1

Judecătoria Sector 1 București

Dosar nr.18306/299/2019
Complet C 15 S1
Termen: 02.03.2020

DOMNULE PREȘEDINTE,

Subsemnata VĂDUVA VALERIA, domiciliată în mun.București, Aleea Fetești

nr.9, bl.F 1, sc.B, et.2,ap.14, sector 3, având CNP 2481028400592, prin mandatar
NASTASIA DORIN CLAUDIU, domiciliat în București str.Pajurei nr.20, bl.F3,
sc.2, et.2, ap.32, sector 1, CNP 1701223416019, în calitate de pârât, în contradictoriu
cu reclamantul MUREȘAN DANIEL, domiciliat în București, str.Gheorghe
Calboreanu nr.4, bl.122, sc.C, et.2,ap.97, sectro 6, CNP 1670719461541, cu domiciliul
procesual ales cu primirea corespondenței av.Macovei Ionel Marian, av.Rareș Guță,
av.Sorina Altiparmak, reprezentant convențional Societatea Civilă de Avocați Macovei
& Asociații (fost Cabinetul de Avocat Macovei Ionel Marian) cu sediul în București
str.Principatele Unite nr.38-40, et.2, ap.17, sector 4, formulez prezentele:

NOTE DE ȘEDINȚĂ

1.Precizări referitoare la răspunsurile reclamantului date la interogatoriu

propus de subsemnata , la termenul din 20.01.2020.
Acțiunea „posesorie” a reclamantului MUREȘAN DANIEL, din prezenta cauză
a fost intentată, după formularea în scris a cererii mele de intervenție accesorie, la data
de 28.12.2018, în dosarul 37009/3/2016 , aflat spre soluționare pe rolul Tribunalului
Mun. București, având ca obiect, constatarea dreptului de proprietate prin
”uzucapiune” asupra terenului ce face obiectul și în prezentul litigiu ,acțiune
demarată de autorul reclamantului.(Mureșan Constantin). Soluția pronunțată de
instanța de fond ,a fost de respingere a cererii de chemare în judecată precizată de
reclamanți ca neintemeiată și de admitere a cererii de intervenție accesorie formulată
de subsemnata, VĂDUVA VALERIA.
În cererea de intervenție accesorie ,eu am sprijinit apărările formulate de pârâta
Municipiul București, prin Primar General ,susținând ”teza posesiei” (persoana care
avea în mod efectiv stapânirea terenului), deoarece pârata se afla într-o situație
dezavantajoasă în formularea propriilor apărări , privind posesia.
În ședința publică, la termenul din 03.12.2018 , am formulat prima dată, oral
cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtei și am sesizat și Serviciul Juridic al
PMB-ului ,depunând în luna decembrie 2018,înscrisuri și fotografii , prin care probam
faptul că reclamantul nu a avut posesia terenului.
Prin prezenta acțiune reclamantul dovedește un caracter nesincer în demersurile
sale și încercarea sa , împreună cu celălalt vecin (Lică Laurențiu Viorel), reclamant în
dosarul 641/3/2017, de a acapara prin orice mijloace terenul din str.Dârza nr.21 și 23 A
, terenul meu,dobândit prin moștenire de la autorii mei.
 2

Reclamantul ,în acțiune de „uzucapiune” nu a dovedit nici detenția precară

asupra terenului ,cu atât mai puțin o posesie utilă ,obligatorie în promovarea atât a
unei acțiuni de „ uzucapiune”, cât și a unei acțiuni posesorii.
Reclamantul nu poate invoca o deposedare de teren (tulburarea de posesie),
făcută de mine, atât timp cât nu face dovada posesiei sale sau a autorului său, anterior
(cel puțin un an) a bunului pretins .Deasemenea acțiunea posesorie se introduce în
termenul de prescripție de un an, de la data deposedări.
Reclamantul ,în privința datei pretinsei deposedări are o pozitie oscilantă .
Dacă inițial ,a afirmat în mod ferm că data pretinsei deposedari este 28.11.2018,
ulterior și-a modificat suținerile , declarând că data de 19.10.2018 ( cu 40 de zile mai
devreme) este „momentul real al tulburării de posesie.”(vol.2,fila 100). La această
concluzie a ajuns după momentul, în care eu am prezentat instanței fotografiile făcute
la teren de-a lungul anilor (2014-2019) inscripționate cu data la care au fost realizate.
Însă, doar pe cele din data de 19.10.2018 le confirmă, pe celelalte realizate anterior le
infirma datele calendaristice, acestea fiindu-i defavorabile demersului său din prezenta
acțiune.Prin analiza comparativă a unor elemente surprinse în fotografii (dezvoltarea
arborilor, starea fizică a gardului) se poate concluziona cert faptul că fotografiile
prezentate de mine sunt realizate de-a lungul mai multor ani, fiind în concordanță cu
data clendaristică inscriptionată.Mai mult decât atât , fotografiile în format digital au
înregistrate data la care au fost efectuate.
Planșele foto prezentate de mine în acest dosar, ca mijloc probator, au fost mai
întîi atașate unei înștiințări adresate câtre PMB, Serviciul Instanțe civile și contencios,
la data de 27.03.2019.(anexa 1).Ultrerior, la data de 01.04.2019, am depus la dosarul
37009/3/2016 un răspuns la Întâmpinarea formulată de reclamant,cererii mele de
intervenție, atașând și planșe foto cu lucrările dl.Nastasia de îngrijire ale terenului de-a
lungul anilor, pe format de hârtie ,însă fără să fie inscriptionată data la care au fost
realizate. Se pune întrebarea firească , de unde aș fi avut fotografii făcute vara la teren ,
depuse la dosarul instanței și la PMB în primavara lui 2019 ?. Situația prezentată mai
sus, infirmă alegațiile reclamantului privind o așa zisă data a deposedării 27.11.2018
sau 19.10.2018, fotografiile confirmand în mod cert posesia și folosința terenului de
către Nastasia Dorin Claudiu în ultimii 10 ani.
Precizez faptul că ,cei doi vecini reclamanți ,din anul 2015 în acțiunile lor de
”uzucapiune”, ulterior în anul 2019 ,în acțiunile lor ”posesorii” separate, au ascuns
instanțelor investite cu soluționarea cererilor lor ,situația de fapt reală a terenului și
situația juridică. Astfel , cei doi vecini au promovat același gen de acțiune ,asupra
aceluiași teren, fără să precizeze instanțelor acțiunea simultană a celuilalt vecin. În
acțiunile de „uzucapiune” ei s-au sprijinit unul pe celălalt, prin „declarațiile de
martor”, date în mod reciproc (unul în favoarea celuilalt),deși există prevederi legale
care interzic audierea martorilor, între care există relații de interes.
Deasemenea ,învederez instanței că reclamantul prezintă în acest litigiu,
variante diferite privind modul în care ar fi fost „deposedat de teren” .În cererea de
chemare în judecată susține că pretinsa deposedare „s-a facut în mod abuziv” prin
parcarea unor mașini pe terenul ce îi aparținea, iar ulterior afirma că deposedarea s-a
facut de dl. NASTASIA prin lucrările de curățenie a terenului din data de 19.10.2018.
 3

Referitor la cum și când a avut loc pretinsa deposedare, reclamantul manifestă o

atitudine duplicitară și o poziție contradictorie în susținerile sale.
Acțiunea din prezentul dosar a fost formulată de MUREȘAN DANIEL în mod
netemeinic, fiind o acțiune ”pro cauza” cu scopul de a argumenta cererea de
suspendare a acțiunii de ”uzucapiune”, în care eu am intervenit și în care am prezentat
situația de fapt rerală a terenului și am devoalat declarațiile nesincere ale celor doi
vecini.
Caracterul nesincer al demersurilor făcute de MUREȘAN DANIEL reiese și
din poziția procesuală a autorului său care în răspunsul cererii mele de intervenție în
data de 04.02.2019 a susținut ”că nu mă cunoaște și că nu am avut și nici în prezent nu
am posesia terenului”.
După raționamentul reclamantului ,exprimat în răspunsurile la interogatoriul
propus de mine, el se consideră proprietar al terenului, deoarece crede că nu am acte de
proprietate asupra terrenului: ”prin ce dovedește că sunt proprietar ?”. Pornind de la
această premisă, reclamantul dovedește că acțiunea sa nu se bazează pe posesie, ci pe
ideea că nu aș fi proprietar al terenului.
Reclamantul prin răspunsul formulat la întrebarea 12 din interogatoriu,
infirmă, susținerile inițiale ale autorului său, formulate în acțiunea ”uzucapiune” din
2015, din dosarul 37009/3/2016, în care a afirmat că :”terenul se află în continuarea
curții sale” inducând ideea că acesta face un corp comun cu proprietatea sa. În
răspunsul dat la interogatoriu de reclamant arată că ”terenul a fost dintotdeauna
îngrădit pe toate laturile și am avut întotdeauna acces din stradă”.
Se pune firesc întrebarea de ce autorii săi au construit un gard de zid înalt între
cele două proprietăți, fără a lăsa o poartă de acces direct spre teren, dacă susține că
familia sa a avut continuu posesia terenului din 1964. Consider că acest fapt nu s-a
întâmplat deoarece autorii reclamantului cunoșteau bine situația terenului ,de cine este
stăpânit și faptul că acesta a fost în posesia lui Grigorescu Otilia, în posesia mea
prin moștenire de la aceasta, iar ulterior în posesia și folosința domnului
NASTASIA CLAUDIU.
De asemenea se poate constata, din fotografiile atașate la dosar faptul că partea
de gard dinspre stradă a imobilului din str.Dârza nr.21 și 23 A este total diferit atât ca
formă(cnstrucție), cât și ca materiale folosite în edificarea lui ,față de gardurile celor
doi vecini reclamanți alăturați, de la imobilele din str.Dârza nr.19 (proprietatea
familiei Mureșan) și str.Dârza nr.23 (proprietatea fam. lui Lică Laurențiu).
În răspunsul de la întrebarea nr.13 reclamantul susține că ”terenul meu pe
care l-am folosit dintotdeauna este de aproximativ 220 mp și a fost delimitat de restul
terenului (până la 450 mp) de un gard despărțitor.
Aceaste afirmații sunt contrazise de situația prezentată în expertizele judiciare
întocmite la teren din anii 1999, 2010, nota de reconstituire întocmită de PMB în
2007,ortofotoplanurile eliberate de OCPI privind imobilul din str.Dârza nr.19,
str.Dârza nr.21 și 23A, str.Dârza nr.23, aerofotogramele anexate la dosar, imaginile
preluate de pe site-urile Google Earth și Google Maps, precum și de fotografiile
atașate de mine la dosar care prezintă terenul de 450 mp situat la adresa din str.
 4

Dârza nr.21 și 23A ca un corp unic de teren fără existe o delimitare, un gard
desparțitor, un hotar care sa împartă terenul în două parcele egale. (220 mp).
Suprafața de 450 mp corespunde suprafeței însumate a parcelelor nr.17 și 18
cumpărate de autorii mei soții Moldoveanu ,de la Gheorghe Raiciu în anul 1940, și
1941.(vol.2, file 146-151).
În răspunsul de la întrebarea nr.9 reclamantul evită să precizeze data
pretinsei deposedări (27.11.2018) pe care a susținut-o în mod constant și repetat
anterior până la termenul 27.01.2020. Prin note scrise depuse la acest termen
reclamantul a susținut o nouă variantă a pretinsei deposedări a sa de teren. El a
afirmat că pretinsa deposedare ar fi fost făcută de către mine ”în mod cert” la data de
19.10.2018 (cu 40 de zile mai devreme) decât data indicată inițial în cererea de
chemare în judecată. Mai mult decât atăt pretinsa deposedare nu a fost realizată prin
parcarea unor mașini, ci prin lucrările de igienizare și curățare a terenului, prin
lucrări de edificare a gardului efectuat de Nastasia Dorin Claudiu la data de
19.10.2018.
Învederez instanței faptul că prezența d-lui Nastasia Claudiu pe teren la data de
19.10.2018 nu a fost pentru prima dată (prima oară), după cum susține reclamantul.
Nastasia Dorin Claudiu în mod continuu și repetat din anul 2008, de 2-3 ori pe an se
ocupa de lucrările îngrjire și curățenie a terenului de vegetația sălbatică de pe acesta,
de înlăturarea gunoaielor și a moluzului depozitat pe teren de persoane necunoscute.
Cu această ocazie d-l Nastasia ,ajutat de cunoștințele sale se ocupa și de reparația
gardului deteriorat în mod frecvent de persoanele care aruncau gunoaie, iar în 2018
de persoane care și-au construit un adăpost improvizat pe care îl foloseau în timpul
nopții, fapt sesizat de d-l Nastasia către Romprest. Această stare de fapt se poate
constata în mod clar în fotografiile făcute la teren de-a lungul anilor și prezentate
instanței.
Referitor la întrebarea nr. 4 din interogatoriu propus de pârâtă, apărătorul
reclamantului s-a opus să răspundă ,pe motiv că nu ar privi fapte personale ale lui
MUREȘAN DANIEL. Învederez instanței că, înscrisul la care se făcea referire în
întrebare, a fost propus de reclamant ca mijloc probator, atașat cererii de chemare în
judecată și nu de autorul său Mureșan Constantin, deoarece acțiunea posesorie a fost
demarată de Mureșan Daniel.Eu consider că, autorul său, n-ar fi avut atâta
îndrăzneală.
Teoria reclamantului MUREȘAN DANIEL este infirmată de declarația
martorului Vasile Rubin Cristian privind faptul că eu Văduva Valeria prin interpuși aș
fi ocupat terenul prin parcarea unor mașini cu scopul de a-l deposeda de teren.
Martorul declară că l-a văzut pe d-l Nastasia, ”în treacăt de vreo două ori în curte
umblând la acele mașini de pe teren, deci mașinile nu au fost depozitate pe teren ca
să-l ocupe ci, conform declarației lui Vasile Rubin Cristian d-l Nastasia ”umbla”
(repara la aceste mașini)”. De asemenea martorul afirmă că ”nu o cunosc pe pârâta
Văduva Valeria, nu am văzut-o niciodată, nu știu cum arată”, infirmând susținerile
reclamantului că subsemnata am ocupat terenul.
Martorul afirmă că ”înainte de 2018” (probabil până în 2017) terenul a fost
cultivat de familia Mureșan și arată în continuare că ”anul trecut (anul 2019) i-a murit
 5

tatăl Mureșan Constantin și nu a întrebat pe nimeni de ce nu se mai cultivă terenul”.

Ceea ce reiese din această afirmație este că situația de fapt a terenului nu o cunoștea
în mod direct, prin propriile simțuri, ci prin ceea ce a aflat de la altă persoană, care
între timp a decedat.
De asemenea martorul afirmă că în partea opusă a terenului este un ”gard
împrejmuitor” din totdeauna spre d-l Laurențiu (Lică Laurențiu) despre care afirmă că
este ”cel care îngrijea terenul”, infirmând ceea ce a declarat anterior referitor la
folosința terenului.
Martorul declară referitor la starea gardului stradal că acesta este format dintr-o
parte de lemn și o parte din plasă metalică și că ulterior ”au fost făcute niște
modificări și nu poate preciza la ce dată, s-a făcut această activitate și de către cine”
rezultând din această declarație că nu are cunoștință de împrejurările și situația de fapt
pe care reclamantul dorește să o dovedească.
În legătură cu pretinsa deposedare martorul afirmă că ”a aflat anul trecut (2019)
de la defunctul Puiu” deci nu a constatat-o în mod direct la data indicată de
reclamant că ar fi avut loc presupusul eveniment ci de la o persoană ”care se certa cu
d-l Nastasia la el la poartă”. La întrebarea apărătorului reclamant ”în ce an” acesta
răspunde că în 2019.
La întrebarea apărătorului ales de pârât ”dacă îl cunoaște pe Nastasia Dorin
Claudiu”, acesta răspunde că da, din jurul anului 2008 și descrie împrejurările în care
l-a cunoscut. Acesta formulează o poveste legată de un incident avut cu privire la
un teren învecinat de proprietatea sa (str.Dărza nr.17 B) teren descris de acesta ca
fiind liber de construcții, împrejmuit și lucrat până
de asemenea până în anul 2000 de mai mulți vecini. Ceea ce consider că este relevant
din declarația sa este faptul că pe acel teren liber de construcții și împrejmuit ”au fost
depozitate gunoaie”, confirmând faptul că cei ce locuiau în vecinătate aveau obiceiul
să depoziteze gunoaie pe terenurile virane. Această situație fiind întâlnită și la
terenul meu din str.Dârza nr.21 și 23 A, cu atât mai mult cu cât eu nu locuiam acolo
ca să pot preveni acest fapt.
Din cele afirmate în declarația sa despre d-l Nastasia consider că martorul arată
o atitudine nesinceră și ostilă față de acesta. D-l Nastasia, din ceea ce mi-a comunicat
nu a participat la o discuție la ”locul de muncă” (Secția 14 Poliție) împreună cu d-
na Troană proprietara terenului ce făcea obiectul plângerilor penale și cu Vasile Rubin
Cristian.
Faptul că a existat o atitudine ostilă a lui Vasile Rubin față de Nastasia Claudiu
este dovedită de plângerile penale formulate acestuia privind pretinse fapte de
distrugere a gardului dinspre stradă, a imobilului dinstr.Dârza nr.17 B, a cărui
proprietar era d-na Troană ( situația a fost descrisă detaliat în memoriul înaintat către
comandantul Secției 14 Poliție).
D-l Nastasia a formulat personal plângere penală împotriva lui Vasile Rubin,
având ca obiect săvârșirea infracțiunii de amenințare la persoana sa, d-na Troană
nefiind prezentă la acel eveniment.
De asemenea d-l Nastasia în calitate de mandatar al numitei Troană Eliza, în
 6

numele acesteia a formulat plângere împotriva lui Vasile Rubin sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de tulburare de posesie concretizată printre altele prin construirea de către
acesta a unui cămin de apă și a unor aleei pe terenul proprietatea d-nei Troană,
încercând astfel să acapareze o parte din terenul acesteia.
Afirmația martorului propuse de reclamant că terenul ar fi ”ocupat de țigani”,
este falsă deoarece în plângerea penală se precizeaza foarte clar faptele și persoana
reclamată. Ținând cont de funcția pe care Vasile Rubin o ocupa la acea dată (ofițer
judiciar) nu cred că ar fi tolerat, ca ”niște țigani” să ocupe abuziv, ”terenul învecinat
și mirositor, lângă care nu mai putea să locuiască în 2008”.
În concluzie, din declarațiile făcute în fața prezentei instanțe reiese faptul că
martorul nu cunoaște multe aspecte privind situația reală a terenului și faptele ce
au legătură cu acest teren, din prezenta cauză:
1.când și cum a avut loc pretinsa deposedare;
2.caracteristicile fizice reale al gardului stradal actual;
3.cine a construit gardul stradal;
4.nu știe cine este proprietarul terenului, nu o cunoaște pe d-na Văduva
Valeria, nu a văzut-o niciodată, nu știe cum arată;
5.nu știe cum au apărut mașinile ;
Eu consider că declarația de martor a lui Vasile Rubin Cristian este confuză,
nelămuritoare, nesinceră și contradictorie chiar și în cuprinsul ei. De exemplu, data
precizată de la care reclamantul și autorul său nu a cultivat terenul, este ”înainte de
2018” ,deși reclamantul a susținut că posesia sa asupra terenului o exercita prin
cultivarea acestuia cu legume, însă acesta ulterior declară că data deposedării
folosinței terenului este anul 2019, iar cel care îngrijește terenul este d-l Laurențiu.
Învederez instanței faptul că, în prezenta cauză nu există o identificare corectă
a imobilului aflat în litigiu sub aspectul amplasamentul, vecinătăților și a laturilor
acestuia, acest fapt fiind confirmat în mod expres de expertul Veriga Constantin,
desemnat de instanța TMB pentru întocmirea raportului tehnic de expertiză a
terenului.
Acesta în data de 01.04.2018 a solicitat insistent ”refacerea Raportului de
expertiză”, depus anterior afirmând că acesta nu corespunde cu planurile și
evidențele cadastrale deținute de autorități (OCPI, PMB).
Referitor la raport , arăt faptul că nu am putut formula obiecțiuni, în termenul
legal ,deoarece nu aveam cunoștință de existența litigiului și conținutul dosarului,
cererea mea de intervenție în cauză fiind formulată la termenul din 28.12.2018, iar
admiterea ei a fost făcută la termenul din 09.09.2019, cu mult timp după depunerea
acesteia la dosarul cauzei.
Am solicitat anularea „Raportului de expertiză”, însă instanța a respins cererea
mea deoarece a apreciat că data la care am formulat este tardivă. Însă , a constatat că
expertul desemnat Veriga Constantin nu și-a atins obiectivele dispuse de instanță, de
aceea a decis micșorarea onorariului expertului, stabilit inițial de la 1500 lei la 1000
lei, deși expertul solicita majorarea lui. Totodată, instanța a constatat că după mai
multe termene acordate pentru avizarea raportului de expertiză de către OCPI a
 7

renunțat la această procedură. Cauza ce a determinat neavizarea de către OCPI a

raportului a fost faptul că expertul nu a identificat în mod corect amplasamentul
terenului în litigiu. Expertul a denaturat realitatea, prezentând o altă situație, atât în
descrierea terenului, cât și în prezentarea situației cadastrale a terenului nefiind în
concordanță cu planurile și evidențele OCPI și a PMB (ex.inventarea a două numere
poștale noi, str.Dârza nr.21 A și str.Dârza nr.21 B, fără o atribuire legală a acestor
numere de către autorități, indicarea ca proprietar al imobilului din str.Dârza nr.21 B a
lui Lică Laurențiu Viorel, deși acesta avea proprietatea sa intabulată asupra terenului
din str.Dârza nr.23, precizarea existenței unui hotar – limită de proprietate - ce nu a
existat pe teren).
Reclamantul și-a susținut prezenta cerere în baza acțiunii de uzucapiune din
dosarul 37009/3/2016 afirmând că în prezenta cauză, a urmărit ”conservarea
drepturilor pe care le am” (Vol.2, fila 101) însă soluția de la fond a fost de respingere
a cererii ca neîntemeiată și de admitere a cererii mele de intervenție accesorie în
favoarea PMB. În considerentele sentinței, instanța precizează că: ”nu a făcut dovada
stăpânirii neîntrerupte a reclamanților și autorilor asupra terenului”. Instanța de
asemenea înlătură declarația martorului Lică Laurențiu Viorel (martorul propus de
reclamant) pe care o apreciază ca fiind nesinceră și concluzionează că reclamanții nu
au stăpânit terenul în mod efectiv, iar ocuparea efectivă a terenului, începând cu anul
2007 a fost făcută de altă persoană (Nastasia Dorin Claudiu).