Suport de Curs - Rolul Asistentului Medical in Ingrijirea Pacientului in Stare Critica

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL
ÎN ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR ÎN
STARE CRITICĂ
LECTOR: BABEŞ ELVIRA

RODICA
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENŢILOR ÎN STARE CRITICĂ
 GRUP ȚINTĂ: ASISTENȚI

MEDICALI TOATE
SPECIALITĂŢILE
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA
PACIENŢILOR ÎN STARE CRITICĂ
 BIBLOGRAFIE
 Tehnica îngrijirii bolnavului – L. TITIRCĂ
 Tehnica îngrijirii pacientului sănătos și
bolnav
 Ghid practic pentru o viață sănătoasă
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN
ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR ÎN STARE
CRITICĂ
GENERALITĂȚI
 Pacientul critic este acel pacient cu

funcțiile vitale instabile sau cu afecțiuni care
pot avea complicații ireversibile necesitând
investigații, intervenții și/ sau îngrijiri
medicale speciale acordate de către o echipă
complexă, pluridisciplinară, într-o clinică sau
secție de terapie intensivă generală sau
specializată;
GENERALITĂȚI
 Bolnavul chirurgical este acel bolnav care a suferit

sau va suferi un act terapeutic chirurgical (indiferent
de tipul sau amploarea intervenției).
 Bolnavul chirurgical grav se deosebește de
celelalte categorii de bolnavi chirurgicali datorită
prognosticului vital amenințat. Dacă prognosticul
vital este imediat amenințat, bolnavul se încadrează
în categoria bolnav grav real. Dacă există doar
riscul ca în scurt timp prognosticul vital să devină
nefast, bolnavul se încadrează în categoria bolnav
grav potențial.
GENERALITĂȚI
 Bolnavul grav potențial întrunește două sau mai

multe dintre următoarele condiții:
 Vârsta - nu atât cronologică, cât biologică (gradul de
uzură) – înaintată;
 Comorbidități multiple: HTA, antecedente cardiace,
BPOC, diabet, boli degenerative, imunodepresie (în
cursul unor boli sau indusă medicamentos-
imunosupresive), insuficiență renală cronică,
insuficiență hepatică;
 Diagnostic tardiv al afecțiunii pentru care se prezintă;
 Intervenție chirurgicală majoră în perspectivă sau deja
efectuată;
 Evoluție postoperatorie staționară.
GENERALITĂȚI
 Bolnavul grav real la care prognosticul vital este imediat

amenințat poate ajunge în această stare dacă a fost omisă
starea de gravitate potențială și nu s-au întreprins măsuri
corective, dacă apare o cmplicație majoră postoperatorie sau
dacă afecțiunea pentru care se prezintă la internare este veche,
neglijată sau gravă prin ea însăși. Identificarea acestui tip de
bolnavi se bazează pe semne clinice: febră, tahicardie,
dispnee, cianoză, dezorientare temporospațială (manifestările
neuropsihice, chiar discrete, sunt un semn precoce al
sepsisului grav), tendința la hipotensiune arterială, oligurie.
Investigațiile paraclinice au rol secundar în identificarea
bolnavului chirurgical grav real.
GENERALITĂȚI
 Bolnavul chirurgical poate fi grav de la prima

examinare (politraumatizați, afecțiuni chirurgicale
neglijate, grave prin ele însele), sau poate deveni grav
pe parcursul tratamentului chirugical datorită
complicațiilor. Bolnavul chirurgical grav real se
încadează în una din următoarele categorii:
 Bolnav grav la internare;
 Bolnav grav datorită complicațiilor chirurgicale
postoperatorii;
 Bolnav grav datorită complicațiilor nechirurgicale.
GENERALITĂȚI
a) Bolnav grav la internare: majoritatea

cazurilor chirurgicale care se prezintă în
stare gravă în urgență sunt fie
politraumatizați, fie cu afecțiuni
intraabdominale neglijate.
GENERALITĂȚI
 Bolnav grav datorită complicațiilor

chirurgicale postoperatorii: în chirurgia
electivă, cea mai mare rată a complicațiilor și
morbidității postoperatorii ca și majoritatea
bolnavilor gravi, se întâlnește în chirurgia
digestivă
GENERALITĂȚI
a) Bolnav grav datorită complicațiilor

nechirurgicale în evoluția
postoperatorie: risc de embolie pulmonară
la bolnavii cu factori favorizanți (obezitate,
varice) care poate fi amplificat de utilizarea
pneumoperitoneului sub presiune în timpul
intervențiilor laparoscopice, întârzierii
instituirii tratamentului corect la timp.
FUNCȚIA RESPIRATORIE ȘI
BOLNAVUL CHIRURGICAL GRAV
 Insuficiența respiratorie este, de multe ori, elementul dominant

la pacientul grav. Poate evoula rapid spre stop cardiac sau
poate fi unul dintre factorii declanșatori ai agravării stării
generale.
 Unul dintre motivele comune ale internării în secțiile de terapie

intensivă îl reprezintă problemele respiratorii la bolnavii
incapabili să-și mențină căile aeriene și funcțiile respiratorii
normale. În salonul obișnuit, recunoașterea precoce a
disfuncțiilor căilor aeriene sau ale ventilației, împreună cu
tratamentul adecvat, pot preveni deteriorări ulterioare, cu
consecințe grave și reprezintă baza resuscitării eficiente.
FUNCȚIA RESPIRATORIE ȘI BOLNAVUL
CHIRURGICAL GRAV
Cauzele insuficienței respiratorii care trebuie recunoscute în secțiile

chirurgicale sunt:
 Insuficiența acută a capacității funcționale pulmonare.

Poate avea cauze neurologice cu ineficiența contracției mușchilor
respiratorii (ex. Miastenia, tetanosul), insuficieța mecanicii cuștii
toracice (traumatisme, vletul costal), sau alte cauze care fac
pulmonul necompliant (atelectazia acută postoperatorie, retenția de
spută, pneumonia, depresia respiratorie drog indusă). Starea de
malnutriție este un factor important de potențare al acestor
mecanisme;
CHIRURGICAL GRAV
 Disfuncție vasculară pulmonară acută. Apare în

condiții de: insuficiență ventriculară stângă,
supraîncărcare cu fluide, hipertensiune pulmonară,
embolie pulmonară, edem pulmonar;
 Obstrucția căilor aeriene inferioare: BPOC, fibroză
chistică, astm;
 Deficit de oxigenare datorat tulburărilor
metabolice din sepsisul grav, dezechilibrelor
hidroelectrolitice sau ARDS (sindrom de detresă
acută respiratorie).
CHIRURGICAL GRAV
Bolnavii cu alterarea funcției respiratorii se împart în

două categorii:
 Bolnavi aflați în apnee evidentă sau iminentă și care
necesită resuscitare de urgență;
 Bolnavi cu diferite grade de insuficiență respiratorie
secundară evoluției chirurgicale grave sau
politraumatizații. Aceștia necesită tratament în secția
de terapie intensivă.
 În spitalele care dispun de unitate primire urgențe, evaluarea și

resuscitarea bolnavilor din prima categorie se efectuează în
acest serviciu, la prezentare. În spitalele fără UPU, sau dacă
acutizarea insuficienței are loc în salon, resuscitarea revine în
primă intenție chirurgului, cu sau fără ajutorul anestezistului.
Sunt evaluate căile aeriene (permeabilitatea) și respirația
(eficiența mișcărilor respiratorii) prin mijloace clinice, urgența
făcând imposibile explorările imagistice de laborator. Starea
căilor aeriene și respirația sunt două elemente legate între ele
și care se evaluează împreună.!
1. Căile aeriene
 Recunoașterea clinică a obstrucției căilor
aeriene în urgență se bazează pe metodele
clasice (”privește, ascultă, simte”):
inspecție, ascultație, palpare.
CHIRURGICAL GRAV
− Inspecție: se urmărește cianoza, mișcările

respiratorii (dacă este folosită musculatura
accesorie – ex.: respirația abdominală),
mișcările de tracțiune inspiratorie ale traheei
cervicale, alterarea nivelului de conștiență,
semne de vărsături sau aspirație de corpi
străini.
CHIRURGICAL GRAV
 Ascultație: zgomote anormale ca: sforăit,

șuerat, garguimente faringiene.
 Palpare: dacă există flux aerian expirator,
folosind metode simple: percepția cu dosul
mâinii, aburirea oglinzii.
CHIRURGICAL GRAV
 Tratament: măsurile terapeutice trebuie instituite cu

maximă urgență pentru a preveni leziunile cerebrale
produse de hipoxie. Deoarece nu se poate aprecia
întotdeauna rapid dacă există obstrucție, iar
desobstrucția ar necesita timp, sau insuficiența
respiratorie are alte cauze decât obstrucția, prima
măsură este administrarea de oxigen. Se
administrează oxigen pur, pe mască sau sondă
nazală, cu debit de 12-15 l/ min.
CHIRURGICAL GRAV
 Oxigenoterapia are efect (limitat) chiar în cazuri de

obstrucție, cu excepția celor cu obstrucție completă
(destul de rare și care nu pot fi apreciate cu
exactitate), motiv pentru care administrarea de
oxigen este o măsură universală. Pentru restabilirea
permeabilității căilor aeriene, adesea sunt necesare
măsuri simple: aspirația secrețiilor, ridicarea
mandibulei, inserția unei pipe Guedel și ventilația pe
mască cu balon Ruben.
 Dacă aceste măsuri sunt ineficiente, se

impune intubația oro-traheală. Dacă din
diverse motive intubația nu se poate realiza
sau este ineficientă, ultima soluție este
traheostomia cervicală înaltă (crico-
tiroidiană). În condiții de extremă urgență,
când traheostomia nu se poate realiza, prin
membrana crico-tiroidiană se introduce un
trocar ce va permite un minimum de aport de
oxigen.
CHIRURGICAL GRAV
2. Respirația
Starea căilor aeriene și respirația sunt două
elemente legate între ele și care se evaluează
concomitent. Este evident că obstrucția căilor
aeriene împiedică o respirație normală, dar
există și situații în care mișcările respiratorii
sunt ineficiente chiar când căile aeriene sunt
permeabile.
CHIRURGICAL GRAV
Tulburările respiratorii pot fi apreciate în același mod:

”privește, ascultă, simte”.
 Inspecție: dacă pacientul este cianotic (hipoxie),
este transpirat (hipercapnie), dacă jugularele sunt
turgescente (semn de jenă în circulația de retur ca în
pneumotoraxul sufocant), dacă mișcările respiratorii
sunt egale ca amplitudine pe ambele hemitorace,
respirația paradoxală (vlet costal mobil), se
urmărește pulsoximetru (atenție: pulsoximetrul nu
detectează hipercapnia!).
CHIRURGICAL GRAV
 Pneumotoraxul deschis este consecința plăgilor penetrante

toracice. În timpul mișcărilor respiratorii, aerul atmosferic intră și
iese liber în și din cavitatea pleurală, cu un șuierat specific
(traumatopnee). Simptomatologia este cu atat mai grava cu cat
marimea solutiei de continuitate parietala este mai importanta.
Tratamentul de urgență constă în închiderea toracelui
(transformarea pneumotoraxului deschis în pneumotorax
închis) cu benzi de leucoplast și pansament compresiv,
respectând regulile de asepsie și celelalte reguli de tratament
ale plăgilor: vaccin sau ser antitetanic, antibioterapie conform
indicațiilor medicului. În continuare, plaga toracică se rezolvă
chirurgical.
CHIRURGICAL GRAV
 Pneumotoraxul cu supapă (Pneumotoraxul

hipertensiv) apare atunci când efracția pleurei
viscerale se însoțește de un mecanism de supapă
unidirecțională ce permite trecerea aerului numai
într-un singur sens cu acumularea acestuia sub
tensiune (20-30 cm H2O) - mecanism de “chake-
valve”. Este absolut necesar un circuit unidirectional
(bronsie - pleura, sau aer atmosferic – pleura sau
mixt), ceea ce duce la acumularea progresiva a
aerului in cavitatea pleurala.
CHIRURGICAL GRAV
 Clinic apar fenomene de insuficiență cardio-respiratorie acută

cu dispnee severă, hipersonoritatea hemitoracelui afectat,
absența murmurului vezicular, cianoza generalizată, tahipnee,
tahicardie, hipotensiune, jugulare tur-gescente In prezența
unui pneumotorax hipertensiv gestul inițial va fi introducerea
unui trocar în cavitatea pleurală, prin spațiul II intercostal, pe
linia medio-claviculară. Această manevră se efectuează în
UPU, iar acolo unde nu există UPU, de către chirurgul de
gardă. Dupa aceasta manevra conditia respiratorie a bolnavului
se va imbunatati, permitand efectuarea pleurotomiei in conditii
de siguranta.
CHIRURGICAL GRAV
 Hemotoraxul masiv
 – survine prin lezarea vaselor intercostale, venelor
și arterelor pulmonare, vaselor mediastinale și prin
traumatism cardiac penetrant. Intubația cu sonda
cu un singur lumen poate fi utilizată, inițial,
pentru asigurarea protezei respiratorii. Când
există un bun control, se poate face toracotomie
și respirația unui singur plămân cu sonda cu dublu
lumen. Se vor aborda vasele de la plică și se va
efectua transfuzie dacă sângerarea este mare.
Drenajul toracic poate reduce compresiunea.
Dacă sângerarea este mare, toracotomia si
hemostaza sunt indicate.
CHIRURGICAL GRAV
 Voletul costal
Definiție: Segment de perete toracic desolidarizat
rezultat al fracturii a două sau mai multe coaste pe
cel puțin două linii de fractură (volet) sau pe o linie
de fractură și una de disjuncție condro-costala sau
condro-sternală ce joacă rol de balama (hemivolet).
Fragmentul este scos din funcția peretelui toracic și
se supune altor legi de presiune.
CHIRURGICAL GRAV
 1. Respirația paradoxală = în inspir voletul se

înfundă, în expir proemină
 2. Aerul pendular = în inspir aerul trece din
plămânul afectat în plămânul sanatos în care
se dezvoltă presiune negativă mai mare, în
expir aerul trece invers
 3. Balansul mediastinal = mișcarea
mediastinului spre partea sănătoasă în inspir
și invers în expir
Consecințe:
Pe plămân:
 compresiune pulmon
 reducere câmp hematoză
 incarcare traheobronsica
 hipoventilație alveolară
 dezechilibru ventilație-perfuzie
 hipoxemie
 hipercapnie
 vasoconstricție + hipersecreție (cercul vicios Cournaud living
Pe cord și vasele mari:

 deplasare cord
 cudare vene cave
 contuzie cord
 scădere întoarcere venoasă
 scădere debit cardiac
 hipotensiune
 Toate acestea duc la insuficiență respiratorie

și cardio-circulatorie acută, până la coma
hipercapnică.Voletul poate fi dezangrenat
(cand sunt valabile toate cele de mai sus)
sau angrenat, cand nu exista miscare
paradoxala. Tulburările fiziopatologice depind
de mărimea voletului și de mobilitatea sa.
Voletele posterioare sunt de obicei
angrenate. Cu cât un volet este mai anterior,
cu atât mobilitatea sa este mai mare și
tulburările induse mai accentuate.
CHIRURGICAL GRAV
Clinic
 dispnee
 durere în focar
 cianoză
 torpoare
 mișcare paradoxală parietală
 crepitații osoase
 Sonoritatea pulmonară și murmurul vezicular pot fi normale sau
corespunzătoare hemo sau pneumotoraxului asociat.
Radiologic
 fracturi costale (linii de fractură duble de cel puțin două coaste) +/-
revărsate pleurale (aer, sânge).
CHIRURGICAL GRAV
 TRATAMENT
Obiectiv principal = suprimarea mișcării paradoxale
1.Prim ajutor:
 contenție (compresia externă = menținerea voletului înfundat)
 aplicare braț pe torace
 compresie manuală
 decubit lateral pe volet
2. Spital
 Stabilizarea pneumatică internă
 Fixatoare externe
 Osteosinteza
 Suspensia
FUNCȚIA CIRCULATORIE ȘI BOLNAVUL
CHIRUGICAL GRAV
 Evaluarea funcției cardiace în perioada

perioperatorie
Aparatul cardiovascular cu cele două componente ale
sale: cordul și sistemul vascular, reacționează
evident la bolnavul chirurgical grav. În afara
traumatismelor cardiovasculare ce pot sta la originea
stării de gravitate, funcția circulatorie, inclusiv
perfuzia tisulară, este afectată prin multiple alte
mecanisme.
CHIRUGICAL GRAV
 Predicția și prevenția tulburărilor cardiovasculare

joacă, de cele mai multe ori, un rol vital în evoluția
bolnavului chirurgical grav. Identificarea pacienților
cu risc particular pentru evenimente cardiace
perioperatorii, recunoșterea acestora precoce și
inițierea unui tratament corect sporesc șansele de
supraviețuire ale pacienților și previn complicațiile
ulterioare cum ar fi insuficiența renală prelungită
datorită hipotensiunii prelungite și reducerii perfuziei
renale..
CHIRUGICAL GRAV
 Evaluarea funcției cardiace în perioada

perioperatorie este obligatorie în cursul oricărei
examinări a bolnavului chirurgical.
În sarcina asistentului medical intră următoarele:
 măsurarea tensiunii arteriale;
 pulsul și caracteristicile sale: frecvență, ritm,
amplitudine, efectuarea la pat a unei ECG. Pentru
evitarea confuziilor, pe traseu se înscriu numele
pacientului, data și ora când a fost făcută
înregistrarea.
CHIRUGICAL GRAV
 Tahicardia poate avea următoarele cauze: anxietate

și durere, hiperpirexie, trauma (contuzia de miocard),
metabolice (acidoza), hematologice (anemia), șocul,
endocrine (tireotoxicoza), medicamentoase (beta
antagoniști). Se pot aplica manevre autonome:
masajul sinusului carotidian, manevra Valsava (puțin
probabil efect permanent). Tratamentul
medicamentos se administrează conform
recomandărilor medicului prescriptor.
FUNCȚIA CIRCULATORIE ȘI
BOLNAVUL CHIRUGICAL GRAV
 Bradicardia poate avea următoarele

cauze:durerea, în special viscerală (aceasta
poate determina și tahicardie), hipertensiune
intracraniană, droguri (betablocanți,
intoxicație digitalică), infarct miocardic,
sepsisul cu gram-negativi, hipoxia,
hipotiroidism, hipotermie.
Tratamentul medicamentos (atropina) este
stabilit de medic .
FUNCȚIA CIRCULATORIE ȘI
BOLNAVUL CHIRUGICAL GRAV
 Tulburări de ritm. Fibrilația atrială poate fi cronică

(bine tolerată, în special de persoanele vârstnice)
sau recent instalată. Poate coexista cu flutter-ul atrial
(frecvență = 200-300 bătăi/ minut). Tratamentul în
această situație este stabilit de medicul cardiolog.
 Dacă bolnavul chirurgical grav este purtător de
stimulator cardiac este obligatorie monitorizarea
ECG perioperator cât și în timpul intervenției
chirurgicale.
CHIRUGICAL GRAV
 Infarctul miocardic, din punct de vedere clinic

poate fi atipic, silențios sau cu simptomatologie
clasică : durere precordială, hipotensiune, aritmie,
stop cardiac. Dacă se suspicionează un infarct, se
solicită de urgență ajutorul cardiologului sau al
medicului specialist ATI și până la venirea acestuia
se instituie măsurile terapeutice de urgență : oxigen
pe mască, antalgice majore conform prescripției
medicului, perfuzie cu soluții cristaloide.
CHIRUGICAL GRAV
Traumatismele cordului (contuzii, plăgi) sunt adesea

de o gravitate excepțională.
 Tamponada cardiaca
Consta in acumularea de sange in cantitate mare in
cavitatea pericardica cu impiedicarea activitatii
normale a cordului. Sangele provine din lezarea
coronarelor, a cordului, a vaselor pericardice.
- perforarea pereţilor inimii (cateterism)
- contuzii cardiace violente
- pericardite exudative
CHIRUGICAL GRAV
 TABLOU CLINIC
Semnele şi simtomele sunt în funcţie de modul de
instalare, acută (tablou clinic dramatic) sau
progresivă (mai puţin sever).
 ETIOLOGIE
- hemoragie intrapericardică (frecvent din cauze traumatisme
toracice penetrante sau nepenetrante)
- ruptura peretelui aortic (în anevrisme)
- ruptura inimii (dipă infarct)
- durere precordială
- în traumatismele inimii şi pericardite apare dispnee
CHIRUGICAL GRAV
 - anxietate extremă
 - HTA
 - creşterea matităţii cardiace
 - puls paradoxal
 - turgescenţă jugulară
 - hepatomegalie
 - cianoza extremităţilor
 - transpiraţii profunde
 - TA prăbuşită
CHIRUGICAL GRAV
MĂSURI DE URGENŢĂ
 PUNCŢIA PERICARDICĂ în scop
decompresiv este singura măsură care duce
rapid la remiterea fenomenelor; dacă nu
poate fi efectuată se instituie urgent măsuri
de combatere a şocului prin:
 echilibrare hidroelectrolitică
 administrarea de O2
 transportul la spital pentru tratament
CHIRUGICAL GRAV
 ȘOCUL CARDIOGEN
Şocul cardiogen este o problemă clinică dificilă, care
necesită o abordare rapidă şi perfect organizată.
Cheia pentru o evoluţie favorabilă constă în
diagnosticul precoce, terapie de susţinere promptă şi
revascularizarea coronariană de urgenţă pentru
pacienţii cu ischemie miocardică şi infarct.
Prognosticul pe termen scurt în studiile recente
indică o rată a mortalităţii între 42-48%.
CHIRUGICAL GRAV
 Etiologia cuprinde următoarele tipuri de disfuncţie

cardiacă: sistolică, diastolică, valvulară (insuficienţa
mitrală acută, endocardita, mixomul atrial obstructiv),
aritmii cardiace (blocul atrioventricular, fibrilaţia
ventriculară, tahicardia ventriculară), boala
coronariană, complicaţii mecanice (ruptura septului
interventricular, ruptura peretelui liber al ventriculului
stâng). Un rol important în dinamica şocului
cardiogen poate fi atribuit sindromului de răspuns
inflamator sistemic asociat infarctului miocardic
întins caracterizat de febră, nivele crescute ale
leucocitelor, proteinei C reactive, complementului şi
interleukinelor.
CHIRUGICAL GRAV
 Complicaţiile şocului cardiogen includ stopul cardio-

respirator, insuficienţa renală, disfuncţia multiplă de
organe şi sisteme, anevrismul ventricular, sechele
tromboembolice, accidentul vascular cerebral,
decesul.
 Diagnosticul de şoc cardiogen se bazează pe
documentarea disfuncţiei miocardice şi pe
excluderea altor cauze de hipotensiune:
hipovolemia, hemoragia, sepsisul, embolia
pulmonară, tamponada pericardică, disecţia aortică
sau patologia valvulară preexistentă.
CHIRUGICAL GRAV
Tratamentul şocului cardiogen. Abordarea

multidisciplinară.
 În prezent, şocul cardiogen este considerat o
urgenţă maximă, necesită terapie de
resuscitare pentru prevenirea hipoperfuziei
tisulare prelungite care afectează ireversibil
organele vitale.
CHIRUGICAL GRAV
 În momentul prezentării la camera de gardă a unui

pacient cu infarct miocardic acut cu semne clinice de
şoc cardiogen, echipa multidisciplinară alcătuită din
medicul de terapie intensivă, cardiolog şi
intervenţionist va prelua cazul, instituind precoce şi
concomitent măsuri de evaluare rapidă (examen
fizic, radiografie pulmonară, ecocardiografie şi
analize de laborator), monitorizare invazivă şi
reechilibrare hemodinamică promptă, suport
respirator invaziv/ non-invaziv şi revascularizare
miocardică de urgenţă dacă această procedură se
impune.
CHIRUGICAL GRAV
 Revascularizarea coronariană precoce şi definitivă

este intervenţia cea mai importantă pentru
îmbunătăţirea ratei de supravieţuire şi reprezintă
terapia standard pentru infarctul miocardic complicat
cu şoc cardiogen. Toţi aceşti pacienţi necesită
ulterior admisia într-o secţie de terapie intensivă
unde corectarea sindromului de debit cardiac scăzut,
a modificărilor acido-bazice şi hidro-electrolitice, a
acidozei metabolice şi lactice sunt esenţiale.
CHIRUGICAL GRAV
 Abordarea iniţială în terapie intensivă include tratament

simptomatic de reducere a efortului respirator şi oxigenoterapia.
Instituirea suportului ventilator non-invaziv permite corectarea
rapidă a hipoxemiei şi uneori previne intubaţia orotraheală şi
ventilaţia mecanică prelungită. Sedarea va reduce gradul de
anxietate şi durerea intensă resimţite de majoritatea pacienţilor.
Dacă presiunea parţială a oxigenului în sângele arterial se
menţine <60 mmHg atunci intubaţia orotraheală şi ventilaţia
mecanică controlată sunt vitale. Terapia medicală include
suportul volemic pentru pacienţii hipotensivi în absenţa
edemului pulmonar acut sau a presiunii venoase centrale
crescute.
CHIRUGICAL GRAV
 Tratamentul etiologic
S-a demonstrat că efectuarea angioplastiei coronariene
precoce scade semnificativ mortalitatea la 1 an.
Angioplastia ar trebui iniţiată în primele 90 minute de
la prezentarea pacientului sau măcar în primele 12
ore de la debutul infarctului miocardic.
Tromboliticele sunt a doua opţiune în urgenţă în
centrele care nu beneficiază de terapie
intervenţională, dar utilizarea lor se însoţeste de o
mortalitate mai ridicată ţinând cont de eficienţa litică
diminuată pe fondul debitului cardiac scăzut.
CHIRUGICAL GRAV
 Tratamentul medicamentos
Dacă administrarea intravenoasă de fluide nu creşte presiunea de
perfuzie, se va lua în considerare administrarea unui inotrop -
Dopamina însoţită sau nu de noradrenalină (pentru presiunea sistolică
sub 70 mmHg). Dacă ne aflăm în prezenţa unui debit cardiac scăzut,
atunci vom opta pentru Dobutamină , un inotrop cu proprietăţi arterio-
dilatatoare Se va avea în vedere că toate acestea pot creşte consumul
miocardic de oxigen cu efecte negative. În prezenţa edemului
pulmonar sau a presiunii crescute în capilarul pulmonar se va
administra un diuretic intravenos (furosemid). În infarctul miocardic
acut se va administra antiagregant plachetar (aspirină). Fibrilaţia
atrială paroxistică cu impact hemodinamic beneficiază de
administrarea intravenoasă titrată a amiodaronei. Administrarea
betablocanţilor va fi evitată în faza acută a şocului cardiogen.
Administrarea intravenoasă a nitroglicerinei nu este recomandată
pacienţilor hipotensivi.
FUNCȚIA EXCRETORIE ȘI BOLNAVUL
CHIRURGICAL GRAV
Insuficiența renală acută

 Eliminarea cataboliților și menținerea
echilibrului hidroelectrolitic și acidobazic au
un rol important în evoluția bolnavului
chirurgical grav. Rinichiul este principalul
emonctor urmat de pulmon cu rol în
eliminarea CO2, piele prin glandele
sudoripare și tubul digestiv.
CHIRURGICAL GRAV
Funcțiile primare ale rinichiului sunt:

 1. excretă majoritatea produşilor de catabolism,
substanţe străine, medicamente, coloranţi
 - metabolism aa → uree
 - creatina musculară → creatinină
 - metabolism acizi nucleici → acid uric
 - produşi de metabolism ai hemoglobinei → ex –
bilirubina
CHIRURGICAL GRAV
2. menţine constant volumul şi compoziţia LEC

prin controlul:
 - echilibrului electrolitic
 - osmolarităţii
 - echilibrului acido-bazic → eliminare de acizi,
rinichiul fiind singurul care poate excreta acidul
sulfuric sau fosforic generate de metabolismul
proteic
 - tensiunii arteriale
CHIRURGICAL GRAV
3. rol endocrin:
• renina
 - eliberată de aparatul juxtaglomerular în
 - ischemia renală
 - hipovolemie
 - hipotensiune
 - insuficienţă cardiacă
 - scăderea concentraţiei de Cl- în urină
 - catalizează formarea AG I → AG II cu rol vasoconstrictor în teritoriul
cutanat, splahnic şi renal
 - creşte TA fără să influenţeze circulaţia cerebrală, coronariană şi
musculară
 - inhibă bradikininele
CHIRURGICAL GRAV
 eritrogenina Rinichiul hipoxic – eritropoietină

secretata de fibroblastii din interstitiul
corticalei si medularei ext.
- acţionează asupra eritropoietinogenului →
eritropoietină în rinichiul hipoxic
- in IR cr, deficitul de EPO → anemie severa
CHIRURGICAL GRAV
• prostaglandine- eicosanoizi (AG cu 20 at de C) - eliberate în celulele
interstiţiale din medulară
Rol în:
- vasodilataţie
- scăderea TA
- creşterea diurezei
- creşterea eliminării de Na
hiponatremie (125 mEq/ l)
- hiperaldosteronism (hiperkaliurie şi hipokalemie – 2 mEq/l)
- poliurie, apatie
- tulburări de creştere
- se administrează indometacin şi aspirină→ inhibă sinteza de
prostaglandine
CHIRURGICAL GRAV
 Patologia aparatului urinar însuși cu cele

două componente ale sale - rinichiul și căile
urinare - poate sta la baza stărilor de
gravitate (traumatismele, infecțiile urinare).
Pe de altă parte, rinichiul poate fi doar
victima funcțională a unor procese patologice
cu alte etiologii și localizări, responsabile
pentru starea de gravitate la bolnavul
chirurgical (sepsis, politraumatisme).
CHIRURGICAL GRAV
 Insuficiența renală acută sub diverse

forme reprezintă participarea rinichiului în
plan funcțional la evoluția bolnavului
chirurgical grav.
 Diureza. În fața unui bolnav cu insuficiență renală
prima întrebare este în legătură cu diureza. Diureza
normală a unui adult este în jur de 1200 ml/ 24 ore,
cu un debit de 40-60 ml/ oră. O diureză de 400-100
ml/ 24 ore este definită ca oligurie și este
caracteristică insuficienței renale acute.
CHIRURGICAL GRAV
 Anuria este un termen convențional și ar

reprezenta absența urinei; în fapt, diureza nu
încetează niciodată complet și termenul se
aplică unei diureze sub 100 ml/ 24 ore. Dacă
diureza este zero, până la proba contrarie,
trebuie suspectată obstrucția tractului urinar.
CHIRURGICAL GRAV
Circumstanțe de apariție:
 reducerea aportului sanguin la rinichi (deshidratări,
hemoragii, arsuri);
 diminuarea filtratului glomerular și a capacității
funcționale (glomerulonefrita acută, leziuni ale
vaselor rinichilor);
 necroză tubulară (intoxicații, șoc toxico-septic,
nefropatii interstițiale);
 obstrucția căilor excretoare (litiază ureterală, tumori).
CHIRURGICAL GRAV
Manifestări de dependență (semne și simptome):

1. tulburări cardiovasculare:. tahicardie, aritmii, edeme, creșterea
TA (prin supraîncărcarea hidrică pentru forțarea diurezei).
2. tulburări respiratorii: - polipnee (prin acidoză).
3. tulburări gastro-intestinale: - vărsături, greață, anorexie.
4. tulburări neuropsihice: - astenie, somnolență, stări de confuzie,
comă.
5. tulburări hematologice: - mici hemoragii cutanate și la nivelul
mucoaselor.
6. tulburări renale: - oligo-anurie.
CHIRURGICAL GRAV
7. tulburări electrolitice:
 - ureea sanguină, acid uric – cresc proporțional cu agravarea
funcției renale;
 - creatinina sanguină – creșterea este paralelă cu cea a ureei
arătând scăderea
 capacității de filtrare a nefronilor;
 - hiperkaliemia – cu efecte asupra miocardului;
 - hiponatriemia – este în funcție de gradul de deshidratare a
pacientului și are efecte neurologice: convulsii, stări de
confuzie;
 - hipocalcemie;
 - hiperfosfatemie – din cauza diminuării filtratului glomerular.
CHIRURGICAL GRAV
8. tulburări acido-bazice:
 - acidoza metabolică.
9. dezechilibre hidrice:
 - hiperhidratare intracelulară determinată de
vărsături, tulburări de conștiență;
 - hiperhidratare extracelulară, cu risc de
creștere a TA, apariția edemului
CHIRURGICAL GRAV
Problemele pacientului:
 alterarea volumului lichidian:
- în exces (actuală) – din cauza creșterii volumului extracelular sau
a ingerării excesive de lichid;
- în deficit (potențială) – legată de creșterea diurezei, vărsături.
 alterarea senzorială și cognitivă:
- legată de tulburările hidro-electrolitice (hiponatriemia determină
stare de confuzie,
 convulsii; hiperhidratarea intracelulară determină tulburări de
conștiență
CHIRURGICAL GRAV
Potențial de complicații:
- imobilizarea la pat poate duce la apariția
escarelor, tromboflebitelor;
- hiperhidratarea extracelulară prin forțarea
diurezei sau aport excesiv de sare poate duce
la HTA, edem cerebral, edem pulmonar acut;
- acidoza – determină tulburări respiratorii.
CHIRURGICAL GRAV
 alterarea nutriției - deficit:

- este legată de: prezența vărsăturilor sau a creșterii diurezei;
- denutriția rapidă prin hipercatabolism.
 alterarea perfuziei tisulare:

- legată de scăderea volemiei.
 alterarea integrității pielii și mucoaselor:

- tulburările hemostazei duc la apariția unor hemoragii la nivelul tegumentelor
și mucoaselor.
 deficit de autoîngrijire:
- legat de starea de slăbiciune, oboseală.
CHIRURGICAL GRAV
Obiectivele vizează:
- evaluarea funcției renale actuale;
- înlăturarea cauzelor declanșatoare;
- corectarea dezechilibrului hidro-electrolytic;
- supravegherea funcțiilor vitale și vegetative;
- prevenirea complicațiilor;
- asigurarea nutriției adecvate;
- suport emoțional al pacientului și familiei;
- educația pacientului.
CHIRURGICAL GRAV
Intervenții
- aplicarea măsurilor de urgență;
- asigurarea repausului la pat;
- recoltarea sângelui pentru examinări de laborator (pH,
uree, rezervă alcalină, ionogramă, creatinină);
- recoltarea urinei pentru examinări fizico-chimice;
- urmărirea respirației (respirație Kussmaul în acidoză
măsurarea TA, puls, temperatură, respirație (febra și
polipneea pot crește pierderile de apă);
CHIRURGICAL GRAV
- efectuarea ECG – pentru a observa apariția schimbărilor tipice

de hiperkaliemie;
- observarea semnelor de hipokaliemie;
- măsurarea greutății corporale;
- efectuarea bilanțului hidric (intrări-ieșiri);
- observarea vărsăturilor (se pierd ioni de Na+, K+, Cl și apă) și
combaterea lor;
- observarea apariției diareei (se pierd ioni de K+);
- observarea turgorului pielii;
- observarea semnelor și simptomelor de infecție;
- asigurarea unui mediu securitar;
CHIRURGICAL GRAV
- efectuarea îngrijirilor igienice și servirea la pat cu ploscă, urinar;

- prevenirea complicațiilor, aprecierea nivelului de conștiență;
- orientarea pacientului în timp și spațiu;
- combaterea convulsiilor;
- suportul psihic al pacientului;
- corectarea dezechilibrelor hidro-electrolitice;
- restabilirea diurezei;
- îngrijiri care privesc manifestări adăugate;
- împiedicarea acumulării produșilor azotați în cazul anuriei și
asigurarea regimului dietetic;
FUNCȚIA EXCRETORIE ȘI
- diminuarea catabolismului proteic prin

epurare extrarenală, hemodializa și dializă
peritoneală;
- educarea pacientului:
- explicarea cauzelor care au declanșat IRA;
- explicarea dietei și necesității restricției de
lichide, sare;
- necesitatea îngrijirilor igienice riguroase;
CHIRURGICAL GRAV
- modul de prevenire a complicațiilor;

- modul de administrare a medicamentelor
(doză, orar, efecte secundare, reacții adverse);
- necesitatea controalelor medicale ulterioare;
- educarea familiei – referitor la sprijinul ce
trebuie oferit pacientului.
POLITRAUMATIZAT
Politraumatismul reprezintă sindromul rezultat în urma

acţiunii unor agenţi vulneranţi (mecanici, fizici şi
chimici), cu afectarea a cel puțin două regiuni
anatomice dintre care, minim o leziune este
ameninţătoare de viaţă, consecinţa fiind o dereglare
funcţională sistemică, caracterizată de multiple
tulburări fiziopatologice complexe (răspuns endocrin,
metabolic, imun, tulburări de coagulare, şoc,
insuficienţă şi disfuncţie poliviscerală) cu tendinţă
evolutivă spre autoîntreţinere şi autoagravare .
POLITRAUMATIZAT
 Este important de a deosebi un

politraumatism de un policontuzionat (situaţie
în care leziunile nu sunt ameninţătoare de
viaţă) sau de un traumatism abdominal grav
(de exemplu ruptură de ficat de gradul V,
situaţie în care leziunea este ameninţătoare
de viaţă, dar nu sunt afectate mai multe
regiuni anatomice).
POLITRAUMATIZAT
 Politraumatismul: traumatizarea simultană a

mai multor organe şi sisteme sau regiuni ale
corpului, în care cel puţin unul din
traumatisme sau asocierea mai multora pune
viaţa în pericol” (după Tscherne).
POLITRAUMATIZAT
De cele mai multe ori, în intervențiile pe

abdomen se impune postul. În 12 ore de
post, alimentele consumate la ultima masă
sunt folosite complet. Atunci când starea
pacientului impune, postul se poate prelungi,
ceea ce conduce la scăderea nivelului
insulinei plasmatice și creșterea nivelului de
glucagon
POLITRAUMATIZAT
 - ”Politraumatizatul: un rănit atins de cel puţin două

leziuni traumatisme grave, ce antrenează o
perturbare majoră a funcţiei respiratoare sau a
funcţiei circulatoare. Altfel spus, politraumatizatul
este un ansamblu de două sau mai multe leziuni
traumatice simultane, care interesează mai multe
zone ale corpului şi pun în pericol viaţa pacien-tului”
(după Trillat şi Patel).
POLITRAUMATIZAT
Din definiţia politraumatismului trebuie reţinute două

elemente:
 - noţiunea de leziuni traumatice asociate şi
simultane;
 - noţiunea de risc vital primar, de fapt noţiunea
fundamentală.
 In caz de leziuni traumatice asociate, de grade
variabile, care nu ameninţă însă viaţa, nu putem
vorbi de politraumatism, cu toate că evoluţia locală a
leziunilor traumatice poate influenţa defavorabil
prognosticul vital.
POLITRAUMATIZAT
Majoritatea bolnavilor gravi traumatici este

reprezentată de politraumatizați, dar, trebuie
avut în vedere faptul că și monotraumatizații
pot întruni condiții de gravitate:
traumatismele cranio-cerebrale, cele ale
coloanei cervicale, traumatismele toracice,
traumatismele bazinului, traumatismele
membrelor cu fracturile oaselor lungi,
sindroamele de strivire..
POLITRAUMATIZAT
Traumatizații, mai ales politraumatizații, ajung

la spital în stare gravă reală sau cel puțin
potențială. Măsurile de urgență se aplică din
unitatea de primiri urgențe în spitalele în care
există structura, sau, acolo unde nu există
UPU, se inițiază de către medicul chirurg de
gardă în colaborare cu specialiștii din secția
de terapie intensivă.
POLITRAUMATIZAT
Obiectivul principal este evitarea transformării unui

bolnav grav potențial într-un bolnav grav real sau
instalarea șocului traumatic și decesul bolnavului.
Etape în îngrijirea bolnavului politraumatizat :
 Evaluarea primară efectuată concomitent cu
aplicarea măsurilor salvatoare de viață;
 Evaluarea definitivă, cu tratamentul leziunilor
traumatice
POLITRAUMATIZAT
 Evaluarea primara a bolnavului

politraumatizat trebuie efectuată rapid și
complet și, atunci când este cazul, trebuie
însoțită cu măsuri de salvarea vieții.
a. Evaluarea căilor aeriene: se urmărește

asigurarea permeabilității căilor aeriene
superioare.
POLITRAUMATIZAT
Semne care indică obstrucția căilor aeriene:

 Efort inspirator cu tiraj suprasternal și
intercostal.
 Respirația stertoroasă. Se introduce pipa
Guedel pentru a preveni căderea limbii pe
peretele posterior al faringelui. Pipa trebuie
să aibă o lungime egală cu a distanța dintre
comisura bucală și unghiul mandibulei. Dacă
semnele de obstrucție persistă, se recurge la
aspirația trahoe-bronșică.
POLITRAUMATIZAT
b. Evaluarea respirației și dacă bolnavul este

oxigenat.
Semnele insuficienței respiratorii acute:
 Cianoză;
 Mișcări respiratorii dezordonate;
 Mișcări respiratorii superficiale;
 Absența mișcărilor respiratorii.
POLITRAUMATIZAT
 În prezența semnelor de insuficiență

respiratorie acută este necesară respirație
asistată pe mască cu balon Ruben sau
intubație cu ventilație mecanică. Dacă
pregătirile pentru asistența instrumentală a
respirației necesită timp, se recurge la
respirația gură la gură sau gură la mască.
POLITRAUMATIZAT
Evaluarea circulației și controlul hemoragiilor externe. Atunci când pulsul

este absent la nivelul vaselor mari (artera carotidă) sunt semne clare de
oprire a cordului și este necesar masajul cardiac imediat. Atunci când
pulsul este rapid și filiform, însoțit de hipotensiune arterială, denotă
hipovolemie reală prin hemoragie sau relativă datorită vasoplegiei
(colaps). Dacă există hemoragie externă, aceasta trebuie oprită prin
compresie manuală, pansament compresiv, etc. Hemoragiile interne
sunt tratate în cea de a doua etapă a evaluării- evaluarea definitivă.
Compensarea pierderilor se realizează în urgență prin montarea unei
perfuzii cu soluții cristaloide, administrate în ritm rapid. În același mod
se procedează și pentru tratamentul colapsului
POLITRAUMATIZAT
Evaluarea statusului neurologic (a dizabilităților):

 La bolnavii inconștienți, cu traumatisme craniene, se efectuează
consult neurochirurgical;
 Când există traumatism cranio-cervical, pacientul se abordează
ca și când ar fi suspectat de o leziune a coloanei cervicale:
extremitatea cefalică se menține în rectitudine, inclusiv pe
parcursul manevrelor de resuscitare cardio-respiratorie. Se aplică
guler cervical pentru imobilizare.
POLITRAUMATIZAT
Evaluarea definitivă
 Nu toți bolnavii traumatizați necesită resuscitare cardio-
respiratorie. Evaluarea definitivă are în vedere inventarul
lezional și stabilirea priorităților terapeutice. În această etapă,
asistentul medical are un rol foarte important în monitorizarea
funcțiilor vitale: puls, TA, pregătirea bolnavilor pentru examenele
radiologice și recoltarea probelor de laborator, cu atenție
deosebită asupra hemoleucogramei care trebuie efectuată în
urgență, aceasta furnizând informații importante cu privire la
existența unor comorbidități sau cu privire la posibilitatea
existenței unei hemoragii interne.
POLITRAUMATIZAT
 Tratamentul politraumatizaților este complex și

presupune intervenție în echipa multidisciplinară.
După ce se realizează stabilizarea bolnavului din
punct de vedere vital se instituie tratamentul
chirurgical începând cu ierarhizarea leziunilor care
urmează a fi tratate, după criteriul gravității. Dintre
leziunile intracraniene, hematomul extradural
reprezintă prim urgență datorită pericolului
compresiunii, angajării bulbului în gaura occipitală și
moarte subită.
POLITRAUMATIZAT
Este luat în considerare factorul timp (intervalul

scurs de la momentul accidentului până la
stabilirea diagnosticului) și vârsta bolnavului.
Riscul angajării bulbului este mai mare la
bolnavii sub 40 de ani cu cât intervalul de timp
scurs de la accident este mai mare. Hematomul
extradural trebuie documentat imagistic.
POLITRAUMATIZAT
Bolnavul va fi trimis pentru examinare CT numai

după ce a fost evaluat complet și a fost stabilizat
hemodinamic! Dacă stabilizarea este dificilă,
trebuie identificate cauzele, altele decât
traumatismul cerebral. Leziunile intracraniene, altele
decât hematomul extradural, permit amânarea
tratamentului chirurgical, perioadă în care bolnavul
trebuie perfuzat și oxigenat și orice hemoragie mai
mare trebuie oprită. Medicina bazată pe dovezi a
demonstrat că între o hemoragie mare intratoracică
sai intraabdominală și hematomul compresiv
cerebral, hemoragia netratată se însoțește de o
mortalitate mai mare
POLITRAUMATIZAT
 La bolnavii politraumatizați, cu hematom

extradural compresiv și hemoragie internă
mare s-au înregistrat mai puține decese dacă
inițial s-a intervenit pentru oprirea hemoragiei
decât dacă prima intervenție a fost
decompresia cerebrală.
 În afara hemoragiilor, traumatismele pot
determina leziuni importante intratoracice
sau intraabdominale, care nedepistate și
netratate la timp pot determina complicații
grave.
POLITRAUMATIZAT
Pe perioada explorărilor și tratamentului

leziunilor toracice , abdominale și
neurologice, leziunile scheletice și de părți
moi sunt tratate prin măsuri provizorii:
pansamentul plăgilor, administrarea de
antibiotice cu spectru larg conform indicațiilor
medicului, acolo unde este posibil, reducerea
și imobilizarea provizorie a fracturilor.
Durerea și hemoragia în focar , elemente
generatoare de șoc, sunt controlate.
POLITRAUMATIZAT
Îngrijirile politraumatizatului stabil presupun:

 Oxigenoterapie pe mască sau sondă nazală, în funcție de
gradul de oxigenare apreciat clinic și prin pulsoximetrie;
 Fluidele se administrează cu scopul de a asigura o diureză

de 80-100 ml/ oră. Asistentul medical are obligația
înregistrării aportului și eliminării (raportul ingesta/ excreta).
O atenție sporită trebuie acordă bolnavilor vârstnici care au
rezerva circulatorie redusă și pacienților cu traumatism
cranian care sunt expuși pericolului de edem crebral;
POLITRAUMATIZAT
 Transfuzie de sânge integral sau masă eritrocitară,

la nevoie;
 Suport nutrițional: traumatismele induc catabolism
proteic și imunodepresie, cu atât mai evidente cu
cât traumatismul a fost mai complex și mai grav.
Pentru a compensa aceste anomalii metabolice,
pentru a evita apariția complicațiilor, sau, în situația
în care acestea au apărut, pentru a limita
amploarea lor și a favoriza procesele de vindecare,
politraumatizatul necesită suport nutritiv.
POLITRAUMATIZAT
În această situație, se recurge la nutriție enterală

sau parenterală totală sau suplimentară pe
cateter venos central care să asigure un aport
energetic de 2500kcal/ 24 ore (glucoză
hipertonă (10% sau 20%, tamponată cu insulină
2 U.I./ 100 g glucoză sau 4U.I./ 100g glucoză
dacă pacientul este diabetic) și proteic (soluții
de aminoacizi: 1g.N/ 100g glucoză);
POLITRAUMATIZAT
− Antibioterapie - se continuă doar

antibioprofilaxia sau antibioterapia începută
în faza anterioară politraumatismului.
POLITRAUMATIZAT
Bolnavul politraumatizat, chiar după stabilizare,

este imobil sau are o mobilitate redusă, fiind
astfel predispus la apariția escarelor.
 Escarele de decubit apar ca leziuni
ischemice datorate compresiunii pielii între
planul patului și planul dur osos. Hipoxemia,
hipotensiunea arterială, malnutriția sunt
factori favorizanți.
POLITRAUMATIZAT
Concluzii :
 Politraumatismele și monotraumatismele
grave reprezintă o condiție patologică în
dinamică și necesită tratament
multidisciplinar, etapizat;
 Îngrijirea politraumatizaților parcurge două
etape: inițială (asociată cu resuscitare la
nevoie) și definitivă (de evaluare și
tratament);
POLITRAUMATIZAT
 Tratamentul chirurgical definitiv se aplică

doar după stabilizarea bolnavului (atât cât
este posibil);
 La bolnavul politraumatizat instabil se
intervine chirurgical imediat doar pentru
realizarea hemostazei;
POLITRAUMATIZAT
Pentru tratamentul chirurgical definitiv, leziunile se

rezolvă în ordine, după criteriul gravității lor:
 Traumatismele abdominale și toracice generatoare
de hemoragii interne;
 Hematomul extradural compresiv;
 Contuziile toracice și/sau abdominale grave, cu
leziuni viscerale intracavitare (altele decât cele
hemoragice) și plăgile penetrante;
 Leziunile scheletice;
POLITRAUMATIZAT
Politraumatismul reprezintă o stare patologică

în dinamică și consideră în continuare
bolnavul ca fiind grav potențial și după
încheierea etapelor de tratament chirurgical
definitiv. Pacientul trebuie reevaluat la
intervale scurte de timp și tratat
corespunzător: oxigenoterapie, fluide, suport
nutrițional, transfuzii.

Suport de Curs - Rolul Asistentului Medical in Ingrijirea Pacientului in Stare Critica

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de Curs - Rolul Asistentului Medical in Ingrijirea Pacientului in Stare Critica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL

LECTOR: BABEŞ ELVIRA

 GRUP ȚINTĂ: ASISTENȚI

 Pacientul critic este acel pacient cu

 Bolnavul chirurgical este acel bolnav care a suferit

 Bolnavul grav potențial întrunește două sau mai

 Bolnavul grav real la care prognosticul vital este imediat

 Bolnavul chirurgical poate fi grav de la prima

a) Bolnav grav la internare: majoritatea

 Bolnav grav datorită complicațiilor

a) Bolnav grav datorită complicațiilor

 Insuficiența respiratorie este, de multe ori, elementul dominant

 Unul dintre motivele comune ale internării în secțiile de terapie

Cauzele insuficienței respiratorii care trebuie recunoscute în secțiile

 Insuficiența acută a capacității funcționale pulmonare.

 Disfuncție vasculară pulmonară acută. Apare în

Bolnavii cu alterarea funcției respiratorii se împart în

 În spitalele care dispun de unitate primire urgențe, evaluarea și

− Inspecție: se urmărește cianoza, mișcările

 Ascultație: zgomote anormale ca: sforăit,

 Tratament: măsurile terapeutice trebuie instituite cu

 Oxigenoterapia are efect (limitat) chiar în cazuri de

 Dacă aceste măsuri sunt ineficiente, se

Tulburările respiratorii pot fi apreciate în același mod:

 Pneumotoraxul deschis este consecința plăgilor penetrante

 Pneumotoraxul cu supapă (Pneumotoraxul

 Clinic apar fenomene de insuficiență cardio-respiratorie acută

 1. Respirația paradoxală = în inspir voletul se

Pe cord și vasele mari:

 Toate acestea duc la insuficiență respiratorie

 Evaluarea funcției cardiace în perioada

 Predicția și prevenția tulburărilor cardiovasculare

 Evaluarea funcției cardiace în perioada

 Tahicardia poate avea următoarele cauze: anxietate

 Bradicardia poate avea următoarele

 Tulburări de ritm. Fibrilația atrială poate fi cronică

 Infarctul miocardic, din punct de vedere clinic

Traumatismele cordului (contuzii, plăgi) sunt adesea

 Etiologia cuprinde următoarele tipuri de disfuncţie

 Complicaţiile şocului cardiogen includ stopul cardio-

Tratamentul şocului cardiogen. Abordarea

 În momentul prezentării la camera de gardă a unui

 Revascularizarea coronariană precoce şi definitivă

 Abordarea iniţială în terapie intensivă include tratament

Insuficiența renală acută

Funcțiile primare ale rinichiului sunt:

2. menţine constant volumul şi compoziţia LEC

 eritrogenina Rinichiul hipoxic – eritropoietină

 Patologia aparatului urinar însuși cu cele

 Insuficiența renală acută sub diverse

 Anuria este un termen convențional și ar

Manifestări de dependență (semne și simptome):

 alterarea nutriției - deficit:

 alterarea perfuziei tisulare:

 alterarea integrității pielii și mucoaselor:

- efectuarea ECG – pentru a observa apariția schimbărilor tipice

- efectuarea îngrijirilor igienice și servirea la pat cu ploscă, urinar;

- diminuarea catabolismului proteic prin

- modul de prevenire a complicațiilor;

Politraumatismul reprezintă sindromul rezultat în urma

 Este important de a deosebi un

 Politraumatismul: traumatizarea simultană a

De cele mai multe ori, în intervențiile pe

 - ”Politraumatizatul: un rănit atins de cel puţin două