Centrul de excelenţă în medicină şi farmacie ,,Raisa Pacalo”

Catedra Discipline farmaceutice

Disciplina Farmacognozie II

Portofoliu didactico - metodic

UNITATEA IV

Lecţie teoretică
Subiectul Plante și produse vegetale cu conținut de
alcaloizi chinolizidinici, izochinolinici

Chișinău 2018
 Plante şi produse vegetale cu conţinut de alcaloizi Părţile aeriene ale plantei conţin 2-3% alcaloizi din şirul chinolizidinic,
chinolizidinici principalul fiind pahicarpina. Pahicarpina este însoţită de câţiva alcaloizi
Grup de alcaloizi naturali, predecesorul cărora în plante este aminoacidul lizina. În înrudiţi după structură: pahicarpidina, soforamina, sofocarpina, matrina.
prezent sunt cunoscuţi 200 alcaloizi din acest grup. Aceşti alcaloizi se întâlnesc Întrebuinţări
frecvent la plantele din fam. Fabaceae, apoi Rubiaceae, Berberidaceae, Particularitatea principală a acţiunii pahicarpinei este - proprietatea de a
Ranunculaceae etc. bloca colinoreceptorii ganglionilor vegetativi.
Pahicarpina hidroiodid (comprimate, soluţie) se foloseşte la spasmele
PP Sofora – SOPHORA PACHYCARPA vaselor periferice. În practica obstretică şi ginecologică este întrebuinţată la
Fam. Fabaceae mărirea tonusului uterului şi intensificarea contracţiilor musculaturii.
PV Sophorae pachycarpae herba

Descriere
Plantă multianuală, partea subterană puternic dezvoltată şi constă din
rizomi orizontali ramificaţi de la care pleacă rădăcinile adventive şi lăstarii
tereştri. Tulpinile au înălţimea până la 60 cm, ramificate de la bază, cu
ramuri îndreptate în sus, acoperite cu perişori mici fini, cu multe frunze.
Frunzele imparipenate pubescente ca şi tulpinile, cu perişori albi alipiţi, de
aceea şi planta are o culoare verde-cenuşie. Inflorescenţa - racem terminal
spiciform alungit. Florile de tipul papilionacee, corola crem-gălbiue,
gălbuie sau alb-gălbuie. Fructele - păstăi groase, cilindrice, la maturizare
aproape negre. Seminţele ovat-riniforme, cafenii-închise sau negre, netede,
strălucitoare.
Răspândire
Planta este pe larg răspândită în Caucaz, Europa şi Kazahstan ca buruiană în
semănături.
Recoltare
Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene - Sophorae pachycarpae
herba. Recoltarea se înfăptuieşte de la începutul butonizării până la
fructificare. Trebuie de urmărit ca în produs să nu nimerească fructe.
Uscarea se efectuiază în condiţii naturale, în uscătorii, temperatura să fie
50-60°C.
Compoziţia chimică
 PP Linte lanceolată - THERMOPSIS LANCEOLATA Părţile aeriene conţin 1 -2,5% alcaloizi, derivaţi ai chinolizidinei. Principalii
Fam. Fabaceae din ei sunt tennopsina (anagirina-izomer), homotermopsina, pahicarpina,
PV Thermopsidis lanceolatae herba metilcitizina.
Те м и це ый Seminţele conţin 2-3% alcaloizi, printre care predomină citizina.
Descriere Substanţe auxiliare:
Thermopsis lanceolata este o plantă multianuală. Partea subterană constă  saponozide, glicozida termopsilancina,
dintr-un rizom orizontal şi vertical cu numeroase noduri de la care pleacă  substanţe tanante, răşini, mucilagii;
rădăcinile adventive pătrunzând la adâncimea de 2 şi mai mulţi m. Tulpinile Întrebuinţări
cu înălţimea până la 60 cm, drepte, în partea de jos puţin lignificate, la Părţile aeriene ale plantei sub formă de diferite preparate medicamentoase
inferior ramificate. Frunzele sunt triple, scurt peţiolate. Fiecare frunză are (infuzie 1:400, comprimate, extract uscat) cu acţiune expectorantă se
două stipele lanceolate lungi, de aceea folosesc la traheite cronice, bronşite.
frunza pare cincilobată. Florile cu corola Cititona (soluţie 0,15% a alcaloidului citizina) se întrebuinţează la excitarea
galbenă grupate câte trei în verticilii, centrului respirator.
aşezate în subsuoara frunzelor mici
formând un racem terminal cu lungimea
de 20 cm. Fructul - păstaie liniară.
Răspândire
Planta este răspândită în zona de stepă şi
stepă cu păduri. Iubeşte soluri saline,
creşte ca buruiană în semănături, pe lângă
locuinţe. Formează desişuri masive.
Recoltare
Ca produs vegetal se folosesc părţile
aeriene de linte lanceolată Thermopsidis lanceolatae herba care se
recoltează în faza butonizării şi începutul înfloririi în acelaşi timp se poate
de strâns plantele florifere şi lăstarii vegetativi fără flori. Recoltarea
încetează după ivirea primelor fructe, prezenţa cărora în produsul vegetal nu
se admite. Părţile aeriene se taie cu secera sau cuţitul la înălţimea de 3-5 cm
deasupra solului. Colectarea pe unul şi acelaşi loc se poate efectua anual,
deoarece planta după tăiere uşor creşte din nou.
Se mai folosesc şi seminţele de linte lanceolată - Thermopsidis lanceolatae
semina, care se strâng după maturizarea lor completă.
Compoziţia chimică
 PP Nufăr - NUPHAR LUTEUM rămăşiţile peţiolilor frunzelor, de rădăcini şi se taie în
Fam. Nymphaeaceae bucăţi cu grosimea de 1 -1,5 cm.
PV Nupharis Iutei rhizomata Compoziţia chimică
Кубышк же Rizomii conţin 0,3-0,8% alcaloizi din şirul
Descriere chinolizidinici numiţi nufaridine, printre care
Nuphar luteum prezintă o plantă acvatică multianuală. predomină nufleina, ce are în componenţa sa sulf.
Rizomul târâtor întărit de fundul bazinelor cu apă prin Substanţe auxiliare:
numeroase rădăcini albe filiforme. Rizomul cilindric, - tanine galice şi elagice.
des cu una sau câteva ramificaţii, lungimea de 1 -1,5 m Întrebuinţări
(uneori până la 3-4 m), grosimea până la 13 cm, la Rizomii se folosesc pentru obţinerea preparatului
exterior verde-gălbui, în interior alb, cu cicatrice medicamentos lutenurina (comprimate, supozitoare,
întunecate rotunde sau linimente), care se foloseşte la colpite (vaginite)
romboidale la suprafaţă. De la trihomonadice şi ca remediu anticoncepţional.
vârful rizomului pleacă peţiolii Arsuri superficiale, înţepături de insecte, răni uşoare,
frunzelor şi floriferul. Frunze micoze, ten iritat, sensibil, dermatofiţii, produse pentru
de două feluri: plutitoare - îngrijirea bucală.
groase, puţin cojoase, eliptic-ovate, lăţimea până la
15-17 cm, integre, cu adâncitură pronunţată la
bază, şi subacvatice - fine, subţiri, puţin sinuoase.
Flori solitare galbene pe un florifer lung filiform,
puţin proeminente deasupra apei, aproape sferice
cu diametrul până la 4-5 cm.
Răspândire
Originară din estul Americii de Nord, naturalizată şi în Europa, Asia Mică,
Transcaucazia etc. Se întâlneşte în ape stagnante şi lin-curgătoare.
Recoltare
Ca produs vegetal se folosesc rizomii de nufăr galben - Nupharis lutei
rhizomata. Recoltarea se petrece în fazele de înflorire şi fructificare, în
bazinele uscate sau nu adânci se taie rădăcinile şi rizomii şi se scot prin
smulgere puternică; în cele adânci ele se scot cu instrumente speciale
folosind barca. Recoltarea se face prin fâşii de 1-1,5 m, între care se lasă
neatinse 10-15 m. Rizomii colectaţi se spală de noroi, se curăţă de
 Plante şi produse vegetale cu conţinut de alcaloizi
izochinolinici
Un grup mare variat de alcaloizi, care după număr cedează numai celor
indolici. Predecesorii lor în plante sunt aminoacizii fenilalanina şi tirozina.
Ei sunt foarte răspândiţi în lumea vegetală. Cel mai des se întâlnesc în
reprezentanţii familiilor: Papaveraceae, Ranunculaceae, Berberidaceae,
Menispermaceae etc.
PP Mac de grădină – PAPAVER SOMNIFERUM
Fam. Papaveraceae
PV Papaveris capita
М к ый
Descriere
Indiferent de varietate, macul de grădină este o plantă erbacee anuală,
înaltă de 0,5-1,5m, are o rădăcină fusiformă, puţin ramificată. Tulpina sa
este erectă, puţin ramificată, glabră sau cu puţini peri
aspri în funcţie de varietate. Frunzele sunt alterne,
netede, moi şi cu nervurile evidente pe partea
inferioară. Florile albe, roşii deschise, liliachii sau
purpurii după varietate, mari, terminale şi solitare.
Fructul este o capsulă mai mult sau mai puţin
globuloasă, indehiscentă sau deschizându-se la unele
varietăţi prin mici orificii (pori). În interiorul acestui
fruct se găsesc pe placente numeroase seminţe extrem
de mici, reniforme, albe sau cenuşii-albăstrii, cafenii
sau negricioase.
Răspândire
Macul se cultivă în toată lumea, în diverse clime. În
culturi în aproape toate ţările. Se cultivă de mult.
Originea şi-o trage din specia Papaver setigerum care
se găseşte şi astăzi sălbatic în regiunea
mediteraneană.
Recoltare
Ca produs vegetal se folosesc capsulele de mac - Papaveris capita.
Recoltarea cu maşini speciale se înfăptuieşte când majoritatea capsulelor se
brunifică. De la capsulele mărunţite se înlătură seminţele şi se usucă la
soare.
Compoziţia chimică
Majoritatea alcaloizilordin mac sunt concentraţi în opiu, latexul uscat
obţinut în urma inciziilor în fructele imature.
Farmacopeea Română prevedeun conţinut de minimum 11% morfină în
opiu, iar ceilalţi alcaloizi pot varia în limite diferite.
În opiu alcaloizii se găsesc sub formă de săruri lactice, sulfurice şi
meconice.
Din punct de vedere structural capsulele de mac conţin peste 20 alcaloizi,
derivaţi ai izochinolinei din diferite subgrupuri. Principalii sunt:
 morfina,
 codeina,
 tebaina (derivaţii fenantrenizochinolinei),
 papaverina,
narcotina, narceina (derivaţii benzilizochinolinei). în
cantităţi mai mici au fost identificaţi berberina,
protopina etc.
Întrebuinţări
Alcaloizii din grupa morfinanului acţionează ca:
- analgezici
- hipnotici
- narcotici
În doze terapeutice, morfina provoacă analgezie, la
început o stare de euforie, apoi greutate de
concentrare, urmată de somnolenţă şi somn.
Opiul, morfina şi derivaţii prezintă dezavantajul că în
consumul repetat organismul se obişnuieşte.
 Morfina creşte presiunea lichidului cefalo-rahidian,
dar scade cea intraoculară. PP Rostopască - CHELIDONIUM MAJUS
Morfina, cel mai puternic analgezic, se foloseşte Fam. Papaveraceae
numai în cazurile în care alte analgezice rămân PV Chelidonii herba
ineficace până şi după operaţii grele, în traumatisme и е
violente, forme avansate de cancer, colici biliare sau Descriere
renale, pentru a preîntâmpina şocul (Morfină hidroclorid în soluţie de 1 %; Specie ierboasă, perenă, dreaptă până la 1m; prin rupere la planta proaspătă
Omnopon - totalul sărurilor clorhidrice de alcaloizi în soluţie de 1 %). curge un suc vâscos portocaliu. Rizomul este bine dezvoltat de la care
Prezintă marele dezavantaj al instalării obişnuinţei după întrebuinţare pornesc numeroase rădăcini.
repetată (morfinomanie). Tulpinile au înălţimea până la 1m,
Codeina acţionează ca antitusiv în faza iritativă a tusei. Dar în doze toxice, erecte, în partea de sus ramificate, în
prin supradizare, stimulează centrii respiratori. partea de jos la noduri cu perişori.
Codeina pură sub formă de fosfat este folosită ca antitusiv, datorită Frunze alterne, în partea de sus
efectului său determinant asupra centrului tusei. Ea intră în componenţa verzi, în partea de jos - albăstrii,
comprimatelor Codterpina, Pentalgina, Sedalgina . penat-sectate, inferioare peţiolate,
Papaverina administrată oral, se resoarbe complet în tractul gastro- cele superioare sesile. Segmentele
intestinal, acţionând ca spasmolitic al musculaturii netede. Papaverina este frunzelor sunt rotunde sau ovate, cu
şi un vasodilatator coronarian, crescând astfel irigaţia,indicată în angină dinţi rotungiţi, cu marginea crenată.
pectorală. Florile cu 4 petale galbene-aprinse,
Clorhidratul de papaverină inj. Se foloseşte în spasmele vasculare ce pe pedunculi lungi, grupate câte 3-8
însoţeşte embolia pulmonară şi trombozele cerebro-vasculare. în umbele simple. Fructul – capsulă
Papaverina hidroclorid (comprimate, supozitoare, soluţie 1 -2%) are capsulă silicviformă asemănătoare
efect spasmolitic asupra musculaturii netede, în deosebi a celei din pereţii cu o păstaie. Are două peripoade de
vaselor mari (coronare, pulmonare, artere), mai puţin a celei din peretele înflorire în mai şi septembrie.
intestinal, căile biliare şi urinare. Răspândire
Ea intră în componenţa comprimatelor: Planta este răspândită în Europa, Asia, adventivă în America, regiunea
• Dipasalina, atlantică. Creşte prin locuri umbroase din păduri, tufărişuri, grădini, pe
• Nicoverina, lângă garduri, în jurul locuinţelor
• Bepasal etc. Recoltare
• Supozitoare Papaverină; Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de rostopască - Chelidonii
• Clorhidrat de papaverină sol. inj. 20mg. 2ml N10 herba, care se recoltează în timpul înfloririi. Se usucă fără întârziere la 50-
60°C.
Compoziţia chimică
Părţile aeriene ale plantei conţin 1 -2% alcaloizi, care după structura
chimică se clasifică la diferite subgrupuri ale izochinolinei:
- chelidonina,
- homochelidonina;
- cheleritrina,
- sanguinarina (derivaţi ai benzfenantredinei), berberina, coptizina
(derivaţi ai protoberberinei) şi protopina, alocriptopina (derivaţi ai
protopinei).
În frunze s-au identificat: cantităţi apreciabile de vitamina C.
Substanţe auxiliare în părţile subterane: rezine, ulei volatil,
flavone,saponozide, săruri minerale.
Întrebuinţări
Alcaloizii din rostopască au mai multe acţiuni biologice importante. În
special chelidonina şi homochelidonina au acţiune similară morfinei, fiind
deprimante ale miocardului, au acţiune sedativă şi narcotica asupra SNC.
Sanguinarina – acţiune excitantă asupra centrilor medulari;
Cheleritrina – coboară TA, stimularea peristaltismului intestinal şi a
contracţiilor uterine.
Chelidonina –acţiune antispastică de tipul papaverinei, prezentând avantajul
unei toxicităţi reduse.
Infuzia şi extractele obţinute din rostopască au acţiune remarcabilă
coleretic-colagogă în tratamentul afecţiunilor ficatului şi căilor biliare,
papilomatozei laringelui şi intestinelor. Însă administrarea în cantităţi mari
poate avea acţiune toxică constând din iritaţia tubului digestiv, vomă,
respiraţie încetinită.
În medicina populară se întrebuinţează pentru tratamentul icterului, iar
sucul proaspăt de plantă pentru extirparea negilor, prin aplicarea latexului în
strat gros.
Toxicitate
În literatura de specialitate s-au smenalat intoxicaţii ocazionale, rareori
fatale. Sucul vâscos-portocaliu din planta proaspătă este extrem de caustic şi
poate provoca stomatite în cazul în care este ingerat.Prin uscare, planta î-şi
pierde în mare parte aceste efecte.
 PP Mac galben - GLAUCIUM FLAVUM
Fam. Papaveraceae
PV Glaucii flavi herba
уциум ж ый
Descriere
Plantă bianuală cu înălţimea până la 50 cm; toate părţile plantei conţin suc
laticifer.
Tulpina dreaptă, rotundă, ramificată. în primul an de viaţă formează o
rozetă de frunze mari liro-penat-partite, abundent pubescente cu lungimea
până la 35 cm. Frunzele de pe tulpină sunt numeroase, groase, albăstrui,
sesile, cele superioare scurte, ovale, pe margine cu lobii aproape întregi.
Florile solitare, în teacă, mari, cu diametrul de 1,5-3 cm, 4 petale lat-invers-
ovate sau aproape rotunde, galbene strălucite, galbene-închise, mai rar
galbene-aurii sau portocalii. Fructul - capsulă în formă de păstaie.

Răspândire
Planta creşte pe malul Mării Negre, la noi este introdusă în cultură.
Recoltare
Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de mac galben - Glaucii flavi
herba, recoltate în timpul butonizării şi începutul înfloririi.
Compoziţia chimică
Părţile aeriene ale plantei conţin mai mult de 15 alcaloizi din şirul
izochinolinei, totalul cărora constituie până la 4%. Alcaloidul principal este
glaucina (până la 2%), se mai conţin cheleritrina, sanguinarina, protopina
Întrebuinţări
Produsul vegetal se foloseşte pentru obţinerea preparatului medicamentos
cu acţiune antitusivă Glaucinum hydrochloridum, intră în componenţa
Bronholitinei, Glauventului; spre deosebire de codeină n-are proprietăţi de
deprindere
 PP Macleia - MACLEAYA MICROCARPA
Fam. Papaveraceae
PV Macleayae herba
М к ей ме к

Descriere
plantă multianuală. Tulpina puternică, neramificată cu înălţimea până la 250
cm. Toate părţile verzi ale plantei sunt acoperite cu un strat albăstriu. Planta
conţine suc laticifer galben-portocaliu. Frunzele ovate cu 5-7 lobi alterne,
peţiolate, cele inferioare mari (lungimea până la 25 cm), cele superioare - cu
mult mai mici. Inflorescenţele - panicule lungi până la 40 cm la vârful
ramurilor. Florile au numai sepale, care repede cad, 8-12 stamine, corola
lipseşte. Fructul - capsulă rotundă cu o singură seminţă.
Răspândire
Patria plantei este Asia sud-estică. In prezent este introdusă în cultură.
Recoltare
Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de macleia - Macleayae herba,
recoltate în timpul butonizării, înfloririi şi începutul fructificării. Cea mai
înaltă roadă şi maximum de principii active se conţin în părţile aeriene ale
plantelor de 3 ani.
Compoziţia chimică
Produsul vegetal conţine alcaloizi din şirul izochinolinei, conţinutul cărora
constituie 1%. Principalii alcaloizi sunt: sanguinarina, cheleritrina.
Întrebuinţări
Din părţile aeriene se obţine preparatul medicamentos Sanguiritrina, care
prezintă amestec de sanguinarină şi cheleritrina bisulfati. Sub formă de
comprimate este utilizat în tratamentul formei cerebrale a poliomielitei,
miopatiei, parezei faciale. Afară de aceasta sanguiritrina se foloseşte la
ltratarea plăgilor şi ulceraţiilor atone (liniment 1%). Soluţia alcoolo-apoasă
(0,2%) se recomandă în tratamentul otitei, pioreei alveolare.
 PP Drăcilă – BERBERIS VULGARIS
Fam. Berberidaceae
PV Berberidis folia, cortex, fructus et radices
б и
Descriere
Arbust drept, ghimpat înalt până la 3m ramificat cu un sistem radicular bine
dezvoltat. Rizomul orizontal de la care pleacă rădăcina principală mare cu
numeroase ramificaţii laterale, cu lemnul galben-aprins. Lăstari numeroşi,
drepţi, ramificaţi cu înălţimea de
1,5- 3m. Tulpinile bătrâne de
culoare cenuşie cu scoarţă crăpată,
cele tinere-brăzdate, brune-gălbui
sau cenuşii-gălbui. Ramurile cu
spini trifurcaţi cu lungimea de 2
cm, în subsuoara cărora se află
lăstari scurţi cu fascicule de
frunze. Frunzele aşezate altern
invers-ovate, pe margine cu zimţi
ascuţiţi, îngustate într-un peţiol
scurt, florile în raceme aplecate de
culoare galbenă. Fructele-bace
roşii cu 2-3 seminţe. Forma
fructelor este alungită, rotundă, în
formă de prăsadă sau ovată.
Răspândire
Dracilă este specie europeană, răspândită de asemenea şi în Asia. Creşte
spontan prin tufărişuri, la marginea ogoarelor, în locuri însorite sau umbrite.
Se cultivă ca arbust ornamental şi medicinal.
Recoltare
Ca produse vegetale se folosesc frunzele, scoarţa, fructele şi rădăcinile de
dracilă - Berberidis folia, cortex, fructus et radices.
Frunzele se recoltează în timpul butonizării. De pe tulpini şi ramuri scoarţa
se obţine primăvara, sub formă de tuburi înguste, lungi, de pe rădăcini -
toamna. Fructele se culeg toamna, când ajung la maturitatea deplină, prin
tăierea ciorchinelui. Rădăcinile se recoltează toamna târziu.
Compoziţia chimică
Frunzele, scoarţa şi rădăcinile conţin alcaloizi din şirul izochinolinei, de
natură protoberberinică. Scoarţele de pe rădăcini conţin până la 10%
alcaloizi totali, pe când cele de pe tulpini cca 2%. Din numărul mare de
alcaloizi care au fost izolaţi din scoarţe, principalii sunt:
- berberina, berbamina şi oxiacantina.
Rădăcinile conţin alcaloizi (2-3%) reprezentaţi de:
- berberina, berberubină, palmatină, columbamină, iatroricină etc.
Fructele nu conţin alcaloizi, conţin glucide, în special glucoza şi fructoza,
acid ascorbic, pectine, acid malic, gumi-rezine, vitamina C.
Întrebuinţări
Alcaloizii, în special berberina, au acţiune deprimant cardiacă şi asupra
aparatului respiarator. Stimulează musculatura netedă a intestinelor,
uterului, precum şi a altor organe. Au acţiune vasodilatatoare, dar pot
produce şi bronhoobstrucţie. În doze mici, stimulează activitatea cardiacă,
prin acţiunea asupra coronarelor. Oxiacantina izolată din scoarţa acestei
specii are acţiune vasodilatatoare şi hipotensivă.
Cercetările au pus în evidenţă acţiunea coleretică a extractelor sau
alcaloizilor de Berberis vulgaris, precum şi acţiunea spasmolitică, fiind un
auxiliar un complementar nu un ,,alternativ” în tratamentul afecţiunilor
biliare.
Extractele din specie au acţiune (,,antibiotice”) asupra unui mare număr de
germeni patogeni inclusiv asupra Mycobacterium tuberculosis.
 PP Ungernie - UNGERNIA VICTORIS parasimpatomimetice. Ea potenţează efectul aminofilinei şi al adrenalinei;
Fam. Amaryllidaceae favorizează regenerarea şi formarea fibrelor musculare.
PV Ungerniae victoris folia A doua specie Ungernia Sewertzowii se deosebeşte prin bulbi alungiţi cu
е и membrane negre. Din frunze se obţine preparatul medicamentos Licorina
Descriere hidroclorid, care se prescrie ca expectorant la procesele inflamatorii acute şi
Plantă multianuală cu bulbi. Bulbii mari ovaţi, acoperiţi cu solzi peliculari cronice ale plămânilor, bronşilor.
cafenii închişi sau bruni-întunecaţi. Vârful de jos al bulbului este bine
dezvoltat, de la el pleacă rădăcini adventive roze-gălbui, suculente.
Frunzele în două rânduri, suculente, netede, liniare, la vârf bonte, lungimea
20-40 cm, lăţimea 1-4 cm. Ele încep să crească la sfârşitul lui februarie; la
mijlocul lunii aprilie ating dezvoltarea maximă, iar la sfârşitul lui mai
începutul lui iunie - încep să se usuce. Peste 2-2,5 luni după aceasta se
dezvoltă floriferul cu înălţimea de 12-30 cm şi care se termină cu o
inflorescenţă umbeliformă aproape unilaterală. Inflorescenţa constă din 2-
11 flori aproape regulate în formă de pâlnie, roze-gălbui sau liliachii.
Răspândire
Planta este un endem al Asiei Mijlocii; creşte pe povârnişuri lutoase moi în
regiunea de stepă uscată a munţilor, la înălţimea până la 2000 metri
deasupra nivelului mării.
Recoltare
Ca produs vegetal se folosesc frunzele de ungernie - Ungerniae victoris
folia, care se recoltează în timpul bunei dezvoltări (lungimea 30-35 cm)
până la îngălbenirea lor.
Compoziţia chimică
Frunzele conţin 0,33-1 % alcaloizi, principalii dintre care sunt galantamina
(0,2%), licorina, galantina, tacetina etc.
Se conţine de asemenea acidul chelidonic; în bulbi - alcaloizi, amidon,
mucilagiu, răşini; în flori - urme de ulei volatil.
Întrebuinţări
Galantamina sub formă de bromhidrat se administrează pe cale subcutană
sau intramusculară ca mitotic şi în sechelele poliomielitei. Utilizarea sa se
datoreşte, în primul rând, acţiunii anticolinesterazice şi