Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Eu pe hartă te găsesc !
Frumusețea ta mă poartă -
ROMÂN eu mă numesc!
(Creație proprie)
Biblioteca este altarul sufletului. Pentru mine, ea este locul cel mai sfânt. Aici, de fiecare
dată mă regăsesc citind și savurând parfumul filelor din cărți.
Sunt o tânără din Basarabia, născută în Ținutul Sorocii, cu acte de cetățean român în
regulă. Îmi plac provocările și, fiind o fire energică, mi-am propus să particip la concursul
„România din biblioteca mea”. Nu este primul concurs în viața mea.
Dorința arzătoare de a cunoaște țara de peste Prut, România, m-a făcut să caut cărți cu
suflu românesc în biblioteca bunicilor, bunica fiind profesoară de limba și literatura română.
În serile lungi de vară stăm în foișorul din curtea buneilor și citim. În serile frumoase de
iarnă stăm la gura sobei și citim ... citim cărți dragi sufletului. Lecturând am descoperit: Cheile
Bicazului, strâmtoarea în care curge pârâul și toate stâncile cu legendele lor captivante; Cascada
Cailor din Munții Rodnei, fiind cea mai mare de pe întinsul României; Delta Dunării, rezervația
naturală care te înconjoară cu vegetație și cu numeroase specii de animale și păsări rare și multe
alte locuri uimitoare.
Locul III.
Cunosc din imagini, mai bine zis din broșura „Muzeul de literatură română”, Iași 1989,
realizată de: Constantin Parascan, Liviu Rusu, Dumitru Vacariu, Lucian Vasiliu, locurile
frumoase pe unde au pășit Creangă și Eminescu. M-a impresionat mult „Bojdeuca lui Ion
Creangă” din Mahalaua Țicău și complexul în care se află expoziția documentară „ Viața și
opera lui Ion Creangă”. Privind acea imagine mă gândesc și zic: „Cât de simplu ai fost, Mărite
scriitor!”. Vreau să citez un fragment din această lucrare: „Bojdeuca cu o perspectivă
încântătoare spre dealurile Ciric și Șorogari, cu prispă și cerdac, înconjurată de flori și arbori, cu
un izvor în curte, păstrată întocmai ca-n vremea fără seamăn în care Ion Creangă trăia și scria în
acest loc, și unde primise și pe Mihai Eminescu să locuiască, aproape o jumătate de an”.
(„Muzeul de literatură română”, Iași 1989, de Constantin Parascan,)
Aș vrea să vizitez aceste locuri frumoase, știind că în apropiere se află un parc: „Parcul
Copou”, în mijlocul căruia este un tei, iar la umbra lui stătea ades Marele Eminescu.
Noi, românii basarabeni, suntem doriți de tot ce este românesc, de tot ce este frumos în
jurul nostru, fiindcă așa ne este firea. Nu pot să trec cu vederea și să nu menționez o altă pasiune
a mea, pictura, fiindcă „arta frumosului” îmi dă speranțe mari în viitor. Studiez la școala de Arte
plastice din orașul Soroca, anul II. Doresc să-mi realizez visul și să merg la o școală de pictură
din România, când voi finaliza studiile gimnaziale. Cu siguranță, atunci voi savura din fiecare
Colțișor de Rai menționat în acest eseu, voi trece prin filiera minții aceste locuri proiectate
imaginar, comparându-le cu aspectele lor reale.
Suntem români basarabeni, avem aceleași tradiții și obiceiuri, aceeași limbă strămoșească
prin care suntem o Țară. Eu nu pot înțelege și mă întreb: „De ce avem hotare între România și
Republica Moldova?”. Poate e o întrebare naivă la care voi găsi răspuns când voi fi mai mare...
Mă gândesc la bunul Dumnezeu, deoarece El ne va zâmbi de Sus și nimic nu ne va mai umbri
viitorul.
România este Patria noastă istorică! Sunt mândră ca m-am născut româncă! Mândria
înseamnă să știi cine ești! Sunt român la mine-acasă!