Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dimensiuni Psihopedagogice Ale Socializarii Copiilor de Virsta Timpurie
Dimensiuni Psihopedagogice Ale Socializarii Copiilor de Virsta Timpurie
STELA CEMORTAN
MONOGRAFIE
Chişinău – 2015
CZU 373.2
C 34
Colecţia ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI, coordonată
de Lilia POGOLŞA, doctor habilitat, conferenţiar universitar
Recenzenţi:
Nicolae Bucun – dr. hab., prof. univ., IŞE
Liuba Mocanu – dr., conf. univ., CNAA
Nelu Vicol – dr., conf. univ., IŞE
Zinaida Stanciuc – dr., IŞE
Redactor:
STELA LUCA
Redactor tehnic:
MARINA DARII
Corector:
NICOLETA OMBUN
Capitolul II.
CURRICULUMUL PREŞCOLAR:
PROBLEMA DEZVOLTĂRII ŞI RESTRUCTURĂRII
2.1. Problema şi reperele dezvoltării Curriculumului Preşcolar ………… 30
2.2. Repere pentru modernizarea Curriculumului Preşcolar din 35
perspectiva socializării copiilor ............................................................
Capitolul III.
METODOLOGIA EDUCAŢIEI ŞI SOCIALIZĂRII
COPIILOR DE VÂRSTĂ TIMPURIE
3.1. Clasificarea metodelor psihopedagogice utilizate în preșcolaritate ..... 40
3.2. Metodele psihopedagogice utilizate în procesul de educaţie şi 44
socializare a preşcolarilor .....................................................................
Capitolul IV.
GENEZA INDIVIDUALĂ A COPIILOR DE VÂRSTĂ TIMPURIE
CA PRODUS AL SOCIALIZĂRII
4.1. Dezvoltarea comportamentelor de bază în copilăria timpurie şi 51
problema socializării ............................................................................
4.2. Esenţa psihopedagogică a comportamentelor copiilor preşcolari ........ 52
4.3. Formarea comportamentului motivaţional şi a dorinţei de a învăţa ... 55
4.4. Motivaţia pentru învăţare şi conceptul de învăţare ............................ 59
-3-
4.5. Formarea competenţelor elementare la vârsta timpurie ...................... 62
4.6. Evoluţia individuală a copilului ca produs al socializării ................... 64
Capitolul V.
ASIGURAREA DIDACTICĂ – MODALITATE DE SOCIALIZARE,
IMPLEMENTARE A CURRICULUMULUI PREŞCOLAR
ŞI DE REALIZARE A OBIECTIVELOR EDUCAŢIONALE
5.1. Auxiliarele didactice în procesul educativ-instructiv al copiilor de 68
vârstă timpurie ....................................................................................
5.2. Asigurarea didactică în realizarea obiectivelor educaţionale .............. 69
5.3. Repere pentru un parteneriat eficient în socializarea şi pregătirea 74
copiilor pentru şcoală ...........................................................................
5.4. Pregătirea copiilor pentru debutul şcolar prin setul de caiete 79
didactice „Ne pregătim de şcoală” .......................................................
Capitolul VI.
EVALUAREA NIVELULUI DE SOCIALIZARE
A COPIILOR ŞI A PREGĂTIRII LOR PENTRU ŞCOALĂ
6.1. Metodologia evaluării nivelului de pregătire a copiilor pentru şcoală 83
6.2. Modelul aplicării probelor psihopedagogice în scopul relevării 92
nivelului de dezvoltare comportamentală în preşcolaritate .................
ANEXE
Anexa 1. Evaluarea nivelului formării comportamentelor 100
copilului în baza conţinuturilor propuse
Anexa 2. Chestionar pentru evaluarea părinţilor copiilor de 102
vârstă preșcolară
Anexa 3. Proces-verbal. Evaluarea activităţii educatorului 105
(Model).
Anexa 4. Chestionar de evaluare a eficienţei parteneriatului 106
grădiniţă – familie (pentru educatori)
Anexa 5. FIŞA DE OPINII (aprecierea activităţii) 107
-4-
PREAMBUL
-5-
pune un accent deosebit pe metodele activ-participative, care
dezvoltă potenţialul intelectual al copiilor prin angajarea unui
efort personal în actul învăţării. Această metodologie implică
şi aplicarea unor noi tehnici educaţionale care valorifică
procesele de cunoaştere, înţelegerea conţinuturilor propuse
pentru însuşire, ele presupunând schimbarea accentului de la
„ce trebuie de învăţat” la „cum trebuie de învăţat”. Prin
intermediul acestora copilul va fi pus în situaţia de a descoperi
lumea și nu doar de a însuşi/ asimila ceea ce i se propune, de-a
gata.
Metodologia educaţiei copiilor preşcolari la etapa dată
vizează o abordare multiaspectuală a oricărui subiect propus
cadrului didactic sau solicitat de către copil, cu luarea în
consideraţie a ideilor fundamentale:
orice judecată trebuie să se bazeze mai întâi pe probe;
în procesul didactic există mai multe puncte de vedere
care trebuie luate în consideraţie;
orice opinie necesită o argumentare judicioasă.
-6-
CAPITOLUL I.
- 10 -
diversitatea componentelor educativ-instructive: axiologice,
culturale, umaniste, antropologice, sinergetice, structurale,
complexe, de activitate, de mediu, centrare a activităţilor de
bază pe copil etc.
2. Propunem ca principalele direcţii ale procesului de socializare a
copilului preşcolar să se refere la:
Cunoaşterea de sine şi conştientizarea necesităţii respectării
regulilor sano-igienice;
Formarea cunoştinţelor iniţiale şi a atitudinilor corecte pentru
patrimoniul naţional şi universal;
Dezvoltarea sentimentelor elementare de patriotism.
Utilizând diverse metode şi procedee de lucru, adulţii vor structura
procesul instructiv-educativ şi de evaluare în baza următoarelor
particularităţi psihopedagogice ale copiilor:
perceperea emotivă a mediului ambiant;
gândirea intuitiv-concretă;
profunzimea primelor sentimente;
perceperea elementară a evenimentelor sociale,
dorinţa de a se integra în societate.
- 11 -
Dezvoltarea fizică generează și schimbări esenţiale în dezvoltarea
cognitivă (intelectuală) a individului, deoarece dezvoltarea cognitivă este
dependentă de ritm, viteză şi limitele cronologice. Odată cu dezvoltarea
biologică a copilului se efectuează şi cea cognitivă. La pragul maturităţii,
dezvoltarea cognitivă nu se mai subordonează celei biologice, ci intră tot
mai mult în dependenţă de viaţa socioculturală. Dezvoltarea cognitivă are
o influenţă hotărâtoare în procesul socializării copiilor şi, în special, în
derularea procesului de relaţionare.
gândire;
memorie;
judecată;
raţionament;
limbaj;
percepţie;
imaginaţie;
diverse calităţi sufleteşti.
Dezvoltarea comportamentală
(psihosocială) presupune:
- 13 -
superior. Se face o trecere de la o funcţie psihică inferioară la una
superioară. Dezvoltarea comportamentală (psihosocială) la această vârstă
presupune şi treceri evidente în cadrul unuia şi aceluiaşi fenomen psihic
cognitiv: spre exemplu, saltul de la memorarea mecanică la cea logică; de la
stările afective situative – la cele afective stabile; de la emoţie la sentiment
etc. Astfel trecerile, schimbările care se realizează sistematic în psihicul
copilului contribuie la formarea comportamentelor de bază: social, afectiv,
cognitiv, motivaţional şi motor.
Dezvoltarea comportamentală „este structurată pe formarea şi
restructurarea continuă a unor însuşiri, funcţii şi structuri
psihocomportamentale prin valorificarea subiectivă a experienţei
socioculturale, în vederea amplificării posibilităţilor intelectuale şi
psihosociale”, iar socializarea este un proces prin care individul, însuşind
limba comunităţii şi interiorizând norme, valori, modele de comportament,
devine membru al acelei comunităţi. Este evident în acest sens rolul
familiei, grădiniţei, instituţiilor culturale pentru socializarea individului.
- 15 -
- pregătirea pentru activitatea de învăţare şi astfel formarea
maturităţii şcolare;
- dezvoltarea inteligenţei şi a creativităţii;
- formarea priceperilor elementare de autoanaliză şi autoapreciere etc.
Procesul educativ-instructiv se va realiza într-o colaborare
sistematică a cadrelor didactice cu familia, şcoala şi comunitatea. Acest
proces se va racorda la obiectivele curriculare ale învăţământului primar în
scopul asigurării continuităţii necesare în dezvoltarea personalităţii.
Activitatea de joc – activitate determinantă în vârsta preşcolară
Activitatea de bază a preşcolarilor este cea de joc. În cadrul ei se
realizează atât educaţia cât şi învăţarea. Selectarea conţinuturilor jocurilor
pentru copii de către cadrele didactice se va realiza în baza următoarelor
concepte-cheie:
Jocul este determinant şi determinat de particularităţile de vârstă;
Jocul stimulează interesul şi curiozitatea epistemică a copiilor,
trebuie integrat în activitatea didactică pentru funcţiile formative pe
care le conţine;
Prin joc copilul însuşeşte realitatea obiectivă, (nu printr-o
reproducere identică, ci transfigurată), astfel jocul stimulează
funcţiile intelectuale;
Jocul contribuie direct la dezvoltarea personalităţii şi la formarea
comportamentelor de bază a preşcolarilor (social, afectiv, cognitiv,
verbal, motivaţional, volitiv şi motor);
Copilul învaţă prin joc să se comporte, să-şi stăpânească emoţiile, să
vorbească şi să comunice corect; să găsească prin participarea la joc o
recompensă modelându-şi în acest mod procesele afective,
emoţionale şi cognitive.
Jocul implică activ latura motivaţională şi cea volitivă (copilul
înţelege că trebuie să contribuie personal la redarea, la întruchiparea
unui „rol” pe care-l modelează cu maximă convingere şi astfel îşi
educă voinţa);
Jocul cultivă în mod evident funcţia de comunicare: copilul învaţă să
trăiască împreună cu ceilalţi, să comunice cu cei din jur, să acţioneze
de comun acord (astfel are loc şi socializarea).
Utilizarea jocurilor de diverse tipuri solicită cadrelor didactice să
respecte anumite condiţii şi criterii ce impun:
- 16 -
selectarea jocurilor conform particularităţilor de vârstă;
crearea condiţiilor necesare desfăşurării jocurilor copiilor;
amenajarea respectivă a ariilor de stimulare;
acumularea şi utilizarea diferitor materiale didactice;
atenţie la formarea grupurilor de joc;
explicarea clară şi precisă a regulilor de joc, demonstrarea jocului;
supravegherea atentă şi voalată a acţiunilor de joc ale copiilor;
acordarea ajutorului necesar în momentul decisiv;
evaluarea comportamentelor copiilor formate în procesul activităţii
de joc (educativ-instructive).
Proiectarea procesului educaţional în baza „Curriculumului
educaţiei copiilor de vârstă timpurie şi preşcolară (1-7 ani) în
R. Moldova”
Proiectarea procesului educativ-instructiv se va baza pe obiectivele şi
conţinuturile propuse în Curriculum, punându-se în evidenţă obiectivele
generale, de referinţă, conţinuturile eşalonate pe domeniile de activitate,
caracterul formativ-dezvoltativ al activităţilor interdisciplinare.
Obiectivele generale ce se vor urmări sunt: formarea personalităţii
copilului; organizarea condiţiilor de personalizare şi socializare, care
prevăd dezvoltarea lui în propria evoluţie şi devenire; valorificarea
potenţialului intern şi crearea condiţiilor de manifestare a „Eu”-lui propriu,
de autorealizare, atingere a nivelului de libertate internă.
Eforturile cadrelor didactice vor fi orientate spre: dezvoltarea
morală, estetică, fizică şi intelectuală, formarea abilităţilor de comunicare
cultă şi vorbire literară, asigurarea dezvoltării optime, non-conflictuale a
copilului; formarea priceperii de interacţionare, de stabilire a relaţiilor
interpersonale pozitive în micromediul social existent.
În aspectul proiectării conţinutului se recomandă educatorilor să
efectueze dezvoltarea şi renovarea acestuia prin prisma culturii naţionale, a
valorificării potenţialului creativ, specific vârstei preşcolare, în cadrul unui
sistem educativ-instructiv, unde copilului să-i fie asigurat dreptul de a-şi
forma personalitatea prin propria experienţă, şi anume:
- integrarea conţinuturilor prin care să se poată realiza obiectivele
generale şi cele de referinţă, trasate în Curriculum;
- stabilirea riguroasă a aspectelor educativ-instructive care se
recomandă a fi evaluate şi a modalităţilor, tehnicilor şi structurilor
- 17 -
de evaluare a evoluţiei copiilor sub aspectele socializării şi realizării
unor achiziţii cognitive, psihomotorii, comunicative, de autoservire
etc.;
- asigurarea activităţilor diferenţiate, individuale cu copiii în prima şi
a doua jumătate a zilei pentru a valorifica potenţialul fiecăruia în
cadrul activităţilor independente (prin jocuri de diferite tipuri şi
diverse activităţi opţionale);
- realizarea caracterului integrativ al activităţilor colective în vederea
formării şi dezvoltării conştiinţei obiectuale a copiilor şi pregătirii lor
pentru şcoală;
- stabilirea unor modalităţi de coordonare eficientă a activităţilor
educativ-instructive din grădiniţă cu cele pe care le întreprinde
familia, şcoala şi comunitatea.
Realizarea opţiunilor metodologice
Selectarea formelor şi mijloacelor de realizare a procesului
educaţional va permite structurarea liberă a conţinuturilor atât în funcţie
de nivelul achiziţiilor copilului, cât şi de logica demersului educativ-
instructiv. Realizarea corectă a procesului educaţional solicită cadrelor didactice:
- cunoaşterea şi înţelegerea conţinutului fiecărui domeniu de
cunoaştere propus în Curriculum;
- elaborarea tehnologiilor de realizare prin abordări interdisciplinare;
- aplicarea metodelor active, centrate pe copil;
- acordarea unei priorităţi caracterului participativ-activ pentru
interiorizarea valorilor;
- descoperirea şi însuşirea algoritmului de învăţare a fiecărui copil în
funcţie de necesităţile şi posibilităţile sale;
- proiectarea activităţii manageriale în baza modelului SWOT;
- evaluarea periodică şi finală a rezultatelor la nivelul fiecărui copil şi
la nivelul grupei;
- măsurarea şi aprecierea capacităţilor în funcţie de rezultate;
- autoevaluarea activităţii proprii şi proiectarea demersului de
autoinstruire, formare continuă.
Tactica educaţională, utilizată de cadrele didactice în domeniul
educaţiei şi instruirii preşcolarilor, se va întemeia pe principiile stipulate în
Curriculum.
- 18 -
Eficientizarea procesului educaţional
Obiectivele educaţionale prevăzute de Curriculum se vor realiza în
condiţii favorabile, determinate de specificul vârstei şi de potenţialul
intelectual al fiecărui copil în parte şi a grupului de preşcolari. Finalităţile
procesului managerial al educatorului vor fi asigurate de îmbinarea
eficientă a tuturor formelor de activitate: proiectare/ organizare, orientare/
monitorizare, verificare/ evaluare.
Restructurarea şi modernizarea procesului de educare–învăţare–
evaluare în instituţia preşcolară nu poate avea loc decât prin susţinerea
activităţii de joc şi promovarea ei, eficientizarea activităţilor educativ-
instructive şi ridicarea calitativă a măiestriei pedagogice a celor care sunt
chemaţi să contribuie activ şi creator la procesul complex şi important de
educaţie a preşcolarilor. Pentru ca eficienţa activităţii cadrelor didactice să
sporească, este necesară respectarea următoarelor condiţii:
democratizarea şi umanizarea procesului educativ-instructiv;
respectarea ritmului propriu de dezvoltare a copilului;
atitudinea individual-diferenţiată faţă de fiecare copil;
colaborarea cu părinţii, psihologii şi pedagogii claselor primare;
utilizarea materialelor didactice, corespunzătoare vârstei;
asigurarea cu tehnică audio-vizuală;
popularizarea experienţei avansate;
prezentarea unor aspecte din realitatea grădiniţelor prin editare de
buclete, pliante, broşuri, seturi de imagini, cărţi care reflectă
experienţa de lucru a educatorilor;
existenţa unui cabinet metodic dotat cu lucrări ştiinţifice, metodice şi
didactice, cărţi de pedagogie, psihologie, reviste de specialitate şi
ziare;
funcţionarea unei expoziţii permanente cu materiale didactice şi
mijloace de învăţământ create şi confecţionate de educatori
împreună cu părinţii;
popularizarea proiectelor didactice – model pentru fiecare categorie
de activitate;
existenta programelor şi prezentarea rapoartelor de formare
continuă;
autoinstruirea şi participarea la simpozioane, seminare, cursuri de
perfecţionare, ce asigură o bază teoretică, cu actualizarea
- 19 -
cunoştinţelor, constituind, în acelaşi timp, puncte de plecare în
abordarea noului;
activitate de autoperfecţionare care prevede o investigaţie cu caracter
practic-aplicativ a preocupărilor didactice în vederea pregătirii
lucrărilor de grad;
studiul individual şi implicarea personală în activitatea de cercetare
știinţifico-pedagogică etc.
Asigurarea didactică a procesului educaţional
În scopul asigurării didactice corecte şi a implementării în practică a
„Curriculumului educaţiei copiilor de vârstă timpurie şi preşcolară” este
necesar ca cadrele didactice să ştie că:
metodologia desfăşurării lucrului individual şi a activităţilor
colective impune, pe lângă folosirea accentuată a jocului şi jucăriilor,
observaţiei şi experimentului (ca metode active de educaţie) şi a
materialelor didactice de diverse tipuri;
cu ajutorul cărţilor de colorat şi a mini-manualelor, a caietelor
didactice copilul trebuie învăţat sistematic, prin intermediul
activităţii de joc, să-şi folosească cunoştinţele acumulate anterior
pentru a putea dobândi altele noi;
accentul principal în procesul utilizării diferitor materiale didactice
trebuie pus pe dezvoltarea priceperilor şi a deprinderilor, pe
formarea abilităţilor a atitudinilor şi nu numai pe comunicare de
cunoştinţe şi informatizare.
Acţiunile managerilor trebuie să fie orientate spre crearea în
grădiniţă şi în fiecare grupă a unor arii de stimulare şi a unei baze tehnico-
materiale care ar corespunde următoarelor cerinţe:
să sprijine copiii în activitatea de cunoaştere orientată spre zona
proximă de dezvoltare, spre însuşirea aspectelor realităţii
inaccesibile;
să le ofere informaţii variate în diverse forme;
să servească ca resurse practice în realizarea mai eficientă a
obiectivelor curriculare;
să reflecte teme necesare dezvoltării comportamentelor de bază a
copiilor (social, afectiv, cognitiv, verbal, volitiv şi motor);
să propună tehnici de învăţare activă, mijloace de realizare a
obiectivelor preconizate;
- 20 -
să sporească cunoaşterea aspectelor realităţii ce-l înconjoară pe copil;
să contribuie la însuşirea calitativă a cunoştinţelor prevăzute de
Curriculum (prin parteneriatul grădiniţă–familie–şcoală);
să ajute copiii în acumularea informaţiilor variate în diverse forme;
să optimizeze activităţile practice orientate spre realizarea mai
eficientă a obiectivelor curriculare;
să îmbogăţească cunoştinţele copiilor din diverse domenii de
cunoaştere;
să optimizeze procesul de formare a abilităţilor elementare necesare
vârstei copiilor;
să asigure realizarea obiectivelor propuse de Curriculum într-un
mod captivant.
Organizarea procesului educativ pe parcursul zilei
În cadrul programului vor fi realizate diverse tipuri de activităţi:
activităţi comune, activităţi la preferinţele copiilor, activităţi de relaxare,
recuperatorii, de exersare a aptitudinilor individuale etc. Copii se vor juca
la propria dorinţă, vor face băi de aer, de soare, apă, vor participa la
activităţile propuse de pedagogi. Activităţile mai complicate vor fi urmate
de unele mai simple, cele cu predominarea efortului intelectual de activităţi
artistice, fizice. Totodată se vor aplica proporţional diverse forme de
organizare: activităţi frontale, în grupuri mici, în perechi şi individuale,
pentru a-i deprinde pe copii să acţioneze în grup, individual şi să se înveţe
reciproc.
În perioada de vară copiii se vor afla în aer liber. Aici vor fi create şi
condiţii respective pentru activitatea de joc şi alte tipuri de activităţi.
Cadrele didactice vor avea grijă să asigure copiilor în grădiniţă o
activitate motorie suficientă, care să corespundă particularităţilor de vârstă
şi să contribuie la fortificarea sănătăţii lor. În acest scop se vor crea şi
condiţii pentru organizarea gimnasticii de dimineaţă, a jocurilor dinamice,
a plimbărilor, excursiilor etc. Jocurile didactice şi dinamice, acţiunile active
ale copiilor urmează să fie alternate cu jocuri mai liniştite.
Pentru sporirea activităţii intelectuale, copiilor li se vor oferi spaţii
necesare, jucării variate, obiecte, ce permit exersarea şi desfăşurarea unor
activităţi interesante şi utile pe parcursul întregii zile (în funcţie de programul
educativ).
- 21 -
O atenţie sporită se va acorda activităţii de joc şi formării deprinderilor
cultural-igienice: îngrijirea corpului, a vestimentaţiei, poziţia la masă,
utilizarea corectă a tacâmurilor, învăţarea şi respectarea regulilor de conduită
civilizată etc.
Cadrele didactice şi părinţii în activitatea lor pe parcursul anului de
studii vor utiliza diverse lucrări metodice şi materiale didactice pentru
preşcolari, elaborate în republică şi peste hotarele ei.
Ca materiale pentru implementarea „Curriculumului educaţiei
copiilor de vârstă timpurie şi preşcolară (1-7 ani) în R. Moldova” propunem:
„Abecedarul preşcolarului” şi seturile de caiete didactice: „Caietul
preşcolarului”, „Lumea care ne înconjoară”, „Ne jucăm, colorăm, matematica
învăţăm”, „Creşte-n casă scump odor”, seturile „Ne pregătim de şcoală” şi
„Să colorăm”.
Proiectarea activităţii educaţionale de către cadrele didactice se va
face în baza „Registrului pedagogului”, unde vor fi incluse şi date cu
referire la managementul educaţional.
În procesul de educaţie al preşcolarilor vor conlucra pedagogi,
psihologi, defectologi, medicul, părinţii şi ajutorii de educatori,
completându-se, ajutându-se şi consultându-se reciproc în momentul decisiv.
Ei vor manifesta o atitudine grijulie, umană şi democratică faţă de fiecare
copil în parte.
În cadrul activităţilor independente şi colective cu copiii educatorii
vor comunica, vor întreţine discuţii cu copiii, vor organiza plimbări; le vor
stimula dorinţa de a se juca, a asculta poezii, povestiri, poveşti, muzică; de
a experimenta, de a desena, a modela, a recita, a se distra.
Evidenţierea nivelului de dezvoltare a preşcolarului
Aprecierea nivelului de educaţie, formare a comportamentelor,
evaluarea cunoştinţelor şi a performanţelor de învăţare ale copiilor din
instituţiile preşcolare se realizează prin modalităţi specifice acestui nivel de
educare şi instruire, având în vedere faptul că numai acumularea de
cunoştinţe nu reprezintă un scop în sine pentru vârsta preşcolară. La
această etapă de vârstă este nespus de importantă şi formarea
comportamentelor de bază: social, afectiv, cognitiv, verbal şi motor.
Învăţământul preşcolar nu face din transmiterea de cunoştinţe un obiectiv
expres de preocupări, ci se foloseşte de cunoştinţe pentru a uşura şi optimiza
- 22 -
procesul educativ şi al integrării copilului în mediul social, pentru a declanşa şi
stimula dezvoltarea potenţialului biopsihic de care el dispune.
Luând în considerare funcţiile pe care evaluarea le îndeplineşte în
cadrul procesului stimulării potenţialului biopsihic al copilului şi al
optimizării dezvoltării acestuia recomandăm diverse forme de evaluare a
cunoştinţelor, capacităţilor şi atitudinilor copiilor.
Considerăm obligatorii:
Evaluarea iniţială, care constă în aprecierea nivelului general de
dezvoltare a copilului la intrarea în grădiniţă sau în momentul
integrării lui în diferite grupe de vârstă (mică, medie, mare şi
pregătitoare).
Evaluarea formativă sau continuă, care trebuie să persiste în derularea
tuturor activităţilor curente din cadrul grădiniţei şi care operează cu
diverse forme:
o observarea continuă a nivelului de dezvoltare cognitivă,
psihomotorie şi comportamentală a copiilor;
o semnalarea progreselor obţinute prin trecerea de la un obiectiv
sau o sarcină la alta;
o aprecierea succeselor pe care le obţin copiii (prin calificativele:
„Bravo!” „Foarte bine!” „Bine!” etc.);
o exprimarea atitudinilor de sprijin, de încurajare pentru depăşirea
anumitor obstacole: „Se poate şi mai bine!” „Mai încearcă o dată!”
„Demonstrează că poţi fi foarte bun!” etc.
Evaluarea sumativă se desfăşoară pe o durată mai mare de timp sau la
sfârşit de trimestru, când se revizuiesc cunoştinţele, deprinderile,
abilităţile dobândite în acest interval;
Evaluarea finală. La această formă de evaluare se recurge în mod expres
în grupa pregătitoare, la sfârşitul anului de învăţământ, când se
verifică parametrii generali ai dezvoltării, şi, când se sintetizează
nivelurile de performanţă, în baza cărora copilul este declarat apt
pentru a fi şcolarizat.
- 23 -
1.4. Aspectele psihopedagogice ale socializării copiilor de vârstă
timpurie
Dovedit este că la baza procesului de socializare a copiilor stau
principiile unităţii şi continuităţii. Considerăm la fel de importantă şi
necesitatea de a lua în consideraţie specificul vârstei, fapt care aduce şi un
principiu nespus de important, cel al specificităţii, care cere de la adulţi să
acorde o atenţie aparte pregătirii psihologice a copiilor pentru viaţa socială
şi, bineînţeles, viaţa de şcolar.
Progresul social aduce cu sine un ritm mai accelerat al dezvoltării
copilului. În consecinţă, survin schimbări evidente ale ritmului individual
de dezvoltare psihică şi cel general de dezvoltare socială. Aceste schimbări
sunt condiţionate de progresele în domeniul comunicării verbale, relaţiilor
afective, a sociabilităţii.
Profilul psihologic al copilului corespunde anumitor stadii de
dezvoltare, iar adulţii trebuie să urmărească în procesul socializării lui
câţiva indicatori: nivelul de dezvoltare, viteza și ritmul de dezvoltare.
Un loc aparte în procesul dezvoltării copilului de vârstă preșcolară îi
revine dezvoltării motivelor, care poate fi divizată în trei categorii.
Primul grup de motive se obţine prin propria experienţă acumulată
în rezultatul preluării ei de la adulţi, atunci când are loc acumularea
valorilor sociale. Acest grup de motive acţionează asupra practicii
individului şi reflectă cerinţele societăţii în care copilul trăieşte şi se
dezvoltă. Ele constituie grupul primelor motive, cele social-morale.
Al doilea grup de motive sunt cele care apar în cadrul activităţilor
desfăşurate de copil în dependenţă de experienţa lui cognitiv-afectivă,
constituind interesele, aspiraţiile, motivul reciprocităţii.
Al treilea grup include dezvoltarea motivelor în cadrul activităţii de
joc, în raport cu unele trebuinţe fundamentale:
trebuinţa de activitate perceptuală;
trebuinţa de explorare;
trebuinţa de manipulare a obiectivelor.
Ele se dezvoltă în cadrul jocurilor simple cu obiectele, jocurilor
tematice (cu reguli), jocurilor didactice, a dramatizării, în timpul stabilirii
relaţiilor cu partenerii de joc, a respectării regulilor.
Dezvoltarea motivelor prin diverse activităţi, inclusiv în cadrul
jocurilor de diferite tipuri, asigură: familiarizarea copiilor cu diversele
- 24 -
aspecte ale lumii înconjurătoare; formarea de deprinderi şi obişnuinţe;
dezvoltarea socio-emoţională a copilului; formarea de atitudini; cultivarea
trăsăturilor de caracter; formarea competitivităţii.
Concomitent cu dezvoltarea motivelor la această vârstă se extinde şi
sistemul relaţiilor copiilor cu cei din jur. În cadrul relaţiilor, a activităţii
dominante a copiilor mici încep să se manifeste unele trebuinţe (necesităţi)
specific umane: de comunicare, de cunoaştere, de apreciere a celor din jur.
Aceste necesităţi creează cadrul realizării primelor acţiuni motivate. Astfel
copilul doreşte să fie apreciat, să aibă satisfacţie, să fie iubit, agreat.
COPILUL ŞI LUMEA SA
SOCIALIZAREA
- 27 -
necesitatea asigurării socializării şi a principiului continuităţii în educaţia şi
instruirea copiilor de vârstă timpurie.
Socializarea copilului începe în familie. Aici el este îngrijit, îşi
formează deprinderi igienice, de comportament, însuşeşte cunoştinţe
elementare din domeniul culturii naţionale şi universale. Apoi procesul de
socializare continuă în grădiniţe, unde are loc educarea, instruirea şi
formarea personalităţii în scopul integrării ei în viaţa socială.
În procesul socializării prin educaţie continuă, persoana devine
conştientă de propria sa existenţă, de locul şi rolul său în societate, de
drepturile şi îndatoririle sale, de potenţialul creator de care dispune, de
necesitatea afirmării sale ca personalitate.
Procesul de socializare, realizat prin intermediul instituţiei
preşcolare, a fost denumit în ştiinţă socializare secundară, în comparaţie cu
socializarea primară realizată în prima copilărie de către familie. Mediul
grădiniţei, ca spaţiu instituţionalizat de socializare primară contribuie nu
numai la realizarea activităţilor de dezvoltare cognitivă a copilului, ci şi la
formarea proceselor ce prilejuiesc stabilirea de relaţii interpersonale.
În psihopedagogie e dovedit că procesul de socializare este un
proces social, prin care individul uman, membru activ al societăţii,
parcurge transformări succesive. Acesta este un proces continuu de
interacţiune, inegal ca intensitate, care dă unei fiinţe potenţial sociale
posibilitatea să-şi dezvolte o identitate. Esenţa acestui proces constă în
aceea că societatea încearcă, prin agenţii de socializare, să transforme
individul astfel, încât el să corespundă normelor şi valorilor ei. Prin
socializare copilul este condus spre:
înţelegerea regulilor vieţii;
însuşirea obişnuinţelor;
a modurilor de a gândi;
a credinţei şi a idealurilor impuse de mediul social în care creşte.
Activităţile de diverse tipuri prin caracterul lor mijlocesc formarea
comportamentelor, cunoaşterea directă a lumii, perceperea frumosului,
educarea atitudinii corecte faţă de om şi obiecte; cultivă deprinderi de
comportare în societate, formează trăsături complexe de caracter şi trezesc
trăiri emoţionale puternice.
Studiul lucrărilor teoretice şi metodologice arată că în procesul
educativ-instructiv din grădiniţe chiar şi activităţile colective ale copiilor
pot lua forma de joc, acesta fiind o modalitate interesantă de realizare a
- 28 -
diferitor obiective. Iată de ce în grădiniţă una din cele mai efective forme de
lucru pe care o pot aplica cadrele didactice în vederea socializării copiilor şi
a realizării obiectivelor curriculare este jocul. Dar realizarea cu succes a
procesului educativ-instructiv din instituţiile preşcolare prin activitatea de
joc cere o asigurare didactică respectivă.
Actualmente, modernizarea sistemului educaţional din instituţiile
preşcolare depinde de mai mulţi factori:
socializarea treptată a copiilor (începând cu vârsta de 3 ani);
pregătirea corespunzătoare a cadrelor didactice;
prezenţa unor programe educaţionale elaborate în conformitate cu
cerinţele teoriei noilor educaţii;
utilizarea în procesul educaţional al auxiliarelor didactice necesare.
Auxiliarele (materialele) didactice de care au nevoie copiii şi pe care
trebuie să le folosească educatorii la etapa dată sunt de două tipuri:
instructiv-educative;
tehnice.
Auxiliarele didactice şi cele tehnice orientate spre educaţia copiilor,
dezvoltarea şi organizarea învăţământului preşcolar cer: jucării de tip nou,
jocuri de masă cu noi conţinuturi, cărţi ilustrate de diferite tipuri (pliante,
cărţi-teatru, mini, maxi-cărţi, cărţi de colorat, caiete didactice, mini
manuale, manuale alternative). Sunt necesare de asemenea texte
înregistrate pe casete pentru magnetofon, casete video, fişe pentru
evaluare, dicţionare în imagini cu diferite conţinuturi, ghiduri pentru copii
şi educatori etc.
Cele expuse mai sus conturează cu certitudine actualitatea şi
importanţa cercetării, necesitatea efectuării pe parcurs a unor investigaţii
orientate spre elaborarea lucrărilor teoretice şi metodologice.
- 29 -
CAPITOLUL II.
- 30 -
Stimulării intensive a dezvoltării psihofizice a copiilor;
Realizării continuităţii şi unităţii acţiunilor educativ-instructive;
Ierarhizării obiectivelor socio-afective, cognitive, verbale şi
psihomotorii (pe vârste);
Formării comportamentelor de bază (social, afectiv, cognitiv, verbal,
motor, motivaţional şi volitiv);
Ordonării în sistem a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor pe
durata celor 4 ani de preşcolaritate (celor patru grupe: mică, medie,
mare, pregătitoare).
Valoarea intrinsecă a conţinutului învăţământului preşcolar are ca
argumente incontestabile corelarea intra şi interdisciplinară a
conţinuturilor prevăzute de curricula care asigură nu numai dezvoltarea
personalităţii copiilor preşcolari, ci şi continuitatea, stabilirea unor relaţii
dintre grădiniţă, familie şi școală.
Diversitatea de activităţi în care se includ preşcolarii, începând cu
grupa mică (de joc, verbal-artistică, practică cu obiecte şi de învăţare
incipientă), este orientat nu numai spre educaţia civică, socio-afectivă, dar
în fond, spre formarea comportamentului cognitiv, care are ca obiectiv de
bază dezvoltarea cognitivă. Cercetările efectuate la acest capitol în
pedagogia şi psihologia preşcolară au demonstrat că în ansamblul de
structuri funcţionale de formare a maturităţii şcolare la vârsta preşcolară
factorilor intelectuali le revine un rol deosebit. Specialiştii în domeniu,
precum J. Piaget, L. Vâgotski, A. Zaporojeţ, I. Radu [32], susţin că circa 50%
de reuşită şcolară a copiilor sunt rezultatul maturităţii intelectuale, formate
prin efortul instituţiilor preşcolare şi a familiei. Celelalte 50% ale succesului
şcolar se datorează unor factori nonintelectuali de personalitate,
particularităţilor afective, motivaţionale, caracteriale şi volitive şi altor
caracteristici: psihofizice, educaţionale şi sociale.
În momentul şcolarizării copilul trebuie să aibă o serie de însuşiri
psihofizice bine formate, ceea ce înseamnă „maturitate şcolară” sau altfel
spus „stare de pregătire pentru şcoală”, „capacitate complexă de învăţare”
[4]. Nivelul de maturitate şcolară, obţinut în preşcolaritate trebuie să
„marcheze” acel nivel al dezvoltării copilului în care activitatea de tip
şcolar (activitatea de învăţare) poate contribui la dezvoltarea în continuare
a personalităţii sale.
În Curriculumul Preşcolar se menţionează că în procesul de formare
a maturităţii şcolare „rolul principal le revine cadrelor didactice ce
- 31 -
activează în instituţiile preşcolare, care sunt chemate să selecteze, să
perfecţioneze şi să utilizeze cele mai contemporane şi mai potrivite tehnici
educaţionale” [25]. El prevede ca utilizarea tehnologiilor didactice moderne
în învăţământul preşcolar să se facă în corespundere cu obiectivele
generale şi specifice acestui tip de învăţământ. Eforturile cadrelor didactice
din grădiniţele de copii trebuie să se concentreze în câteva direcţii
prioritare, care nu numai că vor îmbogăţi cunoştinţele, dar vor contribui și
la formarea maturităţii şcolare, facilitând adaptarea copiilor la cerinţele
clasei I şi la viaţa şcolară.
Considerăm că direcţiile principale ale pregătirii preşcolarilor pentru
şcoală prevăd:
Definirea cât mai concretă şi realizarea sistematică a obiectivelor
generale şi de referinţă evidenţiate în Curriculumul Preşcolar;
Programarea corectă a metodologiei educaţiei şi instruirii copiilor
(obiectivele operaţionale să servească drept puncte de sprijin în
selectarea tehnologiilor şi mijloacelor educaţionale);
Promovarea consecventă a noilor tehnologii şi a metodelor active de
educaţie şi instruire care să trezească interesul copiilor pentru
cunoaştere, să le dezvolte gândirea, să antreneze capacităţile de
investigare a realităţii, să stimuleze operaţionalizarea cunoştinţelor,
să favorizeze contactul nemijlocit al copiilor cu realitatea
înconjurătoare (naturală şi socială), să asigure participarea activă şi
independentă a copiilor pe planurile: obiectual, mintal şi verbal;
Utilizarea jocurilor ca formă de activitate conducătoare în
dezvoltarea psihică a copilului (A. Chircev) [17];
Îmbinarea activităţii de joc, ca tip de activitate dominantă la vârsta
preşcolară, cu elementele de învăţare, pentru a înlesni apariţia unor
schimbări considerabile în procesele psihice ale copiilor;
Tratarea diferenţiată a copiilor;
Valorificarea deplină a potenţialului psihic al fiecărui copil;
Stimularea formării armonioase (multiaspectuale), a personalităţii
fiecărui copil;
Cunoaşterea particularităţilor individuale de vârstă a fiecărui copil,
fapt ce va ajuta cadrele didactice să intervină în procesul de formare
a personalităţii;
Stimularea trăsăturilor de caracter pozitive şi reorientarea celor
negative;
- 32 -
Acordarea unei atenţii aparte potenţialului psihic al fiecărui copil,
disponibilităţilor lui;
Contribuirea la transformarea zonei imediate de dezvoltare în zona
dezvoltării actuale (L. Vâgotski).
Curriculumul dezvoltat prevede, de asemenea, şi urmărirea
sistematică a demersului formării maturităţii şcolare. Ar fi util ca cadrele
didactice să-şi planifice activitatea într-un registru special numit „Registrul
pedagogului”, în care se vor face și analize, generalizări, concluzii, iar la
finele preşcolarităţii, în grupele pregătitoare, concluziile evaluării finale.
Pentru a obţine un tablou amplu, cu date necesare despre
dezvoltarea copiilor se poate completa un paşaport psihologic special
„Preşcolarul la debutul şcolar”, în care ar fi bine de inclus: date concrete
despre copil şi familia sa, date despre activitatea copilului în grădiniţă şi în
afara ei, unele caracteristici ale personalităţii copilului cu referire la
motricitate, capacităţile cognitive şi trăsăturile temperamentale şi de
caracter. Analiza datelor obţinute prin evaluarea finală şi a celor fixate în
„Paşaportul psihologic” al copilului va fi de un real folos învăţătorilor care
pe viitor vor lucra cu copilul respectiv.
Factorii de personalitate care trebuie să fie formaţi la debutul şcolar, (în
vârsta preşcolară mare) por fi clasificaţi în trei categorii: factori intelectuali
(analiza, sinteza, comparaţia, clasificarea, generalizarea şi abstractizarea),
factorii nonintelectuali, ce ţin de dezvoltarea anumitor particularităţi
(afective, motivaţionale, caracteriale şi volitive) şi factori care includ alte
caracteristici (psihologice, sociale, educaţionale etc.).
Pentru a obţine un nivel optim al maturităţii şcolare fiecărui copil îi
este necesară, în mare măsură, anume exersarea factorilor intelectuali, care
se obţine în procesul de însuşire a cunoştinţelor prin diverse acţiuni
practice obiectuale nemijlocite.
Exersările, adică acţiunile practice se fac în grădiniţă în cadrul şi prin
intermediul activităţii de joc. Ele au un rol important, deoarece:
- Asigură interiorizarea operaţiilor gândirii (analiza, sinteza,
compararea, generalizarea).
- Impulsionează trecerea copilului de la gândirea preoperatorie,
(intuitiv – concretă la cea operatorie cu calităţile ei necesare pentru
etapa de instruire şcolară);
- Dezvoltă calităţile gândirii operatorii (supleţe, organizare,
obiectivare, independenţa, reversibilitate etc.)
- 33 -
Maturitatea şcolară include următoarele componente: socială,
afectivă, cognitivă, verbală, fizică, volitivă şi pentru muncă (învăţare). Dacă
ar fi să concretizăm care sunt obiectivele de referinţă ce se includ în
formarea fiecărui tip de maturitate şcolară, am putea releva următoarele:
Maturitatea socială:
- Ataşament faţă de familie, ţară, tradiţii;
- Trebuinţa de apartenenţă la neam;
- Conduita socială adecvată în familie, grup, societate;
- Priceperea de a se integra într-o activitate comună;
- Necesitatea de relaţionare cu semenii, adulţii;
- Stăpânirea de sine, autocontrolul;
- Capacitatea de a primi poziţia altor persoane, de a executa sarcini
verbale;
- Spirit de colaborare.
Maturitate moral-afectivă:
- Stăpânirea emoţiilor;
- Sentimentul datoriei;
- Sentimentul responsabilităţii;
- Conştiinţa sarcinii.
Maturitate cognitivă:
- Capacitatea de comparare, analiză;
- Capacitatea de planificare (elementară);
- Înţelegerea regulii;
- Dezvoltarea percepţiei, reprezentărilor, atenţiei, memoriei,
creativităţii.
Maturitate verbală:
- Posedă un vocabular corespunzător vârstei;
- Pronunţă corect toate sunetele limbii vorbite;
- Structurează corect propoziţiile simple;
- Încearcă să povestească independent;
- Posedă capacităţi de limbaj coerent.
Maturitate fizică:
- Rezistenţă la efort;
- Capacitate de a dirija (în mod elementar musculatura fină);
- Capacitatea de a-şi coordona mişcările.
Maturitate volitivă:
- Capacitate de autoreglare;
- 34 -
- Capacitate de a-şi inhiba impulsurile;
- Capacitate de a-şi regla tendinţele;
- Capacitate de mobilizare a atenţiei.
Maturitate pentru muncă (învăţare)
- Capacitate de concentrare;
- Deprinderea de a fi atent;
- Perseverenţa;
- Trebuinţa de performanţă.
Propunem cadrelor didactice să implementeze prevederile
Curriculumului Preşcolar în baza coordonatelor educaţiei permanente, care
includ obiective generale şi concrete ale pregătirii copiilor pentru şcoală, şi
anume:
Dezvoltarea perceptiv motorie;
Cultivarea inteligenţei;
Educarea spiritului de observaţie şi a dorinţei de a experimenta;
Dezvoltarea vorbirii şi a abilităţilor elementare de comunicare;
Constituirea premiselor procesului cognitive, afective, voliţionale;
Dezvoltarea deprinderilor de integrare în colectivitate;
Formarea abilităţilor de adaptare la mediul social-înconjurător;
Independenţă în gândire şi acţiune;
Stimularea creativităţii;
Formarea premiselor citirii şi scrierii;
Educaţia civică, ecologică, pentru comunicare şi cooperare, pentru
ştiinţe şi învăţare, moral-spirituală, pentru arte şi timpul liber etc.;
Familiarizarea cu limbajul elementar: matematic, al ştiinţelor naturii,
artelor (muzică, literatură, arte plastice, teatru) etc.
- 37 -
I. Activitatea productivă (orientarea spre educaţia practică)
- 38 -
Socializarea ca direcţie de educaţie actualmente este inclusă în toate
compartimentele Curriculumului Preşcolar dar, cu părere de rău, atât
obiectivele înaintate, cât şi conţinuturile propuse sunt dispersate şi incluse
într-un mod nesistematizat, fapt ce îngreuiază procesul de programare a
activităţilor de educare şi instruire. E ştiut că acolo unde lipseşte o
activitate bine structurată lipsesc şi rezultatele scontate. Noi ne-am propus
să evidenţiem direcţiile, obiectivele şi conţinuturile fundamentale ale
acestui compartiment şi să elaborăm o concepţie şi un curriculumul aparte
sub genericul „Educaţia civică în preşcolaritate”. Ca și direcţii principale
ale compartimentului sunt:
1. Dezvoltarea atitudinilor de relaţionare şi interacţiune;
2. Conştientizarea necesităţii de respectare a normelor şi legilor pentru
bunăstarea personală şi socială;
3. Formarea concepţiei despre sănătate ca valoare socială şi securitate;
4. Formarea atitudinilor pozitive pentru patrimoniul naţional şi
universal etc.
În baza acestor obiective generale au fost elaborate şi seturi speciale
de obiective de referinţă, materiale didactico-metodice şi ghiduri
metodologice.
Dezvoltarea şi modernizarea Curriculumului Preşcolar va prevedea,
în mod obligatoriu, centrarea pe copil şi formarea personalităţii în
devenire. În parteneriat cu familia, grădiniţa își propune să formeze la copil
la un nivel incipient următoarele competenţe concrete:
de exprimare şi comunicare corectă, expresivă şi cultă;
de comportare civilizată, relaţionare inteligentă şi respectare a
normelor de conduită personală în societate;
de acumulare a cunoştinţelor elementare din diverse domenii de
cunoaştere;
de trecere treptată de la activitatea de joc la activitatea de învăţare;
de formare a atitudinilor corecte faţă de valori şi patrimoniul
naţional şi universal;
de tehnologii informaţionale;
de relaţionare (interpersonale);
de respectare a normelor şi regulilor pentru bunăstarea personală şi
socială;
de conştientizare a necesităţii respectării regulilor sano-igienice şi de
securitate etc.
- 39 -
CAPITOLUL III.
- 42 -
Metoda lucrărilor practice rezidă în executarea de către copii, sub
conducerea educatorului a diferitelor sarcini în scopul aplicării
cunoştinţelor la soluţionarea unor probleme practice, tehnice, productive,
al dobândirii unor deprinderi motorii, practice şi tehnice, necesare pentru
viaţă, pentru activitatea profesională şi al însuşirii unor priceperi şi
deprinderi de aplicare a teoriei în practică.
Dintre metodele de simulare (bazate pe acţiunea fictivă) enumerăm
jocurile didactice, stimulative, jocul de rol etc.
Învăţarea prin joc poate fi realizată prin jocuri didactice (educative)
şi simulative.
Jocurile educative au caracter imitativ-empiric (de-a îngrijitul
copiilor, de-a medicul etc.), fiind specifice vârstei şi educaţiei preşcolare.
Odată intraţi în sfera educaţiei sistematice, fie preşcolare, fie şcolare, sunt
adoptate alte feluri de jocuri didactice: de dezvoltare a vorbirii, de
orientare, jocuri matematice, jocuri gramaticale.
Jocurile simulative au un alt registru şi o altă semnificaţie, fiind
veritabile ocazii de antrenament, pentru îndeplinirea unor roluri reale de
viaţă. Ele capătă o mai mare densitate la vârste şcolare mai mari şi se
prezintă mai ales sub forma jocurilor de rol.
Jocul de rol este o metodă care constă în provocarea unei discuţii
pornind de la un joc dramatic pe o problemă cu incidenţă directă asupra
unui subiect ales. Subiectul „de jucat” trebuie să fie cunoscut copiilor –
extras din cotidian. Scenariul va fi spontan şi nu premeditat, cerând
premisa unei opinări sincere a copiilor. Întotdeauna va exista un „rol” şi un
„contra-rol”, iar jocul respectiv nu va dura mai mult de 5-10 min., urmând
apoi intervenţiile şi comentariile spectatorilor.
Metoda dramatizării vizează utilizarea adecvată a mijloacelor şi
procedeelor artei dramatice. Ea poate deveni variantă a jocului de roluri,
constând, bunăoară, în dramatizarea unui fapt istoric, în care adevărata
rezolvare a cazurilor nu este de la început dezvăluită, sfârşitul aparţinând
ingeniozităţii elevilor sau studenţilor.
Metode de raţionalizare a învăţării şi predării
Metoda activităţii cu fişele se utilizează şi în învăţământul preşcolar
şi presupune organizarea sistematică a procesului de instruire pornindu-se
de la analiza conţinuturilor şi a dificultăţilor pe care acesta le prezintă;
împărţirea conţinutului pe secvenţe, fiecare secvenţă fiind jalonată de una
- 43 -
sau mai multe întrebări; secvenţele sunt prezentate pe fişe; fiecare fişă
solicită răspunsuri corespunzătoare. Fişele pot fi clasificate pe categorii: fişe
de cunoştinţe, fişe de exerciţii, fişe de recuperare, fişe de control, fişe de
dezvoltare.
Învăţarea prin descoperire se reflectă la o situaţie în care materialul
de învăţat nu este prezentat într-o formă finală celui ce învaţă (aşa cum se
petrece în învăţarea prin receptare), ci reclamă o anumită activitate mentală
(reangajare, reorganizare sau transformare a materialului dat), anterioară.
Învăţarea prin descoperire include: jocurile didactice, problematizarea,
observările etc.
Componenta Componenta
cognitivă afectivă
Aceste componente
necesită învingerea
obstacolelor de ordin
EXTERN
INTERN - atracţii
- dorinţele; Învingerea bogate în
- intenţiile; acestor obstacole satisfacţii
- interesele; cere momentane;
de la copil - unele
- sentimentele
anumite
negative eforturi volitive
împrejurări
(care abia se nefavorabile
formează
ca calităţi)
Spiritul de disciplină;
Perseverenţă;
Stăpânirea de sine;
Independenţa;
Curajul;
Bărbăţia.
- 54 -
Anume prin îmbinarea componentei cognitive, afective şi volitive la copil
vor lua naştere germenii convingerii morale. În rezultat copilul va
manifesta prin comportamentul său că:
ştie şi înţelege unele norme morale;
poate manifesta adeziune faţă de normele respective;
poate acţiona în conformitate cu cerinţele înaintate faţă de dânsul.
Comportamentul corect, după cum menţionează I. Nicola, este o
convingere a omului obiectivată în fapte şi acţiuni de natură morală. Astfel
la vârsta copilăriei preşcolare conduita morală a copilului presupune
formarea deprinderilor şi obişnuinţelor de comportare morală. Or,
„deprinderile morale reprezintă elementele automatizate ale conduitei
copilului care se formează în rezultatul repetării unor acţiuni în condiţii
relativ identice, iar obişnuinţele morale includ deprinderile ce se
transformă treptat în trebuinţe interne”.
Pentru a spori acest proces, adulţii ar putea:
posibilităţi suplimentare de cizelare a propriei conduite. să prezinte
copiilor modele proprii de conduită corectă în preocupările
cotidiene;
să controleze şi să direcţioneze sistematic conduita acestora;
să aprecieze cu stimuli verbali adecvaţi activitatea lor;
să le ofere sistematic
La debutul şcolar comportamentele copiilor depind în majoritatea
cazurilor de situaţiile concrete, de deprinderile şi obişnuinţele pe care le-au
însuşit în preşcolaritate. Ele se manifestă în condiţii relativ identice şi sunt
dependente de calităţile de caracter, care, la rândul lor, sunt nişte forme
constante şi stabile de comportament şi care se cultivă treptat prin educaţie
asiduă.
- 55 -
aceste momente apar germenii dragostei faţă de şcoală şi învăţătură, adică
motivaţia pentru învăţare.
În procesul de formare a personalităţii copilului la vârsta preşcolară,
pe lângă alte calităţi, o importanţă deosebită o are formarea
comportamentelor de bază: cognitiv, afectiv, social, verbal, motor, volitiv şi
motivaţional. Fiecare din aceste comportamente se formează în perioada
primei copilării şi continuă în clasele primare. Şi dacă fundamentele acestor
comportamente se pun corect la vârsta preşcolară, putem susţine cu
siguranţă că astfel vom creşte un copil bine educat, care va îndrăgi şcoala,
va avea motivaţie pentru învăţare şi un comportament socio-afectiv bine
format.
Grădiniţa de copii, de rând cu familia, are misiunea de a contribui şi
la formarea comportamentului motivaţional al copiilor. Acest
comportament începe să se formeze încă atunci când copiilor li se propun
jocuri cu caracter dezvoltativ, în cadrul cărora ei descoperă sau învaţă ceva,
deoarece în activitatea de joc se ascund cele mai importante posibilităţi ale
formării comportamentului motivaţional. Cadrele didactice din instituţiile
preşcolare sunt chemate să realizeze, pe lângă alte obiective generale,
stipulate în Curriculum, şi pe cel de „a-i pregăti pe copii pentru şcoală”. Cu
alte cuvinte, avem sarcina de a dezvolta pe lângă formarea
comportamentului cognitiv şi a celui motivaţional–volitiv.
În această ordine de idei considerăm necesar de a menţiona că
educatorii trebuie să le educa copiilor motivaţia de învăţare, dorinţa de a
pleca la şcoală, de a asculta și urma învăţătorul, de a învăţa, în general.
Formarea motivaţiei de învăţare se efectuează în baza câtorva categorii de
motive.
Prima categorie de motive, după cum menţionează A. Stoica, sunt
motivele extrinseci [35, p. 17]. Ele îl fac pe copil să urmărească anumite
recompense morale:
Dorinţa de afiliere:
să poarte un ghiozdan;
să posede diverse rechizite şcolare;
să fie împreună cu fraţii săi sau copii, vecini;
să facă plăcere părinţilor, buneilor.
Tendinţe normative:
obişnuinţa de a se supune regulilor, cerinţelor părinţilor;
- 56 -
necesitatea de a respecta regulile de societate (toţi copiii trebuie să
înveţe la şcoală).
Teama de consecinţe:
să nu fie considerat neascultător;
să nu să se deosebească de alţi copii;
să nu fie mai prejos ca alţii.
Ambiţia (care începe să apară):
să fie menţionat ca un copil cu străduinţă;
să-i întreacă pe alţii;
să fie primul sau printre primii.
Important este ca aceste motive să nu trezească rivalitatea sau chiar
ostilitatea colegilor.
A doua categorie de motive sunt acele intrinseci. Aceste motive
contribuie direct la dezvoltarea motivaţiei pentru învăţare şi se depistează
la acei copii care manifestă un interes deosebit faţă de învăţare, vor să
înveţe, vor să dobândească cunoştinţe:
Curiozitatea:
dorinţa de a cunoaşte, de a afla cât mai multe;
dorinţa de a satisface cerinţele educatorului, a pedagogului care îi
place, pe care îl imită;
Aspiraţia spre competenţă:
dorinţa de a afla mai multe despre lumea care îl înconjoară;
interesul pentru cunoaştere;
dorinţa de a realiza, sau a obţine ceva frumos (confecţionat în mod
independent);
dorinţa de a se comporta, a proceda pe placul celor pe care îi
respectă (pedagogi, părinţi) etc.
Important este ca la copii, încă din vârsta fragedă să li se educe
dorinţa de a cunoaşte, de a învăţa. Altfel spus, este necesar să i se formeze
copilului motivaţia pentru învăţare.
Se vor forma motivele:
- demnităţii personale;
- autoafirmării;
- cognitive;
- competiţionale;
- de stabilire şi păstrare a relaţiilor reciproce;
- atitudine pozitivă faţă de adulţi şi semeni.
- 57 -
SOCIALIZAREA
Dezvoltarea sferei
motivaţionale
- 58 -
4.4. Motivaţia pentru învăţare şi conceptul de învăţare
Învăţarea este considerată ca fiind o formă fundamentală de
activitate umană. Ea presupune o relaţie a copilului cu mediul, un consum
de energie (fizică, nervoasă, psihică) şi o funcţie transformatoare la nivelul
mediului, a individualităţii dintre sine şi mediu. Cunoaştem mai multe
încercări de definire a învăţării. Ideile fundamentale care se regăsesc în
majoritatea definiţiilor propuse de cercetători sunt: o anumită modificare
de conduită, o orientare profundă, selectivă care se produce sistematic,
stabil într-o direcţie determinată, o adaptare treptată provocată de
întâlnirea constantă cu una şi aceiaşi situaţie stimulativă sau de contactul
anterior cu situaţia dată.
În pedagogia preşcolară o atenţie deosebită se acordă exerciţiului şi
repetării ca determinante al învăţării. De asemenea importante sunt
adaptarea senzorială şi obişnuinţele. Ele nu pot fi excluse din sfera învăţării
la vârsta preşcolarităţii. În cazul dat învăţarea nu se confundă nici cu actele
înnăscute, nici cu maturizarea, nici cu oboseala, motivaţia. Dar în condiţii
naturale aceasta nu poate fi separată de factorii respectivi.
Pe parcursul anilor copilăriei învăţarea se aşează sub semnul unor
acţiuni sociale speciale, cum sunt cele de educare şi instruire. Motivaţia
pentru învăţare în preşcolaritate depinde de strategiile de instruire şi
educare care se aplică sau pe care şi le aplică cel care învaţă. De calitatea
învăţării depinde modul de orientare, extensiunea şi eficienţa formativă a
acţiunilor de învăţare, trecerea conduitei copilului sub controlul dominant
al învăţării şi ridicarea treptată la rang de lege a dezvoltării psihice a
copilului prin învăţare.
E ştiut că activitatea de bază a preşcolarilor este jocul. Anume prin
joc cadrele didactice formează la copii premisele activităţii de învăţare care
este tipică vârstei şcolare. Instruirea şcolară reprezintă forma tipică în care
se efectuează învăţarea de către om. Începând cu vârsta şcolară mică, forma
ei completă, învăţarea nu decurge pur şi simplu de la sine, ci este
concepută, anticipată şi proiectată să decurgă într-un fel anume ca
activitate dominantă.
În ştiinţă e dovedit ca învăţarea de tip şcolar îşi are rădăcinile în
formele de experienţă spontană ale vârstei preşcolare, care se împletesc
când cu manipularea obiectelor, când cu jocul, când cu unele forme
elementare de muncă. Structural învăţarea se compune dintr-o serie de
- 59 -
situaţii şi de sarcini care, pentru copiii mici, reclamă efectuarea unor acţiuni
ce vor răspunde unor sarcini practice concrete. Aceste acţiuni pornesc de la
contactul copilului cu obiectul.
În preşcolaritate şi în vârsta şcolară mică învăţarea se distinge prin
aceea că îl pune pe copil în faţa necesităţii unor acţiuni de confruntare şi
comparare a rezultatelor obţinute cu modelele propuse, fapt care face
posibilă o anumită apreciere, sancţionare pozitivă sau negativă a conduitei
de învăţare. Situaţia de învăţare la activităţi şi lecţii produce o generalizare
crescândă a activităţii de gândire, căpătând un puternic impuls şi tendinţa
copilului către abordarea reflexivă a propriei activităţi mintale.
Citit-scrisul în activitatea de învăţare a copilului are un rol deosebit.
Copilul are acces gradat la aceste forme şi, înainte de a ajunge la literă sau
cuvânt, copilul străbate o fază de lucru având ca obiectiv formarea unor
abilităţi senzorio-motorii, deprinderea copilului cu tehnica trasării unor
grupe de linii (bice, cârcei, cârlige, zale, ovale etc.) sarcina de a le scrie, care
trebuie să răspundă anumitor parametri de corectitudine privind forma,
mărimea, grosimea, înclinarea, poziţia. Toate acestea, raportate la structura
spaţiului grafic al caietului, pot părea şcolarului din clasa întâi sâcâitoare,
puţin atrăgătoare.
Problema fundamentală care se pune în legătură cu activitatea de
scriere a micului şcolar, este orientarea adecvată în spaţiul grafic al
caietului şi în elementele literei. Elevul poate să aibă la dispoziţie modelul
scrierii corecte, poate să dispună de un antrenament anterior în scrierea
unor elemente separate ale literei, poate să beneficieze de îndrumările
învăţătorului, şi totuşi, să nu realizeze o suprapunere a performanţei sale
de scriere cu modelul ideal. Priceperea de a percepe modelul şi de a
include datele de percepţie modelului – cu rol corector, orientativ,
diriguitor – în dinamica actului motor propriu-zis, acest lucru trebuie să
înveţe copilul autoreglarea actului motoriu. Pentru a închega corect tot
acest proces de învăţare, care cere consum energic, efort, concentrare, dar şi
comutativitate a atenţiei, trebuie să beneficieze de indici de orientare
stabili, esenţiali.
Contactul şcolarului mic cu noţiunile de matematică se face treptat.
El are o contribuţie esenţială la statornicirea planului simbolic, abstract-
categorial, în evoluţia mentală a şcolarului din clasa I, cu dorinţa ca prin
procesul de instruire să nu fie întreţinută învăţarea mecanică, neraţională,
izolată de dezvoltare. Într-o unitate de timp scurtă elevii mici sunt
- 60 -
antrenaţi în rezolvarea unor sarcini caracterizate prin anumite variante de
relaţionare a cunoscutului cu necunoscutul, care au o schemă logică
asemănătoare. Elevii sunt familiarizaţi cu mişcarea în ordinea crescătoare şi
descrescătoare a şirului natural de numere, ca şi cu tehnica primelor două
operaţii matematice fundamentale – adunarea şi scăderea în limitele
concentrului 10 şi apoi la 100. Ei îşi îmbogăţesc considerabil nomenclatorul
noţional. Este un gen de operativitate care cultivă flexibilitatea şi concură la
automatizarea şi creşterea vitezei de lucru. Astfel se contribuie şi la
dezvoltarea gândirii ştiinţifice.
La formarea gândirii știinţifice contribuie şi cunoştinţele despre
natură. Situând în prim plan al învăţării dinamismul, conexiunile şi
interdependenţele dintre fenomene – observarea, experimentarea,
verbalizarea, definirea, aplicarea – obţinem mai multe efecte formative:
stimularea dezvoltării gândirii cauzal explicative, prefigurarea premiselor
şi mecanismelor învăţării în clasele următoare, a noţiunilor de fizică şi
chimie; interpretarea ştiinţifică a fenomenelor naturale; corelarea
cunoştinţelor despre natură cu cele despre om, ca agent care, făcând parte
din natură, este capabil să observe, să cunoască, să stăpânească şi să
folosească natura.
Pregătirea pentru învăţare la vârsta preşcolară cere dezvoltarea
treptată a tuturor proceselor cognitive, care nu sunt altceva decât anumiţi
factori ce influenţează modul în care informaţia este mutată de la un nivel
la altul: atenţia, percepţia şi repetarea. Unul dintre cei mai importanţi
factori este atenţia. Ea prevede procesarea informaţiei din perspectiva
copilului. El nu poate învăţa dacă nu este atent la informaţia ce trebuie
însuşită, începând cu momentul în care intră în registrul senzorial, căci
altfel se pierde.
Atenţia este un răspuns orientat în funcţie de stimul. Stimulii de
orientare, la rândul lor, sunt clasificaţi în: fizici (tablourile, imaginile,
jucăriile), provocatori (momentele de surpriză pe care pedagogul le
foloseşte pentru a atrage atenţia), emoţionali (utilizarea numelui, spre
exemplu) şi insistenţi care atunci când sunt utilizaţi în mod inteligent pot
stimula învăţarea. Cea mai specifică caracteristică a atenţiei este
selectivitatea, deoarece e necesar să urmărim ca puterea de concentrare a
atenţiei să nu descrească, copiii să nu obosească. E necesar să concentrăm
atenţia lor în mod deosebit la începutul activităţilor colective, deoarece
această etapă reprezintă un moment semnificativ pentru învăţare.
- 61 -
În formarea motivaţiei pentru învăţare o importanţă deosebită o are
şi dezvoltarea percepţiei, prin identificarea semnificaţiei stimulilor. Ea este
foarte importantă în învăţare, deoarece informaţia care se stochează în
memoria de lucru nu este altceva decât perceperea de către cel care învaţă,
a stimulilor din mediu sau text, preluate din registrele senzoriale.
Informaţia din „memoria de lucru a copilului” se reprezintă sub formă de
„realitate obiectivă”, ci sub formă de „realitate percepută”. Copiii
acţionează în concordanţă cu percepţiile lor. Modul cum arată lumea în
realitate este irelevant. Dacă copiii interpretează greşit exemplele adulţilor,
informaţia aflată în memoria de lucru va fi fără valoare şi finalmente
semnificaţia pe care preşcolarul o extrage din stimuli depinde, în mare
măsură, de experienţa de viaţă pe care a acumulat-o anterior. Procesul de
pregătire a preşcolarilor pentru învăţare cere de la pedagogi şi formarea
capacităţii de reţinere a informaţiei prin practică, adică repetarea. Ca proces
cognitiv repetarea poate fi utilizată pentru a reţine informaţia în memoria
de lucru. Memorarea la preşcolar se îmbunătăţeşte prin repetare, deoarece
repetiţia eşalonată pe o perioadă mai lungă de timp este mult mai eficientă
decât cea comasată. O repetare activă este mult mai eficientă decât una
pasivă. Or, repetarea activă se realizează în cadrul procesului instructiv-
educativ din instituţiile preşcolare în cadrul activităţii de joc prin
intermediul exercitării.
- 62 -
Considerăm că socializarea copilului (ca şi competitivitate socială)
include competenţele elementare acumulate deja de către preşcolar, cele
care îi sunt necesare pentru includerea lui treptată în societate şi anume:
intelectuale, fizice, valorice şi cognitive, comunicative, socioculturale, de
personalitate, deprinderile de comportare în colectiv şi de activitate în
colectiv, priceperea de a aprecia, a respecta scopurile comune, abilitatea de
a efectua o activitate de cunoaştere, de învăţare, priceperea de a-şi regula în
mod independent propria activitate şi de a o coordona cu alte persoane
(fapt care contribuie atât la formarea experienţei sociale şi a maturităţii
sociale, cât şi la evidenţierea capacităţilor ascunse, de creativitate a
viitorului talent.
Printre competenţele ce se formează la vârsta timpurie este şi
competenţa socială. Or, este ştiut că dezvoltarea socială a preşcolarului îşi
are specificul său care ţine de formarea competenţei sociale. Competenţa
socială este o modalitate de acţiune, o activitate care asigură includerea
copilului în societate şi contribuie la dezvoltarea personalităţii lui la un
nivel destul de înalt. Competenţa socială este o modalitate de acţiune, care
îi permite copilului să atingă rezultate destul de evidente în:
1. însuşirea normelor sociale;
2. aprecierea valorilor culturale;
3. stabilirea relaţiilor corecte cu oamenii apropiaţi şi cei din mediul
ambiant.
Competenţa socială generală a preşcolarului presupune formarea
bazelor următoarelor competenţe de referinţă:
1. comunicative;
2. intelectuale (cognitive);
3. socioculturale (de cultură generală);
4. de personalitate (motivaţionale, de cunoaştere, creative, emoţionale,
volitive);
5. atitudinale, valorice.
- 63 -
MODELUL FORMĂRII COMPETENȚELOR ELEMENTARE
LA VÂRSTA TIMPURIE
competenţe de referinţă
- 64 -
MODELUL SOCIALIZĂRII COPIILOR
ÎN PROCESUL EDUCATIV-INSTRUCTIV DIN INSTITUȚIILE PREŞCOLARE
PROCESUL EDUCATIV-INSTRUCTIV
condiţionat de următorii factori
FACTORI
specificul grupei
obiective conţinuturi
subiecte particularităţile
mijloace didactice de vârstă
COMPETENŢE GENERALE
intelectuale valoric
- 65 -
În procesul dezvoltării şi socializării copiilor o importanţă aparte le
revine cadrelor didactice – pe lângă efortul de dezvoltarea intelectuală, e şi
contribuţia esenţială la formarea afectivităţii, sensibilităţii şi, ca rezultat, la
formarea comportamentelor de bază ale personalităţii în formare.
Astfel, în procesul socializării copiilor este necesar să li se transmită:
modele sociale de comportament în baza unor norme funcţionale
considerate ca valori într-o anumită cultură;
modalităţi de comunicare, sisteme de coduri lingvistice, simbolice,
expresive (non-verbale);
seturi instrumentale (modalităţi de cunoaştere, de învăţare etc.);
posibilităţi de relaţionare interpersonală ca forme de comportament
caracteristice vieţii colective;
modelarea motivaţional-afectivă a individului etc.
Mecanismele care pot şi trebuie utilizate în procesul socializării
copiilor sunt:
adaptarea succesivă de statuturi, roluri sociale (preşcolar, şcolar...);
învăţarea socială (în mod independent);
învăţarea instituţionalizată (în baza curricula, programelor speciale);
învăţarea extracurriculară prin jocuri, imitaţie, identificare etc.
Geneza individuală a copilului este apreciată în psihopedagogie
(J. Piaget, Zozo, L. Vâgotski, A. Zaporojeţ, U. Şchiopu etc.) ca un produs al
socializării. Savanţii susţin că acest produs se datorează influenţelor pe care
le exercită mediul socio-cultural şi educaţia asupra devenirii omului ca
personalitate. Astfel se afirmă raportul de interacţiune dintre individ şi
mediul în care trăieşte. Este dovedit că pe parcursul anilor de preşcolaritate
copilul îşi însuşeşte modalităţile cognitive, tehnice şi relaţionale,
asimilându-le şi formându-şi anumite atitudini, acomodându-se la dânsele
în raport cu structurile sale interne. Astfel, se formează noi modalităţi de
comportament, care, bineînţeles, depind de disponibilităţile pe care le are
fiecare individ aparte. De aceea ne putem exprima convingerea că procesul
dezvoltării copilului preşcolar nu poate fi supusă anumitor standarde.
În procesul dezvoltării stadiale fiecare copil este o individualitate,
deoarece fiecare are o structură şi un anumit nivel al trăsăturilor psiho-
fizice, al proceselor de cunoaştere şi al diferitor însuşiri personale.
Afirmaţiile expuse mai sus, obligă cadrele didactice să trateze fiecare copil
în mod individual şi diferenţiat. Cunoaşterea mai profundă a personalităţii
- 66 -
fiecărui copil şi al grupului cu care lucrează le-ar permite să selecteze în
procesul educaţional strategiile didactice adecvate.
Geneza individuală a copilului apare ca rezultat, ca un produs al
socializării lui. De felul cum influenţează mediul socio-cultural asupra
preşcolarului şi de calitatea educaţiei, depinde formarea trăsăturilor lui de
personalitate, care pot fi formate prin diverse forme de lucru: individuale,
în grup şi colective, atât în cadrul activităţilor organizate conform
cerinţelor stipulate în Curriculumul Preşcolar, cât şi a celor efectuate în
procesul activităţilor extracurriculare.
Aprecierea şi caracterizarea nivelului de dezvoltare a personalităţii
copilului poate fi realizată menţionându-se: concentrarea atenţiei,
rezistenţă la efort mintal; capacitatea de înţelegere şi dezvoltare a gândirii,
dezvoltarea vorbirii; imaginaţia şi inventivitatea; gradul de emotivitate;
tipul temperamental; atitudinea faţă de şcoală; capacitatea de învăţare;
iniţiativa şi independenţa în activitate; participarea la viaţa colectivului;
maturitatea şcolară generală.
Acestea vor permite aprecierea genezei individuale ca un produs al
socializării copilului datorită influenţelor pe care le-a exercitat mediul
socio-cultural şi educaţia efectuată asupra devenirii copilului ca
personalitate. În calitate de instrumente auxiliare în demersul de evaluare
propunem spre utilizare fişe de caracterizare a copiilor, care pot servi ca
suport în caracterizarea nivelului de socializare şi dezvoltare individuală a
copilului (Anexa 2). În baza fişelor propuse se va putea determina raportul
interacţiunii copilului cu mediul în care trăieşte în baza modalităţilor
cognitive, relaţionale şi tehnice pe care le-a însuşit pe parcursul existenţei
sale.
Adulţii trebuie să cunoască că copilul a asimilat aceste modalităţi în
dependenţă de dezvoltarea structurilor sale interne, în felul acesta
formându-și anumite modalităţi de cunoaştere şi un anumit comportament
în funcţie de disponibilităţile individuale de care dispune. Pornind de la
realitatea că fiecare copil este o individualitate care are o structură şi un
anumit nivel al trăsăturilor psiho-fizice, al proceselor de cunoaştere şi al
diferitor însuşiri personale, e necesar să menţionăm că fiecare copil trebuie
tratat individual, ceea ce presupune să se lucreze în mod individual şi
diferenţiat în procesul de evaluare, cu luarea în consideraţie a ritmului de
dezvoltare. Or, o mai bună cunoaştere a copilului permite alegerea corectă
a strategiilor didactice şi educaţionale adecvate.
- 67 -
CAPITOLUL V.
- 68 -
accentul principal în procesul utilizării diferitor materiale didactice
trebuie pus pe dezvoltarea priceperilor şi a deprinderilor; formarea
abilităţilor, a atitudinilor şi nu numai pe comunicarea de cunoştinţe şi
informatizare.
Acţiunile managerilor și cadrelor didactice trebuie să fie orientate
spre crearea în grădiniţă a unor arii de stimulare şi a unei baze tehnico-
materiale care ar corespunde următoarelor cerinţe:
să sprijine copiii în activitatea de cunoaştere orientată spre zona
proximă de dezvoltare, spre însuşirea aspectelor realităţii inaccesibile;
să le ofere informaţii variate în diverse forme;
să servească ca resurse practice în realizarea mai eficientă a obiectivelor
curriculare;
să reflecte teme necesare dezvoltării comportamentelor de bază a
copiilor: social, afectiv, cognitive, verbal, volitiv şi motor;
să propună tehnici de învăţare activă, mijloace de realizare a
obiectivelor preconizate;
să sporească cunoaşterea aspectelor realităţii ce-l înconjoară pe copil;
să contribuie la însuşirea calitativă a cunoştinţelor prevăzute de
Curriculum (prin parteneriatul grădiniţă–familie–şcoală);
să ajute copiii în acumularea informaţiilor variate în diverse forme;
să optimizeze activităţile practice orientate spre realizarea mai eficientă
a obiectivelor curriculare;
să îmbogăţească cunoştinţele copiilor din diverse domenii de
cunoaştere;
să optimizeze procesul de formare a competenţelor elementare necesare
vârstei copiilor;
să asigure realizarea obiectivelor propuse de Curriculum într-un mod
captivant.
- 71 -
Cu fiecare text literar audiat sau însuşit de către copii, în vocabularul
lor se adaugă cuvinte noi care pot fi de trei tipuri: cele care sunt însuşite
deja în alte situaţii şi pe care copiii le posedă; cele care pot fi înţelese din
context şi formează treptat vocabularul pasiv al copilului, unele expresii
frumoase (figuri de stil) care le plac copiilor şi li se întipăresc în memorie în
procesul lucrului cu textul şi, mai apoi, le utilizează în vorbirea cotidiană.
Pornind de la ideea ca textele din folclor sau literatura pentru copii
prezintă un auxiliar didactic care poate pune accentul atât pe dezvoltarea
intelectuală, afectivă cât şi pe dezvoltarea prioritară a unor competenţe de
vorbire şi comunicare, textele sunt selectate urmărind:
1. capacitatea textului de a realiza o influenţă evidentă asupra
dezvoltării cognitive, a stării afective şi a vocabularului copilului,
oferind modele autentice de limbă literară;
2. posibilitatea dezvoltării, în baza textelor propuse, a gândirii creative
şi a imaginaţiei copiilor, care contribuie la eliminarea structurilor
stereotip din limbajul lor (structuri ce se formează în cadrul
activităţilor în urma exersării unui număr limitat de cuvinte,
propoziţii, care duc la o exprimare neautentică);
3. deprinderea de a comunica liber în baza textelor audiate, de a
organiza jocuri cu subiect, jocuri-dramatizări şi „spectacole de
teatru” (de umbre, jucării, imagini, păpuşi etc.), având ca suport
subiectele textelor îndrăgite.
Astfel, auxiliarele didactice au nu numai funcţia de a completa şi a
îmbogăţi o activitate didactică, ci şi rolul de a comunica cunoştinţe noi, de a
contribui la formarea afectivităţii, de a propune pentru însuşire cuvinte şi
expresii noi şi de a forma comportamentul verbal.
Procesul de îmbogăţire a vocabularului, de educaţie a limbajului
(chiar şi atunci când porneşte de la o poveste, poezie) are ca scop final
constituirea comunicării interpersonale, facilitând integrarea copiilor, mai
întâi, în colectivul grupei, iar, mai apoi, în viaţa cotidiană a grădiniţei şi, ca
finalitate – în viaţa socială.
Pentru a exemplifica cele expuse menţionăm că un auxiliar didactic
care vine în ajutorul cadrelor didactice în scopul de a generaliza şi a evalua
nivelul de dezvoltare verbal-artistică şi de a le facilita comunicarea
personală şi interpersonală, este „Dicţionarul celor mici”. În această carte
sunt incluse circa 30 de teme ce reflectă, în fond, grupuri de cuvinte
(substantive, adjective, verbe) pe care trebuie să le cunoască copiii la finele
- 72 -
preşcolarităţii. Cartea contribuie la îmbogăţirea, organizarea şi corectarea
vocabularului copiilor, la formarea competenţelor elementare de
comunicare şi la educaţia literar–artistică.
Asigurarea didactică a instituţiilor preşcolare, la compartimentul
„educaţie pentru limbaj”, are doi destinatari: copilul şi cadrele didactice,
deoarece o parte din materiale (conform necesităţilor) se distribuie copiilor
pentru activitatea lor independentă, iar altele, fiind destinate educatorilor,
sunt folosite ca materiale demonstrative.
În scopul de a veni în ajutor cadrelor didactice din grădiniţele de
copii, la implementarea Curriculumului şi la realizarea obiectivelor
curriculare, la compartimentele ce ţin de dezvoltarea generală şi educaţia
lingvistică, considerăm necesar să se utilizeze şi seturile de tablouri
„Copilărie” şi „Plai natal”.
Dacă ar fi să generalizăm cele expuse anterior, putem menţiona că:
1. asigurarea didactică, chiar şi în instituţia preşcolară, este mijlocul
principal (formal) prin care se urmăreşte utilizarea diferitor
tehnologii didactice, în scopul atingerii, realizării idealului
educaţional (dezvoltarea personalităţii), în strânsă legătură cu alte
forme educaţionale (nonformale şi informale);
2. în cadrul procesului educaţional, realizat şi prin predare-învăţare
(la nivelul elementar) cu ajutorul diverselor materiale didactice şi
tehnologii moderne, se realizează corelarea obiectivelor cognitive,
afectiv-atitudinale şi psiho-motrice, în scopul formării
comportamentelor de bază şi atingerii valenţelor educative generale
ale direcţiilor educaţiei: morale, estetice, intelectuale, prin muncă,
fizice şi a celor particulare, ghidate de fiecare domeniu de
cunoaştere;
3. procesul de învăţământ, realizat în cadrul grădiniţei prin educaţie, în
baza unei asigurări didactice decente, contribuie la dezvoltarea
personalităţii copilului în timp, la trecerea ei de la o calitate formată
deja la alta mai superioară (de la simplu la complex), la îmbogăţirea
cu noi calităţi, sub forme de conduite, atitudini, convingeri,
aptitudini, competenţe etc.
- 73 -
6.3. Repere pentru un parteneriat eficient în socializare şi pregătirea
copiilor pentru şcoală
Concepţia Curriculumului educaţiei şi instruirii copiilor în instituţii
preşcolare de diverse tipuri (1997) şi a Curriculumului educaţiei copiilor de
vârstă timpurie şi preşcolară (1-7 ani) în R. Moldova (2008) anunţă decizia
Ministerului Educaţiei de a îmbunătăţi procesul de socializare şi
restructurare a sistemului educaţional din grădiniţele de copii. Aceste
documente reflectă o continuitate, pe un plan ascendent, cu precădere
calitativ, între familie şi prima verigă a sistemului de învăţământ, grădiniţa
de copii, punând accentul, în special, pe necesitatea pregătirii copiilor
pentru şcoală, prin formarea maturităţii şcolare.
E ştiut că până în prezent atât părinţii, cât şi cadrele didactice din
instituţiile preşcolare, în procesul de pregătire a copiilor pentru şcoală,
atrag o atenţie deosebită educaţiei intelectuale a copiilor, lăsând în umbră
socializarea şi alte necesităţi ale lor. Actualmente în ţară se pune un accent
aparte necesităţii conlucrării grădiniţei şi a familiei, deoarece numai în
parteneriat pot fi realizate obiectivele curriculare.
Curriculumul preşcolar pune la bază teoria formării personalităţii,
începând cu perioada copilăriei timpurii, pentru prima oară în istoria
învăţământului preșcolar din republică. Aici este stipulată şi o nouă
metodologie de formare a personalităţii copilului, evidenţiindu-se ideea
formării maturităţii şcolare şi, respectiv, a comportamentelor fundamentale
pentru această vârstă: social, afectiv, cognitiv, verbal, volitiv şi motor.
Practica pedagogică din diverse ţări şi cercetările ştiinţifice au
demonstrat că realizarea obiectivelor educaţionale la această etapă de
vârstă cere atât conlucrarea grădiniţei cu familia, cât şi utilizarea frecventă
a diferitor metodologii şi materiale didactice care ar corespunde
particularităţilor de vârstă a preşcolarilor. Operarea cu diverse jucării,
seturi de imagini, caiete-didactice, mini-manuale pe parcursul vârstei
timpurii contribuie la socializarea treptată a copiilor şi le formează atitudini
pozitive faţă de părinţi, societate, mediul înconjurător; dezvoltă
curiozitatea, intelectul, asiduitatea şi voluntaritatea – calităţi atât de
necesare viitorului şcolar.
Este de remarcat faptul că elaborarea şi implementarea diferitor
manuale şi ghiduri metodice pentru cadrele didactice şi familie a contribuit
- 74 -
pe parcursul anilor la restructurarea procesului educaţional din grădiniţe,
la reorientarea lor pe calea modernismului.
Prevederile Curriculumului Preşcolar în educaţia copiilor nu pot fi
realizate fără o conlucrare, fără o continuitate în eforturile depuse de
familie şi grădiniţă. Pregătirea copiilor pentru şcoală trebuie realizată atât
la nivelul de joc şi comunicare cu copiii, cât şi în cadrul unor activităţi
voalate de învăţare, realizate de asemenea prin joc prin intermediul celor
mai atractive materiale pentru copii.
Luând în consideraţie cerinţele contemporane ale necesităţii
socializării copiilor şi pregătirii lor treptate pentru activitatea de învăţare
propunem atât cadrelor didactice cât şi părinţilor să utilizeze în lucrul lor
cu copiii următoarele materiale didactice, care au fost elaborate şi
implementate în practica de lucru a grădiniţelor şi familiilor din republică.
Abecedarul preşcolarului este o carte polifuncţională pentru copii
de 1-7 ani. Ea prevede dezvoltarea generală a personalităţii copilului şi
paralel învăţarea literelor şi a citirii. Fiecare pagină din Abecedar, în primul
rând, este orientată spre socializarea, formarea competenţelor elementare
de comunicare, dezvoltarea verbal-artistică a copiilor. Litera este însoţită de
imagini, scheme şi texte din creaţia folclorică, literatura clasică şi
contemporană. Lucrând cu Abecedarul, copiii (începând cu vârsta
preşcolară mică) învaţă să converseze, să povestească, să descrie ilustraţiile;
să „înscrie” în scheme sunete, litere, cuvinte; să compună enunţuri,
povestioare, poveşti, învaţă poezii, ghicitori etc.
Direcţiile principale ale activităţii de învăţare, ce pot fi realizate în
baza conţinutului acestei cărţi polifuncţionale sunt următoarele:
a) familiarizarea cu Ţara, cu mediul înconjurător, cu flora şi fauna
plaiului natal;
b) extinderea şi aprofundarea cunoştinţelor despre viaţa naturii şi a
societăţii;
c) educaţia literar-artistică;
d) formarea abilităţilor de comunicare;
e) dezvoltarea vorbirii: îmbogăţirea vocabularului, educarea culturii
fonice, formarea corectitudinii gramaticale, dezvoltarea limbajului
coerent;
f) pregătirea pentru citire şi scriere: evidenţierea sunetelor din cuvânt;
formarea deprinderilor elementare de analiză fonetică (sonoră) şi
modelare a cuvintelor şi propoziţiilor prin semne convenţionale;
- 75 -
însuşirea cunoştinţelor elementare despre sunet, silabă, cuvânt,
propoziţie, text; familiarizarea cu literele de tipar şi de mână,
formarea deprinderilor elementare de citire etc.
Această lucrare poate fi utilizată de către părinţi, educatori în cadrul
activităţilor independente, a diferitelor situaţii de joc şi în activităţile
colective. Lucrând individual şi diferenţiat cu copiii, ţinând cont de
cunoştinţele, posibilităţile şi ritmul propriu de dezvoltare, adulţii le vor da,
atunci când e necesar, explicaţiile de rigoare, îi vor familiariza cu literele, îi
vor învăţa să citească.
E cert că copiii care vor lucra cu această carte, venind la şcoală, vor
putea comunica liber şi se vor exprima corect. Ei vor putea să descrie
imaginile, să povestească, să recite, vor cunoaşte literele alfabetului matern
etc., astfel, ei vor fi în stare să facă faţă cerinţelor şcolii contemporane.
Cartea Cine le vede nu le crede, cine le paşte le cunoaşte… constituie
partea a doua a Abecedarului preşcolarului şi este prevăzută pentru copii
de vârstă preşcolară mare (5-7 ani). Este elaborată în baza principiilor
accesibilităţii, continuităţii, variabilităţii, integrităţii şi atitudinii individual-
diferenţiate faţă de copil.
Obiectivele principale ce pot fi realizate cu ajutorul acestei lucrări
vizează formarea competenţelor de comunicare, dezvoltarea vorbirii,
dezvoltarea literar-artistică, extinderea cunoştinţelor despre plaiul natal,
natură, fundamentarea creativităţii verbale, formarea priceperilor
elementare de citire, formarea motricităţii fine, a priceperilor de a ţine
creionul, pixul, de a haşura, contura, colora, desena etc.
Propunem ca lucrul cu copiii în baza conţinuturilor acestei cărţi să se
efectueze sub formă de joc. Cele mai recomandate jocuri sunt: Numeşte ce
vezi, Spune cum este, Spune ce face, Hai să colorăm, Suntem pictori etc. Cu
ajutorul cărţii, copiilor li se va educa curiozitatea, dragostea de carte,
dorinţa de a citi şi a scrie, se vor forma atitudini pozitive faţă de mediul
social şi natural.
Setul Caietele preşcolarului (1, 2, 3, 4) are o menire polifuncţională.
Conţinuturile incluse în acest set sunt prevăzute pentru copiii de la 3 până
la 7 ani. Aceste caiete pot fi utilizate în scopuri multiple:
- formarea comunicării verbale elementare: fluente, coerente, corecte,
expresive şi creative;
- dezvoltarea vorbirii şi dezvoltarea literară;
- 76 -
- formarea premiselor citirii şi a scrierii;
- fondarea priceperii de a învăţa prin intermediul activităţii de joc în
baza conţinuturilor propuse în pagini;
- familiarizarea cu mediul ambiant (natural şi social), cu cele mai
elementare noţiuni din domeniul diferitelor ştiinţe;
- formarea priceperii de a explora şi a experimenta;
- formarea cunoştinţelor elementare despre citire şi scriere;
- dezvoltarea priceperilor de orientare în timp şi spaţiu;
- educarea asiduităţii şi a voluntarităţii;
- familiarizarea cu folclorul şi literatura pentru copii;
- impulsionarea dorinţei de a organiza jocuri-dramatizări, jocuri-
teatru (în baza textelor literare audiate);
- formarea premiselor citirii: dezvoltarea auzului fonematic şi
completarea sistematică a vocabularului, formarea priceperilor de
analiză şi sinteză, de „modelare” (înscriere în scheme) a propoziţiilor,
cuvintelor, silabelor, de familiarizare cu litera – corespondent al
sunetului etc.;
- dezvoltarea musculaturii fine a mâinii, antrenamentul grafic,
formarea premiselor scrierii;
- dezvoltarea cunoştinţelor elementare despre ţară, tradiţii, arte şi
formarea abilităţilor respective: literare, de desen, modelare, aplicaţie
etc.
Setul Lumea care ne înconjoară este un complex de caiete care
include patru numere, fiind destinate copiilor de vârsta: mică (3-4 ani),
medie (4-5 ani), mare (5-6 ani) şi grupelor pregătitoare (6-7 ani). Menirea
acestor caiete este formarea reprezentărilor, comunicarea cunoştinţelor
elementare şi formarea atitudinilor respective faţă de mediul ambiant şi
obiectele care îl înconjoară. Cu ajutorul acestor caiete socializarea copiilor
va începe în grupa mică (unde se educă copiii de 3-4 ani). Astfel, se va
realiza educaţia socio-culturală, afectivă, cognitivă, verbal-artistică şi
psihomotorie.
În procesul activităţilor organizate cu copiii şi părinţii vor avea
posibilitatea să extindă şi să precizeze reprezentările lor despre relaţiile
om-natură; să le comunice cunoştinţe elementare despre activitatea omului
în mediul ce-l înconjoară; despre utilizarea de către om a naturii culte şi
celei spontane. Textele din folclorul şi literatura pentru copii, incluse în
- 77 -
fiecare pagină, vor facilita munca părinţilor şi cadrelor didactice. Acest set
este structurat în baza principiilor accesibilităţii şi intuitivităţii. Imaginile
incluse în pagini contribuie nu numai la familiarizarea copiilor cu mediul
ambiant, cu tradiţiile şi obiceiurile naţionale, dar şi la formarea
competenţelor elementare de comunicare şi dezvoltare a vorbirii.
Setul Ne jucăm, colorăm, matematica învăţăm a fost elaborat,
pornind de la adevărul că formarea cunoştinţelor elementare din domeniul
matematicii începe încă în familie și continuă în grădiniţă, şcoală. Sub
denumirea voalată a caietelor se ascunde şi obiectivul major – comunicarea
cunoştinţelor elementare şi formare a capacităţilor matematice prin
intermediul tehnologiei moderne de integrare a conţinuturilor. Jocurile şi
exerciţiile propuse în pagini, problemele ascunse în imagini, vor contribui
direct la formarea cunoştinţelor elementare din domeniul matematicii şi a
aptitudinilor de numărare, comparare, analiză, sinteză, generalizare.
Contemplarea, analiza şi lectura imaginilor, rezolvarea sarcinilor propuse
în fiecare pagină permite educatorilor şi părinţilor să efectueze atât
dezvoltarea matematică a copiilor, cât şi dezvoltarea limbajului,
familiarizarea cu mediul ambiant, viaţa naturii şi cea socială, folclorul şi
literatura pentru copii.
Setul Creşte-n casă scump odor include 4 cărţi ilustrate cu texte din
folclorul şi literatura pentru copii, aceleaşi conţinuturi fiind incluse şi în
cele două antologii „Copilărie – Păpădie”. Principiile în baza cărora au fost
structurate conţinuturile acestor cărţi sunt: al accesibilităţii, intuitivităţii,
respectării particularităţilor de vârstă, variabilităţii, artistismului şi
integralităţii. S-a urmărit scopul educaţiei literare a copiilor prin
intermediul textelor din folclorul şi literatura pentru copii. Prin intermediul
conţinuturilor propuse adulţii pot face socializarea, educaţia morală,
intelectuală, estetică şi fizică a preşcolarilor. Copiilor cu ajutorul textelor li
se vor comunica cunoştinţe din diferite domenii. În acelaşi timp ei vor fi
familiarizaţi cu diferite genuri şi specii literare, vor asculta poveşti,
povestiri, snoave, legende; vor învăţa poezii, ghicitori, numărători,
frământări de limbă; li se va propune să dezlege ghicitori, să tălmăcească
unele proverbe simple, să pătrundă în conţinutul lor.
Utilizarea materialelor didactice propuse atât cadrelor didactice cât
şi părinţilor cere respectarea specificului vârstei preşcolare. Cadrele
didactice trebuie să ajute familiei în realizarea procesului dificil de
pregătire a copiilor pentru şcoală.
- 78 -
6.4. Pregătirea copiilor pentru debutul şcolar prin setul de caiete
didactice „Ne pregătim de şcoală”
Curriculumul pentru instituţiile preşcolare pune un accent deosebit
pe rolul adulţilor în formarea maturităţii şcolare, în procesul de activizare a
funcţiilor mintale constructive şi creative ale copiilor; pe realizarea unei
conlucrări sistematice în cadrul căreia copiii, părinţii şi educatorul s-ar afla
într-o interacţiune şi acomodare reciprocă subtilă şi continuă. Astfel,
Curriculumul Preşcolar ar contribui la o „nouă abordare educaţională”.
Pentru a facilita munca grea dar necesară pe care o efectuează adulţii
cu preşcolarii în scopul pregătirii lor pentru şcoală, a fost elaborat setul de
caiete didactice pentru cei din grupele pregătitoare Ne pregătim de şcoală.
Conţinuturile caietelor sunt direcţionate spre îmbogăţirea cunoştinţelor,
dezvoltarea capacităţilor, formarea atitudinilor a competenţelor elementare
şi spre dezvoltarea principalelor comportamente ale personalităţii în
devenire: social, afectiv, verbal, cognitiv şi motor, motivaţional şi volitiv.
Materialul inclus în setul de caiete contribuie direct la realizarea integrată
(prin jocuri, exerciţii, explorări, activităţi independente, grupale şi
colective) a obiectivelor prevăzute de Curriculumul Preşcolar. Suportul
formativ-dezvoltativ şi informativ îl constituie conţinuturile curriculare
integrate cu care copiii vor fi familiarizaţi treptat şi pe care le vor însuşi pe
parcursul anului de învăţământ: în viaţa cotidiană; în cadrul activităţilor de
joc, practice, verbal-artistice şi de învăţare.
Primul Caiet din setul Ne pregătim de şcoală este intitulat
Comunicare. Acest caiet are drept obiective majore: însuşirea integrată a
conţinuturilor din diverse domenii de cunoaştere, formarea priceperilor
elementare de comunicare orală şi pregătirea copiilor pentru comunicarea
scrisă; extinderea cunoştinţelor despre mediu, natură, viaţă; dezvoltarea
vorbirii: formarea pronunţiei corecte, îmbogăţirea vocabularului, formarea
corectitudinii gramaticale şi a limbajului coerent; pregătirea pentru citire şi
scriere prin învăţarea ştiinţei de carte, a limbii literare şi antrenamentul
grafic. Conţinuturile prevăd şi includerea treptată a copiilor în lumea
literaturii şi a ştiinţelor.
În baza conţinuturilor textelor şi imaginilor din pagini se va face
educaţia estetică, morală, intelectuală şi fizică a copiilor. Caietul
Comunicare are o menire polifuncţională şi, începând cu prima pagină, este
- 79 -
pus în evidenţă şi obiectivul pregătirii copiilor pentru scriere (formării
premiselor scrierii).
Caietul Matematica (N2), componentă a setului Ne pregătim de
şcoală are numeroase posibilităţi de acţiune: cu ajutorul lui copiii vor
pătrunde mai uşor în lumea matematicii și în acelaşi timp îşi vor dezvolta
limbajul, cunoştinţele despre mediul ambiant, îşi vor forma
comportamentele, se vor deprinde să realizeze operaţii intelectuale, să se
orienteze în timp şi spaţiu.
Conţinuturile incluse în caiet prevăd un mod neobişnuit de
dezvoltare matematică, de influenţă asupra intelectului copiilor prin
integrarea matematicii cu literatura. Li se propune să rezolve exerciţii şi să
alcătuiască probleme prin intermediul diferitor texte literare: poveşti,
snoave, basme.
Dezvoltarea matematică prin conţinuturile incluse în acest caiet se va
efectua, prin intermediul şi în cadrul activităţii verbal-artistice. Înţelegerea
simbolurilor se va face pornind de la limbaj. Copiii, exersând, comunicând,
compunând probleme, vor afla despre mulţimi, numere şi cifre, despre
descompunerea numerelor, relaţiile de ordine şi figurile geometrice; vor
învăţa să se orienteze în spaţiu şi timp, să măsoare etc.
Cu ajutorul acestui caiet cadrele didactice vor forma copiilor
competenţe conform ritmului propriu de dezvoltare, important fiind
scopul de a le educa dorinţa de a cunoaşte şi atitudinea pozitivă faţă de
activitatea de învăţare, de ştiinţele reale.
În elaborarea conţinutului caietului Literatură (N3) s-a pornit de la
ideea că folclorul şi literatura pentru copii este hrana spirituală a copilului,
un mijloc important de formare a personalităţii lui. Viaţa şi practica
pedagogică ne-au convins că unul din obiectivele principale ale familiei şi
instituţiei preşcolare este dezvoltarea literar-artistică a copiilor, deoarece
sub influenţa textelor din folclor, a literaturii clasice şi contemporane
pentru copii şi a muzicii şi operelor de artă plastică are loc formarea
atitudinilor; însuşirea cunoştinţelor despre mediul ambiant şi viaţa socială,
formarea capacităţilor de receptare şi înţelegere, sinteză şi analiză; de
interpretare şi creativitate; de desenare, modelare, cânt, povestire, recitare,
dramatizare, creaţie literară elementară etc.
Paginile caietului Literatura cuprind compuse din două părţi ce se
integrează într-un tot întreg: literatura şi desenul. Aici e plasată o imagine
grafică („un tablou” executat de pictor), care ilustrează un fragment dintr-
- 80 -
un text literar şi mai jos un chenar pentru „creaţia” copilului, pentru
„tabloul” pe care el îl va realiza în mod independent în baza textului
învăţat anterior.
Se recomandă ca în formarea competenţelor elementare de „creaţie”
să se respecte anumite tehnologii didactice, „etape de lucru” şi anume:
descrierea unor personaje, „lectura” imaginilor prezentate în pagini,
completarea textului, schimbarea subiectului, alcătuirea independentă a
sfârşitului, începutului, conţinutului textelor ilustrate sau a unor poveşti,
povestiri, „dramatizarea” independentă a textelor, organizarea jocurilor cu
subiect etc.
Concomitent cu încercările de creativitate literară caietul îl va învăţa
pe copil să-şi selecteze în mod independent şi teme pentru „creativitatea
artistică”, pictând un „tablou propriu”, alcătuind un colaj, modelând o
compoziţie. Astfel, activitatea literar-artistică se va integra cu educaţia
tehnologică. Cele mai reuşite „creaţii” ale copiilor pot fi înscrise într-un
caiet special sau înregistrate pe bandă magnetică, iar desenele, „creaţiile
artistico-plastice” din pagini vor rămâne ca un material convingător pentru
activităţile de evaluare.
Următorul caiet Creativitate (N4), de asemenea, este prevăzut să
contribuie la integrarea conţinuturilor Curriculumului Preşcolar. Prin
caietul Creativitate s-a făcut o încercare de integrare a obiectivelor
educaţiei tehnologice, literare şi muzicale. În cele 30 de pagini ale caietului
s-au propus 30 de subiecte pentru activităţile de muncă artistică. S-a pornit
de la ideea că atunci când instruirea se face indirect, în formă de joc, iar
adulţii au rolul de ghid, copiii îndeplinesc cu plăcere diverse sarcini,
exerciţii, învaţă cu uşurinţă şi rodul muncii lor este mai evident.
Activităţile de lucru manual, „muncă artistică”, recomandate prin
acest caiet, cer ca adulţii să vadă în copii parteneri de muncă şi dialog.
Propunându-le la început să asculte muzică, să „construiască”, să
confecţioneze în mod independent unele lucrări, este bine să se vină în
ajutor cu sfaturi concrete, explicaţii, demonstrări. Deşi preşcolarii învaţă
prin acţiunile proprii, interacţiunea lor cu adulţii, cu mediul înconjurător
cere un anturaj respectiv şi materiale didactice necesare.
Prin intermediul temelor incluse în caietul Creativitate copiii vor
exersa în crearea „lucrărilor artistice” de diverse tipuri: construire,
modelare, aplicare, lucrul cu paie, lemn, pănuşi, lozie etc. Astfel, ei vor
- 81 -
învăţa să utilizeze diferite materiale şi tehnologii de lucru, vor crea în mod
independent colaje, compoziţii, panouri decorative etc.
Ca suport pentru această activitate vor servi operele de artă plastică,
literară şi muzica. Cântecele care sunt incluse în partea de jos a paginilor
din caiet vor fi însuşite treptat de către copii cu ajutorul educatorilor de
muzică şi a părinţilor. Copiilor li se va propune să interpreteze cântece, în
mod independent în baza imaginilor din caiet. Fiind uneori prea simple,
naive, ele vor dezvolta creativitatea artistică şi gustul pentru frumos. La
plecarea din grădiniţă ar fi bine ca ei să cunoască cele 30 de cântece
propuse în caiet.
Conţinuturile incluse în caietul Ştiinţe (N5) vin să faciliteze munca
educaţională de dezvoltare la copii a atitudinii pozitive faţă de om şi
activitatea lui, faţă de flora şi fauna plaiului, de formare a competenţelor
elementare de experimentare, pentru a descoperi lumea înconjurătoare.
Temele din caiet comunică cunoştinţe despre mediul înconjurător, viaţa
naturii şi a societăţii.
Cu ajutorul adulţilor, în baza observărilor, convorbirilor,
experienţelor, imaginilor din caiet şi a textelor literare, copiii află multe
lucruri interesante, noi despre lumea vie şi cea neînsufleţită; despre
animalele domestice şi cele sălbatice, despre profesiile oamenilor şi
activitatea lor. Lucrând cu copiii în caiet, e necesar să se respecte
principiile: concentric şi de integrare.
Folosind literatura pentru copii şi textele din folclor, li se vor explica,
într-un mod inteligent şi simplu legăturile reciproce dintre obiecte,
fenomene, evenimente; li se vor forma reprezentări concrete despre
integritatea lumii şi locul Eu-lui în ea, li se vor comunica şi unele noţiuni
elementare, li se va extinde limbajul, priceperile de comunicare, vorbirea
expresivă. Copiii vor cunoaşte drepturile şi obligaţiunile lor; vor înţelege
treptat legăturile om-natură; dependenţa omului de natură şi acţiunea
inversă.
- 82 -
CAPITOLUL VI.
I. CONCENTRAREA ATENŢIEI
A:
- Are o atenţie persistentă, nu se abate uşor de la activitatea principală.
- Urmăreşte expuneri orale, texte, imagini sau acţiuni în mod continuu şi
timp mai îndelungat.
- Adesea manifestă iniţiativă proprie în orientarea persistentă a atenţiei.
B:
- Are o atenţie destul de stabilă, cu unele momente scurte de abatere,
datorate, mai ales, unor împrejurări externe (zgomot).
- Uneori manifestă iniţiativă proprie.
C:
- Are o atenţie mai puţin stabilă.
- Are momente scurte de abatere a atenţiei, dar frecvente, chiar într-o
ambianţă liniştită.
- Face, deseori, greşeli considerate „din neatenţie”.
- Are o atenţie persistentă, nu se abate uşor de la activitatea principală.
- Urmăreşte expuneri orale, texte, imagini sau acţiuni în mod continuu
dar în timp mai îndelungat.
- Uneori manifestă iniţiativa proprie în orientarea atenţiei.
D:
- Are o atenţie persistentă, nu se abate uşor de la activitatea principală.
- Urmăreşte expuneri orale, texte, imagini sau acţiuni în mod continuu
dar în timp mai îndelungat.
- Uneori manifestă iniţiativa proprie în orientarea atenţiei.
- 83 -
- Poate fi atent, în mod continuu, la expuneri orale sau la activitatea
grupei.
- Rezistă bine la efort.
B:
- Are o capacitate destul de mare de lucru.
- Face unele pauze scurte.
- Ritmul activităţilor este relativ, susţinut.
C:
- Are o capacitate mai redusă de lucru.
- Face întreruperi mai dese.
- Ritmul activităţii este inegal, cu fluctuaţii, oftează în timpul lucrului.
D:
- Are o capacitate mică de lucru.
- Oboseşte foarte repede, oftează des în timpul ocupaţiilor.
- Trebuie să schimbe deseori felul activităţii;
- Nu are rezistenţa la efort.
- 84 -
- Are un simţ critic mai atenuat.
D:
- Întâmpină mari dificultăţi în stabilirea esenţialului şi se pierde în detalii
secundare.
- Este foarte superficial şi lent în gândire.
- Nu se pricepe să folosească regulile în alte împrejurări, decât cele
şablon.
- Apar des blocaje.
- Deseori pierde din vedere problema centrală.
- Nu poate aprecia răspunsurile sale sau ale colegilor.
- 85 -
- La povestire, intonaţia lipseşte sau este nepotrivită cu conţinutul.
- Are un vocabular sărac.
V. IMAGINAŢIA ŞI INVENTIVITATEA
A:
- Are o imaginaţie bogată.
- Povestirile şi compunerile sale au multe elemente de noutate.
- Face aprecieri personale, foloseşte imagini vii, uneori, surprinzătoare
pentru vârsta lui, fără a pierde legătura cu realitatea.
- Poate descrie, relativ organizat, evenimente, locuri şi obiecte pe care nu
le-a văzut.
- Alege şi modifică, cu uşurinţă, subiectul la desen, modelaj sau jocurile
colective.
- Reproduce cu succes gesturile unor oameni sau animale, imagini, jocuri
noi.
- Găseşte căi variate de rezolvare a problemelor practice de viaţă.
B:
- Are o imaginaţie destul de bogată.
- În povestire foloseşte unele imagini originale, dar mai puţin vii,
introduce elemente fantastice sau neadecvate.
- Redă, mai şters şi nu prea ordonat, cunoştinţele despre locuri şi fapte pe
care nu le-a văzut.
- Modelajul şi desenele sunt destul de bogate deşi, uneori, au un aspect
şablon.
- Compunerile sale nu sunt prea complete, dar depăşesc simpla descriere.
- Înţelege şi acceptă jocuri noi, fără să poată inventa altele.
C:
- Are o imaginaţie redusă, la povestire şi compunere utilizează mai mult
idei şablon şi imagini şterse.
- Desenele sunt mai mult liniare, cu puţine subiecte sau detalii originale.
- Rareori, introduce elemente personale în cunoştinţele primite, apar
nepotriviri în redarea însuşirilor unor obiecte.
- Jocurile sale sunt mai şterse (se supune regulii colective).
- Modifică greu o metodă de lucru, chiar dacă nu are succes aplicând-o.
D:
- Are o imaginaţie săracă.
- În compuneri şi desene nu apar deloc imagini sau elemente originale.
- 86 -
- Redă cunoştinţele în mod schematic şi cenuşiu, se limitează, rigid, la
ceea ce a văzut sau i s-a spus.
- Nu îi este clară, în minte, ordinea unor evenimente.
- Rezolvă diferite sarcini, prin aceeaşi metodă (indiferent de rezultat);
- Nu prea ştie a se juca.
- 87 -
VII. TIPUL TEMPERAMENTAL
A:
- Este repezit în mişcări şi vorbire.
- Este pripit şi superficial, totul i se pare uşor de făcut.
- Îşi supraapreciază posibilităţile (lucrează mereu în tensiune).
- Cheltuie multă energie.
- Uneori fără rost, preferă ritmul rapid de lucru, nu are răbdare la
activităţile de migală.
B:
- Este echilibrat, are energie şi încredere în sine, vorbeşte tare.
- Uneori este nerăbdător, dar lucrează destul de atent, vrea să înceapă
imediat lucrul, dar nu insistă asupra lui.
- Are gesturi vioaie şi proporţionale.
- Vorbirea este armonioasă, cu intonaţii şi ritm.
C:
- Este echilibrat şi reţinut în mişcări.
- Se controlează în tot ce face, are unele stări de neîncredere, dar duce la
bun sfârşit activităţile începute.
- Are o energie moderată, nu se împrieteneşte pre uşor şi nu este prea
activ.
- Vorbeşte monoton, îi plac muncile migăloase.
D:
- Este foarte reţinut şi liniştit, are o energie redusă.
- Este neîncrezător în posibilităţile sale.
- Îndeplineşte cu greutate, uneori incomplet, sarcinile primite.
- Nu este deloc înclinat spre acţiune.
- Preferă activităţile uşoare şi izolate de ceilalţi, evită tovărăşia copiilor,
zgomotul.
- Vorbeşte încet şi monoton.
- 88 -
- Adeseori, se cere singur la răspuns, este sârguincios, întotdeauna vine
pregătit.
- Suferă când nu ia calificativ maxim, lucrează suplimentar acasă.
B:
- Este destul de atent şi interesat cu temele şi sarcinile propuse.
- Vine pregătit la toate activităţile, dar nu prea îl interesează ce fac ceilalţi
colegi.
- Răspunde bine când este solicitat.
- Este destul de sârguincios, dar nu-i prea îngrijit.
C:
- Are un interes redus pentru activitatea şcolară.
- Uneori, este neglijent în rezolvarea sarcinilor.
- Are perioade de delăsare.
D:
- Este neglijent şi superficial.
- Sarcinile de învăţare nu îl interesează aproape deloc.
- În colectiv este inactiv, parcă absent sau are, în mod obişnuit, alte
preocupări.
- Mereu vine nepregătit la activităţi.
- Este nepăsător faţă de carte şi situaţia în care se află.
- 89 -
- De multe ori, trebuie urmărit şi îndrumat în mod corect.
- Îi place să i se dea concret subiectul la compunere, desen şi modelaj.
D:
- Nu are deloc iniţiativă şi independenţă.
- În activitate, trebuie dirijat şi controlat mereu.
- În rezolvarea temelor sau a unor sarcini practice este pasiv.
- Întreabă mereu lucruri inutile şi aşteaptă aprobarea pentru fiecare gest
sau acţiune a sa.
- De obicei, se lasă condus de colegi.
- 90 -
XII. MATURITATEA ŞCOLARĂ GENERALĂ
A:
- Este bine pregătit pentru activitatea şcolară.
- Stăpânește multe cunoştinţe şi priceperi, pe care le foloseşte în
împrejurări variate.
- Este prevăzător şi desprinde uşor esenţialul, fără să scape din vedere
detaliile.
- Observă imediat unde a greşit şi se corectează singur.
- Este perseverent şi are mereu în atenţie rezultatul final al activităţii sale.
- Este disciplinat şi atent în munca de învăţare, face totul cu seriozitate.
B:
- Este destul de pregătit pentru activitatea şcolară.
- Este atent în rezolvarea temelor şi altor sarcini, fără a le acorda o atenţie
deosebită.
- Uneori se pierde în detalii.
- Are cunoştinţe destul de bogate, dar le foloseşte, în general, în situaţii
şablon;
- Perseverenţa în activitate este mai redusă.
- Uneori, pierde din vedere rezultatul la care trebuie să ajungă.
C:
- Nu este prea pregătit pentru sarcinile şcolare.
- Are lacune în cunoştinţe.
- De multe ori este superficial în învăţare şi în rezolvarea temelor.
- Nu prea îşi organizează activitatea şi, uneori, pare neajutorat.
- Nu are o atenţie stabilă, uită uşor, face destul de multe greşeli.
- Are unele atitudini şi preocupări cam copilăreşti pentru vârsta lui.
D:
- Nu este suficient de maturizat pentru activitatea şcolară.
- Întâmpină greutăţi mari la învăţătură, fiind printre ultimii copii din
grup.
- Nu-şi poate concentra atenţia, este foarte superficial şi lipsit de
prevedere.
- Trebuie ajutat mereu.
- Lucrează dezorganizat şi cu randament redus.
- Oboseşte foarte repede.
- 91 -
6.2. Modelul aplicării probelor psihopedagogice în scopul relevării
nivelului de dezvoltare comportamentală în preşcolaritate
- 92 -
GHIDUL
pentru cunoaşterea nivelului de dezvoltare a copilului preşcolar
- 93 -
IV. Comportament verbal
foarte slab I........I........I........I........I........I foarte bun
0 1 2 3 4 5
V. Comportament motor
foarte slab I........I........I........I........I........I foarte bun
0 1 2 3 4 5
3. Memoria
Atât volumul memoriei, cât şi capacitatea de păstrare şi de
reactualizare a celor memorate pot fi remarcate în activităţile didactice
concrete şi prin intermediul unei probe psihologice.
Material: se lucrează individual, citind copilului rar şi expresiv
următoarele zece cuvinte; carte, soare, lingură, frunză, dulceaţă, scrie, iepure,
doarme, rochie, furtună.
• După 1-2 secunde se cere copilului să redea cât mai multe cuvinte
din cele citite.
• După două ore se revine cu aceeaşi întrebare.
Interpretare: se notează cu 1 punct fiecare cuvânt bine redat.
foarte bine 9 puncte după 2 ore foarte bine 6 puncte
bine 7 puncte bine 5 puncte
mediocru 5 puncte mediocru 3 puncte
slab 3 puncte slab 2 puncte
foarte slab 1 punct foarte slab 1 punct
4. Operaţiile gândirii
Proba „Similitudinii”, pe care o prezentăm mai jos, pune în evidenţă
capacitatea subiectului de a descoperi însuşirile esenţiale şi comune ale
obiectelor analizate, pe plan mental. Rezolvarea probei solicită, într-o
succesiune logică, operaţiile de analiză, comparare, sinteză şi clasificare.
Proba pune în evidentă şi flexibilitatea gândirii, fapt ce nu poate fi neglijat
- 95 -
în activitatea intelectuală şi cuprinde 13 itemi pe care îi prezentăm în
continuare:
- 96 -
Rezultatele obţinute vor fi raportate la următorul etalon (subliniem
că proba singură nu diagnostichează nivelul de dezvoltare intelectuală, de
aceea aceste rezultate trebuie corelate cu cele ale altor probe).
Punctajul acordat este următorul:
foarte bine 14-26 puncte
bine 8-14 puncte
mediocru 6-8 puncte
slab 3-6 puncte
foarte slab 0-3 puncte
- 97 -
Interpretare:
foarte bine 110-115 secunde
bine 115-130 secunde
mediocru 130-150 secunde
slab 150-170 secunde
foarte slab peste 170 secunde
X. Comportament socio-afectiv
Scala cu cele cinci trepte va fi completată în urma observaţiilor
efectuate în timpul activităţii didactice sau în timpul aplicării probelor
propuse de noi. Pentru păstrarea unei anumite obiectivităţi în completarea
scalei, propunem câteva puncte de reper ce caracterizează vârsta
premergătoare înscrierii în clasa I:
- îşi aranjează singur lucrurile în mod ordonat;
- comunică uşor cu persoanele adulte, străine;
- este receptiv şi răspunde prompt la solicitările adulţilor;
- stabileşte prietenii cu copiii de vârsta lui;
- se conformează regulilor grupului, în jocuri sau activităţi organizate;
- caută grupul de copii şi se poate conforma regulilor grupului;
- participă la jocuri cu reguli într-un grup de copii, înţelege şi acceptă
normele grupului.
Aprecierile generale şi sugestiile vor fi formulate pe baza rezultatelor
obţinute la probele propuse de noi şi corelate cu observaţia psihologică şi
cu analiza produselor activităţii curente a preşcolarilor. Se obţine astfel un
„tablou” al dezvoltării psiho-fizice a copilului la un moment dat. În acest
„tablou” pot fi înscrise rezultatele obţinute de un copil în diferite etape de
dezvoltare, remarcându-se cu uşurinţă progresele, stagnările sau regresele.
Comparativ cu profilul psihologic al vârstei respective, se poate
diagnostica normalitatea diverselor funcţii psihice, precum, şi aptitudinea
de şcolaritate.
- 98 -
Concluzii
ITEMI 012345
1 Comportament cognitiv
2 Comportament mental
3 Comportament motor
- 99 -
ANEXE
Anexa 1.
Rezultate Concluzii
Compor-
Obiective Evaluarea Evaluare
tamente Concluzii Concluzii
iniţială a finală
1. Respectă regulile
principale de
comunicare cultă.
2. Participă la jocuri,
1. Socio-afectiv
înţelegând şi
acceptând regulile
grupului.
3. Posedă capacităţi
elementare de analiză
şi autoanaliză.
4. Cum se comportă cu
colegii în timpul
jocului
1. Identifică poziţii
spaţiale (jos, sus, în
spate, în faţă, alături)
2. Sortează obiecte după
lungime.
3. Grupează obiecte
după mărime.
4. Recunoaşte
elementele omise în
2. Cognitiv
desenele incomplete.
5. Deosebeşte
momentele zilei
(dimineaţa, amiaza,
seara).
6. Explică o relaţie
necesară mai
complexă
(De ce avem nevoie
de cărţi?)
7. Grupează imagini în
raport cu unele
- 100 -
noţiuni generale
(fructe, păsări,
legume, mobilă etc.).
8. Explică utilitatea
unor obiecte.
1. Pronunţă corect
sunetele vorbirii.
2. Găseşte cuvinte cu un
anumit sunet.
3. Acordă corect
cuvintele în gen,
3. Verbal
număr, caz.
4. Poate întreţine o
discuţie, verbalizează
o imagine.
5. Reproduce expresiv
un text cunoscut.
6. Poate compune o
povestioară.
1. Desenează după
model.
4. Motor
2. Efectuează corect
mişcări de orientare
în schema corporală.
3. Foloseşte corect
mimica, gestica.
- 101 -
Anexa 2.
CHESTIONAR
pentru evaluarea părinţilor copiilor de vârstă preşcolară
- 102 -
vă va ajuta în educaţia copilului?
3. – Alt răspuns _____________________________________
12. Cum credeţi că v-ar putea ajuta educatorul pentru o mai bună educaţie a
copiilor prin jocuri?
- 103 -
1. – Consultaţii
4. – Vă puteţi discuta cu el
14. Cum aţi putea ajuta dumneavoastră educatorul pentru buna educaţie a
copiilor în baza Curriculumului.
- 104 -
Anexa 3.
PROCES VERBAL
Calitatea realizării
Criterii (indicatori de măsurare)
Corect Satisfăcător Incorect
1. Nivelul de realizare a obiectivelor
prevăzute
2. Tehnologii utilizate în activitatea
educativ-instructivă
3. Corectitudinea comunicării cu copiii
4. Utilizarea resurselor materiale
5. Modalităţi de organizare a activităţii
extracurriculare
6. Realizarea principiului integrării
domeniilor de cunoaştere în cadrul
activităţilor
7. Comportamentul educatorului în
relaţiile cu copii
8. Spontaneitatea creativă în realizarea
unor situaţii neprevăzute
9. Susţinerea activismului copiilor
10. Atitudinea individual-diferenţiată
faţă de copii
11. Finalităţile obţinute, corespunderea
lor cu cele prevăzute de Curriculumul.
12. Sugestii _______________________________
_______________________________
_______________________________
_______________________________
_______________________________
- 105 -
Anexa 4.
- 106 -
Anexa 5.
FIŞA DE OPINII
(aprecierea activităţii)
Subiectul activităţii:
Scopul:
1. socio-afectiv
2. cognitiv-verbal
3. psihomotor
- 107 -
BIBLIOGRAFIE
- 108 -
17. Ciolan L. Învăţarea integrată. Fundamente pentru un curriculumul
transdisciplinar. Iaşi: Polirom, 2008.
18. Codul educaţiei. Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova. Disponibil
la: www.gov.md.
19. Cristea S. Fundamentele ştiinţelor educaţiei/ teoria generală a educaţiei.
București: Editura Litera, 2003.
20. Culea L. Activitatea integrată din grădiniţă. Ghid pentru cadrele didactice
din învăţământul preuniversitar. Bucureşti: Didactica publishing
house, 2008.
21. Cuzneţov L. Dimensiuni psihopedagogice şi etice ale parteneriatului
educaţional. Chişinău, 2002.
22. Hatos A. Sociologia educaţiei. Iaşi: Polirom, 2006.
23. Iluţ P. Valori, atitudini şi comportamente sociale. Teme actuale de
psihosociologie. Iaşi: Polirom, 2004.
24. Ionescu M. Demersuri creative în predare şi învăţare. Cluj-Napoca:
Editura Presa Universitară, 2000.
25. Joiţa E. Educaţia cognitivă. Fundamente, metodologie. Iaşi: Polirom, 2002.
26. Mărginean I. Proiectarea cercetării sociologice. Iaşi: Polirom. 2006.
27. Meyer G. De ce şi cum evaluăm. Iași: Polirom, 2000.
28. Munteanu C., Munteanu E. Ghid pentru învăţământul preşcolar.
Abordare din perspectiva noului curriculumul. Bucureşti: Aramis, 2009.
29. Pâslaru V. Evaluarea în învăţământ. Orientări conceptuale. Chişinău:
IŞE, 2002.
30. Patraşcu D. Metodologia cercetării şi creativităţii psihopedagogice.
Chişinău: Ştiinţa, 2003.
31. Petrovai D., Bursuc B. Diferenţe de gen în creșterea și educarea copiilor.
Instrument pentru consilieri școlari, psihologi și asistenţi sociali în lucrul
cu părinţii. Cluj-Napoca: Centrul parteneriat pentru egalitate, 2004.
32. Radu I. Evaluarea în învăţământ. Orientări conceptuale. Chişinău: I.Ş.E.,
2002.
33. Salade D. Familia – problemă socială a contemporaneităţii. In: Educaţie şi
contemporaneitate, Oradea: Ed. Dacia, 1972.
34. Standarde de învăţare şi dezvoltare pentru copilul de la naştere până la 7
ani. Chişinău: Imprint SRL, 2010.
35. Stănciulescu E. Teorii sociologice ale educaţiei. Iași: Polirom, 1996.
36. Stoica A. Evaluarea curentă şi examenele. Bucureşti: Pri Gnosis, 2000.
- 109 -
37. Șchiopu U., Verza E. Psihologia vârstelor. Ciclurile vieţii. Bucureşti:
E.D.P., 1997.
38. Şerban M. Copilul este o persoană umană, nu un bun al adultului.
În: Psihologia, nr. 3-4, 2002, mai-iunie. Bucureşti: Ed. Societatea
Ştiinţă & Tehnică, p. 24-26.
39. Tomșa Gh. (coord.) Psihopedagogie preşcolară şi şcolară. Bucureşti:
Coresi, 2005.
40. Vrăsmaș E. Consilierea şi educaţia părinţilor. Bucureşti: Aramis, 2002.
41. Vrăsmaş E. Educaţia copilului preşcolar. Elemente de pedagogie la vârsta
timpurie. Bucureşti: Pro Humanitas, 1999.
42. Берн Ш. Гендерная психология. СПб.: Прайм-Еврознак, 2002.
43. Бреслов Г.М., Хасан Б.И. Пол и образование. Красноярск, 1995.
44. Катаева-Венгер А.А. Трудный возраст: подростки сегодня. Москва:
„Школьная пресса", 2002.
45. Клецина И.С. Гендерная социализация. СПб, 1997.
46. Кон И.С. Ребенок и общество. Москва, 1988.
47. Рогов Е. И., Настольная книга практического психолога, том. 2,
Москва: Изд. Владос Пресс, 2003.
48. Старкова, Н. Любите детей такими, какие они есть.
B: Воспитание школьников, 2004, №. 3. Москва: Изд. „Школьная
пресса", с. 54-56.
- 110 -
NOTE
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
- 111 -
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii
Cemortan, Stela.
Dimensiuni psihopedagogice ale socializării copiilor de vârstă timpurie / Stela
Cemortan; Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Ştiinţe ale Educaţiei. – Chişinău: Institutul
de Ştiinţe ale Educaţiei, 2015 (Tipogr. „Cavaioli”). – 112 p.: fig., tab. – (Colecţia „Ştiinţe ale
educaţiei”, ISBN 978-9975-48-093-2).
Bibliogr.: p. 108-110 (48 tit.). – 30 ex.
ISBN 978-9975-48-073-4.