Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
LUCRARE DE DIPLOMĂ
CONTRACTAREA SI DERULAREA
OPERATIUNILOR DE IMPORT
CUPRINS
2
CONTRACTAREA SI DERULAREA OPERATIUNILOR DE IMPORT
______________________________________________________________________________________
3
CONTRACTAREA SI DERULAREA OPERATIUNILOR DE IMPORT
______________________________________________________________________________________
1. OPERAŢIUNI PRECONTRACTUALE
1.1 CERCETAREA PIEŢEI EXTERNE
Studiera pieţei externe îndeplineşte mai multe Juneţii: descrierea, evaluarea si explicarea
evenimentelor, proceselor şi fenomenelor fiecărei pieţe, prevederea evoluţiei lor, care depinde în mod
hotărâtor de corectitudinea şi rezultatele cercetării.
Pentru a îndeplini într-un mod eficient funcţiile sale, cercetarea pieţei externe trebuie să aibă
un caracter organizat. Această cerinţă implică respectarea procesului de cercetare, atribuirea unui
buget, asigurarea unui cadru organizatorico-instituţional adecvat şi utilizarea unui personal de un înalt
profesionalism şi suficient ca număr.
4
CONTRACTAREA SI DERULAREA OPERATIUNILOR DE IMPORT
______________________________________________________________________________________
Bugetul cercetării trebuie să ţină seama de specificul cercetării în parte, pentru a obţine un
raport cât mai bun între costuri şi rezultatele obţinute, în general costurile cercetării de piaţă sunt
stabilite ca o cotă procentuală din vânzări, diferă însă de la o firmă la alta şi chiar de la o cercetare la
alta.
5
CONTRACTAREA SI DERULAREA OPERATIUNILOR DE IMPORT
______________________________________________________________________________________
Cercetarea pieţei se poate face atât prin contact direct, personal cu clientul, urmărindu-se
astfel să se aducă produsul cât mai aproape de clienţii săi, cât şi prin contact indirect, impersonal,
prin „media".
Desigur metodele de cercetare prin contact direct cu clientul asigură informaţii mult mai
ample şi mai adecvate interesului specific al acestuia, dar se adresează unui „auditoriu" mult mai
restrâns decât metodele de cercetare (promovare) prin media Din această cauză şi cheltuielile unei
campanii de promovare a vânzărilor per client potenţial considerat, va fi superior bugetului ce
revine per unitate de auditoriu în cazul unei campanii publicitare.
Contactarea directă, nemijlocită a viitorilor parteneri de afaceri s-a dezvoltat rapid o dată cu
progresele realizate în domeniul mijloacelor de comunicaţie internaţionale: telefonie,sistemul de
telecopii (fax), reţeaua de telecomunicaţii.
Firmele importatoare trimit delegaţii în străinătate în vederea realizării contactului direct cu
potenţialii parteneri de afaceri, stabilind astfel un contact direct cu piaţa, testând produsele ce fee
obiectul viitoarelor tranzacţii, colectând informaţii comerciale.
Participarea la manifestări comerciale internaţionalei este o modalitate clasică de
prospectare a pieţei, ce permite prezentarea unui produs, evidenţierea calităţilor unor servicii,
demonstrarea unor cunoştinţe de specialitate.
Există mai multe tipuri de manifestări internaţional .Acestea pot fi clasificate astfel:
manifestari periodce:
targuri internationale
saloane specializate
congrese tehnice
manifestari ocazionale:
expozitii
zile comerciale
6
CONTRACTAREA SI DERULAREA OPERATIUNILOR DE IMPORT
______________________________________________________________________________________
2
Printre targurile internationale de prestigiu se numara cele din Alger, Barcelona,Bari, Casablanca, Chicago,
7
CONTRACTAREA SI DERULAREA OPERATIUNILOR DE IMPORT
______________________________________________________________________________________
Dupa obiect:
- pentru produse
- pentru servicii
Dupa destinatar:
- vizuala
- auditiva
- mixta
- de lansare
- de reamintire
- cu reactie imediata
3
Se presupune ca cea mai veche reclama scrisa dateaza de acum 3000 de ani, inscriptionata pe papirus si
descoperita printre ruinele orasului Theba din Egipt
8
CONTRACTAREA SI DERULAREA OPERATIUNILOR DE IMPORT
______________________________________________________________________________________
Intre publicitate şi relaţiile publice există suprapuneri de obiective şi metode, dar cele
două activităţi nu sunt identice (vezi tabelul nr.2).
PUBLICITATE
l .Urmăreşte promovarea exporturilor de RELATII PUBLICE
produse sau servicii 1.Urmăreşte promovarea relaţiilor cu
2.Sprijină nemijlocit exportul persoane fizice sau juridice
2Creează un climat de înţelegere şi
3.Are rol de informare şi coordonare a încredere
activităţii de piaţă 3.Se adresează opiniei publice sau
4 Duce te consolidarea poziţiei de piaţă diferitelor grupuri sociale
5. Asigură un flux unilateral de informaţii, 4.Câştigă simpatia unui anumit public
acţionând asupra cumpărătorilor potenţiali 5. Asigură un flux bilateral de informaţii.
6.Foloseşte mijloace comerciale specifice 6.Utilizează şi mijloace ce depăşesc latura
comercială a activităţii
9
CONTRACTAREA SI DERULAREA OPERATIUNILOR DE IMPORT
______________________________________________________________________________________
10
1.2. ÎNTOCMIREA CERERII DE OFERTA
Stabilirea legăturilor cu partenerii externi se poate face prin mai multe modalităţi:
corespondenţă, intermediari sau contacte directe.
Fiecare dintre aceste metode prezintă avantaje şi limite, dar în general se consideră că bune
rezultate se pot obţine prin contact direct: trimiterea de delegaţi pe piaţa externă cu prilejul târgurilor şi
expoziţiilor internaţionale.
Recurgerea la contacte prin intermediari apare oportună mai ales când se abordează o piaţă
nouă.
In cazul contactelor prin corespondenţă, un rol important îl deţin scrisorile comerciale:
cererea de ofertă şi oferta.
In redactarea scrisorilor comerciale trebuie să se ţină seama de o serie de principii cum sunt:
- politeţea, care reclamă furnizarea tuturor informaţiilor necesare, o redactare corectă, un
aspect plăcut etc;
- promtitudinea, care presupune transmiterea operativă a unui răspuns oricărei cereri de
ofertă, indiferent dacă acesta este pozitiv sau negativ;
- precizia şi caracterul complet al răspunsului, ceea ce contribuie la scurtarea timpului
pentru încheierea unei tranzacţii şi la excluderea interpretărilor greşite;
- persistenţa - principiu al corespondenţei externe, care constă în informarea
permanentă a importatorului asupra produselor nou apărute în nomenclatorul de export al
vânzătorului.
Cererea de ofertă este un act comercial care, din punct de vedere juridic, reprezintă o
manifestare de voinţă a importatorului, de a cumpăra o anumită marfă sau de a stabili legături
comerciale cu vânzătorii.
Aceasta poate fi făcută în scris (letric, fax, telegrafic, telex), oral sau prin telefon însă trebuie
confirmată în scris. Până în prezent, în practica internaţională nu s-a ajuns la o cerere de ofertă
uniformizată, conţinutul ei variind în funcţie de scop, produs precum şi particularităţile segmentului
de piaţă, redactarea acesteia urmărind să fie făcută sub formă îngrijită, sobră, folosindu-se formulele
de politeţe comercială.
Principala funcţie a cereri de ofertă esta aceea de a iniţia tratative cu partenerii externi în
vederea încheierii unor tranzacţii comerciale. Ea poate avea însă şi alte funcţii, printre care aceea de
informare şi de cercetare a pieţei externe.
Cererea de ofertă transmisă prin corespondenţă pot fi întocmite fie sub forma unor scrisori
circulare, fie individuale. Cererile de ofertă circulare au de regulă o eficienţă redusă, iar difuzarea
concomitentă, a unui număr mai mare de cereri de ofertă pe piaţa respectivă, poate determina o
deformare a preţurilor. Cererile de ofertă individuale, prin nota personală pe care o degajă, sunt
tratate cu mult mai multă atenţie de către exportatori.
Se deosebesc două feluri de cereri de ofertă:
cerere de ofertă cu caracter general., care se fee cu scopul de a obţine de la vânzător
informaţii asupra preţurilor care se plătesc pentru diferite sortimente de mărfuri, precum şi
pentru a primi cataloage, mostre etc.;
cereri de ofertă pe mărfuri concrete, care se fee cu scopul de a încheia o afacere comercială,
în care, de obicei , se trece : marfa, cantitatea necesară, termenul de livrare,conditii de
plata, conditii de pret, etc. Cumparatorul poate solicita vanzatorului si prospecte,
fotografii, mostre, facturi proforme etc.
In unele cazuri trebuie sa se stie daca exportatorul poseda sau daca poate obtine licenta de
transport.Este util ca cererile de oferta sa fie trimise mai multor producator sau exportatori pentru
a se obtine informatii cat mai variate, fara a se crea insa, impresia unor cerinte mari de import,
ceea ce ar putea determina ridicarea preturilor.
Emitenţii cererilor de ofertă au în vedere încheierea unor tranzacţii comerciale, sau vizează
numai obţinerea unor informaţii de piaţă sau a unor mostre. Atunci când cererea de ofertă are drept
scop să sondeze piaţa pentru cunoaşterea preţurilor de export, firmele beneficiare ale acestora
urmăresc să contracareze acţiunile prin oferirea unor preţuri iniţiale mai mari decât cele practicate
sau foarte mici în funcţie de interesul lor.
Pentru identificarea ofertanţilor potenţiali privind o anumită marfa, pot fi consultate
cataloage ale firmelor producătoare şi comerciale sau alte informaţii şi publicaţii de specialitate.
Răspunsul ia cererea de ofertă (afirmativ sau negativ) trebuie dat imediat, chiar şi atunci
când vânzătorul nu poate prezenta nici o ofertă celui interesat, recurgându-se în acest caz la formule
de politeţe specifice corespondenţei comerciale, arătând cauzele care îl pun în imposibilitatea de a
face o ofertă.
In cazul în care importatorul are nevoie urgentă de marfă, cererea de ofertă se poate
transformă în comandă, importatorul indicând marfa, cantitatea şi un nivel limită al preţului, în
cazul în care cumpărătorul apreciază că oferta pe care o va primi nu va fi urmată de tratative
îndelungate, el poate cere ca odată cu oferta, să i se trimită şi o factură proformă. în cerera de
ofertă cumpărătorul poate preciza condiţiile de livrare, termanul de livrare sau alte elemente ale
contractului
1.3. SELECTAREA OFERTEI OPTIME
Politeţea impune ca firma care a primit o cerere de ofertă să răspundă la aceasta , chiar dacă
nu este interesată să încheie tranzacţia respectivă, arătând însă cauzele care o pun în imposibilitatea de a
face o ofertă.
Oferta este unul din documentele comerciale cele mai importante, putând fi caracterizat ca
un act juridic unilateral generator de obligaţii comerciale. Este un act juridic întrucât reprezintă o
declaraţie concretă a ofertantului care vizează realizarea unui raport juridic bilateral, respectiv a unui
contract comercial şi în al doilea rând exprimă intenţia ofertantului de a se obliga faţă de destinatarul
căreia îi este adresată oferta.
Declaraţia de voinţă a emitentului este prin excelenţă un document material care cuprinde
anumite date bine determinate şi care în general reprezintă elementele esenţiale ale viitorului contract.
Oferta are un dublu rol: comercial, în sensul că urmăreşte determinarea clientului de a cumpăra
marfa respectivă, şi juridic, pregătind realizarea acordului de voinţă dintre părţi.
Oferta poate să fie revocabilă sau irevocabilă, în cadrul unui terman de opţiune. O ofertă revocabilă
nu este o ofertă fermă şi de aceea se utilizează în practică , mai mult oferta irevocabilă, care nu poate
fi retrasă decât dacă revocarea ei s-a acut înainte de a fi fost acceptată.
In practica, de cele mai multe ori, revocarea ofertei se poate face numai în două ipostaze:
-retractarea ofertei la destinaţie înainte sau concomitent cu acceptarea;
-retractarea ofertei la destinaţie înainte ca acesta să fi expediat acceptarea.
Poziţia adoptată de legislaţia română este următoarea „ până ce contractul devine perfect, oferta
şi acceptarea sunt revocabile.Dacă revocarea ajunge la cunoştinţa celeilalte părţi , după ce acesta a
început executarea contractului, atunci cel ce revocă contractul răspunde de daune intense"4.
Ofertantul va avea grijă ca trimiterea de oferte pe acelaşi segment de piaţă sau pe
segmente apropiate , să se facă în mod raţional, evitându-se proliferarea lor, spre a nu se crea o
imagine deformată cu privire la volumul de marfa disponibil, fapt ce ar influienţa scăderea
preţurilor contraoferite.
O atenţie deosebită se va acorda preţurilor de ofertă. O supradimensionare a acestora,
în comparaţie cu preţurile mondiale de referinţă, duce la descurajarea clientelei, iar o
subdimensionare a lor poate să creeze impresia greşită că măria este calitativ sau tehnic
inferioară.
După primirea ofertelor importatorul selectează oferta optimă ţinând cont de o serie de
criterii precum:
• costul total al importului — se are în vedere majorarea preţului din ofertă cu toate
cheltuielile suplimentare, de transport, de vămuire la import, de manipulare, de stocaj;
• condiţiile de plată - convertirea preţului de ofertă exprimat în valută, în moneda
naţională. Spre a se evita folosirea cursului zilei, supus unor oscilaţii continue, se va folosi un curs
bazat pe tehnici de acoperire a riscului de schimb la import;
• se vor confrunta diferite oferte din punct de vedere al termenului de plată
acordat, în condiţii de preţuri egale şi de parametrii tehnico-calitativi similari, se va prefera ,oferta
cu termanul de plată cel mai scurt, avându-se în vedere dobânda negociată cu băncile pentru
operaţiuni pe termen scurt.;
4
Potrivit „Codul civil român”-art37
• nivelul tehnic şi de calitate:,
• termenul delivrare- preferându-se oferta în care sunt stipulate clauze de livrare
precum DPP, însă în condiţii de costuri egale.
In cazul în care firma importatoare doreşte să obţină oferte comparabile într-un timp
scurt, minimizând cheltuielile cu cercetarea pieţei externe, cu negocierea şi chiar cu activitatea
de contractare, iar obiectul viitoarelor tranzacţii îl constituie instalaţii, utilaje, obiective
complexe, se apelează la organizarea unor licitaţii de import.
Licitaţiile de cumpărare sau de import, cunoscute şi sub denumirea de „tratative de
concurenţă" sau „adjudecări", sunt iniţiate de importatori, în mod direct sau prin firme
specializate, având un rol important mai ales în importurile complexe, în construcţiile de
obiective economice şi instalaţii social-culturale etc.
Licitaţiile de import prezintă o serie de particularităţi printre care: ofertele
participanţilor se întocmesc pe baza unui caiet de sarcini elaborat de organizatori, care are funcţia
unei cereri de ofertă; adjudecarea se face printr-o procedură specifică.
Interesul manifestat pentru tehnica licitaţiilor de import se explică printr-o serie de
avantaje pe care le oferă atât organizatorilor (importatorilor), cât şi ofertanţilor
(exportatorilor).
Caietul de sarcini este documentul cel mai important al mecanismului unei licitaţii de
import, care îndeplineşte funcţia de cerere de ofertă şi cuprinde condiţiile condiţiile care pot fi
grupate în trei categorii : tehnice, comerciale şi generale, întocmirea caietului de sarcini cade în
sarcina organizatorilor, care pentru elaborarea lui, apelează, de regulă, la firme de consultanţi
care au competenţa necesară în domeniul respectiv.
Condiţiile tehnice diferă în funcţie de obiectul licitaţiei, dar de regulă, cuprinde date
referitoare la obiectul licitaţiei, capacitatea, caracteristicile produsului finit şi ale principalelor
componente ale acestuia, documentaţia de funcţionare, asistenţa tehnică şi
service,caracteristicile materiilor prime etc.
Condiţiile comerciale cuprind : termenul şi locul unde^ vor fi expediate ofertele,
opţiunile cumpărătorului privind condiţiile de plată ,condiţiile şi termenele de livrare, expediţie
şi asigurare, modalităţi de recepţie, moneda în care se va exprima şi modul de detaliere a
preţului ofertei, taxe de participare, garanţia de încheiere a contractului şi cea de bună execuţie.
Condiţiile generale cuprind o serie de reguli de procedură privind: firmele acceptate, limba
utilizată, data ora şi locul deschiderii ofertelor; perioada de valabilitate a acestora etc.
Caietul de sarcini poate fi achiziţionat contra cost, iar uneori se distribuie gratis.
Ofertanţii elaborează şi depun ofertele pe baza condiţiilor şi în termenele prevăzute în
caietul de sarcini, însoţite de celelalte documente suplimentare solicitate (scrisoarea de garanţie
bancară, taxa de participare, angajamentul sau garanţia de bună execuţie şi scrisoarea sau lista
de referinţe), angajându-se astfel în tratativele de concurenţă.
Mai întâi se deschid şi se evaluează ofertele tehnice şi se reţin cele care corespund caietelor
de sarcini şi apoi ofertele comerciale referitoare la ofertele tehnice calificate, în ceea ce priveşte
oferta comercială, principalul element vizat în cadrul tratativelor pentru calificare este preţul, acesta
fiind criteriul principal de analiză şi evaluare a ofertelor în vederea adjudecării.
Comisia solicită deci, clarificări privind modul de stabilire a preţului şi procedează la o
evaluare proprie a acestuia, comparând-ul cu cel al altor oferte şi cu nivelurile de preţ practicate pe
piaţa mondială, în acest fel se crează posibilitatea pentru negocierea reducerilor de preţ sau pentru
combinarea diferitelor oferte într-o ofertă unică.
In situaţia în care nici o ofertă nu se încadrează în prescripţiile caietului de sarcini -preţurile
sunt exagerat de mari comparativ cu cele practicate pe piaţa mondială pentru tranzacţii similare sau
din motive de insuficientă competiţie sau competitivitate -regulametul permit, fie angajarea de
negocierii cu ofertanţii a căror oferte în condiţiile date apar ca fiind cele mai
avantajoase, fie solicitarea de noi oferte sau respingerea tuturor ofertelor şi organizarea de noi licitaţii.
Pentru compararea ofertelor sub aspectul preţurilor dacă acestea nu au fost exprimate în
cursuri monetare se recalculează în moneda indicată prin caietul de sarcini. Transformarea preţurilor
în această monedă se face pe baza cursurilor de schimb publicate într-o sursă oficială, utilizată în
tranzacţii similare, în ziua deschiderii ofertelor.
Acceptarea valabilă nu trebuie să conţină rezerve, condiţii sau clauze neprevăzute în oferta
primită, cu alte cuvinte destinatarul urmează să accepte oferta în mod necondiţionat, în „Legea
uniformă asupra formării contractului de vânzare internaţională" 5 se prevede că: „dacă acceptarea
este tardivă, autorul ofertei poate totuşi să considere că ea a fost făcută în termen, cu condiţia ca el
să informeze despre aceasta pe acceptant într-un termen scurt, verbal, sau prin expedierea unei
înştiinţări."
In mod obişnuit acceptările se transmit prin scrisori, prin fax, telex, telegrafic. Acest ultim
mijloc se întrebuinţează mai ales la afacerile urgente.
2. NEGOCIEREA INTERNATIONALA
5
Lege adoptata in urma Conventiei de la Haga din august 1968
2.1 PREGĂTIREA NEGOCIERILOR
Intr - o negociere, cel mai important este ce se petrece „ înainte "; aceasta pentru că o
negociere, dacă nu este bine pregătită, va fi, de regulă, compromisă sau se încheie cu un eşec. Tot
atât de important este şi ceea ce se petrece "după" negociere. Un acord stabilit prin negociere, dar
neexecutat, nefolosit în practică, este o pierder, consecinţele fiind uneori imprevizibile.
Un bun negociator 6 trebuie să-şi dezvolte sau să-şi formeze o serie de deprinderi care-i
permit să acţioneze eficient. Puterea de a asculta, stăpânirea de sine, spiritul constructiv şi
critic, operativitatea în luarea deciziei, analiza şi sinteza faptelor, fidelitatea faţă de interesele
celui pe care-1 reprezintă, permanenta preocupare pentru însuşirea de cunoştinţe tehnico-
economice (referitoare la obiectul negocierii), psihologice ( pentru înţelegerea comportamentului
individual sau de grup al participanţilor la negociere) sau de drept ( utile pentru respectare de
ambele părţi ale reglementărilor normative în vigoare) îi sunt necesare negociatorului pentru a
reuşi:
să aprecieze argumentaţia adversă şi să identifice imediat ce favorizează poziţia sa în
negociere sau să deschidă o altă cale de soluţionare;
să se exprime uşor;
să rămînă calm în momentul cel mai aprins al discuţiilor şi să apere punctul de
vedere al organizaţiei pe care o reprezintă, nu pe al său;
să fie răbdător, să lase adversarului timpul de a se convinge de justeţea argumentaţiei;
să se poată adapta modului de comunicare preferat de participanţii la negociere;
să fie preocupat continuu pentru a-şi îmbogăţii experienţa în negocieri;
să fie cooperant, dar şi intransigent;
să cunoască foarte bine problematica care urmează a fi negociată;
să fie corect, sincer, perseverent, temperat, neentuziast;
să fie dotat cu spiritul de echipă, de observaţie, de inventivitate, flexibilitate în
gândire, putere de convingere, tact;
să aibă putere de previziune, de autocontrol;
să fie discret;
să manifeste respect pentru adevăr, cinste, loialitate, integritate, sobrietate,
demnitate, curiozitate, amabilitate, modestie, maniere elegante, abilitate în
păstrare iniţiativei şiurmărirea obiectivelor
curajos în luarea deciziilor care se impun, diplomat şi convingător, cu bun simţ,
inteligent, cu spirit de observaţie şi gândire prolifică, receptiv.
6
“ Revista de comert” – art. “Formarea specialistilor pentru negociere”, nr. 6 iunie 2001
Desigur, unele din aceste deprinderi enumerate sunt înăscute, altele se însuşesc sau se
dobândesc în practică.
In timpul procesului de negociere participanţii trebuie să fie
optimişti.Optimismul reprezintă un efort de voinţă. Negociatorul trebuie să fie
deconcertant, binevoitor, ferind-se să fie prea protocolar, să aibă o capacitate puternică
de rezistenţă la nesiguranţă şi necunoscut. „Imaginaţia" dă posibilitatea negociatorului să se
aventureze în adâncul propriilor sale contradicţii pentru a câştiga teren sigur, aceasta îi permite
să pătrundă în reţeaua logică a adversarului său, să redobândească controlul asupra dialogului,
să readucă în discuţie soluţia nouă iară de care nici un acord onorabil nu ar fi finalizat, în cazul
în care toate metodele au fost explorate, trebuie să ajungă la concluzia găsirii unei soliţii de
compromis.
In acţiunile sale, negociatorul trebuie să respecte anumite „reguli de
comportamet”7 cum sunt:
educare şi impunerea voinţei pentru păstrarea calmului; evitarea stărilor de
enervare;
impunerea condiţiei de păstrare a stimei şi respectului faţă de partener;
neadmiterea lezării demnităţii proprii şi pe cea a colaboratorilor;
ascultarea cu răbdare şi calm a argumentelor partenerului;
exprimarea satisfacţiei ajungerii la înţelegere să nu fie transformată în entuziasm;
manifestarea sobrietăţii în acţiunile protocolare, evitarea divagaţiilor care pot crea
suspiciuni;
neasumarea cu fermitate a argumentelor iară posibilitatea reconsiderării
acestora în contextul rezultatelor generale ale negocierii;
evitarea discuţiilor în contradictoriu în interesul echipei de negociere;
intervenţia ui discuţie a membrilor echipei se face organizat ( se evită
spontaneitatea) cu acordul şefului de echipă;
neacceptarea voită a greşelilor echipei oponente determinate de
ignoranţă, graba, neatenţie sau alte circumstanţe de moment
dezvoltarea acţiunii de negociere cu idei preconcepute;
neîntreruperea partenerului în timpul intervenţiei chiar dacă
argumentele sunt neadevărate;
7
Idem5
amânarea negocierilor în situaţia apariţiei unor neînţelegeri.
Calitatea de bun negociator se poate însuşi pe parcurs, dar „ arta". „ intuiţia" ţin în mare
măsură de trăsăturile personalitate, de talentul natural al fiecărui factorul uman. Ca urmare, în
selectarea şi pregătirea conducătorului echipei de negociere, a membrilor acesteia, trebuie să aibă în
vedere asemenea elemente.
Indiferent de tipologia din care face parte, negociatorul are o serie de sarcini:
să identifice gama de produse sau servicii preferată de cosumator,
să asigure creşterea cererii de produse/servicii;
să fie pe tot parcursul negocierii un comerciant creativ;
să menţină permanent relaţii publice avizate;
să asigure cereri echilibrate pe termen lung a produselor/ serviciilor
cuprinse în procesul negocierii;
să transmită informaţiilr cerute de participanţii la negociere.
Factori-cheie
Majoritatea greşelelor comise în timpul negocierilor reflectă o pregătire
insuficientă. Aceste greşeli pot fi eliminate, sau în mare parte reduse, atrăgând o atenţie
adecvată asupra pregătirii negocierilor. Pregătirea negocierilor este îndelungată şi
deseori complexă.
8
www.camb.com/market/negociere
1. Aprecierea propriei poziţii
Prima cerinţă în cadrul pregătirii pentru negocieri este stabilirea scopurilor ce trebuie
realizate. Obiectivele trebuie să fie reale, clar definite şi erarhizate după priorităţi.
Obiectivele pot fi tangibile, netangibile sau o combinaţie din acestea.
Aprecierea propriei poziţii în cadrul negocierilor presupune şi o recunoaştere a păţilor
slabe şi a părţilor puternice ale companiei., în analiza părţilor forte trebuie luat în consideraţie
atât părţile reale cât şi cele perceptive. Părţile forte ale firmei trebuie identificate pentru a putea fi
prezentate la momentul oportun în timpul negocierilor.
Părţile slabe trebuie de asemenea identificate, iar unde este posibil trebuie luate
măsuri de corectare. Partenerii pot menţiona aceste puncte într-un moment critic în timpul
negocierilor pentru a obţine concesii maxime. Unele puncte slabe nu pot fi eliminate, pe când
altele pot fi reduse sau transformate în puncte forte.
Informaţii secrete:
9
Adaptare “Tehnici de comert exterior” vol. 1 – Toma Georgescu, ed. Sylvyi, Bucuresti 1999
elemente ale contractelor încheiate de partener cu firme concurente pe aceiaşi piaţă
pentru produse identice sau similare şi comportarea în consum (slăbiciunile
acestora);
măsuri de politică comerciale (taxe vamele, impozite, suprataxe, bariere netarifare,
reglementări,sisteme de preferinţe SGP, SGPC acordate, proceduri
antidumping);
preţurile de distribuţie practicate şi aducerea preţurilor concurenţilor la o bază
comună de compatibilitate ( CIF, portul ţării importatoare sau EXW, fabrica ţării
exportatoare);
condiţii şi modalităţi de plată utilizate ( credite, plăţi eşalonate, cursuri valutare,
dobânzi, reglementări valutare,etc.);
acorduri comerciale şi de plăţi în vigoare în cele două ţării (liste de mărfuri.,
creditul tehnic);
prognoza privind produsul şi piaţa respectivă în perioada următoare.
Conţine:
condiţii, modalităţi şi instrumente de plată utilizate (credite, plăţi
eşalonate, etc.)
cotaţii şi cursuri la burse, cursuri valutare, dobânzi, taxe de scont,
reglementări valutare, etc.;
surse potenţiale de finanţare şi acordare de credite;
modalităţi de protejare împotriva riscurilor valutare şi de protejare a
creditului;
modalităţi şi mijloace de transport ce urmează a fi utilizate (rutier,
feroviar, fluvial, maritim, aerian, combinat, transport în containere,
tarife, navluri, etc.);
calcule de preţ în fiincţie de mijloacele şi modalităţile de plată, credite
acordate şi uzanţe internaţionale utilizate conform INCOTERMS 1990,etc.;
modalităţi de vămuire, taxe vamale de import, reglementări vamale;
asigurări şi reasigurări în fiincţie de condiţiile prevăzute în contract.
Prin acest plan, echipa îşi fixează strategiile şi tacticile care urmează să fie utilizate în
procesul de negociere.
Planul de negociere este instrumentul principal în care se fixează atitudinea globală pe
care negociatorul urmează să o adopte faţă de oponentul său.
Continutul planului de negociere:
Se bazeaza pe urmatoarele elemente:
Informaţii cu privire la calitatea membrilor echipei de negociere
privind pregătirea profesională, gradul de cultură, experienţa,
comportamentul psihic, tranzacţiile încheiate cu alţi parteneri, etc.;
Experienţa negocierilor avute cu partenerul anterior ( care e o premisă
valoroasă);
informaţii cu privire la personalitatea membrilor echipei proprii de
negociatori pe baza cărora urmează să le încredinţezi sarcini adecvate
posibilităţilor de care aceştia dispun;
Informaţii provenite din dosarele de negociere pregătite în prealabil.
Simularea negocierilor
Pregătirea este probabil cea mai bună investiţie pe care o poatei face o firmă înainte de
a începe negocierile.
Raportarea la comportamentul dominant
Tactici Raspunsuri
A. Agenda negocierii
După prima etapă se face de regulă o pauză, a cărei durată variază în funcţie de
importanţa negocierii.
Pe timpul pauzei, negociatorii trebuie să utilizeze acest „time out" pentru:
verificarea PN şi PNP comparativ cu cele prevăzute anterior prin
variante, evaluarea distanţei ce separă cele două poziţii;
reajustarea limitelo inferioare şi superioare în funcţie de solicitările
partenerului şi limitele mandatului primit;
crearea unor concesii care urmează să fie schimbate cu partenerul având
valori relativ similare.
Obiectivul acestei etape este acela de a cunoaşte care sunt concesiile posibile, de
manieră ipotetică, în acest sens fiecare echipă trebuie să prezinte binoamele cu propuneri de
schimb fără a confirma schimbul. Această etapă presupune ca negociatorul să aibă o
mare capacitate de analiză pentru a judeca oferta şi contra oferta pNaglădatorul trebuie să
vadă clar ce se poate obţine de la partener şi să rănână vag în ceea ce poate oferi în schimb
partenerului, ţinând seama şi de variantele de negociere pregătite în prealabil.
Dacă binomul nu este acceptat de partener acesta poate face o contra propunere.
Seva analiza noua propunere şi dacă nu se va putea găsi o soluţie convenabilă se va
propune partenerului negocierea unui alt punct de pe ordinea de zi, respectiv a unui nou binom,
cu menţiunea că se va reveni.
Negociatorul nu va face concesii gratuite ci va aplica permanent dictonul „DO UT
DES" ( dau dacă îmi dai) şi nu va fi precis în ceea ce priveşte concesiile pe care le poate face, ci
le va face condiţionat.
Fiecare concesie ipotetică făcută partenerului, cu toate că nu va fi explicată, va constitui
un gest de bună voinţă pentru cealaltă parte care, desigur, va fi nevoită să facă efort de
reciprocitate.
Obiectivul principal al acestei etape este de a obţine acordul partenerului pentru fiecare
punct în discuţie. Acest lucru se va face luând fiecare binom în parte, calculând şi
încercând găsirea unui compromis acceptabil pentru ambele părţi. Compromisul nu înseamnă
„50% - 50 %" ci trebuie să facă apel la soluţii creative.
Etapa presupune creativitate, intuiţie şi capacitate de decizie su presiunea
timpuhăîegociatorul trebuie să fie în acelaşi timp creativ şi analitic .Creativ pentru a găsi
alternative şi analitic în manieră de a se asigura că soluţiile avansate sunt valabile şi
acceptabile ambelor părţi.
Propunerile vor fi verificate în raport cu limita inferioară şi superioară , acordul
urmărind să fie găsit în cadrul zonei de acceptare a celor doi parteneri.
Fiecare parte trebuie să facă eforturi de a găsi soluţii echitabile fiecărui binom în
parte, până la finalizarea şi a ultimului dintre acestea.
Obiectul acestei etape este obţinerea unor formulări clare care să fie înscrise în contract.
Fiecare punct sau clauză va fi formulat sau reformulat cu acordul celeilalte părţi şi va fi înscris
în contract în limba sau limbile de circulaţie convenite prealabil.
Marile contracte sunt supuse ratificării într-un anumit termen de către organele
competente, condiţie exprimată printr- o clauză specială inclusă în partea finală a
înscrisului contractual. După expirarea acestui termen, contractul intră în vigoare şi se trece
la aplicarea prevederilor lui.
Un manager abil ştie însă că doar cea de-a doua atitudine este în interesul său. Chiar
dacă, în urma negocierilor, părţile au căzut de acord cu privire la clauzele esenţiale, balanţa
echilibrului contractului se află în mâna celui care redactează contracbîhsJKBst cu experienţă
în contracte va şti cum să redacteze contractul astfel încât să includă clauze care să- i fie
favorabile şi care să nu spună nimic celeilalte părţi. Chiar şi situaţia în care cealaltă parte
dispune la rîndul său de un jurist sdpecializat în contracte, partea care redactează are un
avantaj din situaţii cum ar fi: teama ca cealaltă parte să nu se simtă jignită dacă i se vor
solicita prea multe modificării la contract, presiunea timpului, etc.
In concluzie, dacă aveţi la dispoziţie un jurist cu experienţă în contracte, cu capacitate
de analiză şi anticipare a situaţiilor potenţiale, a riscurilor contractului, oferiţi-vă să redactaţi
contractul scris.
Formarea specialiştilor pentru negociere trebuie să reprezinte o preocupare permanentă
a organizaţiilor care doresc să obţină avantaj competitiv pe piaţa în care acţionează, iar calităţile
negociatorului formate printr-o educaţie serioasă şi experienţă practică întăresc cuvintele lui
Nicolae Titulescu10 care spun că în orice situaţie „ ... nu semna un text fară ca mai întâi să-1
fi studiat foarte atent şi în mod complet", iar cee ce s-a angajat prin negociere „ ... să fie
acoperit printr-un mandat precis al misiuni tale".
10
“Revista de comert” nr.6 iunie 2001
3.CONTRACTAREA INTERNAŢIONALĂ
Conţinutul contractului este format din două categorii de clauze: cele esenţiale, în
absenţa căror contractul nu este valabil încheiat întrucât nu s-a realizat acordul de voinţă
(părţile, obiectul, preţul); alte clauze, care permit exprimarea exactă a intenţiilor părţilor
şi asigura baza juridică a derulării tranzacţiei (durata contractului, reglementarea diferendelor,
exonerarea de răspundere etc.)
Prin subiecte ale unui contract înţelegem persoanele fizice sau juridice care prin
acordul de voinţă au dat naştere la un raport juridic contractual între ele, asumându-şi
astfel anumite drepturi şi obigaţii reciproce determinate de contract.
Caracteristic contractelor de comerţ internaţional este faptul că acestea sunt
sinalagmatice (bilaterale).
Conform legii aplicabile vânzărilor internaţionale de bunuri mobile corporale, adoptată
prin Convenţia de la Haga din 16 iunie 1968, sunt subiecte ale unei vânzări internaţionale
acele părţi care îşi au sediul sau reşedinţa lor obişnuită pe teritoriul unor state diferite, în
situaţiile următoare:
când contractul presupune că lucrul vândut face parte sau va face obiectul unui
transport, din teritoriul unui stat, în teritoriul altui stat;
părţile contractante sunt persoane care dispun de capacitate juridică, potrivit
legislaţiei lor naţionale;
când actele constituind oferta şi acceptarea sunt îndeplinite pe unor state diferite;
când livrarea trebuie să se realizeze pe teritoriul unui stat, altul decât acela unde s-au
actele constituind oferta şi acceptatrea contractului.
Subiectele (părţile) contractului, văzătorul şi cumpărătorul cât şi sediul declarat al
acestora trebuie să fie indicate cu precizie la începutul contractului, acestea fiind subiectele
raporturilor judice care fee obiectul contractului respectiv.
In definirea cât mai exacta a obiectului contractului trebuie să se ţină seamă de specificul
mărfurilor sau serviciilor care sunt diferite pentru materii prime faţă de produsele manufacturate, sau
produsele alimentare faţă de produsele nealimentare.
Prin urmare modul de prezentare cât mai completă a obiectului contractului diferă de la
marfa la marfa şi de la serviciu la serviciu, în stabilirea obiectului contractului sunt antrenaţi cei
mai buni specialişti - atât din partea vânzătorului (furnizorului - la export) cât şi din partea
cumpărătorului (beneficiarului de import), care urmăresc să convină condiţiile de identificare cât
mai exactă a obiectului contractului, în funcţie de care urmenază să se facă recepţia atât de către
3.2.2 Cantitatea
Determinarea calităţii mărfii care face obiectul tranzacţiei comerciale, impune înscrierea în
contract a unor clauze precise şi ferme privind:
A. nivelul de calitate cerut;
B. metode de determinare a calităţii convenite;
CARACTERISTICI CALITATIVE:
TEHNICE:
- parametri tehnici
- proprietati fizico – chimice si biologice
- conditii de fiabilitate
- conditii de securitate
- condiţii de protecţie (sanitara, radiorecepţie)
- condiţii speciale - supuse avizării institutelor şi laboratoarelor specializate
- dimensiuni
- greutate
ECONOMICE:
- preţ de cost
- cheltuieli de montare şi exploatare
- cheltuieli de întreţinere şi reparaţii
- costul indisponibilizării produsului
PSIHOSENZORIALE SI SOCIALE
- aspect exterior
- grad de finisare, estetică efectele modei
- proprietăţi ergonomice si confort
- modul de prezentare şi ambalare
DE DISPONIBILITATE
- fiincţionalitatea în timp
- rata defectelor
-mentanabilitatea
- rata reparaţiilor
DE SERVICE
- piese de schimb
- instruire personal
- asistenta tehnica
- perioada de garantie
B. Pentru mărfurile din cea de-a doua categorie , se înscrie în general în contract
obiligaţia vânzătorului de a transmite odată cu marfa şi un certificat de calitate sau buletin
de analiză întocmite fie global pentru întreg lotul de produse .fie individual pentru fiecare
produs.
Prin certificatul de calitate furnizorul atestă că marfa livrată corespunde scopului
pentru care a fost executată şi condiţiilor calitative convenite .
2.5 Ambalarea şi marcarea mărfii
Preţul constituie, alături de calitate , unul dintre cele mai importante elemente ale
contractului, asupra căruia se concentrează în principal negocierea, cu o mare putere de
influienţă în determinarea gradului de competitivitate a produselor şi serviciilor. Preţul are un rol
hotărâtor în determinarea eficienţei comerţului exterior.
Astfel, exportatorii tind, de regulă, să obţină preţuri mai mari, iar importatorul să
achiziţioneze mărfurile la preţuri cât mai joase.
A. Formarea şi clasificarea preţurilor internaţionale
Preţurile internaţionale se formează sub influienţă pieţelor caracteristice, a numeroşi
factori, unii având caracter general,acţionând asupra tuturor produselor, de regulă, pe toate pieţele,
alţii specifici, care acţionează în mod difereanţiat, la unele grupe de produse, pe anumite pieţe şi
pe perioade de timp limitate. Astfel, nivelul, structura şi evoluţia preţurilor internaţionale depind
de caracteristicile şi evoluţia economiei mondiale sub aspect tehnic, economic, financiar, politic,
de nivelul de dezvoştare a economiei din diverse ţări, în principal din ţările care au rol însemnat în
comerţul internaţional.
în condiţiile economiei de piaţă, care are rolul dominant în comerţul mondial, preţurile
depind în mare măsură de raportul dintre cerere şi ofertă, dar la rândul său, acest raport este
influientat într-un fel sau altul de numeroşi factori: monetari, cu deosebire fluctuaţia cursurilor
de schimb; inflaţia', politicile comerciale ale ţărilor care au rol însemnat în comerţul
internaţional; acordurile internaţionale pe produse şi alte aranjamente de reglementare a unor
pieţe; politica de preţuri a uniunilor monopoliste şi a societăţilor transnaţionale. Asemenea
elemente trebuie să fie luate în considerare în contractările din domeniul afacerilor economice
internaţionale.
B. Fundamentare preţurilor
Determinarea condiţiilor contractului externnecesită fundamentarea corectă a preţurilor
bazată pe un efort susţinut de informare, comparare şi analiză. Printre elementele necesare
fundamentării preţurilor se numără: costurile, preţurile internaţionale, raportul dintre cerere şi ofertă,
condiţii de plată, evoluţia viitoare a conjuncturii economice internaţionale, situarea produsului
propriu în contextul ofertei mondiale etc.
Informaţiile necesare fundamentării preţurilor pot proveni din surse variate: cotaţiile de bursă,
cataloagele şi liste de preţuri, publicaţiile unor organisme specializate naţionale sau internaţionale,
preţurile de ofertă ale concurenţei, cele din contractele anterior încheiate, de la licitaţiile adjudecate,
rapoartele delegaţiilor şi reprezentanţilor pe diferite pieţe, studii elaborate de firme, institute specializate
din ţară sau de peste hotare. Aceste informaţii sunt completate şi comparate cu datele din
documentaţia tehnico-economică referitoare la produsele proprii, sursele principale provenind de la
unităţile producătoare.
In fundamentare preţurilor un rol important îl deţine principiul comparaţiei, corespunzător
căruia exportatorul stabileşte asemănări şi deosebiri existente între parametrii tehnici şi cei economici ai
produsului propriu şi a unui produs sau mai multe produse reprezentetive concurente.
Pentru fundamentarea cât mai corectă a preţului trebuie să se ţină seama de costurile
proiectării, fabricării şi comercializării mărfurilor precum şi de raportul dintre cerere şi ofertă pe piaţa
respectivă.
D. Clauze asigurătorii
In condiţiile deprecierii monetare şi ale inflaţiei din diferite ţări, preţurile internaţionale,
mai ales la unele produse prelucrate, înregistresză o tendinţă de creştere care poate să aibă influienţe
negative asupra exportatorilor ce au vândut marfa în condiţia de credit sau cu plată în produse, la
intervale mari de timp de la livrare. Ca urmare aacestei creşteri, suma încasată nu va mai asigura
acoperirea contravalorii materialelor, materiilor prime, etc., necesare reluării procesului de producţie
în ţara exportatoare, creându-se un raport nefavorabil între suma ce urmează a fi încasată şi mărimea
preţurilor, în astfel de situaţii, a căror frecvenţă este tot mai mare pe plan mondial, este necesar ca în
contractul de export- import să se stipuleze anumite clauze de consolidare a preţurilor şi de protejare
a intereselor exportatorului.
Problema riscului de preţ12 apare atunci când plata se face ulterior încheierii contractului.
Astfel, în cazul unor contracte pe termen lung sau cu livrări succesive pot apare situaţii în care preţul
stabilit în contract este mai mare sau mai mic decât preţul pieţei din momentul plăţi.
Pentru a se menţine echilibrul contractului în practica internaţională a afacerilor se folosesc
următoarele tipuri de clauze:
Clauza de indexare apretului - preţul contractual este legat de un etalon (o
marfa de referinţă sau diverşi indicatori), în situaţia în care, diferenţa dintre preţul contractual şi
valoarea etalonului depăşeşte cuantumul stabilit de părţi, preţul contractual se modifică în acelaşi
cuantum.
Clauza preţului escaladat- părţile prevăd în contract atât preţul la data
încheierii contractului cât şi modul de formare a acestuia. Acest tip de clauză va cuprinde: costurile
materiilor prime şi combustibilului, a foiţei de muncă precum şi alte elemente fluctuante; costuri
care nu se modifică indiferent de circumstanţe; ponderea costurilor în fonnarea preţului; cuantumul
de variaţie al elementelor fluctuante a cărui depăşire duce la modificarea preţului.
Clauza de revizuire a preţului- părţile prevăd ca, la apariţia anumitor
circumstanţe, au dreptul de a cere modificarea preţului. In practică acest tip de clauză duce, uneori,
la renegociri dificile care prelungesc durata contractului sau chiar blochează executar acestui .
Problema riscului valutar13 se pune în situaţia în care, între momentul
încheierii contractului şi executarea sa, apar variaţii ale cursului de schimb al monedelor. Pentru
acoperirea acestui risc, în practică se folosesc următoarele tipuri de clauze:
"Coşul valutar" - prin acest tip de clauză, moneda de plată stabilită în
contract, nu este legată de o singură valută ci de un "coş" de valute, în acest mod, eventualele
variaţii ale valutelor ce alcătuiesc "coşul valutar" se compensează.
"Clauza de alegere a monedei de plată"- preţul se exprimă în mai multe
valute, iar unul dintre parteneri are dreptul de a alege moneda de plată.
„Clauza de indexare "- se prevede în contract o anumită rată de depreciere
a monedei de plată ce se prevede a avea loc până la scadenţă.
12
www.legalinfo@law-counsel.com
13
Idem 11
3.4 CONDIŢII DE LIVRARE
Grupa F
Grupa C
Vanzatorul are obligatia sa
CFR - Cost si navlu asigure transportul, dar fara sa
Transport maritim si pe cai
isi asume riscul pierderii sau
CIF – Cost, asigurare, navlu navigabile.
avarieierii marfurilor si sa
suport costuri suplimentare
CPT – Transport platit Orice modalitate de transport
datorate evenimentelor
inclusiv multimodala.
survenite dupa incarcare si
CIP – Transport si asigurare
expediere.
platite pana la ....
In orice caz trebuie subliniate noutăţile pe care INCOTERMS 2000 le aduc, noutăţi observate
mai ales de practicieni.
Incă de la intrarea lor în vigoare, teoreticienii atrăgeau atenţia asupra neînţelegerilor ce puteau
apărea datorită coexistenţei atât a lui INCOTERMS 1990 cât şi a lui INCOTERMS 2000,
sfătuindu-i pe comercianţi ca ori de câte ori se are în vedere un termen INCOTERMS, să se specifice din
ce an este. De exemplu: FOB Liverpool Incoterms 2000
DDU Frankfurt Schmidt GmbH Warehouse 4 Incoterms 1990 CPT Smith
Carriers, Inc. Main Warehouse New York Incoterms 2000
In funcţie de tipul de transport la care se referă distingem:
Fiecare din aceste tipuri exprimă conţinutul contractului de vânzare-
cumpărare internaţională de mărfuri.pentru transportul maritim •£AS, FOB,
CFR,CBF,DES,DEQ;
pentru celelalte tipuri de transport ( terestru, aerian, fluvial,
combinat)£XW, FCA, CPT, CIP, DAF, DAF, DDU, DDP.
Prin alegerea unei anumite reguli părţile recurg la un anumit tip de vânzare
internaţională de mărfuri.
destinaţie; adresa de destinaţie unde urmează să sosească marfa; indicarea rutei de transport15,
avându-se în vedere ca aceasta să fie cea mai puţin costisitoare şi să asigure securitatea mărfii şi
sosirea ei la timp; precizare sau completarea marcajului;
Vânzătorul, în cazul în care nu va primi la timp aceste instrucţiuni, are dreptul să predea
marfa spre păstrare în contul şi pe riscul cumpărătorului, după expirarea termenului de livrare stabilit
de comun acord cu cumpărătorul.
In contractele de import este indicat să se prevadă că vânzătorul este obligat să restituie
cumpărătorului toate cheltuielile provocate de nerespectarea de către cumpărător a instrucţiunilor de
expediere.
Transportul unei mărfi se poate efectua terestru, maritim, fluvial sau aerian, în funcţie de
înţelegere, de necesitate şi de cost. în numeroase cazuri transportul va fi combinat, în funcţie de
poziţia geografică a vânzătorului faţă de cumpărător, în contract se vor stipula : căile de transport,
mijloacele de transport, necesitatea corelării ambalajelor exterioare sau containerelor cu specificul
mijloacelor de transport; casele de expediţie (tranzitării) ce vor fi angajate; partea care se obligă să
asigure mijloacele de transport etc.
Termenul de livrare stipulat în contract precizează data la care vânzătorul trebuie să predea şi
cumpărătorul să preia marfa care face obiectul tranzacţiei comerciale.
Predare mărfurilor poate fi făcută de vânzător fie direct cumpărătorului, fie prin intermediul
cărăuşului, în funcţie de condiţia de livrare convenită în contract. Convenirea termenului de livrare
trebuie să ţină seama atât de necesitate cumpărătorului, cât şi de posibilităţile vânzătorului, deoarece
în general produsele contractate urmează a fi executate sau procurate după încheierea contractului.
Fixarea termenului de livrare este un atribut al vânzătorului, care trebuie să aibă în vedere toate
etapele intermediare pentru realizarea şi predarea produsului în termenul convenit, pentru a evita
consecinţele ce decurg din nerespectarea acestei clauze contractuale (penalizări, daune, interese,
procese, pierderea încrederii clienţilor, etc.)
în funcţie de natura şi complexitate produselor, părţile pot preciza în contract termenul de
livrare în mai multe feluri şi anume:
15
In cazul conditiei de livrare franco – frontiera.
termene de livrare certe — la o dată calendaristică fixă;
Pentru mărfurile existente în stoc, partenerii pot eonvenii ca livrarea să se facă promt
într-un timp rezonabil, respectiv în câteva zile până la 2-3 săptămâni de la încheierea contractului,
în funcţie de felul mărfurilor şi condiţiile livrării. La produsele care se livrează eşalonat, trebuie
stabilite termenele de livrare pentru fiecare tranşă.
Termenul de livrare trebuie formulat cu claritate, fără interpretări, pentru a se evita
eventualele litigii care s-ar naşte în cursul derulării contractului.ln legătură cu interpretarea unor
termeni folosiţi pentru definirea termenelor de livrare în general sunt acceptate următoarele
sensuri:
„începutul lunii" - sereferă la primele l O zile al lunii;
„mijlocul lunii" - cuprinde perioada 11 şi 20 inclusiv;
„sfârşitul lunii" - cuprinde perioada de la 21 până la ultima zi a lunii;
„primăvara" - cuprinde perioda l martie - 30 aprilie inclusiv;
„toamna" - cuprinde perioda l septembrie - 15 noiembrie inclusiv.
Potrivit uzanţelor, dacă termenul de livrare nu este stipulat în mod clar în contract,
atunci el va fi determinat de prevederile legii care guvernează contractul.
Termenul de livrare se stabileşte pe loturi de livrare, dimensionate la capacitatea
mijloacelor de transport, cu specificarea toleranţelor de cantitate ce se impun, avându-se în vedere
că de multe ori capacitate nominală a mijlocului de transport nu corespunde cu cea reală.Părţile
pot să prevadă în contract posibilitate decalării termenului de livrare în cazul în care intervin
evenimente neprevăzute, precum şi posibilitate efectuării de livrări cu anticipaţie.
3.7 CONTROLUL ŞI RECEPŢIA MĂRFURILOR
Tratare şi fixarea condiţiilor de plată are o importanţă tot atât de mare ca şi determinarea
preţului şi are o influienţă directă asupra lui, atât din punct de vedere al certitudinii încasării
contravalorii mărfurilor exportate ori a serviciilor prestate, cât şi din punct de vedere al eficienţei, în
sensul alegerii unei valute corespunzătoare, a solicitării şi includerii de dobânzi în cazul vânzării pe
credite.
In cadrul condiţiilor de plată, în contract trebuie să se înscrie clauze cu privire la:
A. Modul în care urmează să se facă plata, în funcţie de cadrul juridic încheiat cu ţara respectivă;
B. Moneda de decontare;
C. Termenul de plată;
D. Modalitate de plată;
E. Documente necesare pentru încasarea contravalorii mărfii.
A. Modul în care urmează să se facă plata, în funcţie de cadrul juridic încheiat cu ţara
respectivă
Atât la contractele de export cât şi la cele de import, modul în care se va efectua plata este
direct influienţat de cadrul juridic existent între ţara noastră şi respectivul stat. în funcţie de prevederile
acestui cadru, tehnica decontării prin bancă va fi diferită.
B. Moneda de decontare
Moneda de decontare este cea în care se exprimă preţul. Cu toate acestea, în anumite situaţii, cu
acordul ambelor părţi contractante se poate face plata şi într-o altă moneda, alegerea monedei de
decontare trebuie făcută de exportatorul român pe criteriul posibilităţii de utilizare a unei valute cu
putere de circulaţie, nunumai în ţara de emisiune (de origine), cât şi în funcţie de stabilitatea acestuia.
C. Termen ul de plată
In funcţie de termenele de livrare în contract plata poate fi convenită:
Promt, respectiv cumpărătorul nu obţine dreptul de dispoziţie asupra
mărfurilor până ce nu achită contravaloarea acestora. Felul în care acest drept de dispoziţie asupra
mărfurilor trece asupra cumpărătorului, se stabileşte prin condiţiile de plată convenite în contract.
Din acest punct de vedere putem avea: plata anticipată, care poate avea ca obiect: aconturi
acordate de cumpărător, practicate de regulă la comenzi mari, cu ciclu lung de fabricaţie, în care caz
ele au un caracter de finanţare a exportatorului, în vederea procurării materiilor şi materialelorjgaraw/n
acordate de cumpărător, prin plata unui avans, din care exportatorul va putea să recupereze
eventualele prejudicii ce ar putea rezulta, ca urmare a rezilierii unilaterale a contractului; plăţile
eşalonate şi efectuate în perioada de execuţie a unui utilaj, instalaţii sau obiectiv complex, care nu
poate fi livrat decât după terminarea ansamblului furniturii; achitarea unor produse a căror
contravaloare importatorul este dispus să o plătească înainte de expediere, mărfurilr respective
prezentând importanţă pentru acesta.
Plăţile anticipate pot fi efectuate în numerar, prin înmânarea unui cec sau printr-un ordin de
plată;
Plata după efectuarea livrărilor sau prestare serviciilor, care se
realizează prin una din modalităţile de plată practicate în cadrul schimburilor internaţionale ( de regulă
acreditivul documentar, incasso sau ordin de plată).
Plata la termen poate fi convenită:
- sub forma acordării unui credit garantat (de regulă,) sau negarantat. Creditul poate fi acordat pe
termen scurt - până la un an, pe termen mijlociu - de la l la 5 ani, sau pe termen lung de la 5 la 10 ani şi
chiar mai mult.
garantare vânzătorului / cumpărătorului pe credit se poate face fie prin scrisoare de garanţie
bancară, fie prin trate, bilete la ordin sau cec ( acest ultim titlu este utilizat mai rar, ca garanţie).
- sub formă de plăţi eşalonate, în acest caz prin contract se convin, odată cu graficul de livrare şi
termenele de plată, acestea putând fi chiar anterioare datei unor livrări.
D. Modalitate de plată
în cazul exportatorilor modalitate de plată cea mai sigură o reprezintă plata prin acreditiv
irevocabil pentru a avea certitudinea încasării sumelor.
în cazul importatorilor, se va insista ca plata să se efectuieze prin incasso.în cazul în care se
acceptă plata prin acreditiv este indicat ca aceasta să fie domiciliat la Bucureşti.
Orice abatere contractuală a unei părţi, din motive voite sau nevoite, nu trebuie să
prejudicieze cealaltă parte. De aceea, în contract se vor preciza modalităţile de despăgubire a părţii
prejudiciate. In practică se cunosc trei feluri de stipulaţii contractuale cu privire la recuperarea
prejudiciilor rezultate din abateri de la dispoziţiile contractului: penalităţi, daune materiale,
daune interese.
Despăgubirile pentru pagube materiale se aplică frecvent, iar cele pentru daune interese
(daune indirecte) îşi au o aplicaţiune foarte rară, numai în cazurile de excepţie.
Penalizările se aplică foarte frecvent pentru întârzierea livrării şi pentru devierile în limite
tolerabile de la anumiţi parametrii tehnici şi de calitate.
Reziliere contractului este desfacerea pentru viitor a unui contract sinalagmatic care se
execută prin prestaţii succesive, în cazul în care una din părţi nu-şi execută, în mod culpabil,
obligaţiile sale.
In consecinţă rezilierea se va aplica numai contractelor care se execută prin prestaţii
succesive şi numai în intervalul în care una din părţi îşi execută obligaţiile contractuale, în timp
ce cealaltă parte a intrat în culpă.
Rezilierea poate fi prevăzută în contract pentru situaţii previzibile în care una din părţi nu-
şi va îndeplini unele obligaţii esenţiale cauzând astfel celelaltei părţi pagube.
Reziliere nu are efect retroactiv, ea producând efecte numai din momentul
pronunţării; ca atare obligaţiile contractuale deja executate rămân valabile, în contract este necesar
să se prevadă:
în ce situaţii una din părţi poate să solicite restituire a ceea ce a furnizat sau
a plătit, dacă cealaltă parte nu a executat contractul, total sau parţial, înainte de rezilierea
contractului;
dacă cumpărătorul nu mai este în măsură să restituie marfa în starea în care a
primit-o, el nu mai are dreptul să solicite rezilierea contractului.
Spre deosebire de reziliere care are efect numai pe viitor, rezolutiunea desemnează
desfacerea retroactivă a unui contract sinalagmatic, prin neexecutarea culpabilă de către debitor a
obligaţiilor sale. Prin urmare în cazul rezoluţiilor ce revin uneia din părţile unui contract
sinalagmatic, în care cealaltă parte şi-a executat obligaţiile contractuale ce îi reveneau, în cazul
rezoluţiunii desfacerea contractului are efect retroactiv.
In momentul declarării rezoluţiunii, contractul se consideră ca neîncheiat, iar partea care şi-
a executat obligaţiile contractuale, are dreptul să solicite repunerea în situaţia anterioară
încheierii contractului.
Clauza de jurisdicţie este clauza prin care părţile stabilesc de comun acord, sub ce
jurisdicţie vor cădea eventualele litigii rezultate din contractXitigiile ce se nasc din contractele
de vânzare - cumpărare pot fi soluţionate pe două căi: pe cale judecătorească ainstanţelor de
drept comun şi pe calea arbitrajului comercial. Datorită avantajelor sale (rapiditate în
soluţionarea litigiilor, costuri mai mici, sentinţe definitive), arbitrajul este folosit aproape în
exclusivitate pentru rezolvarea litigiilor comerciale.
Sentinţele arbitrar pronunţate sunt definitive dar nu au caracter executoriu şi obligatoriu.
De aceea, dacă partea împotriva căreia s-a pronunţat sentinţa nu doreşte să execute de bună voie
este necesar să se apeleze la instanţele judecătoreşti.
litigiile se vor rezolva la instanţa de arbitraj din ţara pârâtului sau după
înţelegerea părţilor într-o ţară terţă;
în raporturile dintre părţi, privind livrarea mărfurilor, pentru soluţionarea
problemelor nereglementate sau incomplet reglementate prin contracte, se va aplica dreptul
material al ţării vânzătorului.
Expediţia internaţională este o activitate de comeiţ exterior care oferă o serie de prestări de
servicii puse în slujba derulării operaţiunilor de export şi import, având legături foarte strânse cu
activitatea de transporturi internaţionale16.
In funcţie de condiţia de livrare cuprinsă în contract 17, cumpărătorul este implicat mai mult
sau mai puţin în efectuarea transportului bunurilor cumpărate de la locul de expediţie şi până la locul
de destinaţie finală. El va trebui să:
să pregătească expediţia în ceea ce priveşte condiţionarea, ambalajul şi marcarea;
să organizeze pe cont propriu transportul principal cînd condiţia de livrare
contractuală este: FOB, FÂS, FCA;
să organizeze transportul secundar în vederea preluării mărfii de la locul în care a fost adusă
marfa: DEQ, DES, CBF, CFR, CEP, CPT, DAF;
să organizeze tranzitul vamal în caz transport, în toate cazurile în care este obligat de
condiţia de livrare;
să preia în sarcină operaţiunile de livrare EXW şi FÂS.
16
Vezi Caraiani Gh., Cazacu C., „Transporturi şi expediţii internaţionale", Editura Economică, 1995 , pag.405;
17
In afară de condiţiile DDU şi DDP;
Datorită complexităţii acestei operaţiuni, importatorul foloseşte intermediari specializaţi
(expeditori internaţionali, cărăuşi naţionali sau internaţionali, comisionari vamali).
18
Vezi Alexa Constantin,”Transporturi si expeditii internationale” Ed. All, Bucuresti, 1995, pag 160
Comisionarul în vamă se poate ocupa de transportul mărfurilor până la destinaţie în ţara de
origine a acestuia folosind mijloacele de transport proprii sau angajate de la o companie de transport.
Bunurile care sunt sosite din import sau care urmează să fie exportate, trebuiesc păstrate în
depozitul comisionarului vamal. Acesta poate avea depozitul lui propriu sau îl poate închiria de la alte
companii specializate.
In cazul în care marfa a fost confirmată telefonic, importatorul va avea grijă să ceară şi
confirmarea în scris.
Importatorul va cere exportatorului să-1 avizeze că marfa a fost încărcată şi expediată,
indicând ziua expedierii, precum şi unele date cu privire la: mijlocul de transport, numărul şi data
documentului de transport, numărul de colete sau de containere (după caz). Pe această bază el va
putea să organizeze din timp primirea transportului, contactând personal sau închiriind utilaje
speciale pentru descărcare.
In cazul transportului maritim, după eliberarea conosamentului are loc avizarea
aproximativă, aceasta cuprinzând următoarele elemente: denumirea navei, potr de destinaţie, data
încărcării, data plecării, numărul de containere, se specifică deasemenea, dacă este o cursă directă
sau tranzitează prin alte porturi , unde urmează încărcarea unor mărfurii.
Avizarea de sosire se face cu 72 ore, 48 ore, 24 ore de către agent, armator sau căpitan -
aceasta fiind cea mai sigură avizare. Pentru a fi sigur că se va face avizarea de sosirea este necesar să
se prevadă în contract acest lucru.
După primirea avizării, importatorul contactează docherii din portul respectiv, închiriază
macarale mobile( dacă este cazul), în vederea descărcării.
VAMA
- Identificarea si verificarea
marfurilor
- Controlul mijloacelor de transport
- Vamuire - Verificarea bunurilor
– verificarea declaratiei apartinand persoanelor
vamale si confruntarea fizice
cu marfurile prezentate - Sanctionarea
– confruntarea declaratiei cantraventiilor
vamale cu alte
documente: licente,
certificate fito-sanitare,
certificat abilitare
20
Adaptare din “Vamuirea marfurilor de import – export”- Caraiani Gheorghe, Cazacu Cornel, Ed.economica,
Bucuresti 1996, pag. 225
4.4 FORMALITĂŢI DE DESCĂRCARE
1. Transportul feroviar
Descărcarea se face prin intermediul staţiei de cale ferată de destinaţie, de către destinatar,
cheltuielile urmând să fie suportate potrivit condiţiei de francare, de expeditor sau de destinatar.
Mărfurile vor fi luate de destinatar în termen scurt, determinate de normele căilor ferate
respective.Staţionarea vagoanelor peste aceste norme se va penaliza de calea ferată.
Destinatarului i se vor elibera, după preluarea mărfii, de către staţia de cale ferată de destinaţie,
unicatul scrisorii de trăsură şi documentele anexe, convenite între exportator şi importator. El va
dovedi plata mărfii cu duplicatul scrisorii de trăsură primit prin circuitul bancar.
Vămiurea se face be baza acestor documente şi verificarea mărfii. Destinatarul va semna de
primirea mărfii exemplarul scrisorii de trăsură intitulat „Avizul şi adeverinţa de primire", care rămâne
la staţia de cale ferată.
In cazul transportului feroviar consolidat, corespondentul casei de expediţie din străinătate,
va primi scrisoarea de trăsură unicat, în care, ca expeditor, apare casa de expediţie care a făcut
consolidarea şi câte un certificat de agent sau de recepţie (FCT sau FCR), emis pe numele fiecărui
destinatar inclus în grupajul consolidat, spre a fi înmânate acestora împreună cu documentele aferente.
Se aminteşte că originelele acestor certificate au fost emise destinatarilor prin reţeaua bancară, după
efectuarea plăţii, ele putând fi transmisibile pe calea girului, având calitatea de titluri de credit ca şi
conosamentele.
2. Transportul rutier
3. Transportul maritim
4. Transportul aerian
5. Transportul fluvial
Descărcarea mărfii se face de către portul de destinaţie, în cooperare cu echipajul navei,
cheltuielile fiind suportate de destinatar sau exportator sau de armator, potrivit condiţiei de livrare şi
de condiţia de navlosire.
Destinatarul va primi din partea comandantului navei scrisoarea de transport fluvial ( sau
conosamentul când scrisoarea de transport a fost substituită de conosament), împreună cu documentele
comerciale anexate.
Marfa va fi eliberată destinatarului în măsura în care acesta dovedeşte, cu scrisoarea de transport
duplicat (primită de el prin circuitul bancar), că a plătit-o.Va semna un bon de primire a mărfii.
La eliberarea mărfurilor sosite la destinaţie se aplică şi legislaţia locală.
4.5 CONTROLUL MĂRFURILOR LA DESTINAŢIE
Pe măsura descărcării mărfurilor la destinaţie, acestea sunt supuse unor controale riguroase:
Controlul sigiliilor containerelor, autocamioanelor sau vacoanelor.
Controlul calităţii încărcăturilor interioare, în caz de stivuire necorespunzătoare care au dus la
răsturnări de comtainere, căderi de lăzi etc., se vor face fotografii.
Controlul numărului de colete pe bază de punctaj cu lista de colete.
Controlul stării fiecărui colet, semnalând eventualele avarii cărăuşului
numele fiirnizorului;
numărul comenzii;
cantitatea recepţionată;
cantitatea avariată (dacă este cazul).
Dacă contractul extern de vânzare-cumpărare prevede obligaţia exportatorului să facă
controlul de calitate şi cantitate, importatorul se va mulţumi numai să facă selectiv controlul prin
sondaj, în caz contrar, el va face o verificare mai mult sau mai puţin complexă, în funcţie de natura
mărfii.
Ordinul de plată reprezintă dispoziţia dată de o persoană, numită ordonator, unei bănci, de a
plăti o sumă de bani determinată în favoarea unei alte persoane, numită beneficiar, în vederea
stingerii unei obligaţii băneşti a ordonatorului faţă de beneficiar.
Părţile implicate în derularea unui ordin de plată sunt: ordonatorul, cel care iniţiază
operaţiunea; beneficiarul, cel în favoarea căruia se face plata; băncile, care au rolul de prestatoare de
servicii.
Caracteristica ordinului de plată este aceea că el poate fi anulat sau modificat de către
ordonator. Pe de altă parte, ordinul poate fi simplu şi documentar, acesta din urmă fiind folosit în
tranzacţiile internaţionale. ( vezi -Mecanismul decontării prin ordin de plată - pag.219, din "Tranzacţii
comerciale internaţionale" - loan Popa, Ed. Economică).
In ţara noastră, în vederea efectuării plăţii prin ordin de plată, ordonatorul (importatorul)
completează formularul Declaraţie de plată valutară externă - DPVE - pe care îl depune la banca sa
împreună cu factura comercială şi declaraţia vamală de import.
în relaţiile comerciale internaţionaleutilizarea ordinului de plată este rar întâlnită, ca urmare a
riscului de revocare pe care îl prezintă.
Incasso-ul documentar constă în ordinul ape care îl dă exportatorul băncii sale de a încasa
contravaloarea unei tranzacţii comerciale şi de a o vira în contul său; în acest sens el depune la banca
sa documentele care să atesteexecutarea obligaţiilor sale contractuale.
în acest caz banca joacă rolul de intermediere între importator şi exportator, fiind
remunerată în schimbul serviciilor prestate.
Incasso ca modalitate de plată internaţională este reglementat prin documentul intitulat
"Regului uniforme privind incasso-urile", cunoscut şi sub denumirea de Publicaţia 522, aceasta
fiind elaborată în anul 1975 de Camera Internaţională de Comerţ de la Paris.
Decontare prin incasso, este relativ simplă , ieftină, dar negarantată bancar, în comparaţie
cu acreditivul. Aceasta se bazează pe obligaţia de plată a cumpărătorului asumată prin
contractul comercial internaţional, fără angajamentul de plată al băncilor antrenate în derulare.
Transmiterea plăţii de la cumpărător la vânzător se realizează numai după ce
cumpărătorul este anunţat de către banca sa în legătură cu sosirea documentelor care atestă
expedierea mărfurilor de către vânzător.Exportatorul este iniţiatorul operaţiunilor de derulare,
întreaga operaţiune se derulează din ordinul său, pe răspunderea şi pe riscul propriu-
Transmiterea documentelor de la exportator la importator se realizează prin intermediul a două
bănci: banca exportatorului la care acesta depune documente! de expediţie şi banca
importatorului care ţine contul clientului său. (vezi -Mecanismul decontării prinincasso -
pag.222, din "Tranzacţii comerciale internaţionale" - loan Popa, Ed. Economică).
Există două tipuri de incasso documentar: documente contra plată şi documente contra
acceptare.
In primul caz, banca prezentatoare va remite documentele de livrare importatorului numai
contra plăţii facturii ce indică valoarea tranzacţiei. Prin urmare, de îndată ceface dovada plăţii,
banca îi remite documentele, care-I sunt necesare importatorului pentru a intra în posesia mărfii,
la destinaţia transportului.
In cel de-al doilea caz, banca reprezentând pe exportator trimite documentele la o bancă
corespondentă situată în ţara importatorului cu indicaţia de a i le remite numai contra acceptării
unei cambii, cu scadenţa conform termenului de plată din contractul comercial, în acest fel,
exportatorul acordă importatorului un credit pe termen scurt, iar dacă are nevoie de fonduri poate
sconta cambia.
Acreditivul documentar, este cea mai utilizată modalitate de plată în cadrul relaţiilor
comerciale internaţionale. Derularea operaţiunilor cu acreditvul documentar este reglementată de
21
Conform articolului nr.4 R.U.U
acreditiv;
1. includ informaţii privind părţile implicate în derulare, data şi locul emiterii, data şi locul expirării
valabilităţii, tipul acreditivului, suma, valuta, specificări privind utilizarea parţială, transbordarea,
detalii privind marfa, locul de încărcare şi destinaţia mărfii, termenul de încărcare a mărfii.
factura, certificatul de calitate, certificatul de inspecţie, certificatul de origine, certificatul fitosanitar sau
cel veterinar, poliţa de asigurare.
Acreditivul irevocabil prin angajamentul pe care-1 conţine şi prin baza sa juridică constituie o
garanţie că plata se va efectua contra documente întocmite în strictă concordanţă cu clauzele şi
condiţiile prevăzute în textul acreditivului. R.U.U. prevăd: "Acreditivul irevocabil constituie pentru
banca emitenta... un angajament ferm" (art.9). Relaţia de obligativitate se stabileşte numai între
beneficiar şi banca emitentă. Acreditivul irevocabil nu poate fi modificat sau anulat în timpul
valabilităţii lui, decât cu acordul părţilor contractante.
Acreditivul transferabil este un acreditiv în virtutea căruia beneficiarul are dreptul să ceară
băncii însărcinate cu efectuarea plăţii sau cu acceptarea acreditivului, sau oricărei bănci
autorizate să efectueze negocierea, să permită utilizarea acreditivului, în totalitate sau în parte, de
către unul sau mai mulţi tetti (beneficiari secunzi) -R.U.U. art. 48(a). Acesta formă de acreditiv se
foloseşte atunci când primul beneficiar este un comisionar şi doreşte să tranfere o parte sau
totalitatea drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din acreditiv, furnizorului.
Acreditivul revolving prevede o reîntregire automată a sumei, după fiecare plată, fără o
modificare specială a acreditivului. Se foloseşte în cazul unui contract de vânzare- cumpărare
pe o perioadă de timp mai îndelungată şi livrări parţiale admise. Acreditivul revolving nu poate
fi utilizat în cazul în care cantităţi date de marfă trebuiesc expediate în perioade determinate de
timp. Art.41 al R.U.U. exclude posibilitatea de a continua utilizarea acreditivului dacă o
expediţie parţială nu a avut loc.
Acreditivul red-clause prevede o clauză specială (înscrisă iniţial cu cerneală roşie) care
permite băncii avizatoare să acorde avansuri beneficiarului înainte de prezentarea documentelor
Acreditivul subsidiar este deschis pe baza unui acreditiv extern, primit de către exportator,
în favoarea producătorului intern de mărfuri. Este utilizat atunci când exportatorul nu este
producătorul mărfurilor ce urmează a fi expediate.
De regulă, băncile nu agrează folosirea acestui tip de acreditiv datorită riscului pe care-1 comportă
prin necorespunderea obligaţiilor de livrare de către părţile contractante.
In cazul constatării de avarii sau lipsuri de cantitate aparente, din culpa cărăuşului, indiferent
de modalitatea de transport, destinatarul îi va notifica acestiua în scris toate constatările.Rezervele se
vor face în bonurile de primire a mărfii, documente de transport sau în procesele verbale încheiate în
prezenţa unor organe terţe de control şi recepţie, în funcţie de înţelegerile contractuale şi de legislaţiile
locale. In cazul transportului maritim se se va întocmi un protest adresat comandantului navei.
Dacă pagubele nu sunt aparente, rezervele destinatarului trebuie să fie înaintate cărăuşului
într-un anumit număr de zile prevăzut de legislaţiile locale în materie.
In cazul condiţiilor de livrare DDU, DDP, DEQ şi DES, cel care va înainta rezervele cu
privire la integritatea mărfii către cărăuş, va fi exportatorul.
In situaţia în care nu se ajunge la o soluţionare amiabilă a eventualelor litigii (vezi cap .11 -
Daune şi penalităţi, pag. ) ce se nasc din contractele de vânzare - cumpărare, acestea pot fi
soluţionate pe două căi: pe cale judecătorească a instanţelor de drept comun şi pe calea arbitrajului
comercial.
Datorită avantajelor sale (rapiditate în soluţionarea litigiilor, costuri mai mici, sentinţe
definitive, mai puţin formale, sunt formate din specialişti în domeniu, pe care părţile aflate în litigiu
îi pot alege), arbitrajul este folosit aproape în exclusivitate pentru rezolvarea litigiilor comerciale.
Arbitrajul comercial în România este reglementat de legea nr. 59/1993.
Arbitrajul poate fi clasificat după durata în timp astfel:
arbitraj regional - soluţionează litigiile dintre partenerii regiunii respective (ex. arbitrajul
asiatic, afio-asiatic; bilateral- Comisia de arbitraj americano- canadiană; naţional - cu
competenţă internaţională - Centru de arbitraj de pe lângă Camera de comerţ şi industrie
de la Bucureşti, Sofia, Atena, Moscova, din Suedia, Tribunalul de la Zurich).
In ceea ce priveşte Completul de judecată poate fi format dintr-un singur arbitru sau din mai
mulţi, de regulă un număr egal din partea fiecărei părţi, care desemnează un supraarbitru. Există
două modalităţii de desemnare a arbitrilor.
Părţile aleg arbitrii fie dintr-o listă de arbitrii, fie dintre persoanele cu pregătire de
notorietate în materie de comerţ internaţional;
Practica comisiei de arbitraj — părţile elimină din lista de arbitrii persoanele
incompatibile, preşedintele de arbitrii desemnează completul, dacă dezbaterile sunt în
contradictoriu, ultimul cuvânt îl are pârâtul.
In cursul litigiilor parţiale trebuie să se comporte cu bună credinţă şi să coopereze cu
tribunalul arbitrar pentru ca arbitrajul să se finalizeze printr-o dreaptă hătărâre.
Sentinţele arbitrar pronunţate sunt definitive, dar nu au caracter executoriu şi obligatoriu. De
aceea, dacă partea împotriva căreia s-a pronunţat sentinţa nu doreşte să execute de bună voie este
necesar să se apeleze la instanţele de judecata.
5. STUDIU DE CAZ
PREZENTARE GENERALA
Pe parcurs SC UZINEXPORT – IMPORT SA a devenit una din cele mai mari societatoi
romanesti implicate in comertul exterior care pe langa sectorul cheie al activitati sale si-a
diversificat activitatea transformandu-se in UZIN GROUP.
Astfel aria largita a activitatilor acopera:
- productia si livrarea de echipamente;
- proiectare;
- operatiuni de comert;
- sector imobiliar;
- activitati bancare si financiare.
DOMENI DE ACTIVITATE
3. Operatiuni de comert
Aceste operatiuni sunt derulate prin compania fiica UZININTERNATIONAL,
incepand cu industri alimentara pana la corpuri de iluminare.
4. Domeniu imobiliar
Principala realizare in acest domeniu o reprezinta insasi cladirea UZINEXPORT-ului
construita in centrul Bucurestiului si data in functiune in 1996. Aceasta cuprinde nu numai
birouri, dar si sali de conferinta, spatii de expozitii, un restaurant, fiind dotata cu instalatii
performante. U Business Center reprezentat de doua nivele distincte, mezanin si etajul 7, are
o sala mare multifunctionala de conferinte, simpozioane, verisaje numita On Top of
Bucharest, dotata cu aer conditionat, tavan glisat, sistem audio si video de conferinte, scaune
retractabile, etc. Sala Coral este situata la mezanin fiind ideala pentru conferinte mici,
sedinte de protocol cu toate facilitatile pentru sedinte. Alaturi mai exista Jade Hall si Garnet
Hall,adaptabila pentru seminarii, conferinte, simpozioane, cursuri de perfectioanre, etc. U
Business Center are personal calificat putand oferi asistenta de specialitate in limbi straine de
circulatie internationala. Barul si restaurantul din cadrul U Business Center serversc
personalul participant la cursul de perfectionare, sedinte, simpozioane, conferinte, intalniri de
afaceri ( vezi anexele nr. 4, 5, 6).
5. Banci si finante
In 1998compania a decis participarea ca actionar la 3 banci private din Romania si
anume:
- Banca Romanaeasca;
- Banca Ion Tiriac;
- Banca de Credit Industrial si Comercial.
6. Domeniu artistic
Din crearea U ART GALLERY care are deschisa la parterul U Business Center o
expozitie permanenta cu opere ale celor mai cunoscuti artisti romani contemporani si prin
organizarea lunara de vernisaje pentru mari artisti plastici, dar si pentru noi talente,
UZINEXPORT sprijina arta contemporana intr-o lume tehnocrata si industriala.
7. Publicitate. Targuri si expozitii
Activitatile principale ale grupuli nu pot fi desfasurate fara o politica si o strategie bine
defina si conturata.
Publicitatea si actiunile promotionale u un loc important in activitatile societatii constand
in pregatirea targurilor si expozitiilor de specialitate astfel:
- Expomet, expozitie bianula in domeniul metalurgiei/siderurgiei (anexa nr. 7)
- Expocement, expozitie bianula in domeniul materialelor de constructii.
Ambele manifestari aduna un numar important de nume prestigioase in domeniul,
cuprinzand nu numai standul de expunere, dar si proiectare video, literatura de specialitate,
conferinte, simpozioane.
Publicitatea in mass – mediase bazeaza pe reviste ca: International Cement Review,
Steel Times International, Metal Bulletin, World Cement, etc.
RESURSE UMANE
Numarul de personal variat de-a lungul anilor in limita unor valori mici, astfel ca aproape
80% din personal are o vechime de peste 15 ani in aceiasi companie. Aceasta are un mare avantaj
asupra pregatirii profesionale si a bunei cunoasteri a activitatii intreprinderii. Cu toate aceste
avantaje compania se aliniaza cerintelor la nivel national si angajeaza tineri absolventi ai
facultatilor de specialitate, care din pacate dupa o acumulare de bogate cunostinte, parasesc
compania pentru alte societati private, care ofera avantaje salariale pe moment, dar care in timp
se pierd, devenind astfel dezavantaje pentru cei care au parasit compania.
Compania are 235 salariati cu urmatoarea structura:
STRUCTURA PE SEXE
41%
Barbati
59% Femei
STRUCTURA DUPA PREGATIREA
PROFESIONALA
30%
35%
7%
28%
Economisti
Ingineri
Juristi si absolventi de limbi straine
Pregatire medie - cursuri de specializare postliceale
DRAGON FLS
ONADA
Germania
CLAUDIUS PETERS
MVT
HAZEMAG
KRUPP
SCHENCK
AUMUND
HAVER AND BOECKER
BEUMER
SIEMENS
Romania este unul dintre cie mai importanti importatori de ciment din Europa, acoperind
cererea interna de ciment si furnizand totdata un important procent din productia interna, pietei
externe.
Bazandu-se pe experienta romaneasca in domeniul productiei de ciment, Uzinexport-
import ca urmare a celor peste 30 de activitati in domeniu, este capabila sa ofere o intraga gama
de servicii de proiectare, know-how, echipamente si instalatii de procesare, necesare pentru linii
de productie a cimmentului cu capaciate variind intre 300 – 800 to/ pentru procesul uscat, motiv
pentru care a incheiat o serie de contracte de colaborare cu parteneri din tari diferite.
Ultimii 30 de ani au insemnat pentru Uzinexport-import o noua abordare si pozitionare pe
piata mondiala de echipamente, intr-un important contractant si exportator de linii tehnologice
complete de instalatii de ciment. In acesti ani, specialistii Uzinexport-import au contribuit la
progresul tehnologic al industriei romanesti de ciment.
Un acord de cooperare industriala extrem de important pentru UZIN EXPORT a fost cel
incheiat in feb. 1996 cu ONADA – Japonia, pe o perioada de 2 ani, in vederea dotarii cu
echipamentul necesar fabricii de ciment ALSONS – Filipine (vezi anexele nr. 8, 9, 10).
UZINEXPORT IMPORT avea obligatia, conform acordului sa efectuieze toate
importurile de echipamente necesare fabricii, care nu pot fi livrate de firma japoneza si sa acorde
asistenta tehnica in vederea instalarii echipamentelor respective.
Firma japoneza a solicitat partenerilor romani – UZINEXPORT IMPORT un racitor
gratar, cu o capacitate de 4 tone clincher/zi si un sistem de omogenizare continua pentru un siloz
de faina, cu o capacitate de descarcare de 350 de tone/ora, gradul de omogenizare fiind 8:1.
Echipamentele de mai sus reprezinta import de completare aferent fabricii de ciment ALSONS –
Filipine.
In vederea onorarii acestei cereri UZINEXPORT IMPORT si-a contactat vechii parteneri
de afaceri, solicitand oferte unor furnizori de echipamente, bine cunoscuti pe plan international,
pentru fabricile de ciment. Dintre acestia doar firmele IBAU HAMBURG si BMH AC
CLAUDIUS PETERS au raspuns cererilor de oferta.
Dupa primirea si analizarea ofertelor de catre UZIN EXPORT IMPORT s-a constatat ca
cea mai avantajoasa oferta (calitate/pret/conditii de livrare) este cea primita de la BMH AC
CLAUDIUS PETERS – Germania, atat pentru racitor cat si pentru sistemul de omogenizare
continua, careia i s-a trimis o comanda (vezi anexa nr. 11).
Comanda a fost acceptata prin expedierea unei confirmari (vezi anexa nr. 12), iar
reprezentantii UZINEXPORT IMPORT SA au fost invitati in Germania la firma producatoare in
vederea testarii echipamentelor si negocierii contractului.
UZINEXPORT – IMPORT SA detine un avantaj competitiv in ceea ce priveste strategiile
de negociere, acordand o atentie deosebita pregatirii specialistilor in negociere.
Un bun negociator trebuie sa-si dezlolte sau sa-si formeze o serie de deprinderi care ii
permit sa actioneze eficient. Puterea de a asculta, stapanirea de sine, spiritul constructiv si critic,
operativitatea in luarea deciziei, analiza si sinteza faptelor, fidelitatea fata de interesele celui pe
care-l reprezinta, permanenta preocupare pentru insusirea de cunostinte tehnico – economice
(referitoare la obiectul negocierii), psihologice (pentru intelegerea comportamentului individual
sau de grup al participantilor la negociere) sau de drept (utile pentru respectare de ambele parti
ale reglementarilor normative in vigoare) ii sunt necesare negociatorului pentru a reusi:
- sa gandeasca clar si rapid;
- sa analizeze obiectiv toate posibilitatile;
- sa aprecieze argumentatia adversa si sa identifice imediat ce favirizeaza pozitia sa in
negociere sau sa deschida o alta cale de solutionare;
- sa se exprime usor;
- sa ramana calm in monentul cel mai aprins al discutiilor si sa apere punctul de vedere al
organizatiei pe care o reprezinta, nu pe al sau;
- sa fie rabdator, sa lase adversarului timp de a se convinge de justetea argumentatiei;
- sa se poata adapta modului de comunicare preferat de participantiila negocieri;
- sa fie preocupat continuu pentru a-si imbogati experienta in negocieri;
- sa fie cooperant dar si intransigent;
- sa cunoasca foarte bine problematica care urmeaza a fi negociata;
- sa fie corect, sincer, perseverent, temperat, neentuziast;
- sa fie dotat cu spiritul de echipa, de observatie, de inventivitate, flexibilitate in gandire,
putere de convingere, tact;
- sa aiba putere de previziune, de autocontrol;
- sa fie discret,
- sa manifeste respect pentru adevar, cinste, loialitate, integritate, sobrietate, demnitate,
curiozitate, amabilitate, modestie, maniere elegante, abilitate in pastrarea initiativei si
urmarirea obiectivelor stabilite;
- sa fie activ, curajos in luarea deciziilor care se impun, diplomat si convingator, cu bun
simt, inteligent, cu spirit de observatie si gandire prolifica, receptiv.
Desigur, unele din aceste deprinderi enumerate sunt inascute, altele se insusesc sau se
dobandesc in practica.
In raport cu obietcivele propuse s-a stabilit echipa de negociatori, principiul de baza al
alcatuirii acesteia este cel al pluridisciplinaritatii, ea cuprinzand specialisti in probleme de
management – marketing international, finantate, juristi, ingineri. O conditie importanta pentru
membrii echipei de negociere este cunoasterea limbii germane, dar si o alta limba de circulatie
internationala.
“Pregatirea din timp este cheia succesului unor negocieri” – afirma Matache
Nicolaide – Manager General la UZINEXPORT IMPORT SA. Se stie ca planificarea sistematica
si pregatirea din timp sunt elementele cheie ale negocierilor reuste. BMH AG Claudius Peters
fiind un partener de afaceri mai vechi, UZINEXPORT IMPORT SA a anticipat corect pozitia
partenerului, cunoscandu-i punctele slabe dar si cele forte, reusind sa obtina un rabat de 8% din
valoarea initiala a echipamentelor.
In timpul tratativelor s-au negociat principalele clauze ale viitorului contract de vanzare –
cumparare internationala (unele dintre acestea fiind deja acceptate prin expedierea confirmarii
comenzii), stabilinbdu-se urmatoarele(vezi si contractul de vanzare – cumparare internationala,
anexa nr. 13):
- calitatea echipamentelor conform normelor D.I.N (Deutsche Industrie Normen ), este
atestata si de certificatulde calitate si cel de origine, anexele nr. 14 respectiv 15;
- se acorda o garantie echipamentelor livrate pe o perioada de 12 luni, dar nu mai mult de
18 luni de la terminarea montajului (vezi certificatul de garantie, anexa nr. 16);
- penalizari de intarziere
• 0.05% pe zi pentru primele 15 zile;
• 0.08% pe zi pentru urmatoarele 15 zile;
• 0.125 pe zi pentru intarzieri mai mari de 30 de zile – dar nu mai
mult de 5% din valoarea contractului.
Penalizarile sunt calculatedin valoarea loturilor intarziate si sunt ireductibile. Pentru
penalizari mai mai de 30 de, cumparatorul are dreptul sa renunte la marfurile nelivrate si sa ceara
daune de la vanzator.
- ambalarea marfii – consta din paleti din metal cu rezistenta controlata ce trebuie sa
asigure integritatea si protectia marfii pe toata durata transportului, pana la utilizatorul
final.
- livrarea marfii – FOB Hamburg conform INCOTERMS 1990;
- termenul de livrare:
– 10 luni de la data semnarii contractului pentru racitor gratar;
- 5-6 luni de la data semnarii contractului pentru sistemul de omogenizare
continua.
BMH AG Claudius Peters are obligatia de a aviza UZINEXPORT IMPORT prin telex sau
prin fax cu 30 de zile mai devreme, ca marfa este gata de incarcare.
- receptia marfurilor
Receptia cantitativa si calitativa a marfurilor va trebui efectuata in maximum 5 zile de la
data sosirii marfii la cumparator, conform contractului.
- Receptia cantitativa va fi facuta prin cantarire si mentionata intr-un proces – verbal de
livrare/receprie, certificandu-se atat greutate, cat si lipsurile, de catre reprezentantii
cumparatorului si cei ai vanzatorului;
- Receptia calitativa va fi facuta printr-un certificat de control emis de catre o
organizatie neutra.
- conditii de plata
- se acorda un avans reprezentand 10% din valoarea contractului;
- 90% din valoarea contractului se achita dupa livrarea bunurilor;
Contractul a fost redectat in 2 exemplare, fiind semnat de ambii parteneri.
Pe baza contractului de import incheiat cu furnizorul extern s-a intocmit prezentul referat de
import care cuprinde o analiza detaliata a ofertelor primite din punct de vedere al pretului,
justificandu-se astfel acceptarea ofertei BMH AG CLAUDIUS PETERS, dar si o comparare a
conditiilor de plata si livrare cuprinse in contractul incheiat cu furnizorul extern BMH AG
CLAUDIUS PETERS cu cele cuprinse in comanda facuta de ONODA. Ultimul punct al
referatului cuprinde concluzii si propuneri adresate de catre Seful echipei de negociere si cel de la
Biroul preturi, Directorul executiv.
REFERAT DE IMPORT
Nr. 11 Data 01.04.1996
1. OBIECTUL IMPORTULUI
- Rcitor gratar, capacitate 4000 tone;
- Sistemul de omogenizare continua pentru un siloz de faina, capacitate de descarcare
350tone/h, grad de omogenizare 8:1.
2. UTILIZARE
Echipamentele de mai sus reprezinta import de cpompletare aferent fabricii de ciment
ALSONS FILIPINE.
3. BENEFICIAR
UZINEXPORT IMPORT SA pentru ONODA – JAPONIA (ALSONS CEMENTCO -
FILIPINE).
4. FURNIZOR EXTERN
BMH AG CLAUDIUS PETERS - GERMANIA
5. VALOAREA EXTERNA
Racitor gratar 2.304.323$
Sistem de omogenizare 266.000$
2.570.323$
(in urma tratativelor cu firma furnizoare s-a obtinut un rabat de 8% fata de pretul din oferta).
6. ANALIZA DE PRET
Firma IBAU HAMBURG a transmis oferta pentru sistemul de omogenizare continua, insa
firma FULLER – SUA nu a raspuns la solicitare UZINEXPORT IMPORT SA pentru racitor
gratar.
8. CONDITII DE PLATA
- 10% avans in 45 de zile de la data semnarii contractului; prin ordin de plata, contra
garantiei de restituire avans.
- 90% la livrare, prin acreditiv, platibil in termen de 45 de zile de la data livrarii deschis
in termen de 15 zile de la data anuntarii de catre vanzator prin fax sau telex ca marfa este
pregatita de expediere.
Conditiile de plata de mai sus se incadreaza in conditiile de plata din contractul de
export, fiind mai avantajoase:
- avans 15% in 30 de zile
- cota livrarii 85% in 30 de zile de la livrare.
9. GARANTII SI PENALIZARI
GARANTII – 12 luni de la data punerii in functiune, dar nu mai mult de 18 luni de la
terminarea montajului.
- Garantia se acorda pentru echipamentele complete;
- Garantiiile de mai sus sunt identice cu cele prevazute in contractul de export pentru
echipamentele in discutie.
PENALIZARI DE INTATRZIERE
- 0,05% pe zi pentru primele 15 zile;
- 0,08% pe zi pentru urmatoarele 15 zile;
- 0,12% pe zi pentru intarzieri mai mari de 30 zile – dar nu mai mult de 5% din valoarea
contractului.
Contractul de export prevede conditiile identice.
Romania este unul dintre cei mai importanti producatori de ciment din Europa, avand
capacitatea de a acoperi cererea interna de cimnet, dar si de a furniza un important procent din
productia interna, pietei internationale.
Bazandu-se pe experienta romaneasca de peste 100 de ani in producerea cimentului,
UZINEXPORT IMPORT a castigat o bogata experienta si capabilitate de o oferi clientilor
straini, o intreaga gama de servicii complete de proiectare, transfer de know – how,
echipamente si instalatii de procesare necesare liniilor de productie a cimentului cu capacitati
variind intre 300-800 tone/ in procesul umed si peste 4000 tone/in procesul uscat.
Ultimii 30 de ani au insemnat pentru UZINEXPORT IMPORT o noua abordare si
pozitionare pe piata mondiala a industriei cimentului schimbandu-si statutul de furnizor
principal de echipamente intr-un important contractant si exportator de linii tehnologice
complete si instalatii de ciment. In acesti ani, specialistii UZINEXPORT IMPORT au
contribuit la progresul tehnologic al industriei romanest de import.
Succesul firmei pe piata internationala a industriei cimentului a fost asigurat si de o
activitate localizata in obtinerea licentelor si acordurilor de cooperare cu binecunoscute
companii de productie si utilaje specializate in acest domeniu, cum ar fi: ONADA CEMENT
COMPANY- JAPONIA, LURGI, MVT, AUMUND, KHD, BMH AG CLAUDIUS PETERS,
HAZEMAG, SIEMENS, LOESCHE – GERMANIA, ABB – ELVETIA, GROUP
SCHNEIDER – FRANTA, ALLEN BRADLEY – USA.
UZINEXPORT IMPORT si-a construit o reputatie puternica, numele si experienta in
domeniu, fiind bine cunoscute in intreaga lume. In vederea realizarii acestui scop primordial
pe o piata atat de complexa si competitiva, UZINEXPORT IMPORT s-a implicat adanc in
furnizarea de echipamente, tehnologii, serviciil, consultanta, etc, unor diversi parteneri de la
Coreea de nord, Somalia, fosta Iugoslavie, Germania, Vietnam, Cuba, China, la Irak, Iran,
Egipt , Pakistan, Siria, Filipine, Venezuela etc.
UZINEXPORT IMPORT a furnizat echipamentele necesare dar a si acordat asistenta
tehnica in vederea instalarii unor fabrici de ciment, ca urmare a incheierii unor importante
contracte de colaborare cu diferite firme din strainatate. Cele mai importante contracte au fost
incheiate in favoarea urmatoarelor fabrici: KOHAT CEMENT PLAN – Pakistan, NASICE
CEMENT PLAN – Croatia, SEIK – SAID- Siria, LASBELA – ATTOCK CEMENT PLAN –
Pakistan, HUAI HAI CEMENT PLAN – China, AL QAIM CEMENT PLAN Irak, SIMJAR
CEMENT PLAN Irak, HENAN CEMENT PLAN, BONJNURD CEMENT PLAN Iran,
SAADI CEMENT PLAN Pakistan, BENI SUEF – ELWATANEYA CEMENT – Egipt.
Cel mai important contract s-a incheiat cu firma Japoneza, ONADA in februiarie
1996 in vederea furnizarii echipamentelor necesare fabricii de ciment ALSONS CEMENT
Filipine. Respectivul contract s-a incheia pe o perioada de 2 ani, avand o valoare de peste 2,5
mil $.
Incepand cu anul 2000 UZINEXPORT IMPORT si-a focalizat atentia pe patrunderea
pe noi piete si mai putin pe cresterea cifrei de afaceri. In aceste conditii, prioritatile firmei au
fost:
Cresterea cotei de piata prin identificarea clientilor potentiali de pe noi opiete si
descoperirea de noi segmente de consumatori pe pietele pe care au patruns deja;
Imbunatirea si actualizarea ofertei UZINEXPORT IMPORT astfel incat sa
corespunde cerintelor clientilor si sa faca fata nivelului pretului tehnologic si comercial al
competitorilor;
Incheierea de noi contracte de colaborare cu o parte din competitorii precedenti pentru
penetrarea pietelor care inainte nu pareau inaccesibile.
Bibliografie:
www.camib.com
www.ccina.ro
www.inse.ro
www.imm.ro
www.LegalInfo@Laww-Consel.com
www.ccir.ro
www.ccicj.ro
www.incoterm.ems.ro
www.popeanga.go.ro