Sunteți pe pagina 1din 3

DRENAJUL LIMFATIC

Drenajul limfatic

Drenajul este o grupare de tehnici manuale folosite pentru a facilita eliminarea lichidelor în
exces din Ńesututi prin circuitul limfatic; limfa le purifică pe parcursul trecerii sale prin
ganglionii limfatici, înainte de a intra în sânge. Masajul favorizează trecerea înăuntrul
capilarelor limfatice a tuturor reziduurilor prezente în Ńesuturi, combate staza circulaŃiei
limfatice, stimulează ieşirea din ganglionii limfatici a celulelor imunitare, care, trecând în
sânge cresc capacitatea de apărare a întregului organism contra infecŃiilor de orice tip.

Efectele drenajului

A. Efectul anti-edem este acŃiunea cea mai semnificativă, pe care alte tipuri de intervenŃii
manipulatorii nu sunt capabile să o obŃină. Dacă luăm în considerare trecerea în capilarele
limfatice a reziduurilor prezente în spaŃiile interstiŃiale ale Ńesuturilor apare evident faptul
că limfa are capacitatea de a interveni în eliminarea/diminuarea edemelor, în difuzarea serului
pe care sângele nu reuşeşte să-l elimine în totalitate şi pe care nici chiar limfa, în condiŃii
normale, nu poate să-l absoarbă complet. Edemele pot interesa una sau mai multe zone ale
corpului. Partea edemaŃiată se prezintă umflată, tensionată, netedă, aproape strălucitoare. O
presiune normală determinaă o deformare a Ńesuturilor care întârzie să revină. Edemul poate
fi provocat de o stază venoasă sau de creşterea concentraŃiei de clorură de natriu (NaCl) şi
apă în sânge. Poate fi determinat de boli cardiace sau ale circulaŃiei sanguine, ca flebitele.
Edemele de acest tip se localizează de obicei la nivelul membrelor inferioare sau membrelor
superioare, sau chiar în zona gâtului. Edemele care au la origine intoxicaŃii, afecŃiuni ale
ficatului sau rinichilor, dimpotrivă, apar iniŃial la nivelul feŃei, mai ales la pleoape, şi numai
într-o fază secundă se extind la alte părŃi ale corpului. În toate aceste situaŃii patologice,
compoziŃia chimică a sângelui suferă alterări semnificative care tulbură echilibrul normal
care există între sânge şi diferite Ńesuturi ale organismului. Efectele negative asupra sângelui
şi asupra raportului său cu organismul sunt determinate de evenimente trumatice ca: fracturi,
contuzii, arsuri, procese inflamatorii şi infecŃii. Folosirea masajului limfatic în tratamentul
edemelor care se manifestă la persoane în timpul perioadei premenstruale, al gravidităŃii, sau
la persoanele care stau timp îndelungat în poziŃie ortostatică, nu necesită prescripŃie
medicală.

B. Efectul cicatrizant. Masajul limfatic acclerează curentul fluxului limfatic. Când într-o parte
a corpului sunt prezente răni sau diferite ulceraŃii, fluxul limfei proaspete, bogată în celule
reconstructive, favorizează procesul de cicatrizare. Acelaşi masaj limfatic este capabil să
elimine din zona afectată substanŃele iritante care împiedică reconstrucŃia Ńesutului
conjunctiv. Masajul limfatic se arată extraordinar de util în ulcere varicoase, escare, arsuri sau
după intervenŃii chirurgicale.

C. Efectul imunizant. ÎmbunătăŃirea sistemului imunitar este unul din cele mai importante
procese datorate limfei. Masajul nu poate decât să contribuie la accentuarea acestui fenomen.
Tratamentul zonelor specifice va ajuta la rezolvarea mai rapidă a problemelor determinate de
exemplu de acnee, plăgi posttraumatice, intervenŃii chirurgicale, amigdalite, sinuzite,
faringite. IntervenŃia manipulatorie va fi făcută pentru aceste afecŃiuni doar preventiv şi nu
concomitent cu afecŃiuni acute.
D.Efectul regenerant. Drenajul contribuie la o mai bună hrănire a Ńesuturilor şi poate duce la
restabilirea echilibrului hidric în zonele deshidratate. Pielea ridată, ternă, semn tipic de
îmbătrânire îşi revine, îşi recapătă încetul cu încetul culoarea sănătoasă, roz şi luminoasă,
pielea uscată capătă prospeŃime în urma masajului limfatic. În cazul fracturilor, Ńesutul osos
se regenerează mult mai rapid. Mameloanele sânilor îşi reiau aspectul normal după alăptare.
Efectul regenerant este fundamental în câmpul estetic

Tehnicile masajului de drenaj limfatic

Manevrele masajului limfatic sunt neteziri (efleuraje) realizate cu o presiune mult mai uşoară
decât în masajul obişnuit, somatic. Dacă pentru cel din urmă manevrele de netezire se execută
cu o presiune de 600-700 mm coloană de mercur, în drenajul limfatic manevrele se execută
cu o presiune de 30mm coloană de mercur. Pentru o mai uşoară reprezentare a acesteia, că
presiunea mâinilor trebuie să fie similară cu cea necesară a întoarce o foaie de hârtie.

SecvenŃa corectă de aplicare a manevrei fundamentale de drenaj limfatic este: faza iniŃială
de contact, faza de deplasare a mîinilor şi faza de relaxare a presiunii. Cele trei faze se succed
ritmic, prin mişcări circulare, eliptice, spiralate, executate cu podul palmei, sau cu degetele,
astfel încât suprafaŃa de contact cu corpul pacientului să fie cât mai mare posibil. Mîinile sa
vor utiliza pentru drenarea unor suprafeŃe mai extinse ale corpului (gambe, membre
inferioare; torace, spate), pe când degetele sunt folosite pentru drenarea unor zone mai
limitate (gât, mîini, picioare, faŃă).

Tehnica. Reglarea sistemului limfatic depinde de mecanisme fiziologice de „filtrare-


resorbŃie”. Aceasta se traduce prin două manevre principale care tind să îndeplinească
această funcŃie dublă: apelul şi resorbŃia.

Apelul. Manevra serveşte la golirea nodulilor şi vaselor de conŃinutul lor, dirijând limfa
către trunchiurile jugulo-sub-claviculare, unde ea se alătură fluxului venos. Apelul se
efectuează în general la distanŃă faŃă de edem, dar experienŃa a arătat totuşi că ea este cu
atât mai eficace cu cât se practică cât mai aproape posibil de edem. Pentru a efectua apelul
asupra nodulilor limfatici, se utilizează pulpa degetelor care orientează presiunea către
nodulii sub-iacenŃi, în sensul drenajului fizilogic. Asupra vaselor se lucrează cu faŃa
palmară a mâinilor care imprimă o presiune identică. Derularea mişcării mâinii se face de la
proximal către distal, pe când tracŃiunea care însoŃeşte presiunea este întotdeauna disto-
proximală (sensul drenajului).

ResorbŃia.Tehnica se practică direct asupra edemului pentru că ea permite trecerea


excesului de lichid din mediul interstiŃial către capilarele limfatice. La resorbŃie, mişcarea
mâinii sau a policelui este inversă celei practicate la tehnica de apel: se face de la distal către
proximal. Întinderea (tracŃiunea) nu se schimbă pentru că ea orientează limfa în sens
fiziologic. Presiunea însoŃită de întindere se face cu faŃa palmară a ambelor mâini (simultan
sau alternativ după caz).

Principii generale de executare a manevrelor

Executarea drenajului limfatic manual presupune o bună cunoaştere a anatomiei şi fiziologiei
limfatice. Este important să fie respectate: presiunea, sensul întinderii, ritmul manevrelor.
Fiecare dintre manevre trebuie repetată între 5 şi 10 ori pe acelaşi loc, înainte de a deplasa
mâna din nou.
Presiunea. Este aproape de presiunea tisulară normală: 30 mm Hg/cm2 (dar poate fi
superioară în afecŃiuni patologice), ceea ce este dificil de menŃinut şi cere atenŃie şi
antrenament. ExperienŃa a permis codificarea manevrelor DLM: mişcarea mâinilor sau a
degetelor singure este imprimată de o mişcare a MS în abducŃie/adducŃie şi nu numai de
articulaŃia pumnului, în scopul obŃinerii unei presiuni suficiente dar nu prea puternice, cu
atenŃie pentru a nu colaba vasele. Presiunea trebuie să rămână uniformă de la începutul până
la finalul mişcării.

Întinderea (tracŃiunea). Fiecare presiune este însoŃită de o întindere, pentru a evita


colapsul colectorului, prin deschiderea lumenul său. Pe limfaticele normale, întinderea se
dirijează în sensul circulaŃiei limfatice, orientată graŃie valvulelor de pe lumenul pre-
colectorilor şi colectorilor către canalul toracic, apoi trunchiul jugulo-sub-clavicular.

Ritmul Dacă este prea rapid, manevra devine ineficace, nelasând timp limfei să înainteze de
la o valvulă la alta. Dacă este prea lent, nu stimulează limfangionii (unităŃi motrice
contractile limfatice) care fac parte dintre elementele motoare ale limfei.

S-ar putea să vă placă și