Avitaminozele

Avitaminoza este o boală, consecinţă a unei diete dezechilibrate, în care lipsesc

vitaminele. În cazul în care organismul nu are vitaminele necesare, apar diverse afecțiuni. De

exemplu, lipsa vitaminei C conduce spre scorbut, B1 – boala beri-beri. Dacă lipseşte vitamina

D, se dezvoltă rahitismul, iar dacă vitamină PP nu e în cantitate suficientă – se formează

pelagra.

1.Tipurile

În practica medicală, există hipovitaminoza primară și secundară. Primul tip apare, dacă

în organism nu intră cu alimente anumite vitamine. Al doilea tip se caracterizează prin faptul,

că vitaminele care intră în tractul gastro-intestinal nu se descompun complet. De asemenea,

natura secundară a acestei boli poate cauza excesului de antibiotice folosite o perioadă lungă.

2.Cauzele de dezvoltare a avitaminozei

Principalii factori, că organismul nu primește suficiente vitamine și minerale, sunt

alimentarea cu produse de calitate proastă și alimentarea dezechilibrată. Al doilea motiv —

este faptul, că persoana consumă adesea alimente fast-food, alimente conservate.  Pacienții,

care se plâng de deficitul de vitamine, de regulă, au un mod inadmisibil de alimentare. Un

factor important este ecologia. O persoană sănătoasă ar trebui să primească vitamine și

minerale pentru a avea un metabolism bun ca țesuturile organismului să regenereze la timp.

3.Simptomele avitaminozei

Pacientului îi este foarte dificil să se trezească dimineața, el vrea permanent să doarmă,

chiar dacă a avut un somn bun, pe tot parcursul zilei se simte obosit. El prezintă o anumită

iritabilitate, în unele cazuri are depresie, îi e dificil să se concentreze.

De asemenea, un factor important al acestei boli este deteriorarea dermei și, desigur, scăderea

imunității.

4.Tratamentul

Pentru a preveni boala, e necesară o alimentare bună și la timp, organismul are nevoie de un

număr mare de grăsimi, proteine și carbohidrați. Pentru perioada de iarnă-primăvară, medicii

recomandă, mai multe fructe, legume și verdețuri. E important un consum echilibrat de pește

și carne de pasăre, deoarece acestea conțin aminoacizi și vitamine, de care organismul are

nevoie atât de mult

5.Profilaxia
Astăzi există sute de tipuri de vitamine în diferite forme şi combinaţii. Medicii recomandă de

două ori pe an să se facă cure cu vitamine. Pentru a alege acele, care vă vor fi utile pentru

sănătate, trebuie să fiţi atenți din ce sunt produse. De exemplu, există pastile care conțin

vitaminele C, B, D, dar sunt şi din cele care conțin microelemente (fier, cupru, zinc). Fiecare

persoană trebuie să aleagă un complex de vitamine în funcție de nevoile organismului.

Vitaminele sunt substanţe organice complexe, indispensabile creşterii şi întreţinerii

organismului uman. Deoarece acesta nu produce o cantitate suficientă pentru a-şi acoperi

necesităţile sau pentru că unele vitamine nu pot fi complet sintetizate, este necesară o

suplimentare prin alimentaţie sau, la nevoie, printr-o medicaţie corespunzătoare. Lipsa din

organism a unei sau mai multor vitamine, avitaminoza, are consecinţe grave asupra sănătăţii.

Cele mai comune avitaminoze sunt:

 Avitaminoza A - tulburări oculare: slăbirea sau pierderea vederii în lumină de intensitate

scăzută, diminuarea transpareţei corneei şi conjunctivei;

 Avitaminoza B1 - expresie majoră a bolii  Beri-Beri , întâlnită la populaţiile subalimentate

din ţările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare;

 Avitaminoza B2 - fotofobie şi leziuni ale buzelor;

 Avitaminoza B12 - Boala lui  Biermer , caracterizată de absenţa absorbţiei de B12;

 Avitaminoza C - determină apariţia scorbutului, boală caracterizată prin formarea unor

pete pe piele, hemoragii, alterări ale gingiilor şi rezistenţă scăzută la infecţii;

 Avitaminoza D - determină rahitism la copii, iar la adulţi afecţiuni osoase (osteomalacie);

 Avitaminoza K - determină hemoragii;

 Avitaminoza PP - duce la apariţia Pelagrei, boală caracterizată prin afecţiuni cutanate,

gastrointestinale şi nervoase. 

Avitaminoza D

Vitamina B12 sau cobalamina este una dintre vitaminele esenţiale din organism, singura care

conţine în molecula sa un metal, un atom de cobalt. Lipsa de B12 determină tulburări

digestive, sanguine, neurologice, dar provoacă şi stări anxioase, agitaţie, confuzie,

iritabilitate, insomnie. În cazurile grave, lipsa vitaminei B12 a fost asociată cu tulburarea

bipolară, depresia, atacurile de panică şi demenţa. În prezent, majoritatea persoanelor afectate

sunt persoane trecute de vârsta a doua, cazurile pediatrice fiind rar întâlnite.
Vitamina B12 şi tulburarea bipolară

Deşi nu a fost amănunţit studiată importanţa vitaminei B12 în cazul tulburării bipolare, s-a

demonstrat faptul că în cazul tratamentului cu litiu (standard pentru această condiţie),

pacienţii prezintă adesea un nivel scăzut al acidului folic, iar suplimentarea cu vitamina B12

îmbunătăţeşte efectele litiumului. Avitaminoza B12 poate fi responsabilă pentru episoadele

maniacale ale tulburării bipolare. Deoarece joacă un rol considerabil în producerea unor

neurotransmiţători care influenţează stările psihice (precum GABA, serotonină şi dopamină),

vitamina B12 este recomandată în tratamentul tulburării.

De asemenea, şi celelalte vitamine din complexul B sunt recomandate în cazul tulburărilor

bipolare sau pentru ameliorarea simptomelor asociate cu aceasta. Vitaminele B1 şi B6 ajută

pacienţii cu tulburare bipolară în cazul anxietăţii, iritabilităţii, coşmarurilor.

Vitamina B12 şi sănătatea mentală a vârstnicilor

O cercetare publicată în jurnalul medical American Academy of Neurology a făcut legătura

dintre vitamina B12 şi luciditatea şi sănătatea mentală a persoanelor de vârsta a treia. Studiul

a fost efectuat pe un eşantion de 107 persoane cu vârste cuprinse între 61 şi 87 de ani.

Participanților li s-au prelevat probe de sânge pentru a verifica nivelul de B12 şi apoi au fost

supuşi unor teste de memorie şi tomografii. Testele au fost refăcute după cinci ani şi s-a

descoperit că persoanele cu un nivel ridicat de B12 în sânge aveau de 6 ori mai multe şanse

să-şi păstreze luciditatea şi să menţină o activitate mentală normală.

Surse alimentare de vitamina B12: în toate produsele animale, în special în ficat.

Avitaminozele B şi PP

Vitamina PP (acid nicotinic) sau B3 este implicată în reacţiile de oxidoreducere ale

celulei.

Vitamina PP şi Pelagra

Pelagra este o boală provocată de lipsa vitaminei PP, asociată şi cu o carenţă de vitamine

din complexul B. Vitamina PP este supranumită şi „antipelagroasă”.

Simptomele sale includ dermatite, tulburări digestive, tulburări nervoase şi psihice:

astenie, depresie, insomnie, dureri de cap, confuzie, tulburări de memorie. În cazurile grave,

simptomele evoluează până la psihoze cu tulburări de conştienţă, halucinaţii, delir acut cu

febră, transpiraţie, tahicardie. În cazurile de alcoolism, frecvent asociate cu Pelagra, încetarea

consumului de alcool contribuie la starea depresivă, accentuează gândurile suicidale şi

sevrajul. Administrarea de vitamina PP reduce şi vindecă tulburările, pacientul simţind o

îmbunătăţire a stării psihice generale la câteva zile după începerea tratamentului.

Surse alimentare de vitamina PP: ficat, peşte, ouă, drojdia de bere, cereale, ciuperci, fasole,

linte, orez.

Avitaminoza E

Vitamina E joacă un rol important în încetinirea îmbătrânirii celulelor. Lipsa sa duce la

tulburări neurologice, neuromusculare, hematologice.

Vitamina E şi boala Alzheimer

Un studiu din 2013, publicat în Journal of American Medical Association, a arătat că o

doză zilnică de vitamina E încetineşte progresul bolii Alzheimer.

Alzheimer este o afecţiune neurologică, cu evoluţie progresivă şi inevitabilă, caracterizată

printr-o alterare ireversibilă a intelectului, care ajunge la o stare de demenţă. Cercetătorii au

administrat vitamina E pacienţilor cu cazuri severe de Alzheimer şi cu demenţă în stadii

incipiente şi au ajuns la concluzia că suplimentele de vitamină încetinesc progresia bolii, iar

pacienţii îşi păstrează o perioadă mai îndelungată de timp luciditatea.

Cercetătorul Maurice W. Dysken a condus un experiment efectuat pe un eşantion de

613 pacienţi, împărţiţi în patru grupe: prima grupă a primit Memantină, medicament

administrat în general în cazurile de demenţă, a doua grupă a primit vitamina E, pentru a treia

s-a folosit o combinaţie a celor două tratamente, iar cea de-a patra grupă a primit un tratament

placebo. În următorii doi ani, pacienţii cărora le-a fost administrată vitamina E au înregistrat

o scădere cu 19% a progresului bolii, comparativ cu cei care au primit placebo. De asemenea,

rata mortalităţii a fost de 7. 3 procente la pacienţii care au primit vitamina E, comparativ cu 9.

4 procente la grupul placebo. Studiul a mai arătat că nici memantina, nici combinaţia dintre

cele două nu aduc un beneficiu notabil.

Surse alimentare de vitamina E: fructe uscate oleaginoase, uleiuri şi margarine vegetale

bogate în acizi graşi, germeni de cereale, legume verzi, ficat, gălbenuş de ou, unt.

Bibliografie:
Borundel, Corneliu, Manual de medicină internă, Editura Medicală, Bucureşti, 1980.