Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T.

Popa” din Iaşi

Facultatea de Medicină Dentară
Direcţia de Curs Anatomie III – IV şi Embriologie

Curs 8
Dezvoltarea aparatului cardio-vascular

Apariţia şi dezvoltarea reţelei vasculosanguine extraembrionare are loc în materialul

mezoblastic care înconjură sacul vitelin secundar şi vezicula ombilicală.Apariţia şi
dezvoltarea dispozitivului circulator intraembrionar se caracterizează prin remanieri
numeroase care pot fi grupate în:
- stadiul vitelin;
- stadiul placentar;
- stadiul neonatal.

Apariţia şi dezvoltarea cordului are loc în foiţa mezoblastică sub forma tuburilor
endocardice, care se vor fuziona realizând tubul cardiac unic. Formarea tuburilor
endocardice începe la sfârşitul săptămânii a treia, la nivelul viitoarei regiuni cervicale.
Formarea tubului cardiac unic este consecinţa procesului de înrulare a embrionului în
sens transversal, când devine cilindric; tuburile endocardice sunt deplasata spre linia
mediană pînp ajung în concat intim şi se fuzionează.
Evoluţia tubului cardiac unic se caracterizeaă prin succesiunea unor procese, vizibile atât
la exteriorul cât şi la interiorul său.

Modificările exterioare:
- segmentarea tubului cardiac unic în patru compartimente comunicante, plasate
caudo-cranial în direcţia de circulaţie a sângelui, separate prin strâmtori: sinusul
venos, strâmtoarea sino-atrială, ventriculul primitiv, îngustarea ventriculobulbară
şi bulbul arterial;
- procesul de torsionare a tubului cardiac unic se realizează datorită creşterii inegale
a compartimentelor sale, cât şi aportului sanghin mărit; tubul cardiac fixat la
capetele sale are o creştere accentuată a ventriculului primitive care se deplasează
ventral şi inferior, în timp ce extremitatea sa caudală se ascensionează, devenind
cranio-dorsală;
- reducerea numărului compartimentelor tubului cardiac se realizează în vederea
scurtării duratei de trecere a sângelui prin cordul embrionar; sinusul venos este
absorbit şi va deveni o anexă a pungii drepte a atriului primitive, antrenând odată
cu el şi trunchiurile venoase; partea caudală a bulbului arterial, denumită conul
arterial, este înglobată în ventriculul primitive, realizîndu-se astfel cordul
bicameral, alcătuit din atriul şi ventriculul comun.

Modificările interioare:
Septarea atriului comun este realizată de trei septuri:
- septum intermedium, care împarte canalul atrio-ventricular în două orificii
secundare: atrioventricular drept (tricuspid) şi atrioventricular stâng (bicuspid sau
mitral);
 - septul prim, care pleacă din partea posterosuperioară a atriului comun, creşte
progresiv anteroinferior;
- septul secund, plasat la dreapta septului prim.
Edificarea definitivă a atriului drept se realizează prin includerea sinusului venos în
peretele său posterior. Formarea defintivă a atriului stâng se realizează prin integrarea
părţii stângi a sinusului venos, unde se varsă trunchiul venos pulmonar.
Septarea ventriculului comun are loc prin apariţia unui sept sagital – septul inferior, care
creşte spre septul intermedium, astfel că între viitoarele ventricule se realizează
comunicarea interventriculară, care va fi completată de septul bulbului şi septul
intermedium.
Septarea bulbului arterial are loc o dată cu împărţirea ventriculului comun. Bulbul
arterial, unic la început, este împărţit de septul bulbului care are un traiect elicoidal (fig.
1). Răsuirea elicoidală a septului bulbului are drept consecinţă septarea celor două
componente ale bulbului arterial.

Malformaţii cardiace:
- defect septal atrial;
- defect septal ventricular;
- tetrada Fallot;
- trilogia Fallot;
- anomalii de poziţie ale cordului.
Dezvoltarea sistemului vascular
Sistemul arterial se dezvoltă cu cordul, din reţeaua extra şi intraembrionară.
În a patra săptămână de viaţă există trei sisteme vasculare care funcţionează, se succed şi
involuează treptat:
- reţeaua vitelină;
 - reţeaua placentară;
- reţeaua intraembrionară.

Reţeaua intraembrionară se caracterizează prin apariţia aortelor descendente şi

ascendente, unite în regiunea cervicală a embrionului prin arcurile aortice; aortele dorsale
se vor fuziona şi vor da naştere arterelor segmentare.
Primul arc aortic ia parte la formarea arterei maxilare.
Al doilea arc aortic dă naştere arterei scăriţei.
Al treilea arc aortic ca forma partea proximală a arterei carotide interne.
Al patrulea arc aortic persistă de partea stîngă unde forează crosa aortei; de partea dreaptă
formează segmentul proximal al arterei subclaviculare drepte.
Al cincilea arc nu dă naştere nici unui arc arterial.
Al şaselea arc aortic formează arterele pulmonare dreaptă şi stângă.

Aorta dorsală unică dă naştere la trei categorii de artere segmentare:

- artere segmentare dorsale care vor forma arterele intercostale şi lombare;
- artere segmentare laterale pentru gonade;
- artere segmentare ventrale pentru tubul digestiv.

Arterele ombilicale dau naştere la o ramură laterală, către membrele pelvine, care devine
artera iliofemurală; porţiunea proximală va edifica arterele iliace comune şi interne.

Circulaţia venoasă iniţială este reprezentată de dubla reţea nutriţională (vitelină şi

omfalomezenterică) şi o reţea sistemică. Cele două categorii de reţele venoase sunt
reprezentate de vene pereche şi simetrice, însă din cauza apariţiei unui sistem de
anastomoze, ele vor da naştere trunchiurilor venoase nepereche.
Reţeaua sistemică este reprezentată de:
- venele cardinale, în număr de două perechi, anterioare şi posterioare;
- venele subcardinale apar pe marginea medială a mezonefrosului;
- venele supracardinale.
Sistemul de anastomoze face legătura dintre venele pereche, în scopul de scurtare a
sîngelui venos.
Prima anastomoză se realizează între venele cardinale anterioare.
A doua anastomoză face legătura dintre extremităţile craniale ale venelor supracardinale.
A treia şi a patra anastomoză constituie căi de comunicare între venele subcardinale.
A cincea anastomoză uneşte extremităţile caudale ale celor două vene cardinale
posterioare.
Venele viteline formează sistemul venos port.