Obiectivitate, subiectivitate și

subiectivism în evaluarea școlară

ELENA SOCHIRCĂ
 Poate fi evaluarea școlară (strict) obiectivă?

Relația dintre subiectivism și obiectivitate este una

dintre principalele probleme din cadrul evaluării
școlare, evaluarea obiectivă fiind independentă de
influența subiecților implicați în realizarea ei.
Evaluarea subiectivă se bazează foarte mult pe
intuiția cadrului didactic, pe perceperea subiectivă,
sau ușor deformată a prestațiilor elevului, pe
nesiguranța realizării unei aprecieri obiective etc.
 Poate fi evaluarea școlară (strict) obiectivă?

Dintre dezavantajele semnalate de M. Bocoș și D.

Juncan pentru evaluarea subiectivă enumerăm:
- ”rezultate fluctuante, datorită dispoziției profesorului,
a elevului sau a atmosferei existente în clasă”;
 Este fragmentară, surprinde elemente de moment;
 Consemnează unele evenimente nerelevante,
”anecdotice”;
 Face necesară întocmirea unor liste de trăsături,
comportamente, performanțe sau rezultate ce trebuie
să fie mereu în atenția evaluatorului.
 Evaluarea obiectivă

Este obiectivă, nu în sensul că este exterioară și

independentă cu evaluatorul, ci în sensul că
influențele acestuia nu distorsionează datele pe baza
cărora se face evaluarea (Voiculescu, E. 2001, p.43)
 Capcane în ceea ce privește subiectivitatea în evaluarea
școlară (după Manolescu, 2005)

”capcana obiectivității exagerate” - în care

evaluatorul trebuie să țină seama de caracterul
orientativ al evaluării, și să nu o transforme într-o
măsurare cât mai rigidă asemenea măsuătorilor cu
ajutorul unităților de măsură;

”capcana autoritarismului” – bazată pe o relație

autoritară profesor-elev, relație ce are repercursiuni
în evaluarea elevilor;
 Capcane în ceea ce privește subiectivitatea în evaluarea
școlară (după Manolescu, 2005)

”capcana tehnicistă” – subliniază cât mai

pregnant aspectul tennic al evaluării, al folosirii
instrumentelor de evaluare, al realizării de bareme
de notare cât mai exacte etc.

”capcana interpretării livrești” – surprinde

cadre didactice în postura de evaluatori care cred că
știu totul despre evaluare, interpretare, aprecire, din
orice situație evaluativă
Alte aspective subiective ale evaluării sunt:

Subevaluarea Supraevaluarea

Influențe Influențe
pozitive negative
(subiectivitate) (subiectivism)
Influențele și efectele subiective neintenționate – erorile
subiective de evaluare

Eroarea logică
- Are la bază criterii formal-logice, asumate subiectiv
de profesor; evaluatorul recurge, involuntar sau
voluntar, la o serie de aprecieri subiective, corelații sau
comparații valorice ale unei lucrări evaluate, cu alte
lucrări;
Eroarea individual strategică
- înclinația unor evaluatori de a acorda cu precădere
calificative/note mici; se consideră că acest mod de
evaluare va motiva elevii în învățare;
Influențele și efectele subiective neintenționate – erorile
subiective de evaluare

Eroarea de generozitate
- tendința unor profesori de a acorda note mari și
foarte mari, indiferent de merit;
 Aceasta reflectă adesea, dorința profesorului de a-și
masca unele lipsuri personale;
 Construirea unei situații de defensivă în conflictele
cu părinții;
 Dorința unei reabilitări formale;
Influențele și efectele subiective neintenționate – erorile subiective
de evaluare

Eroarea de dispersie
 preferința evaluatorului pentru notele extreme
(foarte mici sau foarte mari);

Eroarea de tendință centrală

- Concentrarea notelor acordate numai în zona
mediană a scalei de notare (ex. – ”suficient” și ”bine”)
Influențele și efectele subiective neintenționate – erorile
subiective de evaluare

Eroarea de distribuție normală

- păstrarea, de multe ori inconștientă, a unui mod de
evaluare an de an, indiferent de context, în virtutea
unei ”preconcepții” potrivit căreia distribuția
performanțelor elevilor trebuie să aibă forma unei
”curbe gausiene”
Influențele și efectele subiective neintenționate – erorile
subiective de evaluare

Eroarea de proximitate
- Se realizează în cazul unor performanțe fluctuante,
cea care se ”se taxează” fiind ultima secvență
performanțială (ultimul răspuns al elevului)
 Factorii perturbatori

Factorii intrapersonali: dispoziția de moment a

cadrului didactic evaluator, stare generală
nedefinibilă și imprevizibilă, sau o stare emoțională
discordantă, fluctuantă etc.;

Factorii interpersonali: ecuația personală,

atitudinea față de propria disciplină de învățământ,
percepția asupra elevului, copilului etc.
 Efecte de viciere
(după Ungureanu D., ”Teroarea creionului roșu”)

Efectul Halo – apărut în 1920 ca un fenomen de

tip generalizator, a unei impresii, care poate eșua în
prejudecata unei persoane referitor la aprecierea
alteia.
 Efecte de viciere
(după Ungureanu D., ”Teroarea creionului roșu”)

Efectul Halo – În educație acest efect apare în

cazul elevilor evaluați și etichetați de cadrele
didactice, ca fiind elevi buni, slabi, mediocri etc. El
are la bază ”un viciu de percepție psiho-socială, de
tip subiectiv-impresiv”, care pornește de la un
anumit aspect particular, pe care evaluatorul îl
extrapolează la nivelul întregii personalități a
elevului.
 Efecte de viciere
(după Ungureanu D., ”Teroarea creionului roșu”)

Efectul de stereotipie – presupune ”fixismul și

persistența reprezentării sociale și performanțiale a
evaluatorului” asupra elevului, ignorând și
respingând orice evoluție a acestuia. El rămâne
mereu ”elev de nota....” în viziunea profesorului
 Efecte de viciere
(după Ungureanu D., ”Teroarea creionului roșu”)
Efectul Pygmalion așteptările profesorilor față de
conduita și performanța elevilor lor, ajung chiar să
schimbe conduita și performanța acestora. Acest
efect mai este denumit și ”efect de predicție sau
anticipație”, dar și ”eodipian”.
 Efecte de viciere
(după Ungureanu D., ”Teroarea creionului roșu”)
Efectul de contaminare – un profesor care nu
cunoaște suficient de bine un elev se inspiră, în
evaluarea acestuia, fie de la alți colegi, profesori
(opiniile altor profesori), fie după notele din catalog
 Efecte de viciere
(după Ungureanu D., ”Teroarea creionului roșu”)

Efectul de ordine – apare atunci când

performanța unui elev, sau prestația sa sunt
comparate cu cea a elevului precedent evaluat. În
aceast situație se prododuce o diminuare
nejustificată, a calificativului/notei ”unui elev mai
slab”, evaluat după unul ”foarte bun”, sau mărirea
calificativului/notei acordate unui elev bun, evaluat
după unul cu performanță inferioară.
 Efecte de viciere
(după Ungureanu D., ”Teroarea creionului roșu”)

Efectul de contrast – compară o anumită

performanță cu restul celorlalte – spre exemplu – o
lucrare de control care se detașează din restul
lucrărilor prin consistența cu care sunt tratate
subiectele, va fi evaluată ”prin contrast” cu celelalte
ducând la o anumită viciere a evaluării.
 Efecte de viciere
(după Ungureanu D., ”Teroarea creionului roșu”)

Efectul de așteptare deturnată – apropiat de

Pygmalion – apare în situația evaluării unui elev,
foarte bine cunoscut de către profesor, care poate
dezamăgi prin prestația inferioară calificativul
acordat fiind foarte puțin diminuat sau dimpotrivă,
substanțial diminuat pentru ”a-i da o lecție”.
 Efecte de viciere
(după Ungureanu D., ”Teroarea creionului roșu”)

Efectul de concesie/blând – elevii cunoscuți sunt

evaluați cu blândețe, toleranță, sprijiniți prin
întrebări ajutătoare etc.

Efectul de ancorare – evaluatorul ”se

cramponează” de criterii personale pe care le
promovează frecvent, în orice activitate de evaluare.
Disciplina de învățământ și subiectivitatea în
evaluare