Pătratul emoțiilor

Coordonatorul marchează în spațiul de lucru (cu cretă sau scotch de hârtie) un pătrat împărțit în patru
zone diferite: pătratul bucuriei, pătratul tristeții, pătratul fricii și pătratul furiei. Participanții sunt
încurajați să meargă prin spațiu, analizând

fiecare pătrat și încercând să diferențieze mintal emoțiile puse în pătrat, găsind exemple din propria
experiență de viață. Apoi, coordonatorul propune anumite situații de viață, de exemplu:

test la geografie

excursie la munte, colegul de bancă mi 

a mânc 

at

sandvișul fără să

mi ceară voie, mi 

am pierdut cățelul

.a.m.d. La auzul

acestor enunțuri, toți participanții merg în pătratul pe care ei îl consideră corespondent cu situația.
Odată ajunși în pătrat, aceștia observă care dintre colegii lui sunt în același pătrat și care sunt în
celelalte. După această observare, participanții din același pătrat se îmbrățișază și reiau  jocul, pornind
din nou de la mersul relaxat prin spațiul de joc.

Scaunul emoțiilor

Participanții stau așezați pe sol, într 

-un semicer 
c. În centrul semicercului, coordonatorul așază un scaun, pe care îl denumește scaunul emoțiilor.  Într 

o ordine determinată de disponibilitatea participanților, coordonatorul inițiază jocul cu fiecare,

propunând diferite situații de viață din experiența

pe

rsonală a fiecăruia. Se creează un dialog între participant și scaun, copilul exprimându

și toate sentimentele prin care a trecut în acel moment al vieții sale și nu le

a putut exprima direct atunci. Odată spuse, scaunul „înghite” aceste sentimente și, indiferent de situații,
le transformă în gânduri pozitive (scaun vindecător). Exemplu:

Coordonatorul

 –

„Adu

ți aminte când te

ai certat ultima dată cu părinții tăi și spune

i scaunului ce îți trecea prin cap și ce voiai să spui și nu ai avut șansa”; copilul se adresează scaunului –

„Știu că am greșit când am

spart vaza. Am fost neatent, m-

a durut că ai țipat la mine”. Coordonatorul lucrează doar cu cei dispuși și nu îi forțează pe ceilalți. Grupul
este  încurajat să observe cu atenție exercițiul, fără a avea reacții exterioare puternice și să încerce în
același timp să se pună în locul celui care