Armele de jucarie si copiii

Oare joaca cu arme de jucărie promovează agresivitatea printre copii?

Joaca simbolică în perioada preșcolară

Joaca cu arme, de-a războiul, cu pistoale, mitraliere, săbii sau bombe este o joacă
simbolică (fantasy play în original) care nu se deosebește cu nimic de oricare alt joc simbolic.

Fie că se joacă de-a pirații, supereroii, de-a mama și tata, de-a doctorul sau profesoara, toate
acestea sunt porniri normale, de explorare a lumii care vin ca niște impulsuri interioare, potrivite
vârstei preșcolare și care nu au alt substrat. Aceste afirmații sunt susținute de numeroși specialiști
în educația și psihologia copilului, precum Dr. Michael Thompson – binecunoscutul autor al
cărții „Crescându-l pe Cain” sau psihologul Lawrence J. Cohen, autorul.

Ce se întâmplă dacă interzicem această joacă?

Eu, pesonal, m-am jurat că n-o să-i cumpăr băiatului meu pistoale și puști de jucărie și chiar am
reușit să fac asta. Dar a primit la un moment dat, după 4 ani , și am văzut că nu are o atracție
deosebită să se joace cu ele mai puțin … dacă am o reacție vehementă.

Când ni se suprimă o dorință, când ni se interzice să dăm curs unui lucru pe care simțim să-l
facem (și care nu rănește pe nimeni și nu distruge lucruri) ne simțim oprimați, neînțeleși,
neacceptați.

Mai mult, noi ne temem că cei mici vor deveni agresivi dacă se joacă cu arme de jucărie dar
interzicând modul lor de joacă, ei se vor simți răi, vor simți că ceea ce vor ei este ceva greșit,
nepotrivit deci rău.

Care este teama părinților?

Teama noastră cea mai mare este că această joacă va duce la agresivitate sau chiar violență, când
copilul va deveni adult.

Este o temere destul de des întâlnită și asta era și în capul meu când mi-am promis că nu-i voi
cumpăra băiatului vreo armă de jucărie.

Dar apoi l-am văzut și pe el și pe alți copii cum au tendința de a se lupta, din joacă nu ca o
cruzime sau cu furie și cum, fac arme din orice – de la deget, un băț, piese lego, orice au la
îndemână. Apoi mi-am amintit cum mă jucam cu săbiile cu fratele meu și cu alți copii și ce
adevărate bombardamente plănuiam și sunt convinsă că foarte mulți dintre voi aveți astfel de
amintiri, despre jocuri inocente ale copilăriei.

Concluzia mea dar și a specialiștilor mai sus menționați este că joaca cu armele de jucărie nu
promovează violența. Mai degrabă e adevărat opusul.
Cei care nu sunt înțeleși, nu sunt acceptați, își reprimă dorințele și emoțiile, au cele mai multe
șanse să aibă ieșiri violente pentru că nu știu cum să gestioneze toate acele emoții. Pe de altă
parte, semnele de violență sunt cruzimea față de animale, izolarea și comportamentul anti-social
și faptul că se simt neînțeleși, nicidecum o joacă în fantezie.

Și încă ceva: copiii nu confundă realitatea cu jocul, ei știu că degetul îndreptat spre tine ca un
pistol nu e adevărat așa cum știu că, dacă te alături jocului lor și cazi pe jos răpus de glonț, nu
ai murit cu adevărat ci te prefaci.

Pentru siguranța voastră e nevoie de reguli

Pornind de la regula de aur e ok dacă nu rănește pe nimeni și nu distruge lucruri, fiecare poate
adăuga alte reguli pentru a se simți în siguranță, atât adultul cât și copiii.

Puteți să stabiliți unde e permis și unde nu să se joace, cu pistoale nu și cu săbii da (sunt doar
exemple), să întrebe înainte de a îndrepta arma către cineva, să nu țintească în zona capului și așa
mai departe.

Dacă permitem joaca de orice fel nu înseamnă că nu avem reguli și limite care să ne țină în
siguranță.

În funcție de sex, mamele și tații tind să reacționeze diferit față de acest subiect.

Majoritatea tațior cu care am vorbit au fost mai relaxați și au considerat acest tip de joacă o etapă
trecătoare aducândi-și aminte de numeroasele jocuri războinice din propriile copilării.

Dragi mame, știu că noi suntem pacifiste și mai anxioase, dar haideți să nu vedem pericole în tot
ce fac cei mici, și să nu îngrădim joaca doar pentru că noi, ca fete nu am experimentat un
asemenea impuls.

Putere, cooperare și imaginație

În această joacă, copiii își îmbogățesc imaginația, se simt puternici și simt că dețin frâiele
propriilor destine și încearcă să înțeleagă mortalitatea.

Mai mult, conform psihologului Lawrence J. Cohen, acest tip de joacă poate îmbunătăți empatia:
„Unde sunt băieți buni, sunt și băieți răi, avem relații, loialitate și oportunitatea de a ajuta un
prieten aflat la ananghie”.