Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Conflictul ca stare individuală sau generală este una dintre contradicţiile care guvernează întrega
viaţă umană. La nivel interior individual sau la nivel relaţii interumane ori în planul economic sau
social, între naţiuni şi state, starea conflictulală a fost din totdeauna una dintre condiţiile care au
determinat dezastre pentru unii şi prosperitate pentru alţii. Dintr-un conflict, cele două părţi nu vor
ieşi cu pagube distribuite în mod egal. Întotdeauna una dintre părţi va avea mai mult de suferit decât
cealaltă, fără a aminti de faptul că pe lângă pierderile de ordin uman şi financiar există şi o categorie
de instituţii sau indivizi care prosperă într-un mod cu totul uimitor în urma conflictelor de orice fel.
Războiul, precum conflict interstatal, reprezintă un dezastru total cu consecinte din cele mai
cumplite. Învinşi sau învingători, consecinţele finale sunt aproximativ aceleaşi. Nu există decât un
nou început pentru fiecare dintre ei. Adevăraţii învingători nu sunt cei care au participat în mod
direct în luptă, ci cei din culisele războiului, cei care au dirijat din umbră şi de la adăpost de bombe
şi tunuri.
Şi ca întotdeauna, pierderile nu sunt ale celor care au declanşat conflictul, ci ale celor care participă
şi sunt folosiţi, inoculându-li-se persuasiv ideea că „războiul” este al lor. Este trist şi dezolant faptul
că cei care au murit sau cei a căror viaţă a fost distrusă în urma ”războiului lor”, au fost absolut
nevinovaţi în faţa orgoliilor şi dorinţei de putere ale celor care au declanşat conflictul. În general,
primii mor, iar ceilalţi înfloresc. Aceasta este legea nescrisă a războiului. Armele n-au rezolvat
niciodată nimic pentru ce-i în mâna cărora au fost efectiv, ei fiind doar o masă de manevă la
îndemâna puterilor oculte, puteri care au avut ca motivaţie convingătoare, problemele politice ale
ţării, naţionalismul, cucerirea teritorială şi deţinerea resurselor aferente acelor teritorii.
Conducerea trupei.
Piese de artilerie.
Pe jos… … şi călare…
Pe apă… …sau pe uscat…
Tranşeele, spaţiul inuman în care soldaţii supravieţuiau la limita dintre viaţă şi moarte…
Refugiaţi din calea morţii…
Despre război nu pot vorbi cu adevărat decât cei care au trăit acele clipe de groază, acei ani care sau
scurs între temeri şi speranţe, între viaţă şi moarte. Noi cei care am aflat ce este războiul din cărţi sau
din filme , nu suntem capabili să ne imaginăm dimensiunea tragediei războiului. Suntem departe de
a înţelege cele trăite de populaţia civilă sau de soldaţii folosiţi precum carne de tun. Mizeria,
disperarea, frica, condiţiile inumane, moartea ce bântuia la tot pasul, dezastrul economic şi social,
drama familiilor rămase singure, toate acestea şi multe altele conduc la întrebarea legitimă… Este
sau a fost războiul necesar?