Tromboza venoasă profunda

Tromboza venoasă profundă este o condiţie ce presupune formarea de cheaguri de

sânge în venele profunde, de cele mai multe ori, la nivelul membrelor inferioare. Această

afecţiune poate conduce la declanşarea emboliei pulmonare, boală care ucide, de regulă,

o treime dintre persoanele diagnosticate cu aceasta. Printre factorii de risc ai trombozei

venoase profunde se numără şi varicele.

Cauzele trombozei venoase profunde

Acestea includ orice element care ar putea afecta interiorul venelor:

• Complicaţii severe ale unor intervenţii chirugicale

• Leziuni

• Un răspuns anormal al sistemului imunitar

• Greutatea corporală excesivă

• Sarcina

• Oprirea sau încetinirea circulaţiei sângelui în vene

• Deficienţele substanţelor din sânge care au rol de fluidizare (antitrombina III, proteina C,

proteina S, plasminogen)

• Vârsta înaintată

• O boală malignă

• Tratamentele cu citostatice

Tromboza venoasă profundă debutează în zonele în care fluxul de sânge este redus, mai ales

în cazul persoanelor care sunt imobilizate la pat sau în cazul celor cu insuficienţă cardiacă.

Factorii de risc

Riscul mai mare de dezvoltare a trombozei venoase profunde se întâlneşte în cazurile

următoare:

• Vârstă înaintată

• Pacienţi care au primit transfuzii de sânge

• Pacienţi supuşi unei operaţii

• Pacienţi cu fracturi ale femurului sau ale tibiei

• Persoane care stau mult timp în aceeaşi poziţie

• Persoane care fumează

• Persoane care fac terapie de substituţie hormonală sau utilizează anticoncepţionale

• Femei însărcinate

• Persoane obeze

• Pacienţi cu o boală cronică inflamatorie

• Persoane diagnosticate cu cancer

• Pacienţi cu fracturi pelvine

• Pacienţi cu traumatisme la nivelul coloanei vertebrale

• Persoane care prezintă un traumatism venos important

• Persoane care au antecedente ale afecţiunii în familie

• Persoane care prezintă varice

Semnele şi simptomele trombozei venoase profunde

Simptomele nu sunt întotdeauna evidente, semnele clasice ale prezenţei cheagurilor de sânge

fiind umflarea şi sensibilitatea gambelor. Acestea sunt întâlnite la mai puţin de 30% dintre

pacienţi. Printre alte simptome ale afecţiunii se numără:

• Zone roşiatice pe membrele inferioare

• Umflarea piciorului sau doar a unei porţiuni a acestuia

• Dureri

• Diferenţe de temperatură între piciorul afectat şi cel sănătos (cel bolnav este mai cald)

• Modificări ale culorii pielii

• Crampe sau disconfort în zona afectată

• Apariţia febrei după circa o săptămână de la intervenţia chirugicală

• Dilatarea venelor cutanate situate în partea anterioară a gambei

Tromboflebita superficială este o condiţie în cadrul căreia se formează cheaguri de sânge cu

simptome similare trombozei, însă mai de o gravitate mai scăzută.

Tromboza venoasă majoră determină un tablou clinic caracterizat de dureri, paloare şi edem

masiv.

Posibile complicaţii ale trombozei venoase profunde

• Embolia pulmonară: complicaţia cea mai gravă

• Sindromul posttrombotic: edem, dureri, hiperpigmentare, ulcere venoase dureroase

• Flebotromboza: tromboza venoasă cu formarea unui cheag ce circulă prin venă

• Tromboflebita: inflamarea venelor şi formarea de cheaguri care pot bloca circulaţia

Tratament

Acesta presupune:

• Repaus la pat cu membrele inferioare ridicate la 15-30 cm deasupra nivelului patului

• Administrarea de anticoagulante pentru prevenirea formării unor noi cheaguri de sânge

şi în vederea reducerii posibilităţii dezvoltăti embolismului pulmonar

• Administrarea medicamentelor pentru dizolvarea cheagurilor de sânge şi redeschiderea

venelor blocate de acestea

• Purtarea ciorapilor de compresie pentru estomaparea intensitătii simptomelor

• Tromboliza locală printr-un cateter venos (absorbţia trombilor)

• Tratamentul chirurgical: trombectomia ilio-femurală, adică înlăturarea segmentului

vascular trombozat, intervenţie ce se desfăşoară sub anestezie generală.

Durata tratamentului depinde de localizarea trombozei, de eventualii factori de risc şi de

prezenţa eventualelor complicaţii.

Tromboza venoasă este o afecţiune care poate fi prevenită, însă, în cazul în care ea se

instalează, pacientul trebuie să beneficieze de tratamentul corespunzător în vederea evitării

apariţiei unor complicaţii care pot avea un risc vital.