Proiect

Motorul sincron

BIZDOC PETRUTA

1
 Cuprins :

1. Principiul de functionare si ecuatiile motoarelor electrice – pag.3-8

2. Clasificarea motoarelor electrice – pag. 9-10

3. Partile componente ale motoarelor electrice sincrone – pag. 11-14

4. Caracteristica mecanica a motorului sincron – pag.15-16

5. Regimul de functionare al motoarelor sincrone – pag. 17-20

6. Metode de pornire a motoarelor sincrone–pag.21-25

7. Utilizari – pag.26

8. Bibliogafie – pag.27

capitolul I
Principiul de functionare si ecuatiile
motoarelor electrice sincrone

2
 Un motor electric (sau electromotor) este un dispozitiv electromecanic ce
transformă energia electrică în energie mecanică. Transformarea în sens invers, a
energiei mecanice în energie electrică, este realizată de un generator electric. Nu
există diferențe de principiu semnificative între cele două tipuri de mașini electrice,
același dispozitiv putând îndeplini ambele roluri în situații diferite.

Majoritatea motoarelor electrice funcționează pe baza forțelor

electromagnetice ce acționează asupra unui conductor parcurs de curent
electric aflat în câmp magnetic. Există însă și motoare electrostatice construite pe
baza forței Coulomb și motoare piezoelectrice.
În vastul proces de conversie (transformare) a energiei, un loc însemnat îl
ocupă conversia electromecanică care se realizează cu ajutorul maşinilor electrice.
Astfel, maşina care face conversia energiei mecanice în energie electrică se
numeşte generator electric, iar cea care face conversia energiei electrice în energie
mecanică, motor electric. Maşina electrică care, cu intervenţia energiei mecanice,
modifică parametrii unei transmisiuni de energie electrică (tensiune, curent, frecvenţă
etc) se numeşte convertizor electric rotativ. Când maşina electrică primeşte atât
energie electrică, cât şi energie mecanică şi Ie transformă în căldura, prin efectul
Joule, ea are rol de frână (fig. 1).

Fig. 1 Simbolizarea modurilor de conversie electromecanică:

a-generator(G); b-motor(M); c-convertizor(C); d-frana(F). P-putere mecanica;

PM, PE-putere mecanica; PjM-pierderi ireversibile de energie prin efectul Joule,
prin frecari si prin fier.

 Principiul de funcţionare a generatorului

3
 Fig. 2 Schiţa unei secţiuni printr-o maşină electrică cu poli aparenţi şi forma de variaţie a
inducţiei in intrefier

Dacă rotorul maşinii sincrone (fig. 2) are înfăşurarea de excitaţie alimentată de la

o sursă de c.c. şi este antrenat de un motor cu viteza unghiulară Q, se formează un

câmp învârtitor de forma care produce printr-o înfăşurare de faza fluxul , dat de
relaţia

Ψ=wkwΦcosω2t=Ψcosω2t. Înfăşurările de fază fiind decalate în spaţiu cu un unghi

electric de ( radiani),în baza relaţiei

 
e=ω2wkwΦsinω2t=ω2wkwΦcos   2 t   ,t.e.m. induse în cele trei înfăşurări statorice
 2

de faza sunt:

rel. 1

4
 Forma camp invartitor

În care ω=pΩ, iar Eo are expresia dată de relaţia

rel. 2

pentru fluxul Ψo de la funcţionarea în gol.

Dacă înfăşurarea statorică se conectează la o sarcină trifazată de impedanţe

corespunzătoare, acestea, ca şi înfăşurările, vor fi parcurse de un sistem trifazat de
curenţi, curentul din faza de referinţă având forma:

rel. 3

Unghiul de decalaj β dintre t.e.m. e01 şi curentul i1 depinde de natura sarcinii şi

de parametrii înfăşurării. În acest caz, maşina cedează o putere electrică sarcinii,
putere preluată prin intermediul câmpului electromagnetic de la motorul primar,
funcţionând deci în regim de generator.

5
 Reacţia indusului la maşina sincronă
Reacţia indusului are o mare influenţă asupra comportării maşinii sincrone, nu
ca la maşina de c.c. unde influenţa ei este, practic, neglijabilă.

Înfăşurarea trifazată a statorului, parcursă de sistemul trifazat de curent de

forma celor daţi de relaţia 3, produce Ia rândul ei un câmp învârtitor de reacţie care
are aceeaşi viteză unghiulară Ω şi acelaşi sens de rotaţie ca şi câmpul învârtitor
inductor , dar decalat in urmă, ca şi curentul i1, faţă de fluxul care a indus t.e.m. (rel.
1):

rel. 4

Deci, fluxul de reacţie prin înfăşurarea de fază a indusului va fi defazat faţă de

fluxul inductor cu acelaşi unghi, având expresia:

rel. 5

iar t.e.m. indusă de acest flux va fi:

rel 6.

Cele două fluxuri — inductor Ψ0 şi de reacţie Ψa — se compun şi dau un flux

rezultant:

rel. 7

Care induce o t.e.m. rel. 8

Având în vedere relaţia Ψ=wkwΦcosω2t=Ψcosω2t a lui Ψ0 şi relaţia 5 a lui Ψa,

se trasează în figura 9 diagramele de fazori corespunzătoare pentru o sarcină
rezistiv-inductivă. Fluxul rezultant este decalat în urma fluxului inductor Ψo cu un

6
unghi θ, numit unghi intern al maşinii sincrone şi care în realitate reprezintă decalajul
polilor câmpului învârtitor rezultant faţă de polii câmpului inductor (polii armăturii
rotorice). Diagramele de fazori pentru sarcina rezistivă (β = 0), sarcină pur inductivă
(β = π/2) şi sarcină pur capacitivă (β = - π/2), reprezentate în figura 6,6 conduc la
următoarele concluzii:
— faţă de fluxul inductor Ψo fluxul rezultant Ψ din întrefierul maşinii este micşorat în
cazul sarcinilor inductive si mărit în cazul sarcinilor capacitive;
— unghiul intern θ=0 numai când maşina este încărcată cu o sarcină pur reactivă.

Diagramele de fazori ale fluxurilor şi ale t.e.m. corespunzătoare pentru o

sarcină rezistiv-inductivă.

7
Influenţa fluxului de reacţie Ψ asupra fluxulul rezultant, în funcţie de caracterul sarcinii: a
— sarcină rezistivă b — sarcină pur inductivă;
c — sarcină pur capacitivă.
 Ecuaţia tensiunior

Pentru o urmărire mai simplă a fenomenelor de bază, ecuaţiile se vor deduce

pentru maşina sincronă cu întrefier constant (cu polii plini), chiar dacă nu vor fi prinse
unele particularităţi funcţionale specifice maşinii sincrone cu întrefier variabil (cu poli
aparenţi).
Ecuaţia tensiunior pentru o fază a indusului se determină aplicând regula
dipolului generator ca şi la relaţiile (
U 1  R1 I 1  jX 01 I 1  E 1  Z 1 I 1  E 1 ;U 2  R2 I 2  jX 02 I 2  E 2  Z 2 I 2  E 2 ):

rel. 9

unde R este rezistenţa înfăşurării de fază, Xσ este reactanţa corespunzătoare fluxului

de scăpări al înfăşurării respective, iar E este dat de relalia 8. Dacă se are în
vedere că Ψa este în fază şi proporţional cu curentul i1 cum reiese din relaţiile (3) şi
(5), în baza relaţiei 6 se poate scrie:

rel. 10

unde Xa este reactanţa corespunzătoare fluxului de reacţie.

Cu relaţia (10), relaţia (9) se mai poate scrie:

rel. 11

în care Xs = Xσ + Xa este reactanţa sincronă a maşinii.

8
 Capitolul ii
Clasificarea motoarelor electrice

Motoarele electrice pot fi clasificate după tipul curentului electric ce le parcurge:

motoare de curent continuu și motoare de curent alternativ. În funcție de numărul
fazelor curentului cu care funcționează, motoarele electrice pot fi motoare
monofazate sau motoare polifazate (cu mai multe faze).

 Motoare de curent continuu

Funcționează pe baza unui curent ce nu-și schimbă sensul, curent continuu. În
funcție de modul de conectare al înfășurării de excitație, motoarele de curent
continuu se împart în patru categorii:

1. Cu excitație derivație
2. Cu excitație serie
3. Cu excitație mixtă
4. Cu excitație separată
 Motoare de curent alternativ
1. Motoare asincrone
 Motoare cu inele de contact ( rotorul bobinat)
 Motoare cu rotorul în scurtcircuit
 Motoare de tipuri speciale
 Motoare cu bare înalte
 Motoare cu dublă colivie Dolivo-Dobrovolski
2. Motoare sincrone
Maşina de curent alternativ la care turaţia rotorului este egală cu cea a
cîmpului învîrtitor, indiferent de sarcină, se numeşte maşina sincronă
Masinile electrice sincrone sunt caracterizate prin faptul ca nu au viteza de
rotatie egala cu viteza campului invartitor, de unde si numele de masini electrice
sincrone.
Ele pot functiona in regim de motor, in regim de generator sau in regim de
compensator de faza.
Motoarele  sincrone se folosesc pentru puteri mari de 110kw, in locul
motoarelor asincrone deoarece desi au o constructie mai simplificata, au avantajul ca
pot functiona cu un factor de putere cos Ø=1 sau chiar capacitiv , compensand astfel
energia reactiva consumata de alti receptori din retea.

Motorul sincron monofazat este realizat uzual ca motor sincron reactiv cu sau
fără magneti permanenti pe rotor. Asemănător motoarelor de inductie monofazate,
9
motoarele sincrone monofazate necesită un câmp magnetic învârtitor ce poate fi
obtinut fie folosind o fază auxiliară si condensator fie folosind spiră în scurtcircuit pe
polii statorici. Se folosesc în general în actionări electrice de puteri mici precum
sistemele de înregistrare si redare a sunetului si imaginii.

Masinile sincrone se folosesc in general ca generatoare de curent alternativ,

caz in care sunt denumite generatoare sincrone sau alternatoare. Mai sunt utilizate
denumirile de turboalternatoare pentru cazul in care este antrenat de o turbina cu
aburi sau hidroalternatoare cand este antrenata de o turbina  hidraulica.

10
 Capitolul iii
Partile componente ale motoarelor electrice sincrone

Indiferent de tipul motorului, acesta este construit din două părti componente:
stator si rotor. Statorul este partea fixă a motorului, în general exterioară, ce include
carcasa, bornele de alimentare, armătura feromagnetică statorică si înfăsurarea
statorică. Rotorul este partea mobilă a motorului, plasată de obicei în interior. Este
format dintr-un ax si o armătură rotorică ce sustine înfăsurarea rotorică. Între stator si
rotor există o portiune de aer numită întrefier ce permite miscarea rotorului fată de
stator. Grosimea întrefierului este un indicator important al performantelor motorului.
Maşina de curent alternativ la care turaţia rotorului este egală cu cea a
cîmpului învîrtitor, indiferent de sarcină, se numeşte maşina sincronă. Statorul
motorului sincron este asemănător cu statorul motorului de inductie (este format
dintr-o armătură feromagnetică statorică si o înfăsurare trifazată statorică). Rotorul
motorului sincron este format dintr-o armătură feromagnetică rotorică si o înfăsurare
rotorică de curent continuu. Pot exista două tipuri constructive de rotoare: cu poli
înecati si cu poli aparenti. Rotorul cu poli înecati are armătura feromagnetică crestată
spre exterior si în crestătură este plasată înfăsurarea rotorică. Acest tip de motor are
uzual o pereche de poli si functionează la turatii mari (3000 rpm la 50 Hz). Rotorul cu
poli aparenti are armătura feromagentică sub forma unui butuc poligonal pe care sunt
plasate miezurile polilor rotorici si bobine polare concentrate. În unele situatii în locul
bobinelor polare concentrate se pot folosi magneti permanenti. Motorul sincron cu
poli aparenti are un număr mare de poli si functionează la turatii mai reduse. Accesul
la înfăsurarea rotorică se face printr-un sistem inel-perie asemănător motorului de
inductie. Motoarele sincrone cu poli aparenti pot avea cuplu chiar si în lipsa
curentului de excitatie, motorul reactiv fiind cel ce functionează pe baza acestui
cuplu, fără înfăsurare de excitatie si fără magneti permanenti.
Armatura inductorului maşinii este formată dintr-o succesiune de poli N şi S,
realizaţi din electromagneţi excitaţi c.c. sau din magneţi permanenţi (fig. 2 ). În
general, inductorul este rotor şi numai la maşinile mici, din motive de spaţiu, poate fi
stator, maşina fiind considerată în acest caz de construcţie inversă. Inductorul poate
fi cu poli aparenţi şi bobine concentrate aşezate pe aceştia (fig. 2) sau cu poli plini
(poli înecaţi), când înfăşurarea de excitaţie este repartizată în crestături (fig. 3).
Înfăşurarea de excitaţie are capetele legate la două inele de pe arbore, pe care calcă
periile care fac legatura cu sursa exterioară de c.c. Maşinile sincrone mai au pe
armatura inductoare o înfăşurare de tip colivie (Ca la maşinile asincrone) numită
înfăşurare de amortizare, utilizată şi la pornirea motoarelor (fig. 4). Circuitul
magnetic al inductorului se poate realiza şi din piese masive de oţel, deoarece fluxul
fiind produs de c.c., nu variază în timp şi nu se produc pierderi.

11
 Fig. 2 Schiţa unei secţiuni printr-o maşină electrică cu poli aparenţi şi forma de variaţie a
inducţiei in intrefier

Fig. 3 Schita de principiu a unei Fig. 4 Infasurarea de

masini sincrone cu poliu inecati amortizare la o masina cu poli aparenti

Armatura indusului este formată din pachete de tole şi în crestăturile ei se

gaseşte o înfăşurare trifazată conectată în stea. Gama largă de puteri, ca şi locul de
utilizare, a condus la numeroase forme constructive ale căror elemente în afara celor
indicate mai înainte , pot diferi de la un tip la altul. Astfel în fig. 5 se dau unele
elemente specifice maşinii sincrone

12
Fig. 5.Msina sincrona cu poli aparenti (2p=6)

1-circuit magnetic statoric; 2-carcasa; 3-infasurare indusa; 4-scuturile; 5-placi de

strangerea pachetelor de tole stator;6-butucul armaturii rotorice; 7-poli inductori; 8-
infasurare excitatie 9-excitatoare(masina de c.c cuplata pe acelesi ax care alimenteaza
infasurarea de excitatie); 10-ventilatorul

13
 CAPITOLUL IV
CARACTERISTICI MECANICE ALE MOTORULUI
SINCRON
14
            Masina sincrona este utilizata în prezent din ce în ce mai mult în actionarile de putere
mare si cu viteze relativ reduse.

            Motorul sincron prezinta, comparativ cu alte masini, avantajul ca nu consuma putere

reactiva - inductiva din retea, daca este excitat corespunzator si, daca este supraexcitat,
poate deveni furnizor de putere reactiva în retea.

            Ca dezavantaje sunt:

            - necesitatea curentului continuu amintit pentru alimentarea excitatiei;

            - posibilitatile reduse de modificare a vitezei, limitate la comanda prin frecventa;

- scheme de comanda complicate;

            - posibilitatea aparitiei pendularilor la variatia brusca a sarcinii, s.a.

            Caracteristica mecanica a masinii sincrone alimentata la frecventa constanta f1 este o

dreapta paralela cu axa cuplului, viteza unghiulara în regim stabilizat fiind data de expresia :

                              (1)

            Peste o anumita valoare MK a cuplului sarcinii, masina sincrona iese din
sincronism si se opreste.
            În scopul aprecierii posibilitatii de încarcare a masinii sincrone, se foloseste
caracteristica mecanica unghiulara, definita ca dependenta dintre cuplul M al masinii
sincrone si unghiul intern q între tensiunea de alimentare   si t.e.m.  e  determinata
de fluxul inductor al masinii .

Caracteristica mecanica unghiulara a masinii sincrone cu poli plini

            Cuplul masinii sincrone cu poli plini are expresia :

                                           (2)
15
unde MK este valoarea maxima a cuplului, la  = 900 , având expresia:

                      ,Xd =Xq = Xs               (3)

            La masina cu poli aparenti, ecuatia caracteristicii unghiulare apare

sub forma :                   (4)

unde:                     (5)

si                  

  În relatiile (3), (5) si (6) apar urmatoarele marimi:

            Ω1 - viteza de sincronism;

            E0 - tensiunea electromotoare indusa de câmpul magnetic învârtitor inductor;

            U - tensiunea de faza statorica;

            Xd = ωLd - reactanta sincrona longitudinala;

            Xq = ωLq - reactanta sincrona transversala.

            Expresiile cuplului electromagnetic se obtin sriind ecuatiile masinii sincrone în

sistemul de coordonate fix fata de rotor d,q,0.

CAPITOLUL V
REGIMUL DE FUNCTIONARE BILANŢUL DE PUTERI
ŞI RANDAMENTUL MOTOARELOR SINCRONE
16
  Cuplul electromagnetic dezvoltat când maşina este cuplată Ia reţea

Dacă tensiunea reţelei U şi t.e.m. Eo a generatorului au aceeaşi pulsaţie se

păstrează relaţia (11). Având în vedere că Ia maşina sincronă rezistenţa R şi
reactanţa Xσ sunt mici faţă de reactanţa Xs, în relaţia (9) se poate considera U ≈E şi
ecuaţia (11) devine E 0  U  jX s I . Cu aceste simplificări, diagrama de fazori este cea
din figura 11 iar puterea electromagnetică a maşinii sincrone trifazate se
aproximează cu

rel. 12

Având în vedere că în figura 11 segmentul expresia

(12) a puterii şi cea a cuplului electromagnetic devin:

rel. 13

Deci, atât puterea cât şi cuplul electromagnetic variază sinusoidal cu unghiul

intern, pentru Eo = ct, adicã pentru curentul de excitalie Ie = ct şi fluxul Ψo = ct (fig.
12).

17
  Definiţia regimurilor de generator şi de motor

Considerând că rotorul maşinii are Ω≠Ω1, Eo are puIsaţia ω= p Ω≠Ω1 unghiul

intern θ, definit la reacţia indusului variază continuu, iar cuplul electromagnetic dat de
relaţia (13) este un cuplu alternativ, deci cu valoare medie nulă. De aici rezultă că
maşina sincronă nu dezvoltă cuplu electromagnetic decăt atunci când Ω=Ω1, adică
rotorul are turaţia de sincronism impusă de pulsaţia ω1 a reţelei Ia care este cuplată
maşina. Dacă maşina sincronă funcţionează pe reţea proprie ca generator, acesta
impune şi frecvenţa reţelei alimentate. Din această cauză, cuplul electromagnetic al
maşinii sincrone se mai numeşte cuplu sincron.
Dacă maşina cuplată la reţea funcţionează în regim de generator, adică dă
energie activă în reţea, trebuie să fie antrenată de un motor primar care să conducă
la creşterea unghiului intern θ definit Ia reacţia indusului si Pe≠0 din relaţia 13. În
regim de generator câmpul rezultant este decalat în urma câampului inductor (fig.
10a si fig. 13a). Dacă θ=0, maşina nu dă şi nu primeşte energie activă (fig. 10b si
13b). Dacă la arborele maşinii apare un cuplu rezistent care tinde să scadă turaţia
motorului , axa polului rotoric rămâne ăn urmă faţă de axa polului câmpului rezultant
(fig. 13c) deci θ=0, apare un cuplu sincron, maşina primeşte energie activă de la
reţea şi dezvoltă un cuplu mecanic la arbore.

18
 În acest caz, maşina funcţionează în regim de motor. Se reaminteşte că
motorul sincron dezvoltă un cuplu numai dacă are turaţia n =n1. La pornire (n = 0)
sau Ia altă turaţie (n ≠n1) nu dezvoltă cuplu. Când maşina este cuplată Ia reţea, dar
nu schimbă putere activă c ea, deci θ= 0, dar poate, da sau primi energie reactivă se
spune că funcţionează în regim de compensator (fig. 10, b şi c şi fig. 13, b).

 BiIanţul de puteri active şi randamentul.

Schimbul de energie a maşinii sincrone cu reţeaua Ia care este conectată

depinde, cum s-a arătat, de regimul său de funcţionare. Puterea utilă poate fi activă
la motor, activ-reactivă Ia generator sau complet reactivă Ia compensator.
Randamentul unei maşini find definit de puterile active — primită Pi cedată P2 — se
va urmări relaţia dintre aceste puteri şi pierderile de putere activă din maşină. Ca
orice maşină rotativă, maşina sincronă are pierderi mecanice Pf  — de frecare şi
ventilaţie, pierderi în circuitul magnetic aI indusului PFe1

— datorită variaţiei în timp a fluxului magnetic, pierderile în înfăuşurarea trifazată a

indusului Pw = 3RI2 şi pierderi în înfăşurare de excitaţie Pex = ReI2e (pierderi în circuitul

19
magnetic inductor nu sunt, fluxuI fiind constant în timp, ca şi curentul de excitaţie care-I
produce).

Deci, randamentul trebuie precizat pentru un anumit factor de putere. Reprezentarea

schematică a bilanţului de puteri active (figura de mai jos) conduce şi Ia relaţiile
randamentului ηG — pentru generator şi ηM — pentru motor:

rel. 14

20
 Capitolul vi
metode de pornire a motoarelor sincrone
            Pornirea motorului sincron se face în doua etape: în prima etapa se mareste
viteza masinii de la zero la o valoare Ω cât mai apropiata de cea sincrona, W1; în a
doua etapa se realizeaza sincronizarea vitezei masinii cu frecventa retelei de
alimentare, adica se mareste W la W1.
            Cea mai raspândita metoda de pornire este pornirea în asincron. Prima etapa
se realizeaza prin pornirea masinii sincrone ca o masina asincrona, cu ajutorul
coliviei montata în talpile polare. Pentru pornire, masina sincrona se conecteaza la
reteaua de c.c. legata peste o rezistenta Rp. Pornirea se face ca la masina asincrona,
adica direct, sau cu rezistoare ori bobine montate în circuitul statoric, fie cu un
autotrasformator.
            Dupa ce viteza a ajuns aproape de cea sincrona (s £ 0,05), se deconecteaza
rezistenta Rp si se leaga circuitul de excitatie la bornele sursei de c.c. (redresor
comandat cu tiristoare).
            În figura de mai jos se prezinta schema pornirii unei actionari cu masina
electrica sincrona.
            Pornirea masinii sincrone m1 se realizeaza cu bobinele k1, care se
scurtcircuiteaza cu contactele c2 dupa cem m1 a fost adusa în sincronism cu reteaua
prin alimentarea excitatiei în c.c. În prima etapa a pornirii, puntea trifazata u1cu
tiristoare este blocata, iar tiristorul p1 este aprins.
Curentul alternativ din înfasurarea de excitatie se închide prin ansamblul p1-p2;
o alternanta prin p1 si alta prin p2.Dupa atingerea vitezei maxime la functionarea în
asincron se blocheaza tiristorul p1 si se comanda intrarea în functie a redresorului
comandat u1, alimentat de la retea prin transformatorul m2. Puntea u1 permite si
fortarea excitatiei prin marirea sarcinii aplicate.
            Din momentul conectarii excitatiei la sursa de c.c. pâna la atingerea vitezei
sincrone, respectiv a functionarii stabilizate, are loc a doua etapa a procesului
tranzitoriu de pornire. Intrarea în sincronism are loc au atât mai usor cu cât, în
momentul stabilirii curentului continuu prin înfasurarea de excitatie, alunecarea s si
cuplul MR sunt mai mici si valoarea unghiului intern q este mai apropiata de zero.

Schema de pornire a unei actionari electrice cu masina sincrona

 Regimul de frânare
21
            Frânarea se poate realiza prin :
            a) - contracurent
            b) - frânare cu recuperare
            c) - alimentarea statorului în c.c.
            d) - frânare dinamica sau reostatica
Metoda a se face ca si în cazul masinii asincrone, dar nu se mai aplica în
prezent, deoarece duce la socuri maride curent, factor de putere scazut si complicatii
în schema de comanda.
Metoda b, în cazul alimentarii la frecventa constanta nu are aplicatii practice în
actionari, deoarece nu se poate realiza decât la turatia sincrona.
Metoda c, prin alimentarea statorului în curent continuu se face ca la masina
asincrona, dar cuplul de frânareeste mic si în plus este necesara sursa de curent
continuu.
Metoda aplicata în cazul actionarilor cu masini sincrone este metoda d, la care
masina functioneaza în regim de generator  fara recuperaren a energiei. Frânarea
reostatica se realizeaza prin deconectarea statorului masinii de la retea si cuplarea
lui pe o rezistenta trifazata de frânare Rf, înfasurarea rotorica ramânând alimentata în
curent continuu .

Frânarea în câmp excitat de curent continuu

            În cazul masinii cu poli plini cuplul de frânare are expresia:

                         ,                (7)

unde : Mk este cuplul maxim,   si  , X fiind reactanta fazei

indusului.

            Caracteristicile   au o forma asemanatoare cu ale masinii asincrone

excitata în curent continuu. Valoarea cuplului de frânare depinde de viteza relativa υ,
de curentul de excitatie ie si de rezistenta Rf.

22
  Sisteme de actionare electrica cu motoare sincrone trifazate, cu viteza
variabila

            Motorul sincron are viteza unghiulara egala cu viteza de sincronism, data de

relatia:

                                 (8)

            Atâta timp cât cuplul static rezistent la arbore nu depaseste cuplul sau
electromagnetic maxim, rezulta ca reglarea vitezei sale se poate face doar prin
modificarea frecventei tensiunii de alimentare statorice. Modificarea frecventei
tensiunii de alimentare se face cu ajutorul convertoarelor de frecventa cu comutatie
statica. Acestea se pot împarti în: convertoare cu comutatie externa independenta, la
care frecventa de iesire este impusa de un generator de tact independent de retea
(fig.7.a) si convertoare conduse de motor, la care frecventa de iesire este
determinata de însusi motorul sincron (fig.7.b).

Fig.7.Motorul sincron cu viteza variabila, obtinuta cu convertor de frecventa:

a - cu comutatie externa independenta; b - condus de motor.

u1 - redresor; R - unghiul de comanda al tiristoarelor redresorului

u2 - invertor; M - unghiul de comanda al tiristoarelor invertorului

DCR - dispozitiv de comanda redresor; CFT - convertor frecventa - tensiune;

DCM - dispozitiv de comanda invertor

23
TP - traductor de pozitie

Ωp - viteza unghiulara prescrisa

            În sistemele de actionare electrica automate se utilizeaza motoarele sincrone

cu magneti permanenti în rotor, numit si motor fara perii (brushless). La ora actuala
se considera ca acest motor poate sa înlocuiasca motorul de curent continuu, având
în vedere urmatoarele avantaje:

            -absenta colectorului si a oricarui contact electric de alunecare vor diminua

problemele de întretinere, acestea fiind transferate catre electronica de putere, cu
specificatia ca fiabilitatea acesteia nu ridica în general probleme, iar pierderile
energetice sunt mult diminuate;

            -curentul statoric si constanta de timp termica au valori ridicate, iar racirea

motorului este usoara ( de exemplu prin curent de aer);

            -rotorul se realizeaza pe baza unui magnet permanent si astfel viteza

rotorului poate atinge valori ridicate, neexistând limitari ca în cazul colectorului
mecanic.

Schema de principiu a alimentarii si comenzii electronice prin curenti cvasi-

dreptunghiulari a unui motor sincron trifazat fara perii este prezentata în figura de mai
jos.

Schema bloc a unui motor sincron fara perii trifazat cu alimentare si comanda prin
curenti cvasi-dreptunghiulari

            Electronica de comanda are doua functiuni:

            -selectionarea, pe baza semnalelor traductoarelor de pozitie rotorica, a

perechii de tranzistoare de putere din partea superioara a puntii, respectiv cea

24
inferioara, ale invertorului, prin conductia carora se aplica tensiunea de alimentare pe
doua faze statorice înseriate ale motorului;

            -modularea acestei tensiuni pentru asigurarea controlului curentului statoric,

prin actiunea directa asupra comenzii perechii de tranzistoare.

            Exista mai multe procedee de control al curentului, dintre care se considera

reglarea bipozitionala prin comparator cu histerezis (a) si reglarea liniara prin
corector proportional-integrator (PI) (b).

            În cazul (a) reglarea consta în a comanda tranzistoarele de putere din

invertor, astfel încât curentul instantaneu de faza statoric al motorului sa se mentina
într-o banda de histerezis de latime fixa (2 ΔI), centrata pe valoarea prescrisa Iref a
curentului de referinta.

            În cazul (b), eroarea dintre curentul de referinta si cel de faza statoric masurat
este prelucrata printr-un corector PI; la iesirea acestuia, semnalul este modulat prin
tehnica modularii în latime de puls (PWM), în care unda purtatoare este triunghiulara,
de amplitudine si frecventa (>5kHz) fixe.  

CAPITOLUL VII
UTILIZARI

25
 Maşinile (motoarele) sincrone pot funcţiona în regim de generator, de motor şi
într-un regim de compensator de putere reactivă (compensator sincron).
Generatoarele sincrone (alternatoarele), constituie surse de curent alternativ
de frecvenţă industrială din centralele electrice. Tendinţa este ca ele să se realizeze
cu puteri cât mai mari pe unitate, pentru obţinerea de randamente mari şi consumuri
specifice mici de materiale.
Generatoarele sincrone mari cu poli înecaţi, antrenate de turbine cu abur sau
gaze la turaţii de 3000 rot/min. sau mai rar de 1500rot/min. se numesc
“turbogeneratoare”, iar cele cu turaţii mici, cu poli aparenţi, antrenate de turbine
hidraulice se numesc “hidrogeneratoare”.
Motoarele sincrone se folosesc la puteri de 100KW, în locul motoarelor
asincrone, pentru funcţionarea la un factor de putere dorit sau chiar pentru
compensarea factorului de putere al reţelelor. Ca motoare mai mici se utilizează
acolo unde se impune o turaţie sincronă.
Compensatoarele sincrone sunt motoare sincrone care funcţionează în gol şi
debitează putere reactivă în reţelele la care sunt conectate pentru a le imbunătăţi
factorul de putere.

CAPITOLUL VIII
BIBLIOGRAFIE

26
1. Năstase Bichir, Dan Mihoc – “Maşini, aparate, acţionări şi automatizări”
2. Internet

27