Test de examinare – Filosofia juridică

1. Concepțiile politico-juridice ale lui Thomas Hobbes:

1.1. Teoria contractului social in viziunea lui Thomas Hobbes:

Termenul „contract social” poate fi găsit încă din scrierile filozofului grec Platon din
secolele IV-V î.e.n. Cu toate acestea, filosoful englez Thomas Hobbes (1588–1679) a extins
ideea atunci când a scris „Leviathan”, răspunsul său filosofic la războiul civil englez. În carte, el
a scris că la începutul istoriei umane nu exista guvern. În schimb, cei care erau cei mai puternici
puteau să preia controlul și să își folosească puterea asupra altora oricând. Celebrul său rezumat
al vieții în „natură” (înainte de guvern) este că a fost „urât, brutal și scurt”.
Teoria lui Hobbes a fost că, în trecut, oamenii au fost de acord reciproc să creeze un stat,
oferindu-i doar suficientă putere pentru a asigura protecția bunăstării lor. Cu toate acestea, în
teoria lui Hobbes, odată ce puterea a fost dată statului, oamenii au renunțat la orice drept la
această putere. De fapt, pierderea drepturilor era prețul protecției pe care o căutau.

1.2. Raportul dintre drept și lege după Thomas Hobbes.

1.3. Exprimați atitudinea față de ideea lui Thomas Hobbes despre egoismul înnăscut al
omului.

Metoda hobbesiană de a vedea conflictele între oameni are o bază puternică: omul biologic
nu poate fi decât egoist. Genele noastre ne fac egoişti. Noi, oamenii, am trăit toată preistoria în
forme tribale de societate. Aşadar, este foarte greu să atingi cooperarea fără a cunoaşte
generozitatea, la muncă sau acasă. Aşadar, cooperarea nu ar fi fost posibilă fără nicio formă de
educaţie care să cultive generozitatea. Educaţia îi face pe oameni mai puţin agresivi şi
favorizează cooperarea.
In opinia mea, Thomas Hobbes are dreptate, intr-o oarecare măsură, fiindcă omul, nefiind
educat, învățat și neavând anturajul potrivit, nu poate cunoaște generozitatea și cooperarea. E la
fel ca și în cazul unui copil care învață aceste lucruri de la părinții săi, dacă și ei, la rândul lor,
fac la fel. Generozitatea și cooperarea, în acest caz. Sînt strâns egate, deoarece ele se invață în
medii asemănătoare – în grupuri, collective, de toate vârstele.

2. Concepțiile politico-juridice ale lui Mill

1. Prezentați principalele concepții politico-juridice ale lui Mill.

2. Analizați conceptul lui Mill privind fundamentarea justiției pe utilitate.

 Pentru Mill utilitatea este fundamentul moralei. Conform acestui principiu acțiunile sunt
corecte proporțional cu tendința lor de a promova fericirea și sunt incorecte în măsura în care
tind să producă inversul fericirii. Prin noțiunea de fericire Mill înțelege prezența plăcerii și
absența durerii, dar termenul de plăcere trebuie înțeles într-o accepțiune generală care nu
înseamnă doar plăcere fizică, ci și „plăcerea frumosului, a decorativului, a delectării”. (John
Stuart Mill)
Mill nu abandonează teoria lui Bentham și acceptă utilitatea ca fiind un principiu al
valorilor morale motiv pentru care o acțiune poate fi judecată în funcție de fericirea pe care o
aduce unui anumit număr de indivizi.
Spre deosebire de Jeremy Bentham, Mill accentuează diferența dintre plăceri și
imaginează o ierarhie a plăcerilor care ar sta la baza conceptului de fericire. Mill nu este
un hedonist (hedonismul privit ca o „doctrină a porcilor”), el vorbește de două categorii
de plăceri: trupești și spirituale. Ultimele sunt dezirabile, căci spune acesta, sunt superioare
calitativ plăcerilor trupești, deci implicit conduc la o fericire mai mare.
Mill își construește propria viziune despre utilitarism având în vedere distincția bine
personal - bine public. Acesta este un alt punct în care utilitarismul lui Mill se deosebește de cel
al lui Bentham, motiv pentru care utilitarismul lui Mill este numit și utilitarism altruist. Deși
Mill este conștient că un obiectiv ca acela de a ajusta binele personal în funcție de binele public
este un demers dificil care nu poate fi atins cu ușurință, el consideră că sacrificiul unui individ
poate fi considerat cea mai înaltă virtute.

3. Evaluați importanța ideii de libertate pentru construcția juridică prin prisma

conceptului de libertate al lui Mill.

Mill apără cu o convingere puternică libertatea de exprimare. Aceasta este o condiție

necesară pentru progresul intelectual și social. Nu putem fi niciodată siguri, afirmă el, că o idee
nespusă nu conține elemente utile. De asemenea, va fi susținut faptul că a asculta păreri false este
ceva productiv din două motive. În primul rând, pentru că indivizii sunt mai dispuși să renunțe la
opiniile eronate atunci când se află într-o dezbatere și, în al doilea rând, pentru că teoriile corecte
vor fi continuu susținute și reafirmate, nefiind doar propoziții unanim acceptate ca fiind
adevărate. Fiecare trebuie să înțeleagă de ce aderă la un anumit set de idei.
Constrângerea asupra unei persoane nu poate apărea din dorința de a-i impune concepții
ale altora cu privire la modul de viață ori la conduită. Singura manieră prin care se poate încerca
schimbarea unui individ este discuția de orice fel (fie ea mustrare, rugăminte sau implorare),
întrucât „asupra lui însuși, (…) individul este suveran”. În concluzie, Mill afirmă că societatea
are mai multe de câștigat dacă respectă libertatea individuală. Atâta timp cât faptele unei
persoane nu au consecințe negative asupra alteia, aceasta trebuie lăsată să trăiască după propriile
reguli și nu după norme impuse din exterior.