Servitute + obligatie de a face

Sentinţă civilă 6 din 07.03.2018

Dosar nr.XXXXX/193/2015 - servitute+obligaţia de a face -

JUDECĂTORIA BOTOŞANI

SECŢIA CIVILĂ

Şedinţa publică din data de  xx.xx.xxxx

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE - 

GREFIER - 

SENTINŢA CIVILĂ NR.XXXX

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta J. E. şi pe pârâţii A. E. (moştenitoarea def.

A. E.), A. S. (moştenitoarea def. A. C.), C. M. (moştenitoarea def. A. C.), I. A. (moştenitoarea
def. A. C., M. E. (moştenitoarea def. A. C., B. D. (moştenitorul def. B. E.), B. V.(moştenitorul
def. B. E.), B. VA. (moştenitoarea def. B. E., A. G. D., A. P., A. C., B. N., L. M. şi A. E., având
ca obiect servitute+obligaţia de a face.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din xx.xx.xxxx, fiind
consemnate în încheierea de şedinţă din aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre
şi când instanţa, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat iniţial pronunţarea pentru
xx.xx.xxxx şi, ulterior, pentru azi.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de xx.xx.xxxx, sub nr.
XXXXX/193/2015, reclamanta J. E. a chemat în judecată civilă pe pârâţii A. G. D. şi A. P.,
solicitând ca instanţa să dispună obligarea acestora de a-i permite trecerea pe terenul acestora, de
la poarta reclamantei,  aleea având o lăţime de 3,5 metri şi lungimea de 33 metri, către calea
publică, cu ieşire la DS 44/1, să ridice gardul construit de intimaţi în luna septembrie 2015, care
este paralel cu poarta sa şi care nu-i permite calea către drumul public, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, împreună cu soţul său, au cumpărat o casă  şi terenul
aferent de la numiţii B. C. şi M., intrarea la proprietatea acesteia făcându-se pe uliţa lată de
aproximativ 3,5 metri şi lungă de 33 metri, cu ieşire la DS 44, până la poarta reclamantei.

A menţionat reclamanta că, atât pe stânga cât şi pe dreapta uliţei de acces către fondul său
dominant se află proprietăţile lui A. G. D. şi A. P., proprietate ce este împrejmuită cu gard, iar
uliţa dintre două loturi de teren ale acestora exista de peste 100 de ani şi nu a fost închisă
niciodată până în data de xx.xx.xxxx când, proprietarul terenului aservit, A. G. D., i-a închis
ieşirea la drum prin amplasarea unui gard în faţa porţii sale, pe motiv că terenul unde este aleea
figurează în titlul său de proprietate. Că, dintotdeauna a avut o singură intrare la imobil, prin
aleea care a fost închisă, întrucât casa şi terenul este înconjurat pe toate laturile  proprietăţii sale,
de alte case şi terenuri aferente acestora care sunt împrejmuite cu gard şi, pentru a ieşi la drum, a
aduce apă sau alte produse trebuie să sară prin curţile altor trei gospodării.

În finalul susţinerilor, reclamanta a arătat că situaţia în care se află – de a nu putea ieşi din curtea
sa decât prin escaladarea gardurilor vecinilor pentru a ajunge la drumul public este umilitoare,
fiind o femeie în vârstă.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat cererea pe disp. art. 617, 755-756 Cod civil şi art. 453 Cod
procedură civilă.

În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f.5-13) şi a solicitat încuviinţarea audierii de

martori, interogatoriul pârâţilor şi expertiză de specialitate.

Cererea fost legal timbrată cu taxă de timbru judiciară în cuantum de 200 lei.

La data de xx.xx.xxxx, reclamanta a depus la dosar precizări la acţiune (f. 26) prin care a invocat
pe cale de excepţie prescrierea achizitivă (uzucapiunea) a servituţii de trecere care se întinde
între intrarea de la drumul sătesc (DS 251/DS 44/1) până la poarta sa, deoarece acest drum a fost
folosit în mod continuu, aparent, pozitiv, public, netulburat până în data de xx.xx.xxxx (mai bine
de 100 de ani) când, proprietarul terenului aservit, A. G. D. i-a blocat ieşirea la drum prin
amplasarea unui gard în faţa porţii sale şi a altui gard la drumul public de când a introdus
prezenta acţiune, dar şi ordonanţa preşedinţială având ca obiect „servitute de trecere şi ridicare
gard” (dosar nr. XXXXX/193/2015 al Judecătoriei Botoşani). Terenul care a servit trecerii către
proprietatea sa nu a făcut parte niciodată din domeniul public.

În drept, reclamanta a făcut referire la dispoziţiile: art. 35 Noul Cod de procedură civilă raportat
la art. 82 din Legea nr. 71/2011; art. 623, art. 1847, art. 1850, art. 1854, art. 1858 şi art. 1860 din
Vechiul Cod civil (art. 763 Noul Cod civil).

În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f. 27-29).

La data de xx.xx.xxxx, pârâţii A. G. D. şi A. P. au formulat întâmpinare – f. 30-32 ds., prin care

au solicitat repunerea în dreptul de a formula întâmpinare începând cu data de xx.xx.xxxx dată la
care şi-au angajat avocat.
Au arătat pârâţii că între părţi a existat pe lângă prezenta cauza şi dosarul nr. XXXXX/193/2015
având ca obiect ordonanţă preşedinţială. Pârâţii au depus întâmpinare în acest ultim dosar şi au
trăit cu convingerea că au depus întâmpinare şi în prezenta cauză. În consecinţă, dată fiind vârsta
înaintată a soţilor A. (79 de ani) şi lipsa reprezentării efectelor juridice pe care le-au comunicările
pentru care au semnat de primire, în baza principiilor egalităţii, dreptului la apărare şi rolului
activ al instanţei, solicită pârâţii să fie repuşi în termenul de formulare a întâmpinării.

Pe fondul cauzei, pârâţii au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

În motivarea susţinerilor din întâmpinare, pârâţii au arătat că reclamanta a dobândit dreptul de

proprietate asupra imobilelor teren şi casă de pe urma soţilor B. E. şi C.. Între A. G. D. şi B. E.
există o legătură de rudenie, el fiind văr drept cu aceasta. În această calitate a hotărât cu soţii B.
ca pe durata vieţii să le dea voie să treacă prin curtea sa, deşi ei aveau loc de trecere prin spatele
propreităţii sale. Practic, prin curtea lor nu este delimitat un drum special de trecere, ci doar a
existat o încuviinţare, o acceptare temporară de trecere, în virtutea calităţii lor de rude. După
moartea soţilor B., moştenitorii au vândut către J. D. şi E.  terenul şi casa, ocazie cu care i-a
atenţionat să-şi facă loc de acces prin spatele proprietăţii sale. În septembrie 2015, J. E. şi-a
construit propria cale de acces pe proprietatea sa şi pe proprietatea ei, drum care s-a realizat cu
ajutorul Comisiei Locale de aplicare a Legii 18/1991 Flămânzi şi acceptul lor.  De observat este
că potrivit adresei nr. XXXXX/xxxx emisă de Primărie părţii adverse, se confirmă posibilitatea
accesului prin grădina personală a reclamantei, fără a tranzita curtea.

În ceea ce priveşte capătul de cerere de ridicare a gardului construit de ei în septembrie 2015,

pârâţii consideră că se impune respingerea acestei solicitări având în vedere cele expuse mai sus,
ţinând cont de susţinerile Primăriei cum să reclamanta poate trece prin grădina sa, fără a le
traversa curtea.

În drept, pârâţii au invocat disp. art. 205 Cod procedură civilă şi art. 617 alin. 2 Cod civil.

În dovedire, pârâţii au depus la dosar înscrisuri (f.35-36) şi a solicitat încuviinţarea audierii de

martori, interogatoriul reclamantei.

La data de xx.xx.xxxx, pârâţii A. G. D. şi A. P. au formulat întâmpinare – f. 40-42 ds., prin care

au solicitat respingerea excepţiei prescripţiei achizitive ca fiind inadmisibilă, arătând că
reclamanta ar fi trebuit să-şi completeze acţiunea cu un capăt de cerere principal, de constatare a
uzucapiunii, aceasta având calitate activă în cauză, iar nu pasivă. Cum nu a înteles să-şi
formuleze pretenţia astfel, în actualul stadiu procesual pentru precizarea/completarea acţiunii
este nevoie de acordul lor expres, care nu îl dau.

În subsidiar, pârâţii au solicitat respingerea ca nefondată a excepţiei prescripţiei achizitive a

servituţii de trecere motivat de disp. art. 623 Vechiul Cod civil.

La data de xx.xx.xxxx reclamanta A. P. a formulat în cauză cerere de introducere în cauză a

moştenitorilor pârâtului A. G. D., întrucât în cauză a intervenit decesul acestuia la data
xx.xx.xxxx.
La termenul de judecată din data de xx.xx.xxxx, instanţa a dispus introducerea în cauză a
moştenitorilor def. A. G. D., respectiv numiţii L. M., A. C., A. E. şi B. N..

La termenul de judecată din data de xx.xx.xxxx, instanţa a dispus introducerea în cauză a

persoanelor înscrise în titlul de proprietate nr. XXXXX/xxxx, respectiv A. V.-prin moştenitoarea
A. E., A. C.-prin moştenitorii A. S., C. M., M. E., şi I. A., precum şi B. E. prin moştenitorii B.
D., B. V.şi B. VA.. La acelaşi termen de judecată s-a desemnat curator special pe dl. av. P. L.
pentru a reprezenta interesele numitei B. E.  prin moştenitorii B. V.şi B. VA..

Instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei
şi pârâţilor A. G. D. şi A. P., cea testimonială şi expertiză tehnică topo cadastrală (f. 75-83 ds.,
101-102 ds., 110-113 ds. şi 132-134 ds.).

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi dispoziţiile legale în materie, se reţin

următoarele:

Reclamanta J. E., împreună cu fiii acesteia J. A. D. şi J. B. F. sunt moştenitorii defunctului J. D.,

ce a fost înscris în Titlul de proprietate nr. XXXXXX/xxxx cu suprafaţa de 2829 m.p., situată în
intravilanul loc. Chiţoveni, oraş Flămânzi, jud. Botoşani.

Instanţa constată că locuinţa reclamantei este amplasată în parcela cadastrală XXX inclusă în
titlul de proprietate sus-menţionat.

Prin cererea formulată, reclamanta a arătat că intrarea la proprietatea acesteia s-a făcut, până în
septembrie 2015, pe uliţa lată de aproximativ 3,5 metri şi lungă de 33 metri, cu ieşire la DS 251,
până la poarta reclamantei, prin faţa gospodăriei pârâţilor.

 Din susţinerile reclamantei necontestate de pârâţi, rezultă că aceştia au blocat calea de acces a
reclamantei la drumul public, respectiv DS 251.

Instanţa constată că nimeni nu neagă în cauză faptul că, ani de-a rândul reclamanta, cât şi autorii
acesteia au folosit ca şi cale de acces drumul ce trece peste proprietatea pârâţilor. Casa şi terenul
sunt înconjurate pe toate laturile  proprietăţii sale, de alte case şi terenuri aferente acestora care
sunt împrejmuite cu gard şi, pentru a ieşi la drum, a aduce apă sau alte produse trebuie să sară
peste gardurile altor gospodării.

Instanţa reţine că potrivit declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză – S. D., C. A. şi P. G. şi a

interogatoriilor administrate, reclamanta, ca să ajungă la calea publică, trebuie să treacă prin faţa
locuinţei pârâţilor, întrucât locuinţa acesteia este împrejmuită de alte gospodării, singura cale de
acces fiind cea pe care tocmai i-au blocat-o pârâţii. Această împrejurare rezultă şi din analiza
hărţii cadastrale a localităţii. Totodată din declaraţiile martorilor rezultă că reclamanta a folosit
timp de zeci de ani acea cale de acces.

 Lovindu-se de refuzul acestora de a-i permite trecerea, reclamanta a ales calea promovării unei
acţiuni pe dreptul comun, având ca obiect servitute de trecere.
Potrivit dispozitiilor art. 617 din Codul civil:(1) Proprietarul fondului care este lipsit de acces la
calea publică are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea
fondului propriu.(2) Trecerea trebuie să se facă în condiţii de natură să aducă o minimă stânjenire
exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică; în cazul în care
mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar
aduce cele mai puţine prejudicii.(3) Dreptul de trecere este imprescriptibil. El se stinge în
momentul în care fondul dominant dobândeşte un alt acces la calea publică.

Existenţa situaţiei juridice de loc înfundat a terenului deţinut in proprietate de către reclamantă,
care este de natură a antrena prevederile art. 617 si următoarele Cod civil referitoare la
îndreptăţirea acesteia de a obţine o servitute de trecere către drumul public pe terenul învecinat
aparţinând pârâţilor reiese din ansamblul probator al cauzei şi nu este contestată de către pârâţi.

Separat şi complementar acţiunii în stabilirea unei servituţi de trecere, reclamanta a invocat

prescripţia achizitivă a servituţii de trecere pe care o foloseşte încă de la cumpărarea terenului.

Cu privire la această solicitare, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 623 Cod civil, „servituţile continue şi aparente se dobândesc prin titlu sau prin
posesiunea de 30 de ani”.

Servituţile continue neaparente şi servituţile necontinue şi neaparente nu se pot stabili decât prin
titluri, statuează art. 624 Cod civil.

Servitutea de trecere, care este necontinuă şi neaparentă, conform art. 622 Cod civil, nu se poate
dobândi prin efectul uzucapiunii, astfel încât capătul de cerere prin care s-a solicitat a se constata
dobândirea unui drept de servitute de trecere prin prescripţia achizitivă este neîntemeiat.

Servitutea de trecere fiind o servitute necontinuă, manifestarea exterioară a acesteia reprezintă

acte de toleranţă, care exclud o posesie utilă în sensul art. 1847 C. civ. raportat la art. 1853C.
civ., astfel posesia nu este exercitată sub nume de proprietar pentru ca aceasta să poată duce la
uzucapiune.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nicio ieşire la calea
publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu
îndatorirea de a-l despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.

„Trecerea trebuie regulat făcută pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis, ca să
iasă în drum”, statuează art. 617 Cod civil.

„Cu toate acestea trebuie a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puţină pagubă acelui
pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă”, aşa cum prevede art. 618 Cod civil.
Prin urmare, la stabilirea drumului de trecere trebuie avute în vedere atât interesele proprietarului
fondului dominant, cât şi cele ale proprietarului fondului aservit, urmând a fi aleasă calea care să
producă cea mai mică daună pentru proprietarul fondului aservit.

Având în vedere situaţia de fapt constatată de expertul desemnat în cauză şi soluţiile propuse de
părţi, instanţa va admite cererea în parte şi va constitui în favoarea reclamantei un drept de
trecere pe terenul pârâţilor situat în p.c. XXX intravilanul satului Chitoveni, oraş Flămânzi,
judeţul Botoşani, arabil, în suprafaţă totală de  142 m.p. (între punctele 40-A-B-C-40, astfel cum
este reprezentat grafic cu culoare galbenă  în anexa nr. 1 la suplimentul de expertiză T. C. de la
fila 113).

Această variantă este cea care creează pârâţilor cea mai mică stânjenire. Deşi varianta dorită de
reclamantă şi folosită de aceasta până în prezent este la fel de scurtă, aceasta ar putea să îi
stânjenească pe pârâţi întrucât le îngrădeşte acestora dreptul de a dispune în mod avantajos
economic de curtea din faţa casei precum şi de a-şi extinde construcţia sau de a edifica una nouă
pe acel teren, din cauza drumului de acces solicitat de reclamantă.

În aceste condiţii, reţinând disponibilitatea şi buna-credinţă a pârâţilor în a-i acorda reclamantei o

variantă de trecere la fel de facilă şi de scurtă şi rapidă către proprietatea sa, fără costuri, precum
şi concluziile expertului care a arătat că acel teren nu este mlăştinos şi poate fi amenajat ca o
potecă de trecere, instanţa va reţine că varianta cea mai avantajoasă pentru toate părţile este a
doua, reprezentată grafic cu culoare galbenă  în anexa nr. 1 la suplimentul de expertiză T. C. de
la fila 113.

În temeiul disp. art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, instanţa va compensa cheltuielile de
judecată. Chiar dacă suma avansată de reclamantă este mult mai mare decât cea avansată de
pârâţi (3370 lei faţă de 500 lei pârâţii), reclamantei nu i se poate acorda diferenţa întrucât i s-a
respins cererea motivată pe prescripţia achizitivă iar pe fondul cauzei i s-a respins varianta de
servitute pe care o dorea, aceasta nefiind vreun moment de acord cu varianta propusă de pârâţi,
fără plată, şi care i se va acorda.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia prescripţiei achizitive a servituţii de trecere, invocată de reclamantă, ca

neîntemeiată.

Admite în parte cererea având ca obiect servitute+obligaţia de a face, formulată de reclamanta J.

E., CNP XXXXXXXXXXXXX, domiciliată în sat Chitoveni, str. X nr.Y, oraşul Flămânzi, jud.
Botoşani, în contradictoriu cu pârâţii A. E., domiciliată în sat Chiţoveni, oraş Flămânzi, jud.
Botoşani, (moştenitoarea def. A. E.), A. S., domiciliată în sat Chiţoveni, str. Z nr. T, oraş
Flămânzi, jud. Botoşani, (moştenitoarea def. A. C.), C. M., domiciliată în mun. Botoşani, str. X,
nr. Y, sc. Z, et. T, ap. U, jud. Botoşani, (moştenitoarea def. A. C.), I. A., domiciliată în mun.
Botoşani, str. X nr. Y, sc. Z, ap. T, et. U, jud. Botoşani,(moştenitoarea def. A. C.), M. E.,
domiciliată în Bucureşti, Aleea X, nr. Y, bl. Z, sc. T, ap. U, et. V, sector S, (moştenitoarea def.
A. C.), B. D., domiciliată în sat Chiţoveni, oraş Flămânzi, jud. Botoşani, (moştenitorul def. B.
E.), Berbec Victor, prin curator special desemnat în cauză av. P. L., (moştenitorul def. B. E.), B.
VA., prin curator special desemnat în cauză av. P. L., (moştenitoarea def. B. E.), A. G. D., CNP
XXXXXXXXXXXXXX, domiciliat în oraş Flămânzi, jud. Botoşani, A. P., domiciliată în oraş
Flămânzi, jud. Botoşani, A. C., domiciliat în sat Chiţoveni, oraş Flămânzi, jud. Botoşani, B. N.,
domiciliată în sat Chiţoveni, oraş Flămânzi, jud. Botoşani, L. M., domiciliată în comuna Corbu,
str. X, nr. Y, jud. Constanţa şi A. E., domiciliată în sat Săcele, comuna Săcele, str. X, nr. Y, jud.
Constanţa.

Constituie în favoarea reclamantei un drept de trecere pe terenul pârâţilor situat în p.c. XXX
intravilanul satului Chitoveni, oraş Flămânzi, judeţul Botoşani, arabil, în suprafaţă totală de  142
m.p. (între punctele 40-A-B-C-40, astfel cum este reprezentat grafic cu culoare galbenă  în anexa
nr. 1 la suplimentul de expertiză T. C. de la fila 113).

Compensează cheltuielile de judecată.

Cu drept de a formula apel la Tribunalul Botoşani în termen de 30 de zile de la comunicare.

Eventuala cerere de apel se depune la Judecătoria Botoşani.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, xx.xx.xxxx.

 PREŞEDINTE,GREFIER,