Limba i literatura r

Apostol Mihail

2019-2020
 Apostol Mihail,satul Duruitoarea-Nouă,
r-nul Rîșcani,Republica Moldova

Stimate domnule Mihai Eminescu,

Țin să vă spun cât de mult apreciez munca dumneavoastră și devotamentul de care ați dat
dovadă de-a lungul vieții. Sunteți un om pe care îl privesc cu admirație și căruia îi citesc
creațiile cu o deosebită plăcere și entuziasm.

V-am descoperit de mic copil și de atunci nu îmi mai pot stăpâni setea de poezie.

Știu că ați fost și prozator ,iar basmele dumneavoastră dăinuiesc încă,și fac copilăria oricărui
elev mai fericită. Aș fi fost cel mai fericit dacă ar fi fost posibilă întâlnirea personală cu
Dvs.Sunteți un adevărat ,,Luceafăr” al poeziei românești,nici un autor nici nu se pune în rând
cu creativitatea și genialitatea Dvs.Vă pot oferi doar cuvinte de laudă și stimă!Mă pot
mândri că și eu port așa nume frumos ca Dvs.Vă îndemn să nu mai încetați să scrieți
asemeni opere genial ca până acum.

Cu stimă și respect,

Apostol Mihail

De vorbă cu Domnul Eminescu

(compunere)

Vreau să vă povestesc ce mi s-a întâmplat aseară. Citeam poezia ,,La mijloc de codru’’ scrisă de
Mihai Eminescu. Am aţipit uşor la sfârşitul poeziei. În mintea mea a apărut imaginea unei păduri de vis.
Mergeam printre copacii înalţi şi stufoşi , ce purtau veşminte verzi . Frunzele lor sclipeau în bătaia soarelui .
Deodată am auzit nişte paşi în apropiere . Spre mine venea un tânăr frumos. Avea o privire
pătrunzătoare şi un chip luminos. L-am recunoscut imediat. Era chiar el, Mihai Eminescu. S-a oprit în faţa mea
şi m-a privit cu atenţie câteva clipe . Apoi m-a întrebat zâmbind :
- Băiete, ce vânt te aduce pe aici?
- Nu ştiu cum am ajuns aici, dar nu am văzut niciodată o pădure atât de minunată! i-am răspuns cu
mirare. Şi în plus nu îmi vine să cred că v-am întâlnit. Sunteţi Eminescu, nu-i aşa ?
- De unde mă cunoşti ?
- Toţi copiii vă cunosc! Am citit multe poezii scrise de dumneavoastră.
- Vrei să asculţi nişte versuri de-ale mele ?
 - Aş fi onorat! am exclamat eu.
- ,,Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă izvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună- ncetişor.’’
Am simţit cum emoţia mi-a cuprins sufletul. În jurul nostru se auzeau păsările cântând. Mi se părea că
dansează printre ramurile copacilor. M-am uitat la poet şi i-am zis :
- Versurile recitate de dumneavoastră m-au fascinat. Vă mulţumesc pentru acest preţios dar! Vreau să
ştiţi că această întâlnire va rămâne în inima mea pentru tot restul vieţii.
- Mi-a făcut plăcere să te cunosc! zise Eminescu depărtându-se pe cărarea plină de lumină şi magie.
În acel moment m-am trezit în camera mea. Mi-am dat seama că totul a fost doar un vis. M-am
întristat, dar m-am hotărât să împărtăşesc tuturor această experienţă fabuloasă. De aceea, am scris aceste
rânduri…

Elev: R. M. -