Profesor: Simona Datcu, Liceul Teoretic „Grigore Moisil”,Urziceni

CLASA : a IX-a:
SUBIECTUL LECŢIEI: Imaginea jocului (ca mod de existenţă) în „Amintiri
din copilărie”, de Ion Creangă;
TIPUL LECŢIEI: dobândirea de noi cunoştinţe;
SCOPUL LECŢIEI: Interpretarea importanţei schemei jocului în
„Amintiri din copilărie” ( în raport cu tema
copilăriei), precum şi a modului specific de tratare
artistică a acesteia.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

Elevii trebuie să:

1) identifice tema operei, sesizând relaţia de subordonare si de
interdependenţă dintre „temă” şi „motiv”;
2) denumească şi să argumenteze ipostaza jocului în operă (prin
selecţie de fragmente ce să susţină interpretarea jocului ca mod
de existenţă specific vârstei copilăriei);
3) descopere diversitatea formelor de „joc, jucării şi alte drăcării”
din opera lui Creangă;
4) recompună imaginea jocului în operă urmărind elementele con-
stitutive ale acestuia: denumirea, participanţii, timpul şi spaţiul
de jic, acţiuni ludice, ritm de joc, obiecte ludice, sistem de
reguli;
5) clasifice (conform structurării jocului în categoriile „Paidia” şi
„Ludus”, făcută de Roger Caillois) jocurile din Amintiri din
copilărie”;
6) interpreteze atitudinea naratorului faţă de joc şi perspectiva din
care sunt narate întâmplările;
7) precizeze modul de tratare artistică a temei jocului (rolul lexicu-
lui şi al procedeelor artistice);
8) aplice corect (operând cu ele pe textele analizate) noţiunile de
teorie literară însuşite anterior: „temă”, „motiv”, „narator”,
„personaj”, „viziune artistică”, „umor”, „procedeu artistic”,
„naraţiune”, „descriere”, „monolog”, „dialog”, „stil
direct/indirect”;
9) reprezinte grafic raportul dintre „viaţă”, „artă” şi „joc”;

-1-
 MIJLOACE DIDACTICE:

 „Dicţionar de termeni literari” (mai multe exemplare);

 volumul „Amintiri din copilărie”; de Ion Creangă;
 fişe cu citate din operă_
 Roger Callois, „Teoria jocurilor”
 fişe de muncă independentă.

RESURSE PROCEDURALE:

 conversaţia euristică;
 problematizarea;
 explicaţia;
 asaltul de idei;
 schematizarea;
 exerciţiul;
 munca independentă;
 metoda „ştiu/vreau să ştiu/am învăţat”

I.MOMENT ORGANIZATORIC:

 salutul, notarea absenţilor;

 distribuirea dicţionarelor (D. T. L.)
 verificarea existenţei fişelor- rezumat, a fişelor cu citate şi a
volumelor („Amintiri”) pe băncile elevilor;

II. REACTUALIZAREA CUNOŞTINŢELOR ÎNSUŞITE ANTERIOR:

Profesorul solicită elevilor o reprezentare grafică ( simbolică) a

raportului dintre „viaţă”, „artă” şi „joc”, prin care acestea să sugereze importanţa
„jocului” pentru artă (literatură), eventual rostul acestui grupaj tematic în primele
pagini ale manualelor de clasa a IX-a. Se pot da drept puncte de reper în realizarea
desenului următoarele:
o folosiţi figuri geometrice în reprezentarea voastră;
o haşuraţi părţile desenului ce conţin suprapuneri;
o arătaţi prin săgeţi sau prin semne matematice relaţia dintre cele trei
figuri geometrice reprezentând „viaţă”, „arta” şi „jocul”;
o alegeţi pentru fiecare dintre figurile geometrice câte un termen din
următoarea listă şi scrieţi-l pe figura căreia i se potriveşte : „veridic”,
„verosimil”, „univers real/imaginar”, „a transfigura”, „a educa”.
Profesorul alege reprezentarea grafică cât mai elocventă, asemănătoare eventual
celei de mai jos, apoi o afişează la tablă, folosind-o drept bază a definirii jocului şi
drept motivaţie pentru alegerea acestui subiect al lecţiei.

-2-
 Jocul:
- univers cu o ordine proprie (regulă+libertate; voit+spontan)
- ansamblu complex;
- punte între realitate şi fantezie;
- transfigurează (şi nu imită) realitatea.

Pornind de la următoarele trei citate (oferite elevilor pe fişe) şi

folosindu-se de întrebările de sprijin de mai jos, profesorul dirijează elevii spre
concluzia că opera (al cărei subiect, titlu şi compoziţie au fost discutate în ora
precedentă) scrisă pe itemi a copilăriei şi că este greu de încadrat ca specie
literară, fiind considerată:
autobiografie;
mic roman de formare;
biografie simbolică, posibilă a copilăriei ca „vârstă a fericirii”.

-3-
 Citatele – suport sunt:
1. „Şi eu eram vesel ca vremea cea bună şi şturlubatic şi copilăros ca vântul
în turbarea sa” (Ion Creangă)
2. „În „Amintirile” lui Creangă nu este nimic individual, cu caracter de
confesiune ori de jurnal. Creangă povesteşte copilăria copilului universal”
( G. Călinescu);
3. „Eroul poate să semene cât vrea cu autorul, cât timp el nu poartă acelaşi
nume, nu este nimic de făcut” (Philippe Lejeune)
 Întrebări de sprijin:
1. Cine narează în „Amintiri din copilărie” ? Exemplificaţi.
2. Cine este eroul centrat al operei ?
3. În ce raport îi puteţi situa pe : Ion Creangă, Nică – adult şi copilul Nică?
4. Ce semnificaţie daţi titlului operei ? Cum s-ar schimba semnificaţia cărţii
dacă titlul ar fi fost „Amintiri din copilăria mea” ?
5. Care este tema operei ? (Copilăria)
6. Ce semnificaţie daţi cuvântului „şturlubatic” ? → Răspuns: „Şturlubatic”
(în sensul din text) ═ nebunatic, neastâmpărat, pus pe joc, pe farse
(nebunii, „drăcării” ).

III. TRECEREA LA LECŢIA NOUĂ:

Se solicită elevilor să citească din operă pasajul în care apar cuvinte-

le „jocuri”, „jucării” (incipitul părţii a II-a). După aceea, elevii sunt întrebaţi de ce
consideră că profesorul le-a cerut acest pasaj în contextul discuţiei despre tema
copilăriei? (Răspuns: Deaorece pasajul e o emoţionantă retrospectivă a formelor
jocului – ca element definitoriu al etapei copilăriei)
Concluzia :
- tema operei ═ copilăria ;
> aflate în raport de
interdependenţă
- motiv centrat ═ jocul.

IV: ÎNSUŞIREA NOILOR CUNOŞTINŢE ( dirijarea învăţării):

După lecturarea definiţiilor şi a clasificării făcute de R. Callois în

eseul citat în manual (pp. 14 – 15, Editura Corint, 2004), elevii vor fi îndrumaţi să
găsească în toate cele patru părţi ale operei studiate exemple de secvenţe

-4-

sugestive pentru tipurile de joc din eseul lui Callois :

 1. „Paidia” (═divertisment, improvizaţie liberă,fantezie
necontrolată)
2. „Ludus” (═disciplinare a „paidiei” prin convenţii, unelte) :
a) Agon
b) Alea
c) Mimicry
d) Ilinx.

Exemple de jocuri „ („paidia”) şi „jucării” (ludus) prezente în opera

lui Creangă: jocul cu mâţele, jocul de-a calul, jocurile de la scăldat, jocurile de-a
baba oarba, aşezarea „poştelor”, jocul „de-a mijoarca”, jocurile de la horă sau de
la şezători, etc.
Aceste jocuri vor fi repartizate într-o schemă (completată
concomitent la tablă şi în caiete), astfel:

Jocuri competitive „ţencuşa”; „de-a mijoarca”; Exprimă Spaţiul intrecerii:

(Agon) „baba-oarba” dorinţa de casa părintească
comunicare
Jocuri de noroc „tăbăcăreasa”; „concina” „Ilustrează dorinţa ţăranului
(Alea) român de a-şi domina
destinul.” (Constantin M.
Popa)
Jocuri ce presupun „aşezarea poştelor”; „de-a „Atestă apetenţa pentru
travestiul şi simulacrul popa”; „plugul”; „a sta la amuzamentul gratuit, dar şi
(Mimicry) taclale”; „arta (bucuria) pentru superiorul joc al
rostirii”. spiritului tradus prin jocul de
cuvinte.” (idem)
Jocuri ce au ca rezultat „hora” (dansul popular): „Ca la uşa cortului, hori şi alte
apariţia vertijului Corăbiasca, Măriuţa, cântece sculăţele, ca aceste, de
(Ilinx) Horodinca, Alivencile, Ţiitura jucam până ce asudau
podelele.”

Profesorul alege împreună cu elevii una dintre secvenţele ilustrând

jocul (din tabelul de mai sus), de preferinţă o secvenţă îndrăgită mai tare de copii,
apoi, după citirea ei în clasă, elevii (împărţiţi în şapte grupe de câte patru membri)
completează câte un răspuns la cele şapte întrebări conţinute de fişa următoare:

Componentele jocului

Cine? Cu De-a ce se Cu ce ? Unde? Când? Cum? Ce urmări

cine? joacă? (se joacă) are jocul?
....... .......... .......... ........ ......... ........... ............

Fiecare grupă va citi răspunsul dat, acesta va fi completat sau cizelat

de restul clasei, apoi va fi transcris în fişele tuturor elevilor. După discutarea celor
şapte răspunsuri (şi completarea integrală, deci, a fişelor) se va nota în caiete
răspunsul la întrebarea: „Care este atitudinea naratorului faţă de jocul prezentat
în secvenţa discutată?”
Exemple posibile de răspuns (în funcţie de dominanta perspectivei
din pasajul ales): „nostalgia”, „plăcerea evocării”, „umor”, „haz” (cu soluţie de
viaţă), „autopersiflare”, etc.
Pornind de la pasajele din manualul ales (Editura Corint, pp. 4-8) se
selectează împreună cu elevii câteva exemple prin care să se ilustreze umorul
(prin lexic, dar şi prin scene comice) şi lirismul evocării (fraze exclamative,
autoadresarea, dubla comparaţie, enumeraţia, gradaţia).

VI. REALIZAREA CONEXIUNII INVERSE:

Rezumând (cu ajutorul profesorului) cele discutate în oră, elevii vor

completa pe tablă împreună sau pe câte o foaie de hârtie, individual, următorul
tabel:

După această lecţie eu (noi):

Ştiu: Vreau să ştiu: Am învăţat:

................ ......................... ............................

VII. TEMA PENTRU ACASĂ:

a. obligatorie: Realizaţi o compunere (de maxim o pagină) în care să

explicaţi (pornind de la un pasaj îndrăgit din „Amintiri”, care sunt
funcţiile jocului.
b. facultativă: Alcătiţi un text grilă (pentru verificarea temeiniciei
lecturii) destinat colegului de bancă, test care să cuprindă 9 întrebări
(cu răspuns la alegere) despre: tema, motivele, personajele, naratorul,
spaţiul şi timpul narat, structura compoziţională, lirismul şi umorul
„Amintirilor din copilărie”.
VIII. EVALUARE:
- prin aprecieri verbale
- prin note.

-5-