Vânătorul şi Pescarul Moldovei

ISSN 9771857450508

Revistă lunară de informare nr. 4 (82) ◆ aprilie 2017

Evaluări
ale vânatului
 Ministerul Mediului
Institutul de Zoologie al AŞM
Societatea Vânătorilor
şi Pescarilor din Republica Moldova

ISSN 9771857450508

Vânătorul şi Pescarul Moldovei

revistă lunară de informare
Serie nouă în limba română

Coperta, foto: Anatol Savin

Hristos a înviat!
Adresa: MD-2005, mun. Chişinău
str. Şipotelor 2, et. 3
tel./fax: /373 22/ 24 20 27
site: www.svpm.md
e-mail: revistasvpm@gmail.com
Index: PM 32876 Iubiţi creştini, stimaţi colegi, primiţi cordiale felicitări cu
Consiliul de redacţie ocazia Sfintei Sărbători de Paşte. Vă dorim din toată inima
Oleg CIOCOI, preşedintele Consiliului
Republican al SVPM
ca Lumina Învierii Domnului nostru Iisus Hristos să vă umple
Andrei MUNTEANU,
sufletul de bucurie şi dragoste pentru tot ce ne înconjoară.
dr., prof. în biologie
Anatol SAVIN, doctor conferenţiar UN PAŞTE FERICIT!
Dumitru GALUPA, dr. în economie,
director ICAS Consiliul Republican al SVPM
Dumitru Bulat, dr. în biologie
Vladimir Rusnac, scriitor Direcţia SVPM
echipa redacţiei
Ionel CĂPIŢĂ, redactor-şef
Constantin BÂRCĂ,
redactor-şef adjunct
Igor GROSU, secretar responsabil
Veronica Vlădescu, redactor
Ana MonastârscAIA, redactor
Cristian ŞARBAN, designer

Manuscrisele expediate pe adresa

redacţiei nu se înapoiază autorilor.
De conţinutul materialelor sunt responsa-
bili autorii. Ele nu reflectă în mod obliga-
toriu opinia, poziţia redacţiei.
Retipărirea oricărui material este permisă
doar cu acordul redacţiei.
Continuă abonarea la revista VPM
Index: PM32876

Costul unui exemplar – 12,5 lei

 La cântatul fazanului
În popor se zice că de auzi cântând co-
coşul în prag — aşteaptă musafiri. Acest
cântec este specific masculilor din neamul
galinaceelor, din care fac parte şi fazanii.
Prin cântec, de rând cu penajul color, cu
luciu metalic, şi o curtare specifică perioa-
dei de împerechere, masculii îşi exprimă
sentimental felul de a comunica cu se-
menii, concurenţii sau femelele, folosind
diferite intensităţi şi tonalităţi. Glasul fa-
zanului în decursul anului seamănă cu un
ţipăt, în timp ce se urcă la somn seara sau
coboară dimineaţa din arbori, când apare
vreun pericol din partea unui răpitor aeri-
an sau terestru.
În perioada împerecherii (aprilie-mai)
cântecul fazanului are altă expresivitate,
chemând femelele să fie pregătite pentru
reproducere. Fiecare cocoş caută prin cân-
tec să atragă făzăniţele. O importanţă mare
în această perioadă o are raportul sexelor,
de care depinde sporul anual. Este cunos-
cut faptul că fazanul e o specie poligamă
(un mascul se acuplează cu câteva femele).
De obicei, ca la majoritatea vieţuitoare-
lor, femelele îşi aleg partenerii pentru a se
asigura cu urmaşi viguroşi. Specialiştii în
domeniu constată că la 3–4 făzăniţe, dacă
densitatea este mare, trebuie să revină un
cocoş, iar atunci când densitatea e mică,
raportul este de un cocoş la 2–3 făzăniţe. În
situaţia când numărul de cocoşi se măreşte
faţă de cel al femelelor au loc confruntări
şi cel învins părăseşte locul. Uneori aceşti
cocoşi, în pereche cu o făzăniţă, se retrag la
distanţe mari, ceea ce creează dificultăţi de
Abonarea 2017
Preţul unui abonament lunar al
revistei VPM e de 12,5 lei.
Indicele publicaţiei:
în limba română — PM 32876;
în limba rusă — PM 31876.
Abonamentul poate fi perfectat
la orice oficiu poştal.
protecţie. În cazul când numărul cocoşilor de specialitate, sporul anual poate fi satis-
este mic, situaţii mai des întâlnite, o parte făcător, dacă unei femele îi revin 3–4 pui,
de ouă rămân nefecundate. şi bun, dacă rămân 5–6 pui. Сu cât cota
Pentru a cunoaşte mai bine situaţia femelelor cu pui este mai mare, cu atât se
populaţiei de fazani este necesară efec- măreşte productivitatea populaţiei de fa-
tuarea evaluării efectivului la începutul zani. Însă aceşti parametri pot fi obţinuţi
primăverii, când se stabileşte raportul de doar într-o gospodărie de vânătoare bine
sexe, iar în luna aprilie, prin înregistrarea gestionată.
cântecului cocoşilor, se află care este den- În prezent, fazanul a devenit specia
sitatea lor pe o anumită suprafaţă de teren. principală de vânat, dar pentru a lărgi aria
Informaţia obţinută permite realizarea ei este necesar de organizat, cu susţinerea
măsurilor biotehnice ce ţin de crearea re- Guvernului, câteva gospodării specializa-
mizelor, suprafeţelor cu culturi furajere, te în creşterea fazanului, cu suprafeţe de
amenajarea sursei de apă curgătoare, com- 2–2,5 mii ha fiecare. Amintim că fazanul
baterea dăunătorilor etc. nu este doar o specie de vânat, ci mai e o
În lunile de vară trebuie să fie înregis- pasăre foarte folositoare naturii, pentru că
trat numărul de pui pentru a obţine in- se hrăneşte cu seminţe de buruieni, diferi-
formaţia necesară despre sporul anual al te insecte şi larve dăunătoare.
fazanului. Conform datelor din literatura Dr. prof. Andrei Munteanu
Puteţi primi
acasă 12 numere Doresc să mă abonez la revista
consecutive ale VÂNĂTORUL ŞI PESCARUL ROMÂN
revistei Vânătorul PREŢ ABONAMENT 12 LUNI: 55 LEI ROMÂNEŞTI
şi Pescarul Ro-
NUME ............................................................................................................
mân începând de
la data abonării. PRENUME.....................................................................................................
Completaţi cuponul alăturat şi Adresa la care doresc să primesc revista este:
expediaţi-l împreună cu dovada Strada.....................................................................Număr.........................
plăţii abonamentului (copia ordi- Bloc.....................Scara...................... Apartament..............................
nului de plată sau a mandatului Localitate..................................................Judeţ/Sector.......................
poştal) pe adresa: AGVPS din Ro-
Telefon................................................Data................................................
mânia, Bucureşti, Calea Moşilor
nr. 128, Sector 2, cod 020882. Semnătura...................................................................................................
Plata se va face în Contul Am achitat suma de..............................................................................
R023RZBR 0000 0600 0066 7242, în data de......................................................................cu..........................
deschis la Raiffeisen Bank - Agen- Ordin de plată, Nr. ..................................................................................
ţia Moşilor. AGVPS din România, Mandat poştal, Nr. ................................................................................
C.I.F. nr. 24251140.
/ Nr. 4 • 2017 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 1
efectiv de martie
Vânat sedentar mic,
stoc reproductiv
Evaluările de primăvară sunt im-
portante pentru aprecierea impactului
condiţiilor de iarnă asupra speciilor
sedentare de vânat mic şi reproduce-
rea acestuia în raport cu pronosticul de
toamnă, până la deschiderea sezonului
de vânătoare şi stabilirea cotei de extra-
gere.
Pentru evaluarea efectivelor principa-
le de vânat sedentar mic (iepure de câmp,
potârniche) pe teren deschis se aplică în
mod universal recunoscut metoda par-
celelor de probă, pentru a reprezenta sta-
tistic fondul de vânătoare. În funcţie de
numărul participanţilor la evaluări şi reli-
ef, parcelele pot fi de 20–80 ha. Suprafaţa
terenurilor evaluate trebuie să reprezinte
15–20% din fondul de vânătoare. Practic,
s-a demonstrat că pentru a cuprinde 90–
95% din aceste terenuri, gonacii trebuie
să facă 2,5 km/oră, distribuiţi la 15–20 m
unul faţă de altul. Evaluările cu un număr
de peste 20 de gonaci sunt mult mai rezul-
tative, cu mult mai aproape de parametrii
absoluţi, deoarece în curs de 2-3 ore poate
fi evaluată o suprafaţă de 250–350 ha.
2 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 4 • 2017 /
Prin alte metode de evaluare se comit
greşeli statistice, de care nu se poate ţine
cont la stabilirea efectivului real. De pildă,
un singur gonaci, în patru ore, pe o dis-
tanţă de 10 km, va evalua o suprafaţă de
20 ha şi, chiar în cele mai bune condiţii,
ar putea să depisteze un singur iepure. De
asemenea, procesul de evaluare trebuie să
fie desfăşurat în orele de dimineaţă (700–
900) sau seara (1600–1800), pe timp însorit,
nicidecum după ninsori abundente.
Evaluările stocului de reproducere la
speciile vânatului sedentar mic, efectuate
în perioada 20 februarie—20 martie, în
fondurile de vânătoare a 11 raioane din
republică, au demonstrat că densitatea re-
producătorilor pe suprafeţele însămânţate
cu grâu, în vii şi livezi părăginite atinge
media de 120–140 de iepuri de câmp şi
60–70 de perechi de potârnichi la o mie ha.
Arăturile sunt populate la densităţi medii,
de 40–50 de iepuri, cu concentrări de 90–
120 de specimene la o mie ha. Pe arătura
de toamnă, pe suprafeţe mici (2–5 ha), în
sectoarele părăginite şi în cele cultivate cu
lucernă, trifoi sunt depistate 25–30% din
efectivul de iepuri cu o greutate de 3,3–3,6
kg — specimene din generaţiile toamnei
precedente, fapt care demonstrează că au
fost condiţii prielnice de iernare şi un pro-
cent redus de pierderi.
Procesul reproductiv în masă pentru
prima generaţie de iepuri este semnalat în
prima decadă a lunii martie, iar la sfârşitul
lunii februarie chiar şi la nordul republicii
au fost înregistraţi iepuraşi de câteva zile.
Este îmbucurător faptul că pe parcelele de
probă, inclusiv pe arături, sunt depistate
perechi de potârnichi, la un efectiv mult
mai mare decât în anii precedenţi (40-80
de perechi la o mie ha). Adică, în ultimii
patru ani, se constată o creştere stabilă a
stocului reproductiv al acestei specii de o
valoare deosebită în spectrul interesului
cinegetic. Fazanul în populaţia naturală,
distribuit în staţii, atinge o densitate de
18-26 de specimene la 100 ha, raportul fe-
melelor fiind de 6-7 la un mascul, fapt care
ar putea reduce din procentul femelelor
reproductive.
Evaluările vor continua până în prima
decadă a lunii aprilie, la nivel naţional, iar
rezultatele acestora vor servi drept bază
pentru stabilirea efectivului de reprodu-
cere în anul curent a speciilor vânatului
sedentar mic şi pronosticul efectivului de
toamnă, datele preventive demonstrând o
creştere însemnată a acestuia.
Text şi foto: Anatol Savin,
dr. conferențiar
 Ghid metodologic

Efectivul de reproducere
a speciilor de porumbei (tur-
turica, porumbelul gulerat) se
stabileşte după vocalizare şi vi-
zual în locurile de cuibărit, nu-
mărând perechile reproductive
la 100 ha de teren.
Turturica, bunăoară, cui-
băreşte în liziera trupurilor
mari de păduri şi a celor in-
sulare (până la 30 m în inte-
rior), în fâşiile forestiere cu
tufăriş, în sectoare împădurite
cu salcâm, în livezi nelucrate,
crescute cu salcâm, păducel,
măceş, porumbei ş. a., unde îşi
amenajează cuiburile, la 1,5–3
m de la sol.
Evaluările se fac la trasee,
numărând perechile la cuibă-
rit, masculul demascându-şi
prezenţa prin sonorizarea ce
poate fi auzită bine la 40–50
m, distanţă care este pusă în
calcul, înmulţind-o cu distan-
Evaluări
(II)
ţa parcursă la traseu. Astfel se
stabileşte numărul de perechi
pe suprafaţa evaluată (S =
1000m x 100m = 10 ha). Pen-
tru fiecare fond de vânătoare
se determină suprafaţa favora-
bilă cuibăritului fiecărei specii
şi densitatea medie a perechi-
lor numărate, plasând între-
gul efectiv pe specii în stocul
de reproducere. Turturica şi
porumbelul gulerat, cu două
ponte anuale, pot avea un spor
de 100-150%, raportat la stocul
reproductiv.
Porumbelul gulerat îşi
face cuib în lunile aprilie-mai,
pe copaci, la înălţime mare, iar
în ultimul timp — şi în preaj-
ma localităţilor.
Perechile de guguştiuci
sunt evaluate în perioada apri-
lie — mai (după vocalizare şi
vizual), în localităţi unde se şi
stabileşte stocul de reprodu-
cere, sporul anual, după 3–4
ponte, fiind de 200–250%.
Evaluarea numerică a fa-
zanului se efectuează pe cel
puţin 20% din suprafeţele po-
pulate ale fondului. În perioa-
da nupţială se numără cocoşii,
când cântecul lor este mai in-
tensiv (în lunile aprilie—mai).
Evidenţa se face dimineaţa, în-
tre orele 6:00 şi 9:00, în decurs
de 2–3 zile.
Fiecare observator are o
parcelă de probă, în interiorul
căreia îşi marchează traseul
de până la 2 km, în funcţie de
configuraţia acesteia. Pentru
a evita numărarea dublă, dis-
tanţa dintre traseele observa-
torilor vecini nu trebuie să fie
mai mică de 700 m. De obicei,
raportul de sex, în perioada
reproductivă, este 1:3 (unui
cocoş cântător îi revin 3 fe-
mele). De aceea, pentru a avea
numărul total de fazani (Nf)
în perioada de reproducere, la
masculii număraţi în parcelele
de probă (n) se adaugă femele
(3n) şi masculi subdominanţi,
care, de obicei, nu cântă (0,8n).
Astfel, calculele se fac după
formula: Nf = n + 3n + 0,8n.
Pentru a prognoza efectivul fa-
zanului în sezonul de vânătoa-
re trebuie luat în considerare
faptul că sporul mediu anual
pentru fazan este de 2,5–2,7
din stocul de reproducere. În
realitate, în condiţiile reale de
bonitate a terenurilor, acest
spor nu depăşeşte 180% din
stocul de reproducere.
Anatol Savin,
dr. conferențiar
Oleg Ciocoi,
președintele Consiliului
Republican al SVPM

Colectivul primar de vânători

Activităţi biotehnice, trimestrul II, 2017

O zi de lucrări biotehnice primăvara — garanţia succesului în sezonul de vânătoare!
Organizarea şi evaluarea efectivului de păsări
sălbatice şi acvatice în fondurile de vânătoa-
re gestionate şi prezentarea rezultatelor ad-
ministraţiei SVPM (1 martie — 20 mai 2017);
Aratul terenurilor şi câmpurilor nerecoltate,
semănatul culturilor furajere şi întreţinerea
acestora (până la 30 aprilie 2017);
Efectuarea raziilor privind paza speciilor de
vânat (trimestrial);
Organizarea şi desfăşurarea seminarelor
pentru membrii colectivelor primare de vâ-
nători (până la 1 mai 2017);
Participarea la competiţiile raionale de tra-
gere la stand (până la 30 mai 2017);
Controlul activităţii colectivelor primare de
vânători privind executarea sarcinilor cine-
getice planificate (trimestrial);
Aplicarea măsurilor de prevenire a îmbolnăvi-
rilor speciilor de vânat (până la 10 mai 2017);
Reînnoirea şi amenajarea scăldătorilor şi ce-
nuşăriilor pentru fazani şi potârnichi (până
la 1 aprilie 2017);
Construirea adăpătorilor pentru speciile de
vânat (până la 10 aprilie 2017);
Construirea şi reînnoirea sărăriilor pentru
animalele sălbatice. Procurarea stocurilor
de sare şi depunerea lor în sărării (până la
10 aprilie 2017);
Transferarea hrănitorilor nefuncţionale în
locurile de concentrare a fazanului şi potâr-
nichii (până la 1 aprilie 2017);
Introducerea modificărilor în hărţile-sche-
mă ale fondurilor cinegetice conform rezul-
tatelor evaluării de primăvară a efectivelor
speciilor de vânat (până la 1 iunie 2017);
Corectarea sarcinilor biotehnice planificate
în 2017 pentru CPV în funcție de rezultatele
evaluării de primăvară a vânatului (până la 1
mai 2017).
Mihail Şcerbliuc,
manager principal al SVPM

/ Nr. 4 • 2017 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 3

 Ai noştri ca brazii!
Interviu cu Gheorghe Grosu, managerul ST Ialoveni a SVPM
„L-am prins“ în sediul subdiviziunii
cu un vraf de hârtii pe masă. S-a ridicat
energic de la birou şi mi-a spus, parcă ce-
rându-şi scuze:
La vânătoare acum 40 de ani
Tir sportiv, 1962
— Caut să precizez nişte lucruri… E
vorba de participarea colectivelor la lucră-
rile biotehnice, la competiţiile sportive, la
sărbătorile tradiţionale şi alte manifestări.
Pentru duminică am convocat adunarea
generală a reprezentanţilor tuturor colec-
tivelor primare, la care vom face bilanţul
activităţii noastre pe anul trecut.
— Dintre câte se ştie, subdiviziunea
Ialoveni a fost creată acum 40 de ani, în
1977. Cum se descurcau vânătorii până
atunci?
— Cum s-au descurcat şi mai înainte.
Aşa s-a întâmplat că localitatea Ialoveni,
fiind situată în coasta Chişinăului, de-a
lungul anilor trecea ba în subordinea
capitalei, ba a raionului Hânceşti, ba la
Anenii Noi, ba la Străşeni. A făcut parte
şi din fostul raion Căinari. În anul 1977,
pe timpurile sovietice, liderilor de atunci
le-a venit ideea să mai formeze pe lângă
cele peste 40 de raioane ale RSSM încă un
raion pre nume Kutuzov (aşa a fost „pore-
clit“ Ialoveniul), cu întreaga infrastructu-
ră. Evident, în atare situaţie, din iniţiativa
vânătorilor a fost binevenită organizarea
4 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 4 • 2017 /
filialei raionale a Societăţii Vânătorilor troducem din anul 2006. În 2007 am re-
din republică. La început membri erau coltat deja 30 de fazani. Vânătorilor noştri
puţini, însă toţi plini de elan şi încredere le-a plăcut „pasărea de aur“ şi ei au înce-
în viitor. put să fie mai activi în ceea ce priveşte po-
Despre vremurile mai vechi vă pot re- pularea terenurilor cinegetice cu fazan. De
lata vorbele auzite de la înaintaşii noştri, exemplu, în anii 2015 — 2016, conducerea
vânătorii veterani. Cândva meleagurile SVPM ne-a repartizat 900 de pui de fazan.
Ialovenilor mişunau de vânat, respectiv Tot atunci ortacii noştri au construit voli-
aveam şi vânători cu tradiţii. În perioada ere, hrănitori, scăldători, au asigurat păsă-
ţaristă erau vestiţi vânătorii din Bardar. retul cu hrană suplimentară. Astăzi coco-
Mai încoace vreme era cunoscută dinas- şii de fazan sunt auziţi în toate fondurile
tia de vânători Sănduţă, cu începutul de de vânătoare, deoarece, de cum scapă din
la Pantelimon, pădurar de prin părţile So-
citenilor, Gheorghe, fiul său, tot pădurar;
fratele Leonid, urmat de feciorul Nicolai,
vânător şi el; Vasile, nepotul Iacob. Din
această dinastie face parte şi Simion Săn-
duţă, preşedintele colectivului primar din
Suruceni, constituit din 19 vânători unul
ca unul.
— Dacă se spune că odinioară câm-
purile mişunau de vânat, cu ce au rămas
vânătorii astăzi?
— Vorba e despre altceva — vânătorii
singuri trebuie să-şi ocrotească vânatul
pentru a avea dreptul mai apoi să iasă la
vânătoare. Noi avem un fond de aproape
68 de mii de hectare, gestionat de 40 de co-
lective de vânători din cele 34 de localităţi
ale raionului. Toţi membrii acestor colec-
tive, în număr de peste 460, nu se eschi-
vează de la muncile biotehnice, participă
la construirea hrănitorilor, a scăldătorilor
şi sărăriilor, îngrijesc de izvoare şi rezul-
tatele lucrului lor nu se lasă neobservate.
Pe terenurile de vânătoare avem fa-
zani, iepuri de câmp, raţe, potârnichi. Sunt
şi căpriori, vreo 20-40 de specimene, de voliere, zboară peste văi şi dealuri. Cu toa-
aceea avem grijă de factorul liniştii în zo- te că au fost eliberaţi în 13 localităţi. Noi
nele speciale. Mistreţii sunt în trecere, nu cunoaştem bine acele locuri, avem grijă de
se oploşesc pe un singur loc. Lebedele sunt păsări şi facem totul pentru reproducerea
la pasaj, le observăm doar la popas. lor aici, întru a nu ne cheltui pentru procu-
— Care este specia de vânat preferată rarea stocurilor noi. Când vânătorul par-
de vânătorii din partea locului? ticipă la lucrările biotehnice, manifestând
— Mai înainte erau preferate mistreţul, grijă faţă de fondul cinegetic, el devine
iepurele de câmp, raţele sălbatice. Acum, mai grijuliu şi se gândeşte ca un gospodar
după ce au survenit anumite restricţii, doi sadea la viitorul vânatului. În privinţa fa-
ani consecutiv, vânătorii ies în sezonul de zanilor avem o lege nescrisă şi vânătorii o
vânătoare la fazan, prepeliţă… Apropo, cunosc bine: am primit 800 de specimene
despre fazan. Mai înainte de asemenea — recoltăm nu mai mult de jumătate.
pasăre nu se ştia prin părţile noastre. La În ultimii ani se observă o creştere a
iniţiativa unor colegi, am început s-o in- numărului iepurilor de câmp. În pofida

părerilor de rău privind restricţiile, iarna
ca întotdeauna avem grijă de ei, îi asigu-
răm cu hrana necesară, dar luptăm şi cu
răpitorii.
— Ultimii vă deranjează mult?
— D-apoi cum? Avem vulpi, însă le
venim de hac: le cunoaştem năravurile şi
umblăturile. Mai rău e cu câinii hoinari,
mai ales că o parte din terenurile noastre
de vânătoare se află în preajma suburbii-
lor capitalei, iar de acolo ne vin mulţi câi-
ni sălbăticiţi, adunaţi în haite. Cu dânşii
e mai greu de luptat, sunt mai periculoşi,
mai feroce chiar decât lupii. Sfâşie tot ce
le cade în cale. Apropo despre lupi. Pot să
spun că avem şapte lupi care s-au oploşit
în părţile noastre, au şi bârloguri. Au fost
cazuri când ei atacau animalele de casă
priponite la marginea localităţii. Vânătoa-
rea la lupi este interzisă şi peste Prut, însă,
cu toate că lupul este ocrotit, în cazuri spe-
ciale se permite recoltarea acestuia con-
form unor cote stabilite. Noi recomandăm
ca proprietarii să asigure paza animalelor
domestice.
— Tot mai răspândită devine vână-
toarea cu câini. Aveţi câini de perfor-
manţă?
— Desigur. Deşi acum două decenii
puţini ortaci ieşeau pe câmp cu câini de
vânătoare. Timpurile s-au schimbat şi as-
tăzi vânătorii noştri nu-şi închipuie o par-
tidă de succes fără patrupezi. Avem înre-
gistraţi circa 50 de câini de vânătoare. Toţi
sunt diferiţi, câini universali nu există. Se
bucură de succes gonitorii, prepelicarii,
câinii de rasă Laika, de folos la vânătoarea
de mistreţ, ş. a. De menţionat că vânătorii
se ocupă de ei şi în afara sezonului. Antre-
namente în câmp, participarea la expoziţii
şi testări… Acolo cel care ţine la patru-
pedul său nu ţi-a spune un cuvânt de rău
despre el. Fiecare vânător e sigur că anume
câinele lui e cel mai bun!
— Ştim că aveţi colective primare
unite, cu membri oneşti, corecţi şi prin-
cipiali. Ce schimbări aşteaptă ei pe vii-
tor?
— Cu vânătorii noştri, pot spune,
răstorni munţi. Sunt activi în toate: şi la
munca din câmpurile de vânătoare, şi la
combaterea braconajului, şi la diferite
competiţii sportive, şi în activităţile cultu-
rale. În ortaci poţi avea deplină încredere,
de fapt, ei sunt în aşteptarea unor timpuri
mai bune, iar pentru aceasta nu contenesc
să pună umărul, în mod solidar, la dezvol-
tarea faunei cinegetice.
— Vă urăm succes!
Consemnare: Ion Codru
Însemne pe răboj
În duminica de 19 martie, la Ialoveni
s-au adunat delegaţii celor 40 de colecti-
ve primare de vânători ale subdiviziunii
teritoriale a SVPM întru a pune pe cân-
tar lucrările îndeplinite anul trecut şi a
trasa planuri pentru viitor.
În darea de seamă, dl Andrei Popar-
cea, preşedintele Consiliului ST, a vorbit
despre realizări şi probleme, bine cunos-
cute de cei prezenţi, dat fiind că toţi con-
stituie un corp indispensabil, uniţi pen-
tru un scop comun: de a dezvolta fauna
cinegetică şi a conserva natura. O atenţie
deosebită dumnealui a acordat activi-
tăţii preşedinţilor colectivelor primare,
care au un rol primordial în rezolvarea
tuturor problemelor ce ţin de gestiona-
rea terenurilor de vânătoare, enunţând şi
propunerea ca ei să aibă o susţinere ma-
terială, deoarece această funcţie nu este
salarizată, iar de munca lor depind mul-
te: desfăşurarea activităţilor biotehnice,
construirea hrănitorilor, a scăldătorilor,
volierelor pentru fazani, organizarea pa-
zei ş.a.
În raion au fost amenajate 13 voliere
pentru adaptarea fazanului, deşi iniţial
se considera că sunt îndeajuns numai
trei. O comisie specială a şi constatat că
10 dintre ele sunt destul de bune, chiar
performante.
Un cuvânt de înaltă apreciere a fost
spus şi despre conlucrarea eficientă cu
poliţia în vederea combaterii bracona-
jului.
În luarea sa de cuvânt, dl Gheorghe
Grosu, managerul ST Ialoveni, s-a referit
la vânătoarea de vulpi, menţionând că
anul trecut, în perioada respectivă, fieca-
/ Nr. 4 • 2017 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 5
Ora de bilanţ
re sâmbătă şi duminică era dedicată de
vânători acestui scop. Însă oricum, pro-
blema rămâne: în ultimul timp parvin
multe solicitări din partea
sătenilor deranjaţi de aceste
animale răpitoare.
Vânătorii participă ac-
tiv şi la evaluarea vânatului.
La două fişe cu plată pentru
recoltarea fazanului, una li
se dă gratuit.
Problema interzicerii
vânatului la iepurele de
câmp şi la păsările migra-
toare rămâne a fi destul de
acută. Datele recente ale
evaluării, la care au parti-
cipat şi oameni de ştiinţă
de la Institutul de Zoologie al AŞM, de-
notă că nu sunt impedimente serioase
în a interzice vânătoarea la aceste specii
de interes cinegetic. S-a creat o situaţie
stupidă: vânătorii stau acasă, iar braco-
nierii „plutesc“ de bucurie în largul te-
renurilor de vânătoare. Cu cât suntem
mai departe de fondul cinegetic, cu atât
el rămâne mai slab supravegheat! Şi încă
ceva: amenzile mici pentru braconaj sti-
mulează răspândirea tot mai extinsă a
acestui flagel!
După darea de seamă a comisiei de
cenzori, prezentată de dl Vasile Tonu, au
urmat dezbaterile, în cadrul cărora vâ-
nătorii şi-au expus părerile asupra celor
discutate, înaintând anumite propuneri.
În faţa celor prezenţi au luat cuvânt
şi oaspeţii invitaţi la întrunire. Anatol
Dumitriu, preşedintele Consiliului ra-
ional, a menţionat că, deşi nu e vânător,
ci numai pescar, ţine mult la conlucrarea
reciprocă. Locotenent-colonelul de poli-
ţie Pavel Damaschin, comisarul raionu-
lui, dimpotrivă, a remarcat că e pasionat
de vânătoare şi are impresii foarte bune
legate de colectivele de vânători, care
întotdeauna sunt de ajutor organelor de
drept în lupta cu braconajul şi menţine-
rea ordinii publice.
Forul s-a încheiat cu înmânarea di-
plomelor celor mai buni vânători şi co-
lective de vânători din partea SVPM,
Consiliului raional, Inspectoratului de
poliţie.
Cor. VPM
 Aprecieri şi rezerve
Ca să-ţi dai seama ce pre- cuvânt aparte, de înaltă apreci- nătoare sunt năpădite de ani- ciat activitatea Consiliului şi a
zintă, de unde vine şi încotro ere, dl Filipescu a adresat pre- male răpitoare — vulpi (25 la managerului ST Criuleni drept
merge o subdiviziune terito- şedinţilor colectivelor primare, 1000 ha, norma fiind de 1-2 satisfăcătoare, dar, în acelaşi
care s-au abonat la revista Vâ- roşcate), câini vagabonzi, ciori timp, au supus unei critici
rială a Societăţii Vânătorilor
nătorul şi Pescarul Moldovei, grive, coţofene… A menţionat, modul de planificare şi coor-
şi Pescarilor din Moldova, e fie in corpore, fie 80–90 la sută de asemenea, că în ultima vre- donare a diverselor activităţi
destul să asişti la adunarea dintre ortaci. Totodată, a adus me s-au plodit şi braconierii cu în cadrul subdiviziunii, nivelul
de dare de seamă anuală. la cunoştinţa delegaţilor şi oas- Jeep-uri şi arme performante, de consolidare a bunelor relaţii
Însuşi modul de organizare
şi desfăşurare a acesteia,
prezenţa delegaţilor şi
atmosfera din sală vorbesc
concludent despre activita-
tea per ansamblu, conlu-
crarea colectivelor primare
de vânători şi diriguitorii
subdiviziunii.
Văzându-i, bunăoară, pe
delegaţii celor 27 de colective
primare ale ST Criuleni (preşe-
dinte al Consiliului şi manager
— Anatol Filipescu), mi-am
zis: probabil, pe lângă unele re-
zultate ce-i bucură, au destule
probleme şi destule întrebări la
care au venit unu şi unu să afle
răspuns.
Şi… parcă m-am uitat în
ghioc. Tonul l-a dat chiar dl
Anatol Filipescu, în raportul
său de dare de seamă. Întâi, a peţilor de onoare că circa ju- şi-au înmulţit rândurile „lă- între colectivele primare de vâ-
vorbit despre situaţia reală în mătate dintre cei care fac parte ţarii“, precum şi amatorii de a nători şi gradul de conlucrare a
cele 71702 de hectare de tere- din ST Criuleni sunt abonaţi, instala capcane de tot soiul în- acestora cu organul de condu-
nuri gestionate de cei 363 de în acest an, la publicaţia re- tru capturarea vânatului. Le-a cere al subdiviziunii teritoriale.
vânători, membri ai SVPM, spectivă — sursă importantă atras atenţia celor prezenţi Dl Filipescu a căzut de acord
despre gradul de implicare şi de informare şi gestionare a despre necesitatea implicării în în mare parte cu cele spuse de
neimplicare a colectivelor în domeniului din care fac parte. diminuarea impactului negativ vorbitori privind unele lacune
executarea lucrărilor biotehni- Raportorul a căutat să asupra vânatului. admise în activitatea sa, asigu-
ce, dar s-a referit şi la desfăşu- scoată în prim-plan rezultate- În luările de cuvânt, pe rând asistenţa de înlăturarea
rarea propriu-zisă a vânătorii le evaluării vânatului, precum marginea raportului de dare de acestora.
în sezonul 2016—2017. Un şi faptul că terenurile de vâ- seamă, toţi vorbitorii au apre- Cor. VPM

legislaŢie
Regulile de securitate la vânătoare
A intrat în vigoare Hotărârea Guvernului Republicii Moldova pri- Totodată, documentul defineşte drepturile şi obligaţiile condu-
vind Regulile de securitate la vânătoare, un important act normativ cătorului echipei de vânători, reglementează instructajul vânători-
cu referire la regimul păstrării, transportării şi folosirii armelor de lor privind regulile de securitate, precum şi responsabilitatea purta-
vânătoare şi muniţiilor aferente, regulile de securitate în timpul or- tă pentru încălcarea acestora.
ganizării şi efectuării vânătorii cu gonaşi, pe baltă şi a celei la po- Un comentariu mai amplu pe marginea acestui document vom
rumbei. publica în numărul următor al revistei.

6 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 4 • 2017 /


Noi, „pădurarii“…
Cu mulţi ani în urmă am
fost ales preşedinte al colec-
tivului de vânători din oraşul
Codru. Şi dintotdeauna am
considerat că pentru vânători
denumirea de „colectiv“ nu se
potriveşte. Eu mai degrabă i-aş
spune comuniune (din dicţio-
nar — COMUNIÚNE, comu-
niuni, s. f. Legătură trainică,
unire strânsă). Doar pe noi, vâ-
nătorii, această pasiune, acest
sentiment ne leagă într-o co-
muniune, pentru că vânătorii
adevăraţi dau dovadă de multă
seriozitate, sunt responsabili
faţă de tot ce ne înconjoară,
decât o bună parte dintre ce-
tăţenii nevânători. Acest com-
portament „se consolidează“
în firea oricărui vânător odată
cu ieşirea lui în sânul Naturii,
care atât de mult are nevoie de
sprijinul omului. Evident, re-
alitatea cere să te comporţi cu
Natura cum te-ai comporta cu
un copil, fără drept de a greşi.
Pentru că orice greşeală costă
foarte scump. Comunicarea
unu la unu cu flora şi fauna
(într-o minte sănătoasă) naşte
numai gânduri bune şi, bineîn-
ţeles, o atitudine sănătoasă.
În terenurile de vânătoare,
cu ani în urmă, vânat era cam
puţin. Doar oraşul Codru e în
coasta Chişinăului — o stradă
ne desparte. Astfel, fără să vă
mai spun, vă puteţi da seama de
cât de mulţi vizitatori — ama-
tori de a vâna legal şi ilegal (în
timpul şi în afara sezonului de
vânătoare) aveam noi parte…
Ulterior, am făcut o aduna-
re, la care am hotărât să încer-
căm a ne opune în fel şi chip
braconierilor. Adică, ne-am
apucat în cel mai serios mod
să ne păzim averea. Când prin-
deam vreun braconier, formam
numărul 902. În 5-10 minute
poliţia era lângă noi şi îşi făcea
datoria. Nu a fost uşor, dar noi
căutam ca fiecare braconier
prins să nu scape nepedepsit.
Voiam să se răspândească ves-
tea că la Codru braconierii nu
au sorţi de izbândă. Astfel, azi,
ne bucurăm că mulţi au înţeles
acest lucru. Drept că luptăm cu
alt soi de braconieri — cu „lă-
ţarii“.
Consolidându-ne eforturi-
le, putem demonstra că împre-
ună suntem o putere. Desigur,
rezultatele nu se lasă mult aş-
teptate, doar dacă activezi.
Vă povestesc un caz…
Într-o zi am prins un bra-
conier. De îndată voiam să
chemăm poliţia. Când colo,
răufăcătorul ne-a rugat să-l ier-
tăm, ne-a asigurat că ne oferă
20 de fazani pentru a-i slobozi
în terenul de vânătoare. Şi…
s-a ţinut de cuvânt. În locul
unde am populat aceste păsări
frumoase, ne-am străduit să
nimicim şi răpitorii. Apoi am
făcut prima hrănitoare… Peri-
odic, pe timp de iarnă, le du-
ceam hrană… De-aţi şti, câtă
bucurie mai aveam când ve-
deam fazanii în preajma aces-
tei hrănitori!… Munca noastră
a fost preţuită şi de conducerea
SVPM, care în anul următor
ne-a repartizat… prima sută
de fazani, pe care i-am eliberat
în terenul de vânătoare.
Altădată, la vânătoarea de
iepuri, vedeam mai multe vulpi
decât urecheaţi. Este de înţeles
că în terenurile de vânătoare,
unde domină animalele răpi-
toare, vânat nu este. Am înce-
put-o cu recoltarea roşcatelor
şi a câinilor vagabonzi. Vreau
să spun că vânătoarea la vul-
pe este foarte interesantă, dar
necesită mulţi participanţi şi
câini bine dresaţi. Pentru a ob-
ţine cât mai bune rezultate, la
stârpirea răpitorilor invitam şi
vecinii, colectivul lui Ion Mâra
din Ialoveni. Aceştia nicioda-
Colectivul primar — temelia SVPM
tă nu ne-au refuzat. La fiecare
vânătoare recoltam un număr
mare de răpitori, ceea ce făcea
ca ziua să fie doldora de emoţii
nemaipomenite.
Am hotărât, de asemenea,
ca timp de doi ani să nu vânăm
iepurele de câmp. Acest termen
însă a durat trei ani. În acest
răstimp am vânat în Şamalia,
raionul Cantemir, Cneazevca,
raionul Leova, Brânza şi Văleni,
raionul Cahul, Pervomaisc, ra-
ionul Căuşeni. Peste tot am găsit
înţelegere, fapt pentru care le ră-
mânem recunoscători colegilor.
Dar în aceşti trei ani nu am
uitat de lucrările biotehnice,
care necesitau a fi înfăptuite şi
pe terenurile noastre de vână-
toare. Între timp, am observat
că hrănitorile, construite pen-
tru fazani, sunt vizitate şi de
iepuri. Atunci, pe lângă hrana
depusă pentru aceste păsări,
mai puneam ovăz, morcov —
ceea ce le place urecheaţilor. În
fiecare an semănam şi câte 1–2
ha de mălai. O atenţie aparte
am acordat amenajării adă-
pătorilor şi izvoarelor. N-am
trecut cu vederea cuiburile
ciorilor grive şi ale coţofene-
lor. Acestea sunt preocupările
noastre an de an. Cel puţin de
două ori pe săptămână eu sunt
pe terenul de vânătoare. Anul
împrejur. Lumea deja mă cu-
noaşte. Şi agricultorii mă ştiu,
dar şi acei care au fost depistaţi
că aruncau gunoaiele în câmp.
Mă ţin minte şi cei care au fost
prinşi în timpul tăierii ilicite a
Densitatea
2013
Specii de vânat
media fond media fond media fond media fond
republ. vânăt. republ. vânăt. republ. vânăt. republ. vânăt.
Iepuri de câmp
42 52
la 1000 ha
Fazani
20 86
la 100 ha
Potârnichi
7 45
la 1000 ha
/ Nr. 4 • 2017 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 7
Nicolae Goncearenco,
membru de Onoare al SVPM
pădurii pe terenul de vânătoa-
re.
Într-o zi am văzut nişte
persoane care se odihneau
într-o poieniţă, la marginea
pădurii. Când am vrut să mă
prezint, dumnealor mi-au în-
trerupt vorba, spunându-mi:
— Noi vă cunoaştem. Sun-
teţi pădurarul…
Niciodată nu am fost pădu-
rar, dar… este adevărat — sunt
pădurar în suflet. Îmi iubesc
Ţara şi vreau s-o fac să fie mai
frumoasă. Doar atât!
Totul ce avem noi acum
pe terenurile de vânătoare
(1780  ha), situate în raza ora-
şului Codru, se datorează doar
muncii depuse zi de zi, an de an
de către 18 membri ai acestei
comuniuni, cărora, şi pe aceas-
tă cale, le exprim cuvinte de re-
cunoştinţă. Drept confirmare a
muncii depuse sunt datele ofici-
ale, prezentate de specialiştii In-
stitutului de Zoologie al AŞM,
privind dinamica efectivelor de
toamnă la principalele specii de
vânat pe teren deschis a fondu-
lui de vânătoare „Codru“ (com-
parativ cu mediile republicane
din ultimii patru ani):
Densitatea Densitatea Densitatea
2014 2015 2016
46 70 55 98 68 124
32 150 45 240 70 280
26 100 31 180 66 220
Portret
De neamul artiştilor
Mihai Negară e preşedinte-
le colectivului primar de vână-
tori din Sauca, raionul Ocniţa.
— Eşti cumva rudă cu Teo-
dor Negară? l-am întrebat.
— Desigur! mi-a răspuns.
Anterior, dl Boris Bagrii,
preşedintele Consiliului şi ma-
nagerul ST Ocniţa a SVPM,
l-a caracterizat: „E un om de
cuvânt. Îl ascultă colegii. Are
multă grijă de liniştea, hrana şi
adăpostul faunei sălbatice“.
— În perioada rece a anu-
lui ducem în câmp şi grâu, şi
porumb, şi sorg — care şi ce a
crescut pe cota lui, mi-a mărtu-
risit Mihai Negară. Acest lucru
nu bate la buzunar. Sarea, ca-
re-i atât de necesară pentru ie-
pure, căprior, tot nu-i scumpă,
iar pietrişul, care-i de nelipsit
pentru fazani, nu ne costă chiar
nimic. Rezultatele? Ţi-i mai
mare dragostea să-ţi duci paşii
pe terenul de vânătoare, mai
ales înspre s. Gârbova, unde-s
cotele de pământ ale sătenilor:
ba ici-ba colo „ţâşnesc“ înain-
tea ochilor stoluri de prepeliţe,
potârnichi, sar de sub picioare
iepuri de câmp, avem şi destui
fazani, pentru că ne îngrijim nu
doar de popularea fondului cu
această pasăre, ci, mai cu sea-
mă, de reproducerea ei pe cale
naturală. Înspre satul Sudarca
însă… Acolo terenurile agrico-
le sunt gestionate de lideri, care
prelucrează culturile cu prepa-
rate toxice foarte puternice şi
omoară tot ce se mişcă, tot ce
zboară. Cum să supravieţuiască
o vietate oarecare, de exemplu,
în acea livadă care-i stropită cu
diverse chimicale de 16-18 ori
pe sezon? Dacă pentru braco-
nieri, într-un fel sau altul, gă-
sim ac de cojoc, pentru cei ce
otrăvesc pământul, flora şi fau-
na, aşa-zişii lideri, cum se vede,
în statul Republica Moldova nu
există nicio lege care să-i pună
la respect.
8 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 4 • 2017 /
Din vorbă în vorbă am aflat
că Mihai Negară nu e doar vâ-
nător, ci şi pescar. Şi dacă vâ-
nător, cu acte în regulă, a ajuns
cam la vârsta de 30 de ani, în
1990, iar preşedinte al acestui
colectiv — în 1996, pescar e
„de când mama îmi dădea cu
peştele de cap, vorba dânsului,
că mă pierdeam cu zilele pe
la pâraiele din împrejurimi şi,
biata, stătea ca pe jăratec, tot
cu grija să nu mă fi prăpădit pe
undeva“.
Fiind o fire de artist, după
cum am spus, fiind şi harnic,
şi bun organizator, dar şi sfă-
tos cum mai dă Doamne, plin
de haz, n-a fost greu să-l pro-
voc să scoată ceva din „desaga
năzbâtiilor“ sale pescăreşti şi,
bineînţeles, vânătoreşti. Dân-
sul, nici una, nici două, unde
face:
— Într-o bună zi mă înţe-
leg cu un cumătru, care-i tot
vânător şi pescar, ca să ne du-
cem la pescuit. Zis şi făcut. Ne-
am oprit la iazul gestionat de
dânsul, nu departe de Sauca.
Între timp, mă sună finul meu,
tot din cohorta noastră, mereu
pus pe glume, bun de a te prin-
de în cârlige, şi mă întreabă ce
fac. Eu îi spun că „prind peşte
la iazul „şefului“, adică aproape
de Ocniţa. El? Desigur că m-a
crezut.
La puţin timp, după con-
vorbirea cu finul, am ajuns cu
peştele acasă şi ne-am înfipt la
curăţat… Am căutat un pumn
de nasturi, pe care… i-am tic-
sit în fiecare peşte. De cum am
isprăvit trebuşoara asta, îi dau
telefon finului meu să vină în
ajutor. Văzându-l prezent, îi
spun: noi i-am prins, i-am cu-
răţat de solzi, tu măcar ia de le
scoate maţele…
Sparge un peşte şi… finul
meu scoate maţe cu nasturi,
sparge altul, altul şi, văzând că
toţi peştii au nasturi, ne întrea-
bă mirat:
— Ce-o fi asta că peştii au
nasturi într-înşii?
— Îl sunăm imediat pe stă-
pânul iazului, strig eu agitat
(noi convenisem cu dumnea-
lui asupra farsei). Am conectat
telefonul la difuzor, ca să audă
şi finul despre ce vorbim. Iar
şeful ne întreabă:
— Dar de ce culoare sunt
nasturii?
Îi spun, n-am încotro. Iar
şeful, pe un ton alarmant, ne
anunţă:
— Femeia care s-a înecat
în iaz, şi nicidecum n-o pot
găsi scafandrii, avea la haină
nasturi de culoarea de care-mi
vorbiţi… Staţi aşa, acesta este
un indiciu, trebuie să anunţ
poliţia! Aşteptaţi oamenii legii!
— Iar finul?
— Eu ce să stau? Eu n-am
fost la iaz!
— Noi? Abia de rezistam să
nu plesnim de râs. Dar cum să
nu pufneşti? Când unul, când
altul alergam până după casă,
ca să ne mai răcorim, că nu era
chip de rezistat.
Întâmplător a trecut o ma-
şină…
— A trecut maşina poliţiei,
zice cumătrul. Ce ne facem? O
să ne poarte pe drumuri!…
— Eu n-am fost la iaz, eu
doar i-am curăţat de maţe! că-
ută să se îndreptățească finul.
La un moment, nici eu şi
nici cumătrul meu n-am mai
putut răbda şi am bufnit în râs.
Atunci şi finul şi-a dat seamă
că… a fost prins în cârlige.
Nu a scăpat „nebărbierit“
niciun mare şef din Ocniţa.
Acela i-a spus verde-n ochi
dlui Mihai Negară:
— Dacă vrei să fii pe tabla
de cinste în raion, pregăteşte
nişte bucate de mioară, care
încă n-a văzut berbec în viaţa
ei!
Şi ce aţi crede că face Mi-
hai Negară? În ziua cu pricina
taie două babane şi — înainte!
La ora stabilită, şeful respectiv,
cu încă vreo câţiva lăturaşi, s-a
înfăţişat la masa cea „virgină“.
După ce musafirii au dat peste
cap câte vreo 5-6 pahare, Mihai
Negară n-are ce face şi-l întrea-
bă pe şeful din raion:
— Cum apreciaţi bucatele?
— La cel mai înalt nivel!
Cum ne-a fost vorba!
— E bine, dom’ şef, mă bu-
cur, numai că bucatele nu-s de
mioară, care n-a văzut berbec,
da-s din…, pe care de-acum
berbecul nu mai vrea să le
vadă!
Mai zi ceva! Ăsta-i Mihai
Negară: ştie şi greul câmpului,
dar şi dorul voinicului.
Ionel CĂPIŢĂ
Management

Dicţionarul

Remizele lui Lunchevici

De ce sunt necesare remizele pe terenurile pe un teren de 0,5-2 ha. În remizele ce cuprind

de vânătoare? Pentru că dezvoltarea agricultu- suprafeţe mai mari de 2 ha sunt binevenite por-
rii, având la bază tehnologii intensive, folosirea ţiunile cultivate cu hrană pentru vânat (0,5 ha).
pe larg a terenurilor practicabile în acest scop, Unde pot fi create remizele permanente?
prelucrarea culturilor cu diverse substanţe toxi- Întâi de toate, în terenurile scoase din circuitul
ce sporesc impactul nefast asupra faunei sălbati- agricol. Este de dorit ca forma remizelor să fie
ce. Deci, pentru diminuarea acestui impact, este dreptunghiulară (1x3). Desigur, remizele pot
necesară crearea locurilor de hrană şi adăpost servi ca hrană şi adăpost sau numai ca adăpost.
destinate animalelor de interes cinegetic. Re- O problemă în crearea acestor remize, atât
de necesare, devreme ce agricultura cunoaşte o
dezvoltare intensivă, este lipsa terenurilor. To-
tuşi, buna conlucrare a subdiviziunilor teritori-
ale ale SVPM cu autorităţile publice locale şi fo-
losirea în acest scop a terenurilor private asigură
Peşte
întru câtva acel adăpost şi strictul necesar de
hrană pentru vânatul mic. Bineînţeles că aceste avat (gonaci, guran) — жерех
remize sunt create, întâi de toate, pe terenuri- baboi — рыбная мелочь
le populate cu fazan. Bucură totuşi că nu sunt babuşcă (ocheană) — плотва
puţini acei membri ai SVPM care alocă în acest barbun — барабулька
scop anumite terenuri private (circa 70 ha). Unii batog — треска, балык
dintre ei, bunăoară, în această primăvară, utili- boiştean — гольян
spectivele locuri se numesc remize, adică porţi- zează materialul semincer, distribuit de SVPM, boarţă — горчак
uni de pădure sau de tufăriş, plantate cu scopul alţii folosesc şi terenul, şi seminţele de care dis- biban (costrăş) — окунь
de a servi ca adăpost pentru vânatul mic. pun. Este dovedit faptul că acolo unde sunt cre- calcan — камбала
Remizele permanente sunt preponderent ate remize pentru vânat şi rezultatele sunt bune. caras (caracudă) — карась
din specii de arbori sau arbuşti fructiferi, cum E firesc, deoarece recolta din terenurile agricole cegă — стерлядь
chefal — кефаль
ar fi: măceşul, păducelul, murul, coacăzul ş. a. este adunată, iar în perioada rece a anului doar
chişcar (ţipar) — угорь
Remizele sezoniere sunt plantate însă, în mare remizele rămân nerecoltate.
chitici — мелочь
parte, cu plante de talie medie, tulpina cărora Să nu ratăm timpul pentru a crea remizele
clean — голавль
rămâne la suprafaţa solului pe timp de iarnă (to- necesare, să folosim din plin orice posibilitate cosac (plătică, acobar) — лещ
pinamburul, porumbul, sorgul, floarea-soarelui de a le crea pentru hrană acolo unde terenul va crap — сазан
şi alte cereale). Funcţia de bază a acestor remize fi populat cu fazan. ghiborţ — ерш
nu este doar adăpostul, ci şi hrana vânatului mic Este îmbucurător şi faptul că o bună parte guvid — бычок
în timpul rece al anului. Aceste remize sezonie- dintre membrii SVPM participă, într-o formă lin — линь
re, după cum se ştie, sunt bine populate de vâna- sau alta, la combaterea tăierilor ilicite de perdele lipan — хариус
tul mic (fazan, iepure, potârniche). forestiere, care, de asemenea, servesc drept adă- macrou — скумбрия
Remizele pot fi permanente sau temporare, post pentru vânatul mic. mihalţ — налим
cu dimensiuni de la 0,5 până la zeci de hecta- Mihail ŞCERBLIUC, morun — белуга
re. Se recomandă ca ele să fie amplasate mozaic managerul principal al SVPM morunaş — рыбец
mreană — усач
nisetru — осетр
obleţ — уклейка
sabie (săbioară) — чехонь
pietrar — чоп короткохвос-
тый
pietroșel — корнюшка,
собачья рыба
păstrăv — форель
păstrugă — севрюга
roșioară — красноперка
sardea — сардина
scrumbie — сельдь, скум-
брия
scrumbie de Dunăre —
сельдь Дунайская

/ Nr. 4 • 2017 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 9

Chinologie
Pregătirea câinilor pentru expoziţie
Orice eveniment, fie că este vorba de
ring la nivel internaţional sau de o mică
expoziţie a unei rase de câini, acesta nece-
sită multiple cheltuieli morale, dar şi fizice.
Unei persoane neexperimentate i s-ar pă-
rea că a etala un câine nu este mare lucru:
simplu de tot — faci câteva cercuri, stai
neclintit câteva clipe şi… gata! Nu, nu-i
chiar aşa. De efectul mişcărilor şi compor-
tamentul animalului în ring depinde în
mare măsură evaluarea finală a experţilor,
care va afecta cariera de mai departe a pa-
trupedului favorit. Nu uitaţi că, înainte de
expoziţie, nu numai stăpânul e cuprins de
îngrijorare, dar şi câinele; pregătirii psiho-
logice a animalului de companie trebuie să
i se acorde o atenţie specială. Pentru a ocu-
pa un loc onorabil, participanţii nu numai
că trebuie să arate bine, dar şi să dea do-
vadă de multe alte calităţi care fac parte
dintr-o întreagă ştiinţă, pentru cucerirea
căreia se cer mari eforturi, timp şi răbdare.
Anterior, nu se dădea prea multă im-
portanţă capacităţii câinilor de a se ţine
bine în ring şi, practic, aprecierea nu de-
pindea de faptul cum se comporta câine-
le. Au existat chiar şi cazuri când experţii
erau muşcaţi. Acum nivelul expoziţiei este
cu totul diferit. Câinele care nu ştie cum
să se mişte pe ring şi încearcă să-l muşte
pe expert, în general, poate fi îndepărtat,
în ciuda aspectului exterior impecabil.
De aceea, căţelul trebuie pregătit pentru
participarea la expoziţie de mic şi să se
acorde atenţie nu numai aspectului exte-
rior (tunsoare, poziţie de pândă), dar şi
pregătirii psihologice. De regulă, cluburile
iubitorilor de câini organizează cursuri de
pregătire pentru expoziţie. Dacă astfel de
10 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 4 • 2017 /
cursuri nu sunt, câinele trebuie pregătit
individual.
Primul lucru care trebuie făcut e să
obişnuiţi căţelul să nu se sperie de mediu.
Se întâmplă că un câine tânăr, care în con-
diţii casnice execută în mod ideal toate
comenzile, în mediu necunoscut se pier-
de, devine greu de stăpânit şi chiar agre-
siv. Prin urmare, în măsura în care căţelul
creşte, ieşind cu el pe stradă, încercaţi să
schimbaţi cât mai des traseele obişnuite,
vizitaţi locurile aglomerate (câinele, desi-
gur, trebuie să fie în lesă), deprindeţi că-
ţelul să comunice cu patrupezii adulţi. S-a
spus deja că izolarea căţelului la o vârstă
fragedă poate produce schimbări psihice
ireversibile. Nu se poate ţine căţelul în afa-
ra contactului cu alţi câini şi oameni (nu
uitaţi de vaccinuri!). Dacă aţi observat că
patrupedul se teme de stradă, maşini, câini
maturi etc., trebuie să-l pregătiţi cu atenţie
să nu se teamă, ca să nu crească un fricos.
Pregătirea trebuie să decurgă treptat, fără
a interveni brusc în stilul de viaţă. Acest
lucru este foarte important pentru viitoa-
rea expunere a câinelui: juriul poate omi-
te din ring un căţel cu perspectivă, chiar
dacă la prima vedere pare a fi un potenţial
câştigător şi este înzestrat cu caracteristici
de rasă bune, dar permanent se ghemu-
ieşte, îşi ascunde ochii şi tremură de frică.
E posibil să aveţi nevoie de ajutorul unui
dresor profesionist.
Deci, căţelul creşte, e sociabil, vesel şi
curajos. Acum trebuie să-l învăţaţi să stea
corect, adică, la comandă, să ia poziţia de
pândă şi să meargă în mod corespunzător
— liber, calculat şi ritmic. Ca să deprindeţi
căţelul să ia poziţia cuvenită, sunt de ajuns
câteva minute pe zi, dar exerciţiul trebu-
ie repetat permanent. Dacă patrupedul e
de talie mare, puneţi-l pe un loc neted, ca
să-l faceţi să stea un timp liniştit. Pe că-
ţeii de talie mică trebuie să-i obişnuiţi să
stea pe masă pentru expunere, în aşa fel
ca labele posterioare să fie paralele, iar
cele inferioare — la un pas nu prea mare.
Căţelul trebuie să stea aşa cum a fost pus:
drept, neîncovoiat, cu capul ridicat, să
nu-şi încrucişeze labele. Această poziţie
demonstrează linia dreaptă a spatelui. Ea
se impune oricărei rase de câini. Desigur,
stăpânul trebuie mai întâi să se consulte cu
proprietarul sau să vadă cum sunt expuşi
câinii de rasă. Ţineţi minte că rezultatul
scontat nu se obţine imediat. Instruirile
forţate pot spulbera orice dorinţă a câine-
lui de a învăţa ceva. Căţelul oboseşte re-
pede, de aceea nu trebuie impus să stea în
poziţie de pândă mai mult de o secundă
— două. Fiţi răbdători şi nu certaţi câinele,
dacă ceva nu reuşeşte să facă. Şi nu uitaţi
să-l lăudaţi permanent şi de fiecare dată,
după executarea reuşită a comenzii, să-l
ospătaţi cu ceva gustos.
Pe măsura în care căţelul învaţă ceea
ce i se cere, măriţi durata antrenării. Ne-
cesar e ca patrupedul să deprindă po-
ziţia de pândă. După aproximativ nouă
luni căţelul de orice rasă trebuie să poată
sta nemişcat timp de un minut. Dresa-
rea unui câine tânăr se face nu numai în
condiţii casnice, ci şi în stradă. Rugaţi-
vă prietenii s-o facă pe expertul: să exa-
mineze câinele, să-l mângâie pe spate,
piept, picioare, să se uite la dinţi. Câinele
trebuie să reacţioneze cu calm la aceste
acţiuni.
 Concomitent cu luarea poziţiei de
pândă, învăţaţi-l să meargă în mod cores-
punzător. După ce căţelul se va obişnui cu
lesa şi zgarda, treceţi la instrucţiuni. Pu-
neţi-i o cureluşă de expoziţie — de nylon,
piele sau lanţ-buclă (zgardă cu smucitură).
Nu obişnuiţi câinele cu zgardă „dură“ —
utilizarea ei la expoziţie este strict interzi-
să. Trăgând încet de lesă, obişnuiţi căţelul
să meargă alături, la picior, de partea stân-
gă. La început va merge încurcat, împie-
dicându-se, împotrivindu-se. În asemenea
situaţii încercaţi să-i distrageţi atenţia prin
joacă, vorbiţi cu el. Când se va obişnui cu
lesa, faceţi cu el un cerc mare, invers miş-
cării acelor de ceasornic, aşa cum câinii
merg la expoziţie, cu opriri periodice. Că-
ţelul trebuie să meargă liniştit şi ritmic, să
ţină capul drept, nu prea sus, dar nici prea
jos, nicidecum cu coada între picioare. Ca
patrupedul să nu meargă cu capul aplecat,
convenabil e să folosiţi lanţul cu „smucitu-
ră“. Câinele trebuie să meargă nu numai la
pas, ci şi la trap. De obicei, la expoziţie tre-
buie să demonstraţi felul în care câinele se
mişcă, într-un anumit mod: la trap, nu în
galop. Căţelul poate fi deprins cu anumite
comenzi: „La pândă!“, „La pas!“, „Alerga-
re!“. La început, mişcarea trebuie să fie la
trap, lentă, apropiată de cea la pas. Ulteri-
or, ritmul mişcării creşte, se ridică până la
cel de trap, impus pe ring. Cel mai indicat
este ca antrenamentul să decurgă pe un
loc neted sau pe un drum asfaltat.
Ca urmare a dresării, câinele pe ring
trebuie să meargă la piciorul stâng al stă-
pânului, cu o jumătate de corp în urmă
sau înainte, în ritmul cerut. În timpul
mişcării mâna cu lesă se ţine într-o parte,
astfel încât câinele să meargă un pic mai
departe (ca, întâmplător, să nu fie călcat).
Lesa nu trebuie întinsă: cu ajutorul ei, prin
mişcări iuţi, capul câinelui ori că se lasă în
jos, ori că se ridică. Nu rataţi ocazia să ve-
niţi la expoziţie ca simpli vizitatori. Veniţi
mai devreme, ca să urmăriţi cum decurg
pregătirile. Astfel o să reuşiţi să calculaţi
corect timpul pentru a vă prezenta cu
propriul patruped, ca să nu fiţi nevoit să
aşteptaţi prea mult, dar ca să aveţi timp
pentru a pieptăna câinele ş. a.
În pauză, apropiaţi-vă de participanţii
cu experienţă şi faceţi un schimb de păreri.
Dacă daţi dovadă de tact şi nu o să fiţi prea
A nun ţ
Pe 6 mai 2017 va avea loc expoziţia republicană de exterior a câinilor de vânătoare.
PENTRU INFORMAŢII SUPLIMENTARE VĂ PUTEŢI ADRESA chinologului SVPM la tel.:
078-166-482. Regulamentul de desfăşurare a expoziţiei îl găsiţi pe situl: SVPM.MD.
enervanţi cu întrebările, aţi putea afla o
mulţime de lucruri utile de la expozanţii cu
experienţă. Fiecare îşi are propriile trucuri
pentru pregătirea şi prezentarea câinilor.
Pregătind psihologic câinele pentru a
participa la expoziţie, nu uitaţi nici de pro-
pria pregătire. În primul rând, ţineţi minte
că expoziţia nu este un eveniment „vital“,
iar în cazul în care câinele se va alege cu o
estimare minimă, lumea nu se va sfârşi cu
asta. Expoziţia este doar un hobby şi diver-
tisment. În timpul jurizării nu vă certaţi cu
experţii şi nu contestaţi evaluarea, nu de
alta, dar puteţi fi descalificat şi exclus de la
eveniment. Apreciaţi victoria şi pierderea
ca pe ceva firesc. Nu vă enervaţi, pentru
că propria enervare se transmite câinelui
şi el nu va fi gata să se prezinte la nivel.
Faceţi tot ce vi se cere, rapid şi în linişte.
În al doilea rând, fiţi concentrat şi atent,
pregătit pentru ca patrupedul să execute
comanda de pândă în acel moment, de
îndată ce juriul se va uita în partea respec-
tivă. Nu trebuie să-i împiedicaţi pe ceilalţi
participanţi şi să-i dosiţi de ochiul juriului.
Câinele în ring nu trebuie să dea dovadă
de agresivitate faţă de alţi câini sau oameni
şi nicidecum nu trebuie să latre.
Selecţie text, foto: Vadim Nichiforov,
chinologul SVPM

Campionatul Moldovei
Pe 18—19 martie 2017, în
pădurea de lângă satul Zloţi,
raionul Cimişlia, s-au desfăşu-
rat competiţiile la mistreţ între
câinii de rasă Laika. În total
au concurat 61 de câini de vâ-
nătoare din republică şi peste
hotarele ei. Întrecerile au fost
jurizate de un grup de arbitri
din Ucraina (preşedinte  —
I.  Zadereţki, expert de primă
categorie).
Pe primul loc s-a clasat pe-
rechea de câini Laika vest-si-
beriană Mişca şi Sunar, 82 de
puncte, proprietar — I. Meleca.
Locul doi l-a ocupat pe-
rechea de rasă Laika ruso-eu-
ropeană Cum şi G-Gek, 80 de
puncte, proprietari — A. Vasi-
liev şi V. Bucica.
Locul trei i-a revenit pere-
chii Laika vest-siberiană Şoroh
şi Carai, 80 de puncte, proprie-
tari — R. Beliciuc, D. Dolgieri.
Învingător în câmp şi câşti-
gător al locului I la competiţiile
individuale a devenit Laika ru-
so-europeană Said, 78 de punc-
te, proprietar — V. Bucica.
Locul doi i-a revenit câine-
lui de rasă Laika ruso-europea-
nă Blak, 76 de puncte, propri-
etar — I. Spânu. De locul trei
s-a învrednicit Laika ruso-eu-
ropeană Jigan, 72 de puncte,
proprietar — G. Guci.
Drept cel mai tânăr câine şi
mai bună căţea a fost recunos-
cută Laika vest-siberiană Gaia,
proprietar — V. Iazangi.
V. N.

/ Nr. 4 • 2017 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 11

 Paraziţi interni şi externi
La fel ca toate vietăţile, câinii sunt ca pădure, în natură, inspectaţi câinele (şi a consumului coagulopatic (sindromul
un magnet natural pentru întreaga ar- propriul corp!) de două ori pe zi. De la CID).
mată de organisme urâcioase mici, gata muşcătura căpuşei se îmbolnăvesc şi câi- Simptomele tipice acute — slăbiciune,
să le facă insuportabilă viaţa. Insectele nii, şi oamenii. oboseală, febră (până la 42° C), coloraţie
şi viermii, de exemplu, sunt nişte crea-
turi dezgustătoare, dar ar trebui să ştiţi şi
despre paraziţi mult mai periculoşi, care
pot infecta şi face rău câinilor. Este vorba
despre purici, căpuşe şi o mulţime de alte
creaturi respingătoare, atacatoare a mai
multor animale cu blană. Paraziţii sunt
organisme care trăiesc „în“ sau „pe“ alte
organisme, din contul lor. Unii din me-
diul acestor demoni mici deseori sar de
pe un animal pe altul şi chiar pe om (nu
trebuie să uităm că permanent suntem în
pericol, deoarece în fiecare zi, în fiecare
oră suntem în contact cu câinii).
Nu uitaţi că majoritatea paraziţilor
apar în moment de slabă vigilenţă şi când
cel mai puţin îi aşteptaţi să vă viziteze.
Pentru a preveni infestarea neaşteptată cu
aceștia, câinele trebuie întreţinut într–un
loc absolut curat. Se recomandă ca medi-
cul veterinar să ia fecale pentru analiză
de două ori pe an sau atunci când apar
semne de infestare helmintică a câinelui
— diaree, oboseală, vărsături, pierdere în
greutate, scărpinare a burţii sau balonare.
Înainte de utilizarea agentului antipara- Acarienilor le plac locurile calde, pală sau gălbuie a mucoasei, urină roşi-
zitar consultaţi un medic veterinar, in- umede, aşa că mai bine e să vă plimbaţi în atică sau brun–verzuie, semne de insu-
diferent de faptul că mijlocul respectiv e locuri însorite, deschise. Folosiţi echipa- ficienţă renală etc. În ultima etapă apar
pentru aplicare internă sau de prelucrare ment de protecţie. Consultaţi medicul ve- convulsiile şi poate să crească insuficien-
externă. terinar înainte să utilizaţi simultan două ţa respiratorie şi cardiacă. Cursul cronic
Paraziţi externi. Nu e de ajuns că feluri de preparate. În condiţii de siguran- poate fi caracterizat printr–o creştere a
bietul câine e necăjit de creaturi interioa- ţă, eliminarea căpuşei, de asemenea, este temperaturii, epuizare, moleşeală, pierde-
re, dar mai sunt şi intruşi externi. Primii foarte importantă. Nu trebuie s–o striviţi, rea apetitului, dovezi de insuficienţă rena-
şi cei mai frecvenţi duşmani ai câinelui când o scoateţi din organism, încât con- lă, icter şi edem. Mai puţin frecvente sunt
sunt puricii şi căpuşele. ţinutul sângeros să cadă pe propriul corp cazurile de hemoragie, diaree, sângerare,
Căpuşele sunt nişte artropode mici. sau pe câine. stomatită ulceroasă şi tulburări neuro-
Există trei companii de căpuşe, compuse Piroplasmoza: simptome, preveni- musculare. În cazurile de sânge în urină,
din mai multe familii. Cea mai faimoasă e re, tratament. Piroplasmoza este o boală convulsii, hipertonie şi absenţa terapiei,
a ixodelor (de păşuni), argaselor, acarieni- răspândită în întreaga lume, cauzată de de obicei, câinii mor.
lor de mâncărime. Aceste artropode sunt protozoare, purtătorii cărora sunt căpuşe- Paraziţi interni. Helminţii atacă în
răspândite în întreaga lume, ca vectori le Dermacentor şi Rhipicephalus. Cel mai mod regulat patrupezii. Apogeul infec-
patogeni (bacterii, virusuri, Rickettsia, adesea suferă câinii scoşi în sânul naturii ţiilor este atins în sezonul cald. Ar fi o
diverşi paraziţi din sânge). Cele mai im- în perioadele de primăvară, vară şi toam- greşeală să credem că infectarea câini-
portante sunt ixodele — vectori ai agen- nă. Simptomele bolii pot varia pe larg şi lor cu helminţi se produce doar în afa-
ţilor patogeni ai multor boli periculoase, depind de severitatea ei, care poate să fie ra localităţilor. O mare ameninţare sunt
longevivi. Căpuşele constituie principalii subacută, acută, cronică şi latentă. Câinii peluzele urbane, de multe ori şi străzile,
purtători de boli şi ar trebui să fie elimi- tineri, cei căzuţi în stres, câinii atacaţi şi ajunse locuri de stocare a fecalelor cani-
nate cât mai curând posibil, pentru a evita de alţi paraziţi pot muri din cauza bolilor ne şi feline, devenind principala sursă de
contaminarea. Dacă petreceţi timpul în cardiovasculare, edemului pulmonar sau infecţie.

12 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 4 • 2017 /


Viermii cilindrici reprezintă circa
90 la sută din totalul paraziţilor interni.
Aceştia (nematozii) sunt paraziţi ordi-
nari ai câinilor şi pisicilor. Prin plămâni
migrează în tuburile bronhice, pătrund în
intestin, unde pot trăi o lungă perioadă
de timp sau chiar pentru totdeauna. Pa-
razitează în multe organe: intestine, ficat,
plămâni, rinichi, vezica urinară, inimă şi
muşchi. Infestarea va provoca schimbări
în aparenţă: burtă balonată, blană fără lu-
ciu, pierdere în greutate. Ea poate istovi şi
chiar ucide un căţeluş tânăr. Viermii cilin-
drici îi afectează şi pe oameni. În condiţii
sanitare precare, ei pot ajunge cu uşurinţă
la oameni în contact cu fecalele, mai ales
atunci când nu se spală bine pe mâini.
Principalele victime sunt copiii de până la
trei ani, care pe toate le duc la gură.
Apogeul infecţiilor — perioada de
primăvară–vară–toamnă
Câinii înghit ouăle de helminţi matu-
re, culese de jos. Rozătoarele şi animale-
le mici pot colecta ouăle nematodelor şi
devin rezervoare–gazdă. Astfel, în natură
are loc o mişcare în cerc a viermilor. Toţi
aceştia perturbă foarte mult corpul câine-
lui, afectează digestia și asimilarea hranei.
Lipsa de vitamine, deficitul lor e evident,
intoxicarea, otrăvirea nu vor trece în za-
dar pentru animal. Simptomele de la o in-
fecţie minoră până la una severă cuprind
următoarele etape: păr spălăcit şi piele
uscată, burta umflată, diaree, apetit exce-
siv, tuse uscată, scâncet de dureri abdomi-
nale. Tratamentul include administrarea
medicamentului, în cazul infectărilor gra-
ve procedura se repetă de mai multe ori
la intervale de două săptămâni, pentru
că aproape toate mijloacele ucid paraziţii
adulţi, iar larvele şi ouăle rămân, asupra
cărora şi se răsfrânge tratamentul repetat.
Untsinarioz–ul (patogen nematod).
Acesta ocupă al doilea loc între paraziţi,
dar este cel mai nociv pentru câini, în
special pentru căţei. Ca şi viermii cilin-
drici (nematozii), ei pot fi transmişi de la
căţea prin contact cu fecalele, dar şi prin
pătrunderea lor prin pielea neprotejată a
câinelui. Ei se stabilesc în intestin, ataşaţi
de pereţii acestuia, şi sug sânge, ca hrană,
cauzând anemie severă şi chiar moartea
căţelului. Partea bucală emană substanţe
speciale, care schimbă componenţa san-
guină, reducând volumul de eritrocite şi
hemoglobină. Simptome: diaree hemo-
ragică, blana fără luciu, uscată, pierdere
în greutate, oboseală, balonare, poftă de
mâncare excesivă. La câinii adulţi sănă-
toşi aceste simptome lipsesc.
Alte tenii, de tipuri diferite, cum ar fi
cele de bovine şi porcine. Infecţia se pro-
duce atunci când câinele mănâncă carne
crudă şi organele interne. Prin consu-
mul de carne insuficient pregătită chiar
şi omul poate să se infecteze. Deosebit de
periculoase pentru om sunt teniile mici
— Echinococcus. Sunt atât de scurte, în-
cât este dificil să le distingi cu ochiul liber.
Ele provoacă boli hepatice foarte grave,
care se tratează doar în spital.
Viermii de inimă. Aceştia pot ucide
câinele, dacă nu este detectat şi tratat la
timp. Infectarea se poate produce în urma
unei muşcături de ţânţar infectat, iar ouă-
le ajung în fluxul sanguin, de unde trec
în vene, pătrund în inimă, se stabilesc pe
partea dreaptă, gata de a se reproduce.
Simptomele acestei boli pot să nu apară
până la un an de la infectare. Cel mai frec-
vent simptom — tuse moale profundă,
creşte la un efort mai mare.
Câinele devine apatic, oboseşte repe-
de, pierde în greutate. Blana devine usca-
tă, fără luciu, tuşeşte cu spută de sânge.
Tratamentul este costisitor şi riscant, dar
fără el câinele va muri. Prin tratament
boala poate fi prevenită, administrându–i
zilnic sau lunar pastile, recomandate de
veterinar.
Nu uitaţi că patrupezii trebuie să ad-
ministreze medicamente antihelmintice
timp de 1–2 săptămâni înainte de inter-
venţia chirurgicală, vaccinare, reprodu-
cere (preferabil, de două ori). În timpul
sarcinii nu se utilizează niciun medica-
ment împotriva paraziţilor. Preparatele în
combinaţie sub formă de picături pe gre-
abăn afectează atât adulţii (nematozi), cât
şi larvele de helminţi. Picăturile sunt ab-
sorbite prin piele în sânge şi rămân acolo
circa 14 zile. În acest răstimp în organism
nimeresc alte ouă de viermi, care, trans-
formându–se în larve, mor imediat.
Selecţie text: Vadim Nichiforov,
chinologul SVPM
/ Nr. 4 • 2017 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 13
Tratamente
eficiente
Încheierea sezonului rece înseamnă
pentru animalele de companie un risc
mult mai crescut de infestare cu paraziţi
externi precum puricii sau căpuşele. Însă
o nouă invenţie, sub forma unei tablete
masticabile, îi poate ajuta pe stăpâni să
uite pentru o perioadă mai lungă de timp
de această grijă.
Tableta Bravecto are la bază o substanţă
numită fluralaner, este sigură de adminis-
trat atât pentru căţei de la 8 săptămâni, cât
şi pentru căţelele aflate în perioada de lac-
taţie şi gestaţie.
Produsul face parte dintr-o nouă cate-
gorie de produse antiparazitare externe
ce acţionează sistemic pentru eliminarea
rapidă a puricilor şi căpuşelor, oferind pro-
tecţie câinilor pentru 12 săptămâni. De
asemenea, în timp ce alte produse nece-
sită mai mult de 48 de ore de la adminis-
trare pentru a fi eficiente, Bravecto începe
eliminarea puricilor în 2 ore, atingând o
eficienţă de 88% în 4 ore. Un studiu reali-
zat în 2013 arată că eficienţa de eliminare
a puricilor a atins o cotă de 99,9% după 12
săptămâni, iar în cazul căpușelor acest ni-
vel a fost de 100% la 12 săptămâni.
Prevenţia este cea mai bună metodă
pentru a scăpa companionul de bolile pro-
vocate de purici şi căpuşe. Orice stăpân de
câine trebuie să îşi ducă patrupedul la me-
dicul veterinar pentru deparazitări externe
periodice în funcţie de tipul de produs.
Odată scos la plimbare prin iarbă (locul de
unde se iau căpuşele), câinele trebuie veri-
ficat atunci când ajunge acasă. Dacă sunt
descoperite, căpuşele trebuie îndepărtate,
iar câinele trebuie dus la veterinar la prime-
le semne de afectare.
Aşa cum sunt vaccinările, deparazitările
interne şi dietele, protecţia împotriva pu-
ricilor şi căpuşelor trebuie să fie un obicei
anual pentru fiecare câine.
Medicul veterinar este cel mai în mă-
sură să stabilească un program cu cel mai
bun produs sau mix de produse ce poate
proteja eficient animalul de companie. Nu
tot timpul alegerea are un răspuns pozitiv
de prima dată pentru soluţionarea tuturor
aspectelor implicate în acest protocol: eli-
minarea eficientă şi în egală măsură a tu-
turor paraziţilor atât de pe câine, cât şi din
mediu, persistenţa efectului indiferent de
condiţiile în care este expus câinele, lipsa
efectelor secundare atât pentru câine, cât
şi pentru alte persoane sensibile aflate în
jurul acestora, preţul etc.
farapurici.ro
Chinologie
Vânătoarea fără copoi
nu e vânătoare!
Acest tip de vânătoare, la care vrem să ne referim, nu e cel mai răspândit pe la noi. Rezultatul depinde de condiţii-
le meteorologice, abilităţile câinelui, prezenţa faunei în regiune şi, mai ales, de înţelegerea la distanţă a proprieta-
rului cu patrupedul său.
Colectivul nostru nr. 4 din Briceni vâ-
nează timp de mai mulţi ani. În compo-
nenţa lui intră şi tineri, dar şi oameni în
vârstă, cu experienţă vânătorească.
Noi întotdeauna am dorit să vânăm
cu copoi. Întâmplător, colegii noştri din
raionul vecin ne-au spus că s-ar putea să
participăm la o astfel de vânătoare.
Ziua s-a dovedit a fi minunată. Câi-
nii au muncit pe cinste şi noi am reuşit
să dobândim 6 vulpi. Dorinţa vânătorilor
din echipa noastră de a procura copoi s-a
aprins. Am vizitat o expoziţie de câini,
de unde nu am putut să ne întoarcem cu
mâinile goale. Astfel ne-am pricopsit cu
primul copoi. Tânăr, fără experienţă, noi
la fel de nepricepuţi în comportament cu
o astfel de specie: el nu ne înţelegea pe noi,
noi — pe dânsul. Dar cu timpul, după mai
multe încercări, a venit şi rezultatul scon-
tat. Deja pe la mijlocul sezonului de vână-
14 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 4 • 2017 /
toare, cu participarea câinelui nostru, am
recoltat prima vulpe.
În următorul sezon de vânătoare echi-
pa noastră a mai procurat doi câini. Vână-
toarea a fost şi mai interesantă. Urmăream
cum patrupezii învaţă unul de la altul şi
fiecare vânătoare căpăta un farmec aparte.
Astfel, după câţiva ani, am ajuns să avem
cinci copoi: Altai, Amur, Baks, Bonia şi
Busia, care lucrau excelent fiecare în parte.
Altai „s-a specializat“ în toate speciile de
vânat, dar mai ales în mistreţi. Lui Amur
îi place să aducă vânatul cât mai aproape.
Baks e cel mai matur, capabil să revină
acasă din orice parte, unde s-a desfăşurat
vânătoarea. E „specialist“ în iepuri. Busia
e şi ea adultă, vânează în pereche cu ori-
care dintre câini. Şi ea „se specializează“ în
iepuri de câmp, vulpi. Bonia e tânără, dar
vânează nu mai rău ca un câine adult. Pre-
feră să vâneze orice sălbăticiune şi e foarte
agresivă faţă de fiare. Niciodată nu am ve-
nit acasă fără vânat. Câinii se uitau la noi
cu împăcăciune, aşteptând să-i mulţumim
cu ceva. Desigur, nu ne zgârceam.
Vânătoarea în viaţa noastră a ajuns să
fie una dintre cele mai îndrăgite ocupa-
ţii. Însă nu atât de important este vânatul
dobândit, ci ieşirea în natură, comunica-
rea cu colegii, dar cel mai mult — să auzi
cum prietenul tău patruped latră şi se bu-
cură de posibilitatea de a se manifesta în
lucru. Prietenii din alte colective, care au
participat o dată la vânătoare, nu ne pot
refuza oferta de a mai veni, de a mai vâna
împreună.
Odată, unul dintre câini a adulmecat
urma unei sălbăticiuni şi mult timp a mers
pe ea. La sfârşitul zilei nu s-a întors la locul
de unde a pornit. De la vânătorii mai bă-
trâni ştiam că în astfel de cazuri ar trebui
ca stăpânul să lase ceva ce-i aparţine — o
haină, de exemplu, iar patrupedul, simţind
mirosul, îl va aştepta să se reîntoarcă. De
mai multe ori am trecut pe acolo, căutând
câinele, dar abia în a treia zi ne-a mers:
câinele, obosit şi flămând, ne aştepta, în-
tins pe scurta stăpânului. Văzându-ne, s-a
bucurat ca un copil, căruia i-ai fi cumpărat
o jucărie.
Vă îndemn: asiguraţi-vă cu câinii de
vânătoare, cu ei vânătoarea e o adevărată
plăcere şi bucurie!
Serghei şi Natalia Mazuriac
 Arme şi muniţii

„Magnum“ — cartuşe de mare putere. Necesare?

„Magnum“ sunt celebrele cartuşe de 50 m, în iepure ar nimeri 8–12 alice. Având în cartuş sunt presurate cu un amortizant
mare putere, care au cucerit în timp cu în vedere şi faptul că muniţiile „Magnum“ pulverulent special, ca în timpul tragerii să
încredere piaţa. Cândva, erau foarte bine sunt de mare putere (cu mult mai tare rup nu se deformeze. Dacă nu presori alicele
promovate. Mulţi vânători cu experienţă din carnea vânatului), apare întrebarea: cu acest amortizator, ele vor zbura în toate
le lăudau în paginile revistelor: cât de pu- cât de adecvată este utilizarea lor? părţile, fără a nimeri în ţintă. În al doilea
ternice sunt, cât de precis lovesc în ţintă,
distanța la care ajung. Dar… în cercul vâ-
nătorilor atitudinea faţă de aceste cartuşe
nu este univocă. În rândul ortacilor simpli
sunt atât susţinători, cât şi adversari. Sus-
ţinătorii cartuşelor „Magnum“ remarcă
puterea mare şi precizia de bătaie a acesto-
ra. Oponenţii însă constată că aşa muniţii
nu întotdeauna sunt necesare (iar în unele
cazuri sunt chiar dăunătoare, de exemplu,
atunci când sunt vânate păsări sălbatice
mici — prepeliţe, porumbei şi altele). Mai
sunt şi scumpe. În plus, pentru a trage cu
astfel de cartuşe vânătorul trebuie să dis-
pună şi de o armă pe potriva unor aseme-
nea muniţii, în caz contrar, va suferi nu
atât vânatul, cât vânătorul.
Şi unii, şi alţii au dreptate. Dar haideţi
să ne lămurim dacă este şi când anume
este necesar să utilizăm aceste cartuşe la
vânătoare?
Vânătorul, precum susţin adversarii
utilizării unor astfel de cartuşe, este obli-
gat să dispună de o armă adecvată. În lipsa
acesteia, despre cartuşele „Magnum“ nici
că se mai poate vorbi. În prezent există o
mulţime de companii care produc astfel
de arme. Caracteristica lor este greutatea Pentru vânătoarea la raţe şi gâşte de rând, dopul de câlţi este ales prin testare,
(3–4 kg), patul cu mult mai durabil şi mai toamnă, precum şi la vulpi, aceste cartuşe iar selecţia aleatorie, de asemenea, duce la
încăpător (greutatea minimă a cartuşului sunt într-adevăr foarte utile. Spre toamnă deformarea alicelor. Şi în al treilea rând,
„Magnum“ este de 42 g), structura specia- raţele şi gâştele se îngraşă, se îmbracă în nu glumiţi cu praful de puşcă. Praful în
lă a camerei (cartuşele „Magnum“ au vâr- straturi groase de pene, puf şi devin foar- cartuşele „Magnum“ este special, „moale“,
ful uşor extins). Anume din aşa armă se te rezistente la răniri. În plus, ele zboară creat anume pentru ele. În timpul arderii
trage cu cartuşe „Magnum“, aceasta oferă rapid şi vânătorul nu întotdeauna poate prafului presiunea gazului creşte foarte
siguranţă şi confort. Încărcarea altor tipuri să tragă cu precizie. Dar pentru vânatul lent, pe scară progresivă, ca să nu se de-
de arme cu muniţii „Magnum“, care nu mic (prepeliţe, lişiţe, păsări de baltă, po- terioreze arma şi ca reculul să fie mai slab.
sunt destinate acestora (de exemplu, ИЖ rumbei) aceste cartuşe în mod evident nu Dacă o să turnaţi în cartuş praf obişnu-
sau TOЗ) nu este recomandabilă. În cel sunt potrivite. Corpurile păsărilor mici ar it (pentru un cartuş standard), în timpul
mai bun caz, arma va ieşi repede din uz. fi făcute bucăţele. tragerii o să simţiţi ce înseamnă adevărata
Iar în cel mai rău caz — există un mare risc În cel mai bun caz, vom trage cu alice. putere a reculului. O să aveţi senzaţia că
de rateu sau chiar de accidentare a vânăto- Cartuşele „Magnum“ sunt de 1,5–2,5 arma a explodat în mână. Mult timp arma
rului ca urmare a unui recul puternic. ori mai scumpe faţă de cartuşele standard. n-o să reziste.
Bătaia limită a puştii cu cartuşe „Mag- În aceste condiții, mulți vânători confec- Trageţi concluzia: dacă doriţi să utili-
num“ se cuprinde în 50 de metri. Dar… ţionează manual cartuşe, alice, dopuri de zaţi muniţii „Magnum“, trebuie să procu-
este adevărat că gruparea loviturii în ţintă câlţi, cumpără praf de puşcă şi le încarcă. raţi doar cartuşe de fabrică, pentru o armă
e mare. Aşadar, dacă într-un iepure ai tra- Fabricarea în mod individual a cartuşelor specială. Doar aşa cartuşele vor avea efect.
ge de la 50 m distanţă cu un cartuş obiş- „Magnum“ nu se permite, deoarece pentru În caz contrar, o să suferiţi personal, cu tot
nuit, l-ai nimeri cu 5–7 alice. Dar dacă ai aceste cartuşe sunt utilizate „ingrediente“ cu armă. Vânatul? Nu prea!…
trage cu un cartuş „Magnum“, de la aceiaşi speciale, testate. În primul rând, alicele huntfishing.ru

/ Nr. 4 • 2017 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 15

Vânătoarea în Tatarstan
Club particular pentru adevăraţi bărbaţi
Interviu cu Ilham Sadîkov, preşedintele organizaţiei regionale obşteşti
„Societatea vânătorilor şi pescarilor din Republica Tatarstan“
— Ilham Muhametovich,
anul viitor veţi marca 150 de
ani de la crearea societăţii de
vânători şi pescari din Repu-
blica Tatarstan. Cu ce îi atra-
ge pe oameni această îndelet-
nicire?
— Bărbatul nu are chiar
atât de multe ocupaţii pe care
le poate face cu plăcere. Ma-
şina? Vila? O bună companie,
unde ar avea ocazia să bea o
vodcă sau mai multe? Femeile?
Ei bine… Dar nu mai indicat
ar fi să meargă cu prietenii în
sânul naturii sau undeva mai
departe? În primul rând, pen-
tru sănătate e un beneficiu. Te
plimbi prin pădure, respiri aer
curat — o plăcere! În al doilea
rând, rămâi singur cu această
lume a faunei sălbatice, ui-
mitor de frumoasă şi mereu
misterioasă. Iată unde e lumea
adevărată a bărbatului, unde i
se cere să-şi demonstreze ca-
lităţile cele mai bune, sădite
în noi de Creator. Vânătoa-
rea e tărie de caracter, spirit
de observaţie, ingeniozitate şi
putere. Vânătoarea e un club
privat pentru bărbaţi, în care,
deconectat de la plictisul zilei,
poţi sa stai cu prietenii în jurul
unui rug, să-ţi spui poveştile şi
să te tăvăleşti de râs, ascultând
păţanii vânătoreşti.
— Cum arată el, vânăto-
rul zilelor noastre?
— Bărbat de 30-40 de ani şi
mai în vârstă, care şi-a făcut ser-
viciul militar, împlinit şi de suc-
ces. Printre vânători sunt mulţi
lideri de diferite niveluri. Dese-
ori, mulţi dintre ei au avut pă-
rinţi vânători. Îi luau pe copii cu
ei şi cu răbdare îi învăţau această
străveche artă a bărbăţiei.
— În Tatarstan sunt fe-
mei-vânătoriţe?
— Da, vreo şase-şapte per-
soane. În general, sunt femei
16 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 4 • 2017 /
din tirul sportiv, biatlon, ma-
estre la trageri sportive. Sau fe-
mei, taţii cărora, de asemenea,
au fost vânători şi le-au învăţat
să facă acest lucru încă din co-
pilărie. Cea de-a treia opţiune,
mai rar întâlnită, e cea cu soţ
vânător. Dusă odată cu el la
vânătoare, ea însăşi devine un
fan avid al acestui hobby, înlo-
cuind încărcătura casnică plic-
tisitoare cu adrenalina excitan-
tă a vânătorii. Astfel de femei
la Moscova sunt mai multe, ele
au chiar societăţi cinegetice se-
parate de cele ale bărbaţilor.
— Pe vremuri, sarcina
principală a vânătorii era do-
bândirea cărnii. Acum, acest
produs îl poţi cumpăra în
magazinul local. De ce să cu-
treieri ore în şir pădurea?
— Carnea acum nu-i cel
mai important lucru. Apropo,
când te duci la vânătoare, tot
iei ceva de mâncare de acasă.
Dar când ai vânat o raţă, per-
sonal o găteşti la foc şi-ţi os-
pătezi ortacii, înseamnă că eşti
un bun vânător, te bucuri de
respectul şi prietenia puternică
a bărbaţilor. Doar la vânătoare
nu ne ducem după carne, ci
pentru ca să nu pierdem din
acele abilităţi de care au dat do-
vadă părinţii şi bunicii noştri.
Noi ştim cum să nu ne rătăcim
în pădure, ne putem petrece
noaptea chiar sub brad. Iar de
pui banul la bătaie, pentru a
deveni vânător, ai nevoie de cel
puţin 50—100 de mii de ruble.
Cu aşa bani, între altele vor-
bind, poţi cumpăra două vaci,
să te asiguri cu carne pentru o
lungă perioadă de timp şi să-
ţi hrăneşti familia. Numai că
micuţa raţă sălbatică este cu
mult mai scumpă! Deşi carne-i
cât ai pune pe o măsea. Pentru
că, după ce scoţi din ea alicele,
scurgi sângele, te alegi doar cu
gramele. Aşa că nu carnea e cel
mai important lucru.
— De jale faţă de anima-
lele sălbatice ar trebui să ui-
tăm?
— Luptând cu omul, fiara
trebuie să aibă neapărat o şan-
să. Cine pe cine îl va păcăli? Tu
nu trebuie să şezi confortabil
în fotoliu şi să te uiţi la ea prin-
tr-un binoclu performant. Preţ
are faptul, dacă tu pe propriile
picioare vii pe urmele fiarei,
le descurci, ai dat de ea, te-ai
apropiat la o bătaie de puşcă
sigură — la 20–30 de metri.
Ai vânat animalul dintr-o îm-
puşcătură, fără să-l răneşti, ca
să nu fugă însângerat şi în chi-
nuri. Asta-i vânătoarea!
— Care este cea mai inte-
resantă vânătoare de animale?
— A devenit o modă să vâ-
nezi animale mari: elani, mis-
treţi, urşi. Dar cei cu experien-
ţă, în mod tradiţional, preferă
vânătoarea la sitar. Apreciată
este şi cea la iepuri de câmp
după prima zăpadă. Dar cel
mai serios, din punctul de ve-
dere al omului cu puşcă, este
vânătoarea la gâşte, primăvara.
Deoarece gâsca zboară la mare
înălţime, vede departe. Aşa că
trebuie să fii bine mascat, să-i
cunoşti comportamentul şi
năravul. Cel mai bun se con-
sideră vânătorul care ştie cum
să vâneze gâşte. Nu acel „vână-
tor“ de pe turn, care doboară
ursul sau elanul. Paznicul de
vânătoare a venit cu un „ex-
pert“ înarmat, l-a pus într-un
anumit loc, a mânat spre el şi
fiara. Ursul a apărut — împuş-
cătura s-a produs. Gata — e
lovit. Mare treabă! Astfel, pe
oricine îl poţi aduce, instala,
cu o armă scumpă şi precisă,
arătându-i încotro să tragă şi
el o să nimerească. Cu totul
alta e, dacă personal ai venit, ai
ales şi ai stabilit locul, ai săpat o
groapă, ai pus momeală, atra-
pe. Toţi stăm, aşteptăm, imi-
tăm, atragem gâsca. Deoarece
gâsca, dacă observă anumite
schimbări în relief, nici măcar
să zboare n-o să vrea. Iar de
la 100 de metri nu ai cum s-o
vânezi.
Sau să luăm sitarul —
nume frumos, de import, deşi,
în realitate, acesta este sitarul
nostru de pădure, obişnuit.
Complexitatea vânătorii e că
primăvara el e în zbor doar
15–20 de minute, înainte de
răsăritul şi apusul soarelui. În
Tatarstan avem vânători în
vârstă de 70–80 de ani şi care
mai mult de jumătate din viaţă
sunt membri ai Societăţii. Păi,
ei doar sitari vânează. Tradiţi-
onal, se consideră o vânătoare
nobilă.
 Să ne amintim de scriitorul
Ivan Turgheniev, autorul căr-
ţii „Povestirile unui vânător“,
de alţi oameni celebri, care cu
mare pasiune au umblat la vâ-
nătoarea de sitari. Aceasta e
o vânătoare sportivă liniştită,
dominată doar de mari profesi-
onişti. De aceea, atunci când în
compania oamenilor cu experi-
enţă un astfel de vânător spune
cu mândrie — „Păi, anul acesta
eu am vânat cinci sitari“, drept
răspuns sunt respectuoasele
exclamaţii: „O-o-o, eşti grozav,
frate!“ De aceeaşi apreciere se
învredniceşte şi cel care în se-
zon a vânat şase-şapte gâşte.
Mai aduc un exemplu de
la deschiderea vânătorii de
iarnă, după prima zăpadă, la
iepure. În patru, am vânat trei
urecheaţi şi o gâscă. A fost un
început de sezon foarte inte-
resant. Gâsca, probabil dintre
cele rănite, care n-a reuşit să
zboare în stol, spre sud, aşa
cum se obişnuieşte în acest
timp. Toată lumea s-a ales cu
vânat — fiecare a plecat aca-
să cu ceva. E adevărat însă că
soţiile noastre nu mănâncă aşa
ceva. Singuri gătim şi pe alţii îi
servim.
— Reiese că mirosul fiarei
e specific şi, prin urmare, gos-
podinele nu-l adoră?
— Pentru prepararea cărnii
de animale sălbatice sunt con-
dimente foarte delicioase. Un
vânător bun e şi un bucătar is-
cusit. Chiar de nu doreşti să în-
veţi a găti gustos, devii maestru
fără să vrei. În compania băr-
baţilor cu aşa ceva nu glumeşti.
La vânătoare, fiecare în parte
găteşte. Toţi pleacă să vâneze
mamifere sau păsări, iar pe tine
te lasă la bucătărie. Dacă ai să
găteşti prost — vai! — ortacii
au să te râdă încă mult şi bine,
amintindu-ţi mereu cam cu ce
fel de franzoale i-ai servit.
— Care fiară e mai hâtră?
— Toate sunt hâtre. Nu
sunt fiare proaste. Una ca asta
doar în poveşti se spune. De-
sigur, şi în turma de mistreţi,
de exemplu, unii sunt mai
deştepţi, alţii — nu prea. Însă
nu în zadar există expresia
„trecut prin ciur şi dârmoi“.
Asta înseamnă că animalul a
avut părinţi deştepţi. Progeni-
tura părinţilor proşti e păpată
de vânători sau fiare. Pe când
părinţii deştepţi îşi ascund
progenitura în aşa fel, încât
aceasta supravieţuieşte şi, ul-
terior, devine descurcăreaţă.
Aceste trăsături, comporta-
mente necesare, se retransmit
prin moştenire. Aşa decurge şi
selecţia naturală.
— Apropo, vânătoarea la
mistreţ e cea mai populară în
Tatarstan?
— Mistreţul este specia de
bază a paricopitatelor în repu-
blica noastră, permisă spre do-
bândire. Prăsila e mare — 10
-12 purceluşi la o singură făta-
re. Scroafa tânără e gata de îm-
perechere la al doilea-al treilea
an. Pentru comparaţie: femela
de elan poate da naştere la 1-2
viţeluşi numai în al patrulea
sau al cincilea an de viaţă. Pe
când mistreţul este un animal
foarte viabil, se înmulţeşte ra-
pid, cerinţele faţă de hrană
sunt minime, practic, e om-
nivor, se hrăneşte cu de toate,
dar şi prejudiciul adus naturii
e mare. Dacă îi cade un cuib cu
ouă — pe toate le mănâncă, iar
din această cauză numărul pă-
sărilor în Tatarstan scade, cum
ar fi, de exemplu, cel al prepe-
liţei. Dacă mistreţului îi iese în
cale un iepuraş — şi pe acesta îl
papă. Dar dacă se înmulţeşte şi
mai şi, atunci — păzea! — toate
terenurile agricole vor fi devas-
tate. Vara, bunăoară, mistreţii
distrug câmpuri întregi.
— În secolul al XIX-lea
vânătoarea se considera o
ocupaţie nobilă, cântată de
scriitori remarcabili, cunos-
cători şi admiratori ai aceste-
ia. Acum, arma de vânătoare
e atât de performantă, încât
unii consideră că vânătoarea
e o crimă, fără a lăsa fiarelor
şansa de supravieţuire. Ce pă-
rere aveţi despre aceasta?
— Adevăratul vânător din
secolul XXI cu nimic nu se
deosebeşte de cel din secolul
XIX. Dacă excludem ATV-uri-
le, automobilele performante,
procesul de vânătoare decur-
ge pe vechi. Dacă mai înainte
la vânătoare se duceau călare,
acum te deplasezi cu maşina
pe zăpadă. Prin lege, vânătoa-
rea cu vehicule este interzi-
să. Dar pe jos, de la Kazan la
Aktanysh, de exemplu, n-ai să
ajungi. Prin urmare, folosirea
vehiculului este permisă până
la locul de vânătoare. Ai sosit,
ia-ţi arma şi, poftim, pe jos. Dă
de urme, caută vânatul. La fel
ca în epoca de piatră, nu ca în
secolul XIX.
— Bine, dar arma e în
permanentă perfecţionare. O
vrei cu lunetă, o vrei cu dis-
pozitiv video nocturn — bani
să ai. Care armă e cea mai că-
utată?
— Nu-i, probabil, vânător
să nu fi auzit de legendarele
arme produse de firma germa-
/ Nr. 4 • 2017 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 17
nă „Sauer & Sohn“. E o compa-
nie de producere a armelor de
vânătoare, creată în 1751, în or.
Zul. O iei în mână şi simţi că
ţii un lucru de valoare, unicat.
Sunt printre cele mai bune
şi mai de calitate. Desigur, ele
şi costă mai scump. Cu cât sunt
mai vechi — cu atât sunt mai
scumpe. De exemplu, sunt so-
licitate armele fabricate în anii
1930 — 1940. Dar, apropo,
dacă e vorba de cost, armele
ruseşti Ijevsk, de asemenea,
sunt de calitate înaltă. În rân-
dul celor mai căutate, care
oferă cel mai bun raport cali-
tate-preţ, se înscriu şi armele
belgiene.
— Care armă e mai popu-
lară?
— Tinerii le preferă pe cele
la modă  — cu 5—6 cartuşe.
Noi, generaţia mai în vârstă,
am început, în mod tradiţio-
nal, cu o armă cu o singură ţea-
vă, cu două, fie că era vorba de
armă „orizontală“ sau „vertica-
lă“. Apoi, în anii '80 au apărut
arme cu încărcături multiple,
6 cartuşe la rând şi — hai! —
ba-bah, ba-bah, ba-bah! Dar
când în ţeavă ai un singur car-
tuş, mai întâi ai să te gândeşti
dacă trebuie să tragi sau să mai
aştepţi. Împuşcătura doar e co-
roana vânătorii tale. De ce să
dai greş? Dacă tragi într-o raţă
şi ea cade în stuf, iar tu nu ai
echipament special sau nu poţi
înota, aşa şi are să putrezească
acolo. De ce să tragi, dacă nu
o poţi mânca? Mai bine este să
aştepţi o altă raţă sau poate că
a ta se va roti mai altfel ca s-o
nimereşti, va cădea mai aproa-
pe, de unde o vei putea mai
uşor ridica. Vânătorul adevă-
rat respectă cu stricteţe prin-
cipiul bunicilor: „Dobândeşte
cât poţi consuma“. Vânătoarea
nu e distrugere, natura, flora şi
fauna trebuie să rămână copii-
lor şi nepoţilor noştri. Aşa au
stabilit strămoşii — vânători,
care au ştiut întotdeauna că ei
şi lumea înconjurătoare creea-
ză o unitate…
Vladimir DîNNIK
Foto din arhiva lui Farit Muratov
Răpitorii

Gestionarea efectivului de vulpi

Vulpea este un mamifer
carnivor autohton, indispensa-
bil faunei noastre. E observată
în natură, în grădini zoologice,
văzută în filme, întâlnită în po-
veşti, fabule etc. Este şireată.
Are o capacitate de adaptare
de invidiat. Aceste calităţi i-au
permis speciei să treacă cu suc-
ces peste diverse modificări,
obstacole ce au loc în natură şi
în societate.
În trecut vulpea popula
preponderent ecosistemele
naturale şi agrobiocenoza, cu-
noscută prin consumul mare
de rozătoare care constituiau
până la 70% din raţia sa (în
anii cu abundenţă a acestora).
Într-o măsură mai mică era ve-
riga de legătură dintre natură şi
aşezările omeneşti. Dar în pre-
zent vulpea a devenit compo-
nenta localităţilor şi amplifică
pericolul contactelor ei cu po-
pulaţia, întru izbucnirea epi-
zootiilor şi epidemiilor de boli
infecţioase: rabia, leptospiroza,
pseudotuberculoza etc.
Creşterea efectivului vulpii
în ultimele două decenii s-a
răsfrânt negativ asupra vâna-
tului mic şi a puilor de căpri-
or. Practicarea vânătorii într-o
perioadă restrânsă, precum
şi interesul scăzut al vânăto-
rului faţă de vulpe fac să nu
scadă numărul acestui răpitor.
Şi efectivul relativ mare de
roşcate din sectorul forestier,
din sate serveşte drept rezervă
pentru nişele ecologice libere
din agrocenoză.
Societatea Vânătorilor şi
Pescarilor din Moldova în-
treprinde măsuri concrete de
reducere a efectivului de vulpi
— prin organizarea echipelor
de vânători, în timpul iernii, în
toate subdiviziunile raionale.
Astfel, în ultimele patru sezoa-
ne de vânătoare (2013—2014,
2014—2015, 2015—2016,
2016—2017) au fost extra-
se peste 25 de mii de vulpi
(dintre care în lunile de iarnă
2015—2016, 2016—2017, când
vânătoarea la iepurele de câmp
a fost sistată, s-au extras cca 2,5
mii de roşcate). Ultima cifră
face parte din categoria efec-
tivului de reproducere, care în
lunile ianuarie—februarie se
împerechează.
Un simplu calcul denotă
că, dacă într-o familie de vulpi
se nasc 4–5 pui (rata de su-
pravieţuire la vârsta de un an
este în medie de 180%), putem
constata că extragerea adulţilor
în timpul iernii devine eficace.
Metoda cartării vizuinilor
populate cu vulpi ne permi-
te să acumulăm o informaţie
mai amplă, atât despre efectiv
şi distribuţia acestuia în spaţiu,
cât şi despre eficacitatea în ceea
ce privește procesul de gestio-
nare a extragerii răpitorului.
Concomitent, după activitatea
roşcatelor lângă vizuini, poate
fi colectată informaţia privind
componenţa locatarilor, hra-
na şi situaţia epizootologică a
acestor mamifere.
Ca şi la alte specii de ani-
male sălbatice, populaţia vul-
pii este supusă unei fluctuaţii
numerice în funcţie de starea
vremii, sursa de hrană şi starea
epizootologică. Dacă în condi-
ţiile naturale, în câmp deschis,
extragerea vulpii se efectuează
prin vânătoare, în perimetrul
localităţilor — această metodă
este strict interzisă. De aceea ar
trebui ca administraţia publică
locală să-şi dea tot concursul
la desfăşurarea unor acţiuni
de recoltare a vulpilor (prin
metoda capcanelor), cu parti-
ciparea reprezentanţilor pri-
măriei, ai serviciului medicină
veterinară, Inspecţiei ecologice
şi SVPM. Problema poate fi re-
zolvată doar la nivel de stat şi
nu altfel.
În ultimii ani se observă o
scădere a numărului de vulpi,
dar mai avem mult de lucru
până ca în terenurile de vână-
toare densitatea numerică să
nu depăşească norma de 1,5–2
ex./1000 ha. Astfel s-ar mări
mai simţitor şi efectivul de ie-
puri. Totodată, va fi diminua-
tă răspândirea rabiei şi a altor
boli periculoase.
Dr. prof. Andrei Munteanu

Replică
Cu toţii ştim că în perioada de rut,
în lunile ianuarie—februarie, numărul
vulpilor recoltate creşte dramatic faţă de
lunile anterioare de vânătoare (august-
decembrie), fapt confirmat și de statistica
din ultimii ani.
Cu toate acestea, în practică, mai ales
în ultimii doi ani, vânătorii s-au confrun-
tat în mod repetat cu o situaţie contrară
gestionării vânătorii la vulpi, impusă de
inspectorii de mediu. S-a ajuns chiar
la absurd, când inspectorii din raioane
(Anenii Noi, Edineţ, Şoldăneşti) hotărau
cine poate şi cine nu poate vâna, sub dife-
rite pretexte refuzând să semneze listele.
Conducerea SVPM a atras atenţia şe-
filor Inspectoratului Ecologic de Stat cu
privire la cazurile de depăşire a atribuţii-
lor de către inspectorii de mediu raionali,
cerându-le să respecte prevederile legii
regnului animal.
Înţelegând că anume în această peri-
oadă se obţin cele mai bune rezultate la
vânătoarea de vulpi, ne întrebăm: de ce
Ministerul Mediului, prin reprezentanţii
săi, pune beţe în roate? Interzicerea vâ-
nătorii la vulpi în orice zi a săptămânii, în
ianuarie şi februarie (aşa cum a fost câţiva
ani în urmă), reduce la net eforturile vâ-
nătorilor, sporeşte creşterea numărului de
vulpi, redus cu mult greu în ultimii ani.
Prin acţiunile şi deciziile sale nechibzuite,
Ministerul contribuie în mod nemijlocit la
creşterea efectivului de răpitori şi, în con-
secinţă, la înrăutăţirea calităţii fondului
cinegetic, sporirea gradului de ameninţare
epizootică şi îmbolnăvire a animalelor săl-
batice, dar şi a celor domestice şi a omului.
Consiliul Republican al SVPM

18 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 4 • 2017 /


Musafirii mediteraneeni
În ultima perioadă, pe fundalul schim-
bărilor climatice, distrugerii habitatelor
speciilor autohtone, pescuitului excesiv,
tot mai mulţi intruşi de talie mică sunt
semnalaţi în apele Republicii Moldova.
Undreaua (Syngnathus abaster) este o spe-
cie de origine mediteraneană care a deve-
nit, în prezent, deosebit de numeroasă în
albia fl. Nistru (lacul Dubăsari, Cuciur-
gan). În lacul de acumulare Ghidighici
atinge o densitate numerică de până la 36
mii ex./ha.
Fig.1 Undreaua (Syngnathus abaster)
Poate trăi într-un diapazon larg de
salinitate, transparenţă a apei şi concen-
traţie de oxigen solvit, iar originea sudică
o avantajează mult în condiţiile încălzirii
globale şi împânzirii ecosistemelor ac-
vatice cu desişuri de vegetaţie. O cauză
suplimentară de proliferare a speciei pe
teritoriul republicii noastre este suprapes-
cuitul răpitorilor și al concurenţilor de ta-
lie mare, care în condiţii naturale servesc
drept reglatori importanţi ai efectivelor
de pradă. Undreaua consumă crustacee
planctonice şi bentonice. De asemenea, nu
ezită să includă în raţia alimentară larve şi
icre de peşti, pe când propriile progenituri
sunt protejate eficient de părinţi.
Femela depune icrele într-o pungă
incubatoare a masculului, situată posta-
nal, unde au loc fertilizarea, incubaţia şi
eclozarea. Maturitatea sexuală este atinsă
la vârsta de 1-2 ani. Perioada reproductivă
la undrea începe din a doua decadă a lu-
nii mai, când temperatura apei în sectorul
Nistrului Inferior atinge 17,3°С. Femelele
de undrea depun icrele în camera incu-
batorie la doi masculi, iar masculul poa-
te recepţiona icrele de la 2–3 femele. Prin
această strategie femelele îşi asigură şan-
sele de supravieţuire a propriului material
ereditar, iar la nivel populaţional se men-
ţine o diversitate genotipică maximală.
Ciclul reproductiv al femelelor de undrea
în Nistrul Inferior se finalizează la sfârşi-
tul lunii iulie, după ce depun cea de-a treia
porţie de icre. Din cauza efectivelor înalte
şi concurenţei trofice accentuate cu speci-
ile indigene, predilecţiei joase în nutriţia
ihtiofagilor, mortalităţii juvenile joase şi
selectivităţii înalte în pescuit, specia de-
vine periculoasă pentru funcţionalitatea
ecosistemelor acvatice.
O altă specie marină, de origine me-
diteraneană, care şi-a majorat rapid efec-
Fig.2 Aterina mică (Atherina boyeri)
tivele în sectorul Nistrului Inferior, este
aterina mică (Atherina boyeri).
Câteva decenii în urmă, taxonul era
semnalat doar în limanul nistrean. În
/ Nr. 4 • 2017 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 19
ihtiologie
prezent, ponderea lui, în perioada de pri-
măvară în Nistrul Inferior (s. Olăneşti),
în capturile cu volocul, atinge în medie
58,13% şi o densitate de 18 mii ex./ha.
Lungimea standard (l) la indivizii cap-
turaţi variază între 6,3 şi 8,3 cm, având
greutatea de 2,1–4,4 g. În lacul refrigerent
Cuciurgan, specia a nimerit în anii '80 ai
secolului trecut odată cu pomparea apei
din braţul Turunciuc. În scurt timp, s-a
format o populaţie deosebit de numeroa-
să.
Trezeşte interes comportamentul
speciei în lacul Cuciurgan. Cu începutul
sezonului rece, indivizii din grupele tine-
re de vârstă nu se îndreaptă spre zonele
adânci ale lacului pentru iernare, dar intră
în canalele de evacuare a apei refrigeren-
te, unde temperatura este mai ridicată cu
2–4°C faţă de cea din lac. În continuare,
deficitul de hrană şi extenuarea fiziologică
provoacă moartea lor în masă, formând
la suprafaţa apei un strat gros de hrană
înalt calorică. În această perioadă, toată
reţeaua trofică a lacului se restructurează
în jurul aterinei. Atât peştii răpitori (bi-
banul, ştiuca, şalăul, avatul, cleanul ş.a.),
cât și cei pacifişti (crapul, carasul argintiu,
taranca, babuşca, plătica ş.a.) consumă cu
predilecţie această sursă accesibilă şi înalt
calorică.
Dr. Dumitru Bulat,
Institutul de Zoologie al AŞM
Avifauna
Cea mai urâtă pasăre?
Spre deosebire de genurile
de păsări răpitoare, care îşi pe-
trec mare parte din activitate
în zbor, uliul porumbar stă
deseori pe creanga unui copac,
unde asemeni unui samurai
singuratic întrupat într-o pa-
săre de pradă, stă la pândă,
aranjându-şi penajul sau odih-
nindu-se.
În acele rare şi norocoase
momente putem vedea întipă-
rite clar în înfăţişare şi ţinută
trăsăturile definitorii ale firii
sale. Ochii mari, galbeni-por-
tocalii, pătrunzători sunt măr-
giniţi de arcade pronunţate,
care au rol de protecţie faţă de
eventualele zbateri ale prăzii în
momentul în care uliul o sfâşie.
Privirea sa este absolut impre-
sionantă, de neuitat pentru
oricine. Ochii uliului porum-
bar au pentru noi, oamenii, o
căutătură rigidă şi înţepătoare,
care transmite doar sălbăticie
fioroasă, îmbinată cu nobleţe
absolută. Ciocul cu baza găl-
buie şi vârful negru este scurt,
puternic încovoiat, cu margi-
nile tăioase, pentru a smulge
mai uşor din carnea prăzii sale.
Aripile scurte, cu umeri
puternici, ţinute deseori uşor
desprinse de trup, trădează o
neîncetată stare de atenţie, din
care într-o frântură de clipă se
poate declanşa atacul fulge-
rător. Aşa stă timp îndelungat
la pândă pe crengile arborilor,
camuflat în frunziş. Îşi alcă-
tuieşte planuri şi strategii de
atac, pentru ca în momentul
cel mai prielnic să se desprin-
dă şi să lovească năprasnic sau
să se apropie în zbor nevăzut şi
neauzit până se aruncă asupra
prăzii.
Uliul porumbar se numă-
ră printre speciile de păsări de
pradă care au o rată deosebit
de mare a succesului la vână-
toare, după cum au descope-
20 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 4 • 2017 /
rit, fascinaţi, generaţii întregi
de şoimari şi ornitologi. Între
răpitoarele de talia sa este ne-
întrecut în varietatea zboruri-
lor pe care le execută cu mare
abilitate, siguranţă şi eficienţă.
Acum face cercuri, deplasân-
du-se orizontal în căutare de
pradă, acum trece la înălţime
în linie directă, alternând bătăi
repezi de aripi cu planări scur-
te, acum coteşte brusc din zbo-
rul de mai repezit, se înalţă sau
cade în picaj scurt. Trece grăbit
pe deasupra pădurii, aproape
atinge crengile din vârful co-
pacilor. Se avântă în zbor ful-
gerător la rasul pământului, se
prelinge felin pe lângă liziera
pădurii sau coteţul de găini să
surprindă victimele neatente.
Elaborează de fiecare dată
strategii şi tactici incredibile
la prima vedere pentru o pa-
săre cu creierul mai mic decât
o nucă, astfel încât deseori dă
dovadă de inteligenţă sclipi-
toare, nu numai de instinct
pur. Prinde prada din zbor de
urmărire directă, alteori se re-
pede asupra ei de sus, uneori
o prinde venind de sub ea şi
în ultimul moment se răstoar-
nă pe spate pentru a o înşfăca
deodată în ghearele împinse în
sus.
Regimul său de hrană este
compus în mare parte din
prăzi cu sânge cald, prinse de
vii. Numai în iernile foarte
aspre exemplarele nordice se
văd nevoite să mai ciugulească
din cadavre de animale, dar şi
acestea trebuie să fie neapărat
proaspete. Uliul porumbar
este un răpitor ornitofag, adi-
că mare parte din prăzile sale
sunt compuse din păsări. Are
preferinţe pentru prepeliţe,
potârnichi, porumbei, păsări
domestice, raţe, ciori, stăncuţe,
gaiţe, coţofene, fazani, ierunci,
cocoşi de mesteacăn, stârci,
crâstei, sitari, dar consumă şi
multe alte păsări.
Ulii porumbari îşi fac pe-
rechi pe viaţă. Sunt păsări foar-
te fidele partenerului, acesta
fiind înlocuit doar dacă a fost
ucis sau capturat. În mod nor-
mal se împerechează şi clocesc
la vârsta de 2-3 ani. În iernile
blânde, zborurile nupţiale pot
fi observate la sfârşitul lui ia-
nuarie, iar în luna imediat ur-
mătoare perechile se ocupă cu
refacerea cuibului afectat de
vitregiile toamnei şi iernii.
Zborurile nupţiale sunt
spectaculoase. Cele două pă-
sări se urmăresc deasupra pă-
durii, se înşurubează încet spre
cer, cu bătăi repezi de aripi.
Masculul ţâşneşte brusc în
sus ca un glonte, după care îşi
desface aripile, îşi răsfiră coa-
da lungă şi planează frumos în
cerc. Femela este deja cuceri-
tă! Ambele păsări se ocupă de
renovarea cuibului, care este
aşezat întotdeauna în copaci,
la înălţimi de 8-20 de metri.
În interior cuibul este garnisit
cu vegetaţie uscată fină, iar din
acest moment până când puii
vor părăsi cuibul, masculul în-
fige în jurul acestuia crenguţe
verzi, împrospătate imediat ce
s-au ofilit cele vechi. Rolurile
acestora sunt diverse: camu-
flează cuibul, menţin umidi-
tatea necesară eclozării ouălor,
servesc drept umbrar pentru
femelă şi pui în zilele toride.
Ponta de 2–5 ouă este de-
pusă de femelă la sfârşitul lunii
martie sau în primele zile ale
lui aprilie. Clocitul este asigu-
rat mai ales de femelă, pe care
masculul o hrăneşte la cuib.
Incubaţia ouălor durează de
obicei între 36 și 38 de zile,
uneori şi 41–42 de zile, când
condiţiile climatice sunt aspre.
În primele 8–10 zile de viaţă,
femela acoperă puii, iar în tot
acest timp masculul se ocupă
exclusiv de capturarea prăzilor
şi hrana femelei. În prima peri-
oadă de creştere a puilor, când
aceştia au nevoie de multă hra-
nă, masculul aprovizionează
singur întreaga familie. Prăzile
aduse sunt preluate de femelă,
care în această perioadă stă
nedezlipită de cuib şi hrăneşte
puii. Pentru sfâşierea prăzilor,
femela foloseşte de regulă ace-
laşi loc, de regulă un trunchi
rupt de furtuni sau o buturugă
uscată.
Uliul porumbar este prin-
tre cele mai cunoscute specii
de păsări de pradă din cele mai
vechi timpuri. Ţăranii au cu-
noscut îndeaproape acest pră-
dător oportunist, care-i lua gă-
ina din ogradă sau porumbeii
de pe acoperişul casei. Pasărea
era cunoscută sub numeroa-
se denumiri, unele adevărate
arhaisme din vremea dacilor,
fără nicio influenţă latină, sla-
vă, turcească sau maghiară. prădător nu trebuie extermi- măsură de combatere a avut
Spre exemplu: uliul găinilor, nată, căci are rolul ei pozitiv în la bază doar lăcomia omului,
uliu, uliu porumbar, uliu de cadrul ecosistemului respectiv. care credea că astfel va putea
porumbei, ulieş, uligae, huli,
huliu, porumbar, găinar, bo-
ghiu, bodigeu, bodigaş, hârău,
hereu, herete, arete, ierete, co-
băţ, corui. A fost o pasăre foar-
te răspândită în trecut, cu pre-
cădere în regiunile de câmpie
şi de deal, unde se observă şi
azi cele mai mari concentraţii
de populaţii. Cum este o specie
legată de păduri, numărul lor
s-a împuţinat nu numai dato-
rită campaniilor de extermi-
nare, ci şi în urma defrişărilor
masive.
Povestea sa de coabitare
este una tristă, nedreaptă şi
presărată cu acte de cruzime
şi barbarie din partea omului
la adresa acestei specii de răpi-
toare cu pene. Cu toate acestea,
nu trebuie să uităm, că în alte
ţări ulii porumbari au fost cu
mult mai prigoniţi decât la noi.
Ajunge doar exemplul Angliei
şi Irlandei, ţări unde ulii po-
rumbari au fost ucişi până la
extincţie. Învinuiţi pe nedrept
că ar fi produs pagube însem-
nate efectivelor de potârnichi,
fazani şi iepuri, ulii au fost În plus, reintroducerea păsă- vâna mai mulţi fazani, iepuri,
complet exterminaţi, iar engle- rilor de pradă este cu atât mai raţe, potârnichi, prepeliţe etc.
zii şi irlandezii au realizat ul- grea, cu cât aceste păsări au un Evident, efectivele speciilor de
terior că ciorile făceau pagube spor natural anual deosebit de vânat nu au crescut, acestea
mai mari în rândul speciilor de scăzut. fiind cu mult mai afectate de
vânat. Prin urmare, recent, au- Cum uliul porumbar este factori negativi, precum ierni-
torităţile britanice au decis re- un prădător eficient şi opor- le grele şi braconajul, decât de
introducerea uliului porumbar tunist, a atacat dintotdeauna presiunea naturală exercitată
în avifauna locală. Proces lent păsările domestice. Din acest de păsările de pradă.
şi dificil, care demonstrează motiv a devenit cea mai detes- …Asemenea unui samurai
încă o dată că nicio specie de tată, duşmănită şi urâtă pasă- singuratic, uliul porumbar îşi
re de pradă. Niciun mijloc de petrece existenţa în păduri, de
stârpire nu a fost precupeţit unde lipsa prăzilor sau aspri-
în privinţa sa, astfel că la ora mea iernii îl face să pornească
actuală populaţiile de ulii po- în expediţii de vânătoare până
rumbari sunt extrem de afec- deasupra aşezărilor omeneşti.
tate. A fost împuşcat, prins cu Acolo, răpitorul nu mai poate
capcane, pădurile au fost sco- intra în conflict cu oamenii,
tocite în căutarea cuiburilor dacă aceştia îşi îngrijesc cum
care au fost distruse, iar puii trebuie păsările domestice.
ucişi pe loc, astfel încât supra- În aceste condiţii, cerul va
vieţuirea sa poate fi considera- fi brăzdat şi pe viitor de unul
tă un adevărat miracol, cu atât dintre cei mai admirabili şi im-
mai mult cu cât prigonirea fără presionanţi vânători ai Naturii.
rost şi chiar ilegală în contex- Salvarea sa depinde doar
tul actual continuă şi în pre- de noi.
zent, nestingherită. Aberanta Nicu Pârlog
/ Nr. 4 • 2017 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 21
Totul e o minune
Primii au aflat despre so-
sirea lor copiii, bătând de la
poartă la poartă şi răspândind
vestea: Minune pe apa Nis-
trului… Lumea îşi lua în fugă
căciula sau paltonul şi într-o
răsuflare era la locul cu ciudă-
ţenie. În noaptea de 9 spre 10
ianuarie, pe o copcă de vreo
patru hectare a râului îngheţat,
a aterizat un stol imens de le-
bede albe. Satul nu-şi putea lua
ochii de la acest tablou, de par-
că era la premiera unui specta-
col. Curând însă oamenii şi-au
dat seama că ele sunt lehămeti-
te şi înfometate, sărind de data
asta ca la un foc, cu de-ale gu-
rii. Telefonându-i câteva zile la
rând primarului de Năpadova,
de fiecare dată mi se răspundea
că s-a dus să hrănească lebe-
dele. Nu au stat cu mâinile în
buzunare nici elevii de la gim-
naziul din localitate, anunţând
un proiect ecologic cu gene-
ricul „Salvaţi madona apei“.
Pe rând, fiecare clasă făcea de
serviciu, aducându-le hrană:
porumb, seminţe de floarea-
soarelui, grâu, tărâţe, turte de
floarea-soarelui… După ce
au golit podurile şi hambarele
22 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 4 • 2017 /
Madona apei
părinţilor, elevii au adunat ul- pentru a le dobândi. Năpado- casa ta. Toată lumea susţine
timii lei rămaşi prin buzunare venii povestesc că în fiecare an că această copcă măreaţă, for-
de la sărbătorile de iarnă, pen- iernează câte 10-20 de lebede mată pe un ger atât de mare, şi
tru a le procura în continuare pe această porţiune a Nistrului faptul că anume aici s-au oprit
mâncare. Au întins o mână de sau mai la vale, lângă Sănătău- lebedele e un semn de la Dum-
ajutor păsărilor şi localnicii din ca, dar aşa ceva văd pentru pri- nezeu.
satele vecine, precum şi Minis-
terul Mediului, Agenţia de Stat
„Apele Moldovei“, Inspectora-
tul Ecologic din Floreşti, Soci-
etatea Vânătorilor şi Pescarilor
din acelaşi raion…
Am sosit la lebede cu în-
târziere, aproape peste o lună
de la planarea lor. La ora nouă
dimineaţă am oprit maşina pe
malul Nistrului şi abia seara
am părăsit terenul, după o zi
de admiraţie şi de filmări. În
acest timp nu ne-au dat de şti-
re nici setea, nici foamea. Erau
peste trei sute de lebede, care
împărţeau prieteneşte acest
ochi fabulos de apă. Prieteneş-
te, deoarece ele nu se războiau ma oară. Ceea ce am surprins Profesorul Andrei Muntea-
după teritoriu şi hrană, aşa îmi amintea de o pânză veche nu, doctor în biologie, zice că
cum am observat în sălbăticie cu o mulţime de lebede a unui poate fi şi un semn de sus, însă
— probabil, erau înţelegătoare pictor al cărui nume nici nu consideră că „vinovat“ de apa-
că această insulă de apă le-a l-am reţinut. O pânză pe care riţia copcii este hidrocentrala
fost un noroc, în egală măsu- o privesc nemişcaţi atât copiii, Novodnistrovsk din Ucraina:
ră, pentru toate, iar bucatele cât şi adulţii, şi ţi-ai dori să re- după ce au dat drumul la apă
le sunt oferite ca pe tavă şi nu vii şi să revii în faţa ei, ori, cel din lacul de acumulare, în acea
trebuie să depună niciun efort mai mare vis, să ai o copie în perioadă gerul înmuindu-se
uşor, din care motiv nivelul
fluviului a crescut şi lângă Nă-
padova gheaţa s-a rupt brusc,
ducând sloiul enorm mai la
vale cu vreo două sute de metri
şi oferind păsărilor posibilita-
tea pentru o escală mai lungă.
Este o populaţie mare de lebe-
de care cuibăreşte într-o zonă
anume şi se ţine împreună, dar
nu a reuşit să plece toamna în
zonele mai sudice. Numărul
masculilor şi al femelelor din
acest stol trebuie să fie egal,
adică 50 la 50, cu excepţia pu-
ilor, care sunt mai scunzi şi au
un penaj suriu.
Primarul satului, Valeriu
Budnea, susţine că planarea
lebedelor, pe de o parte, a fost
pentru el o surpriză de zile
mari, pe de altă parte, a fost o
povară, fiind nevoit să amâne
alte treburi şi să acorde o aten-
ţie sporită musafirilor. Dânsul
ne-a confirmat că acum apa
pe această copcă nu îngheaţă,
chiar dacă temperatura aeru-
lui a coborât mult sub zero,
deoarece, când se formează o
pojghiţă, lebedele o sparg cu
ciocul, apoi trebuie să ţinem
seamă şi de faptul că tempera-
tura corpului lor e de circa 40
de grade.
În acest pelerinaj, lebedele
au fost însoţite şi de un stol de
peste o sută de raţe mari sălba-
tice, care, ce-i drept, iniţial, se
ţineau grămăjoară, într-o par-
te. Dacă lebedele se apropiau
cu îndrăzneală de mâna omu-
lui, în cea mai mare parte a co-
piilor, să ciugulească seminţe,
atunci raţele erau mai rezerva-
te. Lebedele luau primele deju-
nul, prânzul sau cina şi, după
ce-şi astâmpărau foamea, în
schimbul doi, se apropiau de
„masă“ raţele. E adevărat, după
ce s-a cimentat frăţia între
aceste două specii de păsări, iar
hrană era îndeajuns, raţele în-
drăzneau să se strecoare chiar
printre lăbuţele madonelor.
Am observat că unele lebede
calcă cam stângaci pe gheaţă,
parcă şchiopătează, însă local-
nicii care le supraveghează de
mai mult timp ne-au spus să
nu ne facem griji: din cauza
temperaturii joase a gheţei pe
care păşesc după hrană, le-au
amorţit un pic lăbuţele, dar,
intrând din nou în apă, curând
îşi revin.
Apariţia lebedelor i-a
„obligat“ pe mulţi năpadoveni
şi pe destulă altă lume din lo-
calităţile apropiate şi mai înde-
părtate să răsfoiască literatură
de specialitate, să navigheze
pe internet, să caute şi în alte
izvoare lucruri curioase despre
această graţioasă pasăre. Unii
dintre ei şi-au procurat de ur-
genţă camere de fotografiat sau
de filmat ori le-au înlocuit pe
cele vechi cu altele mai perfor-
mante.
Când ziua a început a fi în-
ghiţită de amurg, din valea râ-
ului au venit în zbor şi s-au ală-
turat stolului 10 lebede adulte,
iar peste un sfert de oră încă 16
piese. Acelaşi zoolog Andrei
Munteanu susţine că păsări-
le sosite nu sunt străine, ele-s
din aceeaşi populaţie, pur şi
simplu, cu o zi în urmă sau di-
mineaţa devreme au plecat în
recunoaştere. Faptul că aceste
două cârduri erau perechi încă
o dată ne vorbeşte că una e fe-
melă, iar alta e mascul.
Lebăda semnifică graţie,
linişte, pace, gingăşie, devo-
tament, fidelitate… Cântecul
lebedei, se zice, este ultima
operă sau manifestare înainte
de moarte a unui mare creator
sau interpret. Această pasăre
simbolizează mult: În Extre-
mul Orient lebăda este simbolul
eleganţei, al nobleţei şi al cura-
jului… În textele celtice, majo-
ritatea făpturilor de pe lumea
cealaltă care, dintr-un motiv
sau altul, pătrund în zona te-
restră iau înfăţişarea lebedei
şi călătoresc câte două, legate
printr-un lanţ de aur sau de ar-
gint… Lebăda face parte şi din
simbolistica alchimiei. A fost în-
totdeauna privită de alchimişti
drept o emblemă a mercurului.
Are şi culoarea, şi mobilitatea
acestuia, precum şi volatilita-
tea prin caracteristica de zbor
datorită aripilor sale… (Jean
Chevalier, Alain Gheerbrant:
Dicţionar de simboluri, Editu-
ra Artemis, Bucureşti, 1995).
Lebedele n-au fost ocolite
nici de legende. Iată una din-
tre ele de origine germană, al
cărei subiect este lupta dintre
dragoste şi forţele răului: Un
prinţ care se afla la o partidă de
vânătoare noaptea, în mijlocul
pădurii, găseşte din întâmplare
un lac plin de lebede. Una dintre
acestea, regina lebedelor, se do-
vedeşte a fi o preafrumoasă fe-
cioară care fusese transformată
/ Nr. 4 • 2017 / Vânătorul şi Pescarul Moldovei | 23
în lebădă de un vrăjitor malefic.
În cele din urmă, prinţul, care
se îndrăgosteşte de ea, o ajută
să scape de vrajă. Din neferici-
re, povestea nu se termină aici.
Vrăjitorul intervine din nou şi o
face pe tânără fată, Odette, in-
vizibilă, înlocuind-o cu Odile,
perfect identică la înfăţişare cu
Odette, dar cu un suflet diabo-
lic. Pentru a-l salva pe prinţ de
demonica Odile, Odette acceptă
să se sacrifice, aruncându-se în
lac. Din fericire, dragostea ei
adevărată şi devotamentul ară-
tat faţă de iubitul său îi uneşte
în cele din urmă pe cei doi în-
drăgostiţi.
Anume această poveste
stă la originea baletului La-
cul lebedelor compus de Piotr
Ceaikovski în 1876, prezentat
în premieră peste un an la Tea-
trul Mare din Moscova şi până
azi este în repertoriul nenumă-
ratelor teatre de operă şi balet
din întreaga lume. Legenda l-a
inspirat mult pe marele com-
pozitor, îşi dă cu părerea un
talentat compozitor de la noi,
dar Ceaikovski nu putea scrie
o asemenea operă măreaţă fără
a admira lebedele pe viu.
Valerie VOLONTIR (Revista NOI)
Fotografii de autor
P.S.: Lebedele au stat în
gazdă la năpadoveni o lună şi
jumătate, ca, la sfârşitul lui fe-
bruarie, în pragul primăverii,
stoluri a câte 10-30 de înaripate
să decoleze, pe rând, părăsind
căminul vacanţei de iarnă pen-
tru a cuibări în diferite lacuri şi
bălţi cu stufăriş.
 Boiştea: perpetuare sfântă
Maica Natură, măreaţă şi
încântătoare, harnică şi vic-
torioasă, înţeleaptă şi grijulie,
prin duhul său creator rându-
ieşte toate în împărăţia sa la
vreme, fără greş, dând suflării
pământului lumina de taină
a veşniciei. Clopotele inimii
ei, chemătoare la săvârşirea
lucrărilor sfinte, se fac auzite
neîntârziat peste tot, în ierburi
şi pomi, în bulgării de ţărâ-
nă trează şi în undele de apă
cristalină. Viaţa capătă noi şi
adânci respiraţii de continuita-
te, izbândă şi înălţare.
Astfel, în lunile aprilie-mai
una dintre lucrările sacre ale
Naturii se făptuieşte în râuri,
lacuri de acumulare, iazuri, he-
leşteie… Femelele-peşti, înso-
ţite de cavalerii lor, în straie de
sărbătoare, cu sentimente de
bucurie îşi aduc la îndeplinire
datoria luminoasă de depunere
a icrei şi fecundarea ei cu lapţi,
întru venirea pe lume a noii ge-
neraţii de fiinţe acvatice.
Boiştea, în clipele ei cereşti,
seamănă cu o magică manifes-
tare teatrală de credinţă şi dra-
goste de viaţă, de mulţumire
timpului miraculos ce creşte în
sufletul speciilor acvatice frea-
măt de dor nestins, aripat de
dorinţa vieţuirii eterne a nea-
mului piscicol multisecular.
Zorii dimineţilor însoţesc,
din înălţimi, alaiul de nuntă al
„mireselor“ şi „mirilor“ la Al-
tarul cu vegetaţie acvatică de
lângă maluri (stuf, papură, ro-
goz), cu pietre pe fundul apei şi
crengi de copaci, rupte şi aduse
de ploi şi vânturi, pe care are
loc săvârşirea depunerii icrei,
purtătoare de nouă viaţă pisci-
colă. Fiecare specie de peşti are
pentru boişte ceasul ei astral,
determinat de condiţiile clima-
terice — temperatura potrivit
de caldă a apei şi a aerului, ne-
24 | Vânătorul şi Pescarul Moldovei / Nr. 4 • 2017 /
cesară dezvoltării icrei şi eclo-
ziunii peştişorilor: din ouă.
În timpul boiştii femele-
le–peşti nu-şi află astâmpăr, se
zvârcolesc necontenit, arun-
cându-se cu putere ba într-o
parte, ba în alta, săgetând, ca
suveica, prin coama vegetaţiei
acvatice, producând în ape un
plescăit caracteristic lovirii cu
coada, eliberându-şi, cu dure-
re, aproape cu ţipăt înăbuşit,
icra purtătoare de viaţă viitoa-
rei generaţii. „Muzica“ lucră-
rii divine, sunetele boiştii ce
umple leagănele de apă se aud
cât colo, impresionând adânc
sufletul spectatorilor aflaţi în
preajmă, făcându-i să se bu-
cure de forţa de perpetuare a
fiinţelor acvatice. Este un spec-
tacol nemaipomenit, un izvor
de încântare, de slavă a Natu-
rii, născătoare de frumuseţe şi
bogăţie veşnică.
De obicei, majoritatea spe-
ciilor de peşti din ecosistemele
acvatice de la noi înfăptuiesc
boiştea în lunile aprilie-mai,
puţine dintre fiinţele piscicole
(ştiuca, şalăul, bibanul, avatul,
ghiborţul, văduviţa) depun icra
un pic mai devreme, în luna
martie. După ele, când apa se
încălzeşte mai bine, având
temperatura de 14–20°C, nu
întârzie să-şi facă datoria ca-
rasul, plătica, obleţul, cleanul
european. Ceva mai târziu le
ocupă locul crapul, roşioara,
somnul, solicitând încălzirea
apei până la 17-23°C. În anii
mai răcoroşi crapul îşi elibe-
rează icra chiar şi în luna iunie.
Este important ca în peri-
oada boiştii condiţiile meteo-
rologice să fie prielnice timp
îndelungat, fără scădere bruscă
a temperaturii apei. Ploile reci,
furtunile, nivelul schimbător al
apei, influenţa Lunii asupra Pă-
mântului şi alţi factori condiţi-
onaţi de Natură se răsfrâng ne-
gativ asupra bunei desfăşurări
a depunerii icrei, determinând
femelele să întrerupă procesul
respectiv. Din cauza aceasta,
a bolilor, rănilor, traumatis-
melor, încă mult timp după
încheierea prohibiţiei, pescarii
amatori mai capturează une-
le exemplare pline cu icre. Nu
puţine femele piscicole poartă
această povară grea chiar până
în toamnă sau pier fără a reuşi
să se elibereze de ea.
Este important să amintim
că primele îşi „seamănă“ icra
în leagănele acvatice cârduri-
le de peşti barosani, servind
parcă îndemn să facă acelaşi
lucru generaţiile de făpturi
mai mici. Desigur, cantitatea
de ouă eliberată depinde de
fiecare specie şi de mărimea
femelelor reproductive. Astfel,
peştoaicele de babuşcă depun
circa 135 de mii de icre, cele de
caras şi roşioară — până la 200
de mii, femelele de şalău — de
la 50 de mii până la 350 de mii
de ouă. După productivitatea
de reproducere crăpuştencele
sunt neîntrecute: cele tinere, la
900 de grame, depun circa 350
de mii de ouă, iar exemplarele
de 6–7 kilograme şi mai mari
lasă în leagănele acvatice pană
la 1,5–1,8 milioane de icre.
Menţionăm că nu toate
icrele depuse ajung să dea viaţă
micilor fiinţe, o parte însemna-
tă este mâncată de multe specii
de peşti, o altă cantitate impor-
tantă piere, fiind aruncată de
valuri pe brâul malurilor.
Clopotele inimilor uma-
ne, sentimentelor frumoase,
dragostei pentru Natură, grijii
de sporirea comorii piscicole
ne cheamă să fim mărinimoşi,
protejând fiinţele acvatice re-
productive, veghind cu sfinţe-
nie ca braconierii să nu-şi facă
de cap. Avem împreună dato-
ria să facem tot ce se cuvine ca
nimeni să nu fure liniştea și lu-
mina cerească a boiştii.
Vladimir Rusnac,
scriitor
 Vestigii europene
Muzeul Neptun din Norvegia
De această dată vom fi spectatori ai
transformării miraculoase a unei fabrici
de prelucrare a peştelui într-un muzeu
spectaculos. Este vorba despre Muzeul
Neptun al Industriei de Prelucrare a Peşte-
lui, care se află în oraşul Melbu, districtul
Vesterålen, în regiunea Norvegiei de Nord.
Fabrica Neptun din Melbu a fost una
dintre cele mai mari fabrici de ulei de
peşte. A fost construită în 1910 de legen-
darul antreprenor Christian Frederiksen,
aproape de centrul Melbului. Pe parcursul
următoarelor decenii, producţia fabricii
a fluctuat în funcţie de cererea globală şi
de cantitatea de hering şi capelin. Porţile
fabricii s-au închis pentru ultima oară în
1986, odată cu scăderea drastică a cantită-
ţii de peşte în mare.
Atât uleiul, cât şi făina de hering au
fost produse valoroase. Uleiul de hering a
fost utilizat pentru producerea margarinei
şi ca ulei tehnic. Anterior acesta a mai fost
folosit şi în calitate de element constitu-
tiv al nitroglicerinei. Uleiul de hering din
Melbu a avut cerere mare în Germania, în
timpul celui de-Al Doilea Război Mondi-
al. În acelaşi timp, făina de hering era uti-
lizată ca furaj la fermele de porci.
Fabrica a fost o importantă sursă de
venit şi de locuri de muncă în Melbu. Cu
toate acestea, încă din anii 1960, industria
piscicolă norvegiană de hering intra în
declin. Criza de materie primă şi scăderea
rentabilităţii au dus la falimentarea multor
operatori industriali din sector. Stocurile
de hering au fost practic epuizate în 1960,
fiind substituite de cele cu capelin, un peş-
te mic, înrudit cu somonul. Pe parcursul
anilor 1970, pescuitul de capelin a crescut
brusc, iar ulterior stocurile s-au diminuat
treptat, astfel încât în 1985, dintr-o sin-
gură lovitură, a fost eliminată şi această
materie primă importantă pentru toate fa-
bricile de făină şi ulei de peşte de-a lungul
coastei norvegiene.
În Melbu, ca şi în alte părţi, fabricile au
fost abandonate una câte una. Astăzi, sto-
curile de capelin sunt în recuperare, dar
nu au atins încă nivelul la care erau înainte
de pescuitul industrial. Stocurile de hering
şi-au revenit în mare parte, însă în prezent
acest peşte tinde să fie folosit mai mult ca
produs alimentar.
După închiderea fabricii, în 1986, echi-
pamentul de producţie a fost demontat şi
vândut în Maroc. Heringul şi capelinul nu
mai erau generatori de locuri de muncă
sau de venit pentru angajaţi; absenţa fu-
mului care iese de la coşurile fabricii a fost
dovada că aburul a plecat de la Neptun.
Maşinile au dispărut, iar muzeul a preluat
clădirile în 1991.
Unul dintre fostele rezervoare de ma-
terie primă a devenit un loc deosebit pen-
tru concerte. În rezervor totul este negru
ca smoala, dar sursele de iluminat, aran-
jate ingenios, aruncă o lumină magică în
sus pe cupolă, pe structura portantă for-
mându-se modele fascinante. Pentru tu-
rurile muzeului au fost compuse partituri
speciale de către muzicienii locali Trond
Ringlund şi Jonas Ellingsen. Fostul rezer-
vor găzduieşte concerte în sezonul de vară,
în special în timpul festivalului Sommer-
Melbu, desfăşurat la începutul lunii iulie.
Muzeul deţine un număr impresionant
de artefacte din industria norvegiană de
pescuit. Ele includ un fembøring mare (o
barcă de lemn construită în tehnica clin-
ker), un număr de ambarcaţiuni de dimen-
siuni mici, tradiţionale pentru provinciile
Nordland, Troms şi Finnmark din Nor-
vegia, o colecţie mare de motoare pentru
bărci, o plasă impunătoare pentru prins
hering şi cârma din vechiul sloop (velier
de mici dimensiuni cu un singur catarg)
„Brodrene”. Pentru vizitatorii familiarizaţi
cu industria pescuitului, expoziţiile vor
stârni amintiri vechi, dar pentru alţi curi-
oşi ele vor oferi o perspectivă fascinantă
într-o existenţă de zi cu zi dură şi exigentă.
Istoria Muzeului Neptun şi a fabricii
de prelucrare a peştelui, care a stat la baza
creării lui, aminteşte încă o dată că atât re-
sursele piscicole, cât şi cele cinegetice ne-
cesită o gestionare raţională şi echilibrată.
Selecţie: Cristina Ciobanu,
Institutul de Ecologie şi Geografie al AŞM
 Stimate vânător!
Procurând arme şi muniţii în magazinele SVPM,
banii domniilor voastre rămân în societate,
contribuind astfel la dezvoltarea
vânatului în Moldova.

Adresele magazinelor SVPM: Atelier de reparaţie şi testare a armelor

mun. Chișinău, str. Șipotelor 2; tel.: (022) 24 32 04 Tel. de contact:
or. Cahul, str. M. Eminescu 43/2; tel.: (0299) 22 132 022 24 20 53; 079054705