Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca

Instituțiile de Standardizare Internaționale,

Europene și Românești (ASRO)

Student: Farkas Janos

Master Anul I

SIAM

1
 Instituțiile de Standardizare Internaționale,
Europene și Românești (ASRO)

Standardizare Internațională
Standardizare - activitate prin care sunt stabilite, pentru probleme reale sau
potenţiale, prevederi destinate unei utilizări comune şi repetate, urmărind obţinerea
unui grad optim de ordine într-un context dat.
Standardizare internaţională - standardizare la care pot lua parte organismele
interesate din toate ţările.
Standardele internaționale sunt elaborate și publicate de către următoarele
organizații internaționale de standardizare:
Organizația Internațională de Standardizare (ISO);
Comisia Electrotehnică Internațională (IEC);
Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (ITU).
Standardele internaționale sunt valoroase, în special, prin faptul că reprezintă un
mijloc de facilitare a comerțului între diferite țări. În majoritatea cazurilor, inițiativa
de a elabora un standard nou vine din partea întreprinderilor care consideră că este
nevoie de un anumit standard, astfel încât acesta să servească drept modalitate de
răspuns nevoilor specifice. Aceste întreprinderi și alte părți interesate, inclusiv
autoritățile publice și experții din mediul academic, participă la activitățiile de
standardizare la nivel nat ional, internațional și european.
Majoritatea standardelor inclusiv standardele europene și internaționale pot fi
achiziționate de la organizațiile naționale de standardizare din țară în care va aflați.
Venitul provenit din vânzarea standardelor este esențial, deoarece contribuie la
sustenabilitatea financiară a întregului sistem de standardizare.
Importanța standardelor în activitatea de zi cu zi a întreprinderilor este foarte
importantă! Standardizarea oferă un plus enorm produselor și echipamentelor
industriale, referindu-se la noi domenii din sfera serviciilor și produselor, șsi implică
un număr tot mai mare de participanți: consilii locale, asociații de consumatori,
profesioniști și meseriași etc. În strânsa legătura cu procesul globalizării piețelor,
standardizarea se află în centrul provocărilor cu care se confruntă întreprinderile la
momentul actual.
Standardele facilitează libera circulație a produselor pe o piață internaționala prin
încurajarea interoperabilității și comparabilitatea produselor și a serviciilor. Acest
proces contribuie la competitivitatea organizațiilor și permit o anumită raționalizare a
producției din cadrul afacerilor. Standardizarea metodelor de organizare (de
asemenea, cunoscute sub numele de standardizarea sistemelor de management) permit
organismelor (atât publice, cât și private) de a avea cele mai bune practici pentru a-și
optimiza resursele (umane, materiale și financiare) și să fie mai eficiente. Prin urmare,

2
îmbunătățirea calității, siguranței și a managementului mediului de standarde oferă
instrumentele metodologice necesare pentru îmbunătățirea eficienței organizațiilor.
Avantajele ștandardiza rii:
Pentru întreprinderi:
- Raționalizează diferite tipuri de produșe și servicii;
- Îmbunătățește gestionarea produselor și serviciilor;
- Accelerează proceșul de gestionare a comenzilor;
- Facilitează exportul și comercializarea produselor.
Pentru consumator:
- Stabilește mult mai ușor calitatea și nivelul de șiguranță a serviciilor și
produselor;
- Deține informație credibilă despre caracteristicile produselor;
- Posibilitatea de a face mai ușoară comparația între diferite oferte.
Pentru serviciul public:
- Simplifică elaborarea textului legislativ;
- Poate stabili politici de calitate, de mediu și de siguranță ;
- Poate participa mult mai ușor la dezvoltarea economică ;
- Standardele furnizează baze tehnologice și științifice pentru legislația referitoare
la sănătate, securitate și mediu.

Standardizare Europeană
Standardele europene sunt elaborate și publicate de către următoarele Organizații
Europene de Standardizare:

Comitetul European de Standardizare (CEN)

Comitetul European de Standardizare pentru Electrotehnică (CENELEC)

Institutul European de Standardizare pentru Telecomunicații (ETSI).

Standardele europene sunt elaborate în strânsă cooperare cu reprezentanții

întreprinderilor și cu alți membri sau parteneri relevanți ai organismelor europene de
standardizare.

3
 Întreprinderile mici și mijlocii sunt reprezentate în procesul de standardizare de
asociația (Standarde pentru întreprinderile mici).

Standardele europene capătă statut juridic numai prin adoptare ca standarde

naţionale.

Adoptarea standardelor europene ca standarde naţionale este obligatorie pentru

membrii afiliaţi şi membrii CEN/CENELEC. Adoptarea standardelor se poate face
prin una din metodele următoare:

- Adoptarea prin traducere: publicarea versiunii române a standardului european

- Adoptarea prin publicare a versiunii în limba engleză ca standard român, prin

metoda filei de confirmare

- Adoptarea prin publicare a versiunii în limba engleză ca standard român, prin

metoda notei de confirmare

În construcţia consensului european industria, federaţiile patronale şi

profesionale, autorităţile publice, mediul academic, reprezentanţi ai organizaţiilor
nonguvernamentale sunt invitaţi să contribuie la procesul de standardizare. Această
participare deschisă arată soliditatea standardizării europene. Participarea la
standardizarea europeană se desfăşoară numai prin organismele naţionale de
standardizare (pentru România prin ASRO). Datoria acestora este de a trimite
delegaţii bine echilibrate din punct de vedere al reprezentării punctului de vedere
naţional, care să reprezinte interesul naţional într-un anume proiect de standardizare.

Grupuri de interese organizate la nivel european – reprezentând ecologiştii,

consumatorii, întreprinderile mici şi mijlocii, printre alţii – de asemenea, au
oportunitatea să contribuie la dezvoltarea unui standard.

Lansarea activităţii de elaborare a unui standard european

 - O propunere pentru un standard european poate să apară de la toţi factorii
interesaţi

-propunerile ajung prin organismele naţionale de standardizare, sau acolo

unde legislaţia europeană este cunoscută respectiv în ţările membre ale Uniunii
Europene prin Comisia Europeană sau Secretariatul AELS, la CEN/CENELEC

- Comitetul Tehnic CEN/CENELEC respectiv va lua o decizie pentru

adoptareapropunerii , ţinând seama de necesitatea paneuropeană, de timpul
necesar pentru punerea la dispoziţie a standardului şi de resursele disponibile

- Propunerea acceptată este alocată unui grup de lucru responsabil în cadrul

proiectului pentru elaborarea proiectului de standard.

4
 - Dacă propunerea este pentru un domeniu nou al activităţii de standardizare,
o primă decizie va fi luată în Biroul Tehnic al CEN/CENELEC, prin alocarea
temei unui comitet tehnic existent sau prin constituirea unui comitet tehnic nou

- În conformitate cu Regulamentul Intern CEN/CENELEC după ce un proiect

de standard a fost acceptat , Organismele Naţionale de Standardizare nu mai pot
să dezvolte un standard nou naţional pe aceeaşi tematică (cu acelaşi domeniu de
aplicare) sau să revizuiască un standard existent fără permisiunea Biroului Tehnic
– această obligaţie este cunoscută sub numele de procedură de oprirea a activităţii
(standstill) şi permite ca toate eforturile să fie concentrate pe armonizarea
europeană.

Standardizări Românești
Este o asociație, persoană juridică română de drept privat, de interes public, fără
scop lucrativ, neguvernamentală și apolitică constituită ca organism național de
standardizare în baza prevederilor OG 39/98, Legii 177/2005 și a Legii nr.355/2002,
recunoscută ca organism național de standardizare prin HG 985/2004 și Legea nr.
163/2015 privind standardizarea națională.

■ ASRO este membru cu drepturi depline CEN - Comitetul European de

Standardizare (01.01.2006) și membru cu drepturi depline CENELEC - Comitetul
European pentru Standardizare în domeniul Electrotehnicii (01.02.2006)

■ ASRO este membru al ISO - Organizatia Internațională de Standardizare(1950)

și CEI -Comisia Electrotehnica Internațională (1920)

■ ASRO este membru observator al ETSI - Institutul European de Standardizare

în domeniul Telecomunicatiilor (2005)

ASRO a fost admis în organismele europene de standardizare în ianuarie 2006 la

CEN și februarie 2006 la CENELEC, fiind prima structură din România care a fost
admisă în structurile europene. Născută din necesitatea societății de a fi mai
performantă în toate capitolele sale, standardizarea în diferite părți ale lumii, a avut o
evoluție în funcție de cultură și obiceiurile țărilor respective.

Este bine cunoscut faptul că activitatea de standardizare se bazează pe propriile

principii care sunt transpuse prin metodologiile organismelor de standardizare. În
evoluția sa, pe măsură ce scopurile standardizării s-au diversificat trecând de la
caracterul preponderent tehnic spre zona liberei circulații a produselor care implică o
mai mare atenție acordată problemelor protecției consumatorilor, prescripțiile de
securitate a produselor ș.a.m.d., s-a simțit nevoia ca însăși activitatea internațională și
în unele părți și cea regională, europeană, spre exemplu, să se reglementeze cu efecte
directe asupra legislației naționale a țărilor care aderă la diferite tratate. Existența
acordului TBT din anul 1994, al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC)
statutului de membru al UE al României, face ca în prezent legislația română în

5
domeniul standardizării,să fie armonizată cu tratatele la care România este parte. De-a
lungul timpului această legislație a standardizării a ținut pasul cu tratatele la care
România aderase. După ce ONU constituise UNSCC (United Nations Standards
Coordinating Committee) încă din 1944, România, în calitatea de membru ONU a
solicitat calitatea de membru ISO în anul 1950, după ce și-a armonizat legislația în
funcție de recomandările UNSCC. Sistemul economiei centralizate adoptat de
România în anul 1948, și-a pus amprenta asupra legislației adoptate, standardizarea
devenind un instrument de planificare a economiei în mâna guvernului, alături de
întreaga infrastructură a calității.

Modificările repetate ale cadrului legislativ în domeniu înainte de anul 1990, au

căutat să facă din standardizare un instrument prin care să impună o anumită calitate
controlată în întreprinderi, iar după 1990, prin modificarea cadrului legal de
desfășurare a activității de standardizare și al întregii infrastructuri a calității s-a căutat
să se încurajeze apariția pieței libere în România și racordarea ei la piața unică
europeană, în conformitate cu acordurile de asociere la care România a devenit parte.