-
mite elemente noi de viaţ.ă, oare, inevitabil ,:e-au 1influenţ'a't.
As~feJ nedei'.e pastora'.e de pe rnu,nţi, ace:e adunăiri păs
toresti in zi!e de sărbăt.oare sînt considern:e de G. Vî1lsan
11 ca forme vechii şi că pr,in vechimea lor, prin caracteru! lor
orig:nal şi prin toa·te supoziţiile pe care 1le sugeră, ac~ste
să,rbători a:,e munji:or pot ti considerate drep~ una di·n cele
mai import-an~e p.rob'.eme de geo,grafie umană. ·a Carpa]iilor".
Dacă iniiţia·! conţinutu,! nedei,i 'Îl .constituiau r1it1ua,:ul şi pe-
treceir.ea, cum era şi firesc, a,ces,teia i· s-a adăugat eilemeintul
economic, oare - prin necesitate•a - apare ·acoi·o unide au
loc, periodic, ag·'.omerări umane. Alăturîndu-i-se ac,est ele-
ment, nedeia a căpăitat a·specitul de nedeie Mrg, şi în acest
stadiu, ea devine cu adevărat o manifestare de seamă, lăr
gindu-şi parti,cipa,re,a co:edivă. E de pres1upus că, în cea mai
516
rna,re parte, !a nedei,Je de pe · mtmti se făcea comerţ cu
• I
an1ma.e.
J.ntre acest·ea citează G. Vî~-san : 11 Pămîn.tul românesc ş1
frumt>seţi'.e :ui", Ion Canea : Vechi1'.e tîrguri - nedeie de pe
culmi,le Carpa<ţi·'.or, Florea Filoirescu ,,Hrgu de pe munteile Gă
1:
ina", Traiao Mayer: „Aspecte di.n mu11'Jlii Apuseni", Teofi.l T.

si George Candrea : „Roimâoii din munţii Apuseni, Tiberiu
Mor,a·riiu·: 11 Wata, p·astora·:ă 1în munţii· ·Rod.nei" şi Dra.nomir : ,,Din
tr.ewtul oierilor marginei· din Să:iş~e şi comu.ne:e din· jt>r" ş.a.
în ace:eaşi studii se admi·~e şi tîrgul..,,nedeie, de da:~a a-
ceasta adăugîndu-'i-se er'.emenit·u'.ui economic pe~r·ecerea, care
camcterize·ază nedeia.
în cursul dezvo1lfă.rii socia,'.e s-a·u produs dis::icieri rămî-
nînd uneori fie numai nedei·a, fie numai tîrgut
Ante.rioa1re creştinismului, :·a· apariţia acestuia, bise•rica :a
chiar poziţie împofriva ace·stor manif.estări·, aşa cum ar·aM u-
neile dintre cel·e mai vechi 1-ucrări bisericeşti : „care are tot
gîndul spre cîntece şi sp•re jo·curi, ace'.ea n-are minte de a-
juns", cum g:ă,su·ieş~e Ca·za,n:a 1lui Va r:aam sau : Nu te bu-
1
11
wra de du:·ceţe'.e '.urnii ... şi a1'.e acestor drăceşti dntece, '.ău

te:e şi f'.uiernle şi p'.·eznirea p'lame'. or şi viersuri!or ce1le fără
1
ca'.e şi ne+ocmire. Au nu şfii, ticăloase, că aices.tea toate sînt

sămînţa d:avo1:ufoi ?", amintind ch'.·ar: „Cînd ve'i trece văm;:e
văzduhu'.ui, draci-i îşi vor a•răta· hkti.a aceea, întru care a'U fost
scrise cuv1,1~e1'.e c,e:e spurcate, dintări:e cele lumeş1ti şi fără
de ru~ine, jocuri·'.e şi săruturile, rîsurVe, hohoti,turile". •
Această încercare de anatemizam a fok'.orn•lui nu si-a
atins scopul nici în privi·nţa to:c:oru1lui în genera1l şi n,:ci. în
ce priveşte nedeia căci, a'Şa cum menţionează G. Vi':sa,n :
„nedeia avea aHt·a forţă şi o atit de înaltă ţinuM morn:ă,
încît biserica n-a şovăit să-i de,a pr·:>tecţia s.a". 5
Imixtiunea· biserici! s-a manifestat introducînd în corn -
p'.exu'. nede:i ei'emeinte de s'.u·jbă şi uneori interven·ind ca
ziua de nedeie să coincidă cu a hramului bi·sericii, ap6rînd
astfe 1 nedeia-hram, sau hr.amul-nedeie, aşa cum au ajuns în
ultima vreme. B·iserica a reuşit uneori, să '.·e coboaire de p-e
1
înălţimi, dar n-a pu.tut a·:~era cu nimic fondu1I sitrărvechi.

E'.ementul relig:os n-a fuzio nat cu ceil nedeie, de ace-30
1
apare foarte distinct şi numai alăturat a·ces~uia şi ca atare

s.e poate face uşor disocierea lor. De a'.1tfe: chiar în vorb:rea
uzua:ă acea·sită deosebire apare netă, hramu: fond oonsider·at
:517
doa·r sl·vjba şi praznicul de '.·a hrom, iar n·edeia, petrecer~o
din după ami·aza· ·ace'.e·Îaşi zil·e.
Ace·a·stă imixhiu.ne a hisericii în fenomenul nedeie a fost
eronat înterpretată de unii cercetători c·are l.ea·gă ge·neze!e
nedeice în prăi:muirea sfinţiilor.
Îin aces~ sens menti·unea lui Nicepho.r Gregoraş, care
călătoreste în regiunea St1rumicai (1325-1326) şi care scrie că
„tineri f'.ăcăi şi fete se aduna·u la ·ieşirea din biserică pentru
a. juca şi c1înta", nu tr·ebuie considera·tă aşa· cum a·f1irmă C.
Bobulescu, că „p.etrecerii:e de la noi, aş·a zisele nedei, în
strînsă legătură cu hrnmuri'.e şi cu pră-znuiire·a sfinţi:or, să
nu fie o rămăşi·tă a a·cestor vremuri şi de împreună v·i·eţu
:re", ci numai ca acceptarea de către bise·rică a aces~ui tip
de mani.festă.ri mult ma·i ve•chi si mai durnbi·le si caire se
:mp1uneau bi·seri1cii. · ·
Fiindcă în aria în ca·re acest fenomen fo.lc!oric-etnogra·
fi.c s-a mani,fe·stat şi continuă să se manife.st.e din p1lin, Gor-
j'UI intră în tota•lit.at.ea sa· şi mai ales că şi pe a'Ceastă l•atură
îşi are speieifi.cul de necontestat, am cons·iderat uti'. să urmă
rim înk-o zonă restirîn.siă, aceea a Jarleşului - o străveche ş:
bogaită V'atră folk·lorică - une:·e aspede caraderis~ice a:e
comp:exului nedeie, î·ndreptiîndu-ne atenţia spre a.celea, care
au rămas în afora cercetări'.·o.r de pînă azi, fără p 1 r·e1 tenţia
de a le aborda· exavstiv. Socotim uti•l să precizăm ·aici· aprre-
cierea pe care l·on Conea o fă.cea ac1um 40 de ani asupra
a·cestor petrnc·eri - nedei din Gorj : „Nicăie•ri nu se pe•trecea
mai bi.n·e oa în Gorj" şi restirî•ngrînd apoi ari·a „şi nicăieri în
Go1rj mai bine ca la Runc" - deci pe Ja 1 leş.
N.e V'Om opri în primu1l r1nd asupra unor elemente de
geneză nedeică şi apoi vom încerca să privim te:ul în oare
nede:a s·e încadrea·ză î·n ·tipi1cul· specif.i·c vechi1lor obi,ce!uri cu
ritua'.ul de pregătire, de trecere şi de încadrare, folo·sind
Uinei'.e rezultate ale cercetării nedei:or din zona amintită.
P·riviind g·eneze!e nedeic·e, ipo•tez:a obîrşiei rerligioase a
fost combătută pe baza anteriorităţii istorice a nedeii ş1
prin exi·stenta· nedei.Jo.r în sate făr•ă biseriici ca şi pe :ocuri
înalte, în a.fora sat1u'lui·. Da·că o asemenea a1rgumentare ar
mai putea fi pusă sub semnu•! întrebării, în bo·gata tradiţie
de pe Ja·leş, peirsistă însă încă une:e mă·rturii inconte·st·abile
care dovedesc .că nedeil·e îşi au geneza în acele timpuri, cînd
omu·l vede·a· încă eni·gme în fenomenel.e natu·11ii, dnd ars de
soare, bă-tiut de p:oi·, fu'lgerrat de trăznet, a·tacat de fiare, ros
de boli, încerca un pas spre desic·ăt·uşare, p•rintr-.o mu·H udine 1
518
de practici ma·g:ce, considerate ca fiind încă,rca·te cu rea:e
a·tr!bu.te benefice.
f>r.in a·cest.e pmctici se urmărea : pe de o parte, în·lă
turare·o forte:-or ma•:efice şi pe de altă - captarea ce'.or bene-
fi,ce. '
Rewltatu:I acestor pira'Ctki. - totdeauna podiv - mărturie
de pireţ a· optim:simu'.ui românesc - a"ve'a ca final biu1ouri··:J ;z-
bînzii manifes'.ată p:einar, şi obş·'.esc totoda,tă, î·n joc şi cîn.t.
în mtu'. Sănă~eşti, hramu: - nede·i·e de azi care ai~e loc
anua: :a 18 ianu·arie, dată fixă, poartă numele de 11 Cium~le"
şi în trndiţie :,ccal,ă îşi are urmă,toarea exp:;caţie, pe care o
redăm a·şa cum a fost înregistrntă de :a un băfr:n. 6 ·
11 0da~ă, de mu 1 :~, cînd satul er·a fo nedeie, bîn~u:a a·ici la
noi o ciumă c·ump:ită, muireau oame,ni, mureau vi'<e. Ca să
scape de ciumă muieri'.e au făcut o momîie de cîrpe; or
dat: una ciupagu, a:1ta poa-le'.e, căma.şa, a:te:e o'r venit ci- 11
că" cu oprege, cu brîu, cu hrădri, cu vest,ă, cu cî~pă lungă,

si-or îmbrăcat-o.
, Oamenii, ad:că bărbaţi, or făwt ,un tron (coşciug) cp <
or adus brad. Or pus-o htr-un pat, i·-or cîn·tat ,,zo,· i:'e" şi
di·n-nu,nit•ru şi de-a.foră „i-or făcvt colat de lumină, i-or pu.;
ba1n, pi.ep~·ene şi cu·ţit în tro-n", cum se pu·ne la· or:ce mort
şi-apoi după ce or afumat tronu: cu do1uă fiuioa:re de c:nepă
aşeza:e în curmeziş şi )-01r fre-cat cu oăţei de us:uroi, au pu-
s-o în tron.
Şi apoi c:c-.o poleoat după ea tot satuil, cu mic cu mare,
de tot, de ur:a cîinii a p•usti'u şi a mers după tren cintîndu-se
muieri'.e, fieca,re după cine-! muri.se, or urcat aşa dealu: spre
apu·s şi o·r mers tot aşa pîn' d;n<:o•:o de ,,Bo:ovan" (h·:itqru~
de vest al salu'.ui), unde patru g1;opaşi făcuse~.ă gira.apă de
nouă palme de adîincă şi or îngropat-o ca pe L'1n mort ade-
văra'.. ş; a.m mai a•uzit şi eu de :a bă:rîni că, pentru ca să
nu se mai înt.carcă, în caz că v-a ieşi, or făcu.t o spări·e·t~:a e
din dci pari încruc;şaţi pe ciare au pus o căn~aş.ă a'.bă şi în
vîd o că,ciu:ă. Cînd to;i or ple:a înapoi, o bă'· i:iă, n·u mai
ştiu din a: cui neam era, şi ca.re purtase u:cea 1<..'·a cu tă:r.î'e
(desigur bă:rîona care trebuia să efect,ueze u.itimu·I ad d:n
practica magică) a făwt n:şt-e semine pe t·ă·rîna mor~·u:ui dar
nu ştiu cum, şi apoi a dat cu oa:a in pămîM zicînd : „Praful
şi cenuşa să s-a·:eagă de tine !
Cînd şi-o aduna oa:-a ciob cu c:ob,

Atumi să mai po;i veni şi tu cio:.irnă :a ioc".
519
$' om mai auzit, tot demu:t, că după a!a, s-.o t·ndns neine, Io~
şi cîntece, oame•nii hucuroşi că scăpaseră de ciumă, şi cică ar
fi făciut petreceire ma.re că de atunci îi nedeia a·sta şi de-:aia
îi zi·ce aş1 a, dar to.t se mai spunea că se făcea sus, în pai.ana
din deal.
Desigur, p·etrecerea, î1ncep 1 ută şi rept·ată atunci pe dea1:,
a fost coborîtă în sat.
Practica aceasta· în l 0 eg,ătu1ră cu teama de molimă şi în spe-
ci-al de ciumă e cunoscută în une·le '.·ocuri sub n·ume·le de ciu-
marcă, i-ntensifi·caM în vreo 15 ·siate din jud. Mehedin'!i, care
cuprindea o masă strict de post, pe grupe de ca·se şi se ter·
mina cu o horă, des·fă-ş1 umrea avînd loc numai vii:ierea·. La
Sănă&eşti, deşi motivul de geneză e a·cela·şi, manifesta.rea îm-
bra1că o formă mai amp'.·ă, mai comp1:.exă, evo:uînd in ne-
deie.
Trebui.e me1nţio.n 1at că nu e vorba ni.ci de acea „Poma1no a
ciumii" practi.cată în zone·'.e bă1nă.ţen·e, în caz·u: de·c:arării pes-
tei ·avicole. Unele e1'.emente de amănunt sînt edificatoa·re.
în cazul „Ciumă-rcii·" piradi.ca magică avea u.rmătoru1: con-
ţinut : „Cînd boaila era în toi se adunau no·u·ă femei şi în noap-
tea de ioi spre vineri fă-ceau o cămaş.ă cusută. din piîinză de
cinepă. Pînă fo ziuă trebui·a terminată şi îmbrăca-tă pentru
cîteva minute de fi·e•care femeie care lucrase la ea. Vinerea,
în no.aptea căreia se fiă,ce·a ace·st lucru, rămÎJ1n.e·a de aci îna-
inte „Vine.re•a cu sl·ujbă pen~1ru ciumă", aşa cum se prndi1c a în
Cojmăineşti şi Pitu·'.·aşi, din zona Băii de Aramă. 7
Tn predica mag:că din ,,pomana ciumii", din Ba1nat, nu-
mită şi „Baba Cale.a", fi·e:eaire femeie pregăteşte ceva de mîn-
care şi bău~·ură şi sătenii prin contribuţia hăneiască. cumpără
îmbrăcămint·e nouă cei:.ei mai sărace fete din sat. Femei:e, cu
fot·a frumo·s găt.ită, aştern bucatele pe ma'.u1l Dunării, unde
are loc p1ra:ctica· magică prin tămîiere, cu rostirea formulei :
„Să fie lui Ziva Mai·că" (Baha Cai:ea) să meargă în pădure, la
Dună-re şi prin drum, să nu mai mănînce copiii noştri, să
mănînce mîncairea noa 1 sfră c•e i-·am dat de pomană.''.
Ritmu1l de combatere a· ciumei e a1~est1at '.·a noi· de arh:e-
p.iscopu·l Marcus Bandinus, c.it·at de V.A. Urechea· „în Codex
B·andinus" (Academia română, 1895, pag. 58), arhiepiscop pre-
zent fo, 1646 !a o asemenea ceremonie în satvl Lucăceşti.
Despre o cămaşe a ciumei vorbeşte şi Anton Maria del
Chiaro şi V. Parn'.ă î1n „Monografia comunei Răşinari". In
fi20
O!teni·a si Mu•nt·eni·a mai apare ş1 cu nume:e de „căma·şa de
izbîndă"'.
La Gorj, vorbind de zona J.a:eş·ulu:, a·:ea·stă poractică ma-
gică s-a a•:toit, pare-·se, p.e fo.ndlull străve 0 ch.i ai: pefreceri!k)r qP.
pe înă:tirni, evo·luîn•d îin n·edei·e. ·
în Ru·ncu, sat vecin cu S.ănăteştii, nedei1a· gher~anu-:ui, tot
cu da•tăo f:xă, 12 mai, nedeie de amploare cjiin zona am1in~.:tă,
după tradiţie, î~i a·re ge·n·ezo în f.ap:tu1I că „a·cu două sau mai
multe sute de aini, cum sp1uneau bă'.·rî0 nii, în ziua de 12 moi,
a bătut piatra (grindina) a·şa de tare încît a distrus totul şi
lumea d;n Runc a :uat zi.u-a resp.e·c~ivă, ca zi de porazni·:, pen-
trµ to~ satul ca să nu se ma·i în!îffp:e niciodată o aşa neno-
rocir·e". 8 şi sie înt\l'.1nesc cu ne1amurile î•n ca•să, unde sta·u :a
masă şi apoi în zăvoi, lia horă, pînă seara.
În ·aicest de-a:: doi·lea ca·z geneza s·~ă tot în ri~ua 0 :u·I menit
să pună capăt acţiunii unor forţe ma'.efice, acel pr·az:;ni: f;ird
considera~ C•ap1abil să aducă sa;iu:I acestor forţe spre a nu se
mai putea dez·lănţu:, sp'iritua'.izî·ndu-·se apoi în fenomenu•: ne-
dek.
în aceeaşi zonă., un ei:ement de gen·eză n•edei·că r consti-
tuie un rit·u·al ·a: fecund:tă·jii. Sî·ntem îndreptăţi•ji pen.iiru a:eas!ă
a·firma.ţie în pri11ul rînd prin des.făşura1re•a· acestor pe·'.·receri pe
înă1:ţimi îin specia:! l1a. începutu·: primăverii şi care nu ţin seamă
de hrnm·u•I propiriu-zi·s, ia·r p·rezenţa bi·s·ericii apa·re ca un ada9s
ta•rdiv şi S·U'j)er!f'.u·u.
O trecere în revistă a programului acestor nedei de pri-
măvară e re'.evant.ă.
Tn a-ceea·şi săptăimînă, care îin u•ltimia vreme co:n.c!dea cu
prima de după Paşti, au lo·c urmă-~oare:e nedei :
Luni : Brădiceni
Mairti : Dobri·ta
- Mie~cu"i : Ar:ani
- Joi : Bîlta·
- Vi1neri : Bo!a - Dobrit.a
- Sîmbătă : Pestisani· ·
- Dumini:ă : Sus.eni, R::is~va.
Tot primăvara, :ia Rt.:ncu, în u}ima deca·dă a :ui martie,
era o a:tă nedeie, care n-a coborît din deal, ca şi cea de !"a
Mi~onos:ţe, din Sănăteşti, cea de '.a Cîmpofeni şi Arcani, din
23 april:e, odată cu „Năprorul". Deşi Siate1le respective a·u
hramu: în cu totul a·:·te zi:e, petrecere·a cu adevpr·at, nedeiqS,
este la date'.e de mai sus. · ·. ·„ · ·
521
Se poate fa,ce obs.ervareo CI·supra unor rnodifî.că-ri inter·
veniite în P'r0 1griamă şi de,t·ermi:nate de o si,~u,aţie economică. Cu
dishrugeirea viei româneşti de pe de·a:·urile Cîmp.ofen:1:ior şi
Armni:or de către fi:oxeră, odată cu început ul p:antării viei
1
direct produc·ă,tciare, P'e diea:uri·: e di1n no,rdul zonei, nedeile se

1
con 1ce·ntrează spre nord, cu p·artiieipa rea satelor din sud

1 şi,
cînd cu'.turn viţei noi se extinde şi în jos, oamenii revin '.a
nedeia satu1'.ui respectiv păstrînd însă a·ceeaşi da,tă cu a celor
de no1rd.
To·ate aces'.·e nedei a.u e-'.emeinte comune pregnant mani-
festate în faptu,! că tca·te se desfăşoară pe deai:. Aco·'.o se
preg,ăleşte mî·nicarea pentru prazni,c - în tre.cut berbe,ci fripţi
haiduceşte - a,colo vin invitajii, aco'.o are loc masa şi se des-
făşoară şi hora comună, :a care participă toa,te sa~ele vecine.
E de menţio·nat faptul că :a prazni:cu·: de :a pivnijă (pe
care fiernre g 1 c 1 spodărie di·n s1a,t o avea în dea I) se înt(ineş~e
1
neiamu'.", a,cea ce 1 lu:ă de· bază a coi'.ectivită.ţii să,teşti", iar

:10 horă man:festar.ea îmbmcă nu numai aspectu': parhcipă•;i
colective a mtului ci şi al unei întî:niri intersăteş~i de veci-
năta1t1e.
ln satu: Cîirr.p,ofoni P'ersis,tă în,că remi·niscenţe aile u1nui ve-
chi obi·cei numit „Homcinu'.", de :a nume1'.e lo1c·a: a l p1'.1anjei,
1
„i1a1rba mare", opiicei care pa·re să păstreze u,rme:'.e unui ritual

al fecun,dităţii.
l1a,tă~:, s1urniar, în re'.,atarea de acum cîţiva ani, a unui odo-
gena1r di,n Cîmpofeni :
„Tn noaptea de joi spre vineri, după lă1s.atul po,stului de
brî·nză, băi 1 ejii şi fete,,e merg tocmai sus la Teiu-na'.t (piunctu1l
de ciea mai mare a 1 lti~ud:ne de pe de a:ul Gmpofe11i1>01r). Mer-
1
geau întîi cîjiva şi făceau focu: şi apoi huhwez<11u de răsun·a

pes~e to,ată va:ea noa 1 stră. De acolo vedeam focu: şi n dea:ul
Stroi·eştilor, că şi ei î,: făiceau. Şi apoi urcau şi bă:etii şi fet·e'.e
şi b.ătrîni·i, înc-ales şi cu fete. Aduceam mînc,are şi băutură,
întindeam masa la foc şi-ncepea jocul şi cîntew'. şi ţi,nea de
sema pîn·ă dimin eata'.1
Ai bătrîni l'Uau de jos, din sa.t, într-un săcu·i, gunoi şi-:

pune1a1u lingă un buştean de vie şi zi,ceau : „Cr·ea·scă vi.ţa dea-
IU'lui eîit' na,:tu.I gorun,u'.ui". Şi ce era mai frumos, băieţii şi fe-
te1!.e căutau de cu seară, fieioare, !10cul unde ero un homan şi
făceau semn în i urul lui. Pînă la ziuă, înain~e ca păsări.le ce-
1
rului să tre.a·că peste :01cu1l a':es fiecare fată arunca în groiapă

pîine ş1 sarn şi zicea aş:a :
522
l·arbă mare, doamnă mare,
Eu îţi dau piiine şi sa·re
Tu să-mi· dai cosi.ţ.ă mereu
Uneori cu adaosuri :
Pînă-n luna mar
Cîit coada de văit:rar
Ace·astă rădă·cină ern fiarită în apă şi se sţ!>ăla pe cap în no.:ip-
te·a de vi.neri spre sîmbăt.ă.
Tn obicei pers·!s~.ă şi u·ne'.e e'.emenrte nedei.ce evidente în
1.me'.·e formuile care demon·stire-ază, aşa cum vom ară1to. mai
departe, una d:n foncţii'..e soci-a·:e aile nedeii, p·regă1tirea pen-
tru înjgheba.rea· vieţii de famii'.ie, pentru că·săt.o:ria uno·r tineri.
Astfel băieţii şi f:eite'.e, care se ho~ăoră·sc pentr•u oceasta, în
dimi•neo.ţa Ho1manului, rosi~·e:>c inrvoca~·io :
,,Iarbă maire, doamnă mare
Cum tii tu '..a codru
Şi c•odrnl '.·a tine,
Cum ti: tu '.a v.ăi
Şi văi'.1e fo tine,
Cum tii tu la munti
Şi mu-nţii '.a tine '
Aşa să nou pot trăi e·u fără e'. (e•a)
Şi să nu poată trăi e 1I (ea) fără mine".
P·ra-d.ica a·ceastă magi.c.ă şi formu·'.a ce-o însoţeşte relev-O d=n
p'.in co-ncepţia sănă.~oasă că vioţa fami:.!0 1 '.·ă, ce ·urme·ază să se
întemeieze, trebu:•e să se bazeze pe :egă 1 turi de tăria ce:or
c·are ·exist·ă in na~ura î•nccnjurăJoare, e:a şi credinţ1a, că, p~i·n
predica ac•ea•stă magică, tra:n:cile legături ex!·stente în n·atură
sînt si'i'.e să treacă si în viata de fami·'.ie. Fo'.eilori-c. trece·rea
de la o perio·adă de, s'agnar~ a vegetaţiei l1a o peri.:::•·:idă de
fecundi~ate apare astfel core'.a~ă str;1ng.ent cu perioada de tre-
cere die fo Yi"Jta de feder la c.e•a de f.am:.:ie si este prece-
dată de petre~erea nedei·că. Cu tilT'pu1I ritua'..ul ace·~·a. a: fe-
cund;+ălii s-a res~·rîns, a fos+ abandonat, p.ă1st~rfodiu-se doar
cbiceiu1l jocu'.·vi, al cîntecului, ciar aderi·stice man:fe.s~ă1ri'.or ne-
1
dei·ce rece·nite.
De a.'.tfe.', aofte elemenite nediei•ce vin S·ă confirme sufi6·3nt
încadra·reo chim· a nedeii, ca fenomen comp'.·ex, în tr:pf•cu'.
c·ara-~e11ist•ici al ob:ceiuri-'.or noastre, a.şa cum e cu-noseiut: pre-
gătirea pentru o no.uă eJopă, i1recereo şi apoi î1ncadm„ea în
noua formă.
523
f,n aice·st sens nedeta nu trebruie p 1 rivltă co: un fapt etno-
graifico-fo.'.c'.oric numai ln ziua de pe~r.ecere, ci· pe o întindere
mai vas1 tă, si;t1 uată înainte şi după, în care pm1ticipanţii cărn•a
le-iam spus ,;actiori nedei1ci" se g.ă,sesc pu.!1ern:c a1ngaja:ţi, fii1nrl-
că nedeia ca mani.festa1re co:,ec·tivă- are o funojie s:::icia.ă
c0<mp'. 1 exă.
ln pri:nu:I rînd esite prilej de cunoaşter·e ca. şi de de.fini: i-
vme a :egă1turi1:.or dintre tiinerii ce Sie hotărăSic să in~emei·aze
o fomi:ie c'.1e re·alizare a încadrării în neam si î:1 ob5·~ea să
te.aSică a a•cestei cel'.u•:e s·ocia:e noi. Acest ţ.3:· e ma1teri<:::1lizat
pri n expir·esi·a: des înH·:ni.tă ca· r.ăspun·s la înt·rebarea : „Mer-
1
gem să vedem (în sens de wnoaşt1 ere) şi să ne alegem o fată

sau un F'.ă·căiu ?".
Ove a•ce~a pregătire~ pe~ntr~ . n1ed~ie cu~rinde. o. seri·e în -
treaga de e .emente, une.·e rai:naş1J1e a:e unui ve·ch1 ş1 comp!~x
1
a'.·es·u', ca s-o î·ndrăg 1eaSică şi s-o a·cicepte ca tovarăşe de viaţă,

ţinea neapăra.t să op.ară cu cev·a nou : cămaşă 0•1 rî·ur: de·J·se-
bite, newnoscu•te încă de nimeni, la f.e.: oprege:e sau v1'.n1cJI.
Toa1~e ei:eme·ntele de îmbrăicăminte tirebuiau să suirpri·ndă pirin
noutatea :o·r, atÎit ca· moti:vie cCt şi ca rea:izare artistică. în
acea·stă pregăt-ire nedeică trebu·ie văzută exp·:icaţia varietă•ţii
motivelor de pe co·stume:·e fe::neieş,ti din Go·rj ca şi î·na1fo mă
iestrie artisti,că ii.a ca1re au aj.uns şi care merită un st,udiu a-
tent.
După re.:.a1tări'le bătrîni:or aceste costume :e păsfrau în
„la·da de Fnut", frumos îmbe t:i!1e şi între e·'.e, cu busuioc
1 ş1
sînzîi•en1e, 9 f:ori re1co1:~.a.te numai în ziua de 24 iunie, u·s·Ca•t,e la
umbră, în măn1un•chi, şi aşeza~·e •între î:nbetitu1 ile ţo.ai:e:•o•r bu-
ne, de u1nde nu se scotea·u de1c:ît :a nedeie sau pentru reinnoi-
re, în a:nu următor.
1:
Sensul'. a·:::·estei practi·ci era ca fo•ta sau tînăru'. să apară în

nedeie cu ac•ee.aşi forţă a 1 tradivă cu care cîrr.pu.I în.filorit ne
uimeste în ziua sT1nzîieni'lor.
De aseme.nea., fa.ta pregă~eşte ha·~~sta, p·uirt·a 1tă :a cingă·
toare sau în mînă, pentru a o :ăsa ,,fumtă", c·a semn al înj"e-
leg1erii de~ 1 :ine cu flăcău:• îndrăgit.
„Gă.titu1:"' penitru nedei•e, cme con·s·t;tu:e grija de oăp 1 etenie
pentru aşa-zisul „ieşit în :ume", 1i:npun·e toată atenţia şi e de-
săvî-rşi'tă în a•cest sens toată mta 1împodobirii cu „vă<rvă -
ri<cu·ri". 10 Dacă1 rr,1ama insi,stă to.tdeauna pen.trn un înciins ire-
proşabi:: prin decenţă, fo~a trebuie să aibă giri:ă să asigure o
fixare temeini.că, cu băieri trnin·icie, a poa:e :o·r şi op rege.:Or în
1 1
jurul mij'.ocu'.ui, f:indcă brăci-ril·e răimîneau, deşi înfăş.ura.~e în

524
jurul mijlocu:ui., s:mp!·u element de po•doaibă, uşor de desfăcut
cînd, după hora de nedeie, în hîrjo.ana a.fe.otivă, se :•asă de·s-
cinsă de f:ăcăi, oare i le ia, ca semn a: legă·turii su 1~:eteş.ti de
nedesfăcut.
Fata, de a1IHe1:, dnd f'..ă•cou'I a pus mî:na pe capătu: brăici
ri:·or, se învîrte ca să se de·sfocă iutie. Cazul, Cî·nd un fl.ăcău
i-a i·uat unei f.ete brăciri:e la nedeie şi nu s-a căsă.torit cu e·a,
consitituie o raritate, comen~·ată c·u asprime de opini;a s·a t ului:
11
„l-a luat brăci'ri•:e-:n nedeie ... şi n-a mai luat-o".

Pregăfoea sp:1ritua.:ă pentru nedeie cuprindle un ritua1: de
desoîntec, de la care inu se dă înapoi ·ni·ci o băMnă aproape,
oomiderîndu-.1 ca un act bene.fi.c. Poate tocmai datori:tă aces-
tui fapt descîntece·l·e de drago:Slte, descîinteoel·e pentru nedei·e,
din zona Ja::eşu•lui, pă1strate în 1că, p1rezi.ntă o akă:truire poetică
de îna.:tă măestr:e artis.t=că. Tn ge1n1era!· textele un'Or a·semeinea
desdnte·ce sînt invo·catii căitrie nat·ură ce•rî·ndu-i s.ă reverse a-
supra tînăru:ui (tinerei) ce:e mai de preţ podoabe ale sale.
lată fragmen.te dintir-·un u1l pentru tî'năr :
Mă suii în deal!uil cu. dor1Jl

Unde înfioare bujoru.I
De hei 01ri flui•erni
Toate dra·goste'le le chemai
Şi pe toCJite le adu noi
1
De p1e toate Koiri'le

De pe tlO·ote co:nicele
De pe toţi copiii
De pe toţi mieii,
ln a.st'1 apă le băgai
Şi pe... (cutare) îl s.pă:•ai,
Ca să fi.e
Frumos,
Dr~ostos,
Ca luceaf.ăru 1 l :uminos,
Cînd prin fote-o itrec·e
La el să a1leirge
Ca •opa-n va:u:ri,
Ca. vî:ntu-.n furtt.ună,
Şi fota o mai frumo·osă,
A mo·i -drăgostocsă
Pe e1l să-l aleagă
Pentru via.ţ.a-.nhre-ogă".
(De IQ Mq•rÎQ CQicuile.scv din Arcci·ni, 62 an;)
~~fi
lată a.wm un firagment dintr-o splendidă invocaţie căi're soare
pentru a împodobi fota, c·a·r·e, fo neideie. trebuie să fie alea 1 s.ă.
„Tu So·air·e, sfînt Soa·re,
Cu trei mii de răzişoare,
Oă 1 -mi şi mi·e (·cutaire)
Cu un·a s.ă mă ~mbmc
Cu a l~·a să mă î,n,c·a :,t,
Un·a să mi-o pui pe cap
Cu ele !'.a fome să p·:ec
Şi să mă arăt
Cum 'lumini, tu, soare
Gu raze::e ta:'.e
P1este toate de·alwile
Pes.te toate văi:le
Mai frumo•s si ma·i l'Uminos
Să lumiin eu„. (CU·tm·e)
1
Pesitie toată lumea,

P·este toti tinerii
Peste toti băMnii
Şi mai întîi
Peste scrisu.I meu urs·at
Pe C·a•re la mi1ne flndrept·at
Să nu mai stea
Pî·n' să vi 1nă să mă ia".
Expre·sia de ma·i sus : ,,la lume să ies" aire sensul de p·rimă
apariti•e a fet ei :a manifestăriile co•'.ective, nedreice, oînd devine
1
cunoscută de neamurile ~:ăcău'. 1 ui, de obş.tea satuilui. ,,leşi·~ul la

lume" trebuia·, după sănătoasa opinie a· obştei săteşt·i, făcută
n·umai l1a vîrsita aptă pentru căsătorie, de unde şi reversu'! : „A
soo.s-o pirea· devreme în lume".
tn timp•ul n·edeii are •loc cunoaşter.e·a şi, ca rezulta*, p:ă
cutu'., oum zic băMinii, între· tineri. Semnu1l major a·I acestui
p'.ăcut îl constituie intra.rea împreună în horă w:minînd cu lua-
re·a îna.inte a. ho1rei de către ~:ă.cău.
în acest moment, ne·amul, .am a1! fetei ciît şi a·I băiatului,
ca unitate socia 1 lă, îşi manife.Sltă adezi1un•ea prin încadmrea
imediată în horă ca, semn a 1l primirii binevoi·toare în sîntu1I său
şi ca o speranţă no1uă şi o oreş.teire de putere pr.i n nou•a ce: u-
1.ă fom iii i a:I ă.
1
T.n aceJaşi timp, şi în contin·u.are, în juru: horei are '.·o.co

vie activitate : opiinia comeinte•ază, i·nte•rpretează, părinţii cu-
526
leg informaţii şi de la. bine:voitori şi de fo răuvoi0tori, c·a să
ştie, cum zic ei, tot. Da.că această informare vha a.f lar·ea z.es-
tirei ma'.ieria1'.e, nu mai puţin adevărnt că insist'enta· păirea ma.i
accentu·a·t.ă penitru zestrea fiz!că (sănătatea), interesîndu-se de
neam din moşii strămoşi, ca şi zestrea morală (hărni'Cioa şi
comportamentu1:), căutîrnd să afe cu cine diri n1aam seamănă
mai mult.
După hora d:n nedeie ~lă1::ăiu1I şi fata rărnîn apropiaji,
f:ădu·I avînd grija ca, destui: de discret, să-i ia hrăci i1:e şi fa-
ta· să-i ofe.re bat.ist·a. F'.ăcăui: însoţeşte gestu': de una d!n
întrebări•:e : „E bine cîn·d a·ş~epţi ?'~ sau „Cînd să vin în p.eţit?".
Ori chia.r cateR1oric: „Vezi c.ă în ziua ~wtaire) vin î·n pe·ţiJ !".
Nu•nta v:ne a:itfeo!, ·C'U ceremonia1'.1u,I ei, oa o foză de tre-
cere decisivă desăvîrşind juridic şi ritual acea·stă preRătire
p·en.tru treoere1a î.ntr-•o formă no'Uă de vi·aţă, i·ar înc·adrarea· în
această formă no·u6 e consfinţi~ă şi nedei•c p1rin ,,hoira· tineri-
lor" din prima. nedeie de dup.ă nuni'.ă, ho1ră :,a oare·, neamu·I,
măr:t acum, pr!in încus·cr.ire, participă la afirmairea lui prin im-
p1rimaorea u:nui a·speot de rnăireţie horii tinerii!oir, horă care tre-
buie să impună adminaţia întregii nedei·. Acţastă horă1, mai
p•recis aceoa·stă edijie a nedei.i, rămîne în viaţa fomi1ii.ei noi vn
moment memoriabil.
Deşi arnste mani.festări nedei·::e primare, ca să le spunem
aşa, pe p0 a·rwrsu 0'. dezvo1:tării istorice .au fost iinsistent aso:1•a.te
de inf:uenţ·a de na•t•uiră re.'.!gioasă, e1'.·e s-au me·nţinut în puirita-
te0a :o·r, prin asp.edul piri·n ex.ce:1anţă fe.stiv, rămînînd aceleaşi
manifeSită1ri majore de masă cu m]Jecte variate de jo·c, de cîn-
te·c, de ţi.nută, to.ate ţintind redi.zare.a super1'.iativu1l ui·: ,,Să te
0
îmbraici ca I.a nedeie", „·să-ţi eîtnte lăutarii· ca 1:a nedeie",, „$.9

io·ci ca l·a· nede.i1e", „să fiii C'Um a fost (cu.tare) i1a n·edeie". Aşa
cum u·ne'.e formui'..e magice pu fost mereu ~lefoite, deveini1nd
me•reiu contemp·omne şi e·~o1:vînd a·stfe:: în poezii şi din1tece de
mare desăvîrşire şi frumuseţe. La fe: şi vechile r itua•'.uri 0 de
fe.wnditate şi de !uptă în-.potriva forţelor ma·:.efice, ei:.emente
de geneză nedeică, au devenit manr:.fe.sitări etnogra.f,i·co-for'.1cllo·ri.
ce de masă, în oa.re suflet·ul ma111elui anonim ·a· s·tră1:ucit di·n
p1'.in si î·n dntecu'. orea•t cu aceas·~ă ocazie si-n horă nouă c•a
' I '
şi în cost·umu.I mer·e1u spori•t în frumuse.ţe, din vreme uit•a.tă şi

pî1nă în zi1:.ele no·a·stire. Ad s-au pu·s temeii.i pentru f.ami-!iii pli-
~e de sănătate fi.zică şi morai:ă, .o:ci neomul s-.a simfi1t înfilo-
nr:id, obştea· sătească tro1ind rnornente de îna·ltă e:ev·a·tie sp•iri-
tua:o. · · · · · •
Ca rezu1'.t.afe concrete, specirfic·e, expl"esiri foldorrice ale a-
cestor manifestări, pot fi menţionate în zona amint·ită huhu-
rezăturn, aceea. chemare spe·cifi:ă văii Ja'.eşu1:u:, asemănă~oare
ch1emării de bu-C:um ce rărsuină pe a·l~e îrnă:ţimi oarpatice, Hău
lite de la Ja·:eş, cu a·ce1: cmacteristric „ălă~uă, a.:,ă-uă, băă'' şi
apoi cînt1ecurl de de·al, a:: cărui me,:os îşi aşteiaptă încă cerc.e-
tă~ori-i.
Textul poetic al a•cestor dnte.ce aduce în pirim pl:arn legă
turra dintire v.iaţ.a oamenir'.or de aci şi înă:ţime.a. dealurifor, în-
cepind cu dra.gos·te·a tiner·etii, constituind cu inerentele neca-
zu.ri din lup~1a vieţii, pînă rla regretul din anii bătrrîneţir.
Dr·ag·oste•a dirn:tire tine,ri· se ţ.esea a.ci :
„Sus pe dealul înf:·orit,
unde găs·ii dortrl adormit
Pe-o pa.'.ă de fîn cosit",
n·a.tura dea·l·vlui luiînd p·a1rte la drag•o·s.tea ce se înfirripă îrn :n1-
rnile ce.lor tineri :
„M îndră de dragostie.a noastră
A~nf:or.it doi. pomi în coa·stă"
Atunci cînd arnii aştern p:umb pe vigoa1rea de a.:tă dată, ră

SlJ1nă regretu1l1 :
„Fire al n1a1ibii de dea1l

Cîind eram tînărr vîj1lan
Te sui,aim t·e coboram,
Ni·ci-o gri·jă n'U av·e·am"
Şi acum:
„Nu ştiu de.a1lul s-a l·vngit
Ori e·u am îmbăMnit
Că îl sui cu hodine·le,
Şi-l dau j·os cu minciu.ne·l,e"
Nedei·le au constitu1it ve·acuni în şir st·imu·lentu·I c-a·re a dvs am

la ore,area bogatei como·ri fo:do 1rice, specifice zonrei, ca şi !a
crre,a-rea· co~umu·'..u.i popu1:m, de o i.mportarntă va1riet.ate îrn pri-
vinţa motiiveloir (nu gă-se~ti două la fel) şi de o înal~ă !"ea::i-
z.a.re a·rt,i~ică.
Aportul major al nedeilor constă în mod deosebit ~n cre-
a,rea acelei soilidarităţi să~eşti şi intersăt.e~i, prin care nea-
mul nostru a înfrurntat vitregii:e veacuri'.or.
528
Nedei•'.e coboa·ră a·stfe.l în vremea no·ast•ră, treciînd prion-
tr-o vîrstă de două ori mHena1ră, cu o grea înică·rcă·~u:ră etno-
grnfico-fo:c'.orică şi în ac 1 eastăi s•cumpă ,,i'. 1 adă de zeisitre" gă
sim nu numai obiedive ale cePc·etă1rii ci si un n·eîntr·ecut ma-
terial, care a•r putea fi vaforif.ica·t în spediaool.ele uni.tăti".or
noastre cultum'.•e. '
Organi·zarea ace:or festivalurti a·!e cîntecui:ui, iocu:u; şi
portu'.ui popular în lom'ităţi1'.e de bogată şi veche tr.adijie
nedei·că, e o măsură lăudabi'.ă. Ea tirebuie ap-rofunda~ă în
sensul de a valorifi.ca acele s·emur.i folclorice nedescifrate în-
că, cons!derînd aceast·a ca o sarciină de se.amă a căminufoi
cu·lturnl.
Spre aceasta, pare să ne vi·nă de peste ani·, un stăruito•r
îndemn a·l mare'.ui Eminescu C•are, în peregrină1~i:e '.-ungi pe
me-'.eaguri'.e jării a cuno·scut şi a·cele petre·cer.i popu•'a•re:
„Nu pi.erd nic1ioda·~ă ocazia de a lua parte la p et·rece1ril·e
1
populare. Ca un prieten pasionat a I poporului„ c.î.nd ·a·cesta

1
s.e adun·ă în ma•să, simt că sînt o p·a1rt·e a totali1tăţii".
NOTE
1 P. Comărnescu : „Sensuri adinci ale folclorului nedescifrate" - Scin-
teia in febr. 1967.
2 Aurelian Popescu : Cuvint înainte Ia „Nedeile" de V. Cărăbiş, Casa
reg. a creaţiei populare Craiova, 1966.
3 Pr. D. Buzatu, in rev. „Mitropolia Olteniei" nr. 5-6, pag. 428-43J,
Craiova, 1964.
• C.I. Bobulescu „Lăutari şi hori pe pictura bisericii noastre", Ed. M.
1940.
s V.I. Cărăbiş, ap. cit. pag. 30.
6 N. Gheznoiu de 78 ani - cooperator.
1 D. Buzatu, ap. cit. pag. 29.
e Relatarea inv. pens. Spiridon Popescu - Runcu.
9 Sinziene - flori care cresc in fineţe şi care se recoltează in ziua de
24 iunie, fiind uscate şi puse intre ţoale.
10 Vărvăricuri : toate elementele de podoabă ca anexe ale portului popular.
529
VII
Documentar
RELAŢIILE COMERCIALE ALE GORJULUI CU TRANSILVANIA
VASILE CARABIŞ
Prin poziţia sa geografică şi prin produsele sale, judeţul

Gorj se afla în legătură cu o serie de drumuri de comerţ şi
forma centre de producţie de anumite mărfuri, ce se puteau
vinde şi peste Carpaţi.
Din lipsă de izvoare suficiente, e greu să avem o imagine
completă a schimburilor comerciale între judeţul Gorj şi ce-
lelalte judeţe vecine, în special cu cele din sudul Transilva-
niei.
Documentar relaţiile comerciale cu Haţegul ne sînt cu-
noscute încă din secolul al XIII-iea, prin diploma din 1247,
cînd Litovoi şi fraţii săi stăpîneau această parte a judeţului
Hunedoara. Comerţul cu Transilvania, care continuă în toate
secolele, se făcea în primul rînd cu vite, porci, oi, piei de miel,:
piei de cerb, brînză, miere şi ceară. în schimb, din secolele
XV-XVI, se aduceau din Sibiu şi Braşov care cu coviltire
pentru călătorie, obeze de fier pentru ferecarea carelor, ha-
muri de cai, cuie şi şindrilă, săpun, arcuri, săgeţi, scuturi, tol-
be, silitră pentru praf de puşcă etc.' În vremea lui Mircea cel
Bătrîn, mănăstirile, bogate în tot felul de produse, aveau un
rol precumpănitor şi direct în comerţul exterior. În privilegiul
lui Sigismund, regele Ungariei, din 28 octombrie 1419, pentru
mănăstirile Tismana şi Vodiţa, spune că „nimeni să n-aibă
voie să-i împiedice pe omul lor şi vitele lor şi ce cumpără şi
ce vînd şi pe uscat şi pe apă. Şi pe unde merg oamenii lor
cu vitele lor, în nici un loc să nu plătească vamă, ci să mear-
gă slobod". 2 Mănăstirea Tismana avea ca drept al ei de moş
tenire. vama ce se lua la trecerea peste Dunăre cît şi peste
munţi, cam de la o linie ce ar merge de la izvoarele Olteţului
la gura Jiului. Vama aceasta era întărită de domni sub nume-
le de vama Calafatului şi vama Vîlcanului.
533
Vama Calafatului mergea spre bunăre în sus pma la Se-
verin, iar cea a Vîlcanului, de la Olteţ pînă la Severin. ln u-
nele documente se întinde pînă la Porţile de Fier. 3 _
În secolul al XV-lea, începînd cu Mircea cel Bătrîn, mă
năstirii Tismana i se acordă vama de la Calafat şi Bistriţa. •
La 3 aprilie 1480, Basarab cel Tîrăr întăreşte mănăstirii Tis-
mana vama de la Calafat cu tîrgul şi halta Bistreţu cu vama,
iar „boierii să ia vama de la Jiu unde a fost şi mai înainte"- '
Vama de la Jiu era la Craiova, după cum vama de la Olt era
la Slatina. 6
Din secolul al XVI-lea, mănăstirii Tismana i se acordă şi
venitul vămii de la Vîlcan, „toată partea" cît se cuvine dom-
niei. 7
1n 1529 Moise-vodă întăreşte mănăstirii Tismana vama
de la Vîlcan însă jumătate, „şi cealaltă jumătate să fie vama
domniei mele". 6 1n secolul al XVI-lea prin pasul Vîlcan tre-
cea şi marfă turcească. Astfel, la 26 iulie 1570, Alexandru
al II-lea, înnoind vama de la Vîlcan, adaogă : „şi să ia vama
şi din marfa turcească şi din toate cum au luat şi mai îna-
inte". 9
Tg.-Jiu, de unde se resfirau drumurile comerciale, e cu-
noscut ca punct de vamă în secolul al XVII-lea. La 26 august
1622, Radu Mihnea îi pune în vedere lui Nica din Căpreni
că „pentru r1ndul vămii ci iaste partea mănăstirii Tkimana
de la Tîrgul Jiului, nemica să nu le mai opreşte". 10 V< ma o
avea Tg.-Jiu şi pe vremea lui Brîncoveanu ;- dregătorii dom-
.ne.şti strîngeau „mortasipia" - vama tîrgului şi „oluchacul"
- vama pe vînzarea vitelor." 1n secolul al XVII-lea, „vama
Vîlcan" era cunoscută şi sub numele de „vama de la Gura
Plaiului". 12 După tariful cunoscut din 1717, pe aci se treceau
grîne, vite, porci, capre, oi, vin, ceară, peşte de Dunăre, peş
te sărat, piei de lup, de urc, de vulpe, de dihor, unt, cuş, lî-
nă, scrumbie, cînepă. Din Ardeal veneau unelte ele fier, ar-
gint etc. 13
In timpul stăpînirii austriece (1718-1739) Vama ele la
Vîlcan avea două filiale : Novaci şi Baia de Aramă." Limi-
tele staţiunii vamale şi a celor două filiale nu erau stabilite.
Fiecare vamă, staţiune principală sau filială, era condusă de
cîte un vameş, care avea ca ajutor un călăraş. 15
Linia vamală de la munte era păzită de plăieşi, subordo-
naţi vameşilor de la Novaci , Vîlcan, Baia de Aramă şi Vo-
16
diţa.
534
Peste toate vămile era un vameş-şef cu reşedinţa l• Cra-
iova.
Pînă în 1719, staţiunile vamale fuseseră conduse de func-
ţionari români, dar din acest an, aceştia sînt înlocuiţi treptat
cu germani şi transilvăneni. 17 Astfel, la Vîlcan a fost reco-
mandat germanul Conrad Lier, iar la Baia de Aramă germa-
nul Ferdirand Schonstein, care mai era şi perceptor şi con-
18
ducător al minelor de aramă. După o nouă organizare a vă
milor, la Tg.-Jiu se stabileşte vama internă. 19 Celelalte vămi
externe de margine r2mîn la locurile citate. Astfel, în 1725
sînt noi vameşi : la Baia de Aramă, filiala Vîlcanului, e că
pitanul Butnic, la Vîlcan, Ştefan Schy, la Novaci, Andrei
Scorei nobil român din Transilvania şi la Tg.-Jiu Gheorghe
Hortobagy. 20
Din secolul al XVI-iea, de cînd Tg.-Jiu devine oraş, se

lărgeşte piaţa de desfacere a mărfurilor. Exportul de slănină
este bine cunoscut. 21 într-un document din 5 aprilie 1564-
1568, se relatează că locuitorii din Sohodol au făcut „acea
trecere în munţi... de au scos şindrile şi scoarbe ,,. şi de toate
ce le-a trebuit" şi „s-au hrănit de acel drum". 22
Pentru o serie de tîrguri şi sate din Gorj, Sibiul ·consti-
tuia cea mai avantajoasă piaţă externă pentru desfacere:::i pro-
duselor naturale şi pentru cumpărarea articolelor meşteşugă
reşti. 23
Tot prin mijlocirea Sibiului făceau comerţ cu Ţara Româ-

nească şi Seheşanii. Prin actul din 12 mai 1529, dat mănăsti
rii Tismana pentru vama de la Vîlcan, Moise-vcdă porunceştP:
„şi nici un sebeşan de peste munţi, nici din altă parte, ori din
care parte va fi, ci ca orice om si aceh, să-şi plătească v2;ma
sa". 24 Amintlm că în secolul al XVI-iea, tăranii din B;'\rbăt 0 şti
mergeau cu produsp la Sibiu, icir satele Băieşti (dP pe Gilort),
Gura Deşului, Deşul, Teleştii şi Voini8eştii ave2u le~iituri co-
merdale cu Braşovul. 25 De asemenea, în secolul. 21 X\lTLlea,
sînt cunoscute legături comerciale ale satului Iasi cu Braso-
vul, 26 iar braşov0c-nul Nicolae l\Fcol1rn avea o „boltă" (prăvă
lie" la Tg-.-Jiu, fiind în legătură cu rudele sale din Braşov, de
asemenea comercianti. 27
în secolul al XVIII-iea, după 1730, o cc mpanie grecească.
în legătură cu cea din Transilv::inia, îsi avea sediul principal
la Tg.-Jiu, cu trei sucursale. 28 Clopotele de biserici şi diverse
535
unelte de metale se aduceau din Sibiu. În judeţ erau cunoscu-
te lăzile „de Sibiu" şi „de Braşov". 29 1n secolul al XVIII-lea
comerţul, însă, în Tg.-Jiu era neînsemnat şi acela se aila în
mina străinilor greci şi mai ales turci, care erau cei mai b~l
gaţi negustori. Capitalurile lor creşteau cu dobînzi oncroas'~
şi se încasau la termenul firat mai întotdeauna cu mare sil-
nlcie. 30 1şi vindeau oamenii avutul ca să scape de datorii. Prir~
satele judeţului umblau turci neguţători, parte din ei veniţi
de peste Dunăre, şi făceau comerţ cu miere, cearu, vite etc.
1ntr-un dccument din 13 septt:mbrie 1768, Opri'1a, ~cţia ki I01:
Priescu din Stolojani (Jaleş), se plînge că „rămînînd eu sura( ă
de bărbat şi datoare la neguţători turci, şi neo.vîrd n:mic ca
să mă plătesc, am vîndut moşii din Tălpăşeşti, partea lui b5.r-
batu:..meu". :,
În rîndurile boierimii oltene se simte însă tot mai mult in-
fluenţa apuseană. Boierii au „soh2 de her, de cele subţiri, oar-
be, c.decă dintr-altă casă (cameră) ca să încălzească, ~ decă cu
urloiu, să iasă fumu într-alt coş ; ... „scaune cu postav fisti-
chiu". Îmbrăcum:ntea cuprinde „strimfi" şi „suh-pantofi"; a-
poi „săpun ... pentru spălat cocoanele pe obraz". La mese se
bea „vutca franţoz&scă ce se cheamă rum". Se mănîncă „sa-
lame ardeleneşti", „păpuşele de zahăr pişcat", „pesmet cll'
Braşov". 32 1n 178.f, stolnicul Brăiloiu defineşte astfel butca
(trăsură boierească) comandată la Sibiu : „să nu fie vreo cop-
tură veaiche şi suliminită, ci să fie tînără, frumoasă ... şi să nu
fie grea, cit de uşoară de s-ar putea, şi bună, dar şi mc:i if'fti..J
oară". ~ 3
La sfîrş:tul secolului al XVIII-lea, relaţiile come:-ciale în-
tre Gorj şi Transilvania sînt stînje:iite din cauza războiului
austro-ruso-turc (1787-1792), graniţa fiind închisă. 1n 1791,
sub domnia lui Mihail Şuţu se reîncep? exportul porc]or în
Trc.nsilvania.
Acelaşi voievod scrie „sudiţilor mccani" pentru plata \'ă
căritului în Gorj. La vita mare plăteau 33 de bani şi pentru
vita m'că pe jumătate, iar de la negustori nu vor lua riimic. 3•
Fiind vorba de păstorii ardeleni, în special cei din Ţara Haţe
gului, aveau interese de comerţ cu Gorjul, şi aceştia n-aveau
alt drum mai scurt decît pe valea Jiului, spre a ajunge cu oile
pînă sus în munţii Gorjului sau a continua în jos în cîmpia
Dunării. Cel dintîi domn al Ţării RIQmâneşti care i;:i dijmă de
la turmele de oi ale păstorilor ardeleni e Leon Vodă la lf\29. 35
Cu trecerea turmelor prin pasul Vîlcan, ca şi la Turnu Roşu,
se făcea un ccmerţ continuu cu piei, lînă şi brînzeturi, spre
536
marea pagubă a visteriei, deoarece, de obicei se sustrăgeau de
la plata vămii şi nu se ţinea un registru despre trecerea şi în-1
toarcerea turmelor, aşa cum o ţinea la Braşov, unde oierii ve-
neau la locul şi termenul fixat. 36
Imense turme de oi ale mărginenilor păşteau în munţii
Novacilor. Aceşti păstori aveau însă de suferit din partea tur-
cilor, care le luau adesea oile cu sila şi fără nici o tocmeală. fJ 7
La sfîrşitul secolului al XVII-lea, negustorii gorjeni pă
mînteni, care au căşăirii vechi, se pHng domnuJui, .că ciobanii
ardeleni, ce au oile pe pămîntul Ţării Româneşti, nu urmează
obiceiul vechi de a da caş la căşăriile unde îşi ţin oile, ci îl
trec peste munţi în Transilvania pe furiş. Alexandru Moruzi,
la 17 iulie 1793, dă ordin ispravnicilor din Gorj ca ciobanii ar-
deleni să se ţină întocmai de obiceiul vechi şi de prevederile
aşezămîntului. Oierii ardeleni în luna august, după ce depuneau
caşul la căşărie, atunci erau liberi să-şi facă brînza de trebu-
inţă pentru casele lor, după vechiul ob'.cei, şi atunci erau slo-
bozi de a trece brînzeturile nesupăraţi de vamă şi de alte ce-
reri. 36 Unii din aceşti păstori ardeleni s-au aşezat cu casele
lor în Gorj sau în celelalte judeţe ale Olteniei.
Gheorghe Mihai şi fiul său din satul Hobiţa din Ţara Ha-
ţegului, ia ca „zălog", în 2 iulie 1754, de la fraţii Bojincă din
Frînceş.ti cu 40 de taleri muntele AI"canu, pe care să-l stăpî
nească pentru dobînda banilor cu bună pace, şi „după ce le
vom da dumnealor banii, să stăpînească tot ei această stînă cu
muntele Arcanul şi să aibă a ne da datu după obiceiul mun-
ţilor". (subl. aut.) Datul, termen de origine l3tină îl găsim
39
în cele mai vechi documente româneşti. Reprezintă dijma din

oi, porci, stupi şi peşte care se lua în natură. Uneori se lua şi
în bani.
Desele ocupaţii străine ale ţărilor române, apoi armatele
turceşti în război cu austriecii şi ruşii erau o mare primejdie
şi pentru avutul păstorilor ardeleni, luîndu-li-se turme întregi
de oi şi de vite, fără nk::i o pl:..•tă, a.şa cum s-a întîmplat cu C:.o-
banii din Miercurea Ciucului „cl2 li s-au luat clin Novacii Gor-
jului, în 1791, 2550 oi şi 13 cai". •J Aceşti păstori ardeleni an
contribuit la unitatea de neam şi limbă, obiceiuri, folclor. Un
rol însemnat l-au avut şi în răspîndirea cărţilor bisericeşti şi
laice ele o parte şi de alta a Carpaţilor. In drumurile lor lung '1
şi în viaţa lor păstorească, fiind expuşi la multe şi neprevăzme
pericole, ffreau danii, la diferite b:serici şi mănăstiri, cărţi,
odoare, odăjdii, bani etc. 41 Oierii ardeleni au fost şi un adm;-
rabll element negustoresc, priceput şi harnic, căci nimeni n-a
537
Contribuit mai mult la. susţinerea zilnică a raporturilor de ori-
ce natură între românii subjugaţi şi cei liberi ca păstorii arde-
leni. 42
După tratatul de la Adrianopol, din 1829, relaţiile eco-
nomice cu Transilvania se accentuează. Autorităţile au luat
_măsuri pentru îngrijirea drumurilor de comerţ, cum de exem-
plu în Gorj la Vîlcan, unde, ca şi la celelalte localităţi asemă
nătoare, Cîineni, Dragoslave, funcţionau pichete de graniţă
p~ntru transporatarea mărfurilor, pentru că „toate s-au pome-
nit din vremuri vechi". 43 In registrele de la Vîlcan, cunoscute
de la Regulamentul Organic, sînt menţionate peste o sută de
sate ale Gorjului, de unde se exportau mărfuri. Făceau co-
merţ cu negustorii din Hunedoara, Halmagiu, Haţeg, Livezeni,
Lancrărn, Lupeni, Paroşani, Petrila, Orăştie, Sebeşul etc. Alte
zeci de sate din Gorj făceau comerţ cu Tr2nsilvania pe la Cîi-
neni. 'i 4
Ob'.ectele d~ metal importante pe la Vîlcan şi parţial pe
la Cîineni, de o mare diversitate, erau folosite în : tîmplărie,
fierărie, lăcătuşerie, măcelărie, dulgherie. Tot de import se re-
marcă velinţe, cazane de zalhana, de cofetărie, pluguri, maşini
de tăiat varza, de scărmănat lina, tulumbe etc. Căutate de bo-
ierime sînt mijloacele de locomoţie : căleşti, hrişti, căruţe>,
poştalioane, atît transilvănene cit mai ales vieneze. De aseme-
nea, se importau arme şi muniţii, produse chimice, sticlărie, o-
lărie de lux, bijuterii, jucării. Ponderea cea mai mare în im-
port rămînea însă lipscăria. 45 Pe locul al doilea se situează bra-
şovenia, însemnată astfel de Gheorghe Bariţiu : „lucruri d~
ale măsarilor şi iarăşi lucruri ordinare de ale strungarilor,
pieptene cu coarne de bou, pînză proastă, pînză de bumbac,
cămăşi proaste, ţoluri de lină, găitane de lină, straie, lucruri
de ale fierarilor, de ale tălparilor (pielarilor), hîrtie cum îi
zicem de piper şi de scris ... ş.a." 46 Pe de altă parte mărfuri
pornite de la Calafat puteau să ajungă la Tg.-Jiu şi de aci
prin pasul Vîlcan treceau în Transilvania. Alte mărfuri por-
neau de la Cerneţ la Tg.-Jiu şi de aci spre Vîlcan, dar mai cu
seamă spre Vîlcan. 47
Izbucnirea revoluţiei de la 1848, a dus la slăbirea raportu-
rilor economice dintre cele două provincii. Circulaţia însă, în-
tre ţărănime de pe ambele versante carpatice, n-a fost şi nici
n-a putut fi întrerupt. Cu toate măsurile luate, generalul rus
Luders constata nemulţumit că, în ciuda prohibiţiei, continuă
să fie transportaţi porci di 11 Vîlcan şi Bran. 48 Intre 1848-
538
1859, perioadă de mare însemnătate politică işi social-economi-
că, comerţul de import şi export din judeţul Gorj se efectua,
în primul rînd, tot prin pasul Vîlcan - Buliga şi în mai mică
măsură prin Vîrciorova pentru Banat, şi Cîineni pentru - Si -
biu. •9 Acestor drumuri principale de comunicaţie, li se adău
gau alte drumuri şi poteci, cum sînt pe la Fărcăşeşti, plaiul
Dobriţa şi în sens figurat „Vama cucului" - drumuri ştiute
numai de localnici. Prin aceste drumuri şi poteci îndepărtate
de centrele vamale se făcea un comerţ permanent de contra-
bandă. Exportul de vite mari - boi şi vaci - era pe primul
plan al schimbului comercial dintre judeţul Gorj si Transilva-
nia. 5° Comerţul intens al judeţului Gorj cu Transilvania a sti-
mulat ridicarea şi consolidarea unei categorii social.:.economi-
ce de orescă1Jori şi exportatori de vit<> şi de porci. care între-
prindeau afaceri de mare amploare. Negustorii din Tg.-Jiu,
Horezu treceau peste Carpaţi sute de porci. 5'
Tn Hurezanii Gorjului sînt familii cu numele Burnrrz (B::ir-
nas). Un mebru al acestei familii ne-a afirmat că strămoşii lor,
fiind crescători de porci, au venit aci din părţile Burnasului
- de unde şi numele lor. în Hurezani, ajungînd „mari cres-
cători de porci", îi îngrăşau cu ghindă şi jir şi apoi îi treceau
„peste munte".
Vama Buliga era folosită mai mult de satele dimprejur
care practicau un comerţ ambulant dincolo de frontieră. Se
transportau .rachiu, vin, tutun, slă.nLnă, opinci, pel)ite, fl!'uote,
pînză de americă etc. Sarea era transportată pînă la „hotar",
de unde era preluată de transilvăneni. 52 Consemnăm şi punc-
tele de vamă de la Cloşani, curmătura Olteţului, Gruiul Ne-
1~n1 şi Florile Alb2 (z·ona Novaci). 5 ~
Legăturile dintre Ţara Românească şi Transilvania, prin
inter1m2diul unei dense şi varia.te reţele de cc:municaţ:-i, repre-
zintă un aspect deosebit pe plan economic. Demne de remar-
cat, din E.ce~;t punct de vedere, ~înt doleanţele locuitorilor din
judeţul Gorj, prezentate domnitorului Barbu Ştirbei, în sep-
tembrie 1850, prin care solidtau i:r.sistent deschiderea unei
comunicaţii cu Transilvania „de-a dreptul peste munţi". 5• Ra-
porturile economice dintre judeţul Gorj şi sudul Transilvan:ei
şi-au urmat cursul normal de dezvoltare şi după Unirea din
1859.
530
NO f ~
") scoarbă = bandă de fier cu capeteie îndoite şi ascuţite.

1
P.P. Panaitescu, Mirc?a cel Bătrîn, 1944, p. 93, 97.
2 D?cumente privind istoria Rominiei, veacul XIII - XV, B.
Ţara Românească, p. 74.
3 N. Gh. Dinculescu, Vechi împărţiri administrative, Arhiv~le Olteni,oi.
nr. 7 (1923), p. 172'.
4. Documente B. XIII - XV, p. 61, 74, 79, 89, 114.
5 Idem, p. 167.
6 I. Popescu - Ci!ceru, Vama de la jiu, „Oltenia", cartea IV, 1944, p. l:>l.
7 Documente, B. XVI, vol. II, p. 90.
B Idem, p. 72.
9 Id :m, vol. III, Jl. 350.
1J Idem, XVII, vol. IV, p, 185.
11 N. Iorga, Oraşele Olteniei, „Arhivele Olteniei", IV, nr. 20 (1925), p. 280.
12 Const„ Obedeanu. Dumitru Filişanul „Arh. Olt.", VII, nr. 39-40 (1928), p.
416.
13 N. Iorga, Istoria com2rţului rominesc. Epoca mai nouă. Bucu:esti, 19~'5,
~8. .
" C. Giure;cu, Material p~ntru istoria Clteniei supt austrieci, I, 1913, p.
383.
15 Idem.
16 Idem, p. 366.
17 Idem, p. 373.
u Idem, p. 385.
19 Idem, p. 684.
20 Idem, p. 686.
20 Jd-m, p. 686.
'' Documente, B. XVI, vol. II, p. 335-340.
22 Idem, B. XVI, vol. III, p. 188-189, 144-145.
23 Radu Manolescu, Relaţiile comerciale ale Ţlirii Româneşti cu Sibiul la
începutul veacului al XVI-iea, „Anale!? Universităţii C.I. Parhon",
Bucureşti, nr. 5 /1956, p. 226.
24 Docu1nente, B. XVI, vol. II, p. 64-65.
25 Radu Manolescu, 1 cit. p. 256, 296, 301, 303.
26 J\T. Iorga, Braşovul şi românii, p. 330.
27 C. Stoide, Contribuţie la cunoa~terea legăturilor economice dintre Bru-
şov şi Craioua, .,Hhtorica", II, 1971, p. 118.
2B N. Iorga, Istoria comerţului rominesc. Epoca mai nouă, 1925, p. 12.
29 Alex. Şt~ful<>scu, Istoria Tîrgu-Jiului, 1906, p. na.
30 Idem, p. 2::.U.
31 V. Ci:răbiş, Sate de moşneni din Valea Jaleşului, Craiova, 1970, p. 73.
3! N. Iorga, op. cit. p. 84.
33 Idem.
34 V.A. Urechia, Istoria românilor, vol. IV, p. 278.
:5 Şt~fan Meteş, Păstorii ardeleni în Principatele Române, Arad, 1925, p. 19.
J6 Idem, p. 55-56.
37 Idem, p. 60.
JB V.A. Urechia, op. cit. voi. VI, p. 818.
3 > )J. Io:·ga, Studii şi docummte, voi. \"III, !SOG, p. H7.
540
•O St. Meteş, op. cit. p. 59.
" Idem, p. 165-166.
•2 Idem, p. 3.
•3 Arhivele Statului Bucureşti, Visteria Ţării Romaneşti, dos. 1174/1844 I. f.
162.
•4 Georgeta Penelea, Regimul juridic al bilciurilor în Ţara Românească
(1774-1831) „Studii şi materiale de istorie medie", vol. VI, 1973, p. 153.
•5 Idem, p. 50.
•6 Gazeta Transilvaniei, Braşov, 1844, p. 183.
•7 Vladimir Diculescu, Breasle, negustori, meseriaşi în Ţara Românească
(1830-1848), Bucureşti, 1973, p. 107.
•B Georgeta Penelea, I. cit. p. 61.
•9 Arhivele Statului Bucureşti, Departamentul Vistieriei, dos. 40f1856, f. 2 şi
urm.
50 Apostol Stan, Relaţii economice intre Ţara Românească şi Transilvania
1848-1859, „Studii şi materiale de istorie modernă", vol. IV, 1973, p. 135.
s1 Idem.
52 Idem.
53 Ion Pătroiu, Marea proprietate şi aplicarea învoielilor agricole în Olte-
nia, 1849-1878, p. 11 (în manuscris).
54 Gazeta Transilvaniei, Braşov, nr. 18 din 28 sept. 1850, p. 72, coloana I.
55 D.Z. Furnică, Industria şi dezvoltarea ei în Ţările Româneşti, Bucureşti,
1926, p. 19.
REGIMENTUL 18 GORJ îN LUPTELE DE LA MUNCELU
DIN (15-20) AUGUST 1917
de GRIGORE NICOLESCU
Ca participant activ la luptele din vara anului 1917, în

calitate de comandant al companiei a 9-a din Regimentul 18
Gorj, voi descrie în cele ce urmează un alt episod al acestor
lupte şi anumele cele de la Muncel din 15-20 august. 1 Aici
am participat împreună cu subalternii mei (4 ofiţeri şi circa
200 trupă) la luptele ce au avut loc împotriva Corpului alpin
german, adus anume de pe frontul de vest cu intenţia de a
sparge frontul român, a ocupa Moldova şi a sili armata româ-
nă să capituleze.
După ce Regimentul Gorj nr. 18 a parcurs toată noaptea
de 31 iulie 1917 itinerarul de retragere de pe poziţia ce o o-
cupase în Munţii Vrancei, a ajuns în ziua de 1 august, la orH
9,30 în satele Răscoleşti - Verdea, unde trebuia să ocupe şi
să organizeze o poziţie definitivă, împreună cu celelalte regi-
mente ale Diviziei a I-a infanterie.
De abia apucase ca să-şi ocupe sectorul de organizare a
poziţiei de la vest de Mărăşti - Răcoasa, după cum primise
ordinul, ca după o oră să primească alt ordin şi anume, de a
se deplasa în Valea Zăbrăuţului, spre Fitioneşrt:i, unde a ajuns
în dimineaţa zilei de 2 august ora 5,30. Aici avea sarcina să se
acopere cu o companie şi o secţie de mitraliere, ca avanpos~
turi, pînă în apropierea lizierei de nord a Fitioneştilor. A fost
trimisă tocmai compania mea împreună cu o secţie de mitra-
liere din compania a 12-a şi aceste companii au stat în supra-
veghere pînă în dimineaţa zilei de 4 august ora 1,45, cînd a
primit ordin de strîngere a dispozitivului de supraveghere şi
împreună cu regimentul să se deplaseze la cota 461 (Buduiul
Calciu) ca rezervă a detaşamentului colonelului Dumitru Sava,
format din R•egirnentul 1 Dolj, 2 şi 4 Vînători, pentru a a:pă.ra
1 In numărul 1 al revistei „Litua" din 1978 am descris aspecte ale luptei

de la Mărăşti din 11-30 ii.Uie 1917.
ar:p.:i. stingă a Armatei a II-a {:jeneral Averescu), întrucît ina-
micul încerca să-şi îndrepte atacul spre Dealul Mo.re - Poie-
nile Popii -Pralc<l. La ora U Ticgimcntul 18 Gorj a c.juns la
ori.ginea Văii Alurnţei unde s-a opriit şi bivuacat în pă·dure pî-
nă la 9 august HJl'/. În scara zilei de 9 august ora 23,30 a
primit ordin să se deplaseze la Verdea, unde a ajuns la ora 3
şi 10 dimineaţa, pertru a constitui Detaşamentul Lt. - colonel
Butcscu, împreună cu Regimentul 2 Vînători.
De la Verdea, deto.şamentul a primit ordin în ziua de q
august 1917 ora 10 ca să se deplaseze în Valea Repejoara, pen-
tru a fi cît mai aproape de aripa stingă a Armatei a II-a şi a
interveni, dacă va fi nevoie, în apărarea aripii stingi a acelei
armate.
Ajungînd şi bivuacînd în pădurea Văii Repejoara, regi-
mentul a primit ordin la ora 23 ca să trimită, pe rînd, cîte un
batalion să organizeze o a doua linie de rezistenţă în spatele
Diviziei 124 rusă, de pe Dealul Mare, jalonată de cotele 406
(N-E Varniţa) - cota 461 (Buduiul Calciu) - cota 441 (Dea-
lul Pricope). La ora 24, batalionul al II-lea (maior Pleşoianu
C-tin) a fost primul care a plecat la organizarea acestei pozi-
ţii de rezistenţă.
În zilele de 13 şi 14 august 1917, batalioanele s-au suc-
cedat în organ:zarea şi apărarea acesitei poziţii, pînă în zorii
ziJ.ei de 15 august 1917, cînd batalionul I (căpitan N.esitor
.Amilcar) şi batalionul II n-apucaseră să se schimbe între ele,
deoarece inamicul - Corpul Alpin - a reluat atacul asupra
Diviziei 124 rusă pe direcţia Dealul Mare - Poienile Popii -
Pralea. Comandanţii c2lor două batalioane ale Regimentului 18
Gorj, apreciind situaţia critică în care se găse3 aripa stingă a
Arlffiatei a II-a, n-au stat mult pe gînduri, ci din proprie iniţi
ativă, sub bombardamentul artileriei inamice, au ocupat o po-
ziţie mai înapoi, formînd un nou front de rezistenţă pe pantele
de nord ale Dealului Buduiul Calciu (cota 461) spre est-Dea-
lul Secului (cota 441), întrucît germanii ocupaseră deja acele
înălţimi.
Faţă de acele împrejurări grele, ostaşii Regimentului 18
Gorj nu s-au intimidat, ci sub focul ucigător al mitralierelor
inamicului ce -0cupaseră deja cota 461, s-au răsipîndit în tră-
gători aşezîndu-se la pămînt şi dc:că n-au găsit vreun adă
post, unii au început să-şi facă mască individuală şi alţii să
tragă foc, oprind înaintarea inamicului. După cîteva ore de
luptă, lanţul trăgătorilor regimentului a început să se răreas-
544
că, căci parte din apărători rămăseseră morţi în masca indivi-
duală iar cei răniţi erau evacuaţi la postul de prim ajutor.
Pentru inducerea inamicului în eroare, locotenenţii Arjo-
ceanu Virgil, comandantul companiei a 5-a şi Isac Ion, co -
mandantul companiei a 6-a, treceau tupilaţi pe la marginea
păduricei, de la un flanc la altul, al companiilor lor şi trăgeau
foc cu arma, pentru a da impresia că tot lanţul d2 trăgători
este activ (deşi mulţi din ei erau morţi) şi că românii persistă
în apărarea ]or. Totuşi, între batalioanele I şi II ce se găseau
în linia întîi-a de foc, inamicul şi-a împins patrulele sale către
Valea Aluniţei, dar intervenind batalionul al III-lea cu com-
pania mea a 9-a şi o secţie de mitraliere, pe care atacindu-le
cu energie am reuşit să le respingem.
RestabiUndu...,se situaţia, Regimentul 18 Gorj a pornit cu
toată linia la atacul inamicului, însă nefiind susţinut de artile-
rie atacul n-a reuşit, pentru că inamicul împînzise toată înăl
ţimea cu mitraliere şi cu Minen - Werfen. Singurul ostaş,
care a putut să se apropie mai mult de poziţia inamică, a fost
fruntaşul Călugăru Nicolae din compania a 9-a şi originar din
comuna Urdari - Gorj, care a stat adăpostit între linii pînă
seara în amurg, cinel tot batalionul III a fost trecut în rezer-
vă, în Valea Aluniţei.
Dar acea trecere în rezervă n-a durat mult, pentru că la
aripa stîngă a regimentului se produsese un goLşi pentru um-
plerea acestuia comandantul nostru, colonelul Stănescu Vasile,
a dirijat batalionul maiorului Dobrovolschi C-tin ca să înde-
plinească acea misiune. Era ora 22,30-23, cînd batalionul a
primit acel ordin. Fiind noapte, drumuri inexistente şi recu-
noscute, pădurea deasă, deci orientarea foarte grea, batalionul
s-a oprit pe Dealul Pricope şi abia în zorii zilei de 16 august a
putut să se îndrepte spre sectorul ordonat.
Batalionul ieşind din pădure şi trecind în formaţie de
luptă Valea Zăbrăciorului, a fost primit de barajul artileriei
adverse, pe care l-a trecut cu rep2ziciune şi cu puţine pier-
deri. Urcind pantele de est ale Dealului Secului s-a luat con-
tactul cu inamicul, pe care atacîndu-1, l-a respins mai înapoi.
Dar, inamicul reqrUipindu-şi fortele a I"eluat artacul, însă, con-
tra3tacat de ostaşii Regimentului 18 Gorj susţinut de artileria
Diviziei a III-a română, a fost respins şi silit să se retragă în
poziţia de pe care plecase lăsînd între linii numeroşi morţi şi
răniţi.
In ziua de 17 august alpinii germani, la ora 10, au reluat
atacul susţinuţi de arţileria lor care şi-a îndreptat efortul în
~,ud ura regimentului 2 Vînători fle.ne ul drept şi regimentu~ B
Gorj ilancul si.:.ng, cu scopul de a le invdui f1ancurile, a l?.rg1
breşd şi a înainta spre Nord, ccupînd Moldova şi a sili arm&tJ.
l'omâna la c._p.tulare, dupa cum primiseră ordin. Interve.11· J
artileria şi mitralierele amice cu barajul lor, elanul inam:c.:..1,ui
a fost oprit, c.poi contraatacat de rezervele regimentelor n~s
pective, mamicul s-a retras în 1ugă reocupîndu-şi pc;:t:1ţia cil'
p2 care plecase şi lăsînd în urmă morţi şi răniţi. ln acea zi
d~ 17 august l!Jl 7, germanii au căutat să spargă frontul apărat
de regimentele 18 Gorj şi 2 \! înători, dar graţie dîrzeniei cu
care ostaşii noştri au rezistat, tct de &tîtea ori celor cinci a-
tacuri, ei au fost respinşi.
Scopul deselor atacuri dezlăffţuite de inamic în acele zill',
era de a înfrînge rezistenţa noastră şi a înainta spre nord
cu direcţia Dealul Mare - Poienile Popii - Prc::lea, pentru a
face joncţiunea cu grupul inamic, care luase ofrnsiva b Oituz
sp;-e Tg. Ocna, cu intenţia ca ambele grupe (de la Mără;eşti
şi Oituz) să se întîlnească la acel:tşi ob:ect:v, care era oraşul
Adjud. Dar osta~ii regimentului 13 Gorj şi 2 Vîr&tori o.u rezis-
tat cu mult curaj şi cu multă abnegaţie pînă la 20 august
1917 cînd în dimineaţa acelei zile ne-a venit în ajutor Divi-
zia a IX-a, care luptase eroic la Mără,~eşti şi în urma pierde-
rilor sufer:te fusese înlocuită şi trecută în rezervă înc.-poia
frontului Armat:>i a I-a (general Grigorescu), pentru odihnă ~i
refacere.
Acea divizie, care înainte de a intra în luptă la Mărăşe~:ti
număra cca. 11-12 OOO luptători, rămăses12 cînd a fost trecută
în r0facere cu aproape jumătate din efectiv şi a fost tdmi::;.~1
să intervină în o.cţiunile regimentelor 18 Gorj şi 2 Vînători
de pe Dedu! Buduiul Calciu şi Dealul Secului, în scopul de a
stăvili împreună înaintarea inamicului ~pre nord şi tctodati'\
să-i apere aripa dreaptă a armatei sale, care era ameninţ2tă cu
învăluirea.
In nc.apt a de 19/20 august 1917 acea divizi.e ajunge în
0
sectorul ordonat şi aşezîndu-se pe bc:za de plecare Ia atac,

înapoia poziţiei ocupată de regimentul 18 Gorj şi 2 Vînători.
În zorii zilei de 20 august infanteria ei s-a avîntat la atac,
spre frontul inamic şi a trecut peste apărătorii reg:mentelor
arătate mai sus, fără pregătire de artilerie şi fără strigăte de
„ Ura". Se încerca să se facă un atac priin sur:prinde~-.e fără ·a
anunţa nici chiar pe apărătorii celor două regimente ce se
găseau p:' poziţii în tranşee. Dar inamicul vigilent a executat
546
un violent baraj cu tot armamentul de care dispunea, pentru
a opri valorile de atac.
Elanul atacatorilor scăpaţi de focul nimicitor al artileriei
şi mitralierelor duşmane nu a scăzut <lecit după ce ostaşii re-
gimentelor 9 Vînători şi 34 Constanţa au depăşit poziţia ocu-
pată de regimentul Gorj nr. 18 şi 2 Vînători cu 10-15 metri,
unde s-au oprit şi au început a trage cu arma şi a-şi face
măşti în pămînt, organizîndu-şi o poziţie mai aproape de ina-
mic.
Ziua de 20 august 1917 am petrecut-o cu toţi în locurile
unde ne-am oprit, iar în noaptea de 20/21 august regimentul
Gorj nr. 18 a fost scos din luptă şi trecut în reezerva Corpului
2 de Armată în Valea Repejoara şi întrebuinţat la lucrări de
obstacole în sectorul Diviziei a III-a română.
Victoria repurtată dE· regimentul Gorj nr. 18, în luptele de
la Muncel a produs un înflăcătrat entuziasm în toată Moldova,
umplînd de mîndrie şi bucurie inimile tuturor românilor.
Pentru răsplătirea curajului şi vitejiei de care au dat do-
vadă ofiţerii şi trupa regimentului Gorj nr. 18 în marea bătă
lie de la Muncelu în zilele de 15, 16, 17, 18, 19 şi 20 august
1917 drapelul regimentului a fost decorat cu „Virtutea Mili-
tară" clasa a I-a şi panglica de Virtute Militară, iar Decretul
de conferire arăta :
„Conferim drapelului Regimentului Gorj nr. 18 Medalia
Virtutea Militară clasa I-a pentru rezistenţa cu care regimen-
tul s-a menţinut la cota 406 (Dealul Marcului) în zilele de 16
şi 17 august 1917.
Dînd cu furie nouă contraatacuri frontul, între primele
două cote, ocupînd cota 461".
Tot pentru acele fapte, parte din ofiţeri şi trupă au fost
decoraţi şi medaliaţi, iar Armata a II-a (general Averescu)
drept mulţumire adusă ostaşilor regimentului Gorj nr. 18, a
distribuit ofiţerilor aflaţi în viaţă cite 100 ţigări, 1/2 litru rom
sau cogniac şi un pachet de biscuiţi, iar trupei un pachet de
tutun, 1/4 litru de vin şi îmbunătăţirea hranei în acea zi.
Un pasaj din ziarul România Liberă - apărut la Iaşi în
acea vreme, specifica următoarele :
„însufleţiţi de cel mai înalt patriotism, purtînd din urmă
pilda nemuritoare a celor căzuţi la datorie în Carpaţi, la Jiu,
în timpul retragerii, în defensiva iernii lui 1916-1917, la Mo-
mîia (N-V de Panciu), un nemaiîntîlnit spirit de sacrificiu,
vn eroism le~em;lar, care a ui1;nit Imn.ea". Tot în acel ziar şi în
r.ceeaşi perioc:dă,sublocotenentul M.M. din re;imentul Gorj nr.
18 a11at rănit la spitalul din Iaşi, scria urmb.toarele : „ ... Cit
vorb2.:,te apJi de mult faptul că toţi ofiţerii regimentului au
lo;,t răniti de cîte două ori.
Nu ~ă reamintiţi cîtă vreme au ridicc.t zid din piepturile
lor, în defileul Jiului, unde un corp întreg de artilerie grc:.i
nemţească a bombardat zi şi noapte cîţiva apărători incu
dîrzi ? E plin tot drumul din preajma Haţegului pînă la Suşiţa
de oasele lor, ce vor fi venerate. Au fost singurii care n-au
fost schimbaţi de la începutul războiului. S-au rcU:cut luptîml
şi d2cJ. au dat înapoi, covîrşi-ţi de puhoi (7 div.zii), au lă -
sat în urmă mormane de cadavre. Zac- hoiturile nemţeşti în
prăpăsti.'.le Parîngului şi pe steiurile Stra}2i şi s:nt m: :-:dri o:;-
1
taşii regimentului Gorj de ce au făcut.

Azi din nou au umplut tranşeele de la Şuşi·\a cu czdavre
nemţqti ; azi d:n nou luptă g1orjenii cu d0irul răzbunăr'.i, cu
dorul p~aiurilor lăsate acolo departe, unde copilaşii rezemaţi în
ciomag, lîngă turma de oi, ur.de cehii soţiilor şi mamelor, secaţi
de lacrimi, caută spre ei, spre eroii ce vin vaşnic ca să-i ~coată
de sub stăpînirea străină. Şi se vor îngrczi din nou duşmanii de
furia cu care se vor răzbuna cei de la Jiu".
Acelaşi ziar, România Liberă, publica în 17 august 1917
următorul comunicat al Marelui Cartier Genere.I român cu nr.
369:
„Fron tul român
... în sectorul Ireşti -- Varniţa - Măiăstioara, luptele con-
tinuă.· In cursul acestor lupte s-a distins în mod eroic reg:men-
tul Gorj nr. Hl c::.re şi-a menţinut poziţiile, respin.'5înd sînge-
ros numeroasele atacuri date de inamic cu forţe mult superi-
oare".
Acestea au fost faptele de arme săvîrşite de regimentul
Gorj r~r. 18, majorit3.te gorjeni, care la 15 august 1916 au des-
chis pr:mul foc, în luptele de p2 Valea Jiului, de la Petroşani,
asupra immicului care stăpîneau pe românii transilvăneni, iar
după un an (15-20 c:ugust 1917) ostaşii săi s-au remarcat în
apărarea ultimei bucăţi de pămînt ce mai rămăsese din trupul
României - Moldova - unde gorjenii au dat dovadă de mult
curaj, mult spirit de sacrificiu şi mult patriotism înflăcărat.
548
îN LEGATURA CU îNFllNŢAREA „ŞCOLII NAŢIONALE"
îN TG.-JIU
de dr. CORNEL CTRSTOIU
ln numărul 429 din 27 II 1972 al Gazetei Gorjului ară

tam cc'l, la Tg.-Jiu, şcoala în limba română înfiinţată la sfîrşi
tul veacului al XVIII-iea a dăinuit pînă în aprilie 1831 cînd a
fost desfinţată. începea aturici o nouă fază - ca urmare a in:!i-
catiilor REGULAMENTULUI ORGANIC .
.· In septembrie 1831 statul luase măsura pentru reorganiza-
rea învăţămîntului Î'1 limba naţională. Cea mai gre1 problemă
care se cerea rezolvată era găsirea unui local corespunzător
pentru şcoală şi dascăli. De aceea, Marea Dvornicie din Lăun
tru şi Eforia Şcoalelor au trimis straşnice porunci ca odrmu-
irile judeţelor şi magistraturilor oraşelor să găsească localul şi
să-l amenaieze grabnic.
Magistratura oraşului Tg.-Jiu a răspuns la 14 noiembrie
1831 că a găsit local, închiriind casa pităresei Uţa Măldă
rescu. Dar această casă n-a fost amenajată nici la 13 aprilie
1832 cînd a sosit primul profesor la Tg.-Jiu - Constantin
Stan riovici-Brănişteanu.
Dosarul nr. 78/2135 din anul 1831, din Arhivele statului
din Tg.-Jiu pune în faţa cititorului o serie de documeritc. din
care desprindem pe de o parte interesul periodic al Eforiei
Şcoalelor de a deschide o şcoală naţională, pe de alta - greu-
tăţile pe care le întîmpină transpunerea în viaţă a acestei idei
din partea conducătorilor oraşului Tg.-Jiu în acea vreme.
De fapt. toate şcolile naţionale din oraşele ele reşedinţă
de judeţ, înfiinţate pe baza Re9ulamentului, au îritîmpin<it se-
rioase greutăţi în privinţa localurilor. Din rapoc1rtele profeso-
rilor nou numiţi aflăm că în mare parte autorităţile locale, :oi
mai ales boierii, nu manifestau nici un interes pentru localnl
şcolii naţionale. Copiii lor învătau în casă cu dascălii de limbi
străine, sau peste graniţă. Astfel, profesorul N. Simionide ra-
54g
porta Eforiei că şcoaia naţională de la Piteşti devenise „te:i.~
trul nelegiuiiri.i şi al neomeniei". El îşi ţinea lecţiile în casele
Episcopiei, unde erau şi alţi chiriaşi care îşi petreceau timpul
în „chiote de beţii". Jon Gherasim Gorjanul de l.6 Vălenii de
Munte arăta că nu poate deschide şcoala din lipsă de local. La
Cerneţi, şcoala era lipsită de local, pentru că magistratul şi bo-.
ierii „sînt surzi la astfel de enteresuri publice". Şi tot astfel
la Caracal, Slatina, Buzău, Brăila, etc. La Tg.-Jiu, deşi s-a ra-
portat că s-a găsit şi închiriat localul încă din noiembrie 1831,
şcoala nu s-a deschis nici la sosirea profesorului în 13 aprilie
1832.
Primul raport al profesorului Brănişteanu adresat Eforiei
Şcoalelor preciza că magistratul Tg.-Jiului a obligat părinţii
şcolarilor ce se aflau la învăţătură să plătească .toată cheltuiala
ce se făcuse pentru darea în funcţiune a localului. Sesizată de
acest raport, Eforia Şcoalelor prin ordinul nr. 255 din 11 iulie
1832 preciza că toate cheltuielile se plătesc de l-a Eforie, iar pe
seama magistratului nu rămîne alt nimic decît găsirea unei cn-
se, spre a sluji de şcoală şi a să MOBILARISI pentru totdeau-
na. Şi pentru această numai trebuinţă nu să cuvine ca să pue
părinţii şcolerilor acelui oraş la plată, urmînd ca o asemenea
punere la cale de se va găsi cu chibzuinţă să se facă de obşte,
iar nu numai pentru acel oraş".
Ocirmuirea judeţului aduce, cum era şi fire~c, la cunoştinţă
magistratului această poruncă, dar arată, în reiruuţie, că şi ma-
gistratul „are împotrivă porunca Dvorniciei a nu cheltui din
banii magistratului".
Intr-adevăr, Marea Dvornicie din Lăuntru, prin porunca
nr. 482 încuviinţa magistratului să întocmească o sinafora, a-
dică o listă de contribuţie, obligînd cetăţenii oraşului să plă
tească o anumită sumă necesară pentru a pune şcoala în stare
de funcţionare.
Casa închiriată pentru şcoală avea nevoie de amenaJari.
După recomandările Eforiei, era nevoie de un anumit mobi-
lier. Pentru aceasta, magistratul oraşului a întocmit o sinafo-
ra în care erau trecuţi orăşenii, fiecare cu contribuţia hotărîtă.
Ni s-a păstrat această listă, semnată de medelnicerul Răducan
Sărdănescu, prezidentul magistratului, şi de medelnicerul
Constantin Maldărescu şi Neagoe Starişin şi însuma 1391 lei şi
10 parale. (la 16 sept. 1832). Cuprinde 88 de persoane dintre
care : 26 boieri ce ocupau funcţii şi 62 negustori.
In această listă găsim şi numele unor persoane care pînă la
acea dată luaseră parte activă la făurirea istoriei. Astfel, Vasile
550
Mongescu, prietenul lui Tudor Vladimirescu, contribuie cu 31
lei şi 20 parale, iar vistierul Gheorghe Magheru, care se dis-
tinsese în timpul mişcării de la 1821 şi care avea să sprijine
cu atîta zel revoluţia de la 1848, contribuia cu 40 lei. De nu-
mele lui rn fi ler;ată şi înfiinţarea primei fabrici de faianţă la
Tg.-Jiu.
E mai mult ca sigur că lista a fost alcătuită de la birou
pe baza unor cheltuieli probabile. Din această cauză o bună
parte dintre boieri - ce ocupau diverse funcţii, erau puşi să
plătească o contribuţie egală de 31,20 lei, ca şi negustorul Nea-
goe Starisin. Dar cei mai mulţi boieri erau puşi să plăteasră o
sumă mult .mai mică. Astfel, prezidentul ma.(ristratului, Rădu
can Sărdănescu, ca şi Constantin Măldărescu, care întccmis-:--
ră sinaforPoa, plătPau dorr cite 20 lei, iar stoln;cl'l Di:ru Bîl-
teanu, cel care acţionase împotriva lui Tudor Vh-d;m'resc11 r.i
care încheiase contractul de închiriere a localului de şcoală î:i
noiembrie 1831, nu figurează cu nici o plată.
întocmirea acestei sinaforale de ln birou :::i fără obţine~ea
prealabilă a adeziunii obştei a provocat nemulţumiri şi rech-
maţii din partea mulţimii şi măsuri represive, anchrte E'tc. di'1
partea autorităţilor. Deşi boierii au fost puşi la o plrtă i-fimă
de 31,20 lei, şi în rîndurile lor s-au ivit nemulţumiri. Astfpl
Uţa Bălcescu se plîDge la 16 octcmbr!e 18:32 ocîrmuirii jude-
tului că e nedrept să plătească 31,20 lei, pentru ră ri' <rC' rnpii
la şcoală şi deci suma să fie cerută de la nora sa FlePa, care
are trei copii la şcoală şi are „c:isă mare" (în sensul de în-
destulată). In această zi i se răspunde că mapistrrtul a hotărît
ca Pa să plătească 10 lei şi nora 2!.20. iar ban'.i să fie împli-
niţi prin intermed:ul poliţiei.
Mulţi negustori şi meseriaşi - - băcani, cismari, croitori,
ab::i.gii, simigii, curelari, h:..ngii - au refuzat să plătească. Atît
magistratul cit şi ocîrmuirea judeţului raportează nesup.ww-
rea M3rii Vornicii din Lăuntru. Aceasta, la 7 cct. 1832 „pcrun-
eeşte stra~·nic ca n2gr2şit să împlinească de> la mai susnum:ţii
(Ioniţă Protopop2scu, Radul Lînarl'l, Naidin Sîrbu, Ştef n Bu-
gă, Stoian Boovici) b nii ce s-au analo~:hisit fie~care, punîndu-
0
le şi eczecuţie (sic) spre mai gr< b 1ică rfspurclere. Cînd însă şi

după ac~'<..sta să vor arăta împotrivători, atunci ocîrmuin'<1
să-i r:d ·c' la înclfr;carea polit" c'.i şi de acolo punînc\u-i î:i fic:rr:
să-i pornească la Bucureşti în bună pază ca c..ici ~;ă li se facă
cuviincioasă pedc:· psă pctrivită cu vina lor sccoLndu-se , ·a
nlşte răzvrătit9ri şi călcători prăviiiior şi hotăririlor stăpîni
rii".
Pe baza acestei porunci, la 13 octombrie 1832, 02îrmu:n•a
judeţului dă poruncă poliţiei să împlinească banii de L1 negus-
tori. Totuşi, negustorii nu plătesc. Drept urmare, magistratul
Răducan Sărdănescu bate şi trimite la inchisoare 50 ointre ei
pentru neîmplinirea banilor. De aci, aceştia se plîng dire~t „im-
puternicitului prezident", Pavel Kiseleff, c..1rătîind sărăcia luc:e
în car2 se zbat, condiţiile grele de viaţă, dar şi „tirania, strîm-·
bătatea şi nedreptatea" pricinuite de prezidentul Sărdănescu ~i
alte două „mădulare neguţătoreşti": Dumitru Gheorgihu z:s
Tudoran şi Preda Popescu zis Zbîrci. Din plingerea lor de.>-
prindem că adesea erau bătuţi de magistrat în fa:ţa tîrgului, că
s-a închiric.t casa sorei acestuia Uţa Măldăreasca fără voinţa
obştei ; că acea casă „au meremetisit-o ş-au dus-o de au
făcut-o mai bună de cum cînd era nouă, fără a fi trebu;nţă de
atîta meremet" ; că a cheltuit o sumă de bani tot ffră de ştirea
obştei ; că oricîţi bani se string, „numai numiţii cîteşi trei ştiu,
iar altul nimică nu ştie" ; că oricîţi bani să cheltuiesc cu trc.'a-
bă, şi fără de treabă, iarăşi rn mai numiţii ştiu".
Mai interesant este faptul că negustorii se plîng de fap-
tul că copiii lor n-au fost primiţi la şcoală. De aceea ei c~'i:'
să fie apăraţi de povara banilor ce li se impun, preşedintele
magistratului şi cei doi să fie înlocuiţi din slujbă cu alţii şi mai
ales să li se facă îndestularea dreptăţii atît pentru faptul că
au fost bătuţi şi îrichişi - scăzîndu-le prrstigiul - , cit şi pen-
tru multele asupriri şi nedreptăţi suferite pînă aci. „Căci de
nu vom dobîndi mila escelenţii (sic) tale la plîngerile noastre,
atunci sîntem siliţi de mare nevoie şi de neputinţă să ne ridi-
căm locuinţa dintr-acest orăşel şi să ne împrăştiem care înco~
tro ne va lumina duhul sfînt".
Negustorii închişi în închisoarea poliţiei cereau, de ase-
menea, ca reclamaţia lor să fie cercetată la faţa locului de tri-
mişii excelenţei sale „căci ne temem că nu cumva să intre ia-
răşi în mîinile magistratului, să nu se facă nevăzută, şi apoi
să rămînem supt mai mare robie a dumnealui.
Dar oamenii cîrmuirii centrale n-au venit. Plîngerea ne-
gustorilor a fost trimisă ocîrmuirii jude·ţului Gorj. Grigore Că-
linescu, atunci ispravnic al judeţului, o trimite lui Vasile Mon-
gescu, al treilea logofăt, la 19 noiembrie 1832, ca să facă cer-
. cetare în aşa fel încît „să nu rămînă vreun cuvînt de mîhnire"
şi apoi să împlinească banii ce vor stabili.
552
Cercetarea a fost făcută numai de Constantin Frumuşea
nu care a verificat lista de cheltuieli şi pe cea de încasări, şi
s-a dat dreptate magistratului, negustorii UI111lînd să plătească
imediat suma impusă prin sinafora - 481,20 lei - care „ni
s-au părut a fi dreaptă şi întocmită cu bună orînduială şi nu
le mai rămîne nici un cuvînt de împotrivire. Ci precum sînt
aşezaţi, să dea fieştecare bani, căci destul s-au aşteptat a ve-
ni să-şi întocmească şi altă sinafora înaintea noastră şi nu s-atC
mai văzut, din care a lor zăbavă am cunoscut numai o împo-
trivire zadarnică şi nepotrivită bunei orînduieli".
În rapcrtul său Constantin Frumuşeanu a prezentat o lis-
tă a înc. sărilor : 1391, 1O lei rezultaţi din sinaforaoa peste toa-
tă ob. tea oraşului şi r85 lei dăruiţi de egumenul Partenie al
mănăstir:i Tismana, în total 2376,10 lei. S-au cheltuit pînă la
acea de.tă 2195,08 lei, rămînînd „prisos" 181,02 lei ce se vor
cheltui tot pentru folosul şcolii.
Trebu:e observat însă că c2rcetarea făcută a fost nedreap-
tă. D:n c:i 1391,10 lei, cit -::·rau trecuţi în sinafora, 481,20 lei
erau parte negustorească pentru a căror neplată negustorii au
fost bătuţi şi închişi. Nu puteau fi deci încasaţi şi cu atît mr:i
mult· ch2ltui, mai ales că raportul precizează că negustorii
urmează să plătească banii impuşi, iar Eforia a contribu·t cu
..i 73,20 lei.
Rezultă că lista de cheltuieli prezentată de magistrat !;'i
verificată de Co..,stantin Frumuşeanu a fost încărcată. Au fost
cheltuite sume importante pc:1tru geamuri, bănci, steaguri, fier,
cuie, sob::>, văru:t, grinzi, etc. încît ne întreb'im dacă area ca-
să a <Vut altceva decît zidurile. Aveau dreptate negustorii cînd
spuneau că clădirea a fost făcută mai bună de cum cînd era
nouă. Era firesc ca magistratl1l Răducanu Sărdănescu să facă
o casă nouă, pentru că erq a sorei sale.
Iată, aşc:dar, condiţiile î:1 c5re s-a deschis la Te.-Jiu şcoa-
la n&ţionarn.
D0 0ltfcl, dupi cum vom Vl'dea, şcoala se va muta în altă
clădire şi în curînd s0 vor i\·i ~:rave neînţelegeri între magis-
trat şi profesor.
55;.l
ASPECTE FILOZOFICE ALE CREAŢIEI BRANCUŞIENE
de VASILE GOGONEA
O viziune ffozofi.că se con-s~ituie pe baza în.'.rebă1ri:or a -

supira· semu•ri lo·r :urnii şi istor·i·e;, iar în măsur·a. în oare ace·s'e
1
sensuri irr.p'.:că u1n funda·:Tie·n1t şi o jus: ificare, u·:11ea însăşi de-

1: 0
vine c.ri~eriu şi valoare, obie:~ ~i subiect, teză şi a·nfreză· pr;n

ca·re preze,nţa omului se v·e.rifică şi se confirmă ca posibi.,:i'a-
te de exp!ora·re a unui univer·s spiritua1: în ca·re fiiinţa um1ană,
rea.lizîndu-se pe sine, e>Gp1:,oat·ează i1n.fi.ni'·atea spa·jiu:ui şi timpu-
lui. Adevăratul creator de artă este 1n ace:aşi timp fi.o·sof,
mi'.ita.nt şi a·rtist, ei: inu numci că ;1:ustirează lumea, nu numai
că o initerp.re~ează, da.; pa·;·'i 1ipă :a transformmea ei. O;Jera
airtisti 0că nu este numai rezu:•a·tul dirnc·t a·:. unei s.!tu·Jţii is•o.,.
ce, ea es~e şi rezu:.tah/ aotîvi·ăţii g'.·ndirii oar·e explorează for-
me noi de exp•1 1imare p'.-a:s.'ică, ea p.~e·f:gu·rea-ză vi:t:::irn: şi
f:xează coo.rdonatele rea·'.e a:e u·nei evoluţii care poa'e tre.:e
din:olo de ep•oca în ca-re a fost cre1JM. Tn acest f·e 1I a~tistu·'. :iu
numai că îşi împ::neş~e prcp: ia sa vocajie, dar ,;ie a."u.'ă să
percepem noi dimensiuni a:e rea'.ită:ii, fi'ndcă ei!. revo'.u)ionea-
ză ti·n mod d= a gi1di şi iden.~ifi·că un mod de a lră.i 11 inte-
rioru: rr.a1"erie:. Este verbe, în u:timă instanţă, de un mod de
a percepe mi;::iar•ea, frnd în rr işcare. O .astfo'. de perspectivă
a mişcări.i, prdigurî·nd un s~ms al procesua1 i:ă;ii, al sensulu·i
deve.nir\ ne oforă creaţi.a b.·âncuşiană, înţe'.easă şi jude:ată
ca o s!n.t-eză a· epo·cii sa:•e.
Brâncuşi a exprima•t înto~deauina Wozofi.c gîndur·i'.e sa:e.
l::leei::J zbow'.ui păsC.r•i'.or nu este a:itceva decît un zbor a1: ideii
11 spaţiu•: i·nfinit. P1e·nfru Brâncu1~i omu: concret nu ex:s~ă, el
apare îmă numai ca un pire'ext, p·en'ru ca apoi să se piJrdă
în viz·iunea cosm:că a crfotu'.ui, o v.!ziune ce situează omu:
în~ 1 r-un hmp şi spaţiu rr. i:·o '.og :c, p '. in de va·:enţe. Apa: e :::·st;:> I
şi ideea libertăjii, înţe'.easă c1a libertate de crnatie şi ca o
ere.are ccn~inuă a ideii de 1 :.ihe·r~ate. Aspiraţia l·ui Brân1wşi este
5,5.5
o nepotoHtă cău~are a ahsolutu,'.ui şi a;ce~ absolut devine tCH't"
gibil numai în persped1iva unei viziuni artistice capahi:e să
descopeire forme c:i'.1asice ca·rac:e:iz,a.te în pirimu1: rînd priil ori-
gi.na:itate. .
Creatcir tenac·e şi p:.in de înorede·re în misiunea artei sa„e,
Brâncuşi a· inţe.'.es că f6ră u•n suport filozof ic omu1l nu-şi poate
de·f1ini o a.titu.dine c.mă în vi·ată, iar pentru e: atitudinea de
om şi de ·airtist a fost o expe·ricnţă trăi~ă a imini:ulu:, a
infinitu1'.ui rea-I. Tocmai de a·ceea·, în oreaţia brâncuşianâ p:a-
tra şi metalul sînt departe de a rămîne e:emente de sine stă
tăt·o·are, ci e:e de.vin s1imbolur.i care sugerează tre:ereia omu-
'.u·i prin :urne. E îmă o trecere întemeiată pe ideea pe•rma.nen-
ţei va:ori1'.or şi o reva:criza1re a omu1lui ega·I cu sine, capabi.
să distingă între :urnea care i se impune şi lume·a pe care o
constru.ies.te. Difuziunea \lla.lorilor nu e·Site decît o sinteză ara-
pc1rtu:·ui ~Ji.ni're unit ate şi mu:.~ip:ic.it·a-~e în baza cărnia sava·ntu<
0
sau art;stu·I se poa.te dovedi fi.oso·f în mai mu1. te fe:uri, pe dnd

0
fi:osofu.I se poa·t;e dovedi aritist numa1i în felul :.imbaju:ui fo:o-

s:t şi a: formei p:lastice pe oaire o ia me~ 1 a 0 limbajui: său.
Brâncuşi comunică 'întotdeauna cu lumea pr în limba po-
porn'.ui său, p1ri.n ge1niu1: ar~ei popu1'.are româneşiti, dar ei face
din adu·I comu·nică1r:i un me,'a.imbaj care ji.01e mai întîi de
momen.tu: ref(ec:jiei şi după acee·a· de succesiunea logică a
j·udecăţiilor de va:oare. Ra.ţio•na:.:t•a1t 1 ea ape.re.lor lui Brâncuşi :z-
vorăş·te dintr-o mişcare interioară abi·a percep'.ibi 1 lă, ce por-
neşte, de ce'.e mai mu<~·e ori, de la a·t:tudinea şi concepţia de
viaţă a scu:ptoru-:ui. Pentru ca ·atitudinea să poată fi apreci.ată
prin tota1:itate·a iu·c1ră.ri:or orea~e, piri.n stilul său nova·tor, re-
iese cu prng1nanţă că Brâncuşi ·a fă-cut din moderni'a,te un
adevărat orez artistic Lucrăn e s.a'.e 1si dezvăl·u·ie c::mtinutu:
în;r-un spaj'iu mu'.1tidime.nsiona~, cu care; de ce1le mai mufte o•r1,
se 1denti.fi.că, şi tocma·i a•cest lucru fiece ca actu•I con•temp'.ăr i1
să nu fie un act singu~ar. Ni-ci una di·n lucrări:e lui Brâncuşi
nu trezeşte s.en~i·;nentu: si·ngurătăţii, ci nevoia comu·ni:ării o-
mu1'.ui cu ei'. in·suşi, cu '.urnea în care trăi-eş.te, i·air a·cest dialog
devine un oirizon1t ·al comunică1rii cu art·a. Tocma.; de ac·eea tor-
ma în creiatia· hrân.cusi1ană e·ste încărcată de sensuri umane
mu:·tiple oa,~e privesc ipostaze1l·e existenţei omului şi modalita-
0
tea în care fiint.a umană se dezvă:u1ie în astfeil de moment·e.

Prin aspirafia· sa la universa:·it.ate Brâncuşi exprimă însuşiri
proprii poporU'lui româin şi dir ec;ii de va.:o.rifi<:are a artei
1
popu'.are, a fo:ic:'.orului g orjenes:c pe me.ridiane:e :umi-i, fără

1
a-i sirr.pi'ifica îmă mărejia şi v1i~a:ita'.ea, ci adăugîndu-i sen-

556
ră, frămîn'tări:e e1, expresii.'.e e.i r·ea'.iza,~e mu mo·i puJn rea.i-
z.ate.
Creatia brâncusi·a·nă a dovedi~ î,n mod strălucit că r.3nun-
Jo1rea 1'.a 'forme:e tradij1ona1:1e de expresie artist,:că, în ~,cu.pt:.J
ră, nu î1nse1arT.1nă aha1ndonan~·a p1rohlemelor mă,surate d:n con-
ta.::1tul omui·u·i cu ;:urnea îin caire t1răieş~e, ci înc1adr.a,rea ccestor
prcb:·err"e într-o viz.:une nouă, revo:u.ţionară, care să deschi-
dă o:r-..ului noi pe1rspedive, ne~ orizonturii. Şi pen•iru că- Ma.-
raux spunea că oamenii au va1'.oa1re numa.i p;rin cee·a ce au
transformat, tirebuie să-i r·ec·uino·a:ştem :lui Brâ1ncuşi mare:e me·
rit de a h transforma·~ viziu.nea renia·scent1 istă de întei'.egere a
ac~u:i.:i creator în scu:ptură, de a. fo iniţi,at un mod c,u tctu:
nou, o·rigina1: în evofoţia v:ito·aire .a artei. Brâ1ncuşi răm·1:1e p,rin
urmaire, pentru noi toţi, un ma.re sculpt.or în modu: de a gindi
arta.
558
suri si semnificat.ii n·oi. B1râncusi a dezvo:t·at continuu modul
său prnpriu de :a înţe•lege a·rt'.a c1a o crea.ţie monume·nt 1 a1lă
în~emeiată pe at'moinie, e·chi(ibiru, in1t1 e1rior, fos·ci.najie şi împf-
n;·re a pe.rfoc.ţiuni.i.
Ce argumente ave·a în spiritul afirma.ţie; privito·a·:e la
urmări·rea unor a·spec~e filoz·oficfi a·le c•re.aţiei brâncuşiene ?
Tota,·1itate·a fapte·'.oir de vi·aţă ce stau la ha.:z,a opere'.or '.ui
Brâncuşi, tot·a::.t·a.t·ea sensu-ri'.or şi semniEcajii!o1r p.rofond uma-
nis~e care a'.cătuies.c tab'.o de va·lori estetice suscept.ib:le de a
surp:rinde sch:mbările survenite în modu·I de a. simţi, de a trăi
şi de a înţelege arta în general, scu•lptura în spe.cial. Brân-
cuşi, a luptat p·eirmanent pent.ru a dezvo'.ta· un conţinut nou
al scu'.ptu·~·:i, da·r e·: a înţe1 : 1 es că acest conţinut nu poate fi
gîndi'1" în abstract, sepa.rat de formă. Tocmai de aceea forma
:a Brâncuşi es~e expresi·a unui conţi1nut ra.jiona:is,t, iar con;inu-
tu·I este exp1resia formei supuse devenirii.
Descoperire.a uno1r noi posibil.ităţi de stabi:i.re a mp·:Jr~u
'.ui în~re conţi.nut şi formă foce posibi'.ă asirrY.a,re·a unor e:e-
mente care ţin de a·rhitecturn popu'.ară, de valorificarea
fo'.o:oru'.u.i românesc, de f.ilozofia şi în-ţe:epciunea poporu:ui
no·s~ru. Sub aspect filozofic, va:omea deos•ebită a oreaţiei
brâncuşiene rezidă în cara~ 1 te·ml său umanist, şi a·cea·st-:Jo toc-
mai într-o perioadă cîind di.feiriitele s1isteme şi cu·rente fi:ozo-
fice a:e epocii e•:·au preocup•a.te ·exdus·iv de probleme meta-
fizice.
Sub:inierea unor asp·ecte fi.lozofice 0 1'.e creaţiei hrâncuşi
ene es•e import·antă moii înitîi pentru că ne ajută să în-ţe'.egem
şi să apreciem '.a jus~a· va'.oare factor:i care conferă sculpto-
ru'.ui d:n Hobita meri·tu1'.· incontestabi1: de a fii deschizător de
drum în Cirta modernă. Peint1ru a fo'.·osi oa termen de compara-
ţie silogismul ar·isitoteil.i·c (alică1tuit din premise, te•rmen mediu,
conc:uz1ie) se po·ate OP'recia că î·n ansa:nb'.u·: ope:·ei lui Brân-
cuşi a·spec 1 ~e'.e fi··~of.;ce iau forma terme.nu:lui mediu mu a
j·Jdecăţii de va'ome emisă din cîmpu'. de atracţie a: operei de
ar•ă. fi,:ozof~ei îi revine s·aircina de a desohide odei drumu:
spre un,:versa'.i~at·e, deo·arece, aş·a cum spune M·a,rx: „vi.ne cu
necesitate vremea cînd filozofia· stabi1'.e?te un co·ntaot şi intră
în interdependenţă cu lumea re1a1lă a timpu·lui ei nu numa:
:ăuntric, prin conţinutu1l ·e1i, ci şi în exterio·r, pirin ma•n1ifes ările
ei". O as~fel de ma•nifest•a1re în e~ter.ior, proprie fi:czofiei :1u
po·a.•e fi ştr1;Fnă in·să niici a·rtei, oore îşi ore via;o e•i interioa-
557
ISTORIA - DISCIPLINA CU UN PROFUND CARACTER
FORMATIV
de N. AL. MISCHIE
„Oare cum s-ar simţi un popor care nu şi-ar cunoaşte tre-

cutul, nu şi-ar cunoaşte istoria, nu ar preţui şi nu ar cinsti u-
ceastă istorie ? Nu ar fi ca un copil care nu şi-ar cunoaşte pă
rinţii şi se simte stră:n în lume ? Fără îndoială că aşa ar fi to-
varăşi. Iată de ce noi avem datoria să cunoaştem, să studiem
trecutul de luptă al poporului nostru, Avem un trecut cu care
ne putem mîndri. 1n condiţii grele, poporul nostru şi-a păstrc.t
fiiff\;a naţională. în c:.ceastă parte a lumii, a fost un factor de
progres şi civilizaţie". 1
Acest impresionant mesaj transmis de secretarul general
al P.C.R. tuturor celor care se ocupă cu predarea istoriei, pre-
cum şi ce:,~c căr:>ra li se face c:c2:S1t ,m'.nunat apel de a ~.i-o în-
sqi, de a o interpreta just, ounosdnd prin m'.jlodrea istvriei
lupta maselor populare pentru lib2rtate şi dreptate sccială, pe,_
tru apărar~a în decursul multimilenarului timp a fiin~ei noas-
tre naţionale şi a neatîrnării, asigurarea progresului şi civili-
zaţiei d0
care se bucură astăzi, o constituie pentru noi an dt>
an, punctul de plecare, în abordarea semnificaţiei deosebite pc
care o are cunoaşterea istoriei patriei, a istoriei universale în
al cărei context se cere a fi asimilată de tînăra genera-ţie.
O asemenea viziune asupra necesităţii cunoaşterii istoriei
formulată ele tovarăşul Nicolae Ceau~escu în timpul Consfătui
rii de kcru cu activul de partid din judeţul Argeş, ne d·~ter
mină pe noi cei care avem înalta misiune încredinţată de par-
tid, ele a face cunoscută în rîndurile tineretului şi al oamenilor
munrii, ·a pilduitoarelor fapte de eroism săvîrşite de poporul
român pe parcursul evoluţiei sale, ne obligă să determinăm tî-
năra generaţie să-şi însuşească aceste mari virtuţi ale trecutu-
lui şi să se ridice şi ei astăzi la mărimea faptelor trecute să
vîrşind minunate fapte de eroism, de eroism nou, specific con-
559
struirii socialbmului multilateral dezvoltat pc teritoriul Româ-
niei contemporane.
Ac0asta înse<.0;1ă că p:·in rcstruc~ur.::;.rc::. ocdulu: n:1~;tru de
a acţiona ~,ă asigurăm nu numai popularizar ca istorici popo-
rului român, a J-;!·icc'.pale.01 mome„lc din aceasta, ci s2'1 c.sigu-
răm înţelegerea şi interpretar·ea justă a ev·2nimentelor ce au
avut loc, a rolului jucat de acestea în evoluţia socieLţii rcmâ-
neşti. Sîntem. cheme.ţi să educăm sentimentele de admffa~ie c.le
tinerei generaţii, faţă de greutăţile, dificultăţile pe care le-au
întimpinat permanent locuitorii din acest spaţiu c3rpato-danu-
biano-pontic ca şi cei de pretutindeni, să înţeleagă eforturile
depuse pentru întimpinarea acestor greutăţi în vederea asigu-
răr·ii progresului de la ·O orîn:duire la alta, să cultivăm respe-:::tul
iaţă de bunurile mat:::-riale şi spir:tuale înregistrate precum :;;i
obligativitatea apărării acestora cu străşnicie. Să le cultivăm
încrederea în puterea omului de a cunoaşte şi stăpîni natura şi
societatea, conform scopurilor şi intereselor sale.
Pentru toate acestea este necesar să fie : „ridicat spiritul
de răspundere şi rolul cadrelor didactice în formarea politico-,
ideologică a elevilor",' indicaţie, care ne obligă la abordarea
unei noi metodologii, a unor noi practici, menite să sporească
funcţiile educative ale istoriei şi să determine transformarea
acesteia într-o ştiinţă care să asigure creşterea şi educarea no-
ilor generaţii, în spiritul comunismului, a documentelor de par-
tid. înseamnă a ajuta aceste generaţii să cunoască marile rea-
lizări ale ştiinţei, specifice celei de-a II-a jumătăţi a secolului
XX, să-i formăm ca specialişti cu o temeinică pregătire ştiin
ţ:fică, depEni cein:şt'.enţi de misiunoa lo;r scc:.ală, c.ar:> să ducă
pe „mai departe făclia progresului, devenind continuatori, dis-
puşi oricînd să facă orice sacrificiu pentru măreaţa operă de
construire a socialismului şi comunismului în R·omânia", 3 să nu
admitem strecurarea în modul de acţiune al acestora, în con-
ştiinţa lor, a unor concepţii retrograde, nepartinice, ca rezultat
al neînţelegerii din lipsa de explicaţie corectă a unor noţiuni
istorice sau politice.
Istoria, căreia încă din trecut i s-a atribuit însuşirea de a
fi „învăţătorul vieţii", constituie un element esenţial în forma-
rea spiritualităţii poporului nostru, motiv pentru care niciodată
nu trebuie să scadă interesul pentru cunoaşterea istoriei, disci-
plină ce oferă în cea mai mare măsură cunoaşterea propriului
popor, a tradiţiilor de luptă pentru libertate socială şi indepen-
denţă naţională, a creaţiei culturale şi artistice, a eforturilor
560
prezente ale poporului de a se ridica pe cele mai înalte culmi
de progres şi civilizaţie.
Istoria, spunea Nicolae Bălcescu „este cea dintîi carte a
unei naţii. într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul.
O naţie jără istorie este un popor încă barbar şi vai de acel
popor care şi-a pierdut religia suvenirilor". •
Iată deci cu cîtă acuitate se pune problema cunoaşterii is-
toriei naţionale, la jumătatea secolului al XIX-lea, cînd atît la
noi cît şi în alte ţinuturi ale Europei se desfăşura o susţinută'.
luptă pentur formarea de state naţionale, iar istoria era folo-
sită ca argument pentru susţinerea drepturilor la ex'.stenţă, la
afirmarea fiinţei naţionale. Poate că aceleaşi convingeri şi sen-
timente l-au determinat pe Mihail Kogălniceanu să afirme în
1843 la deschiderea cursurilor la Academia Mihăileană că : „Is-
toria este măsura sau metrul prin care se poate şti dacă un po-
por propăşează". Trăgînd totodată concluzia că : „Trebuinţa is-
toriei ne este neapărată chiar pentru ocrotirea driturilor noa&-
tre". 5
Şi Gheorghe Bariţiu evidenţia în 1845, în paginile „Gaze-
tei Transilvaniei" rolul mare pe care îl are istoria, în formarea
omului, în educarea şi instruirea tinerei generaţii : „Preţul şi
folosul istoriei este atît de prisos a vrea să-l spui prin cuvinte;
pe cit e de prisos, a voi să arăţi că razele şi căldura soarelui
sînt neapărat trebuincioase şi folositoare". 6 Iată de ce prin ac-
ţ.iunile educative trebuie să arătăm tineretului, cum istoria ne
înfăţişează modul în care a apărut şi s-a dezvoltat societatea
omenească, cum au apărut şi dispărut unele pop8are, de-a lun-
gul timpului, c::ire au jucat un rol important în asigurarea m"r-
sului înainte al societăţii, sau dimpotrivă piedicile puse în ca-
lea evoluţiei de către unele popoare, piedici ce uneori au făc~'t
să co9te scump umanitatea sau să întîrzie pmgiresul uncir naţi
uni.
Astăzi istoria constituie disciplina care ne ajută în mai ma-
re măsură ca oricare altă ştiinţă, să cunoaştem legile obiectiv('
care guvernează societatea, să acţionăm cu simţ de răspund"r'·
pentru progresul ei, pentru perfecţionarea sociE'tăţii românesti,
să cunoaştem mai bine relaţiile dintre ele, dintre statele şi na-
ţivnile lumii şi să facem totul pentru ca prin întreaga noastrii
activitate, să asigurăm conlucrarea paşnică dintre toate popoa-
rele lumii.
Istoria ne ajută să cunoaştem lupta seculară a poporului
nostru pentru o viaţă de stat liberă şi independentă, marile fi-
guri de voevozi, cum au fost Mircea cel Bătrîn, Iancu de Hune-
doara, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş sau Mihai Vite2zul, care au
ştiut să folosească ou dibăcie în raporiturile cu cel•elalite st'1L'
europene, atît arta diplomaţiei, buna înţelegere în raporturill'
de vecinătate, cît şi sabia o.tunci cînd s-a pus problema apără
rii, demnităţii lor şi a hotarelor ţării. Este neasemuit de imp:ir--
tant să se reţină faptul că mulţi dintre aceşti domnitori d2stol-
nici, precum Mircea cel Bătrîn, Ştefan cel Mare şi Mihai Vitea-
zul, s-au dovedit a fi nu numai apărători ai propriilor ţări, ci
şi ai statelor vecine şi chiar ai Europei, dacă ne referim la aju-
torul dat de Mircea cel Bătrîn sîrbilor şi popoarelor din Bal-
cani la Cîmpia Mierlei, sau la acţiunile lui Mihai Viteazul care
arăta împă.ra.tului Rudolf al II-lea că poziţia ţărilor român.e est"
în avantajul creştinătăţii „în ce loc sînt tot norocul creştinătb.
tii iaste", el fiind „bastele (bu.stioanele) şi apără tura a toate
creştinătatea".
Nu poate să nu trezească în mintea şi sufletele oamenilor
sentimente de deplină admiraţie şi mîndrie faţă de trecutul
nostru glorios de luptă, faptul că 'Lnseşi puterile eureip2ne şi
conducătorii de state, oameni politici sau cronicari, îşi afirmau
în acele timpuri crîncene, respectul şi stima faţă de voievozii
români. Cred că sînt destul de edificatoare în acest sens chiar
şi numai relaţi.ile c11oinica1rului polonez J. Dlugaiş, carre uimit de
calităţile ostăşeşti ale lui Ştefan cel Mare, în bătălia de la Po-
dul Înalt, dar mai ales de modul în care acesta a reW?it să-şi
conducă micuţa sa oaste, cu atîta dibăcie, incit să înfrîngă pe
turci, trăgea concluzia, că Ştefan cel Mare „este cel mai vred-
n:c să i s.e încredinţeze f.uncţia de ooman.d::iint şi conducător,
contra turcilor". „O bărbat minunat, cu nimic mai prejos decît
comandanţii eroici de care atît ne mirăm". Deosebit de intere-
santă, pentru a trezi sentimente de admiraţie în minţile oame-
nilor este şi motivaţia, pentru care cronicarul polonez îşi ex-
primă admiraţia faţă de voevodul moldovean, deoarece „ceilalţi
regi şi principi catolici îşi petrec timpul numai în trîndăvii sau
în războaie civile". 7
Este necesar în acelaşi timp ca prin mijlocirea istoriei, să
educăm tînăra generaţie în primul rînd în direcţia înţelegerii
profunde a ceea ce a însemnat lupta pentru victoria revoluţiei
socialiste în ţara noastră, cu cită abne:~aţie au muncit generaţii
de-a rîndul pentru a asigura edificarea societăţii socialiste mul-
tilateral dezvoltate în patria noastră.
Cunoaşterea istoriei patriei, - spunea prof. univ. Ştefan
Ştefănescu - nu atît prin date cronologice seci ci mai ales prin
562
spiritul ei, face să crească conştiinţa tineretului, ceea ce a în-
semnat poporul român în trecut, să fie tot în mai mare măsurii
conştient de ce este şi realizează în prezent şi să întrevadă de
pe pista construcţiei socialiste azi ce poate fi în viitor". 8
NOTE
1 Nicolae Ceauşescu, Cuvîntare la întîlnirca cu activul de partid din regiu-

nea Arge~. cu prilejul vizitei conducătorilor de partid şi de stat, 12 iu-
nie 1966, în Op. cit„ vol. I, p. 4'.i3.
2 Nicolae Ceauşescu, Propuneri de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii
politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a me.r,brilor de partid, :;

tuturor oamenilor muncii, 6 iulie, 1971, în Op. cit„ vol. 6, p. 19~.
3 Nico;ae Ceauşescu, Cuvîntare la Conferinţa natională a cadr2lor didac~:
ce, 7 februarie 1969, în Op. cit„ p. 885-886.

• Carol Roman, Un univers într-o carte, volumul VI, Editura Poli'.ică, Bu: „
1976, p, 6.
s Idem, p. 7,
6 Idem, p. 8.
i Ian Dlugoş, Despre Ştefan cel Mare, Istoria veche şi medie a Homânid.
autori Pompiliu Theodor şi Cîmpeanu Ion, Ed. didactică şi ped„ Buc ..
1978, p. 66.
B Ştefan Ştefănescu, Rolul formativ al istoriei, în „Forum", nr. 7 .• an:.il
XVIII, iulie, 1976.
Ş63
CUPRINS
Muzeul Gorjului - expoziţia permanentă a secţiei de
istorie, de Elena Udrişte, Otilia Gherghe, Gheorghe Ca-
lotoiu . 3
I. ISTORIA VECHE ŞI MEDIE 33
Unele date cu privire la descoperirile din epoca neolitică
de pe teritoriul judeţului Gorj, de Eugen Comşa . 35
Repertoriul arheologic roman al Gorjului, de Gheorghe
Calotoiu 45
Viaţa romană în judeţul Gorj, de Constantin C. PetoJe..;-
cu . 81
Aspecte ale exploatării sării şi comerţului cu sare în
Ţara Românească în sec. XIV-XVI, de Adrian Berciu
Drăghicescu 87
Cartea veche tipărită la Buda aflată în colecţiile jude-
ţului Gorj, de Eva Isac 95
II. A. ISTORIA MODERNA - 1821
Activitatea lui Tudor Vladimirescu pînă la 1821, de N.
Adăniloaiei 107
Revoluţia română din 1821 de sub conducerea lui Tudor
Vladimirescu şi implicaţiile ei pe plan sud-est european.
N'.ateriale noi privind semnificaţia acestei revoluţii, de
Nicolae Ceachir . 113
Comerţului judeţului Gorj la începutul sec. al XIX-iea
pînă !a 1821), de Virgil Joiţa . 119
Tricolorul românesc la steagul revoluţiei din 1821 c:m-
duiă I.ie TuJor Vladimirescu, de Marin Iordache . 127
lnsemnLri cu privire la revoluţia din 1821, de E~ena U-
drişte . 137
Frăm~ntări ţărăneşti la Iz:az şi satele din jurul său în
preajma revoluţ!el de la 1B21, de Constantin S3fta . 143
Mărturii în unele scrieri şi dccu:mE-nte despre Tudor Vla-
dimire:;cu şi revoluţia din 1821, de Constantin Al. Mis-
chie ş[ Nicolae Al. Mischie . 149
B. ISTORIE MODERNA 1848
Participarea judeţului Gorj la revoluţia de la 1848, de
Paul Barbu 171
Un document cartografic existent în co:ecţia de istorie a
Muzeului judeţean Gorj, de Ioana Dina şi Constantin
Giurgiulescu 185
III. ISTORIE CONTEMPORANA . 189
Aspecte ale ocupaţiei militare străine în Gorj în primul
război mondial, de Vasile Marinoiu . 191
Din activitatea tribunalului militar german din Tg.-Jiu
în timpul p:~rnului război mondial, de Vasile Andriţoiu 207
Bătălia de la Jiu, octombrie 1916, de Nicolae Pătrăşcoiu 217
Activitatea desfăşurată de Partidul Comunist Român şi
Partidul Social-Democrat din Oi.tenia în cadrul unităţii
de acţiune a clasei muncitoare, a Frontului Unic Munci-
toresc - 1921-1944, de Petre Seceleanu . 229
lnfăptuirea reformei agrare din 1921 în judeţul Gorj şi
limitei~ e~. de Valeria Firoiu . 253
Alegerile parlamentare din anul 1927, de Cezar Avram 263
A~pecte economice şi sociale reflectate în ziarul local
„Gorjanul" în perioada 1924-1929, de Filimon Văduva 285
Gorju în contextul lectoral al Olteniei în cel de al IV-
lea deceniu (unele consideraţii statistice), de Pompiliu
Tudoran 291
Atitudini ostile războiului, revizionismului şi ascensiunii
fascismului, oglindite în publicaţiile „Gorjanul" şi „Re-
vista învăţătorimii gorjene", de Petre Ardeiu şi Cezar
Avram 297
Din lupta maselor populare din Oltenia pentru proclama-
rea Republicii, de Luchian Diaconu . 309
IV. ETNOGRAFIE
Interiorul ţărănesc din cadrul „Muzeului arhitecturii
populare din Gorj" (II), de Domnica Bajmatără . 317
Culele din Gorj, de Iulian Cămui . 335
Trei case memoriale din Gorj, de Dan Ionescu . 349
A~pecte ale funcţionalităţii şi organziării gospodăriei să-
teşti de pe Valea Motrului, de Marcela Bratiloveanu
Pompilian . 359
Arme din muzeul Liceului Motru, de Ionel C. Racoveanu 367
V. FIGURI GORJENE
Gheorghe Magheru (1808-1880), de Ion Mocioi . . 375
Alexandru Ştefulescu premiat de Academia Română, de
Gheorghe Gîrdu 387
Alexandru Şteiulescu(II), de Dan Neguleasa . J93
Goleştii şi Gorjul. Muzeul Goleşti Argeş, de Vasile No-
vac 401
Ion Popescu Voiteşti, de Ion Lăceanu 4hl
Un poet uitat: Sebastian Hortopan, d~ Vîlceanu Vasile
şi Velican Eugen . 425
Poezia lui Daniel Turcea, de Zenovia Cîrlugea . 434
VI. FOLCLOR
Eposul eroic - mădurie specifică a vechimii, permanen-
ţ.ei şi uniiăţii,
oglindirea patriotismului şi vitejiei popo-
rului român, de Al. Amzulescu 417
Ecouri ale eroicelor lupte pentru indanpendenţă şi un:-
iate naţională in poezia popu:ară din Oltenia şi Munte-
nia, de Ion T. Alexandru . 453
Tradiţie şi contemporaneitate în cîntecele populare din
Gorj, de Ion Sanda 463
Permanenţă şi continuitate, de Vasile Sega . 467
Unitatea naUonală reflectată în creaţia populară din
Gorj, de Adrian Popescu . 473
Păstoritul transhumant şi implicaţiile lui la cîteva jocuri
populare, de Nicolae Pop . 477
Sentimentele de dragoste şi iubire în strigătura pasto-
rală de la poalele Parîngului, de Sabin Popescu . 481
Haiducia reilectată în textele culese de pionieri în ca-
drul cercului de istorie şi folclor, de Virgil Cercelaru 501
O baladă necunoscută despre Baba Novac, de Liviu Po-
enaru . 511
Consideraţii privind unele elemente nedeice din zona Ja-
leşului, de Grigore Pupăză 515
VII. DOCUMENTAR
Relaţiile comerciale ale Gorjului cu Transilvania, de Va-
sile Cărăbiş 533
Regimentul 18 Gorj în luptele ue la Muncelu din (15-20)
august 1917, de Grigore Nicolescu 543
Aspecte filozofice ale creaţiei brâncuşiene, de Vasile
Gogonea 555
Istoria - disciplină cu un profund caracter formativ, de
Nicolae Mischie 559
Dat la cules 15 /012 /983
Bun de tipar 01. 031 984
35 coli tipo 500 exemplare
Tiparul executat la Tipografia Tg.-Jiu.,
coma.nda nr. 31

02 LITUA Studii Si Cercetari 1982 II

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

02 LITUA Studii Si Cercetari 1982 II

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

www.cimec.ro / www.muzeugorj.

ION MOCIOI, ELENA UDRIŞTE,

de ELENA UDRIŞTE, OTILIA GHERGHE,

Noua expoziţie de bază a Secţiei de istorie a Muzeului ju-

căţi de mozaic, conducte de apă şi de hypocaust.

apoi ziare şi reviste cu orientare progresistă ca : „România

zentînd Poarta sărutului ,ridicată de Constantin Brâncuşi la

NEOLITICA DE PE TE·RITORIUL JUDEŢULUI GORJ

Văile largi, prielni,ce a griculturii, şi dealurile Gorjului, aco-

perite cu păşun,i potrivite pentru .creşterea vitelo r, precum şi de

păduri dese, bogate în vînat, a1u atms diverse comunităţi ome-

puţine - da,tînd din epo ca neol 1 itică de pe întinsul •acestui judeţ.

lst ori·cul c 1ercetărilor arheologice din zonă, privi·toaire la e-

1894, cu care prilej au făcut sondaje la gura ei, scoţînd la ;_

nescu, care, de a·semenea, a efectuat o săpătură rest1 rînsă Io

Se1ri1a c·e,rc,et.ăirii!or a fost re!uată ceva moii 1int·e1ns si moii sist·e-

mati1c, !I.a început1J1I deceniuilui al ş·a1se1 lea, de către C.S. Nicolă­

Se cuvin·e rema:roată, în chip deosebit, acţiunea iniţi 1 ată

. sărite·an. O at.are ipoteză de lucru ne este sugerată de prezen-

în suprafot·a•sondată în anul 1954, în stra:tul depămînt de

fragmente dintr-un picior de vas oamcteristi·c culturii Starcevo-

se cuvine să insiSJtăm. Ne 're.ferim I.a două fragmente ceramice

cipa1'.e a Peşterii Muier·ifor. 18

rii Starcevo-Criş au lowit în Olten•i.a, (atît în pmtea de nord a

racterizate prin aso ciere.a ceramidi cu diferite .caitegori·i de

u:nelte microl-ite de silex) ·a·le căror aşezări sînt atestate în zone

cultu1rii Sălcuţa IV, adunate din cuprinsul suprafeţei săpate la

este o prelungire în jo·s, lăţită în formă de lob, de formă ova-

vest în O'.·tenia, în cursul dăinuirii lor au ajuns să vieţuiaiscă -

ţu'.ui Gorj, reprezentate prin loturi de fra·gmente ce•ramice

merele : 4, 8, 9, 10,3' eoa•re aparţin unei perioade dest·u·I de tîr-

rare, găsit la Voiteşti, pe locul „Grni" (sp1re Muşeteşti). " Din 3

repertori·u•I publi1cat în 1942 de D. Berciu ma·i extmgem da•te des-

Dos ; se·:::uire de la Peşteanra ; seoure de la R 0 oşi·a de Amaradia ;

Mai tîrziu, tot D. Be•rciu din Cota.logul său menţionează

piere a aşezări neolitice. A1r fi de dorit ca to·ate punctele a-

preciat ca o ba,ză de poirni1re şi ca un îndemn pentru cerceta-

în prezent teritoriu:! judeţului Gorj reprezintă, prin hogăţi·a

feriri :a aceste ,rnncte şi s~atiw1i arheo:og:ce.

Pe G-r,;nd, 10 ·a G'.odeni• (cam. Bă·'.ăineş~i), Ai~. Şt.efolescu ·a vă­

'· AL Ştefulescu, Gorjul istoric şi pitoresc, Tg.-Jiu 1904, p. IV.

'· C. Preda, SCN, IV, 1968, p. 190.

BRADICENI (corn. Peştişani)

Gr. Tocilescu şi P. Pol·onic menţionează urme romane - că­

BOROŞTENI (com. Peftişani)

La locul nurmit „Scaunul TurculU'i", lîngă „Cona.cul Brăifoa­

•. Al. Odobescu, Răspunsurile la chestionarul arheologic, Mss. vol. 226.

La intrnrea de mi·azăzi •a de.fileulu·i Jiului, pe ma·luil stîng al

tat în urma campaniei arheologice din var·a anului 1979.

tele se păstre·a·ză în rapo.a•rtele di~ manuscrise.le nir. 5133, 5134,

întîlneau la ma1rginea de sud a drumu·lui din faţa pretoriului.

Totodată s~a consolidat zidul indntei. S-au descoperi.t figurine

ta•t 12 secţiuni perpendi·cu:are pe zidul ca,strul·ui, 8 pe ta.tura de

na!e nord-sud. Sediunea de la sud de castru - AC 42 - a dus la

1 D. Tudor, Oltenia rom'!nă, Ed. Academiei H.S.H., Buc„ 1978, p. 218.

În cuprinsul castmlui de la Cătunele, săpături ·mheologi,ce

castorului s-a căutat clădirea pretoriului. La adîncime·a de 0,20

an, piesă cam apairtinie împărătesei· Salonin1a, soţia împăratului

a•celaşi nive:I de l·ocuire, ne dovedes·c că autohtonii daci din a-

'· D. Tudor şi M. Davidescu, Săpăturile arheologice din castrul roman de

'· B. Mitrea, Dacia IX-X, 1941-1946, pp 387-390.

în 1968 s-a descoperit un te:z.aur akă~ui.t din ap·roximativ

'· B. Mitrea, SCIV, 22, 1971, p. 127.

FRTNCEŞTI (comuna Pe~işani)

mati1c, !I.a început1J1I deceniuilui al ş·a1se1 lea, de către C.S. Nicolă

Pe G-r,;nd, 10 ·a G'.odeni• (cam. Bă·'.ăineş~i), Ai~. Şt.efolescu ·a vă

Gr. Tocilescu şi P. Pol·onic menţionează urme romane - că

La locul nurmit „Scaunul TurculU'i", lîngă „Cona.cul Brăifoa

t-re căminul cultura·I şi 1statiunea de maşini din r·oza satului Hă