Democratizarea si opozitia publica

In acest capitol autorul analizeaza conditiile care sporesc sau reduc sansele de
democratizare a unui regim hegemonic. In special acesta analizeaza care sunt
factorii care sporesc sau reduc sansele contestarii public.

Autorul este de parere ca un system politic care sa permita existenta unor

relatii de opozitie, de rivalitate sau de concurenta intre guvern si opozantii
acestuia reprezinta un element important al democratizarii.In acest capitol
autorul isi prezinta parerea lui personala fara a le argumenta sau a intra in
amanunte.Lucru spus chiar de acesta: “… sper ca-mi va fi ingaduit sa-mi exprim
in mod sumar cateva pareri, fara a le argumenta sau a intra in amanunte”.
In acest capitol autorul asociaza termenul de “democratie” cu un sistem politic
care se caracterizeaza printr-o receptivitate complete sau aproape complete
fata de toti cetatenii.Toti cetatenii trebuie sa beneficieze de trei mari sanse
neingradite:
1. Sansa de a-si formula preferintele;
2. Sansa de a face cunoscute aceste preferinte celorlalti cetateni si
guvernului prin actiuni individuale si collective
3. Sansa ca guvernul sa cantareasca aceste preferinte in mod obiectiv fara
a face discriminari in functie de sursa sau continutul preferintei.

Aceste trei conditii sunt, in opinia autorului, necesare dar nu neaparat

sufficient.Pentru ca cei dintr-un stat sa beneficieze de aceste 3 oportunitati
este necesar ca institutiile societatii trebuie sa ofere cel putin opt garantii.Le
vom enumera mai jos:
1. De a-si formula preferintele
a) Libertatea de a crea si a adevra la organizatii
b) Libertatea de expresie
c) Dreptul la vot
d) Dreptul liderilor politici de a concura pentru sprijin
e) Surse alternative de informare
 2. De a-si face cunoscute preferintele

a) Libertatea de a crea si Adera la organizatii

b) Libertatea de expresie
c) Dreptul de vot
d) Eligibilitatea pentru functii publice
e) Dreptul liderilor politic de a concura pentru sprijin
f) Surse alternative de informare
g) Alegeri libere si corecte
3. Ca guvernul sa le cantareasca preferintele in mod egal
a) Toate cele de la punctul 2 + Instituiile care sa asigure dependenta
politicii guvernamentale de voturi si de alte forme de exprimare a
preferintei

Atat in trecut cat si in prezent regimurile politice au variat in masura in care

cele opt conditii institutionale au fost applicate in mod public, deschis.
Intrucat anumite regimuri variaza in functie de proportia in care populatia are
dreptul sa participle la actiuni de contestare a guvernului este necesara
introducerea unei alte unitati de masura.Anume numarul de cetateni ce au
drept la vot intr-o societate.
In trecut tari precum Marea Britanie au avut sisteme bine puse la punct de
contestare publica, insa pana la extinderea votului, acesta era disponibil doar
unei parti infime din populatie.
Elvetia o tara ce are un sistem de contestare foarte bine dezvoltat nu a permis
accesul la jumatate din populatie, adica la partea feminina.
Autorul este de parere ca democratia este rezultatul unor transformari
istorice.Prima este transformarea hegemoniilor si a oligarhiilor concurentiale in
cvasi-poliarhii. A doua transformare este trecerea de la cvasi-poliarhii la
poliarhii in adevaratul sens al cuvantului.Este ceea ce s-a petrecut in Europa, in
cele doua decenii de la sfarsitul secolului al XX-lea pana la inceperea primului
Razboi Mondial, transformarile produse la nivel de stat pe intreg globul.
La sfarsitul capitolului Robert A. Dahl propune trei axiome legate de tolerarea
opozitiei intr-un stat.
Axioma 1: “Probabilitatea ca un guvern sa tolerize o opozitie creste invers
proportional cu costul suprimarii ei”.
Deci, un guven are mai multe sanse sa tolereze opozitia daca costul suprimarii
acesteia este unul foarte ridicat. Acest lucru este logic, deoarece pentru a
suprima in totalitate opozitia este nevoie de multe resurse, umane,
financiare.De multe institutii care sa se ocupe cu supravegherea si eliminarea
opozitiei.
Axioma 2:”Probabilitatea ca un govern sa tolereze o opozitie creste invers
proportional cu costul estimate la tolerarii ei.”
Guvernul trebuie sa se gandeasca la cee ace are de pierdut suprimand opozitia;
chiar daca costul tolerarii este mare, suprimarea opozitiei ar putea costa mult
mai mult si ar fi, evident , o greseala.
Axioma 3:”Cu cat mai mare este costul suprimarii fata de cel al tolerarii cu atat
mai mari sunt sansele aparitiei unui regim concurential.”