CUPRINS

INTRODUCERE...........................................................................................................................2

I. SISTEME INFORMATICE DE TIP ERP ÎN MANAGEMENTUL FIRMEI....................4

1.1. EVOLUŢIA SISTEMELOR INFORMATICE........................................................................4
1.2. ROLUL SISTEMELOR INFORMATICE DE TIP ERP ÎN MANAGEMENTUL FIRMEI..11

II. STRUCTURA ŞI FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE TIP ERP...........................................16

2.1. GESTIUNEA PRODUCŢIEI..............................................................................................16
2.2. GESTIUNEA STOCURILOR..............................................................................................18
2.3. APROVIZIONARE ŞI DEFACERE....................................................................................20
2.4. CONTABILITATE FINANCIARĂ.......................................................................................22
2.5. MODULUL IMOBILIZĂRI................................................................................................24
2.6. SALARIZAREA ŞI GESTIUNEA ANGAJAŢILOR..............................................................26
2.7. CONTABILITATE DE GESTIUNE....................................................................................29
2.8. ANALIZA FINANCIARA....................................................................................................31
2.9. TABLOUL DE BORD.........................................................................................................31

III. IMPLEMENTAREA UNUI SISTEM INFORMATIC DE TIP ERP - ORACLE

APPLICATION………………………………………………………………............………...32
3.1. CARACTERISTICI GENERALE ALE SISTEMULUI ORACLE APPLICATION.............. 32
3.2. IMPLEMENTAREA MODULELOR SISITEMULUI ERP ORACLE APPLICATION ÎN
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A SC COMPLEXULUI ENERGETIC TURCENI
SA………..34
3.3. SPECIFICAŢII CU PRIVIRE LA MODUL DE UTILIZARE A MODULULUI ORACLE
FINANCIALS……………………………………………………………………………….……………37

IV. IMPLICAŢIILE IMPLEMENTĂRII UNUI SISTEM INFORMATIC DE TIP ERP...54

4.1 AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE SISTEMELOR ERP................................................55
4.2 MOTIVAŢIA IMPLEMENTĂRII DE SISTEME ERP..........................................................57
4.3 COSTUL UNUI SISTEM ERP............................................................................................58
4.4 PUNCTELE SENSIBILE ÎN IMPLEMENTAREA UNOR SISTEME INFORMATICE DE
TIP ERP...............................................................................................................................61

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................................64
 INTRODUCERE

În prezent se manifestă o creştere semnificativă a cantităţii de informaţii, obţinute şi

manipulate în firme, tendinţă accentuată şi de formularea unor condiţii tot mai severe în ceea ce
priveşte calitatea informaţiei (corectitudinea şi operativitatea fiind cerinţele sine qua non).
Sistemele informatice economice furnizează cu promptitudine informaţii asupra fenomenelor şi
proceselor economice, contribuie astfel la perfecţionarea relaţiilor dintre societăţile comerciale.
Ele sunt un factor de economisire a resurselor materiale, de energie şi de muncă, şi pun la
dispoziţia oricărui sistem de producţie, informaţii complete şi operative asupra tuturor condiţiilor
în care îşi pot desfăşura activitatea firmele.
Promovarea utilizării noilor tehnologii informaţionale în cele mai variate aspecte ale
vieţii sociale, se manifestă ca factor dinamizator, de progres al societăţii. Condiţiile existente azi,
ce definesc mediul în care evoluează firmele, le obligă pe acestea să găsească metode noi, mai
eficiente de organizare şi funcţionare, iar regândirea activităţilor informaţionale este o prioritate.
Până acum câţiva ani informatizarea unor componente din firme a dat rezultatele
scontate, accelerând şi eficientizând activitatea acestora. Necesitatea integrării acestor
compartimente, deja informatizate, într-un sistem comun s-a acutizat în timp şi drept răspuns s-
au accentuat şi preocupările pentru a realiza sisteme integrate informatizate. Realizarea lor este
posibilă cu ajutorul unor software-uri integratoare pentru activitatea firmei. Această categorie de
software poartă numele de ERP (Enterprise Resource Planning adică Planificarea Resurselor
Companiei).
Construirea unui singur program care este necesar atât personalului din compartimentul
finanţe, cât şi celui din compartimentul resurse umane sau aprovizionare reprezintă o prioritate
pentru firmă. Fiecare dintre aceste departamente au de obicei propriul sistem informatizat
optimizat pentru scopul departamentului. Un ERP le combină împreună întru-un singur sistem,
care foloseşte o singură bază de date, pe care oricare dintre departamente o poate accesa şi prin
intermediul căreia poate partaja informaţii.
Având în vedere aceste avantajele incontestabile pe care le obţine o firmă atunci când
implementează un ERP, în lucrarea pe care am elaborat-o, INTEGRAREA SISTEMELOR ERP
ÎN MANAGEMENTUL FIRMEI, mi-am propus cercetarea aspectelor de bază privind utilizarea
acestor tipuri de sisteme informatice într-o organizaţie.
În prima parte a lucrării am prezentat conceptul de sistem informatic şi evoluţia
sistemelor informatice pentru a identifica care este rolul şi importanţa sistemelor informatice de
tip ERP în managementul firmei.

2
 Am continuat cu prezentarea principalelor elemente din structura unui sistem ERP,
încercând să pun în evidenţă funcţionalitatea fiecărui modul.
Realizarea unui sistem de tip ERP este o activitate extrem de laborioasă care necesită
utilizarea unor însemnate resurse financiare şi umane pe o perioadă considerabilă de timp.
De aceea, în lucrarea noastră, ca parte aplicativă, ne-am propus prezentarea exhaustivă a
unui sistem ERP - Oracle Application, implementarea sistemului Oracle Applications la
Complexul Energetic Turceni şi modul de exploatare pentru componenta Oracle Financials.
Succesul utilizării oricărui sistem informatic ţine în primul rând de modul în care se face
identificarea corectă a cerinţelor firmei, dar şi de modul în care se implementează sistemul
respectiv.
De aceea, în ultima parte a lucrării, am prezentat :
- avantajele şi dezavantajele sistemelor de tip ERP;
- principalele motive pe care le are o firmă atunci când implementează un ERP;
- costul implementării unui sistem ERP;
- încercând să identific care sunt punctele sensibile în implementarea unor sisteme
informatice de tip ERP.

3
I. SISTEME INFORMATICE DE TIP ERP ÎN MANAGEMENTUL FIRMEI

1.1. Evoluţia sistemelor informatice

O firmă este sediul unor activităţi informaţionale variate (culegerea şi comunicarea
datelor, preluarea datelor şi obţinerea informaţiilor, stocarea, regăsirea şi transmiterea
informaţiilor etc.) pentru a răspunde la nevoile de luare a deciziei, la gestiunea tranzacţiilor
interne şi externe.
Aceste activităţi de tratare a informaţiei au ca scop oferirea utilizatorilor de reprezentări
pertinente ale realului, plecând de la date fragmentate de origine şi de calitate diferită. Până într-
o epocă recentă, aceste activităţi informaţionale erau, în cea mai mare parte, manuale sau, mai
bine zis, puţin mecanizate. Muncitorii în informaţie (pentru majoritatea oamenilor, angajaţi de
birou) nu dispuneau decât de o gamă limitată de instrumente (telefonul, maşina de scris, şi mai
rar maşina de calcul).
Începând cu anii 1980, revoluţia tehnică în domeniul informaticii se realizează într-un
ritm accelerat, apar tehnologii electronice de tratare a informaţiei care bulversează metodele de
muncă, rolurile individuale şi chiar maniera de punere a problemelor. Această revoluţie are un
impact considerabil: nu mai este realist să vorbim de sisteme informaţionale fără să ne referim la
sistemele informatice.
Din punct de vedere funcţional, sistemul informatic are mai multe definiţii, în funcţie de
scop, elementele din structură şi relaţiile dintre elemente.
Cea mai generală definiţie îl prezintă ca pe un sistem de colectare, memorare, prelucrare
şi distribuire a informaţiilor care utilizează calculatorul electronic. Sau: sistemul informatic este
un ansamblu de elemente interconectate funcţional în scopul automatizării obţinerii informaţiei şi
fundamentării deciziilor.
Scopul principal al sistemului informatic constă în aceea că serveşte cerinţele
informaţionale ale managerilor de pe diferite niveluri decizionale şi reduce la minimum
intervenţia şi efortul uman în desfăşurarea proceselor informaţionale.
Fiecărui sistem informatic i se asociază un sistem de prelucrare a datelor, în care datele se
prezintă pe diferiţi suporţi de memorare, iar procesele de prelucrare sunt concretizate în
proceduri (automate şi manuale) executate de diferite echipamente de tehnică de calcul şi
teletransmisie şi de către personal specializat.

4
 În structura oricărui sistem informatic se regăsesc următoarele elemente: baza tehnică;
sistemul de programe; baza ştiinţifico-metodologică; baza informaţională; resursele umane şi
cadrul organizatoric.
1. Baza tehnică (hardware-ul sistemului informatic), cuprinde totalitatea mijloacelor
tehnice de culegere, transmitere, prelucrare şi stocare a datelor (calculatoare electronice,
echipamente de culegere date, echipamente de verificare a datelor, componente de teleprelucrare
şi suporţii tehnici de date).
2. Sistemul de programe (software-ul), se referă la totalitatea programelor necesare
funcţionării sistemului informatic în conformitate cu funcţiile şi obiectele ce i-au fost stabilite,
respectiv programele de bază şi programele aplicative.
3. Baza ştiinţifico-metodologică este constituită din sistemul indicatorilor economici,
procese şi fenomene economice, precum şi din metodologiile de realizare a sistemelor
informatice.
4. Baza informaţională cuprinde datele supuse prelucrării fluxurilor informaţionale,
sistemele şi nomenclatoarele de coduri.
5. În resursele umane se include personalul implicat cu funcţionarea sistemului
informatic, iar cadrul organizatoric este cel specificat în regulamentul de organizare şi
funcţionare al organismului economic în care funcţionează sistemul informatic.
Sistemul informatic al unei firme poate fi avut în vedere atât ca model extern,cât şi sub
aspectul unui model intern.
Modelul extern al sistemului informatic se referă la arhitectura funcţională orientată către
utilizator, pe care îl interesează informaţiile şi procesele lor de prelucrare.
Modelul intern al sistemului informatic se referă la structura fizică orientată către
echipamente, unde interesează datele, procedurile de prelucrare, echipamentele, mediile de
programare şi sistemele de operare.
Sistemele informatice pot fi clasificate în funcţie de diferite criterii. În continuare sunt
descrise principalele scheme de clasificare.

A. Clasificarea în concordanţă cu nivelurile organizatorice. Organizaţiile sunt

compuse din componente cum ar fi departamente, divizii, echipe etc. De exemplu, majoritatea
organizaţiilor au un departament de resurse umane, un departament de finanţe-contabilitate şi
poate un departament de relaţii cu publicul. Aceste departamente raportează unui nivel
organizatoric mai înalt cum ar fi o divizie sau un sediu central într-o manieră ierarhică. Aceasta
este o structură ierarhică tradiţională cu mai multe niveluri.
Deşi unele organizaţii au introdus inovaţii structurale cum ar fi cele bazate pe echipe şi
reţele, şi deşi aceste inovaţii structurale vor predomina poate în viitor, adevărul este că astăzi

5
marea majoritate a organizaţiilor au o structură ierarhică tradiţională (exemplul băncilor fiind cel
mai elocvent).
O cale pentru organizarea sistemului informatic este construirea lui în conformitate cu
structura organizatorică. Astfel, se pot găsi sisteme informatice construite pentru divizii,
departamente, secţii şi chiar pentru indivizi. Aceste sisteme pot fi independente sau pot fi
interconectate. Departamente similare pot exista în diferite locuri în organizaţiile mari. De
exemplu, un departament de resurse umane poate fi atât la nivel central cât şi cât şi în fiecare
divizie sau sucursală. Proiectanţii de sisteme informatice au următoarele opţiuni: să proiecteze un
sistem informatic general care să includă un subsistem de resurse umane, sau să proiecteze un
sistem centralizat de resurse umane pentru întreaga organizaţie. Folosind ultima abordare,
proiectanţii construiesc sistemul în jurul ariilor funcţionale (ariile funcţionale definind aria de
întindere a fiecărei funcţii a întreprinderii - de exemplu: financiară, de personal etc.).
Sistemele informatice construite în conformitate cu nivelele organizatorice sunt:
1. Sisteme informatice departamentale. Frecvent, o organizaţie foloseşte mai multe
programe aplicative într-o singură arie funcţională. De exemplu în gestiunea personalului, este
posibil să se folosească un program pentru selectarea solicitanţilor de locuri de muncă şi un
program pentru monitorizarea fluctuaţiei personalului. Unele aplicaţii sunt complet independente
în timp ce altele sunt interconectate. Colecţia de programe aplicative în domeniul resurselor
umane se poate numi Sistem informatic pentru resurse umane.
2. Sisteme informatice organizaţionale. În timp ce un sistem informatic departamental
este în mod obişnuit legat de o arie funcţională, se poate vorbi frecvent de colecţii de aplicaţii în
mai multe sau în toate ariile funcţionale. O astfel de colecţie poate fi descrisă ca un sistem
informatic organizaţional.
3. Sisteme informatice interorganizaţionale. Unele sisteme informatice sunt foarte
complexe şi implică mai multe organizaţii. De exemplu sistemul de rezervare a biletelor de avion
în lumea întreagă este compus din mai multe sisteme aparţinând diferitelor companii aeriene.
Deci sistemele informatice interorganizaţionale sunt formate din mai multe sisteme informatice
organizaţionale la care se adaugă sistemele de legătură dintre acestea.

B. Clasificarea în concordanţă cu ariile funcţionale. După cum s-a observat, sistemele

informatice departamentale sunt construite în concordanţă cu ariile funcţionale tradiţionale.
Principalele sisteme informatice, potrivit acestei clasificări, sunt:
1. Sistemul financiar - contabil,
2. Sistemul pentru producţie,
3. Sistemul pentru activitatea comercială,
4. Sistemul pentru gestiunea resurselor umane,

6
 5. Sistemul pentru management.
În fiecare arie funcţională, sunt efectuate operaţii de bază computerizate care sunt
esenţiale pentru activitatea organizaţiei. Pregătirea unui ştat de plată sau înregistrarea unui client
sunt exemple tipice. Asemenea operaţii sunt numite operaţii scop central (mission-central tasks).
Sistemele informatice care suportă asemenea operaţii se numesc sisteme tranzacţionale (TPS).
Sistemele tranzacţionale execută operaţii care se efectuează în toate ariile funcţionale dar în
special în contabilitate şi finanţe. De notat că în fiecare arie funcţională este posibil să găsim
nenumărate sisteme informatice cu aplicaţii specifice.

C. Clasificarea în concordanţă cu suportul furnizat de sistem. A treia modalitate de a

clasifica sistemele informatice este in concordanţă cu tipul suportului pe care îl furnizează,
indiferent de aria funcţională implicată. De exemplu, un sistem informatic poate fi un suport
pentru funcţionari în aproape orice arie funcţională. Similar, managerii, indiferent unde lucrează,
pot utiliza un sistem computerizat ca suport pentru luarea deciziilor.
Principalele sisteme după această clasificare sunt:
1. Sisteme tranzacţionale (TPS - Transaction Processing System);
2. Sisteme manageriale (MIS - Management Information System);
3. Sisteme automatizate pentru birouri (OAS - Office Automation System);
4. Sisteme suport pentru grup (GSS - Group Support System);
5. Sisteme suport pentru decizii (DSS - Decision Support System);
6. Sisteme executive sau sisteme suport (EIS - Executive Information System or Support
System), utilizate în activitatea de execuţie;
7. Sisteme suport inteligente (ISS - Intelligent Support System), cuprind sisteme expert
(ES - Exepert System) şi reţele neuronale artificiale (ANN - Artificial Neural Networks).
Implementarea unei aplicaţii specifice poate implica două sau mai multe din sistemele
prezentate mai sus. De exemplu, un sistem suport pentru decizii poate fi combinat cu un sistem
expert pentru a realiza un sistem informatic care să fie utilizat în realizarea unui program
promoţional de marketing. De aceea este mai adecvat să privim aplicaţiile sistemelor informatice
ca o matrice unde principalele arii funcţionale reprezintă o dimensiune a matricei, iar cealaltă
dimensiune este dată de aplicaţiile ce formează sistemul informatic şi care sunt admise ca suport
pentru fiecare arie funcţională în parte.
O clasă specială de sisteme informatice care reuneşte, din punct de vedere funcţional, mai
multe tipuri de sisteme informatice sunt sistemele interactive pentru asistarea deciziilor (SIAD).
Un SIAD este un sistem informatic care utilizează cunoştinţele dintr-un domeniu de
aplicaţie pentru a ajuta decidentul în rezolvarea unor probleme slab structurate, respectiv greu de
algoritmizat şi programat.

7
Principalele caracteristici ale unui SIAD sunt:
- experienţa, intuiţia, judecăţile şi preferinţele decidentului sunt esenţiale;
- interactivitate de nivel înalt;
- căutarea soluţiilor necesită manipulări de date, căutare de informaţii, modelare, calcule;
- procedurile care urmează să se execute la un moment dat nu sunt cunoscute apriori,
aceasta depinzând de date sau de rezultatele intermediare;
- criteriile de decizie sunt numeroase, conflictuale şi depind adesea de utilizator;
- datele nu sunt totdeauna dinainte cunoscute.
- timpul de răspuns pentru obţinerea unei soluţii satisfăcătoare este limitat.
Structura unui SIAD este prezentată în figura 1.1

INTERFATA UTILIZATOR

Biblioteca de modele Biblioteca de reprezentări

grafice

Sistemul de modelare Subsistemul de prezentare a

informaţiilor

Subsistemul statistic, previziune,

optimizare SISTEM EXPERT

Sistem de gestiune a bazelor de date

Baza de date Fişiere externe

Figura 1.1 - Structura unui S.I.A.D.

8
 D. Clasificarea în concordanţă cu arhitectura sistemelor informatice. Modul în care
un sistem informatic este organizat depinde de scopul pentru care a fost construit. Înaintea
proiectării unui sistem informatic, o operaţie importantă este aceea de a conceptualiza informaţia
cerută de către activitatea sau procesul economic pentru care se construieşte sistemul informatic.
Conceptualizarea include maniera în care cerinţele sunt recunoscute de către tehnologia
informaţională (IT - Information Tehnology). O astfel de conceptualizare se numeşte arhitectură
informatică. Un termen legat de cel prezentat mai sus este acela de infrastructură informatică
care se referă la modul în care calculatoarele, reţelele, bazele de date şi alte facilităţi sunt
aranjate, cum sunt conectate, cum funcţionează şi cum sunt conduse. Arhitectura şi infrastructura
sunt două aspecte ale sistemelor informatice ce se intercondiţionează reciproc.
Sistemele informatice pot fi clasificate în concordanţă cu arhitectura lor şi principalele
categorii sunt:
1. Sisteme informatice bazate pe mainframe-uri;
2. Sisteme informatice bazate pe PC-uri;
3. Sisteme informatice distribuite.

E. Clasificarea după natura activităţilor pentru care sunt construite sistemele

informatice. Potrivit acestei clasificări sistemele informatice se împart în:
1. sisteme operaţionale;
2. sisteme tactice (manageriale);
3. sisteme strategice.
Sistemele operaţionale oferă suportul necesar operaţiilor zilnice ale unei organizaţii cum
ar fi înregistrarea unei facturi sau a numărului de ore pe care le lucrează un muncitor. De
asemenea, acestea oferă suport şi deciziilor operaţionale, decizii care se referă la un interval de
timp scurt. Sistemele informatice necesare activităţilor şi deciziilor operaţionale sunt în general
cele tranzacţionale, executive precum şi sistemele informatice suport pentru decizii (folosite
pentru deciziile repetitive). Sistemele operaţionale sunt utilizate de către conducătorii de la
nivelele joase, operatori şi funcţionari.
Sisteme tactice (numite şi sistemele manageriale) sunt legate de activităţile efectuate de
către managerii de la nivelele medii ale firmei (directori de departamente, de divizii, secţii etc.),
activităţi precum planificarea organizarea şi controlul pe termen scurt şi mediu. Sistemele tactice
faţă de cele operaţionale au o sferă mai largă de cuprindere, dar ca şi acestea folosesc în principal
surse interne de date. Sistemele manageriale se bazează în general pe sistemele informatice
manageriale dar şi pe sistemele informatice suport pentru decizii, sistemele informatice
executive şi chiar sisteme informatice inteligente. Ele furnizează următoarele tipuri de
informaţii:

9
 - Sinteze statistice. Rapoartele statistice includ sinteze ale datelor primare cum ar fi
producţia zilnică, rata de absenteism săptămânală sau consumul lunar de electricitate.
- Rapoarte prin excepţie. Pentru a despovăra managerii de supraîncărcarea informaţională,
un sistem informatic poate extrage excepţiile pentru a le prezenta separat.
- Rapoarte periodice şi rapoarte ad-hoc.
Sintezele statistice ca şi rapoartele prin excepţie pot fi obţinute periodic sau la cererea
utilizatorului. Rapoartele ad-hoc sunt necesare deoarece conţin informaţii care nu se găsesc în
rapoartele de rutină sau deoarece utilizatorii nu mai pot aştepta raportul periodic. Datorită
îmbunătăţirii tehnologiei informatice utilizatorii pot vedea rapid informaţia curentă sau chiar
informaţia în timp real.
- Analize comparative. Managerii doresc să compare valorile indicatorilor de
performanţă, precum şi alte informaţii cu cele ale competitorilor, cu performanţele trecute sau
standardele industriale.
- Previziuni. Faţă de sistemul operaţional, care are o orientare clasică, sistemele
manageriale furnizează proiecţii viitoare cum ar fi analiza trendului (tendinţei), proiecţii ale
vânzărilor viitoare sau predicţia cotei părţi de piaţă.
- Informaţii pentru detectarea rapidă a problemelor. Prin compararea şi analizarea datelor,
sistemele manageriale pot detecta problemele în primele lor faze. De exemplu, rapoartele
statistice de control a calităţii pot descoperi dacă are loc o tendinţă de reducere a calităţii.
- Informaţii pentru fundamentarea deciziilor de rutină. Managerii de la nivelul de mijloc
sunt implicaţi în multe decizii de rutină. Ei programează angajaţii, comandă materiale şi decid ce
şi când se produce. Modelele standard matematice, financiare şi statistice sunt valabile pentru
realizarea acestor activităţi.
Sistemele strategice sunt legate de situaţiile pe termen lung şi de deciziile care schimbă
semnificativ maniera în care vor fi realizate obiectivele firmei. În mod tradiţional sistemele
strategice implică doar planificarea de lungă durată. Totuşi astăzi sistemele strategice ajută
organizaţiile şi în alte moduri. Ele sunt menite şi să răspundă la acţiunile competitorilor sau la
orice altă schimbare semnificativă în mediul întreprinderii. Asemenea răspunsuri nu sunt incluse
în planificarea de lungă durată deoarece ele sunt imprevizibile. De multe ori schimbarea în sine
este legată de tehnologia informatică şi anume dezvoltarea unei noi tehnologii de către un
competitor. Aceste răspunsuri sunt considerate strategice deoarece impactul lor este foarte
important. Sistemele informatice sunt folosite pentru a ajuta la găsirea răspunsului sau pentru a
da chiar ele răspunsul. Cele mai utilizate sisteme informatice ca suport pentru sistemele
strategice sunt cele suport pentru luarea deciziilor şi sistemele expert.

10
 1.2. Rolul sistemelor informatice de tip ERP în managementul firmei
În prezent se manifestă o creştere semnificativă a cantităţii de informaţii, obţinute şi
manipulate în firme, tendinţă accentuată şi de formularea unor condiţii tot mai severe în ceea ce
priveşte calitatea informaţiei (corectitudinea şi operativitatea fiind cerinţele sine qua non).
Sistemele informatice economice furnizează cu promptitudine informaţii asupra
fenomenelor şi proceselor economice, contribuie astfel la perfecţionarea relaţiilor dintre
societăţile comerciale, sunt un factor de economisire a resurselor materiale, de energie şi de
muncă, şi pun la dispoziţia oricărui sistem de producţie, informaţii complete şi operative asupra
tuturor condiţiilor în care îşi pot desfăşura activitatea, putându-se stabili dimensiuni optime
privind capacităţile de producţie, piaţa de aprovizionare, piaţa de desfacere, costurile de
producţie, rentabilitatea, contribuind astfel la eficientizarea activităţilor desfăşurate.
Promovarea utilizării noilor tehnologii informaţionale în cele mai variate aspecte ale
vieţii sociale, se manifestă ca factor dinamizator, de progres al societăţii. Condiţiile existente azi,
ce definesc mediul în care evoluează firmele, le obligă pe acestea să găsească metode noi, mai
eficiente de organizare şi funcţionare. Apariţia calculatoarelor a însemnat un pas foarte important
în identificarea unor astfel de metode. Posibilitatea utilizării lor fără prea mari restricţii în orice
domeniu a creat noi deschideri, greu de imaginat altfel.
În literatura economică, deseori o firmă este asemănată cu un organism biologic. La fel
ca acesta, ea trebuie să se adapteze la mediul existent. Dar adaptabilitatea este o caracteristică ce
are la bază posibilitatea de a transmite informaţii despre mediul înconjurător foarte rapid de la
diversele componente ale organismului către centrul de decizie şi invers. Acest lucru este
asigurat în cazul organismului biologic de către subsistemul nervos. În cazul unui organism
economic suportul este asigurat de către subsistemul informaţional. Viteza foarte mare de reacţie
a sistemului nervos pe care îl posedă organismele biologice nu este similară ca valoare cu viteza
de reacţie pe care o are subsistemul informaţional în cazul organismelor economice. Aceasta din
urmă reacţionează mult mai încet. Motivul este constituit de modul de construcţie precum şi de
gradul de integrare cu gazda. În timp ce în cazul unui organism biologic, indiferent de
dimensiunea sa, gradul de integrare este maxim, în cazul unui organism economic, gradul de
integrare este mai mic, iar componentele nu sunt întotdeauna dedicate. Aceste neajunsuri ale
organismelor economice trebuie eliminate, iar modul cel mai simplu şi eficient este să învăţăm
de la modele care există şi funcţionează deja.
Creşterea vitezei de reacţie în cazul organismelor economice se poate realiza dacă întreg
subsistemul informaţional este informatizat. În acest sens se încearcă de mult timp găsirea unor
soluţii ieftine şi implicit accesibile pentru oricine, pentru informatizarea tuturor componentelor
care-l constituie. Până acum câţiva ani informatizarea unor componente din firme a dat
11
rezultatele scontate, accelerând şi eficientizând activitatea acestora. Necesitatea integrării acestor
compartimente, deja informatizate, într-un sistem comun s-a acutizat în timp şi drept răspuns s-
au accentuat şi preocupările pentru a realiza sisteme integrate informatizate. Realizarea lor este
posibilă cu ajutorul unor software-uri integratoare pentru activitatea firmei. Această categorie de
software poartă numele de ERP (Enterprise Resource Planning adică Planificarea Resurselor
Companiei).
Construirea unui singur program care este necesar atât personalului din compartimentul
finanţe, cât şi celui din compartimentul resurse umane sau aprovizionare reprezintă o prioritate
pentru firmă. Fiecare dintre aceste departamente au de obicei propriul sistem informatizat
optimizat pentru scopul departamentului. Un ERP le combină împreună întru-un singur sistem,
care foloseşte o singură bază de date, pe care oricare dintre departamente o poate accesa şi prin
intermediul căreia poate partaja informaţii. Această abordare integrată aduce o serie de avantaje
deosebite pentru firmă.
Un sistem ERP înlocuieşte toate acele sisteme informatizate departamentale cu unul
singur, modular. Fiecare departament are asigurat printr-un modul al ERP-ului software-ul
propriu necesar, doar că aceste module sunt integrate şi pot comunica.
Prin anii ’90 s-au dezvoltat primele sisteme ERP dar acestea erau ca un monolit. Nu
puteau fi cumpărate decât integral cu toate modulele, indiferent dacă firma ce făcea achiziţia
avea nevoie de toate modulele sau nu. Mai târziu acest neajuns a fost înlăturat prin realizarea de
sisteme ERP care pot fi achiziţionate pe module fără a cumpăra tot pachetul. Acest fapt a devenit
un avantaj deoarece integrarea unui sistem ERP la nivelul unei firme nu este nici uşoară şi nici
ieftină. În acest fel, o firmă îşi poate planifica modul în care achiziţionează sistemul ERP pe
module dar şi ordinea în care departamentele sale vor fi integrate în acest sistem.
Sistemele Enterprise Resource Planning (ERP) sunt sisteme de management a informaţiei
care integrează şi automatizează mare parte din activităţile efectuate într-o întreprindere.
Conceptul de Enterprise resource planning (planificarea resurselor întreprinderii) derivă
din cel privitor la planificarea resurselor pentru producţie (manufacturing resource planning),
care la rândul său a apărut prin perfecţionarea conceptului iniţial de planificare a necesarului de
materiale (material requirements planning).
În mod uzual, un sistem ERP permite integrarea unor componente precum: producţie,
logistică, distribuţie, inventar, transport, contabilitate etc. Astfel, software-ul de tip ERP ajută la
controlul şi automatizarea multor activităţi cum ar fi: vânzări, livrări, facturare, producţie,
managementul calităţii, managementul resurselor umane etc.
Deseori un ERP este numit şi sistem back office evidenţiind faptul că nu implică direct
participarea partenerilor (furnizori sau clienţi). Acesta vine în contrast cu conceptul de sistem

12
front office, cum ar fi sistemul de management al relaţiilor cu clienţii (sisteme de tip CRM) care
lucrează în mod direct cu clienţii, sau sistemele e-business cum ar fi e - Comerţ, e - Guvernare,
e-Telecom şi e - Finanţe, sau sistemul de management al relaţiilor cu furnizorii.
Software-ul ERP este unul integrat, incluzând toate departamentele funcţionale ale firmei.
A construi un singur soft care deserveşte nevoile angajaţilor din finanţe cât şi a celor de la
resurse umane sau de la depozitele de materiale sau de produse este o sarcină nu tocmai uşoară.
În mod normal, fiecare dintre aceste departamente, are un soft separat optimizat pentru
individualitatea cu care lucrează. Dar ERP combină toate aceste softuri într-un singur mega-soft
integrat care rulează dintr-o singura baza de date astfel încât oricare departament poate împărtăşi
mai uşor informaţii şi poate comunica mai uşor. Această abordare integrată poate avea urmări
foarte bune dacă companiile instalează softul corect.
Se ia comanda unui client pentru exemplu. În mod normal, când un client efectuează o
comandă, aceasta începe o călătorie din inbox în inbox prin toată compania, deseori fiind
transmisă şi retransmisă între diferite sisteme informatice din departamente pe durata acestei
călătorii. Toate aceste călătorii cauzează întârzieri şi pierderi. Între timp, nimeni din companie nu
ştie cu certitudine care este starea comenzii la un moment dat pentru că departamentul financiar,
de exemplu, nu poate accesa sistemul informatic al depozitului pentru a verifica dacă produsul a
fost expediat. Trebuie să sunaţi la depozit – este acea frază familiară pe care o aud clienţii
exasperaţi.
ERP şterge vechile bariere dintre sistemele informatice individuale ale finanţelor,
resurselor umane, producţiei şi depozitului, înlocuindu-le cu un program software unic, unificat,
împărţit în module software care aproximează, într-un fel, vechile sisteme individuale. Finanţele,
producţia şi depozitul primesc în continuare propriile pachete software, cu excepţia că acum tot
software-ul este interconectat astfel încât cineva de la financiar poate accesa sistemul de la
depozit pentru a verifica dacă o comandă a fost expediată. În anii ’90, ERP-ul era dezvoltat ca un
monolit strâns integrat, dar cei mai mulţi producători de astfel de soft au devenit de atunci mai
flexibili, astfel încât acum poţi instala numai pachetele care te interesează nu mai trebuie să
cumperi toate modulele. Multe companii, de exemplu, vor instala modulul de finanţe şi resurse
umane, lăsându-le pe celelalte pentru mai târziu.
Sistemele de tip ERP şi-au demonstrat viabilitatea, chiar dacă ele nu rezolvă toate
problemele informaţionale ale firmelor. Un sistem ERP nu prea se ocupă de procesele vizibile
ale vânzării (chiar dacă mulţi producători de soft ERP au dezvoltat şi platforme CRM – sisteme
de management al relaţiilor cu clienţii - care fac acest lucru); mai degrabă, ERP-ul ia comanda şi
furnizează un traseu software pentru automatizarea diferiţilor paşi de-a lungul drumului de
finalizare a comenzii. Când cineva introduce o comandă în sistemul ERP, acesta are toate

13
informaţiile necesare pentru a completa comanda (starea plaţilor clientului şi istoricul comenzilor
din modulul financiar, inventarul companiei din modulul depozitului şi disponibilitatea maşinilor
pentru transport din modulul de logistică, de exemplu).
Personalul din toate departamentele poate vedea aceste informaţii şi le poate actualiza.
Când un departament termină de procesat comanda, aceasta este automat transmisă de ERP
următorului departament. Pentru a afla stadiul comenzii la un moment dat, nu trebuie decât să te
uiţi în sistemul ERP pentru a afla. Cu puţin noroc, procesarea comenzii se mişcă ca un fulger
prin companie şi clienţii primesc comenzile mai repede şi cu mai puţine erori comise ca înainte.
ERP poate aplica această magie şi altor procese de afaceri, cum ar fi salarizarea şi raportările
financiar-contabile.
Acesta este, cel puţin, visul ERP. Realitatea în schimb nu este aşa de roz.
Să ne întoarcem puţin la acele inboxuri. Acel proces poate nu era cel mai eficient, dar era
simplu. Finanţele îşi făceau treaba şi dacă ceva mergea greşit în afara acelui departament, era
problema altcuiva. Acum nu mai este aşa. Cu ERP, cei de la relaţiile cu clienţii nu mai sunt
simplii dactilografi, introducând numele cuiva într-un computer şi apăsând tasta Enter. Ecranul
ERP îi face oameni de afaceri. Interacţionează cu informaţiile de credit ale clientului din
departamentul financiar şi nivelul inventarului din depozit. Şi-a pălit clientul ultima factură?
Vom putea să livram noua comandă la timp? Acestea sunt decizii pe care reprezentanţii cu
clienţii nu au mai fost nevoiţi să le ia până acum şi răspunsurile afectează clientul şi toate
departamentele companiei. Dar nu numai reprezentanţii cu clienţii trebuie să se trezească.
Angajaţii de la depozit, care erau obişnuiţi să ţină inventarul în minte sau pe bucăţele de hârtie
acum trebuie să pună informaţiile în sistem. Dacă nu, ecranul reprezentantului cu clienţii va arata
un nivel scăzut al stocurilor şi acesta îi va spune clientului că produsul dorit nu este pe stoc.
Responsabilitatea şi comunicarea nu au fost niciodată ca până acum.
Angajaţii unei firme acceptă greu schimbarea şi ERP-ul le cere să-şi schimbe modul în
care lucrează. De aceea valoarea ERP-ului este atât de greu de doborât. Softul este, la o analiză
mai atentă, mai puţin important decât schimbările pe care compania le face în modul în care face
afaceri. Dacă se foloseşte ERP pentru a îmbunătăţi felul în care lucrează angajaţii, atunci nu se
va observa, la prima vedere, niciun salt calitativ – într-adevăr, noul soft poate sa te încetinească
prin simplul fapt că înlocuieşte vechiul soft pe care îl cunoştea toată lumea cu acesta nou pe care
nu-l ştie nimeni.
Firmele care instalează un ERP nu au viaţă uşoară cu el. Vânzătorii de ERP prevăd, în
general, o perioadă de implementare de la 3 la 6 luni. Acele implementări rapide (într-adevăr, 6
luni este puţin) ascund ceva pe undeva: o firmă mică sau implementarea s-a făcut pe o mică parte
din firmă sau firma a dorit numai modulul financiar al sistemului ERP (în acest caz, sistemul

14
ERP este doar un program de contabilitate foarte scump). Pentru implementarea corectă a ERP,
modul în care se fac afacerile trebuie să se schimbe şi felul în care oamenii lucrează trebuie, de
asemenea, să se schimbe. Şi aceste schimbări nu se fac prea uşor. Asta dacă nu cumva modul în
care firma face afaceri nu este deja foarte bun (comenzile sunt livrate la timp, productivitatea
este mai ridicată decât a concurentei, clienţii sunt complet satisfăcuţi), caz în care nu există nici
cel mai mic motiv pentru implementarea unui sistem ERP.
Cel mai important lucru nu este să ne concentrăm asupra timpului pe care îl necesită
implementarea – transformările reale ale ERP apar între un an şi trei ani, în medie –, ci este
necesar ca managerii să înţeleagă ce poate să facă un ERP şi cum poate fi el folosit pentru a
îmbunătăţi performanţele firmei.

15
 II. STRUCTURA ŞI FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE TIP ERP

Un ERP este o aplicaţie software complexă multi - modulară care integrează procesele
economice ale întreprinderii cu scopul optimizării şi creşterii eficienţei acestora. Din punctul de
vedere al funcţionalităţilor, un software ERP acoperă toate domeniile de interes ale unei afaceri
precum: gestiunea producţiei, gestiunea stocurilor, interacţiunea cu furnizorii, gestiunea relaţiilor
cu clienţii, urmărirea comenzilor, gestiunea financiară, gestiunea resurselor umane.
Pornind de la premisa că întregul este mai mult decât suma parţilor, un ERP realizează
integrarea şi sincronizarea funcţiunilor întreprinderii. Este un excelent mijloc de integrare şi
ordonare a informaţiei, fluidizând schimbul de date între departamente.
Schimbările tot mai rapide din mediul de afaceri şi creşterea în complexitate a activităţilor
din cadrul unei companii necesită o adaptare permanentă, într-un ritm alert, care adeseori pune la
încercare capacităţile de efort şi analiză ale factorului uman. Sistemele ERP (Enterprise Resource
Planning) au fost create ca soluţie la aceste provocări, fiind capabile să proceseze un volum
foarte mare de date şi informaţii agregate în scopul optimizării şi eficientizării proceselor.

2.1. Gestiunea producţiei

Modulul de producţie este dedicat asistării întregului ciclu de producţie, având ca date de
intrare comenzile clienţilor şi planurile de producţie. El oferă multiple facilităţi cu privire la
fazele de pregătire, programare, lansare şi urmărire a producţiei. Urmărirea producţiei cu ajutorul
acestui modul permite controlul şi îmbunătăţirea calităţii produsului finit, contribuind la
eliminarea timpilor morţi şi la reducerea rebuturilor.

Pregătirea fabricaţiei
Permite descrierea tehnologică a produselor şi reperelor sub forma unei structuri
arborescente. Fiecărei componente procesate (reper, subansamblu, etc.) îi este asociată o fişă
tehnologică în care se precizează:
- nomenclatorul de materiale, respectiv lista de materii prime, materiale, componente
procesate, împreună cu normele de consum şi lista de componente alternative;
- tehnologia de fabricaţie, respectiv lista de operaţii, în ordine tehnologică, pentru
fiecare operaţie precizându-se: normele de timp (timpi de pregătire şi timpi unitari
pe fiecare operaţie); locul de muncă; necesarul de SDV-uri; tarifele pe operaţii

16
 (manoperă) cu posibilitatea actualizării acestor tarife centralizat; caracteristicile
tehnologice;
- posibilitatea unor derogări permanente sau temporare în ce priveşte materialele sau
normele de consum din fişa tehnologică a unui articol (componente echivalente);
- structura arborescentă a unui produs împreună cu Fişele tehnologice ale
componentelor afectează planificarea şi controlul producţiei, precum şi stabilirea
rutelor tehnologice necesare.

Programarea şi lansarea producţiei

Elaborarea Programului Comercial - instrumentul pentru programarea producţiei, permite
planificarea / lansarea în producţie a fiecărei comenzi de la client în parte.
Elaborarea comenzilor interne de producţie (fiecare componentă a produsului e lansată ca
şi comandă internă), permite generarea programului lunar de fabricaţie şi ajustarea acestuia.
Comenzile interne devin în sistem entitatea de lansare şi urmărire a fabricaţiei. Comenzile
interne, cu tehnologiile şi operaţiile aferente, sunt pregătite pentru programarea producţiei,
determinându-se resursele disponibile pentru executarea acestora.
Pe baza termenelor de startare şi finalizare a comenzilor interne se realizează programarea
producţiei.
Setul de documente de lansare a producţiei conţine: fişe limită de consum, fişe de
urmărire, bonuri de lucru, necesar de achiziţii, lista de SDV-uri etc.;
La definirea intrărilor, într-un proces pot fi necesare materii prime, materiale şi/ sau
componente stocabile sau nestocabile. Acestea sunt utilizate în cursul executării procesului.
Necesarul de consum este stabilit în faza de definire a procesului, în timp ce disponibilitatea
reală a materialelor este verificată înainte de lansarea producţiei (cu ajutorul raportului Necesarul
de materii prime şi materiale);
În urma planificării producţiei rezultă şi lista comenzilor externe: comenzi de executare a
unor subansamble de către terţi;

Urmărirea producţiei
Modulul permite:
- urmărirea consumurilor de materiale, a manoperei şi a producţiei realizate; t
- transmiterea realizărilor lunare ale angajaţilor în modulul Salarii în vederea
furnizării indicatorilor impliciţi de realizare a salariilor în acord;
- calificarea stărilor comenzilor interne lansate în producţie (activarea, suspendarea,
anularea şi finalizarea) şi implicit a fişelor limită şi a bonurilor de lucru aferente;

17
 - efectuarea colectărilor de manoperă şi de materiale consumate pentru executarea
comenzii (raportarea producţiei); etc.
Suportul pentru calculul costurilor directe la nivelul fiecărei comenzi interne de producţie,
defalcat pe elemente de cost configurabile de utilizator, reprezintă un instrument puternic oferit
de sistemele de tip ERP în scopul îmbunătăţirii performanţelor economice. Prin integrarea cu
componenta Costuri, sistemul realizează atât ante, cât li postcalculaţia de cost.
La încheierea proceselor pot rezulta componente stocabile (repere, subansamble etc.),
componente care sunt recepţionate în magaziile de produse, în baza Notelor de predare.
Componentele rezultate pot deveni componente de intrare pentru alte procese. Rezultatul fiecărui
proces (cantitativ şi calitativ) este stabilit în faza de definire a tehnologiei.
La încheierea proceselor productive se pot raporta atât produsele lansate în fabricaţie, cât
şi produse derivate (rebuturi, produse rectificabile, produse inferioare calitativ).
Există de asemenea atât posibilitatea lansării de comenzi de rectificare (şi deci implicit
definirea de tehnologii de rectificare), cât şi suplimentarea de comenzi pentru înlocuirea
rebuturilor.

2.2. Gestiunea stocurilor

Modulul de gestiune a stocurilor oferă mijloacele necesare iniţializării şi controlului

stocurilor existente în fiecare gestiune a unei organizaţii. Pentru fiecare articol din stoc sunt
memorate informaţii cantitative şi calitative. În cazul articolelor înregistrate la mai multe preţuri
de gestiune, evidenţa se face separat, pentru fiecare preţ în parte. Ieşirile din stoc se pot gestiona
pe baza metodei FIFO (primul intrat, primul ieşit) sau prin metoda alegerii selective (pentru
cazul în care dorim trasabilitate). Trasabilitatea este mecanismul ce constă în introducerea lotului
pentru fiecare intrare în gestiune, şi alegerea lotului din care facem descărcarea la fiecare ieşire
(bon de consum, factură, aviz, transfer). Un mecanism care pe cât pare de simplu, pe atât este de
complicat de pus în practică. Este, în general, cerut de firmele certificate ISO, şi de firmele ce
produc articole cu risc ridicat: medicamente, produse chimice etc. Nici legislaţia fiscală nu este
foarte clară în acest domeniu, trasabilitatea presupune că gestiunea să fie descărcată prin metoda
alegerii selective (îmi aleg din ce lot consum), metodă care nu este în mod explicit agreată de
finanţe. Problema se poate ocoli considerându-se ca fiecare lot ca fiind alt articol cu proprietăţi
calitative distincte (ceea ce nu este foarte departe de adevăr). Adevărata problemă apare la
gestionarea acestei informaţii: când se scoate materie primă din gestiune, să se ia din acel lot şi
nu din altul, dacă s-a descărcat din două sau mai multe loturi să se treacă mai multe poziţii pe
bonul de consum.

18
Operaţiuni de bază
- identificarea uşoară a articolelor din stoc (materii prime, materiale, semifabricate,
piese de schimb, produse finite, ambalaje, etc.) prin intermediul grupelor şi a
atributelor de caracterizare;
- posibilitatea inactivării unor articole în scopuri de siguranţă (evitarea dublării unui
articol, de ex.);
- posibilitatea lucrului cu unităţi de măsură multiple, şi a convertirii automate a
cantităţii şi a preţului;
- în nomenclatorul articolelor din stoc nu se generează poziţii noi la intrări ale unui
articol la preţuri diferite;
- posibilitatea ţinerii evidenţei pe mai multe gestiuni (metoda cantitativ-valorică sau
global-valorică);
- descărcarea automată din stoc pe baza metodelor FIFO, LIFO sau Cost Mediu
Ponderat;
- posibilităţi de operare a intrărilor din producţie proprie;
- darea în consum cu preluarea automată a consumurilor specifice aferente comenzilor
interne lansate în producţie şi tipărirea de bonuri de consum;
- transferul între gestiuni al articolelor din depozit;
- creşteri sau diminuări de stoc şi modificarea automată a preţului de înregistrare, cu
tipărirea de note de transfer sau avize de expediţie;
- gestiunea depozitului (intrări, ieşiri, transferuri, ajustări, inventarieri);
- monitorizarea permanentă a situaţiei stocurilor din depozit;
- contarea automată a documentelor, conform caracterizărilor contabile definite în
modulul Contabilitate Financiară;

Liste şi rapoarte
- fişa articolului;
- fişa de magazie;
- balanţa de materiale;
- situaţia stocului la un moment dat;
- lista de inventariere;
- fişa cont analitică pentru valori materiale.

19
 2.3. Aprovizionare şi desfacere
Prin modulele "Aprovizionare" şi "Desfacere", se oferă un suport activ atât
departamentelor de planificare/urmărire a producţiei, cât şi departamentului comercial (urmărire
derulare comenzi clienţi şi furnizori, planificare/urmărire aprovizionare-desfacere).
Modulul de desfacere completează şi prelucrează documentele efectuate în cadrul
activităţilor de desfacere (vânzări şi transferuri de articole), oferind facilităţi pentru înregistrarea,
centralizarea şi urmărirea vânzărilor şi pentru administrarea transferului de articole între diferite
gestiuni ale firmei.
Prin completarea şi înregistrarea documentului, se actualizează automat stocurile
articolelor vândute sau transferate. Metoda de actualizare a stocului poate fi FIFO sau cea a
alegerii specifice (în cazul asigurării trasabilităţii) şi se stabileşte în momentul configurării
sistemului.
Modulul realizează înregistrarea, modificarea, vizualizarea, emiterea, ştornarea, ştergerea
sau anularea documentelor de desfacere. Fiecare document emis se poate tipări la cerere,
formatul acestuia de configurează în funcţie de cerinţele clientului.
Avizele de expediţie către clienţi pot fi facturate (total sau parţial) prin realizarea de
asocieri între facturi şi avize înregistrate la date anterioare facturilor; în momentul facturării se
poate specifica, pentru fiecare articol, cantitatea facturată.
Facturile şi avizele de expediţie pot fi generate pe baza comenzilor primite de la client,
permiţând livrarea totală sau parţială a uneia sau mai multe comenzi. În cazul în care comanda pe
bază căreia se face documentul este cu rezervare de stoc, livrarea se face numai din stocul
rezervat pentru comanda respectivă.
Modulul DESFACERE asigură evidenţa automată a documentelor de vânzare, consistenţa
datelor, regăsirea şi prelucrarea complexă a informaţiilor specifice.
Pentru fiecare articol completat pe un document este afişată cantitatea disponibilă în stoc
în momentul înregistrării documentului.
La înregistrarea unui document sunt puse la dispoziţie ferestre de căutare necesare la
completarea codurilor clienţilor, mărfurilor, modalităţilor de plată, băncilor. Aceste ferestre oferă
posibilitatea regăsirii informaţiei dorite folosind orice criteriu de selecţie. În orice fereastră se pot
adăuga elemente noi, fără a întrerupe înregistrarea documentului.

Consistenţa datelor.
Operaţiile de modificare sau ştergere sunt permise doar pentru documente a căror dată
face parte dintr-o perioadă deschisă atât din punct de vedere comercial cât şi contabil.

20
 Facturile şi avizele de expediţie pot fi generate pe baza comenzilor înregistrate anterior.
În cazul în care comanda s-a rezervat din stoc, factura sau avizul anulează rezervarea şi scade
automat stocul.
Documentele de încasare asociate documentelor de desfacere pot fi înregistrate prin
intermediul modulului ÎNCASĂRI.
Aceste sisteme informatice pot rezolva şi problema politicilor de preţ şi a discounturilor,
în principal, prin găsirea preţului de vânzare funcţie de articol, client şi de politicile de preţ
practicate.
Sistemul gestionează mai multe liste de preţuri, peste care pot fi aplicate diverse politici
de preţ (perioade de promoţie, discounturi la vânzări peste o anumită limită).
Aceste politici de preţ sunt generale, ele trebuiesc adaptate la modul de lucru al fiecărei
firme.

Modulele de aprovizionare şi desfacere cuprind :

- vânzări de mărfuri sau produse din stoc, cu tipărirea facturilor, avizelor de expediţie,
iar la export cu tipărirea invoce-ului;
- intrările de materiale pe bază de facturi, avize de expediţie, cu evidenţierea
diferenţelor constatate la recepţie şi tipărirea de NIR - uri corespunzătoare;
- calculul automat al preţului de import (transport, asigurare, taxe vamale,
comisioane, accize);
- evidenţa condiţiilor de plată pe fiecare furnizor şi client în parte;
- contarea automată a documentelor, conform caracterizărilor contabile definite în
modulul Contabilitatea Financiară;

Rapoarte generate de modulul Desfacere

- Catalog de clienţi;
- Antecalculaţii de preţ (cu posibilitatea definirii de elemente noi de calculaţie);
- Facturi clienţi (intern sau export);
- Avize de expediţie, retur de marfă;
- Statistici de vânzări:
- Criterii multiple de selecţie: articole, grupe de mărfuri, localităţi, magazine de
desfacere, clienţi, intervale de timp
- Topul vânzărilor, în funcţie de criteriile selectate;
- Calculul preţului mediu de vânzare, cu sau fărî TVA;
- Urmărirea comparativă a vânzărilor pe perioade de timp;

21
 Aprovizionare
- Catalog de furnizori;
- Facturi furnizori (intern sau import);
- Avize de intrare, retur de marfă;
- Recepţia mărfii (fie pe aviz, fie pe factură) cu specificarea diferenţelor pe NIR;
- Situaţii furnizori (plăti furnizori, solduri pe furnizori);
- Statistici:
- Criterii multiple de selecţie: articole, grupe de mărfuri, localităţi, furnizori, intervale
de timp
- Calculul preţului mediu de aprovizionare
- Urmărirea aprovizionărilor în funcţie de criteriile selectate

2.4. Contabilitate financiară

Acest modul trebuie să fie la zi cu modificările legislative şi să respecte atât
reglementările româneşti de organizare şi conducere a contabilităţii financiare a agenţilor
economici, cât şi standardele internaţionale de contabilitate (IAS).

În general, într-un asemenea modul se pot face configurări cu privire la:

- Planul de conturi şi posibilitatea lucrului cu conturi analitice pe mai multe nivele;
- Definirea monografiei contabile;
- Gestionarea cursurilor valutare, cu convertirea automată a valorilor în moneda
paralelă;
- Gestionarea tipurilor de documente;
- Administrarea cataloagelor (articole, terţi, angajaţi, trezorerie);
- Definirea caracterizărilor contabile (articole, terţi, angajaţi);
- Definirea operaţiilor economice;
- Definirea regulilor de contare automată;
- Închiderea automată a perioadelor financiare;
- Raportare în moneda paralelă;
- Închiderea automată a conturilor de venituri şi cheltuieli; posibilitatea închiderii
provizorii a acestora;
- Operarea notelor contabile diverse;
- Crearea de şabloane de note contabile diverse;
- Utilizatorul poate ordona crescător/ descrescător datele din coloane, sau poate filtra
datele afişate în ferestre după criterii alese de el;

22
 - Ordonarea automată în ordine cronologică a documentelor culese/operate;
- Consultarea operativă a documentelor primare şi posibilitatea modificării lor până în
momentul validării (celelalte statusuri ale unui document sunt: operat, contat,
ştornat); ştornarea se poate face după validarea documentului;
- Operarea Declaraţiilor vamale de import;
- Evidenţa instrumentelor de încasare/ plată;
- Evidenţa obiectelor de inventar;
- Contarea automată a documentelor;
- Vizualizarea şi listarea notelor contabile centralizate;
- Preluarea notelor contabile din alte module (Imobilizări, Salarizare);
- Operaţiuni de gestiune
- Prelucrare la terţi/ Custodie;
- Majorarea de valoare la articole stocabile;
- Obţineri din producţie proprie;
- Actualizarea catalogului de preţuri standard;
- Evidenţa plusurilor şi minusurilor de inventar;
- Evidenţierea şi contarea automată a tipurilor de ieşiri din gestiune;
- Descărcarea automată de gestiune după metodele FIFO, LIFO, Cost Mediu
Ponderat;
- Operaţiuni de trezorerie
- Introducerea şi contarea automată a documentelor de casă/ bancă;
- Operarea operaţiunilor de compensare;
- Operarea regularizărilor avansurilor de trezorerie;
- Evidenţa separată a operaţiunilor de creditare, acreditive, etc.;
- Operarea discounturilor acordate/ primite;
- Operarea penalizărilor încasate/ plătite;
- Calcularea şi contarea automată a diferenţelor de curs valutar;
- Consultarea operativă a componenţei de sold client/ furnizor;

Rapoarte contabile ce se pot obţine din acest modul:

- Balanţa de verificare sintetică şi analitică;
- Balanţa analitică de furnizori şi clienţi;
- Fişa de cont sintetică şi analitică;
- Situaţie facturi cu sold;
- Fişa sah;

23
 - Jurnal de cumpărări/vânzări;
- Registru Jurnal;
- Situaţia soldurilor;
- Rapoarte de gestiune
- Fişa de magazie;
- Fişa de cont analitică pentru valori materiale;
- Balanţa analitică de materiale;
- Descărcare de gestiune;
- Lista de inventariere;
- Rapoarte de trezorerie
- Registru de Casă/ Bancă;
- Situaţia datoriilor în funcţie de termenul de exigibilitate;
- Situaţia creanţelor în functie de termenul de lichidare;
- Rapoarte Direcţia Financiară
- Decont de TVA;
- Declaraţie de obligaţii de plată la bugetul statului;
- Declaraţie rectificativă;

2.5. Modulul imobilizări

Configurări:
- Definirea claselor de imobilizări;
- Definirea articolelor;
- Definirea locurilor de folosinţă;
- Definirea partenerilor;
- Configurarea numerelor de inventar;
- Planificarea amortizărilor;
- Planificarea amortizărilor pentru imobilizările cu valoare reziduală prin: metoda
liniară, metoda accelerată şi metoda degresivă;
- Formula de amortizare poate fi modificată chiar din luna în care au fost date în
folosinţă;
- Prin rectificare, există posibilitatea introducerii unei formule noi de amortizare, în
urma modificărilor legislative;

Operaţii ce se pot efectua cu privire la recepţia imobilizărilor

- Recepţia imobilizărilor achiziţionate cu titlu oneros;

24
 - Recepţia imobilizărilor intrate prin aport la capital;
- Recepţia imobilizărilor intrate cu titlu gratuit;
- Recepţia imobilizărilor constatate plus la inventar;
- Recepţia imobilizărilor din producţie proprie;
- Recepţia imobilizărilor achiziţionate prin leasing financiar;
- Recepţia imobilizărilor în curs de execuţie;
- Recepţia finală a imobilizărilor în curs de execuţie;

Operaţii ce se pot efectua cu privire la ieşirea imobilizărilor;

- Fragmentarea imobilizărilor;
- Schimbarea locului de folosinţă a imobilizărilor;
- Conservarea imobilizărilor
- Intrare în conservare;
- Ieşire din conservare;

Alte operaţii ce se pot efectua cu privire la imobilizări:

- Înregistrarea imobilizărilor de natura obiectelor de inventar;
- Reevaluarea imobilizărilor;
- Înregistrarea amortizărilor lunare;
- Corecţii amortizare;
- Amortizare manuală;
- Majorare valoare de inventar;
- Înregistrarea amortizărilor de natura facilităţilor fiscale;

Rapoarte
- Lista de inventariere;
- Fişa Mijlocului Fix;
- Balanţa imobilizărilor;
- Situaţia valorică a imobilizărilor;
- Registrul numerelor de inventar;
- Situaţia imobilizărilor intrate / ieşite;

25
 2.6. Salarizarea şi gestiunea angajaţilor
Acest modul este un instrument special conceput pentru rezolvarea tuturor problemelor
de calcul salarial, conform legislaţiei muncii în vigoare. Asigură monitorizarea costului forţei de
muncă cu respectarea standardelor internaţionale de calcul al salariilor. Integrează în structura sa
o aplicaţie de pontaj şi control acces.

Configurări
- Configurarea grilelor de impozitare lunare şi anuale;
- Definirea modului de calcul al concediilor medicale;
- Configurarea constantelor lunare (ore/ luna lucrate în regie, ore/ luna lucrate în
acord, procent întreruperi, procent şomaj, procent contribuţii CASS, CAS, şomaj,
fond de risc, salariul mediu brut, salariul minim pe economie, ajutor de deces,
ş.a.m.d.);
- Definirea indicatorilor de salarizare;
- Construirea şi gestionarea formulelor de calcul al salariilor conform specificului
firmei, cu posibilitatea modificării lor ulterioare prin introducerea de noi indicatori;
- Crearea de formule noi pentru calculul salariilor (salariul tarifar - atât salariaţilor în
regie cât şi în acord), şi pentru concedii medicale;
- Definirea tipurilor de avansuri (chenzinal, prime, de concediu de odihnă,
indemnizaţii de conducere, etc.) , reţineri (imputaţii, CAR, sporuri, ş.a.m.d.),
sporuri, casieri şi bănci;
- Gestionarea persoanelor plecate din cadrul întreprinderii;
- Definirea deducerilor de bază şi a deducerilor suplimentare pentru calculul
impozitului pe salariu şi modificarea acestora în funcţie de schimbările legislative;
Acest modul, ca de altfel toate modulele unui sistem de tip ERP, trebuie să prezinte
următoarele caracteristici:
- să fie uşor de actualizat, prin intermediul interfeţei, pentru a fi la zi cu schimbările
legislative;
- să poată fi folosit atât în reţea, cât şi pe un singur calculator;
- să conţină un editor de texte şi un generator de rapoarte.

Operaţiuni de bază în cadrul modulului:

- Operarea pontajului zilnic sau lunar;

26
- Colectarea informaţiilor şi monitorizarea eficientă a timpului efectiv de lucru,
absenţelor şi orelor suplimentare;
- Întocmirea de rapoarte şi statistici cu privire la gestiunea resurselor de timp de către
angajaţi, ore suplimentare lucrate, pontajul lunar detaliat;
- Posibilitatea importului datelor din aplicaţia existentă de pontaj automat sau din
sistemul de control acces;
- Preluarea automată a datelor din raportările de producţie;
- Administrarea personalului (vechimea în muncă, tipul de contract, zilele de
concediu efectuate, data angajării, loc de muncă, carte de muncă, salariu, persoane
aflate în întreţinere, bancă, contul şi numărul de card pentru plata salariilor, etc.);
- Operarea avansurilor, primelor, sporurilor, reţinerilor, penalizărilor;
- Calculul orelor suplimentare, de noapte, în condiţii deosebite de muncă etc.;
- Calculul avansului chenzinal în mod automat pentru toată unitatea, pornind de la
procentul introdus de utilizator sau de la o sumă fixă (pentru toţi angajaţii, sau
pentru fiecare în parte); posibilitatea rotunjirii sumei avansului şi opţiunea calculării
acestuia din salariul cu sau fără sporurile permanente;
- Calculul concediului de odihnă, prin preluarea orelor lucrate din aplicaţia de pontaj,
şi totalizarea zilelor de concediu la nivel de departamente; se oferă posibilitatea
modificării ulterioare a datelor;
- Calculul automat al concediilor medicale, cu defalcarea zilelor de concediu pe zile
plătite de angajator şi pe zile plătite de asigurator;
- Calculul primelor de vacanţă;
- Calculul automat al salariului brut pornind de la salariul net în valută sau lei;
- Calculul sporurilor prin preluarea orelor suplimentare din aplicaţia de pontaj;
- Calculul reţinerilor din salariu se face mai uşor prin selecţia/ filtrarea datelor din
liste;
- Simularea calculului salariilor;
- Calculul salariilor cu opţiune pentru vizualizarea sau nu a unor indicatori pe ştatul
de plată precum şi opţiunea de a stoca (prelua) indicatori şi în lunile următoare;
- Avertizare în cazul apariţiei erorilor între pontaje şi concedii, între concediile de
odihnă cuvenite şi cele efectuate, între venitul realizat şi salariul minim stabilit legal;
- Avertizare în cazul unor venituri negative pe ştatul de plată;
- Posibilitatea introducerii şi întreţinerii flexibile a unor indicatori suplimentar
definiţi; aceştia, împreună cu alţi indicatori pot fi modificaţi în "Câmpuri definite de
utilizator";

27
 - Calculul diferenţe-salarii, ţinând cont şi de modificările de curs valutar;
- Posibilitatea calculării şi preluării în salarii a unei sume suplimentare brute aferente
sumei suplimentare nete negociate;
- Gestionarea tichetelor de masă;
- Închiderea perioadelor de salarizare;
- Evidenţa pe centre de cost;
- Transferul automat al datelor în contabilitatea financiară;
- Transferul automat al datelor în programele software autorizate ale instituţiilor
publice (generarea dischetei cu declaraţia CAS, declaraţia de şomaj, lista nominală a
persoanelor asigurate, ş.a.m.d.);
- Datele legate de salarizare pot fi arhivate pe perioada nelimitată;

Rapoarte
- Declaraţie asigurări de sănătate;
- Declaraţie asigurări sociale;
- Declaraţie şomaj;
- Fişe fiscale;
- Statul de plată;
- Rapoarte avans
- Stat de plată avansuri pe departamente;
- Stat de plată avans pe casieri;
- Stat de plată alte avansuri;
- Fluturaşi avans;
- Centralizator avans;
- Centralizator alte avansuri; Rapoarte salarii
- Stat de plată pe departamente;
- Stat de plată pe casierii;
- Stat de plată pe tip de contracte;
- Fluturaşi salarii;
- Centralizator salarii;
- Centralizator salarii pe departamente;
- Evidenţa costurilor salariale totale, pe centre de cost, pe departament sau pe angajat;
- Rapoarte speciale
- Centralizator prezenţă personal;
- Centralizator concedii medicale;

28
 - Centralizator contribuţii datorate de angajaţi şi angajator pe luni;
- Centralizator reţineri angajaţi;
- Centralizator sporuri acordate;
- Centralizator plăţi prin card;
- Centralizator realizări în acord;
- Centralizator salariu mediu realizat;
- Centralizator tichete de masă;
- Centralizator tichete de masă returnate;
- Centralizator carnete cu bonuri de masă;
- Centralizator venituri angajaţi;
- Centralizator concedii de odihnă;
- Centralizator manoperă pe echipe;
- Centralizator pe obiecte de costing;
- Fişa angajatului;
- Adeverinţe de salariu;
- Contracte de muncă şi acte adiţionale la contractele de muncă; Rapoarte
personalizate
- Editare rapoarte personalizate;

2.7. Contabilitate de gestiune

Acest modul permite organizarea şi conducerea contabilităţii analitice cu ajutorul
conturilor din clasa IX a planului de conturi. Un sistem informatic de tip ERP lasă, de regulă,
utilizatorului libertatea de a defini conturi şi în afara acestui plan.

Configurări
- Construirea şi gestionarea ierarhiei de centre de cost (definite după criterii ca: locuri
sau locaţii fizice, domenii de activitate, familii sau grupe de produse, grupe de
clienţi, etc.), utilă şi necesară la repartizarea costurilor indirecte, decontarea
prestaţiilor interne şi cumularea costurilor la nivele ierarhice superioare;
- Construirea şi gestionarea ierarhiei de procese tehnico-economice, ceea ce oferă
posibilitatea colectării cheltuielilor pe proces, activitate sau faza din cadrul fluxului
tehnologic, independent de centre sau purtători de cost;
- Construirea şi gestionarea purtătorilor de cost: produse finite, semifabricate,
proiecte;

29
 Toate aceste ierarhii se prezintă sub forma unor arborescenţe reale, existând posibilitatea
definirii de arborescenţe paralele. Arborescenţa reală defineşte reprezentarea reală a structurii
ierarhice de centre, purtători de cost şi procese tehnico-economice, pe când arborescenţele
paralele sunt utilizate în scopul reprezentării grafice a repartizărilor de costuri indirecte sau
comune şi în scopul analizelor de cost.
- Definirea tipurilor de cost pentru postcalcul, calculul costului real şi analiza
costurilor;
- Atribuirea automată (prin preluarea informaţiilor din modulul Producţie) sau
manuală a obiectelor de cost;
- Configurarea planului de conturi;
- Configurarea înregistrărilor contabile financiare exceptate la postcalcul;
- Stabilirea regulilor de contare
- Contarea automată a operaţiilor
- Înregistrări în contabilitatea de gestiune
- Operaţii de repartiţie primară;
- Colectarea cheltuielilor în costuri
- Preluarea cheltuielilor din contabilitatea financiară cu contare automată;
- Preluarea cheltuielilor din contabilitatea financiară cu contare manuală;
- Repartizare de costuri şi contarea acestora
- Repartizarea cheltuielilor indirecte de secţie;
- Repartizarea cheltuielilor indirecte de întreprindere;
- Decontare de costuri şi contarea acestora;
- Translocări de costuri şi contarea acestora;
- Operaţii de închidere a conturilor;
- Închiderea perioadei de gestiune
- Construirea şi salvarea Balanţei de Verificare;
- Verificarea corelaţiilor dintre Contabilitatea de Gestiune şi Contabilitatea
Financiară;
- Analiza costurilor
- Instrument flexibil care permite efectuarea de analize particularizate (prin
intermediul funcţiunii Tabele pivotante (Pivot-table) din Excel), utilizatorul putând
selecta obiectele de cost (centru, purtător, proces, fază) pentru care doreşte să
urmărească mărimea şi evoluţia costurilor; scoate în evidenţa transparentă sistemului
de calculaţie a costurilor;
- Analiza costurilor bugetate în raport cu cele reale

30
 Rapoarte
- Balanţa de verificare;
- Fişa Cont Analitică;
- Jurnal de Înregistrare;
- Fişa de Postcalcul;
- Analiza Costurilor.

2.8. Analiza financiară

Acest modul este destinat întocmirii Situaţiilor finale conform OMF-306/2002:
- Bilanţ;
- Cont de profit si pierdere;
- Situaţia fluxurilor de trezorerie;
- Note explicative
- Active imobilizate;
- Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;
- Repartizarea profitului;
- Analiza rezultatului de exploatare;
- Situaţia creanţelor şi datoriilor;
- Principii, politici şi metode contabile;
- Acţiuni şi obligaţiuni;
- Informaţii privind salariaţii, administratorii şi directorii;
- Principalii indicatori economico - financiari;
- Alte informaţii;
- Vizualizarea grafică a evoluţiei indicatorilor

2.9. Tabloul de bord

Acest modul permite elaborarea de situaţii şi grafice comparative, personalizate în funcţie
de solicitările managementului firmei. Având acces la toate datele din modulele aplicaţiei,
rapoartele se vor dezvolta, salva şi pune la dispoziţia managerilor din toate sectoarele de
activitate ale firmei.

31
 III. IMPLEMENTAREA UNUI SISTEM INFORMATIC DE TIP ERP -
ORACLE APPLICATION

Realizarea unui sistem de tip ERP este o activitate extrem de laborioasă care necesită
utilizarea unor însemnate resurse financiare şi umane pe o perioadă considerabilă de timp.
În lucrarea noastră vom prezenta baza de date şi modul de exploatare pentru o
componentă a modulului de aprovizionare şi desfacere, respectiv interacţiunea cu furnizorii.

3.1. Caracteristici generale ale sistemului ORACLE APPLICATIONS

Oracle Corporation, prin departamentul său Oracle Applications, este cel mai mare
furnizor de pachete integrate de aplicaţii atât pentru gestiunea internă cât şi pentru activităţile
legate de lucrul direct cu clienţii - “front & back office” - fiind destinate instituţiilor şi
întreprinderilor de orice dimensiuni.
Strategia Oracle Applications este de a oferi toate componentele care constituie o soluţie
completă - aplicaţii care şi-au dovedit funcţionalităţile, metodologia Oracle de conducere a
proiectelor de implementare a soluţiilor informatice, experienţă îndelungată în domeniu precum
şi o relaţie de parteneriat pe termen lung cu beneficiarii săi.
Aceste componente vor permite clientului să-şi construiască în cadrul întreprinderii un
mediu informaţional modern şi eficient care oferă informaţii exacte ce vor contribui la
îmbunătăţirea procesului de luare a deciziilor.
Oracle Applications lucrează cu 15000 de specialişti în întreaga lume pentru
implementarea soluţiilor Oracle. De asemenea Oracle Corporation lucrează cu partenerii săi,
companii producătoare de software care pot furniza soluţii software proprii, pentru a asigura
beneficiarilor săi cel mai înalt nivel de funcţionalitate şi integrare.
Oracle Applications Release 11 este o suită unică de pachete de aplicaţii de tip Enterprise
Resource Planning (ERP) care foloseşte şi se bazează pe modelul de prelucrare pe Internet
“Internet Computing”. Toate modulele produsului Oracle Applications pot lucra pe web, în
reţelele proprii ale companiilor şi întreprinderilor (Intranet) folosind doar un simplu browser pe
maşina client.
Complexitatea administrării, întreţinerii şi actualizării pachetelor software Oracle
Applications se transferă de pe maşinile client pe serverele gestionate profesional în mod
centralizat, reducând dramatic costurile de exploatare.
32
 Prin minimizarea traficului pe reţea exploatarea software-ului Oracle Applications de
către sute sau mii de utilizatori pe reţele de tip WAN este foarte economică şi permite
distribuirea informaţiei într-un mod mult mai larg decât în arhitectura client-server.
Oracle Applications exploatează costul scăzut şi posibilităţile sporite de acces oferite de
modelul de prelucrare prin Internet “Internet Computing” şi include un set de pachete de aplicaţii
concepute special pentru tranzacţii pe Internet sau Intranet.
Familia de produse Oracle Applications include următoarele module software
care acoperă o variată gamă de funcţiuni:
1. Modulul Financiar - Oracle Financials, care cuprinde următoarele submodule:
Contabilitate generală - Oracle General Ledger (GL)
Contabilitatea Furnizorilor si Plăţilor - Accounts Payable (AP)
Modulul de Contabilitate a Clienţilor şi a Încasărilor - Oracle Accounts Receivable (AR)
Gestiunea mijloacelor fixe - Oracle Assets (FA)
Analizorul Financiar Oracle - Oracle Financial Analyzer (OFA)
2. Modulul Logistic - Lanţul de Aprovizionare/ Desfacere, care cuprinde următoarele
submodule:
Gestiunea stocurilor - Oracle Inventory (INV)
Aprovizionare - Oracle Purchasing (PO)
Modulul de Desfacere - Oracle Order Entry (OE)
3. Modulul de producţie - Oracle Manufacturing
4. Modulul de Resurse Umane – Oracle Human Resources
Există în prezent mai mult de 6000 de companii care utilizează produsul Oracle
Applications, în peste 76 de ţări.
Produsul este disponibil în 29 de limbi, permite companiilor să lucreze în mai multe
monede sau limbi, se poate adapta la tipul de funcţionare şi organizare internă a companiei şi la
legile din ţara respectivă şi operează în regim de activităţi critice.
Prin soluţiile flexibile şi funcţionalităţile oferite, prin siguranţa pe care o oferă clienţilor
Oracle stabileşte noi standarde pentru soluţiile informatice care automatizează activităţile dintr-o
întreprindere.

33
3.2. Implementarea modulelor sistemului ERP - ORACLE APPLICATION în
structura organizatorică a S.C. COMPLEXUL ENERGETIC TURCENI
S.A.

Complexul Energetic Turceni SA, parte componentă a Companiei Naţionale a Lignitului

„Oltenia” este una din cele peste 6000 de companii care utilizează produsul Oracle Applications,
în peste 76 de ţări.
Obiectul de activitate al complexului este producerea şi furnizarea de energie electrică şi
termică pe bază de lignit (cod CAEN 4011) şi extracţia şi prepararea lignitului (cod CAEN
1020).
Centrala Termoelectrică Turceni a fost concepută să funcţioneze ca centrală de bază în
Sistemul Energetic Naţional având rolul de a participa la acoperirea consumului de energie
electrică a ţării, amplasarea acesteia ţinând seama de următoarele:
- valorificarea eficientă a zăcămintelor de lignit din bazinul carbonifer Oltenia;
- apa de răcire luată din râul Jiu;
- livrarea energiei electrice către consumatori industriali din judeţele Gorj şi Dolj.
Dezvoltarea continuă şi problemele generate de această dezvoltare atât la nivel micro, cât
şi la nivelul macroeconomic, pe de o parte, şi soluţiile flexibile şi funcţionalităţile oferite de
sistemele integrate Oracle Application, pe de altă parte, au convins echipa managerială a
Complexului Energetic Turceni, să procedeze la implementarea sistemului.
Astfel, pornind de la structura organizatorica a complexului, vom urmări, modul de
implementare a sistemului integrat Oracle Applications, pe diferitele direcţii, departamente:
 La nivelul Direcţiei Generale, care cuprinde următoarele structuri:
1. Director General
2. Corp Unic de Control
3. Biroul Audit
4. Biroul Planificare Mine
5. Biroul Privatizare
6. Departamentul Marketing
7. Departamentul de Protecţie a Muncii şi a Mediului
a fost implementat submodulul Oracle Financial Analyzer (OFA), permiţând astfel
organelor de conducere şi control o viziune de ansamblu a activităţii complexului, rezultatele
economice, modul de gestionare a resurselor şi de desfăşurare a producţiei, de coordonare şi
organizare a procesului de stabilire a bugetului, indiferent de metodologia de stabilire a bugetului

34
de sus în jos, de jos în sus sau mixtă. Oracle Financial Analyzer poate aloca obiectivele bugetului
la nivele înalte, cum ar fi trimestru şi divizie, până la nivele reduse, cum ar fi lună şi
departament.
 La nivelul Direcţiei de Dezvoltare, care cuprinde următoarele structuri:
1. Director
2. Serviciul Modernizare, Retehnologizare,
3. Serviciul Investiţii
4. Serviciul Construcţii
5. Departamentul Cadastru
au fost implementate submodule din cadrul modulelor logistice Oracle Inventory (INV),
Oracle Purchasing (PO), Oracle Order Entry (OE).

 La nivelul Direcţiei Resurse Umane a fost implementate modulul de resurse umane –

Oracle Human Resources care este astfel conceput incât sa-i permita unei intreprinderi să
îşi gestioneze angajaţii astfel incât să existe in orice moment o imagine clară si obiectivă a
informaţiilor despre aceştia, a pregătirii lor profesionale, a poziţiei din cadrul
complexului.

 La nivelul Direcţiei Energie, care cuprinde următoarele structuri:

1. Producţie
2. Tehnic,
3. Direcţia Minieră
a fost implementat modulul de producţie - Oracle Manufacturing care are un singur scop,
orientat pe serviciu: cel mai scăzut cost, cea mai bună calitate, livrare la timp. Din
această perspectivă, cerinţa numărul unu este de a garanta rapid date de livrare pentru
fiecare produs configurat. Folosind trăsăturile lui Oracle Web Configurator, Oracle
Supply Chain Planning, şi Oracle Global Capable-To-Promise, puteţi oferi clienţilor
angajamente ferme de livrare pentru a veni în întîmpinrea dorinţelor lor, crescând
totodată viteza de reacţie pe piaţă.
 La nivelul Direcţiei Financiare, care cuprinde următoarele structuri:
1. Director
2. Serviciul Financiar
3. Serviciul Contabilitate
4. Birou Calcul Salarii
5. Compartiment Costuri, Analiză Financiară

35
 a fost implementat sistemul integrat de module financiare si anume: Oracle General
Ledger (GL), Oracle Accounts Payable (AP), Oracle Accounts Receivable (AR) , Oracle Assets
(FA), Oracle Financial Analyzer (OFA) .

 La nivelul Direcţiei Comerciale, care cuprinde următoarele structuri:

1. Director
2. Biroul Gestiuni
3. Biroul Discuţii Contractuale
4. Birou Achiziţii Produse
5. Serviciul Achiziţii Servicii
6. Birou Achiziţii Lucrări
a fost implementat sistemul integrat de module logistice, necesare lanţului de aprovizionare
desfacere, si anume: Oracle Inventory (INV), Oracle Purchasing (PO), Oracle Order Entry (OE).
Oracle Inventory - Sistemul Oracle pentru gestiunea stocurilor - este o soluţie completă de
evidenţă a stocurilor care ajută la controlul stocurilor, la asigurarea că aprovizionarea este
adecvată.

Oracle Purchasing este o soluţie integrată completă, proiectată vă ajute în prelucrarea

cererilor de ofertă, a necesarului şi comenzilor de aprovizionare rapid şi eficient, astfel încât să
se pună accent pe dezvoltarea bazei strategice de aprovizionare şi pe îmbunătăţirea procesului de
aprovizionare.

Oracle Order Entry măreşte în mod spectaculos productivitatea operaţiilor de administrare

a vânzărilor şi de distribuţie şi îmbunătăţeşte serviciile oferite clienţilor, fluidizînd procesul de
introducere a comenzilor de vânzare şi procesele de conducere.

36
 3.3. Specificaţii cu privire la modul de utilizare a modulului ORACLE
FINANCIALS

Gestiunea
activelor
Gestiunea Planificare
lichiditatilor Financiara

Oracle
Financials
Facturare Consolidari
plata si si analize
incasare financiare
Gestiunea
Cheltuielilor

Submodulul Oracle General Ledger (GL) - contabilitate generală

Contabilitatea Generală Oracle (Oracle GL-General Ledger) este o aplicaţie financiară

cuprinzătoare care asigură controlul financiar, culegerea datelor, raportările financiare şi accesul
la întreaga informaţie contabilă. Ea se caracterizează prin:
- flexibilitate: Oracle GL poate fi configurat astfel încât să asigure o adaptare maximă la
necesităţi, oferind utilizatorului posibilitatea de a alege structura planului de conturi care să
corespundă cel mai bine cerinţelor de înregistrare şi urmărire a informaţiei contabile.
- integrare: Oracle GL integrează informaţia contabilă din toate celelalte module din
Oracle Applications pentru a asigura o imagine completă a situaţiei financiare. Mai mult, Oracle
GL poate importa jurnale de tranzacţii din alte sisteme. De asemenea, Oracle GL integrează
informaţia din mai multe filiale, având un plan de cont identic sau diferit, realizând consolidarea
bilanţului.
- productivitate: prin folosirea notelor contabile standard, recurente, sau alocări bazate
pe distribuţii predefinite şi bazate pe formule, prin conversie valutară automată, Oracle GL
asigură o productivitate incomparabilă faţă de alte sisteme. De asemenea închiderea perioadelor
contabile se realizează într-un timp record.

37
 - alocări de masă: acolo unde costurile indirecte trebuie să fie distribuite într-un anumit
procent, sau conform unor criterii definite pe alte centre de profit, acest proces poate fi complet
automatizat.
- conversie valutară, translaţie si reevaluare.
- raportare: generarea de rapoarte la cererea utilizatorului. Definirea uşoară de rapoarte
fără programare.
Oracle GL reprezenta nucleul aplicaţiilor financiare, concentrând întreaga informaţie
contabila referitoare la tranzacţiile efectuate şi asigură consolidarea bilanţului contabil între mai
multe planuri de conturi având aceeaşi structură sau structuri diferite şi monede diferite
(conturile se pot consolida după formule definite de beneficiar),

Inte gra re a Conta bilită ţii ge ne ra le Ora cle cu a lte module fina ncia re

P rogra m
Ora cle Ora cle
s a la riza re
Mijloce fixe Furnizori

S a la riza re
Amortiza re
Tra nzacţii
Re gis tre conta bile fonduri fixe
Informa ţii despre Ra te de schimb
Fa cturi
a ngajaţi Re gistre conta bile P lă ţi
Ra te de schimb

S is te me
e xte rne
Ora cle Informa ţii de spre
orga niza ţie
Re s urs e uma ne
Ora cle
Conta bilita te ge ne ra lă
Re gis tre conta bile
Ra te de s chimb
OLAP
Ora cle Fa cturi Re gis tre conta bile
Chitanţe Ra te de schimb
Clie nţi Re gis tre conta bile
Ra te de schimb
Inve nta r
Activităţi
Urmărire a producţie i Accrue d
Chita nţe

Ora cle Ora cle Ora cle

Ale rte S tocuri Aproviziona re

Informaţia contabilă este structurată pe baza contului contabil extins, având un cod
format din segmente definite de utilizator, care conţine pe lângă contul natural, alte segmente ca
segmentul de companie (sau entitate de bilanţ), centru de cost, activitate etc. astfel încât să poată
urmări distribuţia cheltuielilor şi veniturilor.
Cu Oracle Gl se poate defini o structură flexibilă a planului de conturi, în conformitate cu
cerinţele specifice ale organizaţiei, astfel încât să satisfacă necesitatea de a reflecta cât mai fidel
şi relevant procesele financiare ce au loc. Aceasta se realizează printr-o alegere adecvată a

38
structurii cheii contului, structură formată din mai multe segmente definite de utilizator ca
lungime, denumire şi ordine. O structură trebuie să aibă cel puţin:
- un segment de balansare (în general referitor la entitatea legală care prezintă bilanţ
contabil şi declaraţie de venituri şi cheltuieli); orice înregistrare contabilă în Cartea Mare trebuie
să fie balansată în cadrul acestui segment,
- un segment care să definească contul contabil.
Aceasta permite înregistrarea contabilă a tranzacţiilor într-o structură organizatorică
complexă, care are un sediu central şi filiale. Alte segmente pot reprezenta departamente, sau
centre de cost, sau activităţi, sau produse, în funcţie de elementele pe care se doreşte distribuirea
şi evidenţierea costurilor sau a veniturilor. În configurarea structurii contului se pot prevedea
segmente suplimentare, pentru extindere, care nu sunt folosite iniţial.

Numarul maxim de
segmente este 30

Definiti numele
fiecarui segment

Segmentele pot fi independente, sau dependente unele de altele.

Un element important al segmentelor este posibilitatea de a crea ierarhii în interiorul unui
segment, adică relaţii de tipul copil-părinte; valorile efective ale tranzacţiilor se înregistrează
numai în valorile de tip copil, valorile părinte fiind valori de însumare. De ex. mai multe
departamente pot crea regiuni, mai multe conturi analitice pot compune un cont sintetic.
Conturile de sumarizare sunt conturi adiţionale în care se înregistrează toate tranzacţiile
conturilor componente şi se utilizează în scopul raportării mai rapide. Anumite segmente ale
conturilor de sumarizare sunt segmente de detaliu, alte segmente sunt de total, sau sunt asociate
valorilor părinte.
Segmentul de cont contabil este caracterizat printr-un atribut care precizează natura
contului: activ, pasiv, capital, venit, cheltuieli.
Reguli de validare încrucişată stabilesc combinaţiile valide de segmente ale unui cod,
astfel încât să asigure corectitudinea atribuirii conturilor în tranzacţiile efectuate. De ex. un cont
de activ nu poate avea un segment de centru de cost.

39
 Reguli de securitate ale segmentelor definesc pentru diferite categorii de utilizatori
intervalele de valori din segmentele codului contabil la care aceştia au acces. Astfel de reguli pot
fi atribuite fiecărui tip de utilizator pentru a controla drepturile de acces.
Pot exista diferite tipuri de perioade definite în cadrul modulului Contabilitate generală
Oracle. Unele din acestea sunt predefinite (ex. luna, trimestru, an), dar Oracle permite definirea
unui număr practic nelimitat de perioade în funcţie de necesităţi (ex. Săptămână, 4 Săptămâni
etc.). Un calendar contabil poate conţine maximum 366 perioade, deci practic fiecare zi poate fi
o perioadă diferită. Perioadele din cadrul aceluiaşi calendar contabil nu trebuie să fie de durate
identice (luni diferite au un număr diferit de zile), dar un set de Registre contabile (o companie)
trebuie să conţină numai perioade de acelaşi tip. Se pot defini de asemenea perioade de ajustări
care se suprapun cu perioade normale contabile, care însă nu se pot suprapune la rândul lor.
Perioadele contabile normale trebuie să se succeadă fără goluri de timp între ele .La sfârşitul
fiecărei perioade contabile, aplicaţia Contabilitate generală Oracle rulează balanţele conturilor şi
transmite soldurile tuturor conturilor de venituri şi cheltuieli în Contul de rezultate/rezultat
reportat.
In cadrul Contabilităţii generale Oracle, fiecărui set de registre contabile (companie) i se
asociază o monedă funcţională, folosită pentru a înregistra tranzacţii şi pentru a păstra datele
contabile. Moneda funcţională este în general moneda în care sunt efectuate cele mai multe
tranzacţii comerciale ale companiei. Sunt permise tranzacţii în orice monedă definită în sistem;
tranzacţia este translatară în moneda funcţională, conform cu rata de schimb. Contabilitatea
generală Oracle poate lucra cu mai multe cursuri de schimb curent al zilei (al companiei, al user-
ului, spot, de raportare), sau istoric, de sfârşit de perioadă, medie ponderată şi să efectueze
conversii în mod automat. Contabilitatea generală Oracle suportă conversii, translaţii şi
reevaluări de valute în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP, SFAS #52
(US)).
Odată cu versiunea 11, adaptată deplin schimbărilor produse de introducerea monedei
unice europene EURO, noi funcţiuni au venit să se adauge sistemului financiar Oracle. Astfel, se
pot adopta mai multe monede funcţionale, ceea ce se traduce prin faptul că se gestionează în
paralel mai multe registre contabile, câte unul pentru fiecare monedă. Se alege pentru moneda
(monezile) alternativă o monedă stabilă, sau (şi) moneda de consolidare. În acest caz pentru
consolidări nu mai este necesară operaţia de translatare a sumelor din moneda funcţională în cea
de consolidare. Această funcţiune, introdusă cu scopul de a păstra moneda naţională în
contabilitatea statelor din UE care au adoptat moneda unică EURO (pentru perioada de
coabitare) este deosebit de utilă pentru ţările cu inflaţie, pentru care valorile cumulate în

40
perioadele anterioare nu mai sunt relevante pentru prezent, sau pentru companiile funcționând
într-un mediu internaţional de afaceri. Cu Oracle GL se realizează următoarele funcţiuni:
a) Introducere, actualizare, validat e intrări de jurnal: crearea de jurnale recurente
(repetitive) pentru tranzacţii care se repetă perioadă de perioadă (lună), crearea de înregistrări,
alocând veniturile şi cheltuielile generale pe centre de cost, departamente, produse etc. folosind o
simplă formulă de alocare, crearea jurnalelor de ajustare, creare automată a liniei de taxă în cazul
introducerii tranzacţiilor cu taxe
b) Introducere-actualizare de jurnale în format Excel (spreadsheet)
c) Import de jurnale din celelalte module ale sistemului Oracle.
d) Importul şi validarea jurnalelor din sisteme externe.
Oracle GL oferă un set de rapoarte standard conţinând numeroase opţiuni şi selecţii ale
datelor de interes pentru raportare.
În afară de rapoartele standard, Contabilitate generală Oracle pune la dispoziţia
utilizatorului Generatorul de rapoarte financiare, o unealtă pentru construirea de rapoarte
personalizate fără a fi nevoie de programare. Cu ajutorul Generatorului de rapoarte financiare
utilizatorul poate:
- să proiecteze propriile rapoarte fără asistenţa programatorilor. In afara faptului că vor
putea defini şi modifica rapoarte on-line, ei vor putea de asemenea controla anumite aspecte ale
raportului, inclusiv capul de tabel şi descrierea, formatul, conţinutul şi calculul.
- să definească rapoartele financiare complexe de care au nevoie pentru a-şi analiza
activitatea.
- să includă în rapoartele lor toate tipurile de informaţii financiare.
Submodulul Oracle Accounts Payable (AP) - contabilitatea furnizorilor si plăţilor

Contabilitate
Mijloace Fixe
Generalã
Aprovizionare
Jurnale de
înregistrãri contabile Achiziţii M. Fixe Întreþinere Furnizori
Verificare cu CdaAp
şi Recepţia
Date din CdaAp

Gestiunea Cost Oracle Sisteme

Costurilor Contabilitate Import Furnizori Externe
Furnizori-plati Import Facturi

Reconciliere bancarã
Prognozã de lichiditãţi
Angajaţi

Gestiunea
Lichiditãtilor
Personal

41
 Contabilitate Furnizori - Schema de integrare
Contabilitatea furnizorilor este o soluţie contabilă de mare productivitate care permite un
control financiar puternic asupra tranzacţiilor cu furnizorii. Modulul de Contabilitate a Plăţilor
are numeroase funcţiuni şi facilităţi pentru a asigura gestionarea facturilor de la furnizori şi
controlul riguros al plăţilor , înţelegând prin aceasta: verificarea şi aprobarea facturilor pentru
plată sau blocarea lor, emiterea (sau înregistrarea) documentelor de plată, efectuarea plăţilor la
termenele scadente şi numai pentru bunuri şi servicii comandate şi efectiv livrate, valorificarea
discountului acordat de furnizor, prevenirea plăţilor duble, prognoza necesarului de lichidităţi.
Contabilitatea furnizorilor din Oracle Applications permite stocarea de informaţii
detaliate despre furnizori, inclusiv condiţiile de achiziţie, de plată şi de prelucrare a facturilor.
Oracle AP este integrat cu celelalte module ale lui Oracle Applications: cu submodulul de
Aprovizionare în ceea ce priveşte informaţia despre furnizori şi comenzi de aprovizionare, cu
submodulul de mijloace fixe, transferând către acesta informaţia despre achiziţia de m. fixe, cu
submodulul de Contabilitate generală, utilizând planul de conturi din modul şi transferând
tranzacţiile pentru a fi înregistrate în Cartea Mare.
Fiind complet integrat cu submodulul de Aprovizionare Oracle, Oracle AP admite
verificarea pe două, trei şi patru căi a facturii cu comanda de aprovizionare, documentele de
recepţie. Toate documentele de care compania are nevoie pentru autorizarea plăţii vor fi on-line
eliminând mişcarea hârtiilor (comenzi de achiziţie, facturi, chitanţe, documente de recepţie).
Facturile pot fi aprobate direct pe măsura intrării acestora sau în grup.
În cazul în care există o comandă de aprovizionare, la introducerea facturii, se pot
transfera datele din comandă în factură şi opera rectificările dorite.
Funcţiile de verificare a facturii cu Comanda de Aprovizionare, Recepţia şi Inspecţia pot
fi realizate numai în cazul implementării submodulului de Aprovizionare, modul de verificare
fiind stabilit prin parametrii de configurare a submodulului, la fel ca şi criteriile de verificare -
cantitatea, preţul, termenul de livrare, TVA.
Oracle AP are următoarele funcţiuni principale:
- administrează secţiunea bazei de date referitoare la furnizori (funcţiune realizată şi de
modulul de Aprovizionare,
- asigură introducerea facturilor standard , a notelor de debit, credit, a plăţilor în avans,
- stabileşte strategia de aprobare a facturilor, fluxul de aprobare şi condiţiile de aprobare,
- automatizează introducerea documentelor prin: asignarea prealabilă a conturilor de
furnizori, taxe, bănci, etc., prin preluarea integrală a informaţiei din comanda de
aprovizionare, prin predefinirea unor seturi de distribuţie,
- gestionează taxele şi asigură calculul automat al acestora,

42
 - defineşte condiţiile şi metodele de plată - termene, discount, tipul documentului, etc.,
- efectuează plăţile către furnizor - automat, elaborând documentele de plată, sau manual,
înregistrând plăţile şi aplicându-le pe facturi
Oracle AP asigură facilităţi puternice şi uşor de folosit pentru administrarea tranzacţiilor şi
operaţiilor internaţionale:
- permite introducerea tranzacţiilor în diferite valute, la cursul curent al zilei;
- calculează câştigul sau pierderile nerealizate datorită diferenţelor de curs valutar, la
sfârşitul perioadei, pentru facturile neachitate;
- calculează câştigurile sau pierderile reale din diferenţele de curs valutar după efectuarea
plăţii;
- verifică concordanţa facturii cu comanda pentru aceeaşi valută.
Cu Oracle AP şi în concordanţă cu legislaţia română, se pot defini conturi bancare pentru
fiecare valută. Tranzacţiile (colectarea, plăţile) pot fi făcute prin aceste conturi bancare. Dacă
factura nu este plătită până la închiderea perioadei financiare în Oracle AP, sistemul recalculează
factura în RON, reflectând variaţia ratei de schimb. Pentru că această factură este încă deschisă,
diferenţa este transmisă în Contabilitatea generală ca pierdere (câştig) nerealizată.
In Oracle AP, informaţiile privind furnizorii pot fi ţinute în conformitate cu cerinţele
specifice privind furnizorii. Pentru acei furnizori cu care compania are puţine afaceri ar putea fi
suficientă introducerea în Oracle AP numai a principalelor date: adresa, numerele de telefon, fax
şi telex. Pentru acei furnizori cu care compania are afaceri importante se pot înregistra informaţii
mai detaliate. Datele furnizorilor sunt grupate în categorii logice:
- date de bază: numele şi numărul furnizorului;
- date privind aprovizionarea: informaţii privind transportul, modul de plată, moneda în
care se face aceasta, prioritate de plată, condiţii standard pentru reduceri etc.;
- date bancare: numele contului şi numărul, numele băncii, tipul contului şi informaţii
contabile privind facturile.
Oracle AP permite înregistrarea persoanei care menţine contactul cu reprezentantul
furnizorilor. Unii furnizorii pot avea mai multe sedii, astfel încât pot exista sedii diferite pentru
livrare şi pentru plată. De asemenea există posibilitatea înregistrării unui furnizor înainte ca
acesta să înceapă efectiv afacerile cu organizaţia.
Unul din sediile furnizorului poate fi utilizat pentru Cereri de ofertă. Facilitatea
câmpurilor descriptive flexibile a Oracle AP poate fi utilizată în perioada de implementare pentru
definirea de noi câmpuri pentru furnizori în concordanţă cu necesităţile specifice ale organizaţiei,
fără scrierea de cod.

43
 La introducerea facturilor, pe lângă informaţia existentă pe factura furnizorului, se
adaugă conturile implicate în tranzacţie şi liniile de distribuţie referitoare la modul de
distribuire a sumei totale pe conturi de mijloace fixe, materiale, cheltuieli, taxe. Unele din aceste
conturi sunt predefinite la configurarea sistemului, de ex. contul de furnizor, de taxe, de
materiale; în cazul m. fixe, este definit un cont intermediar, de clearing în care sumele sunt
concentrate până la transferul în modulul de mijloace fixe (operaţie numită Mass Addition) când
se transferă pe contul corespunzător categoriei mijlocului fix achiziţionat.
În cazul cheltuielilor, unele din acestea pot genera un număr foarte mare de linii de
distribuţie, dacă se repartizează pe centrele de cost - ex. cheltuielile de chirie sau telefon; în acest
caz, se apelează la aşa zisele seturi de distribuţie definite în prealabil conţinând coeficienţii de
alocare a sumelor pe centrele de cost şi liniile de distribuţie se creează automat.
Oracle AP tratează, pe lângă facturile standard şi Notele de credit primite de la furnizori
pentru anumite motive, precum şi Notele de debit trimise. Notele de debit, credit pot fi introduse
în Contabilitatea furnizori din Oracle Applications ca orice factură, dar cu valoare negativă. De
asemenea, Note de credit pot fi aplicate facturilor deschise ale anumitor furnizori.
De asemenea, plăţile în avans către un furnizor pot fi introduse ca orice factură. Ele pot
fi avansuri generale acordate furnizorului, sau pot fi avansuri acordate pentru o anumită
comandă.
Conducerea organizaţiei va avea un mai mare control asupra cheltuielilor printr-o
procedură de aprobare îmbunătăţită. Procesul de aprobare automată poate fi selectat în funcţie de
timp, set de facturi, furnizor, grad de prioritate la plată, factură, sau chiar administrator.
Datorită acestei facilităţi compania va avea posibilitatea de a selecta ce facturi să se
plătească. În cazul existenţei unei Comenzi de Aprovizionare (modulul Purchasing), factura se
verifică cu comanda, comanda şi recepţia, sau comanda, recepţia şi inspecţia, în funcţie de
metoda de verificare predefinită, pe baza unor criterii de cantitate, preţ, dată de livrare, taxă
calculată. Ieşirea din limitele de toleranţă admise, are ca efect blocarea automată la plată a
comenzii. Blocarea se poate realiza şi manual, de către operator.
Deblocarea are loc prin intervenţia factorului de decizie uman, autorizat pe baza fluxului
de aprobare stabilit (workflow). Aprobarea automată verifică facturile selecţionate sau toate
facturile, şi le pregăteşte sau le opreşte în funcţie de criteriile stabilite.
Oracle AP generează rapoarte pentru evidenţierea facturilor oprite de la plată şi motivul
pentru care acestea sunt oprite. La închiderea perioadei, sunt transferate în Oracle GL numai
facturile aprobate.
Facturile pot fi plătite individual, sau în grup, total sau parţial. Oracle AP poate programa
automat plata facturilor. Programarea automată selectează facturile pentru plată pe anumite

44
criterii - vechimea scadenţei, mărimea sumei, ş.a., asigurând plata facturilor la data scadentă, cu
sau fără discount, în funcţie de politica adoptată de companie.
Astfel se va îmbunătăţi fluxul de lichidităţi şi se va preveni plata de dobânzi sau
penalizări prin depăşirea termenelor de plată. La plata unui furnizor, în lista de facturi candidate
pentru a fi selectate pentru plată, apar numai facturile aprobate dar neplătite, sau parţial plătite;
eventualele plăţi în avans sunt afişate pentru a fi aplicate unor facturi primite de la acel furnizor;
în acest caz, Oracle AP generează automat intrările necesare în Contabilitatea generală, stornează
plata anticipată şi generează intrarea plăţii.
Plata în avans poate fi utilizată şi în cazul cheltuielilor cu angajaţii. In majoritatea
cazurilor angajaţii au nevoie de plata anticipată a cheltuielilor implicate de activitatea
desfăşurată. Oracle AP permite crearea unei plăţi anticipate către un angajat şi aplicarea acelei
plăţi unui decont de cheltuieli. Documentele de plată se pot fie genera automat, fie doar introduse
în sistem.
Oracle AP permite tratarea cheltuielilor cu angajaţii ca orice altă relaţie cu un furnizor.
Datele privind angajaţii provin de la modulul Resurse umane din Oracle pentru a reduce
necesarul de date de intrare, dar în absenţa modulului de HR, acestea sunt gestionate în cadrul
modulului. In multe situaţii cheltuielile cu angajaţii sunt simple facturi.
Pentru fluidizarea procesului şi reducerea activităţii de încărcare, Oracle AP dispune de
Xpense Xpress, un mod rapid şi uşor de introducere a pontajului şi a altor cheltuieli cu angajaţii
- deplasări, transport, diurnă, etc.
Oracle AP asigură o mare varietate de rapoarte standard despre furnizori, facturi, plăţi şi
contări, dintre care enumerăm: registrul facturilor, balanţa de verificare, necesarul de lichidităţi,
raportul facturilor, registrul facturilor scadente neachitate, pe intervale de vechime, registrul de
taxe, registrul de plăţi efectuate, istoricul plăţilor furnizorilor, raportul indicatorilor cheie permite
evidenţierea productivităţii departamentului Contabilitate furnizori
Atunci când în Oracle AP, se va închide o perioadă, sistemul verifică toate facturile în
valută deschise ale furnizorilor şi calculează efectul fluctuaţiei respectivei valute.
Când factura este introdusă şi contată în Contabilitatea generală, Contabilitatea furnizori
calculează valoarea echivalentă în ROL a facturii pe baza ratei de schimb din ziua respectivă.
Dacă factura este încă deschisă (neplătită) la momentul închiderii, Contabilitatea
furnizori din Oracle Applications recalculează valoarea în ROL a facturii şi contează diferenţa în
contul de pierderi nerealizate din Contabilitatea generală.

45
Submodulul Oracle Accounts Receivable (AR) - contabilitatea clienţilor şi a încasărilor

contract
venituri
retururi de material
Contabilitate contare factura
autoInvoic
Generalã contare Desfacere
incasare factura gestiune clienti
Ajustari
Debit/Credit memos

Import Clienti
Contabilitatea
Import Facturi
Clientilor si a Sisteme
Incasarilor Externe
reconciliere
previziuni lichiditati

Gestiunea Pret informativ Venit din vanzari

Lichiditãtilor unitate de masura
Gestiune Comisioane
Stocuri Vanzari

Oracle AR este unul din principalele module ale aplicaţiei financiare Oracle. Asemenea
celorlaltor module, Contabilitatea clienţilor din Oracle Applications este un instrument proiectat
pentru a răspunde necesităţilor organizaţiei privind plăţile şi activităţile de încasare a clienţilor.
Principalele caracteristici ale Oracle AR sunt prezentate în continuare.
Oracle AR, fiind integrată cu celelalte module financiare, automatizează întregul ciclu al
veniturilor, inclusiv generarea facturilor, tranzacţii electronice, calcularea taxelor şi
recunoaşterea venitului pe baza regulilor definite de utilizator. Oracle AR asigură urmărirea
interactivă în timp real a datoriilor clienţilor făcând încasarea clienţilor mai eficientă şi eliminând
erorile. Rapoarte predefinite şi rapoarte sumarizate definite de utilizator asigură administrarea
proactivă a lichidităţilor. Posibilităţile multivalutare ale Oracle AR permit urmărirea atât a
clienţilor interni cât şi a celor externi în valuta corespunzătoare. Administrarea lichidităţilor este
vitală pentru organizaţie în utilizarea capitalului şi minimizarea datoriilor clienţilor rău platnici.
O bună administrare a lichidităţilor va asigura stabilitatea financiară şi va diminua costul total al
cheltuielilor operaţionale.
Oracle AR permite conducerea proactivă a politicii de credite şi încasări. Posibilităţile de
facturare asigurate de Oracle AR acoperă un mare număr de tranzacţii: intrarea angajamentelor,

46
intrarea facturilor, calcularea automată a taxelor, completarea facturilor, crearea tranzacţiilor
pentru facturare, generarea şi transmiterea către clienţi a extraselor de cont. O întreagă gamă de
facilităţi sunt disponibile pentru prelucrarea taxelor. Detaliile sunt păstrate centralizat astfel încât
păstrarea sistemului la zi cu schimbarea taxelor este un proces direct.
Oracle AR stochează o serie de informaţii despre clienţi, începând de la cele de bază cum
sunt numele clientului, adresa, numărul de telefon şi de fax, până la informaţii privind persoana
de contact, detalii bancare, modalităţi agreate de plată, valoarea creditelor şi profilul clientului.
Oracle AR stochează informaţii privind bilanţul clienţilor, informaţii pentru facturarea automată,
taxe aplicabile clientului şi alte informaţii pentru facturare.
La introducerea datelor referitoare la un client se pot defini atribute ale profilului
clientului cum sunt:
- valoarea creditelor: cheltuieli financiare, scrisori de atenţionare, balanţa clienţilor, balanţa
facturilor;
- plata la timp: termene de plată, reduceri, zile de graţie;
- volumul afacerilor: creditul limită, reduceri.
Introducerea manuală a încasărilor poate fi făcută individual sau în grup în ecranul de
introducere a încasărilor. Prin folosirea formei de introducere a încasărilor, informaţiile pot fi
introduse, se pot corela încasările cu facturile, se pot crea ajustări şi cere plăţi suplimentare.
Pentru introducerea încasărilor nefacturate există un ecran special.
Pentru a asigura un control asupra plăţilor ce trebuie să intre, suma pentru fiecare chitanţă
şi suma totală pentru un grup pot fi introduse. Oracle AR actualizează valoarea fiecărei chitanţe
la introducere. Diferenţa dintre valoare actuală şi cea de control indică o posibilă eroare de
introducere a datelor.
Oracle AR va asigura pentru organizaţie toate informaţiile istorice necesare recuperării
eficiente de la clienţi a sumelor datorate. Organizaţia va fi în măsură să urmărească care client
nu-şi respectă angajamentele în ceea ce priveşte achitarea datoriilor, putând astfel decide ce
acţiune trebuie să fie luată. Oracle AR permite utilizatorilor trecerea în revistă a datelor introduse
în forma de Înregistrare a convorbirilor. In istoricul convorbirilor, discuţiile anterioare avute cu
clienţii pot fi trecute în revistă. Ecranul grafic furnizează utilizatorului data scadentă a
tranzacţiei, data promisă şi suma.
Facturile pot fi introduse în orice valută. Sumele în valută sunt transformate automat în
moneda funcţională - ROL, folosind rate de schimb specificate de utilizator. Informaţiile din
factură sunt salvate în ambele monede pentru a menţine procesul de verificare a tranzacţiilor în
diferite valute. Tipul ratei de schimb, valoarea ratei, rata plăţilor în valută transferate în
Contabilitatea generală poate fi ajustată. Oracle AR postează automat ajustările, inclusiv

47
pierderile sau câştigurile rezultate din acestea. Oracle AR are posibilitatea de a procesa plăţi în
mai multe valute.
Legătura cu Contabilitatea generală - cu Oracle AR perioadele contabile pot fi deschise
sau închise pentru control şi pentru înregistrarea informaţiilor contabile pentru aceste perioade.
Perioade următoare pot fi de asemenea deschise pentru introducerea de tranzacţii chiar dacă
acestea nu au început.
Oracle AR permite crearea de note contabile detaliate sau sumarizate. Facturi, plăţi şi
pierderi/câştiguri realizate sunt contate în Contabilitatea generală. Înainte de transferarea în
Contabilitatea generală utilizatorul poate face balanţa tranzacţiilor folosind rapoarte standard.
Organizaţia poate rula rapoarte standard pentru identificarea articolelor cu termen de
plată scadent sau în discuţie. Raportul facturilor depăşite permite organizaţiei trecerea în revistă
a informaţiilor legate de un client: facturi depăşite, modificări ale valorii facturii, depozite, valori
suplimentare şi garanţii.
Problemele pot fi ulterior identificate şi utilizatorul autorizat poate decide asupra
acţiunilor ulterioare în ceea ce priveşte recuperarea debitelor.
Raportul balanţei perioadelor de îmbătrânire permite utilizatorului să treacă în revistă
articolele deschise corespunzătoare perioadei pe sume sau persoană responsabilă. Informaţiile
cuprind facturile curente şi cele depăşite, precum şi modificările de valoare a facturilor.
Toate facturile în discuţie, modificările de valori şi valorile suplimentare pot fi trecute în
revistă în Raportul facturilor în discuţie, inclusiv numele persoanei responsabile şi eventuale
comentarii.
Statistica creditelor evidenţiază cheltuielile financiare şi media zilelor de întârziere, în
timp ce Contabilitatea clienţi afişează numele clientului, numărul acestuia, balanţa debitelor şi
informaţii privind creditul limită. Creditul şi informaţiile legate de acesta sunt prezentate în
profilul clientului.
Alte ecrane furnizează detalii despre contul clientului, cuprinzând tranzacţiile şi balanţa
contului, convorbirile cu clienţii sunt înregistrate şi pot fi trecute în revistă împreună cu alte date
istorice.
Oracle AR asigură un set de rapoarte standard proiectate pentru asigurarea de răspunsuri
şi la cele mai dificile întrebări legate de contabilitatea organizaţiei. Datorită flexibilităţii şi
uşurinţei de utilizare rapoartele vor furniza organizaţiei cea mai nouă tehnologie. Rapoartele pot
fi create în diferite valute, astfel încât organizaţia va putea urmări balanţa şi tranzacţiile în valută
(USD, GBP, DEM etc.) în afara monedei curente (ROL).

48
Submodulul Oracle Assets (FA) - Gestiunea mijloacelor fixe

Contabilitate Proiecte
Proiecte de Capital Furnizori - Plati
Contabilitatea
Generalã Achiziţii M. Fixe

Amortizare
Retrageri Sisteme
Mijloace
Ajustãri costuri Externe
Fixe
Reevaluare
Reclasificare
Import M.fixe
Unitãţi de Măsură
Informatii articole

Personal Gestiune
Gestiune M. Fix
Stocuri

Oracle Assets este o soluţie completă pentru întreţinerea unui inventar precis al
proprietăţilor şi echipamentelor şi oferă posibilitatea alegerii celei mai bune strategii contabile şi
de impozitare.
Oracle Assets permite o întreţinere uşoară a inventarului. Apartenenţa unui mijloc fix la
un loc bine definit printr-un cod flexibil şi de o persoană responsabilă permite selectarea rapidă a
tuturor mijloacelor fixe. situate într-un anumit loc, sau depinzând de o persoană.. Oracle Assets
oferă de asemenea rapoarte care pot fi utilizate ca documente pentru a-l informa pe managerul
fondurilor fixe asupra adăugărilor, transferurilor, retragerilor sau a altor modificări
neînregistrate, asigurând astfel exactitatea inventarului şi posibilitatea corectării lui cu diferenţele
constatate.
Deoarece foloseşte reguli de amortizare şi nu o logică preprogramată, Oracle Assets se
adaptează uşor schimbărilor din legile de impozitare şi contabile. Utilizatorul fixează regulile de
amortizare, registrele de amortizare şi informaţia financiară care satisfac cel mai bine obiectivele
de raportare financiară.
Oracle Assets administrează şi proiectele în curs de desfăşurare de la pornire până la
terminare. Pot fi urmărite toate cheltuielile care apar în cursul ciclului de viaţă al unui proiect şi
totalizate la terminarea acestuia. De asemenea, pot fi prognozate cheltuielile de capital,
cheltuielile cu amortizarea proiectului şi administra cheltuielile în permanentă comparaţie cu
prognoza.

49
 Oracle Assets vă ajută să păstraţi înregistrările dumneavoastră coerente şi la zi. Folosind
Mass Addition (Adăugarea în masă) puteţi încărca datele privind mijloacele fixe din orice
sistem, cum ar fi conturile de plată, în Oracle Assets. Tot Oracle Assets este cel care facilitează
integrarea cu Cartea Mare producând automat toate intrările în registre privind mijloacele fixe
din sistemul de contabilitate generală.
Oracle Assets permite introducerea mijloacelor fixe pe trei căi. Pentru a evita
reintroducerea informaţiei, adăugaţi majoritatea mijloacelor fixe folosind adăugarea în masă.
Dacă trebuie adăugate mijloacele fixe manual, se foloseşte ecranul QuickAddition
(Adăugare Rapidă) pentru fondurile fixe obişnuite pentru a economisi timpul. Se adăugă
mijloacele fixe cu acest ecran furnizând numai cinci informaţii: descrierea, categoria, registrul,
locul, costul şi numărul din cartea mare privind amortismentul. Oracle Assets foloseşte valori
implicite pentru cele mai multe informaţii privind fondurile fixe, cum ar fi metodele de
amortizare pe care le definiţi pe categorii de fonduri fixe
Oracle Assets permite definirea de subcategorii pentru toate categoriile de fondurile fixe.
De exemplu, dacă se creează o categorie pentru calculatoare, se pot crea subcategoriile de
calculatoare personale, terminale şi imprimante.
Oracle Assets poate înregistra relaţia unui mijloc fix cu altul, astfel încât se poate urmări
şi administra separat componentele detaşabile ale mijlocului fix, în timp ce ele sunt încă urmărite
global în mijlocul părinte. Se poate specifica regula după care Oracle Assets deduce viaţa unui
component din cea a mijlocului părinte.
Oracle Assets permite crearea automată de adăugări la mijloacele fixe folosind
informaţiile din orice alte sisteme. Oracle Assets este deja integrat cu Oracle Payables, dar se
poate integra uşor cu orice alt sistem. De asemenea, se poate folosi procesul de adăugare în masă
pentru a converti mijloacele fixe ale dumneavoastră din alt sistem la sistemul Oracle Assets.
Oracle Assets permite să executarea de reglări ale costurilor mijloacelor dumneavoastră
CIP de-a lungul întregului ciclu de viaţă al proiectului. Oracle Assets defineşte costul unui mijloc
fix CIP ca fiind suma costurilor articolelor din liniile facturilor incluse în mijloc. Se poate regla
costul unui mijloc in construcţie ajustând, adăugând sau ştergând o linie de factură atribuită
acelui mijloc.
Oracle Assets permite atribuirea cu uşurinţă a activele jurnalelor de amortizare şi
modificarea informaţiei financiare cum ar fi costul sau metoda de amortizare a unui mijloc fix.
Oracle Assets permite închiderea anului independent în fiecare registru de amortizare. El
creează automat calendarul şi perioadele de distribuţie pentru noul an când executaţi amortizarea
pentru ultima perioadă a anului fiscal precedent. La executarea programului de amortizare
independent pentru fiecare registru de amortizare, Oracle Assets calculează cheltuielile de

50
amortizare şi ajustările şi actualizează amortizarea cumulată şi cea pe anul în curs. Oracle Assets
închide automat perioada de amortizare curentă şi o deschide pe următoarea când se rulează din
nou programul de amortizare.
Oracle Assets permite specificarea detaliilor privind modul în care să creeze articolele de
jurnal pentru retrageri. Se pot specifica conturi distincte pentru fiecare component al sumei de
câştig/pierdere. Opţional se pot fixa seturi diferite de conturi de retrageri care au drept rezultat
câştiguri şi retrageri care au drept rezultat pierderi.
Oracle Assets permite anularea retragerii activelor. În acest caz, Oracle Assets creează
toate articolele de jurnal necesare din cartea mare. Pentru retrageri parţiale multiple, se pot
reintegra numai retragerea parţială cea mai recentă.
Oracle Assets permite ajustarea periodică a valorii activelor capitalizate datorită inflaţiei
sau deflaţiei în funcţie de ratele introduse. Acest proces este cunoscut ca reevaluare. Regulile de
reevaluare diferă de la o ţară la alta. Oracle Assets are flexibilitatea necesară pentru a executa
cereri specifice.

Submodulul Oracle Financial Analyzer (OFA) - Analizorul Financiar Oracle

Extract
Program Meta Data

PMF Embedded Data Warehouse

Em Fleet Fact Table Product
Fleet Fact Table Market
Manufacturing Address Fact Table region
Financials Distribution type Ctype
lass
CRM KPIs & Targets City station
size Fam
size
ily
State gate
location location
Type
Country

Customer Project Time

Organization year
service Type
Cost Center quarter
loyalty Category
Division month
fare
Company

Interface Tables Interface Tables

Oracle
Oracle Applications
Non-Oracle
Applications Legacy
Apps

51
 Analizorul Financiar Oracle este o aplicaţie distribuită pentru raportare financiară,
analiză, buget şi planificare. Prin integrarea unei surse centrale de management a datelor, cu
instrumente analitice puternice, sistemul dă posibilitatea organizaţiilor de a atinge obiectivele
financiare critice - să controleze costurile, să analizeze performanţa, să evalueze oportunităţile şi
să formuleze direcţiile de viitor.
Asigurarea unor informaţii financiare consistente şi de încredere este cheia
instrumentului Analizorul Financiar Oracle. Produsul menţine integritatea datelor financiare
într–o sursă centrală şi asigură ca utilizatorii să acceseze datele de care au nevoie. Controlul
accesului permite administratorului să determine, funcţie de utilizator, care date financiare pot fi
vizualizate şi editate. De aceea utilizatorii văd şi administrează numai informaţiile pertinente
responsabilităţilor şi intereselor lor. Directorii executivi pot primi date sintetizate adaptate
nevoilor lor, în timp ce directorii de la nivelele inferioare primesc ambele tipuri de date detaliate
şi sintetizate.
Analizorul Financiar Oracle preia informaţia contabilă din submodulul de Oracle GL,
fără necesitatea dublării acestora, şi astfel asigură o soluţie managerială mai rapidă. Informaţiile
din GL se integrează cu uşurinţă în ierarhia şi dimensiunile analizorului financiar Oracle.
Balanţele de conturi sunt reflectate în analizorul financiar Oracle. Cu o permanentă legătură între
cele două aplicaţii, modificările ierarhiei şi altor structuri efectuate în cartea mare migrează în
analizorul financiar Oracle fără comenzi suplimentare. Datele şi structurile pot fi împrospătate
automat pe baza continuităţii astfel încât controlul datelor şi integritatea sunt păstrate.
Analizorul Financiar Oracle se adaptează la structura afacerilor oricărei organizaţii, cum
ar fi centre de cost, activităţi, servicii,etc. Afacerea nu trebuie să–şi schimbe perspectivele şi
activităţile pentru a se adapta instrumentului Oracle Financial Analyzer; produsul poate reflecta
orice afacere existentă. In plus, modelele şi datele produsului pot fi modificate rapid pentru a
reflecta noi priorităţi sau schimbări organizaţionale.
Analizorul Financiar Oracle manevrează bugetul şi prognozarea, revizuirea, modificarea
în cadrul aceluiaşi sistem. Produsul coordonează şi organizează procesul de stabilire a bugetului,
indiferent dacă organizaţia foloseşte metodologia de stabilire a bugetului de sus în jos, de jos în
sus sau mixtă. Oracle Financial Analyzer poate aloca obiectivele bugetului la nivele înalte, cum
ar fi trimestru şi divizie, până la nivele reduse, cum ar fi lună şi departament. Utilizatorii pot
copia activele anului trecut în bugetul anului curent şi să crească anumite balanţe cu cinci
procente. Utilizatorii pot depozita parţi din baza comună de date financiare pe calculatoare

52
personale pentru a–şi lua bugetul şi previziunile din mers. La închiderea ciclului bugetar, bugetul
definitivat asigura accesul întreprinderii, şi este blocat la modificări adiţionale interzise.
Modelul de date multidimensional ale instrumentului Oracle Financial Analyzer reflectă
modul în care managerii privesc afacere lor. Informaţiile cheie pot fi vizualizate in orice
combinaţie de dimensiuni: sub formă de linii, perioade de timp, produse, regiuni geografice şi
centre de cost. Instrumentele pentru navigaţia prin datele multidimensionale permit utilizatorilor
să izoleze rapid sursa unei variaţii. Aceste instrumente fac posibilă interogarea uşoară a
performanţelor financiare ale unui centru de profit pe produs, canal şi perioadă de timp.
Oracle Financial Analyzer suportă o mare varietate de scenarii financiare cu
instrumentele sale de modelare financiară. Rezultatele analizei ce–ar fi dacă sunt afişate imediat.
O vastă bibliotecă de funcţii incluse ajută utilizatorul să creeze prognoze şi să calculeze raportul
de performanţă. Modelele sunt caracterizate de independenţă controlată. Această independenţă
permite utilizatorilor să stabilească diferite ecuaţii detaliate pentru diferite organizaţii şi scenarii,
în timp ce calculele riguroase sunt păstrate pentru articolele universale sau consolidate.
Oracle Financial Analyzer utilizează o interfaţă grafică proiectată pentru profesionişti din
domeniul finanţe–contabilitate care au nevoie de acces rapid la scule analitice sofisticate.
Instrumentele sofisticate, ca Selector, oferă interogare şi analiză pe baza excepţiei. Rapoartele au
formate şi funcţii familiare utilizatorilor de foi de calcul, cum sunt comenzile de tipărire şi
stabilirea fonturilor care reflectă standardele industriei.
Oracle Financial Analyzer foloseşte familiarizarea utilizatorului cu foile de calcul
(spreadsheet). Pe ecran, sistemul se leagă direct cu foile de calcul devenite standard industrial
astfel încât utilizatorii pot vedea şi raporta datele aparţinând de Oracle Financial Analyzer din
aceste foi. Această legătură asigură utilizatorilor din mediul foilor de calcul accesul la
puternicele scule de interogare a datelor din Selector.

53
IV. IMPLICAŢIILE IMPLEMENTĂRII UNUI SISTEM INFORMATIC DE
TIP ERP

Programele pentru planificarea resurselor întreprinderii, sau ERP, sunt concepute pentru
a fi nucleul unei întreprinderi, ţinând să integreze toate departamentele şi funcţiile unei companii
într-un singur sistem informatic ce poate servi tuturor necesităţilor firmei sau necesităţilor
particulare ale oricărui departament
Proiectarea unui singur produs informatic care să răspundă necesităţilor atât personalului
din departamentul financiar, cât şi a celor de la resurse umane sau a celor de la producţie nu este
deloc uşoară, deoarece fiecare departament are propriile lui sisteme informatice specializate şi
optimizate pentru nevoile particulare proprii. Însă ERP le combină pe toate acestea într-un singur
program informatic conectat la o bază de date comună, astfel încât comunicarea
interdepartamentală este mult mai facilă.
În cazul în care este implementat corect, un ERP, prin abordarea sa integrată, poate aduce
beneficii deosebite companiei respective.
Pentru a ilustra utilitatea deosebită a programelor ERP se prezintă o situaţie care
ilustrează ceea ce întâmplă în lipsa ERP comparativ cu situaţia existenţei implementării acestuia.
De exemplu, în mod clasic, comanda unui client, chiar şi în cazul în care este primită electronic,
va trece din Inbox în Inbox pe la mai multe birouri, acest lucru generând întârzieri în prelucrare
sau chiar şi rătăciri ale acesteia. De asemenea, nici un angajat din companie nu poate spune cu
adevărat care este stadiul respectivei comenzi la un anumit moment, deoarece cei de la
departamentul financiar nu au cum să intre în sistemul informatic al celor de la depozit, de
exemplu, şi nici invers nu este posibil. Sistemul ERP înlocuieşte vechile programe informatice
de la depozit, producţie, financiar, resurse umane cu un singur sistem integrat, divizat în mai
multe module ce aproximează funcţionalităţile vechilor programe. Integrarea sistemelor
informatice de gestiune pe Internet exemplu ca cei de la financiar să interogheze sistemul de la
depozit pentru a vedea dacă o comandă a fost onorată sau nu.
La începutul anilor ’90, sistemele ERP aveau o construcţie monolitică, dar între timp
producătorii acestora le-au făcut din ce în ce mai flexibile şi mai modularizabile, fiind posibil
pentru o anumită companie să instaleze de exemplu doar modulele pentru financiar şi pentru
resurse umane şi să lase restul departamentelor pentru mai târziu.
Scopul declarat al sistemelor ERP este de a îmbunătăţi activităţile corespunzătoare etapei
dintre obţinerea unei comenzi de la un client şi emiterea facturii pentru acea comandă precum şi

54
plata ei, etapă cunoscută sub numele de fulfillment process. Din acest motiv, ERP se mai
numeşte şi back-office software. În general, nu există preocupări legate de partea de vânzare a
produselor, (deşi există mai mulţi furnizori de ERP care au dezvoltat module de CRM -
Customer Relationship Management pentru acest lucru), ci de optimizarea traseului unei
comenzi primite de la client până când aceasta va fi onorată. Atunci când un reprezentant al
serviciului de relaţii cu clienţii introduce comanda în sistemul informatic, el va avea în acest fel
acces la toate informaţiile necesare şi anume: suma maximă cu care poate fi creditat clientul,
informaţie ce poate fi preluată de la departamentul financiar; istoricul comenzilor pentru
respectivul client, tot de la departamentul financiar; nivelul stocurilor, de la depozitul firmei;
posibilităţile de transport, de la modulul de logistică.
În cazul în care este bine implementat, un sistem ERP poate reduce considerabil costurile
companiei şi poate accelera procesul transformării unei comenzi primite de la un client într-o
factură corespunzătoare. Comunicaţiile între departamentele companiei sunt mult îmbunătăţite.
De asemenea, deoarece angajaţii diferitelor departamente au acces la datele altor departamente,
pot fi luate decizii mai pertinente, şi clientul va fi mai bine servit.

4.1. Avantajele şi dezavantajele sistemelor ERP

Principalele avantaje sunt enumerate mai jos:
- Reducerea considerabilă a timpului de procesare a unei comenzi. Având în vedere că
parcurgerea traseului se face în mod automatizat, este evident că timpul este mult
diminuat.
- Angajaţii din fiecare departament au acces la aceleaşi informaţii, pe care le pot şi
modifica în caz de necesitate. Atunci când un departament finalizează activitatea la
o anumită comandă, aceasta este automat direcţionată de către ERP spre următorul
departament.
- Poate fi cunoscut în fiecare moment stadiul în care a ajuns o comandă. Pentru
aceasta, este suficient să te conectezi la sistemul ERP pentru a vedea la ce
departament a ajuns respectiva comandă.
- În mod asemănător cu procesul de prelucrare a comenzilor de la clienţi, ERP poate
aduce beneficii şi celorlalte departamente ale companiei, cum ar fi cele care se
ocupă de raportările financiare.
Deşi avantajele aduse companiei sunt destul de consistente, pot fi identificate, în acelaşi
timp şi dezavantaje, care pot fi chiar mai mari decât avantajele atunci când sistemul ERP nu este
bine implementat şi mai ales atunci când acesta nu este însoţit de schimbări în modul de
organizare a companiei.
55
 Deşi nu era suficient de eficientă, organizarea separată a fiecărui departament era mult
mai simplă, şi în cazul în care ceva nu funcţiona bine în afara departamentului, aceasta era
problema altcuiva. Implementarea unui ERP trebuie însoţită obligatoriu şi de schimbări în modul
de organizare a departamentelor firmei. Angajaţii de la departamentul de relaţii cu clienţii nu mai
realizează doar introducerea datelor în sistemul informatic. Având acces la toate informaţiile
despre istoricul clientului, lista comenzilor anterioare, lista comenzilor achitate sau încă
neachitate, ca şi datele de la depozitul firmei, aceşti angajaţi trebuie să ia decizii mult mai
complicate iar munca lor devine dintr-o dată mult mai complexă, datorită faptului că deciziile lor
afectează clienţii şi toate celelalte departamente. Dar nu numai angajaţii de la relaţii cu clienţii
trebuie să-şi schimbe modul de lucru. Dacă înainte cei de la depozit erau obişnuiţi să-şi păstreze
datele în minte, sau pe mici bucăţi de hârtie, sau chiar şi în registre, acum aceasta nu mai este
posibil. Vor trebui să introducă datele în sistemul ERP, pentru ca cei de la celelalte departamente
să le poată accesa.

Sintetizând, principalele dezavantaje pe care le au sistemele ERP sunt următoarele:

- Costul sistemelor ERP este foarte mare;
- Implementarea lor este foarte dificilă şi de lungă durată; deşi foarte mulţi
- Vânzători prezintă în reclame că implementarea se realizează în 3-6 luni, dar, de
cele mai multe ori timpul real este de 1-3 ani în medie;
- La început poate încetini considerabil activitatea companiei, deoarece angajaţii erau
obişnuiţi cu vechile programe iar ERP introduce nu numai noi programe, dar şi
schimbări în activitatea acestora;
- Implementarea ERP presupune foarte multe schimbări în modul de lucru al
departamentelor companiei.
Având în vedere toate aceste dezavantaje, se poate observa de ce foarte multe
implementări ale sistemelor ERP nu şi-au atins scopul. Pentru că nu este atât de important
sistemul informatic, cât schimbările în modul de lucru al companiei. Dacă sistemul este doar
instalat, fără a se încerca schimbarea modului în care angajaţii îşi desfăşoară activitatea, atunci
ERP nu va fi altceva decât un foarte complex şi foarte scump nou program de contabilitate. Dacă
ERP este utilizat pentru a îmbunătăţi modul în care sunt preluate şi realizate comenzile sau
modul cum sunt livrate şi încasate, atunci integrarea adusă de sistemul ERP poate aduce mari
beneficii.

56
 4.2. Motivaţia implementării de sisteme ERP
Există următoarele motive principale pentru care companiile trebuie să instaleze şi să
implementeze un sistem ERP:
1. Integrarea informaţiilor financiare. Atunci când managerul unei companii încearcă
să descopere performanţa de ansamblu a întregii sale companii, el poate găsi mai multe versiuni
ale stării adevărate a firmei. Departamentul financiar are un set de cifre, vânzările au alt set, şi
fiecare departament are o părere diferită despre modul cum contribuie la obţinerea profitului.
Sistemele ERP creează o singură versiune a stării financiare, care nu poate fi pusă la îndoială
deoarece fiecare departament foloseşte aceeaşi versiune.
2. Integrarea informaţiilor despre comenzile de la clienţi. Sistemul ERP poate deveni
locul unde sunt procesate comenzile de la clienţi din momentul în care acestea sunt primite de
către serviciul de relaţii cu clienţii până în momentul în care produsele sunt livrate şi este emisă
factura pentru comanda respectivă. Păstrând aceste informaţii într-un singur sistem, (şi nu în mai
multe sisteme informatice ce nu pot comunica unele cu altele), poate fi mai uşor de urmărit
traseul unei comenzi, stadiul în care ea se află în orice moment, şi de asemenea, pot fi
coordonate mai uşor toate departamentele firmei, indiferent de locaţia unde se află.
3. Standardizarea şi creşterea vitezei de producţie. De multe ori, companiile de
producţie descoperă că unele locaţii fabrică aceleaşi produse folosind metode diferite şi sisteme
informatice diferite. Sistemele ERP oferă premizele pentru a standardiza diferitele etape ale
procesului de producţie, standardizare ce reduce costurile, măreşte viteza şi productivitatea
sectorului respectiv şi reduce timpul pierdut prin inventariere. ERP ajută la desfăşurarea mult
mai uniformă a procesului de producţie şi îmbunătăţeşte vizibilitatea unei comenzi pe toată
perioada în care aceasta este procesată în interiorul companiei. Toate acestea, însoţite şi de
standardizarea procedeelor de producţie, conduc de asemenea la reducerea numărului de
inventare a materiilor prime, a mărfurilor şi a produselor în curs de realizare necesare.
4. Cunoscându-se în orice moment situaţia stocurilor, pot fi făcute planuri mult mai
precise de livrare a produselor la clienţi şi coordonarea mult mai bună a distribuţiei acestora.
5. Standardizează informaţiile pentru resursele umane. În special la companiile care
au mai multe unităţi de producţie sau mai multe filiale, un sistem ERP aduce beneficii
suplimentare deoarece introduce un sistem unificat de urmărire a activităţii angajaţilor şi de
comunicare între aceştia.
Deşi sistemele ERP au fost la început concepute pentru companiile cu producţie normală,
cu produse care pot fi uşor cuantificate, acum acestea au devenit atât de complexe încât pot fi
implementate în aproape toate domeniile de activitate şi din toate ramurile, producătorii de astfel
de sisteme integrate pretinzând că sutele sau chiar miile de particularizări aduse sistemelor lor le
57
pretează chiar şi pentru companii petroliere, din chimie sau din industria de utilităţi. În sprijinul
acestei afirmaţii vine şi faptul că şi la noi în România, societatea comercială de distribuţie a
gazelor naturale DISTRIGAZ SUD S.A., preluată recent de Compania Gaz du France, a
implementat un astfel de sistem integrat de gestiune a întreprinderii, şi anume SAP.

4.3. Costul unui sistem ERP

Costul implementării unui sistem integrat de tip ERP este extrem de dificil de
previzionat, deoarece el depinde de o multitudine de variabile, cum ar fi:
- numărul de subunităţi ale firmei care vor fi servite de către sistem;
- numărul de module care vor fi instalate;
- munca necesară pentru integrarea sistemelor deja existente;
- dorinţa de schimbare a companiei, şi nu în ultimul rând;
- cât de complex se doreşte a fi proiectul.
Există o regulă nescrisă pe care foarte mulţi specialişti au folosit-o pentru a estima costul
total al implementării unui ERP şi anume înmulţirea cu cifra 6 a costului licenţei. Pe măsură ce
concurenţa în domeniul producătorilor de soluţii ERP a devenit tot mai puternică şi au fost
operate discounturi foarte mari la licenţa programului, aceste previziuni asupra costului nu mai
sunt însă de actualitate. Există de altfel şi sisteme ERP open-spurce, la care nu costă nimic
licenţa, însă se plăteşte suportul tehnic acordat pentru implementarea modulelor şi adaptarea
sistemului la nevoile concrete ale fiecărei companii. De altfel, departamentele de cercetare din
domeniu nici măcar nu-şi mai dau foarte tare osteneala să previzioneze costurile.
Acum câţiva ani, renumita firma de cercetare META Group, INC a realizat un studiu de
piaţă pe un eşantion format din 63 de companii de toate felurile şi din mai multe ramuri
industriale, de la companii mici până la companii uriaşe, pentru a descoperi care a fost costul
total (TCO - total cost of ownership) al implementării sistemului ERP, aici incluzând costul cu
echipamentele hardware, licenţele software, serviciile profesionale şi costurile interne ale firmei.
Acest cost total a inclus instalarea şi cei doi ani ulteriori,
Costul mediu rezultat pentru cele 63 de companii participante la studiu a fost de 15
milioane USD, cel mai mare cost fiind 300 milioane USD, iar cel mai mic cost total fiind de
400.000 USD. Deşi este dificil de obţinut concluzii din urmărirea unui studiu realizat pe
companii atât de diferite, totuşi este foarte limpede că un sistem ERP nu este deloc ieftin, ba
chiar dimpotrivă, preţul este destul de mare.
Afară de acestea, la implementarea ERP mai există şi nişte costuri ascunse, care sunt
destul de dificil de comensurat şi de previzionat. Cercetătorii şi cei ce implementează softuri
ERP consideră că următorii factori sunt cel mai adesea răspunzători de subevaluarea bugetului:

58
 Pregătirea profesională a angajaţilor. De obicei acesta este cel mai important factor
care este subestimat la crearea bugetului pentru implementarea ERP. Cheltuielile cu pregătirea
sunt foarte mari deoarece aproape întotdeauna angajaţii trebuie să înveţe noi proceduri şi noi
procese, nu doar să se familiarizeze cu o nouă interfaţă. Mai mult decât atât, companiile ce oferă
training nu pot ajuta foarte mult, deoarece ele sunt specializate în oferirea de suport pentru
modul cum funcţionează programul software efectiv, nu pentru modul cum se desfăşoară
afacerea în fiecare firmă. De obicei costul real cu pregătirea depăşeşte de două-trei ori costul
bugetat.
Integrarea şi testarea. Crearea şi testarea legăturilor dintre pachetul ERP şi alte
componente software pe care le are implementate firma reprezintă de asemenea unul dintre cele
mai subestimate costuri. Crearea legăturilor este un proces destul de anevoios, mai ales atunci
când componentele soft existente sunt mai vechi şi firma producătoare nu mai oferă suport
pentru ele sau nu mai există pe piaţă.
Personalizarea. În afară de crearea legăturilor către componentele existente ale
companiei, mult mai costisitoare şi ceva ce trebuie evitat pe cât posibil este personalizarea
nucleului pachetului ERP. Aceasta trebuie însă efectuată atunci când ERP nu acoperă unul din
procesele companiei, şi trebuie adaptat să realizeze şi acest aspect. Totuşi se recomandă evitarea
pe cât posibil a acestui lucru, deoarece pe lângă faptul că este foarte costisitoare, personalizarea
nucleului pachetului ERP face mult mai dificilă actualizarea atunci când este disponibilă o nouă
versiune a acestuia.
Conversia datelor. Chiar dacă este un adevăr admis de puţine companii, totuşi foarte
multe din datele stocate în sistemele vechi nu sunt de prea mare actualitate şi relevanţă.
Transformarea lor şi mutarea în sistemul client-server cerut de ERP costă bani şi pune destul de
multe probleme practice.
Analiza datelor. De multe ori, datele din sistemul ERP trebuie combinate cu date
prelevate din exteriorul companiei pentru realizarea de diverse rapoarte. Este necesar astfel ca la
costul pachetului ERP să fie adăugat şi costul unor instrumente de Data Warehouse, împreună cu
costul unor specialişti în forarea datelor.
Reîmprospătarea zilnică a datelor dintr-un mare depozit de date de la nivelul
întreprinderii poate fi destul de greoaie, deoarece sistemele ERP nu sunt optimizate pentru a
indica ce date au fost modificate de la o zi la alta.
Plata consultanţilor. Implementarea ERP necesită apelarea la servicii de consultanţă şi
training al angajaţilor ce tind să crească fără limite. Pentru a preveni aceasta, la semnarea
contractului cu firma ce asigură consultanţa trebuie stabilite şi date cantitative, reflectată în

59
necesitatea ca un anumit număr dintre angajaţii companiei să fie capabili să promoveze anumite
teste la încheierea perioadei de pregătire.
Înlocuirea angajaţilor de top. Piaţa sistemelor ERP este o piaţă foarte concurenţială,
astfel că pe măsură ce implementarea sistemului ERP din companie este finalizată şi în interiorul
companiei se formează specialişti ERP. Astfel este foarte posibil ca firme concurente să-i atragă
acordându-le salarii şi bonusuri mai mari decât este pregătită compania mamă să le ofere. În
cazul în care nu va putea fi împiedicată plecarea acestora la firme concurente, atunci vor fi plătite
sume duble sau triple aceloraşi oameni ce se întorc sub formă de consultanţi sau a altora pe
poziţii similare.
Activitatea echipelor de implementare nu se termină niciodată. Deşi majoritatea
companiilor tind să trateze implementarea sistemului ERP la fel ca pe un oricare alt proiect, acest
lucru nu este valabil. Nu este posibil ca după ce pachetele software sunt instalate, fiecare angajat
să se reîntoarcă la treaba pe care o realiza înainte.
Din cauză că cei care au muncit la implementare cunosc fiecare detaliu al procesului de
vânzare mai bine chiar decât cei de la departamentul vânzări şi cunosc mai bine procesul de
producţie decât cei de la departamentul operaţional, aceste persoane sunt foarte valoroase.
Companiile nu-şi pot permite să trimită aceste persoane înapoi la activitatea pe care o
făceau înainte pentru că sunt foarte multe lucruri de făcut după implementarea ERP.
Scrierea de rapoarte pentru a scoate informaţii din sistemul ERP va ţine echipa ocupată
pentru cel puţin încă un an.
Din păcate foarte puţine companii includ în buget cheltuieli pentru munca de după
implementarea efectivă a sistemului, astfel că de multe ori se ajunge la suplimentări de fonduri şi
de personal, imediat după ce sistemul a intrat în exploatare, cu mult înainte ca beneficiile ERP să
poată fi adunate.
Aşteptarea imediată a beneficiilor. Una dintre cele mai răspândite greşeli ale
companiilor este aşteptarea faptului ca imediat după implementarea ERP să fie vizibile şi
beneficiile. De fapt, un recent sondaj a scos în evidenţă faptul că mai mult de un sfert din firmele
chestionate au suferit scăderi de performanţă imediat după implementarea ERP, din cauza
nenumăratelor schimbări pe care le presupune acesta.
Beneficiile se fac simţite abia după folosirea pentru o anumită perioadă de timp şi
efectuarea de schimbări în procesul de producţie.

60
4.4. Punctele sensibile în implementarea unor sisteme informatice de tip ERP

Investiţiile sunt de multe ori adevărate bombe cu ceas pentru bugetele companiilor.
Totuşi, firmele care au implementat pachete Enterprise Resource Planning (ERP) trebuie să
recunoască faptul că unele cheltuieli sunt supraevaluate, în timp ce altele sunt subestimate.
Daca încercăm să cercetăm care sunt principalii devoratori de buget în implementarea
pachetelor ERP, respectiv să identificăm care sunt punctele sensibile în implementarea unor
asemenea sisteme, în mod cert, nu putem să facem abstracţie de factorii prezentaţi în continuare.

1. Training-ul
Training-ul este o componentă neglijată în procesul de implementare, atât ca etapă, cât şi
la nivel bugetar. Astfel, costurile sunt subestimate cel mai adesea pentru ca se pierde din vedere
faptul că majoritatea angajaţilor au de învăţat un nou set de procese şi nu doar o noua interfaţă
software.

2. Integrarea şi testarea
Testarea compatibilităţii pachetelor ERP cu alte programe software este o altă cheltuială
de care nu se prea ţine seama în procesul de implementare. O companie standard de producţie
poate avea aplicaţii ce necesită modificări pentru partea de logistică, taxe, planificarea producţiei
şi codurile de bare. Dacă la toată această listă se adaugă şi customizarea funcţiilor de bază din
pachetul ERP, costurile de integrare, testare şi mentenanţă a sistemului vor arunca în aer bugetul.
În ceea ce priveşte training-ul, testarea integrării ERP trebuie făcută din perspectiva procesului.

3. Conversia datelor
Transferul datelor, de tipul informaţiilor referitoare la clienţi şi furnizori, sau la designul
produsului, de pe vechile sisteme pe cele ERP, este o operaţiune costisitoare. Deşi puţini
manageri sunt dispuţi să admită, multe din datele existente în sistemele primite moştenire nu sunt
foarte importante. Companiile neagă de multe ori redundanţa datelor pe care le deţin, cel puţin
până în momentul în care trebuie să le facă transferul în noile setări client/server necesare
pachetelor ERP. Şi din nou companiile subestimează costurile, de această dată pe cele necesare
transferului.

4. Analiza datelor
De multe ori datele din sistemele ERP trebuie combinate cu datele din sistemele externe
pentru a putea permite realizarea de analize. Utilizatorii care efectuează analize în mod curent ar
trebui să aibă în vedere în bugetul alocat implementării ERP-ului şi depozitul de date, dar şi

61
efortul necesar pentru a-l pune pe picioare. Utilizatorii sunt puşi în dificultate în acest moment:
reactualizarea zilnică a tuturor datelor ERP dintr-un imens depozit de date dintr-o corporaţie este
dificilă, iar sistemele ERP nu ajută prea mult la identificarea acelor date care s-au modificat de la
zi la zi, făcând updatări selective. O soluţie costisitoare este custom programming..

5. Consultanţi ad infinitum
Pentru a evita notele de plată kilometrice către consultanţi, companiile trebuie să
identifice clar obiectivele către care partenerii de consultanţă trebuie să îi orienteze pe angajaţi.
Activitatea consultanţilor trebuie să poată fi evaluată, iar pentru aceasta este necesar să le fie
stabilit un plafon în activitatea lor: de exemplu, un număr de angajaţi să poată trece cu brio un
test de project management.

6. Specialiştii
Cei mai mulţi analişti susţin că succesul unui sistem ERP depinde de echipa care lucrează
la implementarea lui. Software-ul este prea complex şi schimbările din zona de business prea
dramatice pentru a lăsa un astfel de proiect pe mâna unor amatori. Vestea proastă este că, la
finalul proiectului, companiile trebuie să fie pregătite să înlocuiască mulţi dintre specialişti.
Chiar dacă piaţa ERP-urilor nu mai este o zonă la fel de fierbinte ca pe vremuri, firmele de
consultanţă, dar şi alte companii care şi-au pierdut cei mai buni oameni, vor începe să vâneze
specialiştii altor firme cu oferte de genul salarii mai mari şi bonusuri

7. Echipele de implementare – o poveste fără de sfârşit

Multe companii tind să trateze implementările de ERP ca pe orice alt proiect software.
Odată ce programul software a fost instalat, gândesc ei, echipa va fi dizolvată şi fiecare îşi va
relua postul iniţial cu tot cu atribuţiile ce îi revin.
După o implementare de sistem ERP însă, membrul echipei nu se poate reîntoarce la
vechile atribuţiuni pentru că este mult prea valoros pentru companie – ajunge să ştie mai multe
lucruri despre procesul de vânzări şi de producţie chiar decât agentul de vânzări, respectiv
agentul de producţie însuşi.
Companiile nu îşi prea pot permite să trimită pe vechile posturi participanţii la proiect,
întrucât exista multe lucruri de făcut după instalarea ERP-ului. Doar crearea de rapoarte pentru a
extrage informaţii din noul sistem ERP ţine echipa ocupată cel puţin un an de zile.
Din păcate, puţine companii au în vedere etapa post-instalării şi chiar şi mai puţine o
prevăd în planificarea bugetară prealabilă implementării.

62
 8. Profitul aşteptat
În managementul de proiecte software tradiţionale, companiile se aşteaptă să vadă
rezultatele imediat ce instalarea aplicaţiei s-a încheiat, lucru imposibil în cazul ERP. Majoritatea
sistemelor ERP îşi relevă eficienţa după o perioada mai îndelungată de la implementare, iar
echipa de proiect la rândul său nu primeşte recompensa decât după amortizarea investiţiei.
Identificarea corectă a acelor puncte sensibile permite managerilor unei firme care
investeşte într-un sistem de tip ERP să acţioneze în cunoştinţă de cauza şi implementarea să fie
un succes.
Sistemele informatice de tip ERP şi-au dovedit, pe termen lung, viabilitatea, eficienţa.
Problemele sunt critice pe termen scurt şi mediu.

63
 BIBLIOGRAFIE

1. Buşe L. Analiza economico-financiară a firmei, SITECH,

Craiova, 2007
2. Nistorescu T., Sitnikov C. Management Strategic, Editura SITECH, Craiova, 2003
3. Dragomir Ghe. Managementul Resurselor Umane, Editura Universitaria,
Craiova, 2008
4. Constantinescu D. Managementul Întreprinderii, Editura SITECH, Craiova,
2005
5. Tumbăr C.,M. Vărzaru, Management şi gestiune pentru simulări decizionale,
I. Crăciun, R. Ogarcă Editura Universitaria, Craiova, 2007
6. Liţoiu V Birotică, Editura Universitaria, Craiova, 2005
7. Ţugui, A., Fătu, T., Managementul Resurselor Informatice, Ed. Secom Libris,
Iaşi, 2004
8. Kolb, F., Herman. A., Informatique et Organization, L’EO, Paris, 1990
9. Laudon, K., Laudon, J., Management Information System. Organization and
Technology in the Networked Enterprise, 6th Edition,
Prentice Hall, New Jersey, 2000
10. Oz, E., Management Information System, Course Tecnology,
Cambridgde, 1998
11. Peaucelle, J.-L., La gestion de l’informatique, L’EO, Paris, 1990
12. Fînaru L. Programare vizuală şi RAD, Editura Junimea, Iaşi, 2004
13. Gordon G., Gray M., Teleworking Explained, John Wilei/Sons, New York,
Hodson N. 2003
14. Grama A. Informatizarea Întreprinderilor mici şi mijlocii, Editura
Ankarom, Iaşi, 1998
15. Lucey T. Management Information Systems, DP Publications Ltd.
Ed. 6, 1991
16. Drăgoi G. Sisteme integrate de producţie asistată de calculator,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1997
17. Nicolescu O. Management, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti,
(coordonator) 1992
18. Niţchi S., Racoviţan D Bazele prelucrării informaţiilor şi tehnologia
informaţională, Editura Intelcredo, Cluj-Napoca, 1996
19. Oprea D. Analiza şi proiectarea sistemelor informaţionale, Editura
Polirom, Iaşi, 1999
20. Pătruţ B. Internet, Editura Teora, Bucureşti, 2002
21. *** www. agora.ro
22. *** www.cci.ro
23. *** www.mcti.ro
64
65