Farmacocinetica clinică

Fc. studiaza in ce mod M se absoarbe,se distribuie in org si metabolismul lui.SarcinileFc:

a)Elaborarea si aprobarea schemelor noi si modalitatile de utilizare a preparatelor
b)schemele de administrare e preparatelor
c)dozarea corecta si alte conditii care asigura o eficacitate cu un risc minim asupra org.
Parametrii:
Concentratie plasmatica,exprima cantitatea de M capabil sa provoace efect farmacologic,este utila in in aprecierea
eficacitatii si riscul reactiilor adverse la pacientii cu afectiuni grave(insuf hepatica,cv)
Tipurile:1Cp terapeutica minima=C(pl)max*F reziduala
și C(pl)max=doza*F absorbita/Vd*F epurata
2C pl in echilibru(Css)=B*D*T injum/Vd*T*1,44
3Concentratia plasmatica toxica
Volumul aparent de distributie(Vd) Volumul ipotetic de lichid in care substantamedicamesta distribuita uniform
avind conc egala cu cea plasmatica.in dependenta de V(d) se poate determina in ce compartimente se distribuie
medicamentul
3-5 au 0,07/kg-intavascular
10-14 sau 0,1-0,2/kg-interstitial
20-35 sau 0,3-0,5/kg-intacelular

Absorbția medicamentelor. Abs e in dependenta de calea administrarii:

-caleaorala-Abs prin mucoasa gastrica sau intestinala,suprafata de absorbtie mare,se absorb preponderent subst cu
masa moleculara mica,liposolubile,hidrosolubile neionizate.factorii care det absorbtia pe cale orala:prez suc
gastric,vascularizare bogata,variatii mari ale ph,timp de contact dependent de perisaltism,singele venos dreneaza
prin vena porta,comoda pt tratamentul de intretinere,utilizarea med tip retard,se supun primului pasaj hepatic
--calea i/v-adminstrarea direct in singe cu omiterea etapei de absorbtie,subst hidrosolub
-calea i/m-absorbtia la nivelul endoteliului capilarelor din tesutul muscular,endoteliul cap din tes adipos
subcutan;abs mai rapida decit cea enterala,pot forma depozite cu elib lenta
-calea inhalatorie-absorbtie prin mucoasa bronsica si epit alveolar,doze mici,dep de diametrul paticulelor si starea
cailor respiratorii
-calea oculara-abs prin membrana lipidica cu pori permeabila pt Ml liposol si neionizate.

Distribuția substanțelor medicamentoase în organism.Particularitățile penetrării barierelor și

membranelor biologice.Rolul proteinelor sanguine în transportul medicamentelor.Interacțiunea
medicamentelor la nivelul distribuției
Transportul in singe- de la nivcapilarelor caii de absorbtie la niv capilar tesutuluitinta
Difuziunea in tesuturi-dincompart intravascular in:a)interstitial prin membrana capilara,b)intracelular prin
membrana celulara
Distribuirea propriu zisa-in compartim hidrice(intravasc,intercelular,intracelular)si in tes
(uniforma,selectiva,bifazica)
Fixarea in tes-stocarea,legarea cu prot(plasmatice,tisulare) si cu substratele receptoare
Penetrarea in dep de struct membranei
a)capilara-subst gazoase,glucoza,ag,vitaminile,aa,calciul
b)BHE-liposolubile,in dep de coeficientul de repartitie lipide/apa,substneionizate,med polare cu struct similara cu
subst fiziologice
c)epit glandei mamare-lipofile,neionizate hidrosolubile,cu masa mol mica
d)placenta:de la mama-hidrosolubile,liposolubile,acizi,baze slabe,ioni,medicmente,glucoza,Ig
e)membrana celulara-hidrosolubile,liposolubile,subst alcaline
f)pielea-gaze,subst volatile,liposolubile cu masa mol mica
Cuplarea cu prot depinde de medicament(struct chimica,prop acide/bazice,constanta de
disociere),organism(virsta,stari fiziologice,patologice),asocierea med(prop de cuplare)Prot care se
cupleaza:albuminele,alfa-glicoprot acida,lipoprot,gama-globuline

1
Epurare a medicamentelor.Metabolismul substanțelor medicamentoase.Căile de metabolizare și
importanța lor clinică.Rolul enzimelor citocromului P-450 în metabolismul medicamentelor.Modificările
metabolizării substanțelor medicamentoase la administrarea lor asociată și repetată.
Epurarea e un proces de biotransformare a medicam si excretia lor
Biotr are loc in intestin,rinichi,plamini,creiersi are 2 etape:
1.metabolizarea-oxidarea microzomiala:hidroliz aromatica,hidrozilare alifatica,N-alchilarea oxidativa,O-
dealchilarea oxidativa,epoxidarea,n-oxidarea aminelor tertiare,s-
oxidarea,dezaminarea,dehalogenizarea,desulfurarea si nemicrozomiala,oxidare,reducere(azo-
reducere,nitro,cabonolica),hidroliza cu formarea de compusi hidrosolubili(eterica,amidica)
2.conjugare:glucuron conjugare,acetilconjugare,sulfoconjugare,glicinconjugare,metilare
In rezultatul actiunii enzimelor hepatice are loc botransformare med inactive sau promedicamentelor in metaboliti
activi,se micsoreazaconc plasmatica a med netrnsformat,cu mics sau absenta efect terapeutic,biodisponinibilitate
redusa la adm po,necesita doze mari pentru a capata efect,nu poate fi adm po daca epurarea dep 75%
Sistemul enzimelor P450-participa la metabolism xenobioticelor,nu participa la metabolism
medicamentelor(CYPI);E importanta in methidrocarb aromatice cu transf in subst cancerigene,in met unor
produse alimentare-patrunjel,telina.CYP2c19-in met antidepresivelor triciclice,poate fe activ de
prednisolon,supresia de paroxetina.CYP3A4-cea mai import izoenzima in met med:antidepres,tranchilizante,bloc
can de clciu,macrolide,antiaritmice,prephormsteroidiene,inhib HIV prot,cisapride,ciclosporina,

Excreția medicamentelor din organism.

Elim med prin urina are loc in urma:filtrarii glomerulare-hidrosolubile,secretia tubulara-
activa:liposolubile,pasiva:cu stuctspeciale.Reabsorbtiatubulara-activa-cu ajut sistem membranare active,subst
ionizate sau macromoleculare,pasiva-subst nedisociate la ph urinei4,5-7,5.
Factorii care inflelim renala sint,diureza,ph-infl gradul de ionizare,mec de eliminare,distributia in sectoarele
hidrice,cuplarea cu prot,virsta,stari patologice
Elim pe cale digestiva:
-rectala-elimsubstnsabsorbite la adm orala sau celor eliminate prin bila
Secretie salivara-studiul prof famaceutic,monitorizarea farmacoter cu detconcmad sau a formei libere necuplate cu
prot plasmatice,test de diagnostic a starii circ sanguine
-prin mucoasa gastrica-dif simpla,posibparticiarii in ciclul entero-gastric cu prel duratei de
actiune,posdimsimptintox prin spalat gastrice
-prinbila-elim la nivhepatocit prin mec fiziologice,posparticiparii la ciclul entero-hepatic,trat afect biliare,pt efect
unor metode de diagnostic,acum med in perioada de conc a bilei in vezbiliarain perioada dinre mese,pos unor
efecte toxice in obstruct biliara,realiz de conc mari si prel timp de injum
Respiratorieprin secretie nazala,prin secretia glandelor bronsice,epit alveolar;efecpoz in caz expect,nedorit de
congestie pulmonara sau iritatia mucoaselor
Cutanata-prin secretia glandelor sudoripare si sebacee,prin descuamarea tes pielii;efect poz in trat
dermatomicozelor,depist unor compin piele,par,in intoxicatii
Lapte-la nivepit glandelor mamare;cale nedorita,efecte farmacodinamice si toxice la sugar.Se
absorb:alcool,cafeina,nicotina,bromurile,sedativele,purgativele,antiepilepticele

Farmacogenetica clinicăTipurile de metabolizatori:

1.activi-pers la care act enz ce participa in met med nu e modif
2lenti-purt de mutatii ale genei ce det inhib sintezei sau sinteza unei enzime ineficiente
3rapizi-pers la care act enz e mai mare ca de obicei
Plimorf genetic
1.pseudocolinesteraza-hirol acetilcolina si suxametoniu.sint 3 tipuri de mutatii:tip1-linistita cea mai
periculoas,dim act enzime cu crest sens la suxametoniu,dezv apneei mai durabile
2.N-acetiltransferaza-cat acet sulfamidelor,izoniazidei,procainamidei.la cei lenti se constata cresterea timp de
injumizoniazidei si incidentei polinevritelor
3.Tiopurin-s-metiltransferaza-contribuie la s-metilarea tiopurinelor-mercaptopurinei.la 0,3% din popul se constata
act mica a enzimei cu o sens crescuta la prep cu instal rect advpronuntate,dat form unor metaboliti toxici
4.P-glicoprot-functie de pompa in peretintest cu crestelim in singe a digoxinei,verapamil

2
5.eca-de evid mai multe tip de polimorfism-DD,moderata,minima.la cei cu act minima provoaca cel mai accentuat
efect antihipert
6Beta 2recept-mutatiile sintrespons de absenta efect bronhodilat cu dimdensit acestor receptori
7.methemoglobinemia congenitala-anom mol de hemogl,dim act diaforazei ce part la oxidarea hemoglobinei.la
util unor doze terapeut de sulfamid,fenacetin are loc o crest excesiva a nivmethemoglobinei
8.Porfiria-defecte enzim ce participa la sinteza hemului.laacutiz-seconst dureri in
abdomen,polineuropatii,dereglari psihice

Farmacodinamia clinicăE o ramura a farmacologiei generale ce studiaza locul si mecanismul de actiune,efectele

biologice ale med.Farmacoreceptoriisintmembranari,citoplasmatici,intracelulari.Actiunea asupra receptorilor se
manifesta prin influenta asupra canalelor ionice membranare(Na,Ca,Cl,K),modificarea activitatii unor enzime
membranare cuplate cu prot G(adenilatciclaza,fosfolipaza C).Mecanismele de actiunesint nespecifice si
specifice.Cele nespecifice(fizice,chimice,biofizice) au actiune farmacodinamica nespecifica,nu are loc fixarea cu
un substrat receptor,actioneaza in baza unor prop fizico-chimice,actiune la doze mari.Celespecifice(biochimice) au
actiune specifica,interactioneaza cu un substrat receptor specific,efectul la doze mici.

Doza și varietățile ei
Doza e cantitatea de substanta med care produce un anumit efect biologic.Dupa durata trat:1doza pt odata.2.doza
pt 24 ore.3.doza pt o cura.Dupa intensitatea trat:
1.doze eficace:minima,medie,maxima.
2doze toxice
3doze letale:minima,medie,maxima.
Dupa modalitatea si viteza de realizare a starii de echilibru:doza de atac,doza de mentinere.Calcularea dozelor in
functie de virsta:la copii de 1-2 ani,form
Dilling:Dcopil=A/20*Dadult,Young:Dcopil=A/A+12*Dadult,Cowling:Dcopil=A/24*Dadult.
La virstnici:Dvirst=1/2-2/3-3/4Dadult

Factorii ce influențează evoluția efectului farmacologicLa administrarea repetata are loc cumulatia care e de 2
tipuri:materiala-diminuarea metabolismului si eliminarii in rez patologiei ficatului si rinichilor sau supradozarii in
raport cu viteza epurarii lui din organism,si functionala-cind majorarea efectului curativ si aparitia efectelor toxice
preceda acumularea materiala a preparatului.Toleranta se manifesta atunci cind-micsorarea treptata a efectului
subst datorita:micsreactivit receptorilor,sporirii metabolizarii,declansarii mec reglatoare homeostatice.Dependenta
med psihica si fizica caracterizata prin manifestari de comportament care necesita nevoia de a utiliza subst
continuu pentru a capata efecte psihice benefice.
La administrarea asociata are loc un sinergism manifesta prin sumatie-laadministr concomitenta a 2 prepfecul se
sumeaza,potentare–cind efectul la administrare a 2 prep e mai mare decit suma lor.Antagonism-mics efect la
administrarea concomitenta a prep:direct,indirect,chimic,fiziologic,unidirectional,bidirectional.Indiferenta-cind
efectele prep nu se modifica la administr concomitenta

ANTIHIPOTENSIVE
Clasificarea RM antihipotensive după mecanismul de acţiune
Vasoconstrictoare (vasopresoare)
Cu acţiune centrală
Analeptice – Nicetamida
Camforul
Sulfocamfocaina
pentetrazolul
Psihostimulante – Cafeina
Cafeina natrio-benzoică
Tonizante generale şi adaptogene
Preparatele Ginseng
Extract fluid de Eleuterococ
Extract fluid de Leuzee
Pantocrinul
Rantarinul
Cu acţiune periferică

3
α şi α,β-adrenomimetice
Epinefrina
Norepinefrina
Efedrina
Etilefrina
Fenilefrina
N –colinomimetice – Lobelina
Cititonul
Musculotrope
Alcaloizi din ergot şi derivaţii lui:
Ergotalul
Ergotamina tartrat
Dihidroergotamina
Polipeptide vasoactive
Angiotenzinamida
Vasoprecina
Compuşii izotioureici
Izoturon
Difetur
Remediile ce cresc debitul cardiac
Glicozizii cardiaci – Strofantina
Corgliconul,Digoxina
Cardiostimulatoarele adrenergice
β1,β2-adrenomimetice – Izoprenalina
β1-adrenomimetice – Dopamina
Dobutamina
Polipeptidele vasoactive – Glucagonul
Cardiotonicele neadrenergice şi neglicozidice – Amrinona, Milrinona
Remediile ce măresc volumul sîngelui circulant
Dextranii 70 – Macrodex, Poliglucina
Dextranii 40 – Reomacrodex, Reopoliglucina
Jelatinolul
Albumina umană
Hidroxietilatul de amidon
Antihipotensive cu mecanism compus de acţiune
Dezoxicorticosteronul acetat
Fludrocortizonul
Antihipotensive cu acţiune permisivă – glucocorticoizii
Hidrocortizonul
Prednizolonul
Dexametazon

Antihipotensivele vasoconstrictoare după durata de acţiune

Ultra scurta 2 – 5 min
Epinefrina
Durata scurtă 10 – 15 min
Norepinefrina
Dopamina
Durată medie 20 – 40 min la întroducerea i/v
40 – 60 min la întroducerea i/m
Fenilefrina
Metoxamina
Metoraminol
Etilefrina
Izoprenalina
Durată lunga mai mult de 60 min la întroducerea i/v
4
2 – 3 ore la întroducerea i/m
Efedrina
Midodrina
Izoturon
Difetur
Patogenie Hipotensiunea de tip hipoton apare la deprimarea controlului vasomotor (inhibiţia centrului respirator)
ce poate fi la intoxicaţie cu substanţe deprimante a SNC, după rahianestezie, supradozarea remediilor
antihipertensive (diuretice, fenotiazine, nitraţi, inhibitorii angiotenzinreceptorilor, ganglioplegicilor, clonidinei
etc.) cînd hipotensiunea nu poate fi compensată prin reacţie simpatică.
Rămînepînă în prezent nerezolvată una dintre problemele principale ale terapiei hipotensiunei arteriale acute –
influenţa asupra vaselor capacitative (de volum) cu RM venotonice. Capacitatea venelor constituie în normă 80-
85% din volumul sîngelui circulant şi în timpul spasmului compensator a vaselor rezistente în stările patologice ce
decurg cu pierderea lichidului, în şocuri -–fracţia sîngelui depozitat în vene şi mai mult creşte.

ANTIHIPOTENSIVELE ce măresc debitul cardiac și tonusul vaselor( alfa-beta

adrenomimeticelor,dopaminomimeticelor
MECANISM Provoacaarterio si veno constrictie,cu cit diametrul vaselor e mai mic cu ati e mai puternic efectul
de vasoconstrictie,initial creste viteza circ sanguine,cu deschiderea anastamozelorarteriovenoase,centralizarea
singelui cu crestereapresarcinii,a volumului sistolic,major pres in aorta,se reduce fluxul renal.
INDICATII În tratamentul stărilor de şoc – de elecţie va fi Norepinefrina, Fenilefrina, Etilefrina, Dopamina,
Angiotenzinamida, Izoturonul, Defeturul. Utilizarea Epinefrinei e puţin raţională, deoarece în urma stimulării 2-
AR efectul hipertensiv e mai puţin pronunţat. Efectul bifazic al Epinefrinei constă în creşterea iniţială a TA
datorită stimulării 1-AR din piele şi mucoase pentru scurt timp 2 – 5 min şi micşorarea TA odată cu includerea
2-AR din vasele muşchilor striaţi. De asemenea în urma efectului cardiostimulator puternic provoacă tahicardie şi
creşte necesitatea cordului în O2, ce este periculos în IM acut. La fel poate provoca dereglări de ritm mai ales în
stările ce decurg cu acidoză.
În cazul stopului cardiac pentru majorarea excitabilităţii şi automatismului cordului preparat de elecţie va fi
Epinefrina. Dar se va ţine cont despre dereglările de ritm posibile.
Preparatul de elecţie în tratamentul de durată a hipotensiunilor arteriale constituie Etilefrina şi Mitodrina, ce
posedă o durată de acţiune mai lungă.
În edemul laringian, acces de astm bronşic, cu decurgerea bronhospasmului şi edemului mucoasei bronşice de
elecţie va fi Epinefrina, Efedrina, Defedrina. Aceste preparate dilată bronşiile (prin stimularea 2-AR) şi
spazmează vasele, micşorînd edemul mucoasei bronşice (prin stimularea -AR).
În megrenă – Ergotamina în asociere cu Cafeina, Ergotamina în doze mici constrictă vasele centrale cerebrale, iar
Cafeina dilată vasele cerebrale periferice şi astfel lichidează edemul, prin urmare şi hipoxia.
În hemoragiile digestive – Vasopresina (constrictă vasele teritoriului splanhnic) în tratamentul de urgenţ

ANTIHIPOTENSIVE ce măresc tonusul vaselor periferice (alfa-adrenomimeticelor)

Provoacaarterio si veno constrictie,inital cresta viteza circulatiei sanguine apoi se deschid
anastarteriovenoase.Centralizarea cu crestereapresarcinii,volumului sistolic,majorarea pres in aorta,excit
barorecept cu activiz parasimpaticului cu bradicardie.
INDICATII hipotensiunea de tip hipoton,se utilizeazapt a majora arteriala mai rar ptmentinereaei.
Efectele:creste rezistenta periferica,scade minut volumul,scade fluxul renal,creste fluxul pulmonar,creste
tensiunea arteriala sistolodiastolica,bradicardie.Indicatii:in hipotensiunea ortostatica,in hipotensiunea dupa
rahianestezie,hipotensiunea hipotona,colaps,soc,infarct miocard,intoxicatiiacute.
Reactii adverse:inrautatireamicrocirculatiei in organele interne ,bradicardie marcata,edem pulmonar.

ANTIHIPOTENSIVE ce măresc tonusul vaselor periferice (derivații izotioureiciArterio si

venoconstrictie,blocheaza alfa adrenoreceptorii,nu provoacatahifilaxie,creste rezist vasculara periferica,volsingelui
circulant,debit cardiac,scade consum de oxigen de tesuturi,scade activit sistemului hipotalamo suprarenal,scade
tempcorpului.Indicatii:Hipotensiune de geneza posttraumatica,postoperatorie,posthemoragica,in intox
acute,hipotprov de ganglioblocante,anestezice generale,pt stabilizarea tens in anestezie peridurala.Se adm iv si im
in forma diluata(1ml sol10% in 10-15ml sol izotona)de 2-3 ori/zi.Contraind:Hipertensiune
arteriala,feocromocitom,la virstnici.Reactiiadverse:bradicardie,dureri in loc administrarii

5
ANTIHIPOTENSIVE ce măresc debitul cardiac (dopamino-și beta-1 adrenomimeticelorDopaminaaction
asupra rec d1,d2,la pacientii cu ic provoaca:vasodolatatie periferica,inotrop pozitiv,cronotrop pozitiv,creste flux
renal,maj diurezei,natriurezei.Indic:hipotens arteriala acuta,soc cardiogen,traumatic,hipovolemic,forme de ic
congestiva,edem pulmonar.Semet in ficat.Reactii adverse:tahicardie,aritmii,palpitatii,dureri
precordiale,HTA,cefalee,greata,voma.
Dobutamina:creste debit cardiac,diminpres de umplere a ventric sting,reduce tonus simpatic,creste diureza si
fluxul renal,se mareste fluxul coronarian.Indicatii:ic acuta in IMA ,soc cardiogen,interventii chir pe cord,ic
congestiva cronica.Farmac:se inact in tubul digestiv si la prima trecere in ficat,timp de injum2,4min,la adm iv
rapid se metablizeaza.Reactii adverse:tahicardie,cardialgii,arirmii,greata,frisoane.

ANTIHIPOTENSIVE ce măresc volumul sîngelui circulant (plasmatic) Sint folosite ptinlocuirea plasmei in
hemoragii acute,deshidratari,soc,dereglari ale microcirculatiei,intoxicatii.Sol de dextranimanif efect de substitutie
care detcrestereavolsingelui circulant si marirea TA,maresc debit cardiac,intoarcerea venoasa,reduc rezistenta
periferica.Au efect dezintoxic,restab circuit in capilare,mics agregarea elem figurate,intensifica proc de transfer a
lichidului din tes in pat vascular.Indicatii:soc hipovolemic,posttraumatic,postoperator,postcombustional,hipot tip
hiperton,intoxacuta.Reactii adverse:reactii alergice pana la soc anafilactic.

CARDIOTONICE neglicozidice și neadrenergice (inhibitorilor fosfodiesterazei).

Clasificarea:
Dupa struct chimica:
1.derivati xantinici:teofilina,aminifilina.
2.DErivati dipiridinici:amrinona,milrinona.
3.drivati imidazolici:enoximona,fenoximona,piroximona
4.deriv benzimidazolici:sulmazol,adibendan
Dupa afinitatea de fosfdiester:
A.neselectivi:xantinici
B.selectivi:dipiridinici,imidazolici,benzimidazolici.
Inhiba selectiv sau neselectiv fosfodiesteraza cu dim inactiv AMPc si crestereaconc citoplasmatice cu influx de Ca
in cardiomiociteelb lui din depouri ,interactactinei cu miozina-crest contract miocard.
Efecte:act inotroppoz,crestdeb cardiac,marestefractia de eject,scaepres de umplere a ventric
sting,vasodilatatiearteriolara cu dimrez periferice sistemice scad postsarcinii,venodil,mareste flux
renal.Farmacocin:timp de injum4,6min(amrinnona),cuplarea cu pro35-49%,se elim prin urina.
Indicatii:Ic acuta,IC cronica decompensata.Reactii adverse:aritmii
supraventric,hipotens,trombocitopenie,greata,voma,dureri abd,cefalee,alergii.Amrinona se adm iv timp de 48
ore,initai in bolus0,75mg/kg 2-3min,apoi iar o data,intretinerea in perfuzie

GLICOZIDE CARDIACE
GC cu durata lungă de acţiune, cu proprietăţi înalte de cumulare:
Digitoxina
Acetildigitoxina
Efectul terapeutic se dezvoltă lent;
Perioada de latenţă mare – peste 8-12 ore;
Durata de acţiune – 2-3 zile;
Încetinirea definitivă a acţiunii – 14-21 zile;
Intern; Insuficienţa cardiacă cronică.
GC cu durata medie de acţiune
Digoxina
-metildigoxina
Lanatozida C
Efectul se dezvoltă de două ori mai rapid – 4-6 ore;
Durata de acţiune – 10-12 ore;
Încetinirea definitivă a acţiunii – 2-6 zile;
Tendinţă spre cumulare;
Intern şi parenteral; Insuficienţa cardiacă acută şi cronică.
6
GC cu acţiune de scurtă durată
Strofantină K
Ouabaina (strofantina G)
Corgliconul
Perioada de latenţă scurtă;
Efectul se dezvoltă rapid – 7-10 min (i/v)
Durata de acţiune – 4-6 ore;
Încetinirea definitivă a acţiunii – 2-3 zile;
Slab cumulează;
Parenteral – i/v; Insuficienţa cardiacă acută
După polaritate şi solubilitate
Liposolubile (nepolare)
digitoxina
acetildigitoxina
Lipofilitate medie (slab polarizate)
digoxina (lanicor)
lanatozidaC (izolanida)
β-metildigoxina (lanitop)
Hidrosolubile (polarizante)
strofantina K
ouabaina (strofantina G)
corgliconul
mecanism de actiune:
Inhibarea Na+, K+-ATP azei, enzimei legate de membrană şi implicată în pompa de sodiu, aduce la scăderea
transportului sodiului în afara celulei şi la creşterea concentraţiei lui intracelulare. Aceasta diminuă ieşirea
calciului din celulă prin mecanismul de schimb Na/Ca, realizinduse creşterea calciului intracelular.
GC favorizează intrarea Ca ++ în celulă prin canalele de Ca în timpul platoului potenţialului de acţiune.
GC uşurează eliberarea Ca++ din reticulul sarcoplasmatic.
Ca rezultat creşte disponibilul de Ca++ în fibrele miocardice. În celulele miocardice există un complex proteic,
numit troponina, care fixează specific ionii de Ca++. Complexul Ca++ - troponina comandă, într-o serie de reacţii
secvenţiale, interacţiunea miofilamentelor de actină şi miozină, cu scurtarea fibrelor musculare şi dezvoltarea de
tensiune.
efectul inotrop pozitiv – se manifestă la nivelul întregului miocard contractil, fiind evident îndeosebi pentru
ventricolul stâng.
Efectul cronotrop negativ – bradicardie.
Efectul dromotrop negativ – GC încetinesc conducerea şi cresc funcţia de frână a nodului AV.
Efectul batmotrop pozitiv – favorizarea automatismului ectopic – apare ca nedorit.
Biodisponibilitateadigoxinei şi lanatozidei C variază în dependenţă de aciditatea sucului gastric, motilitatea
intestinului, starea mucoasei, asocierea cu alte medicamente:
Indicaţiile GC
Insuficienţa cardiacă congestivă cronică cu fibrilaţie atrială (sunt manifestate efectele inotrop +, cronotrop - şi
dromotrop –).
Insuficienţa cardiacă cronică cu ritm sinusal stadiile III şi IV (relativ un efect minor în st. II).
Fibrilaţia şi fluterulatrial.
Tahicardie paroxistică atrială sau joncţională ce nu răspunde la sedative şi alte manevre de stimulare vagală.
Insuficienţa cardiacă acută cu ritm sinusal. Eficacitatea nu a fost riguros dovedită.
Insuficienţa cardiacă la persoanele cu boala coronariană. Se indică practic numai în cazurile de infarct acut de
miocard cu fibrilaţie atrială sau tahiaritmie supra-ventriculară, ca şi în cazurile când insuficienţa cardiacă este
severă cu ventricolul stâng mult dilatat.
Manifestările clinice ale supradozajului digitalic
Uşoare: pe primul loc se pot situa manifestările digestive (greţuri, anorexie), urmate de cele cardiace
(extrasistole ventriculare, bradicaridiesinusală). Această ordine nu se păstrează întotdeauna.
Medii: vărsături, stare de rău, cefalee, extrasistole ventriculare frecvente, sistematizate sau repetitive.
Severe: apar tulburări de vedere (vedere în galben sau verde), diaree, confuzie mentală, disociaţie AV, tahiaritmii
supraventriculare, tahicardie ventriculară, bradiaritmii
Clinica intoxicaţiei

7
Tulburări cardio-vasculare: extrasistole atriale sau ventriculare (caracteristic bigeminate), bradicardie până la bloc
complet atrio-ventricular, fibrilaţie ventriculară, agravarea insuficienţei cardiace, tahiaritmii, micşorarea
contracţilităţii, micşorarea fluxului coronarian.
Tulburări neurologice: astenie, somnolenţă, cefalee, confuzie, halucinaţii, excitaţii, depresii, afazie etc.
Tulburări oftalmice: margini albe, alterarea percepţiei culorilor cromatice (obiectele se văd în culoare galbenă sau
verde).
Tulburări digestive: hiporexie sau anorexie, greţuri, vărsături, hipersalivaţie, diaree, discomfort şi dureri în
abdomen.
Simptome mai rare: reacţii alergice, trombocitopenie, dereglarea hemopoezei, ginecomastie.
Simptome precoce: hiporexie, bradcardie< 50-60 bătăi/min.
Tratamentul intoxicaţiei
Remedii ce inhibă absorbţia glicozidelor cardiotonice din tractul gastrointestinal (dacă substanţa a fost
administrată per os sau manifestă circulaţie enterohepatică).
cărbunele medical, tanina, colesteramina, ulei de vaselină.
Remedii ce leagă GC circulanţi
Unitiolul (conţine SH grupe, care reactivează Na +, K+, ATP-aza, fixând GC)
anticorpi specifici antidigoxină.
Antagonişti competitivi cu GC pentru receptori
anticorpi specifici antidigoxină.
Preparatele , ce fixează Ca++
EDTA
citratul de sodiu.
Preparatele ce contribuie la lichidarea hipokaliemiei şi hipokaligistiei: clorură sau orotatul de potasiu, panangina,
asparcamul.

ANTIHIPERTENSIVE alfa-adrenoblocantele
-adrenoblocantele
fentalamina
piroxanul
prazosina
terazosina
Proprietăţi
Blochează competitiv şi selectiv alfa-1-adrenoreceptorii postsinaptici, dilată vasele, inclusiv şi a circuitului mic,
reduce tesiunea arterială şi postsarcina, ameliorând circulaţia atât sistemică, cât şi cea coronariană. Scade nivelul
lipidelor aterogene din sânge. Provoacă tahicardie reflexă
Indicaţii
Hipertensiunea arterială, insuficienţa cardiacă congestivă, feocromocitomul, boala Raynaud, hiperplazia
prostatică benignă.
Contraindicaţii
Angina pectorală, bolile cardio-vasculare severe, narcolepsia, insuficienţa renală, hipersensibilitatea la preparat.
Posologie
Ca antihipertensiv, iniţială 0,5 mg p.o. crescând doza cu 1 mg fiecare 3 zile; doza de întreţinere se stabileşte în
mod individual, însă poate constitui 6-15 mg pe zi, divizate în 2-3 prize. În spasmele vasculare câte 1 mg de 3 ori
pe zi. În hipertrofia benignă de prostată doza iniţială câte 1 mg de 2 ori pe zi, de întreţinere câte 1-5 mg de 2 ori
pe zi.
Supradozare
Hipotensiune severă, şoc. Tratament: poziţie orizontală, vasopreasoare (antihipotensive), terapie simptomatică.
Efecte adverse
Hipotensiune ortostatică ‘a primei doze’, vertij, edem al membrelor inferioare, palpitaţii, incontinenţă urinară,
priapism, irascibilitate, uscăciunea gurii, greaţă.
Interacţiuni
Antiinflamatoarele nesteroidiene, estrogenii, antihipertensivele cresc efectele prazosinei. Simpatomimeticele îi
reduc efectele.

8
Precauţii
Prima doză se recomandă să fie luată înainte de culcare. A se ridica dimineaţa din pat fără grabă. Conducerea
vehiculelor (somnolenţă). A nu sta timp îndelungat în picioare (riscul hipotensiunii ortostatice).

ANTIHIPERTENSIVE
Specifice
nespecifice
Medicaţia specifică include:
Neurolepticele
Cu acţiune centrală

9
clonidina
guanfacina
metildopa
sulfatul de magneziu
Ganglioplegicele
hexamentoniu
azametoniu
triperiu iodid
pempidina
-adrenoblocantele
fentalamina
piroxanul
prazosina
terazosina
-adrenoblocantele
propranolol
oxprenolol
metoprolol
atenolol
talinolol
-- adrenoblocantele
labetalol
bucindolol
carvedilol
Simpatoliticele
guanetidina
rezerpina
raunatina
rauvazanul
Serotoninoblocantele
Ketanserina

Vasodilatatoarele miotrope
Directe
cu acţiune preponderent asupra arterelor
hidralazina
cu acţiune preponderent asupra venelor
nitraţi şi nitriţi
milsidomina
cu acţiune mixtă
nitropresiatul desadin
sulfatul de magneziu
drotaverina
papaverina
indirecte
blocantele canalelor de caliu
nifedipina
nicardipina
felodipina
diltiazemul
verapamilul
activatorii canalelor de potasiu
cromokalism
nicorandil
pracedil
diazoxidul
10
minoxidilzul

RM cu acţiune asupra sistemului RAA

RM ce inhibă eliberarea reninei
-adrenoblocantele
-- adrenoblocantele
simpatoliticele
RM cu acţiune centrală
Inhibitorii enzimei de conversie (IEC)
captopril
enalopril
ramipril
lizinopril
spirapril
inhibitorii angiotensinreceptorilor
lozartan
irbesartan
valsartan
Diureticele
hidroclortiazidul
furosemidul
spironolactona
triamterenul

11
 ANTIHIPERTENSIVE (beta adrenoblocante)Blocantele β – adrenergice
Neselective β-selective Clasificarea:
ASI - ASI+ ASI - ASI+ ASI – acţiune simpatomimetică intrinsecă
Nadolol Pindolol Atenolol Acebutalol Mecanismul de acţiune şi efectele farmacodinamice
Proprano Alprenol Metoprol Talinolol Acţiunea antihipertensivă se datoreşte:
lol ol ol Reducerii debitului cardiac ca rezultat al bradicardiei şi
Timolol Oxprenol Esmolol efectului inotrop negativ;
Sotalol ol Bisoprol Diminuării activităţii reninemice plasmatice prin
Tertalol Dilveval ol blocarea β receptorilor renali de care depinde secreţia de
Practolol renină;
ol
Nebivolo Acţiunii centrale prin reducerea activităţii simpatice ca
Toliprolo urmare a blocării β-adrenoreceptorilor din SNC;
l l
Blocării β- adrenoreceptorilor presinaptici şi micşorării
Penbutol eliberării noradrenalinei în fanta sinaptică.
ol Indicaţii:Hipertensiunea arterială la tineri,HTA cu
hiperreninemie,HTA şi angină pectorală de efort,HTA
şi aritmii supraventriculare şi ventriculare,HTA tratată
cu vasodilatatoare directe,HTA tip hiperchinetic,CPI: stenocardie, IM acut,Tahiaritmii simpato – adrenalice.
Reacţii adverse. insuficienţA cardiacA mai ales în situaţiile în care există un deficit de pompă, bradicardie severă
şi tulburări de ritm, mergînd pînă la bloc, fenomene ischemice periferice, senzaţie de răceală în
extremitaţI,bronhoconstrictie,sedare, tulburări de somn, rareori depresie. La diabetici favorizează reacţii
hipoglicemice.Contraindicaţii- astm bronsic, insuficienţa cardiacă necontrolată, bloc AV de grad mare,
bradicardia marcată (sub 55/minut) şi afecţiunile vasculospastice.Asocierea cu verapamilul trebuie evitată.

ANTIHIPERTENSIVE (DIURETICE)
Diuretice de ansă-Acționează la nivelul segmentului ascendent al ansei lui Henle inhibând reabsorbția
de Na+, K+, Cl-. Au un efect diuretic foarte intens crescând foarte mult eliminarea de sare și apă. Aceste diuretice
sunt folosite cel mai frecvent ca tratament de urgență în edem pulmonar acut și criza hipertensivă (pe
cale intravenosă) sau ca tratament cronic în insuficiența cardiacă,edeme.Exemple: Furosemid, Acid
etacrinic, Bumetanid, Torsemid
Diuretice tiazidice-Acționează la nivelul ansei lui Henle împiedicând reabsorbția de Na+ și Cl- cu o creștere
consecutivă a eliminării urinare de K+. Efectul diuretic al tiazidelor este mai puțin intens decât cel al diureticelor
de ansă. Se administrează ca tratament cronic al insuficienței cardiace, hipertensiunii arteriale, edemelor cardiace,
renale sau hepatice.Exemple: Hidroclorotiazidă, Butizida, Metolazona
Diuretice antialdosteronice-Acționează prin blocarea receptorilor pentru aldosteron (Spironolactona), sau
ca antagoniști ai aldosteronului(Triamteren și amilorid) ca urmare, scade reabsorbția tubulară de Na+ și scad
eliminarea urinară de K+. Sunt indicate în stările
de hiperaldosteronism.Exemple: Spironolactona, Amilorid, Triamteren
Diuretice inhibitoare ale anhidrazei carbonice-Scade formarea de acid carbonic, iar apoi scade disponibilul
de ioni de hidrogen pentru schimburile Na+/H+ la nivelul tubului contort distal și la nivelul canalului
colector.Exemplu: Acetazolamida
Diuretice osmotice-Substanțe care filtrează glomerular, rămân în urină și rețin echivalentul osmotic de apă.
Provoacă eliminarea unei cantități mari de apă. Sarea eliminată este ușor crescută față de o eliminare
normală.Exemple: Manitol, Uree, Izosorbid,Efect asupra potasemiei
Diuretice care elimină potasiu-Puternic:tiazde,Mediu: diuretice de ansă, inhibitorii anhidrazei carbonice
Diuretice care rețin potasiu-antialdosteronice competitive și de efect
Intensitatea efectului diuretic
Eficacitate mare: diuretice de ansă - furosemid
Eficacitate medie: tiazide
Eficacitate slabă: Inhibitorii anhidrazei carbonice, Antagoniștii aldosteronului
Durata acțiunii
Durata scurtă(<6h): Diuretice de ansă (2-6h)
Durată medie (6-24h):
Tiazide: hidroclorotiazida, ciclopentiazida, butizida (8-12h)
Antagonisti de efect ai aldosteronului: triamteren (6-10h), amilorid (24h)
Durată lungă (>24h)
Tiazide : ciclotiazida (24-36h)
Sulfonamide heterociclice : clortalidon, clopamid, indapamid (24-36h)
Antagoniștii competitivi ai aldosteronului : spironolactona
Farmacotoxicologie
Efecte secundare : dezechilibre electrolitice si acido-bazice si dezechilibre metabolice.
Efecte toxice : asupra maduvei hematoformatoare (cu leucopenie si trombopenie); renale si digestive
Efecte alergice : eruptii cutanate (la sulfamide)
Dependenta de diretice : la femeile de varsa mijlocie edemelor, cu edeme in ortostatism, dupa oprirea
tratamentului cu diuretice de ansa, se inregistreaza agravarea edemelor; in aceste cazuri se evita diureticele foarte
active si se instituie dieta hiposodata.
Efecte rebound : retentie hidrosalina si edeme la intreruperea brusca a administrarii unui timp indelungat.

ANTIHIPERTENSIVE (IEC a angiotensinei Inhibitorii enzimei de conversie)

Inhibitorii enzimei de conversie: Captopril, Enalapril, Ramipril, Lizinopril, Perindopril, etc.
Efecte farmacodinamice:
micşorează nivelul de angiotenzina II în sânge şi ţesuturi,
micşorează sinteza şi eliberarea aldosteronului,
micşorează eliberarea noradrenalinei în sinapse,
micşorează formarea endotelinei în endoteliul vascular,
creşte nivelul bradikininei şi prostaglandinelor vasodilatatoare.
Farmacocinetica:
CAPTOPRILUL. Absorbţia e bună pe stomacul gol, alimentele însă pot micşora absorbţia cu 30%, deaceea se
recomandă de administrat cu o oră înaintea mesei. Concentraţia maximală în plasmă peste 30 – 90 min. Cuplarea
cu proteinele plasmatice 30%, T1/2 – 2 ore. În ficat primînd grupa sulfhidrică se transformă în metaboliţi neactivi,
însă uşor pot ceda această grupă devenind iarăşi activi. T 1/2 a metaboliţilor constituie 9 – 12 ore. Se elimină 75%
cu urina şi 25% cu bila.
Dozarea Captoprilului 12,5 – 25 mg de 3 ori pe zi.
ENALAPRILUL – reprezintă promedicament. Absorbţia e bună şi nu depinde de primirea alimentelor.
Biodisponibilitatea 40%, concentraţia maximală a metaboliţilor în sînge este peste 3 – 4 ore. T 1/2 – 11-30 ore.
Cuplarea enalaprilului cu proteinele plasmatice 60 – 80%- eliminare sub formă de metaboliţi activi cu urina 70%,
restul cu bila.
Dozarea obişnuită 1-40 mg în 1-2 prize. Cura de tratament durează de la 2 luni pînă la 4 ani.
Cu cît afinitatea preparatului e mai înaltă faţă de enzima de conversie:
cu atât e mai mică doza terapeutică necesară;
cu atât mai durabil este efectul hipotensiv;
cu atât mai puţin pronunţate sunt efectele nedorite.
Indicaţiile IECo:creşterea stabilă a TA la tineri, cărora sînt contraindicate β-adrenoblocantele,hipertensiune cu
semne de insuficienţă cardiacă,HTA cu diabet zaharat,HTA cu patologia vaselor periferice,HTA cu afectarea
rinichilor,HTA la persoanele ce au suportat IM acut,HTA renovasculară,HTA la obezi,HTA în insuficienţa renală
cronică, ce nu efectuează dializa.
Reacţii adverse. Reacţii alergice, tusă uscată, dereglări dispeptice, efect embriotoxic, majorează creatinina, urea
în sânge
Interacţiuni medicamentoase. Asocierea IECo şi diureticelor potenţiază efectul antihipertensiv (nu se recomandă
asocierea diureticilor ce reţin ionii K+ din cauza hiperkaliemiei posibile). De asemenea potenţarea efectului
hipotensiv are loc la provoacă asocierea IECo cu β-adrenoblocantele sau blocantele canalelor de calciu.
Antiinflamatoarele nesteroidiene micşorează efectul IEC.

ANTIHIPERTENSIVE blocantele receptorilor angiotensinici(Lozartan, Irbesartan, Valsartan)

Deprimarea SRA prin blocarea receptorilor AT II evită implificarea în metabolismul enkefalinei, bradikininei,
substanţei P şi altor peptide, ce posedă efect antiinflamator. Prin urmare va fi limitat numărul reacţiilor adverse.
Efecte farmacodinamice în comparaţie cu efectele IECo:
Lipsa efectelor nedorite legate de eliberarea bradikininei şi substanţei P (tusă, reacţii alergice),
Lichidarea totală a tuturor efectelor angiotenzinei II, indiferent de mecanismul lui de producere în ţesuturi (de
exemplu prin himază, endopeptidază etc.),
Acţiune mai moale asupra hemodinamicei renale,
Intensificarea acţiunei compensare a AT II asupra AT 2-receptorilor ca rezultat al acţiunii selective asupra AT 1-
recptorilor.
Acţiunea hipotensivă a blocantelor AT1 se datoreşte:
Diminuării acţiunii presorii a AT II asupra vaselor,
Diminuarea reabsorbţiei Na+ în canaliculii renali,
Deprimarea sistemului renină-angiotenzina în SNC,
Limitarea activităţii sistemului nervos simpatic,
Regresarea remodelării patologice a pereţilor vasculari (hiperplaziei şi hipertrofiei).
Farmacocinetica:
Biodispo
Legătura cu
Remediu - T ½, Metabol Dozele,
proteine
medicamentos nibilitat ore it activ mg
plasmatice, %
e, %
Lozartan 33 98,7-99,8 2(6-9) da 50-100
Valsartan 10-35 95 6 nu 80-320
Irbesartan 60-80 90 11-15 nu 150-
300
Lozartan se întroduce intern. Absorbţia puţin este influenţată de hrană. Biodisponibilitatea constituie 25-33%, T 1/2
1-1,5 ore. Se metabolizează în ficat prin carboxilare cu formarea metabolitului său activ farmacologic, care se
cuplează cu proteinele plasmatice 99%. T1/2 a metabolitului 6-9 ore. Se elimină cu urina 55% sub formă de
metaboliţi activi şi 11% sub formă neschimbată. Restul preparatului se elimină prin bilă.
Din reacţii adverse poţi fi întîlnite reacţii alergice, colapsul ortostatic, hiperkaliemie.
Interacţiuni medicamentoase. Se utilizează blocanţii AT receptorilor în asociere cu diuretice pentru potenţiarea
efectului antihipertensiv. În acelaş scop se pot asocia cu IECo, β-adrenoblocantele, blocantele canalelor de calciu.

ANTIHIPERTENSIVE (antagonistii Ca)

În dependenţă de receptorii implicaţi blocantele canalelor lente de calciu se vor clasifica în 2 grupe: preponderent
cu acţiune asupra cordului (derivaţii fenilalchilaminei şi benzodiazepinei) şi RM cu acţiune asupra vaselor
(derivaţii dihidropiridinei).
Mecanismul acţiunii şi efectele farmacodinamice. Remediile medicamentoase aacestei grupe inhibă selectiv
canalele lente de calciu din cord (celulele pacemaker şi cardiomiocitele) şi din celulele musculare netede a
vaselor. Prin urmare scade contractilitatea miocardului, FCC, viteza de conducere în sinusul AV şi se produce
vasodilataţie.Blocantele canalelor lente de calciu din generaţia a doua (nitrendipina, isradipina, amlodipina,
felodipina, nisoldipina) se deosebesc de preparatele din generaţia întîi prin durată mai lungă de acţiune.
Nicardipina şi nisoldipina posedă acţiune inotrop negativă mai puţin pronunţată. Nimodipina posedă acţiune mai
selectivă asupra tonusului vaselor cerebrale. Isradipina, amlodipina, felodipina practic nu reţine ionii Na + şi apa în
organism.Particularităţile farmacodinamiei acestor grupe la vom revedea în corespundere cu reprezintaţii tipici a
lor verapamilul şi nifedipina.Ambele preparate micşorează automatismul nodului sinusal, conductibilitatea în
nodul atrio – ventricular, contractilitatea miocardului (toate aceste efecte micşorează necesitatea cordului în
oxigen), relaxează musculatura netedă a vaselor preponderent a arteriolelor (de asemenea a bronşilor, TGI,
miometrului), ce contribuie la scăderea RVP şi respectiv a TA, practic nu influenţează asupra venelor, dilată
arteriile coronariene şi ameliorează circulaţia în vasele colaterale. Influenţa asupra circulaţiei cordului cît şi
micşorarea pre şi postsarcinii, micşorarea contractilităţii şi FCC contribuie efectului antianginos.Verapamilul prin
blocarea canalelor de calciu atît activate cît şi neactivate posedă acţiune mai puternică asupra nodului sinusal şi
atrio – ventricular (măreşte perioada refracteră). Aceste efecte şi determină acţiunea antiaritmică. Manifestarea
efectului inotrop negativ e direct proporţională dozei administrate. Administrarea i/v a preparatului scade veridic
tensiunea arterială sistolică şi diastolică în repaos şi la efort fizic. Creşte presiunea în ventricolul stîng şi prin
urmare creşte presiunea în artera pulmonară şi atriul drept, cu toate că RVP în circuitul mic se micşorează.
Acţiunea rezultantă a Verapamilului asupra FCC şi contractilităţii miocardului este determinată de raportul între
expresivitate manifestării reflectorii a sistemului simpatic, ca urmare a scăderii RVP, ei acţiunii inotrop şi
cronotrop negative propriu-zice.Nifedipina blochează canalele de calciu lente a vaselor în doze mai mici decît cele
necesare pentru acţiunea lui asupra cordului. Preparatul activează sistemul nervos simpatic în urma vasodilataţiei
pronunţate şi astfel creşte FCC, debitul cardiac şi volum bătae, scurtarea sistolei.Manifestarea acţiunei hipotensive
a Nifedipinei depinde de tonusul iniţiai a arterelor.
Reacţii adverse. La administrarea îndelungată pot provoca constipaţii, atonia vezicii urinare.

URGENTE HIPERTENSIVE-TRATAMENT
În tratamentul puseelor hipertensive e necesar respectarea unor principii:
Reducerea TA progresiv, dar nu abrupt, pentru evita ischemia tisulară;
Lipsa manifestărilor neurologice şi cardiace este o indicaţie pentru administrarea RM antihipertensive pe cale
orală şi nu parenterală.
Preparatele care pot fi utilizate intern sub formă de compr: sînt Nifedipina 0,01; Clonidina 0,000075-0,00015;
Propranolol 0,01; Ketanserina 0,02; Furosemid 0,04.
Perlingual la necesitate compr. Nifedipină, Clonidina, Nitroglicerină 0,0005.
Parenteral i/m se poate administra
Sol. Clonidină 0,1% - 0,5-1 ml,
Sol. Azametoniu 1% - 0,3 ml,
i/v Sol. Clonidină pe soluţie fiziologică,
Sol. Propranolol 0,1% - 1-5 ml,
Sol. Furosemid 2% - 2-5 ml,
I/v: Sol. Nitroprusiat de sodiu pe Sol. Glucoză 5% în perfuzie,
Sol. Diazoxid.
Cauzele HA refractare
Tratamentul neadecvat:
Doze mici de antihipertensive
Asociere neadecvată. Sunt indicate RM cu acelaşi mecanism de acţiune
Inactivarea rapidă a RM. Utilizarea paralelă a RM ce produc activarea fermenţilor hepatici (barbituricele,
rifampicina etc.)
Antagonism la asocierea RM:
antidepresive
inhibitorii MAO
glucocorticoizi
anticoncepţionale
antiinflamatorii nesteroidiene
simpatomimetice, utilizate local în rinite.
Alte cauze:
masa corporală
utilizarea alcoolului
fumatul, deoarece activează fermenţii hepatici, mai ales oxidazele ce metabolizează:

ANTIARITMICE
Antiaritmicele sunt medicamente utile atât în tratamentul cât şi în profilaxia aritmiilor cardiace. Acţiunea acestor
preparate se datoreşte înlăturării unor dereglări ale automatismului sau a conducerii la nivelul inimii.
Clasificarea antiaritmicelor
Clasa I. Blocantele canalelor de sodiu (include 3 subclase, în funcţie de timpul de recuperare a canalelor blocate).
Clasa I A: (timpul de recuperare a canalelor blocate de sodiu între 300 milisecunde şi 1500 milisecunde)
chinidina, procainamida, disopiramida, aprindina, imipramina, ajmalina, lorajmina, prajmaliul bitartrat.
Clasa I B: (timpul de recuperare a canalelor blocate de sodiu  300 milisecunde) lidocaina, tocainida, mexiletina,
fenitoina.
Clasa I C: (timpul de recuperare a canalelor de sodiu blocate  1500 milisecunde) flecainida, encainida,
lorcainida, moracizina, propafenona.
Clasa II. Blocantele Beta-adrenergice:
 Neselective: propranolol, pindolol, timolol, sotalol.
Selective (1    2): metoprolol, acebutolol, alprenolol, atenolol.
Clasa III. Preparatele care prelungesc perioada refractară efectivă şi potenţialul de acţiune: amiodarona, ibutilida,
sotalolul, bretiliul tosilat.
Clasa IV. Blocantele canalelor de calciu: bepridilul, verapamilul, galopamilul, diltiazemul.
Mecanismele aritmogenezei
Aritmii prin tulburări în generarea impulsului.
Mecanism de automatism normal
Insuficienţa automatismului normal (bradicardia sinusală)
Creşterea automatismului nodului sinusal (tahicardia sinusală)
Mecanism de automatism anormal (din fibrele Purkinje sau miocardul ventricular etc., exemplu – ritmul
ventricular accelerat).
Activitate de automatism declanşată (triggered).
Postdepolarizare precoce (în faza a 3 a repolarizării, este favorizată de bradicardie, hipokaliemie, de unele
antiaritmice care prelungesc durata potenţialului de acţiune)
Postdepolarizare tardivă (în faza a 4, diastolică, este favorizată de ischemia miocardică, catecolamine, glicozidele
cardiace care cresc disponibililul de ioni de calciu în celulele miocardice).
Parasistolia (focar ectopic de automatism în jurul căruia se formează o zonă de excitabilitate redusă printr-o
interacţiune electronică cu modularea centrului parasistolic de către bătăile sinusale).
Aritmii prin tulburări în conducerea impusului.
Bloc unidirecţional sau bidirecţional fără mecanism Re-entry.
Bloc unidirecţional cu fenomenul Re-entry.
Reflectare (o formă particulară de reintrare ce apare printr-un mecanism de întârziere a conducerii unui impuls
într-o zonă limitată, cu revenirea acestuia înapoi la punctul de plecare).
Conducere ascunsă (un fenomen mai bine cunoscut în fibrilaţia atrială în zona AV, explicând neregularitatea
ritmului ventricular).
Aritmii prin tulburări asociate de generare anormală a impulsului cu tulburări de conducere (interacţiuni
între dereglările de automatism şi conducere cu blocuri de întrare şi ieşire, supresie a conducerii etc.).

ANTIARITMICE (LIDOCAINA)
Mecanismul de acţiune, proprietăţi farmacodinamice. Preparatele din această grupă blochează canalele
membranare rapide pentru sodiu, dar disociază foarte repede de locurile de legare din aceste canale (timpul de refacere
a premeabilităţii canalelor este  0,3 secunde). Aceasta face ca blocarea să fie operantă numai când miocardul este
depolarizat sau în condiţii de tahicardie când fibrele miocardice se descarcă cu o frecvenţă mare. În aceste condiţii
creşte disponibilul de canale sensibile la blocare. Prin acest mecanism, antiaritmicele scad viteza depolarizării
sistolice, încetinind conducerea la nivelul sistemului His-Purkinje atunci când fibrele sunt depolarizate sau se descarcă
cu o frecvenţă mare.Antiaritmicele din grupa lidocainei inhibă activitatea electrică a sectorelor depolarizate,
arimogene, ţesuturile cu descărcări automate rapide din miocardul ventricular fără a influenţa semnificativ ţesuturile
normale, fiind eficiente în aritmiile legate cu depolarizarea (de exemplu – în ischemie, intoxicaţie digitalică), totodată
fiind neeficiente în aritmiile care apar în ţesut polarizat normal (de exemplu – în fibrilaţia atrială, fluterul atrial).În
doze terapeutice, lidocaina nu influenţează contractilitatea, viteza conducerii atrioventriculare, presiunea arterială
sistolică.
Particularităţile farmacocinetice.
Lidocaina se absoarbe bine în tubul digestiv, dar este metabolizată în proporţie mare la prima trecere prin ficat, doar
3% din doza administrată ajungând în plasmă. Din aceste considerente se administrează parenteral (i/v, i/m). La
administrarea intramusculară se absoarbe aproape complet. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 60-80%
(în dependenţă de concentraţia preparatului în plasmă).Este metabolizată în ficat. Metaboismul intens determină şi o
perioadă scurtă de înjumătăţire a lidocainei – 1-2 ore (în mediu – 100 minute). Se elimină prin rinichi, 10% sub formă
neschimbată).
Mexiletina se absoarbe bine din tubul digestiv având o biodisponibilitate de aproximativ 90%. Realizează
concentraţia plasmatică maximă peste 1-2 ore după administrare. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie
moderată (60-75%). Trece în laptele matern realizând concnetraţii echivalente cu cele plasmatice. Se metabolizează în
ficat, metaboliţii sunt neactivi. Se elimină cu bila şi prin rinichi, inclusiv sub formă neschimbată (10%). Timpul de
înjumătăţire 9-12 ore. În insuficienţă hepatică, cardiacă, renală, infarct mioardic timpul de înjumătăţire se prelungeşte
(15-25 ore).
Tocainida. Se absoarbe repede şi complet după administrarea orală având o biodisponibilitate apropiată de 100%.
Administrarea concomitentă a alimentelor nu influenţează cantitatea de substanţă absorbită doar încetinind absorbţia.
Puţin se leagă de proteinele plasmatice (10%). Parţial este metabolizată în ficat. Se elimină prin rinichi, 40% sub
formă neschimbată. Alcalinizarea urinei micşorează considerabil proporţia preparatului eliminat sub formă
neschimbat. Timpul de înjumătăţire –15 ore.
Fenitoina se absoarbe de regulă complet, dar lent după administrarea orală. Se leagă de proteinele plasmatice în
proporţie mare (90%).
În insuficienţa hepatică, hipoproteinemie, uremie proporţia de preparat cuplată cu proteinele scade. Distribuţia tisulară
se face relativ repede. Este epurată în mare măsură prin metabolizare hepatică. Epurarea se face lent. Timpul de
înjumătăţire plasmatică este dependent de doză, fiind de 6-24 ore.
Indicaţii pentru administrare.
Lidocaina – tratamentul de urgenţă a aritmiilor ventriculare (extrasistole frecvente, tahicardii ventriculare) la bolnavii
cu infarct acut de miocard, intoxicaţii cu digitalice, după intervenţii chirurgicale pe cord, în timpul cateterismul
cardiac.
Mexiletina – tratamentul aritmiilor ventriculare severe, periculoase pentru viaţă.
Tocainida – tratamentul tahiaritmiilor ventriculare grave, periculoase pentru viaţă, inclusiv la bolnavii cu funcţie
ventriculară stângă severă, care nu răpund la alte tratamente antiaritmice.
Fenitoina – aritmiile digitalice (tahiaritmii supraventriculare cu bloc AV, extrasistole şi tahiaritmii ventriculare);
aritmii ventriculare la bolnavi cu angină pectorală.
Reacţii adverse.
Lidocaina de obicei se suportă bine,parestezii, tremor, ameţeli, greţuri de origine centrală, diminuarea auzului,
dizartie, somnolenţă, agitaţie, dezorientare. Dozele excesive pot provoca convulsii, comă, paralizia respiraţiei.
Mexiletina relativ frecvent poate provoca greţuri, vomă, somnolenţă, ameţeli, tulburări de vedere, nistagm, tremor,
parestezii, halucinaţii. Supradozarea poate provoca bradicardie, hipotensiune, convulsii. Rar pot fi dereglări a
hematopoezei – leucopenie sau agranulocitoză, trombocitopenie. Ca şi la alte antiaritmice există risc aritmogen.
Tocainida, ca reacţii adverse mai frecvent poate provoca greaţă vomă, ameţeli, parestezii, mai rar-stare confuzivă.
Poate agrava deficitul de pompă la bolnavii cu insuficienţă cardiacă.
Fenitoina poate provoca tulburări cerebeloase reversibile – vertij, nistagm, greaţă, vomă, ataxie, uneori- o stare de
stupoare. Fiind administrată i/v repede poate fi cauză de hipotensiune arterială şi bloc. Riscul aritmogen este mic.

ANTIARITMICE(CHINIDINA)
Chinidina se absoarbe bine din tubul digestiv, având o biodisponibilitate de 71-80%. Se leagă de proteinele
plasmatice în proporţie de 87%. Este în mare parte metabolizată în ficat, formând şi metaboliţi activi (3-
hidroxichinidina are o potenţă antiaritmică similară chinidinei). Se elimină prin filtrare glomeruralară şi secţie
tubulară, inclusiv parţial şi sub formă neschimbată (18%). Timpul mediu de înjumătăţire este de 6,2 ore.
Indicaţii pentru administrare:Tahiaritmii supraventriculare (extrasistolii, fibrilaţie şi fluter atrial, tahicardii
paroxismale).Tahiaritmii ventriculare (extrasistolii, tahicardii paroxismale). Preparatele cu acţiune, anticolinergică
trebuie administrate cu prudenţă la bolnavii cu tahicardii paroxismale şi bolnavii cu WPW.
Contraindicaţii:Insuficienţă cardiacă gr. III – IV NYAA. Bloc atrioventricular gr. II. Şoc cardiogen, stare de
lipotimie. Aritmii cauzate de intoxicaţii cu digitalice. Idiosincrazie la preparat (chinidina, procainamida). Bloc de
ramură (ORS  0,12 sec.).Prudenţă în stări hipotensive.
Reacţii adverse: dereglări dispeptice – diminuarea apetitului, greaţă, vomă, diaree. Dereglări de conducere
atrioventriculară, intrerventriculară. Hipotensiune arterială (chinidina, procainamida). Agravarea insuficienţei
cardiace (disopiramida). Efecte atropinice – uscăciune în cavitatea bucală, dereglări de vedere, dereglări a micţiunii
(disopiramida ş.a.). Reacţii alergice (chinidina, procainamida). Sindrom lupoid (procanamida). Acţiune neurotoxică
(ameţeli, cefalee).

ANTIARITMICE (BETA ADRENOBLOCANTE)

Mecanismul de acţiune, proprietăţi farmacodinamice:Stimularea simpatoadrenergică a inimii contribuie la
creşterea de AMP ciclic cu mărirea secundară a concentraţiei ionilor de calciu în fibrele miocardice, efect
responsabil de acţiunea inotrop-pozitivă şi de favorizarea automatismului sinusal şi a celui ectopic.Blocantele
beta-adrenergice blochează competitiv receptorii beta-1 adrenergici de pe membranele celulelor miocardice,
împiedicând acţiunea stimulantă a simpaticului şi a catecolaminelor circulante asupra inimii. Prin blocarea beta-
adrenergică este împiedicată acţiunea catecolaminelor de micşorare a efluxului de potasiu în cursul depolarizării
diastolice şi de creştere a influxului de calciu în timpul depolarizării sistolice.Pe lângă acţiunea antiaritmică,
blocantele beta-adrenergice mai posedă acţiune antianginoasă, antihipertensivă, anxiolitică, antimigrenoasă, sunt
de asemenea utile ca remedii suplimentare în tratamentul cardiomiopatiei hipertrofice, tireotoxicozei şi a
tremurului.Indicaţii pentru administrare:HTA,Tahiaritmii supraventriculare din nodul sinusal,
 atrioventricular),Aritmii dependente de influenţe simpatoadrenergice excesive ,Aritmii ventriculare caracterizate
prin repolarizare neomogenă,Aritmii ventriculare din boala coronariană (efect antiaritmic, efect
antianginos),Infarct acut miocardic, inclusiv la bolnavii cu disfuncţie ventriculară marcată (efect antiaritmic, efect
antianginos),Fibrilaţie şi fluter atrial (pentru a micşora frecvenţa cardiacă).Reacţii adverse:Bradicardie excesivă,
bloc atrioventricular,Declanşarea sau agravarea insuficienţei cardiace,Favorizarea bronhoconstricţiei,Înrăutăţirea
circulaţiei periferice cu senzaţia de rece la extremităţi,Favorizarea reacţiilor hipoglicemice la diabetici,Senzaţia de
oboseală (de origine centrală),diminuarea funcţiei sexuale (la administrarea dozelor mari anxietate, dereglări de
somn, greţuri, vomă, constipaţii, diaree.
ANTIARITMICE(ANTAGONISTII Ca)
Mecanism de acţiune, proprietăţi farmacodinamice.
Din multitudinea de preparate care blochează canalele de calciu, în calitate de antiaritmice se utilizează verapamilul
galopamilul, diltiazemul şi bepridilul,. Proprietăţile antiaritmice a acestor preparate se datoresc împiedicării influxului
de calciu la nivelul celulelor miocardice cu potenţial de acţiune lent din nodul sinusal şi nodul atrioventricular, a căror
excitaţie este dependentă de calciu (depolarizarea acestor celule corespunde deschiderii canalelor membranare lente
prin care are loc influxul ionilor de calciu). Antiaritmicele din această clasă blochează atât canalele activate de calciu
cât şi cele care se găsesc în stare inactivă, deci în timpul depolarizării sistolice (faza 0) şi repolarizării (fazele I şi II).
Farmacocinetica blocantelor de calciu:Verapamilul. La administrare orală se absoarbe în proporţie de 90% din doza
administrată, însă biodisponibilitatea este numai de 20-35% datorită metabolizării la primul pasaj hepatic. La
administrare îndelungată şi în doze mari–biodisponibilitatea creşte. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de
90%. Se distribuie larg în organism, trece în laptele matern. Este metabolizat în ficat. Se elimină preponderent (70%)
cu urina sub formă de metaboliţi, 3-4% sub formă neschimbată şi 9-16% cu bila şi masele fecale.Timpul de
înjumătăţire plasmatică mediu – 4 ore, în tratament prelungit creşte dublu (8-12 ore).Diltiazemul. Fiind administrat
oral se absoarbe bine, dar biodisponibilitatea este de 40% datorită metabolizării la primul pasaj hepatic, în tratament
îndelungat – biodisponibilitatea creşte. Se leagă de proteine plasmatice în proporţie de 70-80%. Se metabolizează în
ficat cu ajutorul sistemului de oxidaze citocrom P 450. Se elimină cu bila şi cu urina (2-4% sub formă neschimbată).
Timpul de înjumătăţire – 3,5 ore (5-8 ore la doze mari, repetate).Bepridilul se absoarbe repede şi complet din tubul
digestiv. Biodisponibilitatea preparatului este de 60-70% datorită metabolizării la I-ul pasaj hepatic. Se leagă de
proteinele plasmatice în proporţie de 99%. Concentraţia în laptele matern este de 1/3 din concentraţia plasmatică. Se
metabolizează în ficat, formând un număr mare de metaboliţi (17), unul fiind activ. Se elimină cu urina (70%), bila şi
masele fecale (22%). Doar 2-4% - sub formă neschimbată. Timpul de înjumătăţire – 24 ore.
Indicaţii pentru administrare:Tahiaritmii supra un cuvânt ventriculare: tahicardie paroxistică, fibrilaţie atrială,
extrasistolie.
Contraindicaţii:Bradicardie marcată.Insuficienţă cardiacă moderată sau gravă.Bloc atrioventricular gr.II-III.Boala
nodului sinusal (sick sinus syndrome).Hipotensiune arterială (TA sistolică sub 90 mm col.Hg).Şocul
cardiogen.Fibrilaţia arterială, fluterul atrial, tahicardia paroxistică cu sindrom WPW când impulsul se propagă la
nivelul nodului AV în direcţia retrogradă.
Reacţii adverse:La administrarea blocantelor de calciu mai frecvent (≈ 6% bolnavi) se întâlnesc constipaţii, uneori
diaree, greţuri, discomfort abdominal. Efectele nedorite cauzate de acţiunea vasodilatatoare a preparatelor se întâlnesc
la 1-3% pacienţi şi se pot manifesta prin ameţeli, cefalee, edeme, hipotensiune arterială, bufeuri de căldură.Blocul
atrioventricular sever, bradicardia marcată, insuficienţa cardiacă sunt mai rare (1%).La bolnavii cu fibrilaţie atrială şi
sindromul WPW se poate produce tahicardie şi chiar fibrilaţie ventriculară (mai puţin de 1%).În special este crescut
riscul de reacţii adverse cardiace grave la injectarea intravenoasă a preparatelor.Reacţiile alergice se întâlnesc rar.

ANTIARITMICE remediilor ce măresc durata potențialului de acțiune

Mecanismul de acţiune, proprietăţi farmacodinamice.
Antiaritmicele din această grupă au o proprietate comună – de a bloca canalele pentru potasiu în miocardiocite
prelungind durata potenţialului de acţiune şi a perioadei refractare efective în căile de conducere din atrii, ventricule şi
fibrele Purkinje (îndeosebi la nivelul sistemului His-Purkinje şi miocardul ventricular). Cele mai importante preparate
din această grupă au efecte suplimentare, asemănătoare altor clase de antiaritmice. Ele blochează şi canalele pentru
sodiu, contribuind prin aceasta la creşterea duratei potenţialului de acţiune.
Amiodarona blochează canalele de potasiu împiedicând efluxul ionilor de potasiu din celule, blochează canalele
sodiului inactivitate, cu timpul de refacere a canalelor de 1,6 secunde, împiedicând influxul sodiului, scade influxul
ionilor de calciu blocând canalele de calciu, posedă acţiune antagonică necompetitivă faţă de receptorii alfa – şi beta-
adrenergici.
Sotalolul este un blocant beta-adrenergic neselectiv, fără acţiune simpatomimetică intrinsecă, fără acţiune
membranostabilizatoare (de tip chinidinic).Sumează proprietatea de a încetini repolarizarea cu efectul blocant beta-
adrenergic, aparţinând după acţiunile electrofiziologice claselor II şi III.
Ibutilida este un alt antiaritmic care prelungeşte potenţialul de acţiune, fiind situat datorită acestei proprietăţi în clasa
III de antiaritmice. Eficacitatea în conversia rapidă la ritmul sinusal al fibrilaţiei atriale sau fluterului atrial este
superioară sotalolului.
Bretiliul tosilat este un simpatolitic, utilizat iniţial ca antihipertensiv. Mecanismul de acţiune nu este precizat până la
capăt. Bretiliul prelungeşte potenţialul de acţiune şi perioada refractară efectivă în ventricule (dar nu şi în atrii),
acţiune mai pronunţată în condiţii de ischemie, când durata potenţialului de acţiune este mai scurtă. Bretiliul produce o
deprimare rapidă a fibrilaţiei ventriculare, creşte în mod caracteristic pragul pentru fibirlaţia ventriculară, efecte
condiţionate probabil de acţiunea directă asupra miocardului.
Farmacocinetica:după administrare orală, se absoarbe lent şi parţial cu varietăţi individuale, în proporţie de 20-55%
din doza administrată. Se distribuie şi se acumulează preponderent în lipidele tisulare şi în organele bine vascularizate
(plămâni, ficat, splină), fapt ce contribuie la instalarea lentă a concentraţiei stabile terapeutice şi eliminarea lentă din
organism. Se leagă aproape în totalitate de proteinele plasmatice (96%). Epurarea se face prin metabolizare hepatică,
unul dintre metaboliţi are activitate antiaritmică.Trece în laptele matern în proporţie de 25%. Eliminarea se face prin
bilă şi scaun. După încetarea tratamentului eliminarea se prelungeşte pînă la 7-9 luni.Bretiliul tosilat se absoarbe
limitat din intestin fiind neeficient la administrare orală.
Indicaţii pentru administrare-aritmii ventriculare şi supraventriculare,suprimarea fibrilaţiei atriale acute sau a fluterului
artial (administrare i/v) şi pentru menţinerea ritmului sinusal după conversiune (administrare orală),prevenirea
tahicardiei paroxismale supraventriculare. Aritmii ventriculare susţinute şi alte aritmii ventriculare periculoase pentru
viaţă.
Contraindicaţii pentru administrare-Amiodarona este contraindicată în bradicardie sinusală, bloc sinoatrial, bloc
atrioventricular gr.II-III, boli ale tiroidei şi la femeile însărcinateSotalolul este contraidicat la bolnavii cu insuficienţă
cardiacă decompensată, bloc atrioventricular gr.II-III, astm bronşic, afecţiuni vasculospastice.
Reacţii adverse-La administrarea în doze mari, amiodarona poate provoca bradicardie marcată, în special la persoanele
de vârstă înaintată şi uneori alungirea intervalului QT (cu toate că riscul torsadei vârfurilor este mic).
Reacţiile adverse extracardiace sunt cauzate de:
depozitarea amiodaronei în unele organe:
în cornee, cu tulburări vizuale uneori (reducerea acuităţii vederii, halouri colorate etc);
în piele, cu fotosensibilizarea pielii (se evită expunerea la soare în tratamentul cu doze mari);
în tiroidă, cu fenomene de disfuncţie tiroidiană (hipotiroidism, mai rar hipertiroidism);
acţiunea neurotoxică cu cefalee, parestezii, tremor, ataxie (apar în proporţie de 5% pentru dozele uzuale, dar sunt
frecvente la dozele mari);
componentă alergică şi posibil fenomenele de fosfolipidoză (amiodarona inhibă fosfolipazele, determinând
acumularea de fosfolipide în lizozomi la nivelul plămânilor şi în alte ţesuri având consecinţe toxice) cu fibroză
pulmonară.

ANTIANGINOASE (beta adrenoblocante)

Clasificarea preparatelor antianginoase.
Preparatele ce micşorează necesitatea în oxigen a miocardului şi măresc aportul oxigenului spre miocard:
Nitraţii organici
Molsidomina
Blocantele canalelor calciului
Amiodarona
Preparatele ce micşorează necesitatea în oxigen a miocardului:
-blocantele
Preparatele ce măresc aportul oxigenului spre miocard:
Coronarodilatatoarele
-adrenomimeticele (oxifedrina, nonahlazina)
Efectul antianginos este în legătură cu acţiunea lor asupra hemodinamicii cu diminuarea frecvenţei contracţiilor
cardiace, a tensiunii arteriale, a contractilităţii miocardului.
-blocantele, blocînd -receptorii din miocard, lipsesc inima de influenţele simpatice stimulatoare.Efectul
bradicardizant apare net în condiţiile tahicardiei emoţionale, de efort sau provocată prin substanţe -adrenomimetice
(epinefrină, izoprenalină). -blocantele micşorează forţa şi viteza contracţiei, atunci cînd acestea sunt stimulate
adrenergic. Debitul cardiac scade datorită micşorării frecvenţei şi contractilităţii inimii. Împiedicarea tahicardiei şi a
creşterii contracţiei inimii determină un consum scăzut de oxigen la nivelul miocardului. -blocantele uşurează
redistribuirea sîngelui către zonele ischemice subendocardice, ca urmare a bradicardiei şi a prelungirii timpului de
perfuzie pe durata diastoleiAsocierea -blocantelor cu nitraţii organici este avantajoasă, deoarece acţiunea
antianginoasă este sinergică, permite utilizarea de doze mai mici a fiecărui preparat în parte, antagonizează reciproc
unele efecte nedorite. În cazul asocierii cu antagoniştii de calciu (verapamil) se poate produce o deprimare excesivă a
contractilităţii miocardului şi a conducerii atrioventriculare.
Reacţiile adverse: bradicardie excesivă;declanşarea sau agravarea insuficienţei cardiace;senzaţia de rece la extremităţi,
în afecţiunile vasculospastice starea bolnavilor se poate agrava;senzaţia de oboseală (de origine centrală);favorizarea
bronhoconstricţiei şi înrăutăţirea stării la astmatici;creşte riscul reacţiilor hipoglicemice la diabeticii care primesc
antidiabetice;în tratament cronic, îndelungat pot provoca modificarea profilului lipoproteinelor plasmatice şi
posibilitatea favorizării procesului aterogen.

ANTIANGINOASE(NITRATII)
Particularităţile farmacodinamice, mecanismul de acţiune al nitraţilor organici.
Nitraţii organici provoacă vasodilataţie sistemică şi coronariană – acţiuni responsabile de efectul antianginos
marcat al preparatelor.
Dilată preponderent venele, micşorînd întoarcerea venoasă spre inimă (presarcina), presiunea de umplere a
ventriculelor şi volumul circulant. Micşorarea volumului telediastolic, a presiunii diastolice în ventriculul stîng cu
micşorarea forţei compresive asupra peretului ventricular – ameliorează irigaţia subendocardiacă. Provoacă
dilataţie arterială cu diminuarea rezistenţiei vascularr periferice (postsarcina), reducînd astfel postsarcina. Aceste
efecte farmacodinamice contribuie la micşorarea tensiunii peretlui ventricular, la micşorarea lucrului inimii cu
diminuarea consumului de oxigen al miocardului.
altă acţiune importantă este vasodilataţia coronariană. Nitraţii organici dilată arterele coronare epicardice,
împedică spasmul coronarian, favorizează circulaţia colaterală.
Prin intermediul oxidului nitric şi tionitriţilor rezultaţi în urmă metabolizării, substituie factorul relaxant
endotelial, refăcînd capacitatea coronarelor de a răspunde prin vasodilataţie ca reacţie la diferiţi metaboliţi locali şi
la tulburările circulatorii proprii ischemiei.
Nitraţii organici inhibă funcţiile plachetare, împiedicînd procesul de adeziune şi agregare la nivelul leziunii
aterosclerotice, efect foarte util în angina pectorală instabilă şi infarctul miocardic acut.
Nitraţii organici posedă acţiune antispastică, relaxează musculatura netedă esofagiană, gastrointestinală, biliară,
bronşică şi a tractului genito-urinar.
Mecanismul molecular de acţiune: Nitraţi organici se transformă în organism în oxid nitric (NO) şi tionitriţi.
Aceşti compuşi, consideraţi identici cu factorul endotelial relaxant stimulează guanilatciclaza şi sporesc formarea
GMP-ului ciclic. GMP-ul ciclic comandă procesele de fosforilare, care determină micşorarea disponibilului
intracelular de calciu, vasodilataţie şi inhibarea funcţiilor plachetare.
Particularităţile farmacocinetice: Nitraţii organici sunt substanţe bine solubile în lipide, fapt ca face ca aceste
medicamente să treacă cu uşurinţă prin diferite membrne. Se absorb prin mucoasa bucală, din intestin, din căile
aeriene şi transdermic.
Biodisponibilitatea este în dependenţă de calea de administrare, de preparat şi forma farmaceutică a preparatului.
Absorbţia prin mucoasa bucală se face repede realizînd concentraţia plasmatică eficace în câteva minute, ceea ce
explică instalarea rapidă a efectului.
Pentru preparatele administrate pe cale bucală, biodisponibilitatea variază mult în dependenţă de substanţă şi
gradul inactivării la trecerea prin ficat.
Nitroglicerina este inactivată aproape complect la prima trecere prin ficat de aceea este eficace pe cale orală în
doze de 5-10 ori mai mari decît dozele active la administrare perilinguală. Biodisponibilitatea izosorbid
dinitratului este mai bună, iar izosorbid mononitratul este puţin inactivat la I trecere prin ficat avînd o
boidisponibilitate de 90 minute.
Indicaţii pentru administrare:
Angina pectorală stabilă,Angina vasospastică,Angina pectorală instabilă,Infarctul acut,Insuficienţa cardiaca.
Reacţii adverse: Cefalee (e frecventă în special la începutul tratamentului), congestia pielii (mai des în jumătatea
superioară a corpului), bufeuri de căldură, ameţeli, greaţă, slăbiciune. Simptoamele menţionate se atenuează, ca
regulă, la continuarea tratamentului.Dozele prea mari pot provoca hipotensiune arterială cu caracter ortostatic. În
continuare se produce o reacţie simpatică compensatorie cu tahicardie şi creşterea forţei contractile a miocardului,
ce determină un consum sporit al oxigenului.
La nitraţi organici se poate dezvolta o toleranţă progresivă. Acest fenomen este dependent de doză şi timp, fiind
caracteristic pentru formele de preparate care menţin concentraţii sanguine ridicate.

ANTIANGINOASE (ANTAGONISTII Ca)

Principale blocante ale canalelor calciului se clasifică în următoarele grupe conform structurii chimice:
fenilalchilamine– galopamilul, tipamilul, anipamilul, ronipamilul;
benzodiazepine- diltiazemul;
dihidropiridine- nifedipinei, amlodipina, felidipina, isrodipina, nicardipina, nitrendipina, nimodipina, nisoldipina,
niludipina şi altele.
Există diferenţe importante privind specificitatea de organ în acţiunea blocantelor calciului. Verapamilul şi
compuşii săi înrudiţi acţionează asupra inimii, deprimînd miocardul contractil şi inhibînd funcţia nodului sinusal şi
atrio-ventricular, de asemenea posedă acţiune vasodilatatoare.
Diltiazemul acţionează asemănător, fiind mai puţin activ ca verapamilul ca deprimant al contracţiei miocardului şi
mai activ ca vasodilatator.
Nifedipina şi celelalte dihidropiridine provoacă predominant vasodilataţie arteriolară, coronariană şi sistemică, ne
deprimînd semnificativ în dozele terapeutice funcţiile miocardului.
Diferenţele spectrului farmacologic sunt determinate în principal de diferenţele de structură, funcţia şi localizarea
canalelor de tipul L, voltaj-dependente. Acestea prezintă o diversitate mare, corespunzătoare existenţei unei
multitudini de izoforme.
Toate blocantele calciului, actualmente disponibile au proprietăţi antianginoase relevante la bolnavii cu
cardiopatie ischemică.
Cercetările farmacologice au arătat o eficacitate evidentă în angina pectorală vasospastică, unde realizează
profilaxia crizelor şi împiedică spasmul arterial coronarian indus de ergometrină.
În angina pectorală stabilă contribuie la scăderea frecvenţei crizelor anginoase, la micşorarea consumului de
nitroglicerina fiind administrate perilingual şi întîrzierea apariţiei crizei dureroase la efort, blocantele calciului
fiind avantajoase atunci cînd există o componentă vasospastică importantă sau fiind utilizate în asociaţie cu -
blocante.
Rezultate bune se obţin şi în angina pectorală instabilă.
Particularităţi farmacocinetice: Blocantele calciului se absorb în proporţie mare în intestin, dar au o
disponibilitate limitată după admionistrarea orală datorită epurării la primul pasaj hepatic. Se leagă în proporţie
mare de proteinele plasmatice. Distribuirea în organism este largă, incluzînd sistemul nervos central.
Epurarea se face, în cea mai mare parte, prin metabolizare în ficat, variaţiile individuale fiind mari. Timpul de
înjumătăţire este de regulă relativ scurt (2-7 ore) ceea ce face necesară administrarea a mai multe doze pe zi sau
folosirea de preparate retard. Compuşii recent întroduşi în terapeutică cu un T 1/2 lung se pot administra într-o
singură doză pe zi.
Reacţiile adverse: Deprimarea excesivă a inimii, produsă îndeosebi de verapamil poate fi cauză de bradicardie
sinusală marcată, bloc AV, stop cardiac, decompensare cardiaca.
Vasodilataţia poate fi cauză de hipotensiune arterială şi edeme (arteriolodilataţia selectivă determină creşterea
presiunii în capilare cu transudare). Mai frecvent pot apare la nifedipină.

ANTIANGINOASE(PRINCIPII TRATAMENT)
Angina pectorală este o afecţiune răspîndită, în special după atingerea vîrstei de 50 ani, la baza căreia se află
dezechilibrul între aporul de sînge oxigenat prin coronare şi necearul de oxigen pentru consum al miocardului.
Durerea în această afecţiune e cauzată de acumularea metabliţilor în miocard în condiţiile unei aprovizionării
deficitare cu oxigen.
Medicamentele utilizae în tratamentul anginei pectorale poartă denumirea de substanţe antianginoase sau
medicamente cu acţiune a antianginoasă.

În această grupă sunt incluse medicamentele capabile să împedice episoadele ischemice, să combată crizele
dureroase ale anginei pectorale, să crească capacitatea de efort (toleranţa de efort fizic) al
bolnavului.Tratamentul anginei pectorale incepe cu stabilirea cauzelor si a factorilor care precipita aparitia sau
favorizeaza accesul de angor. Deoarece majoritatea cazurilor este urmarea aterosclerozei coronariene, Tratamentul
va viza regimul si Tratamentul aterosclerozei. Uneori angina pectorala este provocata de stenoza aortica, de
cardiomiopatii sau de hipertensiunea arteriala. in acest caz Tratamentul sau se suprapune Tratamentului acestor
boli. Dupa caz se trateaza anemia, hipoxemia, hipertiroidia, insuficienta cardiaca, hipertensiunea arteriala si unele
aritmii cu ritm rapid. Trebuie combatut fumatul, obezitatea, sedentarismul, hipercolesterolemia, diabetul zaharat,
hipertiroidismul, stressurile, cu alte cuvinte toti factorii de risc.
Efortul nu trebuie inlaturat total. Se recomanda efort dozat, in primul rand mersul. Cand este cazul, repaus dupa
mesele principale. Repausul la pat are indicatii speciale: crize frecvente, de durata, intense si rezistente la
nitroglicerina, crize de decubit. Somnul este obligatoriu 8 h noaptea si 1 ora dupa amiaza.   a) Nitroglicerina cp.
0,5 mg – 1-2 sublingual in criza de angina; b) Tratamentul coronarodilatator dintre accesele anginoase: nitriti cu
actiune prelungita (Pentalog, Izoket-izodinid) administrare cate ½ tb. * 3/zi; are actiune 4-5 ore; blocantii β
 adrenergici: Propanolol 40 mg ½ tb. * 3/zi (numai cu aviz medical avand contraindicatii absolute); blocanti de
calciu: Nifedipin (Corinfar) 10 mg tb. 3/zi; derivati coronarodilatatori sintetici: Dipiridamol ((Persantin) 0,025 dg.
6/zi, Agozol, 60 mg – 2 cap/zi, Carbocromen (Intensain, Intercordin) 75 mg dg. 3/zi. Tratamentul chirurgical: este
stabilit in urma coronarografiei si consta in diverse procedee de revascularizatie a miocardului.

INFARCTUL MIOCARDIC ACUT(TRATAMENT)

Terapia medicamentoasa. 
Aspirina trebuie administrata imediat. Aceasta scade mortalitatea si reinfarctizarile. In caz de alergie la aspirina se
poate folosi clopidogrel. 
Beta-blocantele folosite pentru controlul ritmului cardiac si scaderea necesarului de O2. Metroprololul este
standardul, fiind un blocant selectiv al receptorului beta1-adrenergic care scade automatismul contractiilor. Beta-
blocantii reduc rata de reinfarctizari si ischemia recurenta. 
Nitratii sunt folositori pentru reducerea presarcinii si ameliorare simptomatica, dar nu influenteaza rata de
mortalitate. Nitroglicerina intravenoasa se foloseste pentru remiterea discomfortului ischemic, controlul
hipertensiunii sau a congestiei pulmonare. Nitratii nu trebuie administrati: 
-pacientilor care au luat fosfodiesteraza cu mai putin de 24 de ore inainte 
-care prezinta infarct al ventricolului drept 
-ritmul cardiac <60 sau >100. 
Sulfatul de morfina se administreaza pentru a ameliora durerea si anxietatea. 
Terapia trombolitica. 
Aceasta trebuie administrata in primele 12 ore de la instalarea simptomelor la un pacienti cu supradenivelare ST
mai mare de 0. 1 mV. 
Activatorul tisular al palsminogenului (t-PA) este superior streptokinazei, iar eficacitatea sta in timpul rapid de
administrare. 
Heparina se administreaza la pacientii care au luat glicoproteina plachetara dar nu si la cei care au luat
streptokinaza. Este indicata si la pacientii recomandati pentru angioplastie. 
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei reduc mortalitatea dupa un infarct. Administrarea lor cit mai
rapida daca pacientul nu prezinta contraindicatii si este stabil. Au beneficiile cele mai mari la pacientii cu
difunctie de ventricol sting. 

BRONHODILATATOARE ( beta-adrenomimetice)
Stimulează β2 receptorii şi dilată bronhiile, îndeosebi cele de calibru mic.
Diminuie sau înlătură bronhospasmul produs de histamină, acetilcolină serotonină, alergeni, efort.
Creşte secreţia ionilor de clor şi a apei în secretul bronşic.
Îmbunătăţeşte clearance-ul mucociliar, care este avantajos atât în astm, cât şi în bronşita cronică.
Inhibă eliberarea de histamină şi alte substanţe proinflamatorii din mastocitele pulmonare produsă prin reacţia
antigen-anticorp.
Scad nivelul proteinei cationice a eozinofilelor în secretul bronhoalveolar.
Diminuează rezistenţele pulmonare.
Provoacă vasoconstricţie α-adrenergică cu decongestionarea consecutivă a mucoasei, ce contribuie la dezobturarea
bronhiilor.
Ameliorează probele spirometrice şi funcţia ventilatorie a plămânilor.
Scad presiunea bioxidului de carbon în sângele arterial.
Clasificare
α; β-AM
Epinefrina de scurtă
Efedrina durată
(0,5-2 ore)
β1; β2-AM
Izoprenalina (Izadrina)
Orciprenalina (Astmopent)
β2-AM
De durată medie (3-6 ore)
Salbutamolul (Albuterol)
Hexoprenalina (Ipradol)
Terbutalina (Bricanyl)
Fenoterolul (Berotec)
Reproterolul (Bronchadil)
Pirbuterolul (Maxair)
De durată lungă (10-12 ore)
Clenbuterolul (Spiropent)
Salmeterolul (Serevent)
Formoterolul (Foradil)
Mecanismul de acţiune al simpatomimeticelor
Acţiunea bronhodilatatoare a acestor preparate constă în stimularea β-adrenoreceptorilorbronhiilor ce duce la activarea
adenilatciclazei excesivă a AMPcmicşorarea conţinutului Ca 2+ în ceea ce duce la relaxarea musculaturii bronşice.
Indicaţii:Astm bronşic (β2-adrenomimetici cu durată de acţiune scurtă pentru cuplarea crizei, cu durată lungă pentru
profilaxia crizelor, în special nocturne),bronşita cronică obstructivă;dereglarea conductibilităţii atrio-ventriculare
(izoprenalin şi oriciprenalin sublingval sau i/v);
Contraindicaţii:Absolute – sensibilitate crescută la preparat.Relative – hipertensiune arterială, stenocardie,
hipertireoză, tahiaritmii.
Reactii adverse-Tahicardie şi aritmii,Ischemia miocardului şi chiar declanşarea infarctului miocardic,Agitaţie,
nelinişte, anxietate ,Cefalee şi ameţeli ,Tremorul fin al degetelor mânii,Toleranţa.

BROHNODILATATOARE (M-colinoblocante)
β-AM Inhibitorii Preparatele M-CB α-AB
fosfodiesterazei combinate

α; β-AM Aminofilina Berodualul (Ipratropiu Atropina Fentola

Epinefrina de Oxitrifilina bromidum + Fenoterol) mina
scurtă Teofilina şi Platifilina
Efedrina durată preparatele ei de Intal plus Piroxan
(0,5-2 ore) lungă durată Ipratropiu
Euphylong Directul (Fenoterol + m bromid
β1; β2-AM Teofilina–retard Dinatrii cromoglicas) (Atrovent)
Izoprenalina (Izadrina) Spophyllin retard
Orciprenalina Teodurul Redolul Ventilatul
(Astmopent) Teopeks
β2-AM Teteo-24 Trisolvina
De durată medie (3-6 Theo SR
ore) Teo-Phyl Teofedrina
Salbutamolul Teostatul
(Albuterol) Unilair Bronholitina
Hexoprenalina
(Ipradol) Solutanul
Terbutalina (Bricanyl)
Fenoterolul (Berotec)
Reproterolul
(Bronchadil)
Pirbuterolul (Maxair)
De durată lungă (10-12
ore)
Clenbuterolul
(Spiropent)
Salmeterolul (Serevent)
Formoterolul (Foradil)

Stabilizatoarele mastocitelor
 Glucocorticoizii H1-antihistaminicele Inhibitoarele fosfodiesterazei
Prednizonul Terfenadina Acid cromoglicic (Intalul)
Prednizolonul Astemizolul Ketotifenul
Metilprednisolon Loratadina Nedocromilul (Tilademint)
Triamcinolona Clemastina (Tavegilul)
Dexametasona Cetrizina
Beclotasona Levocarbazina
Budenosida
Flunisolidul
Fluticazona
Flixotida
M-COLINOBLOCANTELE ÎN ASTMUL BRONŞIC
Mecanismul de acţiune şi efectele farmacodinamice:Antagoniştii receptorilor muscounice, concurent inhibă
efectele acetilcolinei, preponderent constricţia celulelor musculare netede şi creşterea secreţiei în căile respiratorii.
Activitatea bronholitică a atroventului este de 10 ori mai mare, decât a atropinei; dar a oxitropilului bromid – de 1,5
ori mai mare decât a atroventului.
Indicaţii:
Bronşita cronică obstructivă (cu emfizem sau fără).
Astm bronşic forma uşoară sau medie, îndeosebi în asociaţie cu maladii cardiovasculare.
Bronhospasm în intervenţii chirurgicale.
Pregătirea căilor respiratorii înainte de administrarea antibioticelor, mucoliticelor, glucocorticoizilor, intalului.
La bolnavii ce nu răspund la β2-AM sau dacă ele sunt contraindicate.
Bronhospasm la efort fizic, inhalarea aerului rece, gazelor, prafului.

ANTIASTMATICE (GLUCOCORTICOIZI)
Beneficiul terapeutic al glucocorticoizilor în astmul bronşic
Efectul antiinflamator.
Antagonizarea acţiunilor mediatorilor proinflamatorii imediate de receptorii specifici respectivi.
Influenţa asupra reacţiilor alergice tardive şi de tip imediat.
Favorizarea bronhodilataţiei β2-adrenergice.
Ameliorează transportul mucociliar.
Căile de administrare
Inhalator Oral I/m I/v

Indicaţii Profilaxia Astmul cronic - În agravarea - în crize grave

crizelor de astm; refractor la bolii sau la de astm sau în
Evitarea bronhodilatatoare, bolnavii care răul asmatic
exacerbărilor în glucocorticoizi în necesită
astm;
aerosol sau tratament
cromoglicat cortizonic oval
(însă el este
contraindicat)

Apariţia După 2-3 zile de Formarea depo Se relevă peste

efectului administrare cu eliberarea 1-3 ore, maxim
lentă 6-12 ore

Durata Depinde de Pe o perioadă de Pe o perioadă Pe o perioadă

curei de forma şi evoluţia câteva săptămâni de câteva de 48-72 ore
tratament maladiei sau mai îndelungat săptămâni până
la 3 luni

Preparate Dipropionat Prednison acetat hemisuccenat

folosite beclometazonă; Prednisolon metilpredni- hidrocortison;
Fosfat sodic Metilprednisolon solon prednisolon;
 dexametazonă; Triamcinolonă acetonid metilpredni-
Budenosida; triamcinolonă solon;
Flunisolida;
Fluticazonă;
Apariţia La dozele RA obişnuite RA obişnuite Practic nu
reacţiilor terapeutice glucocorticoizilor glucocorticoizil provoacă reacţii
adverse acţiunea se or adverse
(RA) limitează la
bronhii.

Farmacocinetica glucocorticoizilor inhalatorii

Betametazona şi dexametazona se absorb intens din plămâni şi pot provoca efecte sistemice.Triamcinolona
acetonid, beclometazona dipropionat, flunisolida, budenosida şi fluticazonul sunt activi la inhalaţie fie că slab se
absorb sub formă activă, fie că absorbându-se şi nimerind în sistem rapid se supun metabolizării.Efectul se
instalează după 5-7 zile de administrare sistematică.Din aerosoli numai 10-20% nemijlocit nimeresc în pulmoni
(dacă inhalaţia este corectă). Cealaltă parte se fixează pe mucoasa cavităţii bucale sau căile respiratorii superioare
şi se înghite sau se elimină prin expiraţie.
Se elimină:
prin scaun: 69% metaboliţi – becotid
10% metaboliţi – budenosidă prin urină: 15% metaboliţi – becotid 70% metaboliţi – budenosidă

Reacţiile adverse ale glucocorticoizilor inhalatorii

Candidoza orofaringiană,Răguşeală trecătoare,Uneori alergia pielii pleoapelor, nasului,La utilizarea îndelungată se
pot acuza gastritele,Iritarea mucoasei cavităţii bucale, faringelui, senzaţii de usturime,Uneori bronhospasm
paradoxal,inhibiţia corticosuprarenalelor.
Contraindicaţii
Tuberculoza.
Sensibilitate la preparat.
Gravide, lactaţie (flunisolida).
Infecţii virale şi micotice ale organelor respiratorii.

BRONHODILATATOARE (METILXANTINE)
Metilxantinele în astmul bronşic
Euphylong Teofilina–retard
Spophyllin retard Teodurul

Teopeks Teteo-24

Theo SR Teo-Phyl.

Teostatul

Unilair
Mecanismul de acţiune
Actualmente principalul se consideră prin antagonizarea cu adenozina (blocada) faţă de receptorii săi.
Adenozina produce bronhoconstricţie şi creşte eliberarea de histamina din mastocitele pulmonare, precum şi
inhibă eliberarea noradrenalinei din terminaţiile presinaptice ale nervilor simpatici. Receptorii adenozinici
modulează activitatea adenilactciclazei.
Inhibiţia fosfodiesterazei se realizează la concentraţii plasmatice toxice (100 mkg/ml) pe când blocada
!
receptorilor adenozinici la cele terapeutice (10-30 mkg/ml).

Beneficiul metilxantinelor în astmul bronşic

Bronhodilataţie directă, dar de intensitate mai mică ca a simpatomimeticelor.
Ameliorarea respiraţiei prin stimularea centrilor bulbari.
Efectul antiinflamator la nivelul mucoasei traheobronşice.
Stimulează clearanceul mucociliar.
Creşte contractilitatea diafragmului.
Ameliorează circulaţia şi creşte capacitatea de efort.
Ameliorează starea de dispnee.
Indicaţiile metilxantinelor în astm
Preparatele per os – astmul cronic, pentru profilaxia de durată a crizelor, atunci, când acestea nu pot fi controlate
prin β-AM, glucocorticoizi, intal.
Aminofilina i/v lent sau perfuzie:
Crizele asmatice severe ce nu cedează la simpatomimetice şi la glucocorticoizi i/v.
Starea de rău asmatic care deasemenea nu cedează la simpatomimetice şi glucocorticoizi i/v.
Contraindicaţiile metilxantinelor
Sensibilitate la metilxantine.
Hipotensiune arterială marcată.
Tahicardie, tahicardie paroxismală.
Extrasistolie ventriculară frecventă.
Infarct acut de miocard.
Boala ulceroasă (relativ).
Epilepsie.
Reacţiile adverse
anorexie, greaţă, (gastralgii, vome) (datorită acţiunii iritante şi parţial centrale);
senzaţii de palpitaţii;
tremor, ameţeli, cefalee, dereglări de somn.tahicardie marcată, tahiaritmii;
hiperventilaţie;
activarea ulcerului, gastralgii;
insomnie, nelinişte, cefalee, excitaţie;

BRONHODILATATOARE
Cromoglicat de Na,ketotifen,nedocromil,amlenoz,lodoxamida,pemirolast,reprinastMA-inhiba fosfodiesteraza cu
acumularea Ampc,ceea ce duce la micsorarea influxului ioni de calciu in celula sau stimulaea efluxului lor din
celula sau depozitarea in depouri intracelulare,cu reducerea activitatii funcionale a celulelor tinta,ca rezultat
diminuarea eiberarii histaminei,leucotrienilor din mastocite.Indicatii:astm extrinsic sau allergic,bpco,astm bronsic
la effort fizic,rinita alergica,conjunctivita si keratita alergica,alergia alimentara. Dozare:cromglocat-inhalator
suspensie,aeroso sau sol.in doze de 2,5 mg de 4 ori/zi.Capsule 20 mg a cite 20 mg de 4ori/ziKetotifen intern cite 1
mg dim si seara sau 2 mg capsule retar.Nedocromil cite 4 mg de 4 ori pe zi.Contr:status asthmatic,hipersensib.la
preparat.precautii:gravisitate,copii miciR.adv:tuse,brohospasm,greata,gust neplacut,r-ii
alergice,dizurie(crom.disodic),ameteli(ketotifen),cefalee,sicomfort bdominal(nedocromil)Farm-cinet:
cromoglicat-se absoarbe 1-3% din tubul digestive,dupa adm,inhalatorie se absoarbe usor din plamini,concentratia
maxima peste 5-10 min,effect maxim peste 2 ore,durata 4-6 ore.Ketotifen: se absoarbe complet din tub.dig.cu o
bisponibilit.de 50%.concentr.maxima peste 2-4 ore,75%se cupleaza cu proteinele plasmatice,se determina in lapte,
se metab.in ficat,T1/2 3-5 ore.Nedocromil-biodisponib. 10% la admin.inhalatorie,in circulatia sistemica ajunge
5%,concentr.maxma in ser peste citeva minute,89%se cumuleaza cu proteinele plasmatice,se elimina 70% cu
urina,30%prin scaun
ANTITUSIVE

Centrale-Opioidele-opiul şi morfina ,levopropoxife,nulcodeina ,dextrometorfanu.,etilmorfina

,noscapina,hidrocodona ,metadona,folcodinaNeopioideleGlaucina,pentoxiverina,oxeladina,clofedanolul
Sedativele antihistaminicele etc.Periferice Specifice libexina butamiratul Nespecifice expectorantele anestezicele
locale umectantele mucilaginoasele antisepticele şi decongestionantele nazale bronhodilatatoarele Mixte
benzonatul benbroperina Preparate combinate stoptusina ,codipront,bronholitina ,benadrilul ,redolul ,tussamag
,hexapneumina Preparate vegetale Bronhicum,pertusin,doctor mom ,solutan,elexir pectoral Preparate cu actiunea
centralaAntitusivele opioide influenteaza direct asupra centrului tusei din zona dorsolaterala a bulbului cu
inhibarea lui si linistirea tusei neproductive si implicatiilor psihoafective ale tusei suparatoare.Indcatii: tuse
uscata,iritanta,tuse in cancer inoperabil,in fracturi de coasta,in pneumotorax,in anevrism de aorta,tuse
convulsiva.Contr:astm bronsic,emfizem pumonar,insuf,respirtorie.R.adverse: greata,constipatii,cresterea presiunii
intrabiliare,convulsii la copii/Antitusive neopioide:efect similar codeinei,pot manifesta un efect anestezic si
bronhodilatator.
PREPARATELE ANTITUSIVE COMBINATE

Pre Comp Efectele Indicaţiile Reacţiile adverse

para oziţia
t

Red Dextr Antitusiv, Maladiile acute şi cronice ale somnolenţă uşoară,

olul ometo bronholitic sistemului respirator cu tuse şi ameţeli, slăbiciune,
rfan,s bronhospasm tremor muscular,
albuta tahicardie
mol

Sto butam Antitusiv, Tusea uscată în: infecţii virotice rar: greaţă, diaree,
ptus irat expectorant ale căilor respiratorii superioare ameţeli, exantemă
ina (secretolitic) şi inferioare;catare ale căilor
guaife , bronholitic respiratorii superioare;inflamaţii
nezina ale laringelui, faringelui,
bronhii, plîmâni.reducerea tusei
în:perioada pre- şi
postoperatorie;astm;tuberculoză
;pneumoconioză.

Cod Codei Antitusiv,ant Tusea acces supărător în Reacţii alegice,

ipro na ihistaminic, maladiile infecţioase-infl. şi constipaţii, inhibiţia
ntul spasmolitic, alergice ale căilor respiratorii respiraţiei la doza
Fenilt anestezic superioare şi inferioare mai mari
oloxa local slab
mina sedativ

Hex Biclot Antitusiv, Tusea uscată în maladiile acute Constipaţie, greaţă,

apn imol,e antipiretic, ale sistemului respirator somnolenţă,
eum ucalip antimicrobia bronhospasm,
ina tol,ace n inhibiţia respiraţiei,
tamin dependenţa la doze
ofen,f mari
olcodi
na

Bro Glauc Antitusiv, Tusea convulsivă, bronşită acută greaţă, ameţeli,

nho ină,ef bronholitic, şi/sau cronică, traheobronşită, tahicardie, ↑ TA.
litin edrină sedativ, astm, bronşită obstructivă
a ,acid anestezic
citric, local şi
ulei antiseptic
busui
oc

ANTITUSIVELE PERIFERICE SPECIFICE ŞI MIXTE

Prepar Efectele Indicaţiile Dozele Reacţiile

atul adverse
Prenox anestezic Tusea în: 1-2 compr. de 2- Erupţii, edem
diozin local, 4 ori pe zi angioneuronic
a antitusiv, catare ale căilor respiratorii ,
(Libex spasmolitic superioare;
ina) anestezia
bronşite acute şi cronice; mucoasei
compr. bronhopneumonii; bucale,
0,1
astm bronşic; greaţă
emfizem pulmonar; diaree
înainte de bronhoscopie sau
bronhografie.

Butam antitusiv Tusea puternică de orice origine 1-2 dr. – de 3 rar –

iratul expectoran inclusiv perioada pre- şi ori/zi ,1-2 linduri exantemă
(Sinec t postoperatorieTusea convulsivă. de ori/zi,1-2 ml greaţădiaree,a
od) dr. bronholitic i/v sau i/m meţeli
0,02; şi
0,05 antiinflama
tor
f. 1%-
1 ml

Principiile de utilizare a antitusivelor:-tuse neproductiva care oboseste pacientul,ce poate provoca accidente si
complicatii,in interventii oftalmice sau chirurgicale,ce contribuie la dezvoltarea emfizemului,ce favorizeza
bronhospasm,tuse neproductiva nocturna.Principiile de selectare: in cazul tusei cauzate de stimuli iritanti din
faringe,laringe,rahee se pot utiiza ceaiuri care contin mucilagii sau creaza o atmosfera umeda,calda.In tuse
determinata de excitarea faringelui se pot folosi preparate umectante.Preparatele din aceasta grupa se folosesc sub
forma de trose,caramele,pastile pentru supt,picaturi.Secretia salivei se poate intensifica prin supliment de citeva
picaturi de suc de lamiie in sirop.In cazul tusei iritative,la excitarea receptorilor situati mai jos de faringe,se
recurge la inhalatii de vapori de apa,precum si asocierea de diferite uleiuri volatile sau substate ce cresc secretia
mucusului lichid si asigura protectia mucoaselor imflamate.In maadii cu sputa ce se elimina dificil se indica
expectorante si mucolitice.In use agravata de brihnospasm se asociaza bronhodilatatoare.

EXPECTORANTELE Clasificarea
expectorantelor A.secretostimulatoare1-cu actiune reflexa(termopsis,ipeca,nalba mare,lemn dulce,mucaltina2-cu
actiune directa sau mixta(iodura de sodiu,potasiu,saruri de amoniu,saruri de natriu,uleuri volatile,produse
vegetale/Secretolitice(mucolitice)/1.prin mecanism a)biochimic-enzimele proteoltice,chimic-
acetilcisteina,carbocisteina,ambroxol,bromhexinaDupa efectul expectorat : prep.ce cresc volumul sputei-
secretostimulante si ce micsoreaza viscozitate sutei(enzimele proteolitice si derivatii
tiolici)Secretostimulantele :Cu actiune reflexa :MA-in doze terapeutice irita mucoasa gastrica sau si a
cav.bucale,reflector activeaza slab centrul vomei ce intensifica secretia glandelor
salivar,gasrice,bronsice.Indicatii : bronsite acute,cronice,bronhopneumonii,bronsiectaziiContr :formele chistice
de tbc,cacer pulmonar,abces,maladii organice ale snc,corduui,vaselor,ulcer gastric,gravidele
Cu actiune directa sau mixta :MA.prin iritarea mucoasei gastrice,stimuleaza relector secretia traheo-
bronsica,Preparatele din plante contin cantitati importante de polizaharide sub forma neschimbata,urmind astfel sa
fie eliminate prin glandele bronsice cu cresterea a secretului lichid.Iodurile au effect fuidificant mai
importat.Indic :bronsice cronice,astmatice,bronsite acute si cronice,astm
bronsic,traheite,bronsiectaziiContr :procese imflamatorii acut a cailor respiratorii superioare s a
plamiilor,tbc,b,ulceroasa.Secretoliticele Acetilcisteina,carbocisteina MA: datorita grupelot tiolice desfac puntile
disulfidice inter si intracatenare ale agregului mucos,formind legaturi S-S intre remediul medicamentos s
fragmente de mucoproteina.Scade viscozitatea expectoratiei si se micsoreaza proportiile fragmentelor
structurale.Bromhexina MA :se transforma i ambroxol,care stimuleaza activitatea celuleor seroase cu cresterea
componentului seros al mucusului.Prin cresterea activitatii celuleor Klark,se elimina hidrolazele care scndeaza
componentii proteici,cu micsorarea viscozitatii si adeziunii sputei. Enzimele proteolitice MA :esfac legaturile
peptidice so polipeptidice din proteine,puroi,material necrotic si fibre de acid dezoxiribonucleic,fluidificind
secretiile bronsice purulente.Indicatii : acetilcisteina-astm bronsic,infectii
brohnopul,bronsite,traheite,bronsiectazii,mucoviscidoza Bromhexina :traheite
acute,cronice,bronsiectazii,pneumoconioze,bronhscopie,tbc. Enzime proteolitice :
traheite,bronsectazii,bronsite,pneumonii,empiem pleural,atelectaza postoperatorie.R.adverse :
acetilcisteina:greata,voma,diaree,zgomot in urechi,urticarie,tuse,dureri retrosternale Bromhexina:
greata,voma,reactii alergice,bronhospasm,edem angioneurotic.Contr : acetilciteina : ulcer g/d,graviditate,sensib.la
preparat,hemoptizie Bromhexina : 1 trimestru gravid,lactatie,sensib.la preparat.

Mucolitice
Secretolitice(mucolitice)/1.prin mecanism a)biochimic-enzimele proteoltice,chimic
acetilcisteina,carbocisteina,ambroxol,bromhexinDupa efectul expectorat : prep.ce cresc volumul sputei-
secretostimulante si ce micsoreaza viscozitate sutei(enzimele proteolitice si derivatii
tiolici)SecretoliticeleAcetilcisteina,carbocisteina MA: datorita grupelot tiolice desfac puntile disulfidice inter si
intracatenare ale agregului mucos,formind legaturi S-S intre remediul medicamentos s fragmente de
mucoproteina.Scade viscozitatea expectoratiei si se micsoreaza proportiile fragmentelor structurale.Bromhexina
MA :se transforma i ambroxol,care stimuleaza activitatea celuleor seroase cu cresterea componentului seros al
mucusului.Prin cresterea activitatii celuleor Klark,se elimina hidrolazele care scndeaza componentii proteici,cu
micsorarea viscozitatii si adeziunii sputei. Enzimele proteoliticeMA :esfac legaturile peptidice so polipeptidice
din proteine,puroi,material necrotic si fibre de acid dezoxiribonucleic,fluidificind secretiile bronsice
purulente.Indicatii : acetilcisteina-astm bronsic,infectii brohnopul,bronsite,traheite,bronsiectazii,mucoviscidoza
Bromhexina :traheite acute,cronice,bronsiectazii,pneumoconioze,bronhscopie,tbc. Enzime proteolitice :
traheite,bronsectazii,bronsite,pneumonii,empiem pleural,atelectaza postoperatorie.R.adverse :
acetilcisteina:greata,voma,diaree,zgomot in urechi,urticarie,tuse,dureri retrosternaleBromhexina:
greata,voma,reactii alergice,bronhospasm,edem angioneurotic.Contr : acetilciteina : ulcer g/d,graviditate,sensib.la
preparat,hemoptizie Bromhexina : 1 trimestru gravid,lactatie,sensib.la preparat.Utilizarea : acetilcisteina : in
aerosol ;2-5 ml sol.20%timp de 15-30 min de 3-4 ori pe zi.Inhalator-cite 1 ml sol.10%pentru spalarea cailor
bronsice,i/m 1-2 ml sol de 10% de 2-3 ori pe zi 8 zile.I/v in perfuzie cite 600 mg de 2 ori pezi. Bromhexina :
inhalator prin dizlvarea a 4 ml in proportie 1:1 CU APA DISTILATA.Efect peste 0 minute si dureaza 4-8 ore.
Subcutan,i/m,i/v I cazuri grave a cite 2-4 ml,2-3 ori pe zi uneori 16 mg de 2-3 ori pezi.Ambroxol : intern cite 30
mg de 3 ori/zi primele 2-3 zile,apoi 2 ori/zi.Farmacocinetica : aceticisteina se ndica intern,inhalator,i/m sau i/v.la
adminitrarea interna,bidiosponibilitatea constituie 10% datorita primului pasaj hepatic.in ficat se hidrolizeaza in
metabolitul activ-cisteina.se elimina preponerent prin bila.t1/2 1 ora.mesna se absoarbe bine si rapid,se elimina
sub forma neschimbata. Brohexina : se absoabe bine din tubul digestiv cu o biodisponibilitate de 15-20%dtorita
efectulu primului pasaj hepatic,se cupleaza cu proteinele 99%,precum si cu membranele eritrocielor.In ficat se
supune demetilarii si oxidarii.clearncul total 800 m/min.se elimia prin rinichi sub forma de metaboliti si 1%,T
½=1 ora.Ambroxol : se absoarbe repede cu o biodisponb.de 70-100%,circa 20%se supune primului pasaj
hepatic,se etabolizeaza in ficat prin glucuronizare,se elimina prin urina sub forma de metaboliti si
5%neschimbat.T1/2 1 ora.Principiile de utilizare :-bolnavul trebuie sa foloseasca suplimentar la pierderile
fiziologice inca 20%lichid-trebuie eitate preparatele care duc la deshidratarea organismului-nu trebuie de indicat
preparatele ce inhiba reflexul tusei
EDEM PULMONAR
1.remedii antispuma(vapori de alcool etilic de 30-40% prin masca la pacienti in coma sau 70-90%prin cateter la
bolavi cu cunostinta;antifomsilanul-sol.lcoolica 10%cite 0,6-1ml in inhalatii2.combaterea dispneei-analgezie
opioide:morfina so.1%-1ml,fentanil sol.0,005%-1 ml.talamonal sol.2-3 ml.3.Inlaturarea aritmiilor:lidocaina
sol.10%-2 ml,procainamda sol.10%-5-10 ml lent on jet sau in perfuzie,verapamil-sol.0,25%-1-4
ml.4.Oxigenoterapi5.Inlaturarea bronhospasmului-aminofilina sol.2,4 % 10 ml i/v lent sau prin perfuzie6.scaderea
presiunii arteriale in hiper sau normotensiune-ganglioblocante-trepiriu iodid 0,1 i/v prin perfuzie,dizolvate in
solutia izotonica,azametoniu bromid sol.5%-0,5-1 ml intravenos lent sau i/m,alfaadrenobloc.-fentolamina 5%-0,5
ml i/v,aplicarea garouriloe,acurgeri de singe7.in hipotensiune:fenilefrina sol 1%-0,1 ml i/v cu 40 ml glucoza
40%,norepinefrina sol 0,2%,dopamina sol.0.5%-5 ml.in 125 ml.sol.izotonica8.ameliorarea lucrului
cordului:glicozide cardiace-srofantina 0,05% sau corglicon 0,006%-0,3 ml i/v9.micsorarea permeabilitatii alveolo-
capilare:antihistaminice-difenhidramina i/v sau i/m,glucocorticoizi-hidrocortizon 150 mg sau prednisolon 50 mg
i/v sau prin perfuzie.10.Combatera hipoxiei si dereglarilor starii acido-bazice:inhalatii de oxigen,oxibat de sodiu
sol.20%-75mg/kg,hidrocarbonat de sodiu-sol.5%

HIPOSECRETIA GASTRICA
PREPARATELE UTILIZATE ÎN hiposecreţie I. Cu scop terapeutic 1). M-colinomimeticele - aceclidină 2)
Anticolinesterazicele- neostigmină, galantamină, ezerină, distigmină3) Apele minerale carbonate – Esentuki,
Borjomi, Mirgorodskaia etc. II. Cu scop diagnostic – histamină, gastrină, pentagastrină, cafeină, alcool etilic,
substanţe extractivepreparate de substituţie: 1) a sucului gastric - sucului gastric, sucul gastric natural şi
artificial, acidul clorhidric, pepsină, pepsidil, abomină etc Stimulatoarele secreţiei gastrice cu scop dignostic.
MA.Histamina stimulează H2-receptorii din mucoasa gastrică şi anhidraza carbonică cu creşterea volumului
sucului gastric şi conţinutului de acid clorhidric. Efectul este parţial inhibat de atropină, neinfluenţată sau slab
stimulat de H1-antihistaminice. În acelaşi timp este înlăturat de H2-hiataminolitice şi inhibitoarele carboanhidraze
Indicatii,utilizare. Se utilizează pentru testarea capacităţii funcţionale a secreţiei gastrice.Se administrează: s/c
câte 0,1 mg/10 kg corp0,25 mg diclorhidrat sau 0,4 mg difosfat de histamină la 10 kg corp pe fondal de H1-
antihistaminice.Actualmente practic nu se utilizează din cauza reacţiilor adverse: hiperemia şi hipertermia
tegumentelor, cefalee, dispnee, diaree, vomă, colici abdominale, hipotensiune arterială, tahicardie, tulburări
vizuale. Alcoolul etilic În concentraţii de 5-10% stimulează direct mucoasa gastrică cu creşterea secreţiei. Cu scop
de testare a capacităţii secreţiei gastrice actualmente se foloseşte rar. Poate fi indicată soluţie apoasă 5%-300 ml
prin sondă. Cafeina Posibil, acţiunea stimulatoare asupra secreţiei gastrice este cauzată de efectul direct şi indirect
(creşterea nivelului de AMPc şi Ca++ în celule, stimulează centrul nervului vag). Se constată majorarea cantităţii
de acid clorhidric şi pepsină, iar la doza mari poate provoca ulcer.Apele minerale carbonate. Stimulează secreţia
glandelor tubului digestiv prin primul reflex apare în cavitatea bucală Excitarea mucoasei sectorului anterior al
cavităţii bucale exercită inlfluenţă preponderentă asupra stomacului, iar influenţa asupra sectoruli posterior şi
rădăcinei limbei – asupra intestinului. Inhibitoare a secreţiei glandelor tubului digestiv:în scopul micşorării
acţiunii iritante asupra mucoasei cavităţii bucale, deci şi stimulării secreţiei gastrice, apele minerale se
administrează raoid cu înghiţituri mari;sunt indicate apele minerale calde (t0C – 34-450C) în volum de 200-250
ml, care conţin mai puţin gaze şi mai puţin irită terminaţiile;efectul inhibitor asupra secreţiei gastrice se numeşte
acţiune duodenală care survine, de regulă, după 1-1,5 ore de la înjerarea apei minerale, cînd acestea ajung în
duoden;sunt recomandate apele minerale carbonate clorate, sulfatate cu un grad de mineralizare de 2-6 g/l.

HIPERSECRETIA GASTRICA
PREPARATELE Folosite în hipersecreţie Inhibitoarele secreţiei gastriceI. Parasimpatoliticele 1) M-
colinoliticele neselective: atropină, oxifenciclinină, propantelină, scopolamină; 2)M1-colinoliticele selective:
pirenzepină, telenzepinăII. Antigastrinice: proglumidă III. Analogii prostaglandinelor: misoprostol, enprostil,
rioprostil, teprenoraIY. Inhibitorii carboanhidrazei: acetazolamidăY. H2-histaminoliticele: I generaţie -
cimetidină II generaţie - ranitidină III generaţie – famotidină, nizatidină, roxatidinăYI. Inhibitorii H+K+-ATP-
azei: omeprazol, lanzoprozolYII. Analogii somatostatinei: octreotid, YIII. Apele minerale
carbonateINHIBITOARELE SECREŢIEI PANCREATICE Aprotinină Parasimpatoliticele utilizate ca
antisecretorii în boala ulceroasă M- colinoblocantele neselective ca antiulceroase.Mecanismul de acţiune
Blochează M1 (din ganglionii parasimpatici intramurali) şi M3 (glandele secretorii ale mucoasei gastrice şi
muşchii netezi) colinoreceptorii cu inhibarea modulării prin intermediul proteinei Gq a fosfolipazei C şi respectiv
a formării inozitoltrifosfatului (IP3) şi diacilglicerolului (DAG). Ca rezultat se mocşorează secreţia şi motilitatea
gastrică.Efectul antiulceros -inhibă secreţia bazală cu 40-50% îndeosebi prin reducerea volumului puţin
influenţînd concentraţia acidului;-secreţia stimulată prin histamină,pentogastrină este inhibată cu 30-40%;-secreţia
prin alimente este influenţată variabil (0-60%);-influenţează diferite celule (parietale, musculaturii netede, glande
exocrine, cord) cu efecte neselective ;-celule gastrice parietale sunt mai puţin sensibile ceea ce necesită doze mai
mari;-inhibă motilitatea gastrointestinală ce poate linişti durerile ulceroase;-creşte tonusul sfincterului piloric ce
poate fi benefic în ulcerul duodenal prin întârzierea golirii stomacului şi prlungirea efectului antiacidelor.Tot odată
acest efect poate fi nedorit în ulcerul gastric prin creşterea-ulcerul gastric şi duodenal (ca o medicaţie rară) cu
dureri naturne-avantajoase în cazuri selecţionate, rezistente la alte antisecretorii (posibil, datorită creşterii
tonusului vagal)-în asociere cu antiacide, de regulă, precum şi cu H2-blocanteleAtropina: oral cîte 0,5-1mg în
comprimate sau 10 picături sol.0,1% (0,5mg) de 3ori/zi plus 20 picături sau 1mg seara la culcarePropantelina- oral
cîte 15mg la 6ore, iar seara doza poate fi dublatăOxifenciclimina- cîte 10mg dimineaţa şi seara Frecvente pentru
dozele eficace RA-uscăciunea gurii-tulburări de vedere (fotofobie, dereglarea acomodării)-constipaţii-retenţii de
urină cu dificultăţi de urinare;-tahicardie Farmacocineticase absoarbe bine la administrarea orală-
biodisponibilitatea 50%-se distribuie larg în tesuturi, penetrînd prin bariera hematoencefalică, placentară, epiteliul
glandelor mamare-cuplarea cu proteinele plasmatice 40-50%;-se supune hidrolizei şi conjugării în dependenţă de
calea de administrare (mai importantă pentru cea orală)-poate participa la circulaţia enterohepatică şi intestinală;-
se elimină preponderent prin urină, procentul formei neschimbate fiind de 57% pentru calea enterală şi 70-75%
rentru cea parenterală-T0,5-este de 3-4ore după o priză, dar poate creşte pînă la 38ore la utilizarea îndelungată.

M-colinoblocantele selective Mecanismul de acţiune. Blocează M1-colinoreceptorii ganglionilor intramurali

parasimpatici cu inhibarea modulării fosfolipazei C prin intermediul proteinei Gq şi diminuarea catalizării
fosfatidilinozitoldifosfatului în mesagerii secunzi intracelulari inozitoltrifosfatului (IP3) şi diacilglicerolului
(DAG). Acesta se manifestă prin micşorarea secreţiei gastrice.Efectul antiulceros - inhibă secreţia bazală,
micşorând cu 50% volumul şi cu 24%concentraţia acidului clorhidric;-inhibiţia secreţiei stimulată de histamină,
pentogastrină este comparativ slabă;-inhibă marcat secreţia stimulată de vagus (prînz fictiv, peptone, distensie
fundică, insulină);-acumularea selectivă în celulele parietale unde realizează concentraţii superioare;-nu relaxsează
sfincterul esofagian ce este un avantaj şi o face efectivă în esofagita de reglux;-potenţa pirenzepinei faţă de cea a
atropinei este de 8-10ori mai mică;-dacă acţiunea blocantă a atropinei asupra receptorilor M1,M2,M3 este de
1:1:1, atunci la pirenzepina 10:50:200;-durata efectului 5-12ore în dependenţă de doză;-eficacitatea 75% în ulcerul
duodenal şi 80% cel gastric;-frecvenţa recăderilor este de 29%;Indicaţiile- ulcerul gastric şi duodenal (deşi
utilizarea ca monoterapie nu este destul de avantajoasă);-esofagita de reflux;-sindromul Zollinger-
Ellison;Regimul de dozare Pirenzepina- în ulcerul activ câte 50mg de 3ori/zi în primele 2-3zile, apoi cîte 50mg
de 2ori/zi cu 30 min înainte de masă.În unele cazuri grave cu durere,eroziuni sau sîngerări necesită administrarea
i/v sai i/m a cîte 5mg de 2ori/zi timp de 2-3zile, apoi se trece la enteral.În sindromul Zollinger-Ellison sunt
necesare doze perorale de 150-200mg/zi, iar în cazuri grave cîte 10mg de 3ori/zi i/v;i/m Reacţiile adverse Efectele
de tip atropinic sunt rare şi mai puţin deranjează pacientul ce creşte complianţa la tratament. Nu penetreză bariera
hematoencefalică şi nu provoacă efecte ceutrale.Farmacocinetica Are proprietăţi hidrofile marcate din care cauză
se absoarbe circa 20-30% (mai bine pe stomacul gol). Concentraţia maximă în plasmă se atinge peste 2 ore. Se
cuplează în proporţie mică cu proteinele plasmatice (12%). Se distribuie larg în spaţiul extracelular. Practic nu
se supune metabolizării şi se elimină lent în circa 4zile în majoritatea prin bilă şi scaun. Eliminarea renală este
neesenţială pentru calea orală (10%) dar creşte pentru cea parenterală (50%). T0,5 =11ore

H 2 histaminoblocante
CLASIFICAREA
I generaie-cimetidinaII generatie-ranitidinaIII genratie-famotidina,nizatidina,roxatidina Mecanismul de acţiune.
Preparatele interacţionează cu H2-receptorii celulelor parietale cu diminuarea activităţii adenilatciclazei şi
respectiv a nivelului AMPc şi Ca++ intracelular cu micşorarea secreţiei acidului clorhidric. Parţial inhibă secreţia
acidă indusă prin mecanism vagal şi gastrinic.Efectul antiulceros- micşorează volumul sucului gastric, secreţia de
acid şi pepsină;- inhibă secreţia bazală cea stimulează (prin histamină, pentagastrină, cafeină, insulină,
carbocolina, alimente) şi nocturnă;determină la tratament îndelungat o hiposecreţie cu un pH mai mare de 4, pe
nemâncate;produc o alimentare a durerii în prima săptămână de tratament;accelerează cicatrizarea ulcerului
duodenal şi gastric în 4-6 săptămâni;diminuie frecvenţa recidivelor ulcerului;Indicaţiiletratamentul ulcerului activ
duodenal şi gastric,prevenirea recidivelor ulcerului duodenal;hemoragiile prin ulcer gastric;sindromul zollinger-
Ellison;- esofagita de reflux.Contraindicaţiile Preparatele sunt contraindicate în caz de sensibilitate la preparat,
lactaţie, graviditate, la copii (nu sunt date suficiente).Precauţii În ulcerul gastric e necesar de verificat
benignitatea leziunii din cauza riscului cancerului gastric. Necesită supraveghere bolnavii cu afecţiuni renale,
hepatice, vârstnici din cauza riscului de toxicitate cumulativă. Se întrerupe tratamentul în cazul lactaţiei. Evitaţi
asocierea cu alte medicamente ce se metabolizează în ficat (îndeosebi pentru cimetidină).Reacţiile adverse
Reacţiile adverse sunt similare dar se deosebesc după frecvenţa lor cu diminuarea de la preparatele de I generaţie
la cele de a II şi a III (de la 3% la 1%). Se pot constata în ordine descrescândă:diaree, greaţă, vomă, ameţeli,
cefalee, constipaţie, uscăciunea în gură, erupţii cutanate, prurit, dureri musculare;au fost semnolate (îndeosebi
pentru cimetidină) ginecomastie, galactoree, oligospermie, importanţa;tulburări nervoase (mai frecvent la bătrâni
şi pacienţii cu afecţiuni renale, hepatice) – somnolenţă, letargie, iritabilitate, agitaţie, iritabilitate, confuzie, rareori
halucinaţii, dizartrie, convulsii;ocazional se pot constata – leucopenie, hepatită, icter, nefrită, aritmii,
hipotensiune;Farmacocinetica Se administrează preponderent enteral, deşi există şi forme paranterale (rezervate
cazurilor grave). Biodisponibilitatea variazăde la 40 la 90%. Cuplarea cu proteinele plasmatice este redusă (co 5-
35%). Volumul aparent de distribuţie variază de la 0,8 la 1,5 l/kg ce ne relevă despre o repartizare largă (în
întreaga apă din organism) inclusiv penetrarea prin baiera placentară, epiteliul glandelor mamare, mai puţin
bariera hepatoencefalică. Timpul concentraţiei maxime se atinge după administrarea perorală peste 1-3 ore.
Metabolizarea în ficat este variabilă în dependenţă de preparat (mai semnificativă pentru ranitidină, cimetidină).
Eliminarea are loc preponderent prin iurină sub formă neschimbată (care poate varia de la 30% la 70%) şi
metaboliţi. Perioada de înjumătăţire in ser constituie 2-4 ore. Timpul concentraţiei terapeutice în ser se menţine
pentru cimetidină.

ANTIACIDELE
Clasificarea dupa solubil.
Alcalinizante(hidrocarbonat de Na);Neutralizante(oxid de Mg,carbonat de Mg,hidroxid de Al,preparate ce contin
al,prep.combinate ce conti Al si Mg.);Adsorbante(trisicilat de AL si Mg,bismut subcitrat colidal)
PRINCIPIILE DE ADMINISTRARE A ANTIACIDELOR De bazăO primă doză la o oră după ingestia
alimentelor când efectul de tamponare al acestora diminuează şi secreţia de acid este maximă;a doua doză după 2
ore de la prima priză de antiacide sau 3 ore după masă pentru a restitui echivalentu antiacid, redus datorită
evacuării stomacului;după o oră de la a doua priză de antiacid sau 4 ore după masă. Să se reia un nou ciclu masă-
antiacide;o ultimă doză se administrează seara înainte de culcare;o doză suplimentară poate fi administrată
dimineaţa după somn înainte de micul dejun pentru protecţia mucoasei de acidul secretat în timpul nopţii,Reactii
adverse: bicarbonatul sodiu:-hipernatriemie,edeme,alcaloza,hipokaliemie,aritmiiCarbonatul de
calciu:hipercalcemie,hipersecretia secundara,alcaloza,sindromul calciu-alcalii.Preparatele magneziului:slabiciune
muculara,efect sedativ,deficit de fosfati,nefrolitiaza.diareePrep.de aluminiu-constipatie,anorexie,gr,voma,obstructi
eintestinala,slabiciunePrep.de bismut:paresteii,dereglari de memorie,greata,voma.

INHIBITORII POMPEI PROTONICE

Clasificare:Gener I-omeprazol(omez,losec)GenerII pentoprazol(lonzap)GenerIII rabdoprazol Mecanismul de
acţiune H+ K+ - Atransportor ce efectuează efluxul ionilor de hidrogen şi influx de ioni de potasiu prin trecerea
din forTPaza celulelor parietale funcţionează ca un sistem ma nefosforilată în cea fosforilată şi invers după un
principiu feedback. Preparatele din acest grup, fiind ca “promedicamente” se acumulează selectiv în canalele
secretorii din celulele parietale unde se transformă în forma activă – o sulfenamidă care nu poate difuza în
citoplasmă. Aceasta interţionează cu SH-grupele cisteinei de pe dsuprafaţa extracelulară a subunităţii alfa a H+
K+ - ATPazei. Ca rezultat enzima, şi respectiv secreţia de H+, se blochează ireversibil. Deci, pentru refacerea ei
este necesară sinteza de oi molecule de enzimă ceea ce necesită timp egal aproximativ cu T0,5 al H+ K+ -
ATPazei (18 ore), ceea ce explică acţiunea antisecretorie durabilă (peste 24 ore) necătând că epurarea preparatelor
se face mai repede. Sunt date care ar confirma şi acţiunea asupra H. pylari, deasemenea cauzată de blocada H+
K+ - ATPazei microbului cu dezvoltarea unui efect bacteriostatic.Efectul antiulceros Preparatele inhibă marcat
secreţia bazală, nocturnă şi cea stimulată. Secreţia de pepsină este redusă mai puţin. Se consideră actalmente cele
mai eficace remedii antisecretorii. Efectul este durabil (peste 24 ore). Inhibitorii pompei protonice sunt efective în
ulcerele rezistente la H2-blocante. Ele se consideră ca preparate de prima elecţie în sindromul Zollinger-Ellison în
care realizează efecte superioare antihistaminicelor şi chiar în cazurile refractoare la aceastea.Indicaţiile - ulcerul
duodenal şi gastric activ;ulcere rezistente la antihistaminice;sindromul Zollinger-Ellison;esofagita de reflux;-
profilaxia recidiveloContraindicaţiile şi precauţiile La tratamentul îndelungat se constată o hipergastrinemie ce
poate determina hiperplazia celulelor enterocromafine, rareori tumori carcinoide, riscul este mai mare la tineri.
Din această cauză cure peste 8 săptămâni trebuie să fie bine argumentate. La inhibarea marcată a secreţiei se pot
determina nivele crescute ale nitrozominelor, ce teoretic poate favoriza dezvoltarea cancerului gastric.
Hiposecreţia gastrică poate determina o creştere a numărului bacteriilor în stomac, ce poate favoriza dezvoltarea
infecţiilor intestinale. Din cauza inhibiţiei sistemului citocromului p-450 din ficat se poate creşte activitatea unor
medicamente (varfarina, fenitoina) ce necesită supravegherea clinică.Reacţiile adverse. Din reacţiile adverse s-au
semnalat: greaţă, flatulenţă, constipaţie; erupţii cutanate.Regimul de dozare În ulcerul duodenal – 20 mg/zi timp
de 4 săptămâni, iar în cel refractor la H2 blocante – 40 mg/zi. În ulcerul gastric – 20 mg/zi timp de 4-6 săptămâni.
În sindromul Zollinger-Ellison- 80 mg/zi în 2 prize (dozele pot fi destul de variate (de la 20 mg/zi la 120 mg de 3
ori/zi) timp de 4-8 săptămâni. În esofagita de reflex – 20-40 mg/zi timp de 4-8 săptămâni. În situaţii speciale se
poate administra i/v câte 10-20 mg/zi.Farmacocinetica Se foloseşte sub formă de comprimate enterosolubile sau
capsulele ce conţin granule enterosolubile deoarece ameprezolul nu este rezistent la mediul acid. Absorbţia are
loc în duoden, cu biodisponibilitate de 50% pentru pentru suspensii şi 35% pentru capsule. Aceasta creşte la
pacienţii de vârstă înaintată şi cei cu afecţiuni hepatice (79-98%) deoarece preparatele se supun metabolismului
presistemic.Concentraţia maximă în ser peste 1-2 ore. Cuplarea cu proteinele plasmatice constituie 95%. Are un
volumul de distribuţie de 0,34 l/kg. T0,5 din plasmă – 30-60 min, deoarece preparatul rapid se acumulează şi se
captează de aparatul secretor al celulelor parietale unde se menţin timp îndelungat.Metabolizarea secundară (la
trecerea repetată) în ficat duce la formarea de metaboliţi practic neactivi care se elimină prin urină (80) şi bilă.

GASTROPROTECTOARE
Clasificarea:1)compusii bismutului: bismut subcitrat,coloidal tripotasic2)analogii
prostoglandinelor:misoprostol,enprostil,rioprotil,cerbaprostil3).pr.cu actiune
mineralocorticoida:carbenoxolona,doxa4)pr.ce contin aluminiu:fosfalugel,almagel,sucralfat,maalox.
Mecanismul de acţiune În mediul acid (2,5-3,5) al sucului gastric formează oxiclorura de bismut insolubilă care
are o afinitate faţă de rezidurile proteice ale leziunii gastrice sau duodenale (şi cu mult mai puţin faţă de mucoasa
intactă) cu formarea unei pături protectoare faţă de agresiuni. Creşte secreţia de mucus şi formează un complex
stabil cu proteinele mucinei, mărind funcţia protectoare a mucusului.Stimulează sinteza locală de prostoglandine
(E2) cu consecinţe citoprotectoare prin creşterea secreţiei de bicarbonat şi ameliorarea microcirculaţiei. Acţiunea
negativă asupra H.pylori prin vacuolizarea, condensarea conţinutului intracelular fragmentarea peretelui celular,
precum şi dereglarea aderării bacteriilor la mucoasă se inhibă deasemenea şi activitatea enzimei produse de m/o ce
posedă poprietăţi mucolitice.Indicaţiile - ulcer gastric şi duodenal.Regimul de dozare Câte un comprimat sau 5
ml soluţie dizolvată în 15 ml apă cu 30 min înainte de mese şi seara la culcare. Se pot administra şi câte 2
comprimate sau 10 ml soluţie înainte de dejun şi cină. Durata curei de 4 săptămâni, iar la necesitate încă 2-4
săptămâni. Asocierea cu antiacide trebuie evitată cu 30 min înaitea meselor.Reacţiile adverse Au fost
semnalate.greaţă, vomă, diaree,cefalee, ameţeli, înegrirea scaunului sau şi a limbii la folosirea soluţiei (formarea
bismutului sulfid în rezultatul interacţiunii cu hidrogenul sulfurat)Contraindicaţiile: graviditate, insuficienţă
renalăSUCRALFATUL Mecanismul de acţiune În prezenţa acidului clorhidric eliberează aluminiu, se
polimerizează cu formare unui polianion încărcat puternic negativ care interacţionează cu rezidurile pozitive ale
leziunilor gastroduodenale cu formarea unui strat protector (ce se menţine în stomac 8 ore, iar în duoden 4 ore).
Interacţionând cu mucinele din componenţa mucusului rezultă un gel complex cu proprietăţi protectoare
mecanice, adsorbante (pensinei şi acizilor biliari), de tampon şi schimb de ioniSe preconizează deasemenea
activarea sintezei şi secreţiei de prostaglandine cu creşterea secreţiei de mucus, bicarbonat şi ameliorarea
microcirculaţiei în mucoasa gastrică. Efectul antiulceros Eficacitatea în tratamentul ulcerului constituie 73-87%.
Tratamentul îndelungat a permis diminuarea recidivelor. În ulcerul gastric şi duodenal rezultatele sunt similare
H2-blocantelor. Sucraltatul atenuiază simptomele şi vintecă ulcerul produs de antiinflamatoriile nesteroidiene, dar
nu le previne. Rezultate bune au fost obţinute în proilaxia ulceraţiilor şi hemoragiilor de stres. Indicaţiile: ulcer
gastric şi duodenal, ulcer iatrogen, profilaxia ulceilor şi hemoragiilor din stres. Regimul de dozare Oral sub formă
de comprimate sau suspensie (din pulbere sau granule) câte 1g de 4 ori/zi cu 30 min înainte de mese şi seara la
culcare în tratamentul ulcerului activ. Pentru profilaxia recidivelor se indică câte 1g înainte de dejun şi seara la
culcare. Reacţiile adverse Este supostact bine. Cel mai frecvent se constată constipaţie, mai rar uscăciunea în
gură, greaţă, vomă, cefalee, urticarie şi alte erupţii cutanate Contraindicaţiile: insuficienţă renală, nu se
recomandă asocierea cu fluorchinolonele. CARBENOXOLONA Mecanismul de acţiune Reprezintă o sare a
acidului gliceretinic care creşte secreţia de mucus bogat în glicoproteine şi bicarbonat ce neutralizează ionii de H+
şi cresc vâscozitatea mucusului. Amplifică deasemenea fluxul sanguin în mucoasă şi micşorează eliberarea
hidrolazelor (enzime lizozomale). Posedă deasemenea acţiune mineralocorticoidă şi antiinflamatoare. Efectul
antiulceros Se consideră mai efectivă în ulcerul gastric decât cel duodenal. Eficacitatea este mai mare decât la
placebo, dar mai mică decât la cimetidină. Indicaţiile - ulcer gastric şi duodenal Regimul de dozare Se indică în
prima săptămână câte 100 mg de 3 ori/zi, apoi câte 50 mg de 3 ori/zi alte 3 săptămâni după mese. Reacţiile
adverse -creşterea în greutate cu apariţia edemelor, hipertensiunii arterialee, hipokaliemiei (din cauza efectului
mineralocorticoid). Aceste efcte sunt mai frecvente la doze mari, vârstnici şi cei cu maladii cardiovasculare.
Utilizarea spironolactonei înlătură efectele adverse dar şi cel gastroprotector.

PROKINETICE
Clasificarea:1.colinomimeticele;-a)m-colinomimetice(aceclidina,cisaprid) b)anticolinesterazice-
galantamina,neostigmina,distigmina,fizostigmina2.D2-dopaminoblocante-
metoclopramida,cisaprid,domperidon,levosulpirid3.Preparate serotoninergice-
metoclopramida,domperidon,cisaprid,togaserod4.Analogii motilinei:
eritromicina,claritromicina,azitromicina5.diverse grupe: analogii somatostatinei-
octreotid,somatostatinei,blocantele receptorilor colecistochininici-loxiglumidSunt substanţe ce stimulează
motilitatea gastroduodenală prin mecanism dopaminoblocant sau colinomimetic şi înlătură sau ameliorează aşa
simtome ca neplăcerea epigasrică , pirozisul, greaţă, voma, refluxul esofagian, senzaţia de dispneie şi durere
retrosternală Mecanismul de acţiune se constituie din componentul dopaminergic şi colinergic. Cel dopaminergic
se reduce la antagonismul cu receptorii D2 dopaminergici din SNC şi tractul gastrointestinal (metoclorpamida,
doperidona, cisaprida, sulpirida ). Stimularea colinergică, posibil, are loc prin favorizarea eliberării din neuronii
miententerici a acetilcolinee şi creşterii reactivităţii la ea a colinoreceptorilor ( metoclopramida, sulpiridul,
cisaprida.). Efectele 1) stimulează motilitatea stomacului şi intestinului subţire –metoclopramida,
cisaprida,sulpiridul, domperidona.2) creşte tonusul sfincterului inferior al esofagulii şi pilorului:3) împiedică
relaxarea porţiunii superioare a stomacului şi stimuleză contracţiile antrale cu accelerarea golirii stomaculuii;4)
creste tranzitul spre colon 5) stimulează motilitatea colonului (cisaprida)6) posedă efect antivomitiv
(metoclopramida, sulpiridul, domperidona)sulpiridul mai provoacă efect neuroleptic, vasodilatator şi reparant
(ameliorează circulaţia în organele cavităţii abdominale);Indicaţiile - esofagita de reflux- hipomotilitatea gastrică
de diferită geneză (neuropatie diabetică, anorexie nervoasă, aclorhidrie, intervenţii chirurgicale etc.)- dischineziile
digestive şi a căilor biliare;- vomă de diferită geneză (pe fondalul toxemiei, iradierii, dereglării dietei, administrării
preparatelor în cercetări radiologice, endoscopii etc. )- în cadrul unor procedeie diagnostice (intubarea duodenulii,
examenul radiologic gastrointestinal)- tratamentul compex al ulcerului gastric şi duodenal (sulpiridul)constipaţie
cronică idiopatică şi pentru combaterea hipomotilităţii colonului la bolnavii cu leziunimedulare;în cadrul unor
procedeie diagnostice (intubarea duodenulii, examenul radiologic gastrointestinal)- tratamentul compex al
ulcerului gastric şi duodenal (sulpiridul)constipaţie cronică idiopatică şi pentru combaterea hipomotilităţii
colonului la bolnavii cu leziuni medulareContraindicaţiile - maladii şi stări patologice cînd stimularea motilităţii
gastrice prezintă riscurii( hemoragii gastrointestinale, perforaţie digestivă, obstrucţie mecanică, ileus paralitic
etc.); - feocromocitom, cînd sunt posibile reacţii hipertensive (metoclopramida, sulpiridul);- epilepsie, cînd boala
se poate agrava (metoclopramida);la femeile cu cancer de sîn din cauza hiperprolactinemiei (metoclopramida,
domperidona);dischinezie tardivă, provocată de neuroleptice.Reacţiile adverse - somnolenţă, nervozitate, cefalee,
insomnii, (metoclopramida, mai rar domperidona, sulpirid), stare depresivă - dereglări extrapiramidale (îndeosebi
pentru metoclopramidă şi sulpirid);amenoree, galactoree, ginecomastie (metoclopramida,domperidona şi
sulpirid );Regimul de. Metoclopramida- oral a cîte 5-10 mg 3-4ore/zi înainte de masă; rectal a cîte 20mg/zi (1-2
supozitoare); parenteral (s/c; i/m sau i/v) a cîte 10-20mg 1-3ori/zi. Domperidona-oral a cîte 10-20mg 3ori/zi .
Cisaprida-intern a cîte 5-10mg 3-4ori/zi sau rectal în supozitoare.Sulpirid-dozele terapeutice pot oscila de la 100 la
800mg/ziFarmacocinetica Metoclopramida se absoarbe rapid cu oconcentraţie maximă peste 40-120 min.
Biodisponibilitatea este redusă pentru domperidonă (15%) şi cisaprida (50%) din cauza efectului primului pasaj
hepatic. Metabolizarea ulterioară are loc în ficat (doar metoclopramida circa 75%). Se elimină prin rinichi sub
formă de metaboliţi (metoclopramida 20% sub formă neschimbată). T0,5 constituie 2-4 ore (metoclopramida);
7-8 ore (domperidona); 10 ore (cisaprida).Cisaprida şi domperidona nu penetrează bariera hematoencefalică.

HIPOFUNCTIE EXOCRINA PANCREATICA(SUBSTITUTIE)

Preparatele enzimatice pancreatice.
Clasificareaa.monocomponente(contin numai pancreatina)1)doze mici de pancreatina-pancreatina-pancitrat-
oraza-creon-pangrol2)cu doze majore de pancreatina-solizim-somilaza-pancrealipaza-creon25B.
Combinate1)pancreatina+extract de bila+hemiceluloza(digestal,festal,mezim)2)pancreatina+extract de
bila+extract din mucoasa gastrica(panzinorm forte)3)pancreatina+extract de bila+extract din
plante(nutrizim,pancuremen)4)pancreatina+acizi biliari+extract din
plante+antimicrobian5)pancreatina_subs.adsorbante(pancreolfet)Mecanismul preparatele stimuleaza secretia
pancreatika Indic :pancreatita cronica,gastrite hipo si anacide,ahilia,enterita cronica,hepatite
hepatocolecistite,meteorism,abuzuri alimentare,diaree de origine neinfectioasaPrincipii de utilizare : ). Pentru a
asigura o digestie adecvată în pancreatita cronică cu un grad marcat de insuficienţă la un raţion alimentar normal
ar fi nevoie de 20000-30000 UA lipază la fiecare masă. Astfel, pentru a normaliza digestia sunt necesare doz mari
(8 comprimate, drajee) de preparate cu conţinut mic de lipază din cauza inactivării acesteia de cître acidul
clorhidric şi golirii rapide a stomacului înainte ca enzimele să acţioneze. Dozele respective se recomandă strict
înante de mese şi seara la culcare. În acelaşi timp preparatele cu conţinut mare de lipază (solizim, somilaza,
pancrelipaza) se pot folosi câte 2-3 comprimate sau capsule la mese şi culcare. Dacă răspunsul la ele nu este
suficient preparatele se pot asocia cu antiacidele, care vor preceda administrarea enzimelor. Formele
medicamentoase enterosolubile ale preparatelor enzimatice devin active numai în intestinDurata utilizării poate
constitui de la câteva săptămâni (2-6) până la folosirea sistematică pentru combaterea malabsorbţiei li durerilor
persistente.

LAXATIVE
MA(laxative de volum) contin fibre nedigerabile si coloizi hidrofili care se maresc in volum,cresk kontinutul
intestinal,stimulind ganglionii intramurali si intensificind peristaltismul intestinal.MA (prin inmuierea
scaun)Patrund in bolul fecal actionind ca substante emoliente sau ca subst.tensioactive cu cresterea patrunderii
apei si grasimilor.Ca reultat se mareste volumul bolului fecal si se amelioreaza propulsarea
lui.Indic(laxative)constipatii croncie,functionale la bolnavi cu anorexie si la cei a care obiceiurile sau restrictiile
alimentare nu permit realizarea unui continutul intestinal,care sa sustina peristaltismul fizilogic.Indic(prin
inmuierea scaun)pacienti ce prezinta o eliminae deficila a scaunului-batrini,bolnavi la pat,hemoroizi,fisuri,bolnavi
ce necesita evitrea efortului la defecatie,gastrite,duodenitePrincipii de utilizare:se recomanda de ingerat cu
apa,deoarece uscate ele pot cauza constipatie esofagiana.Tarite cite 4-6 linguri/zi.metil si carboxiceluloza-0,5-2 g
de 2-3 ori pe zi,agarul 4-16 g/zi.Uleiul de parafina-15 ml seara la culcare,cu suc de lamiie sau suf forma de
clisme.Lactuloza-de la 15 pina la 45 ml.Radv:flatulenta,accidente obstructive,iodism,carenta de vitamine
liposolubile,efect cancerigen,efect de insuficienta a sfincterului anal,hepatotoxixitate,greata,voma,anorexie,dureri
abdominale,meteorism.

PURGATIVE OSMOTICE
Clasificare: Laxative de volum(seminte de plantago,seminte de in,varza de mare,agarul,piinea neagra,mamaliga de
malai,soia,ridichea,prunele,fructe uscate,nuci)Purgative osmotice(saline)-sulfat de magneziu,hidroxid si oxid de
magneziu,sulfat de sodiu,sarea calrovara,sarea morsinlactuloza,macrugol)Laxative prin inmuierea scaunului-
lactuloza,ulei de parafina,floarea soarelui,uei de masline,soie,mindal Laxative de uz rectal-glicerol.fosfat de
sodiu,lactat de calciu,romanita,sapunul)Purgative iritante sau de contact-c actiunea supra intestinului subtire-ulei
de ricin,cu actiunea asupra intestinului gros-prep.ce contin antraglicozide:preparate din frangula sau crusin,extract
lichid uscat,cofranil,preparate din senade,pursenid,senasenida:prep.sintetice-
bisacodil,fenolftaleina,izafenina,oxifensatina MA purgative osmotice:contribuie la creserea pres.osmotice si la
micsorarea bsorbtiei de apa.Indic:-examen radiologic si endoscopic,inaintea interv,chirurgicala,in intoxicatii
medicamentoase,constipatii cronice functinale sau preferabile Radverse:greata,voma,dureri cu caracter de
colici,deshidratare,inhibitia snc,transmisiei neuronale,activitatii cordului,coma Utilizarea: se indica dimineata pe
nemincate sub forma de sol.izotone,indeosebi a asocierea cu 2-3 pahare apa calda.sulfat de mag-2-4 g ca
laxativ,citrat de magneziu-200 ml so.standart,fosfat de sodiu-10 g ca laxativ,sarea morsin-10 g,lactuloza-15 ml
sirop.

PURGATIVE IRITANTE
MA: in mediul alcalin al duodenului,sub actiunea bilei si lipazei,uleiul de ricin se transforma in acid ricinolic si
glicerina.Acidul ricinolic excita chemoreceptorii cu cresterea peristaltismului,precum si retine absorbtia apei si
electrolitilor.poseda proprietati detergente,crescind permeabilitatea mucoasei intestinale.Uleiul neschimbat si
glicerina manifesta proprietati mucilagenoase,cu propulasara continutulu intestinal/ Ind:-pregatire p/u examen
radiologic,endoscopic,pregatirea p/u interv.chirurgicla,constipatii hipotone(upa interv.chirutgicale)Radv:-
greata,dureri si colici intestinale.prep.sintetice:hipokaliemie,r—i alergice,tahicardie,colaps,hepato si
nefrotoxictate.Utilizare: 15 ml(1-2 linguri de masa) intr-o priza sau 15-20 capsule a 1 g timp de 30 minute cu apa
calda dulcie.Extractul de crusin-20 picaturi,ramnil-1-2 comprimate a 0,2 g,fenolftaleia-60 mg de 2-3 ori pe
zi.izofenina- 10 mg seara,pe nemincate.

ANTIDIAREICE (astringente,mucilaginoase și absorbante).

Clasific dupa mec.se actiune: Medicam.etiotrope(antibiotice,chimioterapice sintetice,antiprotozoice)
Medic.simptomatice patogenice:1)astrigente si mucilagenoase(tanina,tanaform,decoct de
romanita,tanacomp,ceai,cacao,orez,gris) 2)anticolinergice-atropina,platifilina,butilscopulamina
3)prep.biologice(enterol,bactisubtil,bifidum bacterin,colibacterin,bificol,lactobacterin)4)opioide
inrudite:codeina,loperamida,difenoxilat.4)adsorbante si protectoare(carbune medicinal,medicas
E,polifepan,bilignina,capect,polividon,aluminiu hidroxid MA astrigente si mucilagenoase:prep.atrigente ce contin
acid tanic sau alti acizi organici(tanina,tanalbina) precipiteza proteinele,patrund in spatiile intercelulare cu
mics.permeabilitatii capilarelor si a membranelor celulare respective diminuarea secretiilor mucoaselor.Actiunea
mucilagenoasa se manifesta prin formarea unei pelicule protectoare pe suprfata mucoasei cu dezvoltarea unui
efect antiimflamator si mecanism protector. MA adsorbante- carbunii activi au capacitatea de a fixa pe suprafata
sa diferite substante de origine endo sau exogena,responsabila de accelerarea tranzitului intestinal/Colestiramina
formeaza complexe neabsorbabile cu acizi biliari,endotoxine microbiene cu diminuarea secretiei si dereglarii
absorbtiei inestinale.saruri e bismut contribuie la fixarea hidrogenului sulfat care este un stimulator al
peritaltismului intestinal si contribuie la propulsarea maselor fecale.Indicatii(astr si mucilag)-diaree nespecifice
usoare uneori persistente,sunt antidiareice de rutina (adsorbante)-diaree de diferita origine,diaree de
putrefactie,diaree acuta de diferita origine,diaree la adulti si copii,diaree cronica de diferita origine
Utilizare(astrigente si mucilagin)prepartele sunt eficiente in diaree nespecifice usoare,uneori persistente,sunt
antidiareice de rutia prezente in farmacia”de casa”.utilizate mai ales la copii si la persoane de virsta
inaintata,deoarece se considera inofensive.(adsorbante) pot diminua bsorbia si efectele altor preparat utilizate
concomiten.deaceea ele se vor indica cu ceva imp inainte sau dupa remedii medicamentoase adsorbane.Prep.e
bismut se utilizeaza limitat din cauza r.adverse severe uneori.prudenta la gravide,alaptare.Atapulgita-nu se
administreaza in diareea provocata d eparaziti.Daka este nevoie de rehidratare orala aceasta se efectueaza mai
intiii,deoarece preparatul n-o substituie.Folosirea in graviditate se permite.

ANTIDIAREICE M colinoblocantelor și analgezicelor opioide ca antidiareice

M colinobl. MA-blocheaza m2 si m3 colinoreceptorii la nivelul tracului g/i.Efect-inhiba motilitatea g/i cu
diminuarea tonusului si miscarilor peristaltice,micsor.secretia gl.tubului digestiv,Indic:diaree si dureri abdominale
din colonul iritabil,diverticulite,dizenteria usoara,diaree acuta si cronica,forme usoare si medii.Dozare-atropina
cite 0,5 mg de 3-4 ori pe zi,extract de beladona cite 15 mg de 2 ori/zi,butiscopulamia-10 mg sau o lingura de
suspensie.
Opiodele.MA:preparte ce influenteaza asupra receptorilor opioizi la nivelul mezenteric si ai musculaturii
netede.Efect:diminuarea motilitatii gastice,cresterea tonusului antrului si duodenului proximal,intirzierea evacurii
continutului gasric,miscorarea secetiiei glandelor tubului digestiv.Indic:diaree acuta nespecifica,diaree
cronica,reducerea eliminarilor la bolnavi cu ilostomie si colostomie,diaree cronica.Dozare:codeina 15 mg de 4 ori
pe zi,definpxilt-5 mg de 4 ori/zi,loperamid-doza initiala 4 mg apoi cite 2 mg dupa ficare scaun diareik.In diaree
cronica 2 mg dupa fiecare scaun diareik.

ANTIDIAREICE SINTETICE
loperamid (imodium) - amibazina - difenoxilat Indicatii : Diaree acuta nespecifica, diaree cronica, reducerea
evacuarilor la bolnavi de ileostomie. Antidiareic prin mecanism de tip opioid, cu efect electiv, intens, de lunga
durata. 
Administrare: 
Adulti: în diareea acuta doza initiala este de 2 capsule (4 mg) apoi câte o capsula dupa fiecare scaun diareic. Doza
zilnica este de maximum 5 capsule, în diareea cronica 2 capsule pe zi.
DifenoxilatMA Inhiba motilitatea tubului digestiv avand efect constipant. Poate agrava diareea datorata
microorganismelor ce penetreaza peretele intestinal (Escherichia coli, Salmonella, Shigella) sau colitele
pseudomembranoase induse de antibiotice. Doze mari administrate pe perioade prelungite pot cauza dependenta
psihica sau euforie. Debut: 45-60 min. T ,difenoxilat: 2,5 h; acid difenoxilic: 12-24 h. Durata: 2-4 h.Metabolizat in
ficat la acid difenoxilic activ si excretat prin urina.Indica: diareea asociata cu gastroenterite,colon iritabil,enterite
rigionale,colite ulcerative,infectii intestinale.Administr.Solutie orala, tablete: Adulti, initial: 2,5-5 mg
(difenoxilat) de 3-4 ori/zi. Intretinere: 2,5 mg de 2-3 ori/zi.
Se pastreaza doza initiala pana se controleaza simptomele, apoi se reduc dozele la nivele de intretinere.

HEPATOTROPE
I.Preparatele ce influenţează secreţia şi eliminarea bilei
Coleretice:
Colereticele propriuzise (cole secreticele)
ce conţin acizi biliari sau bilă nativă
acizi biliari primari ezoxicolic
acizi biliari secundari
ac.dezoxicholic
ac.litocholic
acizi biliari de semisinteză
ac.dehidrocholic
Preparate sintetice
osalmidul
cicvalonul
hidroximetil nicotinamidul
fenobarbitalul
salicilatul de sodiu
3) Preparate vegetale

extracte din mintă, păpădie, salvie, pojarniţă, volbură coada-şoarecelui, gălbenele, mătasa de păpuşoi, coriandru,
brusture, pelin, romaniţă, imortelă etc.)
4) Preparate combinate: colagagul, colagolul, colafluxul, alocholul, dalenzinul, febicholul

Hidrocolereticele: salicilaţii, preparatele de valeriană, apele minerale (Esentuku 4 şi 17, Naftusea, Smirnovskaia,
Sloveanskaia, djermukskaia etc).
Colecistochinetice:
Sulfatul de magneziu
Preparatele osmotic active: xilitul, sorbitul, manitul
Preparate vegetale: extracte din gălbenele, păpădie, traista ciobanului, baz, chimen, iepurar etc)
Colecistochinina
Produsele alimentare: ulei de măsline şi floarea soarelui, gălbenuşul de ou, smântâna, peptonele

II.Preparatele colilitoliticele:
Acidul ursodezoxicolic
Acidul chenodezoxicolic
III.Preparatele hepatoprotectoare
După apartenenţa de grupă:
Flavonoide 7. Preparatele ce conţin analogi ai substanţelor endogene
Silimarină - trofopar
Silibor - ademetionină
Catergen
Hepabene 8. Preparate ce conţin fosfolipide
Preparatele vitaminice - esenţiale
Vitaminele gr. B - fosfolip
Rutozidele (vit.P) - lipostabil
Inozitol 9. Preparate cu proprietăţi detoxicante
Colină - citrulină
Predecesorii acizilor nucleici - acid aspartic
Acid orotic - acid glutamic
Inozină 10. Preparate combinate
Preparatele aminoacizilor - hepasteril A
Metionină - hepasteril B
Triptofan 11. Preparate din diverse grupe
Arginină - lactuloză
Preparatele de origine vegetală - neomicină
Liv-52 - acid lipoic
Hepaliv - lipamidă
Valiliv - tiazolidină
Preparatele extracte din ficatul - ornicetil
animalelor

Vitogepat
Sirepar

Mecanismele de acţiune de hepatoprotectoarelor

1. Fixarea radicalelor liberi şi inhibiţia peroxidării lipidelor – Silibinină,Hepabene,Esenţiale,Fosfolip,Catergen
2. Donatori sau ce contribuie la sinteza grupelor metil – Ademetionină,Colină,Cianocobalamină,Acid folic.
3. Predecesori sau donatori ai grupelor tiolice – Ademetionină,Tiazolidină, Acid lipoic, Lipamidă.
4. Restabilirea integrităţii structurale ale membranelor hepatocitelor – Trofopar, Ademetionină, Esenţiale,
Fosfolip, Inozitol, Metionină
5. Inhibiţia sintezei prostaglandinelor şi colagenului – Silibinină, Catergen
6. Activarea sintezei acizilor nucleici şi proteinelor, fosfolipidelor - Acidul orotic Silibinină, Hepabene
7. Inhibiţia enzimelor microzomiale hepatice – Catergen
8. Inducţia enzimelor microzomiale hepatice - Zixorină

Efectele hepatoprotectoarelor
Acţiune membranostabilizatoare
Acţiune detoxicantă
Acţiune lipotropă cu preîntâmpinarea steatozei hepatice,
Acţiune metabolică
Acţiune antiinflamatorie,
Acţiune antioxidantă
 Acţiune coleretică
Acţiune hipoamoniantă

Indicaţiile hepatoprotectoarelor
Steatoza hepatică de diferită origine (alimentară, alcoolică, toxică, endocrinopatică etc
Afecţiuni toxice ale ficatului, inclusiv cele produse de alcool, medicamente
Afecţiuni hepatice (hepatite cronice) în diferite maladii (diabet zaharat, ulcer gastric şi duodenal, malnutriţie etc.).
-Hepatite cronice de diferită geneză (mai puţin cele virale
Hepatocolangite, hepatice cu sindrom de colestază, dischinezii ale căilor biliare
Hiperbilirubinemia funcţională de tip Jilber, icterul nou-născuţilor
Afecţiuni hepatice în toxicozele gravidelor
Come şi stări precomatoase hepatice (cu insuficienţă hepatică Hepatitele acute ( de regulă, cel mai frecvent de
origine virală), cirozele hepatice.

Reacţiile adverse ale hepatoprotectoarelor .

majoritatea hepatoprotectoarelor se suportă bine şi doar în puţine cazuri vor fi responsabile de un şir de reacţii
adverse.
. Reacţii alergice (erupţii cutanate, prurit) Sindrom astenic (slăbiciune) Poliurie ,Colestază cu icter, Anemie hemolitică
–.Osteoporoză (la utilizarea îndelungată, îndeosebi la bătrîni) cu fracturi patologice Pirozitate, discomfort în epigastriu
(prin hipersecreţie) Dereglări dispeptice (greaţă, hipersalivaţie etc.). Hiperemia feţii şi bufeuri de căldură

PREPARATELE MEDICAMENTOASE CE INFLUENŢEAZĂ FORMARE, EXCREŢIA ŞI

ELIMINAREA BILEI

Coleretice
Colereticele propriuzise (cole secreticele)
ce conţin acizi biliari sau bilă nativă
acizi biliari primari ezoxicolic
acizi biliari secundari
ac.dezoxicholic
ac.litocholic
acizi biliari de semisinteză
ac.dehidrocholic

Preparate sintetice
osalmidul
cicvalonul
hidroximetil nicotinamidul
fenobarbitalul
salicilatul de sodiu
3) Preparate vegetale

extracte din mintă, păpădie, salvie, pojarniţă, volbură coada-şoarecelui, gălbenele, mătasa de păpuşoi, coriandru,
brusture, pelin, romaniţă, imortelă etc.)
4) Preparate combinate: colagagul, colagolul, colafluxul, alocholul, dalenzinul, febicholul

Hidrocolereticele: salicilaţii, preparatele de valeriană, apele minerale (Esentuku 4 şi 17, Naftusea, Smirnovskaia,
Sloveanskaia, djermukskaia etc).
II. Colecistochinetice
Sulfatul de magneziu
Preparatele osmotic active: xilitul, sorbitul, manitul
Preparate vegetale: extracte din gălbenele, păpădie, traista ciobanului, baz, chimen, iepurar etc)
Colecistochinina
Produsele alimentare: ulei de măsline şi floarea soarelui, gălbenuşul de ou, smântâna, peptonele
III. Colespasmolitice
1.Spasmoliticele neurotrope: atropina , platifilina, butilscopolamina,metilscopolamina etc.

2.Spasmoliticele miotrope: papaverina, drotaverina, benciclanul, aminofilina etc.

 Spasmoliticele mixte: baralgina, maxiganul, triganul, spasmalgonul, spasganul etc.
Spasmoliticele vegetale:
extracte din: valeriană, mentă, gălbenele, salvie, pojarniţă, pelin.

preparate din plante (flamina, flacumina, conflavina, rozanolul etc).

Colereticele Mecanismul de acţiune
Preparatele acizilor biliara administrate ca medicamente sunt secretate biliar cu creşterea presiunii osmatice şi filtrarea
ulterioară a apei şi electroliţilor. Ca rezultat se măreşte volumul şi fluxul bilei, deci un efect preponderent
hidrocoleretic.
Efectele a) asigurarea proceselor de digestie prin micşorarea tensiunii superficiale cu menţinerea colesteronului în
soluţie şi emulsionarea grăsimilor.
Favorizarea absorbţiei intestinale prin pinocitoză a grăsimilor neutro, acizilor graşi cu lanţ lung, colesterolului,
vitaminelor liposolubile
Efect bacteriostatic.
Indicaţiile
ca preparate de substituţie în:
fistule biliare;
rezecţii de ileon sau afecţiuni ale acestuia;
colestaza hepatică sau extrahepatică
pancreatite cronice şi colite cronice cu constipaţie.
ca coleretice:
combaterea stazei biliare;
drenarea bilei după intervenţii chirurgicale asupra veziculei biliare;
spălarea căilor biliare în scopul eliminării nisipului sau calculilor de dimensiuni mici;
profilaxia infecţiei biliare;
examenul radiologic a veziculei şi căilor biliare;
6) determinarea timpului circulaţiei braţ-limba.

Contraindicaţiile: perioada a colecistitei, colangită; hepatită acută, pancreatită acută; abturarea căilor biliare, calica
biliară; acutizarea ulcerului gastric şi duodenal; maladii intestinale acute; afecţiuni renale grave, graviditate

Reacţiile adverse: dereglări ale scaunului, mai frecvent diaree; dezvoltarea gastritei, ulcerului, esofagitei de reflux;
mobilizarea calculilor cu dezvoltarea colicii biliare; creşterea nivelului transaminazelor; hipertensiune cu bradicardie
şi alte manifestări colinergice la administrarea i/v (posibil, acţiunii anticolinesterazice).

Regimul de dozare Se folosesc limitat.

ac. dehidrocholic (colagon) – câte 0,2-0,4 g de 3 ori/zi după masă timp de 2-4 săptămâni; sarea sodică a
ac.dehidrocholic se indică i/v sub formă de soluţie 20% 3-5 ml.
Liobitul – bilă-biofilizată de bovine; câte 0,2-0,6 de 3 ori/zi imediat după masă timp de 1-2 luni pentru a realiza un
efect coleretic mai deplin e necesar de activat metabolismul energetic în hepatocite, inclusiv la asocierea cu
hepatoprotectoarele.
Colereticele sintetice
Farmacodinamia:
efect preponderent hidrocoleretic;
micşorează vâscozitatea bilei, dar nu îmbunătăţeşte componenţa ei;
reduce nivelul colesterolului (îndeosebi în hipercolesterolemie) şi bilirubinei în sânge;
efect spasmolitic (osalmida / oxafenamida);
acţiune antiinflamatorie (cicvalonul);
efect antimicrobian (nicodina);
acţiune pozitivă asupra metabolismului hepatic (nicodina);
8) efect laxativ (osalmida).
Indicaţiile: colecistite, colangite, hepatocolecistite cronice, tubajul duodenal, litiaza biliară (osalmida),
gastroduodenite (nicodina)
Contraindicaţiile şi precauţiile:
afecţiuni inflamatorii şi distrofice acute ale ficatului;
2)maladii inflamatorii acute ale căilor şi veziculei biliare (sau în asociere cu antimicrobiene;
colecistita calculoasă (sau în asociere cu spasmolitice şi analgezice);
 Colereticele vegetale

Mecanismele de acţiune. Prin conţinutul de uleiuri eterice, flavonoide, răşine, fitosterină etc.creşte gradientul
osmotic dintre bilă şi sânge cu intensificarea filtraţiei apei şi electroliţilor în căile biliare. Stimulează receptorii
mucoasei intestinului subţire cu activarea sistemului autocrin de reglare şi de formare a bilei. Influenţează
nemijlocit asupra funcţiei secretorii a hepatocitelor cu creşterea formării bilei.

Alte efecte: -Antimicrobian (menta, dracila, ţintaura, cicoarele);-Antihipoxant (drăcila, ţintaura, menta,
cicoarele, mătasa de păpuşoi);- Antiinflamator (dracila, măceşul, ţintaura, menta, frunzele de mesteacăn, mătasa
de păpuşoi, cicoarele.);-Spasmolitic (Valeriana, menta, mătasa de păpuşoi, drăcila, sunătoarea, gălbenele.);-
Hepatoprotector (ţintaura, măceşul, mătasa de păpuşoi, frunzele de mesteacăn).

Indicaţii: colecistite cronice, colangite, hepatocolecistite, dischinezii biliare

Colereticele combinatePreparate combinate ce conţin extracte din plante, bilă, enzime şi uleiuri eterice cu un
mecanism complex, ce permit realizarea efectului coleratic, precum şi a celui colespasmolitic de ameliorare a
digestiei, metabolismului şi funcţiilor ficatului, pancreasului.
Indicaţiile: colecistite cronice, colangite cronice, hepatite cronice, pancreatite cronice, constipaţii prin atonie
intestinală, colite cronice cu hipomotilitate, diskinezia veziculei şi căilor biliare, stare după colecistectomie
Contraindicaţiile: ulcer gastric, hepatite acute, distrofia hepatică acută, afecţiuni hepatice severe, coma hepatică,
absorbţia (căilor biliare, icter mecanic), pancreatita acută, empiemul veziculei biliare

COLECISTICHINETICE
Preparate ce măresc tonusul veziculei biliare şi relaxează căile biliare şi sfincterul Oddi, fie prin acţiune
directă sau reflectorie de a stimula eliberarea colecistochininei Colecistokinina – preparat hormonal ce la
administrarea i/v provoacă un efect rapid şi intens, dar de scurtă durată de elibereare a colecistului.
Colecistochineticele vegetale acţionează prin:
intermediul ionilor de magneziu ce îl conţin (măceşul, frunzele de mesteacăn, mărarul, arnica etc.).
acţiunea reflectorii asupra eliberării colecisokininei (amarele-păpădia, pelinul etc).
Efect stimulator direct prin uleiurile eterice ce le conţin coriandrul, mărarul, menta, cicoarele
Sulfatul de magneziu, xilitul, sorbitul, manitolul – stimulează eliberarea colecistokininei cu contracţia veziculei biliare
şi eliberarea bilei în duoden. Mai exercită şi efect laxativ-purgativ.
Indicatii
Colecistokinina Este utilizată, de regulă, în timpul examenului radiologic cu substanţă de contrast.
Sulfatul de magneziu, xilitul, sorbitul, Se utilizează preponderent pentru efectuarea sondajului orb pe nemâncate, în
poziţie culcată pe partea rebordului costal drept bolnavul bea timp de 30 min cu îngheţitui mici de 200 ml soluţiecaldă
10% sulfat de magneziu (în lipsa efectului până la 25%). După ce în regiunea dată se amplasează un termofor de 1,5-
2 ore. Dacă după procedură n-a avut loc eliberarea intestinului se efectuează o clismă. Sondajul se efectează o dată în
5-7 zile, iar pentru profilaxia acutizării o dată în 2-3 săptămâni. Sulfatul de magneziu poate fi substituit cu 100 ml
sol,20% xilit, 100-200 ml 1-2% , sare corlovară. Apele minerale şi colosesul (o linguriţă la 100 ml apă) acţionează mai
slab.
etc).
Se folosesc:
decoct de iarbă-mare, 1:10, câte o lingură de masă de 3 ori/zi;
infuzie din bricheta de iarbă de maghera ½ păhar de 3-4 ori/zi;
infuzie din fructe de iepurar 1:50, câte o lingură de masă de 3-4 ori/zi;
infuzie din iarba de coada şoarecelui 1:75 câte o lingură de masă de 3 ori/zi sau 40-50 ml extract de 3 ori/zi cu 30 min
înainte de masă;
tinctura din galbinele câte 10-20 pic de 3 ori/zi,
colosasul – extract din fructe de măceş – câte o lingură de ceai de 3 ori/zi înainte de masă, iar la copii ¼-1/2 linguriţă.

COLELITOLITICELE
Acidul chenodezoxicolic
Mecanismul de acţiune Înhibă hidroximetilglutaril - CoA – reductaza ce reduce posibilitatea formării şi poate
contrebui la dezvoltarea calculilor de colesterol. Trece în bilă cu creşterea în bilă acizilor biliari sau solubilizarea
ulterioară a colesterolului.
Indicaţii tratamentul iniţial al litiazei biliare dacă calculii sunt necalcificaţi şi mai mici de 6 mm. După litotripsia
extracorporală pentru dezvoltarea fragmentelor mici şi celor recurenţi după orice metodă nechirurgicală.
Contraindicaţii : obstrucţia biliară completă, colici biliare frecvente, colecistită şi angocolită, hepatopatii, maladii
gastrointestinale severe, graviditate, insuficienţă renală avansată.
Reacţii adverse : diaree (40% la doze 750 mg/zi) care cedează la reducerea dozei; creşterea reversibilă a
transminazelor (30%); hepatotoxicitate datorită transformării în acid litocolic.
Regimul de dozare Dozele din 15 mg/kg/zi (capsule a 250 mg); la obezi se repartează la masa ideală.

Acidul ursodezoxicolic
Mecanismul de acţiune Scade rapid şi marcat secreţia colesterolului în bilă şi stabilizează membrana canaliculară a
hepatocitelor
Indicaţii: în maladiile hepatice cu colestază,îndeosebi în ciroza biliară primară şi colangita sclerozantă primară; litiaza
biliară.
Reacţii adverse : înmuierea scaunului, creşterea enzimelor hepatice.
Regimul de dozare În litiaza biliară 5-10 mg/kg/zi subdivizate în 3 prize în afecţiunile hepatobiliare sunt necesare
doze de 8-16 mg/kg/zi,
Se poate asocia cu lichidul chenodezoxicolic în doze de 5-10 mg/kg fiecare pentru a creşte eficacitatea şi a micşora
reacţiile adverse.

ANTIFLATULENTELE-remedii medicamentoase sau principii active de origine vegetală, care favorizează

eliminarea gazelor din intestin, atenuând sau înlăturând senzaţiile neplăcute de distensie a stomacului şi/sau
intestinului

CLASIFICAREA
1. Preparate adsorbante: cărbunele activ, Medicas E, poliferan etc.
2. Preparatele tensio active : dimeticona, simeticona
3. Uleiurile volotile din plante (carminative vegetale): frunzele de mentă, fructele de mărar, fructele de chimen,
fructele de coriandru, fructele de fenicul, florile de cuişoare, seminţe de nucuşoare, fructe de anason, coajă de
scoţişoară, rizomă de ghimber, preparatele de valeriană etc.
4. Parasimpatomimeticele: M-colinomimetice (aceclidina), anticolinesterazice
( neostigmina, galantamina etc.)
5. Preparatele enzimatice de substituţie în dereglările digestiei intestinale : festalul, festizimul, digestalul, ezistalul,
pancreatina, panzinorm, trifermentul, panolaza, panstalul etc.
6. Preparatele combinate: unienzaim , malox , gestid plus, meteospasmil, ceri nasigel,
pancreaflet, capect, zimoplex etc.

TENSIOACTIVE Mecanismul de acţiune micşorează tensiunea superficială a bulelor de doze cu efect

antispumant. Bazele eliberate sunt absorbite de intestin sau eliminate prin peristaltism.
Mecanismul de actiune:

Cărbunii activi Mecanismul de acţiune Datorită porităţii bine dezvoltate (macro-mezo- şi micropori) are loc
adsorbţia moleculelor de gaze sau vapori de macro şi mezopori cu considerarea lor ulterioară. Această proprietate
este redusă în mediul lipid al intestinului. Posibil, că eficacitatea va fi mai mare în caz că flatulenţa este cauzată de
diferite prcese de putrefracţie, dereglări ale nutriţiei sau de activitatea unor bacterii în tubul digestiv. La baza
beneficiului terapeutic vor sta aşa mecanisme ca:

depurarea sucurilor digestive de substanţele toxice sau intermediare ale metabolismului;

modificarea spectrului lipidic şi proteic al conţinutului intestinal,
adsorbţia bacteriilor şi / sau toxinelor bacteriene cu normalizarea florei intestinale.

Carminativele vegetale Mecanismul de acţiune Prin intermediul componenţilor săi (oleuri volutile, glicozide,
flavonoide etc) exercită o acţiune iritantă asupra mucoasei cu o stimulare uşoară a peristaltismului şi relaxarea
sfincterelor.
Preparatele enzimatice Mecanismul de acţiune Prin substituţia enzimelor digestive, deficitare în intestin, se
normalizează procesele de scindare a proteinelor alimentare cu ameliorarea proceselor de absorbţi şi de
preîntâmpinarea formării produselor intermediare, inclusiv a gazelor şi de putrefracţie.

Preparatele combinate Mecanismul de acţiune Mecanismul de acţiune se explică prin prezenţa substanţelor
tensioactive (maalox plus, meteospasmil, ceri nosigul, gestid, iunienzeim etc), precum şi a celor adsorbante
(capecx, maolox plus, gestid, iunienzeim etc)

Caolina are proprietate de a adsorbi toxinele bacteriene, bacteriile, precum şi produsele de

fermentaţie şi putrefacţie intestinală.

Pectina conţine polizaharide ce formează în apă soluţi mucilaginoase cu proprietăţi adsorbante şi mecanic
protectoare sunt recomandate în deosebi instările de diaree însoţite de meteorism.

Indicaţiile şi particularităţile de utilizare. Preparatele tensioactive sse indică în flatulenţa şi distensia intestială,
insclusiv postoperatorie; dispepsia, sindromul Remheld; pregătirea pentru cercetarea radiologică a tubului digestiv
şi organelor bazinului mic. Simeticona ca antiflatulent la adulţi şi copii de vârstă şcolară câte 40-80 mg 3-5 ori/zi,
iar la sugari şi preşcolari câte 40mg 3-5 ori/zi. În vederea pregătirii pentru sanografie şi creşterea radiologică se
indică câte 80 mg 3 ori/zi cu o zi înainte şi 80 mg dimineaţa în ziua examenului. preparatul se ingerează timpul
sau după masă fără necesitate şi înainte de somn.Dimeticona se administrează cîte 80-160 mg în timpul sau după
masă, iar la necesitate şi înainte de somn. Comprimatele trebuie rugumate(mesticate).Fimeticonă (disflatil) în
picături se indică câte 25-50 pic după fiecare masă şi înainte de somn la adulţi, iar la copii până la 6 ani şi 6-15 ani
respectiv câte 10-15 picături după fiecare masă şiînainte de somn.

Cărbunii activiCărbunii activi se indică în meteorism,dispepsie.Câte 1-2 g pulbere sau 1-3 comprimate 3-4 ori/zi
dizolvată în apă sub formă de suspensie.

Carminativele vegetale neplăcerea în destensie gastrică şi intestinală . Utilizate sub formă de oleuri volatile,
emulsii, soluţii apoase, siropuri, tincturi etc., dozate individual în dependenţă de forma medicamentoasă şi starea
patologică.Regimul de dozare. Apa de mărar – câte 1 lingură de 3-6 ori/zi. Ulei de fenicol – 5-10 picături la o
priză. Infuzie din fructe de tmin (100-200 ml) câte o lingură de 3-4 ori/zi. Specia cormenativă – infuzie (o lingură
la 200 ml) – câte ¼-1/2 pahar dimineaţa şi seara.

Parasimpatomimeticele în situaţii grave de meteorism îndeosebi postoperatorii, ce nu se supun corecţiei cu alte.

Individual în dependenţă de clinică şi preparatul utilizat.

Preparatele combinate- Exercită efect neutralizant faţă de acidul clorhidric, precum şi protector faţă de mucoasă.
Prin prezenţa simeticonei se realizează efectul antiflatulent Se indică în meteorism. La adulţi câte 1-2 comprimate
sau 1-2 linguriţe (5-10 ml) suspensie de 4 ori/zi peste o oră după masă şi înainte de somn. Meteospasmilul Se
indică în tratamentul simptomatic al dereglărilor funcţionale cu meteorism câte o capsulă 2-3 ori/zi

Cerri nasigel Se utilizează în maladiile tubului digestiv însoţite de meteorism. Doza se stabileşte individual în
dependenţă de nosolgie. Doza medie constituie 10-20 ml suspensie între mese şi înainte de somn, dar nu mai mult
de 120 ml/zi.
Iunienzaim Se indică în meteorism (inclusiv după administrarea hranei) câte un comprimat după sau în timpul
mesei.

Zimoplex -Preparat complex ce prin dimeticonă exercită efct antispumant, iar prin enzime ameliorează procesele
de digestie cu diminuarea meteorismului.

ANTIVOMITIVE
După aparenţa de grup
Neurolepticele
 haloperidolul
metofenazatul
perfenazina
trifluoperazina
trifluperidolul
clorpramazina
tioridazina
Antagoniştii dopaminergici derivaţi de benzamidă şi benzimidazol
metoclopramidă
domperidonă
bromopridă
Spasmoliticele
atropina
platifilina
papaverina
drotaverina etc.

H1- antihistamiicele
prometazina
difenhidramina
cloropiramină
mebhidrolina
feniramina
ciclizina etc.
Antagoniştii serotoninergici
granisetron
andansetron
tropisetron
Anestezicele locale
benzocaina
procaina etc.
M-colinoblocantele
scopolamină
Benzodiazepinele
diazepam
lorazepam etc
Preparatele vegetale din:
mentă
melisă
anason
fenicul etc

Glucocorticoizii
prednisolon
dexametazonă etc.

CLASIFICAREA DUPĂ LOCUL ACŢIUNII

I.Cu acţiune preponderent centrală
Ce inhibă centrul vomei şi zona declanşatoare
neurolepticele
canabinoidele

ce inhibă centru vomei

H1-antihistaminicele
Colinoliticele
II.Cu acţiune periferice
anestezicele locale
spasmoliticele
colinoliticele
preparatele vegetale

III. Cu acţiune mixtă

antagoniştii dopaminergici
antagoniştii serotoninergici.

Mecanismul de actiune
Neurolepticele ca antivomitive-Blochează receptorii dopaminergici din zona declanşatoare a centrului vomei.
poate avea un rol secundar şi acţiunea alfa-adrenolitică şi M-colinolitică periferică şi centrală, care determină
inclusiv şi efectul sedativ. în asociere cu canabioidele pentru reducerea toxicităţii acestora.Regimul de dozare.
Haloperidol Oral – 1 mg/zi; i/m – 0,5-2 mg/zi.Cloropramazină - Oral – 10-50 mg de 3 ori/zi Rectal – 25-100 mg
de 2 ori/zi
I/m – 25-50 mg. Triflupromazină - Oral – 10-30 mg/zi fracţionat
I/m – 15-20 mg cu repetare în caz de necesitate la 4 ore până la 60 mg/zi.
H1-antihistaminicele-Mecanismul de acţiune blochează H1-receptorii din centrul vomei şi nucleii vestibulari
poate avea importanţă şi acţiunea parasimpatolitică centrală şi periferică.în asociere cu dopamiliticele pentru
reducerea efectelor adverse ale acestora.Regimul de dozare. Difenhidramină - Oral – câte 25-50 mg de 3-4
ori/zi.Prometazină - Oral - 25-50 mg la adulţi şi 10-20 mg la copii cu 60 min înainte de călătorie cu scop
profilactic. În alte situaţii câte 10-25 mg de 3 ori/ziRectal – în diferite situaţiicâte 10-25 mg de 2-3 ori/zi

M colinoblocantele-Mecanismul de acţiune blochează M-colinoreceptorii din centrul vomei (efectul

central);blochează colinoreceptorii periferici (intestinului) cu relaxarea musculaturii netede (efect spasmolitic
benefic în creşterea peristaltismului);la unele din preparate se constată o acţiune psihosedativă (scopolamina)
Regimul de dozare. Scopolamină Oral – câte 0,1-0,6 mg înainte de expunere la mişcări intense pentru profilaxia
de scrtă durată. Apoi după necesitate la fiecare 6 ore.Topic – emplastre ce conţin 0,5 mg ce asigură un efect timp
de 3 zile.
I/m - 0,2 mg o dată cu scop curativ.

Benzodiazepinele şi sedativele- Mecanismul de acţiune acţiunea sedativă şi anxiolitică sunt transponsabile de un

efect antiemetic nespecific.

Glucocorticoizii ca antivomitive -Mecanismul de acţiune nu este cunoscut, posibil, este cauzat de împiedicarea
sintezei prostaglandinelor posedă un efect permitiv de potenţiere a altor antivomitive (antiserotoninice,
antidopaminice, canabinoide).

ANTAGONISTII SEROTONINEI SI CANABINOIDELOR

Mecanismul de acţiune acţiunea se realizează la nivelul zonei declanşatoare a centrului vomei din bulb (blocarea
acestorea).

Indicaţiile
voma produsă de citostatice,
voma la pacienţii ce alte entiemetice n-a fost efective.

Regimul de dozare Nabilonă - Oral – 1-2 mg de 2 ori/zi, prima doză în noaptea ce precede indicarea
chimioterapicului anticanceros iar cea de a 2-a priză cu 1-3ore înainte, apoi pe tot parcursul tratamentului cu
antitumoral şi încă 24 ore după terminarea acestuia.

Antagoniştii serotoninergici
 Indicaţiile voma produsă de anticanceroase sau radioterapie.
Ondanserton. Regimul de dozare. - I/v – iniţial înaintea citostaticului 8-10 mg, apoi prin perfuzie câte 0,1-0,5
mg/kg până la 32 mg în 24 ore.Oral – pentru profilaxia vomei produsă de citostatice sau postoperator câte 8 g cu
2 ore înainte, apoi încă câte 8 mg la 8 ore timp de 5 zile. La copii peste 4 ani iv înainte de citostatic cu 15 min în
doza de 5 mg la 1 m2 suprafaţă corporală, aopi oral câte 4 mg la fiecare oră.

Reacţiile adverse

cefalee
rar- dereglări tranzistorii ale văzului, ameţeli la i/v rapid, convulsii, tulburări motorii
creşterea asimptomatică a transaminazelor în ser
constipaţie
manifestări alergice de tip imediat până la anafilaxie
rar-cardialgii, aritmii, bradicardie, hipotensiune arterială
senzaţie de căldură, sughiţ
uneori reacţii în locul înjectării..

Granisetron: Reacţiile adverse creşterea transitorie a transaminazelor în ser, constipaţie, cefalee, erupţii cutanate

TROPISETRON. Reacţiile adverse. cefalee, ameţeli, slăbiciune, constipaţie,diaree, dureri , în abdomen,

creşterea tranzistorie a transaminazelor în ser, sunt posibile-colaps, stop cardiac, halucinaţii vizuale,
carcinogenitate experimentală, care nu a fost dovedită clinic.

Farmacocinetica. Granisteron Se cuplează 65% cu proteinele plasmatice. Rapidă prin demetilare şi oxidare. Se
elimină prin urină şi scaun sub formă de conjugaţi
Tropisetron -Absorbţia este rapidă şi completă (95%); hrana încetineşte dar nu micşorează biodisponibilitatea. Se
cuplează 71% cu proteinele plasmatice, Volumul de distribuţie este de 7,9 l/kg, iar timpul concentraţiei maxime se
atinge este 3 ore. În ficat cu metaboliţi neactivi. Preponderent prin urină (70% ca metaboliţi şi 85 neschimbat) şi
15% prin scaun sub formă de metaboliţi.

ANTIINFLAMATOARELE INTESTINALE

Preparate cu un efect antiinflamator specific la nivelul mucoasei intestinale utile pntru tratamentul colitei
ulceroase şi bolii Crohn.
Clasificarea:

azocompuşii – sulfasalazina, mesalazina, olsalazina;

glucocorticoizi sistemici sau topici – hidrocortizon, prednisolon, beclometazonă dipropionat, budesonida, toxocort
pivalat etc.;
imunidepresivele şi imunomodulatoarele – mercaptopurina, azatioprina, metotrexar, ciclosporina, levamizol;
entiinfecţioase – metronidazoletc.
Mecanismul de acţiune. Azocompuşii-La baza efectului antiinflamator stă molecula de acid 5 aminosalicilic
care poate afecta multiple situsuri la nivelul căii acidului arahidonic. Prin blocarea ciclooxigenazei se diminuie
sinteza postaglandinelor. Recent s-a stabilit şi inhibarea sintezei leucotrienelor pe cale a lipooxigenazică, acestea
fiind mai inportante în realizarea procesului inflamator la nivelul intestinului. Se presupune deasemenea că acidul
5-aminosalicilic ar contribui la captarea radicalilor liberi superoxid, implicaţi în patogenia inflamaţiilor intestinale.

Indicaţiile. Preparatele sunt indicate în: tratamentul formelor de gravitate uşoară şi medie a rectocolitei ulceroase
şi maladiei Crohn , localizate la nivelul colonului; profilaxia recidivelor rectocolitei ulceroase; formele grave ale
acestor nozologii în asociere cu glucocorticoizii. Eficacitatea s-a constatat în 64-78% cazuri de colită ulceroasă
nespecifică formele uşoare-medii. Recidivele pe parcursul a 6 luni s-a u instatlat în 9-33% ţi sunt dependente de
doze.

Contraindicaţiile şi precauţiile pentru administrarea azocompuşilor include: insuficienţa renală şi hepatică gravă;
alergie la sulfamide şi salicilaţi; deficitul de glucozo-6-fosfatdehidrogenază (sulfasalazina); diateze hemoragice;
prudenţă la asocierea cu anticoagulantele indirecte, antidiabeticele sulfonilureice, glicozidele cardiace,
glucocorticoizii.

Reacţiile adverse. Datorită sulfamidei (sulfapiridinei) din componenţa sulfasalazinei se constată: greaţă, febră,
erupţii cutanate, artralgii relativ frecvente, iar ocazional se produce oligospermie şi sterilitate, anemie hemolitică
şi agranulocitoză. În cazul utilizării osalazinei se pot dezvolta: diaree trecătoare (îndeosebi la începutul
tratamentului), cefalee, iritabilitate. Sunt posibile erupţii cutanate, foarte rar bronhospasm, sindrom lupoid,
pancreatită. La administrarea mesalazinei se pot constata: cefalee, greaţă, vomă, diaree, dureri abdominale care
sunt rare şi minore.

Regimul de dozare. În formele uşoare sau medii ale colitei ulceroase nespecifice se recomandă azocompuşii oral,
iar în formele grave se asociază un glucocortiocoid oral. În caz de evoluţie fulminantă a maladiei se recurge la un
glucocortiicoid pareneral şi ciclosporină intravenos. La localizarea distală (rectală) în formele uşoare-medii se
recomandă azocompuşii oral sau rectal şi un glucocorticoid rectal, iar în cele grave – se suplimentează un
glucocorticoid oral.

Tratamentul de întreţinere se efectuează cu azocompuşi oral, asociat, în cazurile refractare şi la corticodependenţi,

cu azatioprină sau mercaptopurină. În caz de localizare distală azocompuşii se pot folosi rectal.

În boala Crohn se recomandă ca în formele uşoare azocompuşii să se asocieze cu metronidazol, iar în cele de
gravitate medie – glucocortiocid oral asociat cu azatioprină sau mercaptopurină. Formele de grave necesită
administrarea unui glucocorticoid parenteral cu ciclosporina. Pentru tratamentul de întreţinere mesalazina se
asociază cu azatioprina sau mercaptopurina.

Sulfasalazina se recomandă cu scop de tratament câte 4-6 g/zi (la interval de 6 ore), iar pentru întreţinerea
efectului şi proflaxia recidivelor câte 2 g/zi în 2 prize (dimineaţa şi seara). În rectite, proctite şi localizarea joasă a
rectocolitei se poate administra sub formă de clisme a câte 3 g/100 ml introdusă seara înainte de culcare timp de 2
săptămâni sau supozitoare câte 1g dimineaţa şi seara timp de 3 săptămâni.

Olsalazina se indică oral câte 1 g dimineaţa şi seara, preponderent pentru profilaxia de durată a recăderilor.

Mesalazina se indică în doze de 1,2-2,4 g/zi (asacol) sau 1,5 g/zi (pentasa) fracţionat preponderent pentru
profilaxia recidivelor de rectocolită hemoragică. Poate fi utilizată şi sub formă de clisme timp de 2 săptămâni
(uneori 3-4) câte 1-4 gseara la culcare.

Farmacocinetica. Sulfasalazina după administrarea orală parţial se absoarbe din intestinul subţire, participă în
circulaţia enterohepatică fără să sufere transformări metabolice esenţiale şi este eliminat în colon. Preparatul
secretat şi cel neabsorbit în colon este rapid redus la legăturile diazo de microorganismele enterice cu eliberarea
celor 2 compuşi. Sulfapiridina se Absoarbe practic complet, iar acidul 5-aminosalicilic rămâne în colon timp
îndelungat cu influenţă asupra mucoasei intestinale, apoi se elimină nschimbat. Sulfamida serveşte ca un sistem
transportor pentru acidul 5-aminosalicilic deoarece administrarea separată a acestor compuşi nu se soldează cu
acţiunea la nivelul colonului deoarece aceştea se absorb la nivelul intesinului subţire.

Olsalazina cuprinde în structura sa 2 molecule de acid 5-aminosalicilic legate diazo. La administrarea internă trece
prin intestinul szbţire fără să fie absorbită, iar în colon sub influenţa bacteriilor enterice se eliberează acidul 5-
aminosalcilic activ.
Mesalazina reprezintă acidul 5-aminosalicilic eliberat sub forme enterosolubile (comprimate acoperite cu o răşină
acrilică) sau microgranule (acoperite cu etilceluloză) care se dizolvă în majoritate în colon în timp şi funcţie de pH
(6-7), eliberând lent acid 5-aminosalicilic. Unele preparate comerciale pot fi efective ţi în ileita terminală (pentasa)
deoarece eliberează substanţa activă şi în intestinul subţire.

SPASMOLITICE

Neurotrope
M-colinoliticele

atropina
scopolamina
butilscopolamina
platifilina
metociniul
prifiniul
metilscopolamina
propantelina
metantelina

Miotrope
Der.izochinolinei
papaverina
drotaverina
mebeverina
rociverina
alverina
Metilxantinele
aminofilina
xantinolul nicotinat
Diverse
benciclanul
fenicaberanul
otiloniul
pipoolanul
pinaveriul

Mixte
Cu efect spasmolitic şi analgezic
baralgina
maxiganul
triganul
spasganul
spasmolgonul
spasmolginu
zologanul
minalgonul
veralgamul
cu efect spasmolitic şi antiinflamator
besalolul
bevisalul
Diverse efecte
spasmoveralgina
nicoşpanul
belalgina
belastezina
becarbonul

Diverse mecanisme
nitraţii (nitroglicerina, izosorbidul mono- şi dinitrat)
blocantele canalelorcalciului (verapamilul, nifedipina)

Mecanismul de actiune: Neurotrope Manifestă antagonism cu acetilcolina la nivelul receptorilor colinergici

postsinergici muscarinici (M3). Efectul mai manifest în cazul când spasmele sunt produse de vag şi redus în caz
de maladii antiinflamatorii şi alergice. M-colinoliticele diminuează tonusul şi peristaltismul stomacului şi
intestinului cu constricţia sfincterelor şi micşorarea secreţiei glandelor. Este influenţată deasemenea tractul biliar
şi urinar.Miotrope Preparate ce influenţează direct asupra musculaturii netede fără a influenţa receptori specifici.
Mecanismul la majoritatea se realizează prin inhibiţia fosfodiesterazei cu creşterea AMPc. Probabil, se vor
deosebi prin influenţa preponderentă asupra diferitor tipuri de izoenzime (I-IV) ale fosfodiesterazei localizate în
diferite organe cu musculatură netedă. Pentru derivaţii metilxantinei se presupune şi o influenţă blocată asupra
receptorilor adenozinici, manifestată îndeosebi pentru musculatura netedă a bronhiilor. Acest mecanism, posibil, e
mai puţin important în acţiunea asupra tubului digestiv.Combinate Preparate ce posedă efect spasmolitic prin
blocada M-colinoreceptorilor şi influenţa miotropă directă. Concomitent majoritatea din acestea mai posedă efecte
suplimentare ca: analgezic, sedativ, simpatomimetic, antiinflamator.

Indicatii:Neurotrope-spasmelor gastrice (ulcer, diskinezii antrale);

spasmelor duodenale;
hipermotilităţii intestinului subţire şi colonului;
spasmelor căilor biliare;
spasmelor musculaturii tractuluiurinar

Indicaţiile spasmoliticelor miotrope şi combinate:

Spasmele musculaturii netede ale tubului digestiv

spasmele porţiunii centrale şi cardiace a stomacului
colicele biliare
diskineziie hipermotorii ale căilor şi viziculei biliare
colica intestinală
colici postoperatorii cu metabolism
colita spastică
colecistite
constipaţii spastice
proctită, tenesme
ulcer duodenal şi gastric (tratament complex)
pregătirea pentru cercetările endoscopice

Spasmele musculaturii netede ale tractului genito-urinar

colicele renale
spasmele ureterelor
dureri în dismenoree
iminenţa avortului spontan şi naşterii premature
micşorarea excitabilităţii uterului în timpul naşterii
în spasmul colului uterin în naşteri sau întârzierea deschiderii lui
contracţii uterine după naşteri.
Spasmele musculaturi netede vasculare
tratamentul complex al crizei hipertensive
spasmele vaselor periferice şi cerebrale
accese de angină pectorală (în caz de neeficacitate a nitroglicerinei
adjuvant ca premedicaţie, în sindromul dolaros.

CONTRAINDICAŢIILE, PRECAUŢIILE ŞI REACŢIILE ADVERSE ALE

SPASMOLITICELOR MIOTROPE ŞI COMBINATE
PAPAVERINA: stări comatoase;inhibiţia respiraţiei;dereglări ale conductibilităţii atrio-ventriculare;copii până la
un an;sensibilitate la preparat;asocierea în alcoolul
Reacţiile adverse greaţă
constipaţii
somnolenţă
 sudoraţie excesivă
la doze mari sau i/v rapid- hiporemie, tahicardie, hipotensiune, colaps, asistolie, bloc AV

DIURETICE

CLASIFICAREA DIURETICELOR DUPĂ LOCUL ACŢIUNII IN NEFRON

Remedii cu acţiune asupra glomerulului:
Xantinele:Aminofilină
Tonicardiacele:Digoxină;Digitoxină;Strofantină
Remedii cu acţiune asupra tubilor proximali (inhibitorii carboanhidrazei):
Acetazolamid (Diacarb)
Remedii cu acţiune asupra porţiunii ascendente largi a ansei Henle:Furosemid ;Acid etacrinic
Diuretice cu acţiune asupra porţiunii iniţiale a tubilor distali:Hidroclortiazid
Ciclopentiazid;Clopamid;Clortalidol
Diuretice cu acţiune asupra porţiunii terminale a tubilor distali şi tubilor colectori (diuretice care economisesc
potasiul):Spironolactonă;Triamteren;Amilorid
Diuretice cu acţiune pe parcursul tuturor segmentelor ale tubilor renali:Manitolul
Ureea

CLASIFICAREA DIURETICELOR DUPĂ DURATA DE ACŢIUNE

Cu durată scurtă: 4 – 6 ore:

Furosemid;Acidul etacrinic;Manitolul;Ureea
Cu durată medie: 8 – 24 ore:
Hidroclortiazid;Acetazolamid;Triamteren;Amilorid;Preparatele mercurului;Clopamida
Cu durată lungă : 24 – 72 de ore:
Spironolactonă;Ciclopentiazid;Clortalidol

CLASIFICAREA DIURETICELOR DUPĂ ACTIVITATE

Foarte active: 20 – 30 % :
Furosemid;Acid etacrinic
Moderate: 10 – 20 %:
Tiazide;Netiazide osmotice
Slabe: pană la 5%:
Spironolactonă;Triamteren;Amilorid;Acetazolamidă;Xantinele

70.Diuretice osmotice (manitol, urea)

Mecanismul de actiune:cresc presiunea osmotica in singe cu atragerea lichidului in patul vascular-cresc
VSC_intesifica fluxul renal si filtratia glomerulara-cresc presiunea osmotica in tubii proximali si segmentul
descendent ingust al ansei Henle-intesifica fluxul urinei prin nefron-retin rebsorbtia primara a apei si secundara a
Na-diureza apoasa.Efect diuretid,deshidratant,dezintoxicant,cresc fluxul renal.
Farmacocinetica: se absorb rău în tractul gastro-intestinal, deaceea se administrează parenteral. Manitolul nu se
metabolizează în ficat, se elimină prin filtrare glomerulară. Excreţia manitolului se face timp de 30-60 minute.
Indicatii; pentru sporirea eliminarii apei din organism, profilaxia anuriei in hemoliza, pentru scaderea presiunii
intracraniene si intraoculare.edem cerebral,edem pulmonary,stari de soc in combustii ,peritonite,sepsis,edem
laringian.
Reactii adverse
Diuretice osmotic:Hipervolemia cu suprasolicitarea cordului, flebite si tromboze (ureea), necroza tesuturilor (la
nimerire solutiei de uree sub piele).
Contraindicaţii:
Diuretice osmotice: e contraindicat în insuficienţa renală şi hepatică, cardiacă, deoarece creşte volumul sângelui
circulant.
DIURETICE DE ANSA – furosemid, bumetanid, acidul etacrinic). RM a acestei grupe manifesta acţiune
diuretică vădită, inhibând reabsorbţia Na + şi apei în porţiunea ascendentă a ansei Henle. Diureticele de ansă
aflânduse în lumenul tubului ansei glomerulare (pe contul secreţiei şi filtraţiei relative) şi cu urina primară
atingând partea ascendentă a ansei Henle, unde se cuplează cu receptorii ai membranei apicale şi inhibă
difuziunea Na+ şi Cl— din lumenul tubului, ca rezultat se micşorează reabsorbţia apeiFurosemidul şi într-o măsură
mai mică bumetamidul inhibă neînsemnat carboanhidraza, mai ales în doze mari, ce se manifestă prin mărirea
excreţiei bicarbonaţilor, ionilor K+, Ca2+, Mg2+, acţiune benefică deoarece se reduce alcaloza hipocloremică.
Înafară de efectul diuretic, furosemidul şi acidul etacrinic nemijlocit scade tonusul arterelor şi venelor (mai ales la
administrarea i/v) şi simptomele de stază pulmonară şi presiunea de umplere a ventricolului stâng la insuficienţa
cardiacă cu staza până la începerea acţiunii diuretice evidente.
Farmacocinetica

Diuretice de ansa – rapid se absorb în tractului gastrointestinal. Se elimină în stare neschimbată prin filtrare
glomerulară şi secreţie canaliculară în timp de 4 ore.
Furosemid – biodisponibilitatea la administrarea peros 25-70% (≈ 60%). De aici rezultă că pentru a atinge
concentraţie plasmatică ce apare la administrare i/v, trebuie administrat peros o doză de 2-4 ori mai mare. La
administrare internă 80 mg Cmax în sânge apare peste 1,5-2,9 ore. T0,5 = 1-1,5 ore la administrarea i/v T0,5 = 1,8-2,2
ore. Aceşti indici depind de starea hemodinamicii şi funcţiei ficatului şi rinichilor. Efect diuretic a furosemidului e
în strânsă corelare cu excreţia renală.Spironolactona se absoarbe bine în tractul gastro-intestinal, dar în legătură cu
efect marcat de eliminare primară biodisponibilitatea e joasă (≈ 30%). Ea se ridică după administrare preparatului
după masă. T0,5 creşte în staza cardiacă, ciroza hepatică. Cu urina se elimină 20-35%. Efectul deplin terapeutic se
dezvoltă doar peste câteva zile de administrare a preparatului.Triamteren – repede şi deplin se absoarbe în
intestinul subţire. Peste 90% se metabolizează în ficat. Calea de bază de eliminare a formei active şi metaboliţilor
lui este excreţia renală.Amilorid – se elimină sub formă neschimbată cu urina.
Indicatii:edem pulmonar acut, alte maladii însoţite de edeme, hipercaliemie acută, insuficienţa renală acută,
intoxicaţii acute, (diureza forţată),ciroza hepatica cu ascita,criza glaucomatoasaÎn stări de ungenţă preparate de
elecţie sunt diureticele de ansă. La administrarea i/v a furosemidului îmbunătăţirea stării la bolnavi cu edem
pulmonar apar peste 10 min – deoarece preparatul dilată venulele. Peste 20-30 min efectul clinic a furosemidului
e condiţionat de scăderea VSC ca rezultat a efectului diuretic. Dacă timp de 60 min se elimină mai puţin de 1 l
urină, e indicată repetarea administrării furosemiduluiîndoza dublă.
Creşterea diurezei la dereglări neînsemnate a echilibrului acido-bazic e posibilă la administrarea unimomentană a
20 mg furosemid. La administrarea dozelor mari fără indicaţii clinice adecvate poate scădea brusc VSC ce poate
duce la consecinţe grave.La administrarea i/v a furosemidului în timp de 1 oră se elimină 43% volum nictimeral
de urină. Peste 2 ore-60% ce e foarte important la stări cu dereglarea echilibrului hidro-electrolitic. Doza repetată
de furosemidului se indică nu mai mult de 6-8 ore la administrarea orală şi 2-ore la administrarea i/v. Doza la
administrarea repetată a preparatului depinde de precedenta, dacă la administrarea 40 mg i/v diureza nua scăzut,
se indică 120 mg , dacă se măreşte nesatisfăcător 80 mg.
Contraindicaţii:Furosemid, bumetamid nu se administrează la alergii la preparate sulfamidice. Cu prudenţa de
indică în insuficienţa hepatică, renală, insuficienţa cardiacă.
Reacţii adverseHipokaliemie, hiperurecemie, greaţă, erupţii, dereglări circulatorii acute (la
supradozare),ototoxicitate (la introducerea i/v rapidă), dereglarea metabolizării glucozei (rar),deshidratare

DIURETICE TIAZIDICE SI NETIAZIDICE

Diuretice ce acţionează ansa canalelor distale: tiazide (hidroclortiazida) şi netiazide (clopamid, oxodolin),
derivaţii sulfanilamidelor.
Tiazidele şi a diuretice ce conţin gr. sulfanilamidă scad reabsorbţia ionilor Cl — şi Na+ în canale contorte distale,
deasemeni ei inhibă carboanhidraza în tubii contorţi proximali, dar acest mecanism nu este de bază în acţiunea lor
diuretică. Spre deosebire de diureticele de ansă ce inhibă reabsorbţia Ca + în ansa Henle, tiazidele o sporesc în
tubii contorţi distali, ce duce la hipercalciemie. Inhibând reabsorbţia Na şi crescând concentraţia lui în tubii
colectori ei duc la mărirea secreţiei K +.Diureticele tiazide majorează eliminarea Mg 2+ ce trebuie de luat în
consideraţie la administrarea lor la bolnavii cu insuficienţa cardiacă gravă. Tiazidele nu dereglează mediul acido-
bazic (Na+ se excretă împreună cu Cl— şi HCO3—).Efectul diuretic se reduce la micşorarea vitezei filtraţiei
glomerulare şi se termină la viteza 30 ml/min. Eliminarea diureticelor tiazide prin rinichi şi eficacitatea lor se
micşorează la reacţia alcalină a urinei. Majoritatea diureticelor din această grupă posedă acţiune hipotensivă,
mecanismul căreia nu e determinat pe deplin. Se presupune că ei au acţiune relaxantă directă asupra musculaturii
netede a vaselor şi nevelează acţiunea vasoconstrictorie.
Farmacocinetica
 Hidroclortiazida – se absoarbe bine la administrare internă. T 0,5 în faza rapidă = 1,7 ore, în faza lentă – 13,1 ore.
Cmax în plasma sanguină atinge peste 1-4 ore. Se cuplează cu proteinele plasmatice 40-65%, volumul distribuţiei =
0,8 l/kg. Hidroclortiazida se acumulează în eritrocite, unde concentraţia ei e de 3,5 ori mai mare ca în plasma
sanguină, deaceea durata efectului atinge 12-18 ore. Se elimină pe cale renală în stare neschimbată pentru secreţia
activă a tubilor contorţi proximali.
Clearanceul gen. = 2,5 ml/min. În timp de 6 ore după administrarea internă se elimină 50% din doza preparatului.
Acţiunea diuretică apare peste 1-2 ore şi diureza 6-12 ore
Indicatii: hipertensiune arterială, insuficienţa cardiacă de stază, nefrolitiază, diabet zaharat insipid,enureza
nocturna,glaucom,edeme de diferita origine. La retenţie neînsemnată a apei (insuficienţa cronică a
hemodininamicii de gradul II A, s-m premenstrual, Cel mai des se administrează hidroclortiazid (doza minimă
efectivă = 25 mg). Dacă preparatul nu e destul de efectiv doza se măreşte până la 100-200 mg/24 ore. Se
administrează zilnic până la dispariţia edemelor, apoi se trece la terapie de întreţinere (25-50 mg peste 2-3 zile).
Contraindicaţii:
Diuretice tiazide, clopamidă – sunt contraindicate în forme grave a podagrei şi în diabet zaharat, hipocaliemiei.

Reacţii adverse hiperurecemie, fenomene dispepsice, dereglarea metabolizării glucozei, fotosensibilizarea,

paresteeii, slăbiciune, fatigabilitate, purpura trombocitopenică, icter, pancreatită (rar),alcaloza hipocloremica si
hipocaliemica;hiperglicemie,hiperlipedimie.

DIURETICE Antagonistii competitive ai aldosteronului(spironolactona) si

necompetitivi(triamterenul,amiloridul)

Mecanismul de actiune: Spironolactona, cuplindu-se cu receptorii pentru aldosteron, preintampina efectele

mineralocorticoidului, ale reabsorbtiei de schimb intre Na si K, cauzate de transcriptia genelor ce cresc activitatea
canalelor membranei apicale si ATP-azei bazolaterale.

Efectele: Antagonist competitivi ai aldosteronului manifesta' -efect diuretic slab, -efect antihipertensiv,

efect anabolizant,efect virilizant (similar cu cel al testosteronului).

Efectul diuretic se caracterizeaza prin eliminarea Na sj CI cu un echivalent osmotic de ара. Scade excretia de К si
H.

Urina devine alcalina prin eliminarea bicarbonatilor.

triamterenul si amiloridul blocheaza canalele selective pentru Na, deregland transportul pasiv al ionilor prin
membrana apicala;posibil, influenteaza asupra proteinelor

Farmacocinetica:spironaloctona

se indica dupa masa;

absorbtia constituie 90%, iar biodisponibilitatea 30-70% datorita primului pasaj hepatic;
cuplarea cu proteinele plasmatice - 90%;
Vd - 0,05 l/kg;
se metabolizeaza in ficat, formand cativa metaboliti activi (canreon - 70% din activitate);
se elimina 50% prin urina si 50% prin bila;
To,5-10-35 ore
Triamterenul se indica dupa masa;
absorbtia constituie 50-70% pentru triamteren si 90% pentru amilorid;
se cupleaza cu proteinele plasmatice peste 80%;
se metabolizeaza preponderent triamterenul;
triamterenul se elimina prin bila, iar amiloridul prin urina, preponderent sub forma neschimbata;
To,5 constituie pentru triamteren - 1,5-2,5 ore, amilorid - 24 ore
Indicatiile

hiperaldosteronismul primar (boala Kron, in cazul imposibilitatii interventiei chirurgicale);

hiperaldosteronismul secundar in ciroza hepatica, sindromul nefrotic, insuficienta cardiaca etc.;
hipertensiunea arteriala (in asociere cu diureticele ce provoaca hipokaliemie);
edeme la nou-nascuti si copii in primele luni de viata.
Necompetitivi:maladiile cardiovasculare cronice (hipertensiunea arteriala etc.)
insuficienta cardiaca cronica;
In asociere cu diureticele ce provoaca hipokaliemie.
Contraindicatiile: hiperkaliemie, hipercalciemie, hiponatriemie; -- insuficienta renala acuta;

insuficienta hepatica grava;

graviditatea (1 trimestru), lactatia;
cu precautie in: insuficienta renala cronica, diabet zaharat, acidoza, la copii, in asociere cu preparatele de kaliu,
inhibitorii enzimei de conversie.
Necompetitivi: hiperkaliemie, hipercalciemie, hiponatriemie;insuficienta hepatica grava;graviditatea (Itrimestru),
lactatia; insuficienta renala acuta;
Cu precautiein: insuficienta renala cronica, diabet zaharat

Reactiile adevserse: hiperkaliemie, hiponatriemie;

acidoza metabolica;
dereglari dispeptice (greata, voma, anorexie, diaree, xerostomie);
ginecomastie, impotenta la barbati;
hirsutism la femei;
somnolenta, cefalee, eruptii cutanate
Necompetitivi:
hiperkaliemie, hponatriemie;
acidoza metabolica;
dereglari dispeptice (greata, voma, anorexie, diaree, xerostomie); traimteren: dureri musculare, anemie
megaloblastic;), hiperglicemie, hiperazotemie; amilorid: parestezii, colaps, dureri musculare, hiperglicemie.

SOLUTII CRISTALOIDE

Solutiile saline: a) izotone:

simple - solutie 0,9% clorura de sodiu;
polielectrolitice - solutie Ringer, solutie Ringer lactat, Ringer-Lok, acesol, disol, trisol, rehidron, glucosolan etc.
b.hipotone:
simple - solutie clorura de sodiu 0,45% §i/sau cu glucoza;
polielectrolitice - ionosteril HD5, ionosteril HF10 etc.
c.hipertone - clorura de sodiu 5%, 10% sau 20%
Solutii nesaline - solutiile glucoza si fructoza 5%, 10%, 20% sau 40%.

Preparatele utilizate in deshidratarea izotona

0,9% clorura de sodiu (solutia salina izotona, serul fiziologic). proprietatile farmacologice

Preparatul mentine presiunea osmotica a plasmei si a lichidului extracelular (e necesar de mentionat ca se mentine
timp scurt in patul vascular in spatiul extracelular, din care cauza efectul de substitutie este de scurta durata cu un
pericol de hiperhidratare extracelulara).

Indicatiile si regimul de dozare. Solutia izotona se utilizeaza: in hipovolemie ca substituient al volumului sangelui
circulant (plasmei) dupa hemoragii etc.; in deshidratare ;ca solvent (dizolvarea si/sau diluarea) al preparatelor
medicamentoase; in
alcaloza hipocloremica.In deshidratarea izotona serul fiziologic se administreaza in functie de gradul (la 70 kg
- 2,7-5,4 1) cu о viteza adecvata gravitatii deshidratariiIn socul hemoragic volumul de solutie este de 2-3 ori mai mare
decat volumul sangelui pierdut.In primele 2 ore se introduc 2-3 1 solutie, iar restul pe parcursul 24 ore.
La utilizarea indelungata a solutiei izotone de NaCl se recomanda de substitui 1/3 volum cu bicarbonat sau lactat de
sodiu.
Ca dizolvant se folosesc volume comparativ mici de solutie izotona (2-1 pentru diluare in perfuziile intravenoase
volume mai mari (100-500 ml), in i situatia clinica.
Contraindicatiile. Solutia izotona este contraindicata in: stari de acidoza;deshidratarea hipertona; hipernatriemie,
hipoproteinemie, hipokaliemie; hipoglicemie predispozitie la edem pulmonar, cerebral; insuficienta cardiaca
congestiva: Reactiile adverse. Serul fiziologic poate fi responsabil de: febra, tahicardie, tensiune arteriala; edeme,
dispnee; cefalee, ameteli, neliniste, slabiciune; abcese; acidoza la utilizarea indelungata; reactii anafilactoide la
infuzia preparatelor cu temperaturi joase, necalitative (prezenta impuritatilor).

Preparatele utilizate in deshidratarile hipotone

Solutii hipertone clorura de natriu (5%; 5,85%; 10%; 20%) proprietatile farmacologice. Solutia Poate fi folosit ca
substituent plasmatic preparatul manifesta efect deshidratant si antimicrobian.
Indicatiile si regimul de dozare. Solutiile hipertone se folosesc in: hiponatriemie hipocloremie; deshidratare
hipotona; gargarisme in anginele catarale; tratat. . al plagilor in chirurgie.
Initial se introduce jumatate din cantitatea de sodiu, apoi restul.
Contraindicatiile. Solutiile hipertone sunt contraindicate in: hipervolemie;HTA, insuficienta cardiaca; insuficienta
renala; edeme periferice si edem pulmonar : toxicoza gravidelor.
Reactii adverse. Reactia adversa principala este hipernatriemia, care se manifesta prin seta ,neliniste, slabiciune,
tahipnoe, iar la depasirea nivelului sodiului de 170 se instaleaza coma.
Preparatele utilizate in deshidratarile hipertone

hipotona (0,45%) clorura de sodiu contine la 1000 ml solutie 31 mmol 5 g glucoza. Se utilizeaza preponderent
pentru restabilirea apei pierdute deshidratarea intracelulara), iar glucoza este utilizata in metabolism ca sursa
energetica.

SOLUTII CROSTALOIDE

Solutiile saline:

izotone:
simple - solutia 0,9% clorura de sodiu;
polielectrolitice - solutia Ringer, solutia Ringer lactat, Rrrer acesol, disol, trisol, rehidron, glucosolan etc.
hipotone:
simple - solutia clorura de sodiu 0,45% §i/sau cu glucoza
polielectrolitice - ionosteril HD5, ionosteril HF10 etc.;
hipertone - solutia clorura de sodiu 5%, 10% sau 20%.
Solutiile nesaline - solutiile glucoza §i fructoza 5%, 10%, 20° о шт

B. Solutii coloidale

Dextranii:

cu masa moleculara mica - neopolividon, manitol, sorbitol;

cu masa moleculara medie - dextran 40;
cu masa moleculara mare - dextran 70.
Amidonuri - hidroxietilamidon.
Polimerii polipeptidici - poligelina, oxipoligelatina, gelatin-p:
Preparatele sangelui - albumina umana, plasma.
 Amidonurile Hidroxietilamidonul (refortan, refortan N, refordez)

Este о mixtura complexa de amilopectina hidroxilata Are proprietati coloidale asemanatoare celor ale albuminei
umane cu cresterea volumului plasmatic ceva mai mult decat cantitatea introdusa. Efectul se mentine 36 ore.
Indicatiile. Hidroxietilamidonul se utilizeaza preponderant in hipovolemie: tratamentul si profilaxia starilor de
hipovolemie si soc: hemoragic,traumatic, septic, combustional; hemodilutie izovolemica. se administreaza in starile
de hipovolemie si soc: socul hemoragic 20 ml/kg pe zi (1500 ml /zi) cu viteza de 0,33 ml/kg/min.,. In hemodilutia
izovolemica - cate 500 ml/zi —~ ore, mai rar 1000 ml/zi timp de 8-12 ore. Primele 10-20 ml se administreaza a
posibilelor reactii anafilactice.
Contraindicatiile. Hidroxietilamidonul este contraindicat in: insuficienta cardiaca grava; insuficienta renala cu
oligurie sau anurie neasociata cu hipovolemie, hemoragie intracerebrala, hiperhidratarea sau deshidratarea grava,
dereglari ale coagu-hipersensibilitate la preparat.
Reactii adverse. Hidroxietilamidonul poate provoca: reactii alergice sau anafilactoide,bronhospasm, soc, stop
respirator sau cardiac); greata, frisoane, prurit, febra, cefalee etc.; fenomene de tip gripal; edeme ale extremitatilor
inferioare,micsorarea coagulabilitatii la doze mari; supraincarcarea circulatiei sistemice cu risc de edem pulmonar,
insuficienta cardiaca, tahicardie, hipertensiune arteriala.
Farmacocinetica. Preparatul se administreaza intravenos prin perfuzie. Moleculele mica de 50000 se elimina repede
prin rinichi, iar cele mai mari sunt fragmentate.T1/2 - 17 zile.
Preparatele sangelui
Albumina umana. Solutia izotona de 5% de albumina umana actioneaza ca substituient de plasma in conditii de
hipovolemie. Solutia hipertona de 10 %:actioneaza prin aport de proteina si reface volemia.
Indicatiile si regimul de dozare. Albumina se indica: pentru refacerea volumului plasmatic ,in socul hemoragic,
traumatic etc.; in prezenta hipoproteinemiei in combustii, dupa interventii chirurgicale sau cand se produc pierderi
acute de singe,ciroza hepatica, sindromul nefrotic, pancreatita acuta, procese supurative : afectiuni gastrointestinale.
Solutia izotona de albumina umana se introduce initial in volum 500ml cu viteza de 50-60 picaturi pe minut, repetand
eventual dupa necesitate.
Contraindicatiile si precautiile. Albumina este contraindicata in insuficienta cardiaca severa, hipersensibilitate la
preparat. Bolnavii necesita supraveghere, deoarece cresterea presiunii arteriale poate declasa hemoragii.In caz de
deficit de pompa cardiaca sau hipertensiune arteriala este necesara prudenta iar perfuzia trebuie administrate lent
(apare rise de supraincarcare circulatorie.,edem pulmonar).
Reactii adverse. Albumina izotona umana este de regula bine suportata, provoaca salivatie, greata, voma, dureri
lombare, urticarie, reactii febrile,soc anafilactic.

DEXTRANI

Cu masă moleculară mare--Dextran 70, albumina

Cu masă moleculară medie--Dextran 40, Polividon, Polidez
Cu masă moleculară mică---Manitol, Sorbitol
Efectele:detoxicant,diuretic marcant,de volum,hipertensiv,antitrombotic
Farmacocinetica: Injecţia de 500-1000 ml a Dextranului 70 creşte masa sanguină timp de aproximativ 12 ore.
Dextranul se elimină prin urină în decurs de 3-4 zile, aproximativ 70%); o parte este captat de către sistemul reticulo-
histocitar, unde persistă timp de câteva săptămâni, după care se metabolizează.
Indicaţii:
Preparatele cu greutate moleculară mare, în soluţie 6% se folosesc pentru restabilirea masei sanguine după şoc septic,
hemoragic, arsuri;după intervenţii chirurgicale pentru a preveni tromboemboliile.
Preparatele cu greutate moleculară mică, în soluţie 10% se folosesc în stările de şoc, unde predomină tulburările de
microcirculaţie, datorită agregării trombocitelor:
arsuri grave;
zdrobiri musculare;
pancreatită acută;
ileus;
embolie grăsoasă;
infarct miocardic;
în chirurgia cardiovasculară cu cord deschis;
în circulaţia extracorporală;
chirurgie vasculară;
cu scop profilactic înainte de aortografie;
în soluţie 12% (hiperoncotică) se întrebuinţează în sindromul nefrotic.
Reacţii adverse:
Prelungirea timpului de coagulare, rareori epistaxis, hematurie, hematemeză. Din acest motiv, nu se va administra în
caz de diateză hemoragică sau transfuzii sanguine abundente şi recente. Reacţii de sensibilizare: urticarie, coriză
alergică, hipotensiune, greţuri, vărsături, edem Quincke, astm bronşic şi chiar şoc anafilactic. Aceste reacţii se
datoresc eliberării de histamină.
Contraindicaţii şi măsuri de precauţie:insuficienţa cardiacă şi renală gravă;tulburări hemostatice ca
trombocitopenie sau hipofibrinogenemia.Dextranul se indică pentru o perioadă scurtă de timp, până la aplicarea unei
transfuzii.
Nu se recomandă combinarea dextranilor cu alte soluţii. Pot avea loc reacţii alergice. A nu se folosi în deshidratare la
minori.
Posologie
După o hemoragie gravă şi de gravitate medie, perfuzie intravenoasă rapidă 500 ml, apoi mai lentă până la 1000 ml; în
arsuri – până la 3000 ml în primele 2 sau 3 zile; în perioada postoperatorie pentru prevenirea tromboemboliilor – 500-
1000 ml. se administrează 20-40 ml/minut, până la corectarea hipotensiunii, sau până când se obţine sânge pentru
transfuzie.
Cel mai cunoscut preparat, cu greutate corporală mică este Dextran 40 (Rheomacrodex). Se utilizează în doză de 15-
30 ml/kg/24 de ore. Dextranul 40 se poate administra singur sau în combinaţie cu Dextranul 70. În caz de sindrom
nefrotic, se foloseşte în cantitate de 10-15 ml/kg (2-4 ml/minut).Dextranul preparat fără NaCl se poate folosi în
tratamentul hipoproteinemiei, toxemiei gravidice şi a nefrozei.

ANTIBIOTICE (CLASIFICARE DUPA MEC ACT)

a/b ce inhibă sinteza peretelui bacterian

β-lactamice, glicopeptide, cicloserina, bacitracina

a/b ce dereglează funcţia membranei citoplasmatice

Polimixine, Poliene

a/b ce dereglează funcţia ribosomilor

Tetracicline, Aminoglicozide, Cloramfenicol, Macrolide, Lincosamida

a/b ce inhibă prin diferite căi sinteza a. nucleici

Ansamicinele

Clasificarea antibioticelor dupa spectrul de actiune

I.Antibiotice cu actiune preponderenta asupra florei G+:

-Penicilinile biosintetice si semisintetice din grupa oxacilinei
-cefalosporinele de generatia 1
-macrolidele,lincosamidele
-antibiotice glicopeptidice
-derivatii acidului fuzidinic
II.Antibiotice cu actiune preponderenta asupra florei gramnegative:
-aminoglicozidele
-polimixinile
-cefalosporinele de generatia 2
-amino- si carboxipenicilinile
III.Antibiotice cu spectru larg de actiune(cocii si bacilii G+ si G-,riketsiile,chlamidiile,protozoare,vibrioni:
-tetracicline
-amfenicolii
-ansamicinile
IV.Antibiotice cu spectru ultralarg de actiune in special pentru agentii patogeni cu polirezistenta,agentii
intraspitalicesti:
-ureidopenicilinile
-cefalosporinele de generatia 3 si 4
-monobactamii
-carbapenemii,carbacefemii
-asocierile beta-lactaminelor cu inhibitorii beta-lactamazelor
Efect antibacterian;

-Actiune bactericida:penicilinele,cefalosporinele,aminoglicozidele,vancomicina,polimixinele,ansamicinile,
,izoniazida;
-Actiune bacteriostatica:tetraciclinile,cloramfenicol,macrolidelelincosamidele, polienile,nitrofurantoina,acid
nalidixic,izoniazida

PENICILINE Penicilinelor dupa structura chimica

Biosintetice:
Benzilpenicilină Benzatinbenzilpenicilină
Procainpenicilină G Fenoximetilpenicilină
Izoxazolilpeniciline (antistafilococice):
Meticilină Cloxacilină Flucloxacilină
Oxacilină Dicloxacilină Nafcilină
Aminopeniciline:
Ampicilină Epicilină Amoxicilină
Bacampicilină Ciclacilină Talampicilină
Pivampicilină Hetacilină
Carboxipenicicline:
Carbenicilină Carfecilină
Carindacilină Ticarcilină
Urcidopeniciline:
Mezlocilină Azlocilină Piperacilină
Penicilinile:
Mecanismul de actiune:
Actioneaza bactericid, inhiband biosinteza peretelui celular al microorganismelor.Actiunea se desfasoara in trei
etape. La etapa initiala, are loc legarea antibioticului de anumite proteine membranare specifice care servesc drept
receptori specifici Prezenta si numarul lor sunt controlate de cromosomi, astfel, mutatiile cromozomiale pot
modifica numarul si afinitatea acestor proteine pentru unele antibiotice beta lactamice. Unele din aceste proteine
inglobeaza transpeptidaze, care intervin in consolidarea peretelui celulelor bacteriene prin formarea unei retele de
legaturi incrucisate. Penicilinele cupleaza aceste transpeptidaze, blocandu-le si impiedicand formarea legaturilor
transversale care asigura soliditatea peretelui celular. In plus, penicilinele favorizeaza functia unor enzime
autolitice, posibil prin inlaturarea unui mecanism inhibitor, ca urmare a actionarii proteinelor membranare
receptoare. Microorganismele inactive metabolic si cele care nu se divid nu sunt afectate de catre peniciline
deoarece procesul de formare a peretelui celular nu este operant. Micoplasmele sunt de asemenea rezistente
deoarece sunt lipsite de peretele celular.
Specrul de actiune al penicilinelor:
Penicilinile biosintetice (naturale) au spectru de actiune relativ ingust ce cuprinde: coci gram-pozitivi, coci gram-
negativi, multi bacili gram-pozitivi, spirochete si actinomicete. Bacilii gram-negativi sunt rezistenti in mod natural
la penicilinile biosintetice. Sunt sensibili: streptococul, pneumococul, meningococul, bacilul difteric, bacilul
carbunos, clostridii anaerobe, listeria, spirocheta sifilisului, actinomicete. Enterococul are o sensibilitate mica.
Sunt rezistente majoritatea tulpinilor de Staphilococcus aureus, unele tulpini de Staphilococcus epidermidis,
Bacteroides fragilis, Haemophilus pertussis si Brucella.
Penicilinile antistafilococice: Au acelasi spectru de actiune ca si penicilinele naturale cu unica deosebire ca
actioneaza si stafilococul penicilinazo-pozitiv. In molecula penicilinelor antistafilococice sunt prezente catene
laterale voluminoase care fac ca preparatele sa fie rezistente la beta-lactamaza stafilococica.In ultimii ani s-au
dezvoltat tulpini de stafilococ (mai ales Staphilococcus epidermidis) rezistente la meticilina. Rezistenta se
datoreste incapacitatii antibioticului de a ajunge la locul de actiune sau dificitului de receptori specifici la nivelul
membranei citoplasmatice bacteriene.
Aminopenicilinele. Antibioticele semisintetice cuprinse in acest grup, avand reprezentanti principali ampicilina si
amoxicilina au un spectru largit de actiune comparativ cu penicilinele naturale. Spectrul de actiune cuprinde
bacterii gram-pozitive si bacterii gram-negative (unele tulpini de Haemophilus influenzae, Escherihia coli,
Salmonella, Shigella, Proteus mirabilis).
 Farmacocinetica. Majoritatea penicilinelor se absorb repede si complet la administrarea parenterala.
Administrarea i/m a dozelor mari poate provoca actiune iritanta locala, fiind preferabila uneori calea intravenoasa
de administrare. Absorbtia penicilinelor la administrarea orala este diferita, fiind dependenta de stabilitatea la acid
clorhidric si legarea de proteine. Pentru a minimaliza legarea preparatelor cu componentele alimentelor se
administreaza pe nemancate sau cel putin peste o ora dupa mese.Penicilinile se distribuie larg in tesuturile si
lichidele organismului, inclusiv lichidul pleural, pericardic, intraarticular, intraabdominal, plamani, oase, vezica
biliara, rinichi. Penicilinile penetreaza bariera placentara, trec in laptele matern.
Majoritatea penicilinilor (cu exceptia nafcilinei, oxacilinei, amoxicilinei) se metabolizeaza in proportie de pana la
30% in ficat.
Eliminarea penicilinilor se face preponderent pe cale renala (prin filtratie glomerulara si secretie tubulara). Unele
peniciline se elimina in concentratii mari cu bila (nafcilina, ampicilina, mezlocilina, benzilpenicilina, piperacilina,
pivmecilinamul). Nafcilina se elimina in proportie de 80% cu bila si doar 20% cu urina. Insuficienta renala putin
modifica concentratia plasmatica a nafcilinei. Penicilinile deasemenea se elimina cu saliva, laptele matern
atingand concentratii de 3-15% din cea plasmatica.
Reacţii adverse: Penicilinile sunt cele mai puţin toxice printre antibiotice. Reacţiile adverse mai frecvent sunt
condiţionate de hipersensibilitate faţă de peniciline şi se manifestă prin reacţii alergice
Reacţiile alergice se pot manifesta prin:
urticărie, eritem cutanat (cele mai frecvente, circa 60% din totalul reacţiilor alergice);
erupţii purpurice, erupţii buloase, reacţii cutanate grave de tipul Stevens-Johnson (sunt rare);
reacţii de tip boala serului, edem angioneurotic, febră, reacţii pulmonare infiltrative cu eozinofilie, nefrită
interstiţială, tumefiere articulară (de asemenea se întâlnesc rar);
şocul anafilactic este cea mai periculoasă manifestare a alergiei la peniciline şi are o frecvenţă la bolnavii trataţi cu
peniciline de circa 0,02%, 10% din cazurile de şoc anafilactic evoluează letal.
Alte efecte nedorite: Dozele mari pot avea acţiune iritantă asupra SNC, inclusiv scoarţa cerebrală (se întâlneşte
rar, la doze mai mari de 20 mln benzilpenicilină în zi).Acţiunea iritantă locală se poate manifesta la administrarea
dozelor mari i/m sau i/v (dureri, tromboflebite, degenerarea nervului infiltrat). La administrarea i/m a dozelor mari
de benzilpenicilină potasică se poate dezvolta necroză aseptică.Preparatele cu spectru lărgit (ampicilina,
amoxicilina) administrate oral pot provoca dereglări dispeptice – greaţă, vomă, diaree, enterite.

CEFALOSPORINE
generaţia I:
Cefadroxil Cefapirină Cefazolină
Cefalexină Cefatrizină Cefradină
Cefalotină Cefazedonă
generaţia II:
Cefaclor Cefotetan Cefuroximă
Cefamandol Cefotiam Loracarbef
Cefonicid Cefoxitină
generaţia III:
Cefixim Cefpiramidă Ceftibuten
Cefodizimă Cefpodoximă Ceftizoximă
Cefoperazonă Cefsulodină Ceftriaxonă
Cefotaximă Ceftazidimă Latamoxef
generaţia IV:
Cefepimă Cefpiromă

Clasificarea cefalosporinelor dupa calea de administrare

I.Pentru administrarea parenterala

gen.I:cefazolina,cefalotina,cefapirina,cefatrizina
gen.II:cefamandol,cefuroxima,cefoxitina,cefmetazol
gen.III:cefoperazona,cefotaxima,ceftazidima,ceftriaxona
gen.IV:cefepima,cefpiroma
II.Pentru administrarea orala:
Gen.I:cefalexina,cefadroxil,cefradina
Gen.II:cefaclor,cefuroxim axetil
Gen.III:cefixima,ceftibuten,cefpodoxima,cefotoxima hexetil
CEFALOSPORINELE
Sunt o altă grupă de antibiotice beta-lactamice. Cefalosporinele au acţiune bactericidă. Mecanismul de acţiune este
asemănător ca la peniciline. Ca şi penicilinele acţionează asupra unor proteine receptoare specifice, împiedicând
formarea legăturilor transversale la nivelul polimerului peptidoglicanic din structura peretelui celulelor bacteriene
şi activând autolizinele acestuia.După criterii biologice şi clinice cefalosporinele se clasifică în 4 generaţii:
Majoritatea absolută a cefalosporinelor sunt ineficace faţă de stafilococii rezistenţi la meticilină şi faţă de
enterococi.
Generaţia I-îi include cefalosporinele clasice cum ar fi cefaloridina, cefalotina, cefazolina, cefalexina ş.a. Spectru
de acţiune cuprinde o bună parte din cocii gram-pozitivi inclusiv pneumococul, streptococul (hemolitic, piogen,
viridans), stafilococul auriu, inclusiv tulpinile penicilinazo-pozitive, cocii gram-negativi – meningococul,
gonococul. Dintre bacilii gram-pozitivi sunt sensibili Cl.perfringens şi bacilul difteric. Eficacitatea faţă de bacilii
gram-negativi este în general mică. Relativ sensibili sunt Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Proteus
mirabilis.
Particularităţile farmacocinetice a unor cefalosporine de generaţia I.
Cefalotina se absoarbe puţin din intestin, dar se absoarbe repede şi complet din locul injecţiei intramusculare. Se
leagă de proteinele plasmatice în proporţie de circa 71%. Difuzează bine în ţesuturi şi în diferite lichide din
organism, dar insuficient în lichidul cefalorahidian. Se metabolizeză parţial (30%), se elimină prin secreţie
tubulară, 52% sub formă neschimbată. T ½ plasmatică este de 0,6 ore.Cefazolina este de asemenea inactivă pe
cale orală, însă se absoarbe repede şi bine la injectarea i/m. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 89%.
Timpul de înjumătăţire plasmatic este de 1,8 ore, dar în ţesuturi persistă în concentraţie activă 8-9 ore. Este
epurată prin eliminare renală, îndeosebi prin filtrare glomerulară.
Cefalexina are o biodisponibilitate de 90% la administrare orală. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de
10-15%. Timpul de înjumătăţire este de circa 0,9 ore. Este epurată pe cale renală, preponderent prin secreţie
tubulară, realizând concentraţii urinare mari de substanţă activă. În insuficienţă renală, cu clearance-ul creatininei
< 50 ml/min doza se reduce de 2 ori.Cefadroxilul. Administrat oral, are o biodisponibilitate aproape totală. Este
larg distribuit în ţesuturi. T ½ - 1,2 ore. În proporţie de 93% se elimină neschimbat cu urina.
Cefalosporinele din generaţia a II-a
Este o grupă heterogenă de preparate cu particularităţi individuale de activitate, farmacocinetică şi toxicitate. La
general, sunt active faţă de aceleaşi microorganisme ca şi preparatele din generaţia I, dar acţionează un număr mai
mare de bacterii gram-negative. La cefalosporinele de generaţia a II-a sunt sensibile Enterobacter, Klebsiella,
(inclusiv tulpinile rezistente la cefalotină), tulpinile indol pozitive de Proteus. Cefamandolul cefuroxima,
cefonicidul, cefaclorul sunt active faţă de H.influenzae, dar nu şi faţă de Serratia şi B.Fragilis, pe când cefoxitina,
cefotetanul sunt active faţă de B.fragilis, unele tulpini Serratia dar nu influenţează Haemophilus influenzae.
Bacteriile gram-pozitive sunt mai puţin sensibile la cefalosporinele din generaţia a II-a ccomparativ cu preparatele
din I-ma generaţie.Enteroocii şi Pseudomonas aeruginosa sunt rezistenţi:
Particularităţile farmacocinetice a unor cefalosporine din generaţia a II-a
Cefamandolul este inactiv pe cale orală. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 74%. Timpul de
înjumătăţire plasmatic este de 0,8 ore, însă concentraţia activă în ţesuturi se menţine circa 4 ore. Se elimină sub
formă neschimbată cu urina.Cefuroxima. Poate fi administrară oral sub formă de axetil. În mucoasa intestinală şi
în sânge, prin hidroliză eliberează cefuroxima. Timpul de înjumătăţire mediu este de 1,7 ore. Se elimină cu urina,
93% sub formă neschimbată.Cefaclorul, la administrarea orală are o biodisponibilitate de 95%. Se leagă de
proteinele plasmatice în proporţie de 25%. Timpul de înjumătăţire 0,6-0,9 ore. Se elimină sub formă neschimbată
cu urina până la 85%.Cefoxitina nu se absoarbe din intestin. Se administrează parenteral (i/m, i/v). Se leagă de
proteinele plasmatice în proporţie de 73%. Timpul de înjumătăţire este de 0,7-1,1 ore, concentraţia activă în
ţesuturi se menţine până la 2 ore. Se metabolizează puţin (până la 5%), se elimină preponderent sub formă
neschimbată (până la 85%) prin rinichi.
Cefalosporinele din generaţia a III Sunt rezistente la beta-lactaze. Spectrul de acţiune a acestor preparate este
lărgit pentru flora gram-negativă. Preparatele din această generaţie de cefalosporine au o activitate înaltă faţă de
Haemophilus influenzae, Enterobacter (inclusiv tulpinile polirezistente), Klebsiella pneumoniae, Branhamella
catarrhalis, Proteus vulgaris, Citobacter, Serratia, Providencia.Activitatea asupra bacilului piocianic şi bacteroides
fragilis este moderată (cu excepţia ceftizoximei, înalt eficiente faţă de B.fragilis). Activitatea asupra florei
anaerobe este asemănătoare cu cea a cefalosporinelor din generaţia I. Ceftazidima şi cefoperazona sunt active faţă
de Pseudomonas aeruginosa însă alte preparate au acţiune moderată numai asupra unor tulpini.
Particularităţile farmacocinetice a unor cefalosporine din generaţia a III:Cefoperazona este inactivă pe cale
orală. Administrată parenteral, se leagă de proteinele plasmatice în proporţie mare (până la 93%). Are un timp de
înjumătăţire de 2,2 ore. Nu realizează concentraţii eficiente în lichidul cefalorahidian.Se elimină preponderent
(70%) prin bilă, restul – 20-30% prin rinichi sub formă neschimbată.Cefotaxima nu se absoarbe din intestin.
Legarea de proteinele plasmatice este moderată (36%). Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 1,1 ore.
 Pătrunde înlichidul cefalorahidian, realizând concentraţii mari la bolnavii cu meningite. Se metabolizează în ficat
în proporţie de 40%. Se elimină cu urina sub formă neschimbată în proporţie de 55%.Ceftriaxona de asemenea
este inactivă pe cale orală. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 90-95%. Timpul de înjumătăţire
plasmatică este de 7,3 ore, dar nivelul activ al preparatului se menţine în multe ţesuturi şi în lichidul
cefalorahidian 24 ore, ceea ce permite administrarea unei doze în zi. Se elimină neschimbată prin rinichi în
proporţie de 49%, restul cu bilă.Cefixima poate fi administrată oral, având biodisponibilitatea de 40-50% (sub
formă de suspensie, realizează concentraţii mai mari ca la administrarea în comprimate). Se leagă de proteinele
plasmatice în proporţie de 65-70%. Aproximativ 40% din cantitatea absorbită se elimină cu urina. Timpul de
înjumătăţire plasmatică – 3 ore.
Cefalosporinele din generaţia a IV
Cefepima este principala cefalosporină din generaţia a IV. Are un spectru antibacterian larg şi probabilitatea mai
mică de rezistenţă a bacteriilor, îndeosebi a celor care produc beta-lactamaze. Antibioticul pătrunde mai repede
decât cefalosporinele din generaţia a 3-a prin membrana unor bacterii gram-negative datorită sarcinii pozitive a
moleculei, care uşurează trecerea prin canalele voltaj dependente ale membranei. Are afinitate superioară faţă de
proteinele membranare receptoare. Totodată, afinitatea pentru beta-lactamaze este mai mică decât cea a
cefalosporinelor din generaţia a 3-a.
Spectrul antibacterian include bacili gram-pozitivi şi gram-negativi. Enterobacteriaceele sunt foarte sensibile la
acţiunea preparatului, atât ele care nu produc beta-lactamaze (E.coli, Proteus mirabilis), cât şi cele care secretă
beta-lactamaze (Enterobacter, Citrobacter, Serratia marcescens, Morganella morganii, Proteus). Antibioticul are o
potenţă mare faţă de Haemophilus influenzae, Neisseria gonorrhoae, este activ faţă de stafilococul auriu sensibil la
meticilină şi faţă de streptococi (în afara enterococului). Antibioticul de asemenea este activ faţă de Pseudomonas
şi alte bacterii gram-negative devenite rezistente la cefalosporinele din generaţia a 3-a. Majoritatea enterococilor şi
Listeria monocitogenes sunt rezistente. Activitatea faţă de Bacteroides fragilis şi alţi anaerobi este mică sau nulă.
Cefpiroma, considerată şi ea ca cefalosporină de generaţia a 4-a are spectrul antibacterian asemănător
cefotaximei. Este mai activă ca cefotaxima faţă de streptococi, enterococi, bacteriacee, Pseudomonas aeruginosa.
Este rezistentă la acţiunea multor beta-lactamaze.
Reacţii adverse:
Cefalosporinele sensibilizează organismul şi pot provoca diferite reacţii alergice, inclusiv de tip anafilactic, febră,
erupţii cutanate însoţite de prurit, hiperemie, edem, sindromul Stivens-Djons (vezicule, descvamarea epiteliului).
Incidenţa reacţiilor alergice este de 1-4%. Cu toate că inelul chimic al cefalosporinelor într-o oarecare măsură este
diferit de cel al penicilinelor – sunt posibile reacţii alergice încrucişate.Alte reacţii adverse se întâlnesc rar.
Anemia hemolitică autoimună poate fi la administrarea diferitor cefalosporine dar comparativ mai frecvent la
administrarea cefotetanului.Reacţiile alergice asemănătoare cu boala serului se întâlnesc mai frecvent la
administrarea cefaclorului.
La administrarea cefamandolului, cefoperazonei, cefotetanului, latamoxefului poate fi hipoprotrombinemie cu
hemoragii posibile.Utilizarea cefaloridinei, în prezent este limitată din cauza acţiunii nefrotoxice (nefrită
interstiţială, necroză tubulară).
Administrarea ceftriaxonei se poate complica cu stază biliară, însoţită de simptomele caracteristice (dureri în
hipocondriul drept, regiunea epigastrică, greţuri, vomă, anorexie).Multe cefalosporine din generaţia a 2-a şi în
special a 3-a, sunt ineficiente faţă de bacteriile gram-pozitive (în primul rând enterococi, stafilococi). La
administrarea acestor preparate, din cauza proliferării tulpinilor rezistente se poate dezvolta superinfecţia.
Indicatii:
Cefalosporinele din generatia I:infectii ORL,infectii respiratorii,infectii ale pielii si tesuturilor moi,infectii
urinareCefalosporine gen.II:infectii ORL,infectii bronhopulmonare.infectii urinare,infectii sistemice sau infectii mixte
Cefalosporinele gen.III:in cazuri grave,infectii nosocomiale provocate de G- multirezistent,stari septice,meningite
provocate de meningococi,pneumococi.

AMINOGLICOZIDELE

Aminoglicozidele:
generaţia I:
Streptomicină Neomicină Spectinomicină Kanamicină Paromomicină
generaţia II:
Gentamicină Tobramicină Sisomicină
generaţia III:
Amikacină Netilmicină Isepamicină
Mecanismul de acţiune. Aminoglicozidele sunt chimioterapice cu acţiune bactericidă, care omoară bacteriile prin
inhibarea sintezei proteinelor în ribosomi. Acţiunea începe odată cu pătrunderea antibioticului prin membrana
celulară. Penetrarea membranei se face prin transport activ şi parţial prin difuziune. Deoarece transportul activ
este dependent de oxigen aceasta explică rezistenţa naturală a bacteriilor anaerobe la aminoglicozide. În celulele
microbiene aminoglicozidele se fixează de subunităţile ribozomale 30 S cu inhibarea ulterioară a sintezei
proteinelor prin împiedicarea iniţierii formării peptidelor, prin citirea greşită a codului genetic şi prin desfacerea
polizomilor în monozomi nefuncţionali.
Activitatea antibacterială este dependentă de concentraţia antibioticului.
Acţiunea antibacteriană este redusă în prezenţa puroiului, în condiţii de anaerobioză (este inhibat mecanismul
transportator) şi în mediu acid.
Spectrul de acţiune. Aminoglicozidele sunt antibiotice cu spectru larg de acţiune care cuprinde majoritatea
bacteriilor gram-negative (Escherichia coli, Klebsiella, Shigella, Salmonella, Serattia, Enterobacter, Proteus) şi
stafilococii (inclusiv stafilococii meticilinorezistenţi). Din cocii gram-pozitivi sunt moderat sensibili la
aminoglicozide streptococii (inclusiv enterococii) şi pneumococii, iar din cocii gram-negativi-gonococii şi
meningococii. Microflora anaerobă şi majoritatea microflorei gram-pozitive sunt rezistente.
Aminoglicozidele din generaţia I: kanamicina, streptomicina, neomicina, spectinomicina, paromomicina în
prezent sunt utilizate comparativ limitat din cauza toxicităţii înalte. Multe tulpini de microbi au devenit pe parcurs
rezistente la aceste antibiotice.
Kanamicina are un spectru larg de acţiune ceva mai îngust ca al gentamicinei şi o potenţă în general mai mică. O
parte din tulpinile de Enterobacter, E.coli, Klebsiella şi Proteus ca şi Mycobacterium tuberculosis sunt sensibile.
Este ineficace faţă de Pseudomonas şi majoritatea bacteriilor gram-pozitive.
Streptomicina are un spectru antibacterian asemanator celui al kantamicinei. Inhibă Mycobacterium tuberculosis
la concentraţii mici şi este utilizată, în principal, în asociaţii polichimioterapice pentru tratamentul tuberculozei. În
rest utilizarea este limitată la câteva infecţii: tularemie, bruceloză, pestă.
Aminoglicozidele din generaţia a 2-a sunt active faţă de bacilul piocianic, acţionează şi bacteriile care au
devenit rezistente la aminoglicozidele din generaţia întîi.
Gentamicina este un antibiotic produs de Micromonospora purpureea cu un spectru de acţiune larg ce cuprinde
multe bacterii gram-negative. O sensibilitate mare au E.coli, Serratia, Enterobacter, Proteus indol-pozitiv. Potenţa
preparatului este ceva mai mică pentru Klebsiella pneumoniae şi Proteus mirabilis. Pseudomonas aeruginosa este
sensibil la concentraţii mari, potenţial toxice.
Gentamicina se indică pentru tratamentul unor infecţii severe sau complicate produse de germenii sensibili la
preparat (Enterobacter, Serratia, Proteus, Achinetobacter, Klebsiella, Pseudomonas).
Realizează concentraţii mari în urină, este eficace în pielonefrite. Alcalinizarea urinei favorizează acţiunea
preparatului. În pneumoniile intraspitaliceşti se poate asocia cu carbenicilina (agentul cauzal – piocianicul), cu
ampicilina (agentul cauzal – colibacilul sau Proteus mirabilis), cu o cefalosporină (Klebsiella). Gentamicina se
mai poate indica: în meningitele cauzate de bacili gram-negativi sensibili (se poate administra sistemic sau
intrarahidian); în endocardite cu enterococi rezistenţi la streptomicină (se asociază cu benzilpenicilină sau
ampicilină); în arsuri infectate (se poate administra pe cale sistemică sau topic).
Aminoglicozidele din generaţia a 3-a au o activitate mai mare faţă de bacilul piocianic. Rezistenţa secundară a
bacteriilor se întâlneşte mult mai rar în comparaţie cu aminoglicozidele din generaţia I şi II.
Netilmicina este un derivat semisintetic al sisomicinei cu spectru de acţiune larg. Netilmicina este rezistentă la
adenilare şi parţial la acetilare de către enzimele microbiene, fiind activă faşă de multe tulpini rezistente la
gentamicină şi tobramicină.
Este preparatul de elecţie în infecţiile nosocomiale severe cu germeni gram-negativi şi în infecţiile iatrogene la
bolnavii imunocompromişi.
Este mai puţin oto- şi nefrotoxică comparativ cu alte aminoglicozide.
Particularităţi farmacocinetice: Aminoglicozidele nu sunt rezistente în mediul acid, rău se absorb din tubul
digestiv, pe cale orală pot fi administrarte numai pentru acţiune locală în intestin. Trec în laptele matern şi cu el se
pot absorbi la nou născuţi datorită pearmebilităţii crescute a mucoaselor.
Se administrează parenteral, însă pot fi administrate şi în cavităţi seroase, şi endobronhial, după indicaţii vitale şi
endolumbal.
Concentraţia maximală plasmatică se instalează peste 30 minute – 1 oră după injectarea intramusculară.
Concentraţia terapeutică se menţine pe parcursul a 8 ore (12 ore în cazul administrării canamicinei). Gentamicina
posedă capacitatea de a se cumula la administrarea repetată.
Aminoglicozidele sunt distribuite în diverse ţesuturi şi lichide din organism, în meningite ating concentraţii
terapeutice în lichidul cefalorahidian (mai bine trece bariera hematoencefalică gentamicina).
Sunt eliminate din organism preponderent sub formă neschimbată prin filtraţie glomerulară şi secreţie tubulară
atingând în urină concentraţii mai mari decât cele plasmatice. Clearance-ul hepatic este important doar pentru
 kanamicină (în bilă formează concentraţii de 50% din concentraţia plasmatică).Reacţii adverse:
Aminoglicozidele sunt medicamente cu un indice terapeutic mic (concentraţia terapeutică medie fiind apropiată de
cea toxică).
Principalele efecte adverse sunt cauzate de ototoxicitatea şi nefrotoxicitatea acestor preparate. Ototoxicitatea se
manifestă prin leziuni cohleare şi vestibulare. Kanamicina şi amikacina provoacă mai frecvent tulburări cohleare,
streptomicina şi gentamicina – tulburări vestibulare. Frecvenţa fenomenelor ototoxice, relevante clinic, în cazul
administrării timp de peste 2 săptămâni, este de 3% pentru amikacină, 2% – pentru gentamicină, 1% pentru
streptomicină, kanamicină, tobramicină. Tulburările subclinice au o incidenţă mult mai mare (până la 25%).
Leziunile cohleare se manifestă la început prin senzaţia de înfundare a urechilor, diminuarea percepţiei sunetelor
de frecvenţa înaltă apoi se poate instala surditatea.Leziunile vestibulare se pot manifesta la început prin cefalee,
greţuri, vomă, nistagm, tulburări de echilibru cu instalarea ulterioară a unei labirintite cronice având drept
simptom major ataxia.
Acţiunea nefrotoxică a aminoglicozidelor se datorează acumulării preparatelor în parenchimul renal şi se
manifestă prin micşorarea capacităţii de concentrare a urinii, proteinurie, cilindrurie cu creşterea în continuare a
nivelului plasmatic al creatininei ureei.
Morfologic se observă o necroză tubulară proximală acută cu leziuni interstiţiale secundare. Frecvenţa
fenomenelor nefrotoxice semnificative este de circa 4% pentru gentamicină, 3% - pentru kanamicină, 1% - pentru
streptomicină. Amicacina şi netilmicina sunt mai puţin nefrotoxice.
Administrarea rapidă intravenoasă sau intracavitară (intrapleurală, intraabdominală) în doze mari a
aminoglicozidelor poate provoca bloc neuromuscular cu stare de oboseală a musculaturii scheletice şi deprimarea
respiraţiei. Miastenia gravă, hipocalciemia, asocierea medicamentelor curarizante creşte riscul a unor astfel de
accidente.

TETRACICLINE

generaţia I:
tetraciclină rolitetraciclină metaciclină oxitetraciclină demeclociclină
generaţia II:
doxiciclină minociclină
Tetraciclinele sunt antibiotice bacteriostatice cu spectru larg de acţiune. Clortetraciclina şi oxitetraciclina, antibiotice
naturale, au fost obţinute din Streptomyces aureofaciens şi respectiv Streptomyces rimosus în anii 1948-1950.
Tetraciclina este un analog fără clor, obţinută prin dehalogenizarea clortetraciclinei în 1953. Demeclocilina a fost
obţinută prin demetilarea clortetraciclinei. Folosirea lor este actualmente întru-câtva limitată din cauza frecvenţei
relativ mari a tulpinilor bacteriene rezistente.
Tetraciclinele semisintetice din generaţia a doua – doxiciclina şi minociclina au o potenţă mai mare, sunt active faţă de
unele tulpini bacteriene rezistente la tetraciclinele clasice, se absorb aproape complet din intestin, au o penetrabilitate
tisulară superioară şi menţin concentraţii active timp mai îndelungat.
Mecanismul de acţiune. Tetraciclinele penetrează prin difiziune membrana externă a bacililor gram-negativi şi
sunt transportate activ prin membrana citoplasmatică a celulelor microbiene, acumulându-se intracelular. Celulele
sensibile acumulează tetraciclinele în concentraţii ce depăşesc mult concentraţiile extracelulare. În interiorul
celulei, tetraciclinele se leagă reversibil de subunităţile ribozomale 30 S cu blocarea consecutivă a legării
aminoacil-ARNt de complexul ARNm –ribozom. Ca urmare, este oprită includerea aminoacizilor în lanţul
peptidic şi respectiv împiedicată sinteza proteinelor bacteriene.
Spectrul de acţiune al tetraciclinelor cuprinde bacterii gram-pozitive şi gram-negative – pneumococi, gonococi,
meningococi, Branchamella catarrhalis, Listeria, B-anthracis, Brucella, Vibrio cholerae, Yersinia, Francisella,
Haemophilus influenzae, Haemophilus ducreyi, Propionbacterium acnes, kampilobacterii, fuzobacterii, clostridii,
riketsii, spirochete, micoplasme, chlamidii şi unele protozoare.
mare parte din tulpinile de streptococ hemolitic, enterococi, E.coli, Klebsiella, Shigella, Enterobacter,
Haemophilus influenzae, Seratia şi Proteus indol-pozitiv, majoritatea tulpinilor de Proteus vulgaris, Pseudomonas
aeruginosa şi bacteroizi sunt rezistente la tetracicline.
Farmacocinetica. Profilul farmacocinetic al tetraciclinelor este întrucâtva diferit în funcţie de generaţie.
Preparatele din generaţia a doua fiind mai liposolubile sunt mai avantajoase din punct de vedere al
biodisponibilităţii, distribuţiei tisulare şi epurării.
Tetraciclina, oxitetraciclina, demeclociclina se absorb din tractul gastro-intestinal în proporţie de 60-80%,
doxicilina şi minociclina în proporţie de 90-100%. Absorbţia se petrece preponderent în porţiunea superioară a
intestinului subţire. Absorbţia este diminuată în caz de utilizare concomitentă a produselor lactate, a
medicamentelor care conţin calciu, magneziu, fier, datorită formării chelaţilor neabsorbabili. Cuplarea cu
 proteinele plasmatice variază între 65% (tetraciclina) şi 88% (doxicilina). Tetraciclinele sunt distribuite larg în
ţesuturile şi lichidele din organism.
Indicaţii de administrare:
Tetraciclinele sunt antibiotice de primă alegere în tratamentul brucelozei, febrei recurente, holerei, richetsiozelor
(tifos exantematic, febra Q), în infecţii cu Chlamydia (limfogranulomatoză veneriană, uretrite nespecifice,
psittacoză, trahom) şi cu Mycoplasma.
Tetraciclinele sunt avantajoase în pneumoniile provocate de Chlamydia, Coxiella, Francisella, Mycoplasma ca şi
în infecţiile pelvine provocate de bacili gram-negativi sensibili.
Se mai pot indica în episoadele acute ale bronşitei cronice, în sifilis, actinomicoză, antrax, angina Vincent,
nocardioză, dizenterie, pneumonie pneumococică, infecţiile cu Yersinia şi cu Listeria, în acne (minociclina).
Contraindicaţii: Tetraciclinele sunt contraindicate în insuficienţa renală (cu excepţie doxiciclinei) la femeile
însărcinate şi la copii până la 8 ani.
Reacţii adverse: La administrarea tetraciclinelor reacţiile adverse se întâlnesc în 7-30% din cazuri, cu
predominarea fenomenelor toxice.
Din partea tubului digestiv: fenomene de iritaţie gastrică şi intestinală – pirozis, greaţă, vomă, dureri epigastrice,
diaree cauzate de acţiunea iritantă a preparatelor asupra mucoasei gastro-intestinale. După câteva zile de
administrare orală, în special a preparatelor din prima generaţie, pot apărea fenomene de disbacterioză intestinală
şi infecţii enterice cu Pseudomonas, Proteus, stafilococi, Candida şi alte bacterii rezistente la tetracicline.
Acţiunea hepatotoxică: Tetraciclinele pot deregla funcţia ficatului. Dozele mari, mai ales când sunt administrate
parenteral, pot fi cauză de infiltraţie grasă a ficatului. Au fost semnalate cazuri de dezvoltare a necrozei hepatice la
dozele nictemerale de 4 g şi mai mult administrate intravenos. Hepatotoxicitatea este favorizată de insuficienţa
renală, sarcină, malnutriţie, coexistenţa altor boli hepatice.
Acţiunea nefrotoxică: Preparatele de tetraciclină învechite provoacă uneori o tubulopatie proximală de tip
sindrom Fanconi cu poliurie, polidipsie, proteinurie şi aminoacidure, glicozurie, acidoză, greţuri şi vărsături.
Asocierea tetraciclinelor cu diureticele poate duce la retenţia azotului. La administrarea dozelor mari persoanelor
subnutrite se negativează balanţa azotată, creşte azotul neproteic în ser şi eliminarea urinară de azot, se produce
pierdere în greutate – fenomene atribuite inhibării anabolismului proteic. La bolnavii cu insuficienţă renală
tetraciclinele (cu excepţia doxicilinei) sunt contraindicate, deoarece acumulându-se provoacă fenomene toxice,
inclusiv afectarea toxică a rinichiului cu degenerescenţa grasă a celulelor tubulare. La femeile însărcinate se pot
dezvolta ocazional fenomene de insuficienţă hepato-renală cu icter, acidoză, retenţie azotată şi şoc.
Oasele şi dinţii: Tetraciclinele se acumulează în ţesuturile calcificate, unde formează chelaţi cu ortofosfatul de
calciu. Depunerea în oase poate provoca inhibarea creşterii copiilor, ireversibilă la tratamentul îndelungat cu doze
mari. Depunerea în dinţi produce colorarea în brun a dinţilor, cu hipoplazia smalţului dentar.
La sugari poate creşte presiunea lichidului cefalorahidian cu bombarea fontanelelor.
Din aceste motive tetraciclinele sunt contraindicate la femeile însărcinate şi copiii mai mici de 8 ani.
Fotosensibilizarea. Administrarea tetraciclinelor, în special a demeclociclinei poate provoca fenomene de
fotosensibilizare la razele solare şi ultraviolete mai ales la persoanele blonde. Reacţiile fototoxice sunt însoţite
uneori de febră mare.
Dereglările vestibulare. În cazul administrării minociclinei pot apărea dereglări vestibulare însoţite de vertijuri,
greaţă, vomă. La administrarea a 200-400 mg/zi de minociclină aceste reacţii au fost înregistrate la 35-70%
pacienţi.
Acţiunea toxică locală asupra ţesuturilor. Administrarea intravenoasă a tetraciclinelor poate duce la tromboze
venoase. Injectarea intramusculară provoacă acţiune iritantă locală dureroasă.
Din cauza multiplelor fenomene nedorite legate de toxicitatea preparatelor, de spectrul larg de acţiune, de
frecvenţa mare a rezistenţei bacteriene şi tot odată ţinând cont de apariţia pe piaţa farmaceutică a multor
antibiotice noi, care nu cedează după activitatea antimicrobiană, utilizarea în practică a tetraciclinelor în ultimul
timp a fost restrânsă considerabil.

CLORAMFENICOLUL

Cloramfenicolul, dereglează sinteza mitocondrială proteică în celulele hematopoetice din măduva osoasă la mamifere,
acţiune posibil responsabilă de efectul depresiv asupra hematopoezei.
Spectrul de acţiune. Cloramfenicolul are spectru larg de acţiune ce cuprinde bacterii aerobe gram-negative şi gram-
pozitive, bacterii anaerobe, riketsii şi spirochete. Sunt sensibili: Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, Proteus
mirabilis, Haemophilus influenzae, Salmonella tiphy, Salmonella paratiphy A, Shigella, Pseudomonas pseudomallei,
Staphylococcus aureus, S.pyogenes, S.viridans, Streptococcus pneumoniae, Neisseria meningitidis, aproape toate
bacteriile anaerobe (inclusiv Bacteroides fragillis), Coxiella burnetii, Richettsia. Faţă de H.influenzae, N.meningitidis
şi Bacteroides cloramfenicolul poate avea acţiune bactericidă.
Indicaţii pentru administrare: Actualmente, cloramfenicolul are indicaţii limitate datorită toxicităţii înalte şi a
riscului unor reacţii adverse grave (deşi rare). Cloramfenicolul trebuie utilizat ca antibiotic de rezervă în
tratamentul unor infecţii grave când preparatele antibacteriene mai puţin toxice sunt ineficiente sau contraindicate.
Cloramfenicolul este preparatul de prima alegere în:
abcesele cerebrale provocate de Bacteroides fragillis şi alte microorganisme sensibile;
tratamentul de urgenţă al febrei tifoide provocate de Salmonella tiphy (nu este avantajos la purtătorii de
Salmonella tiphy);
meningite provocate de Haemophylus influenzae, Neisseria meningittidis, Streptococcus pneumoniae.
Alte indicaţii:
salmoneloza provocată de Salmonella paratyphi A;
febra Qu provocată de Coxiella burnetii;
erlichioza provocată de Ehrlichia canis;
septicemii de origine abdominală (uneori în asociere cu amikacina);
tifosul exantematic, bruceloza (ca alternativă la tetracicline în cazurile când tetraciclinele sunt contraindicate).
Cloramfenicolul nu se utilizează în tratamentul injecţiilor banale, infecţiilor respiratorii, grupei, faringitei, în
tratamentul purtătorilor se Salmonella tiphy, în profilaxia maladiilor infecţioase.
Farmacocinetica: Cloramfenicolul (bază) se absoarbe repede şi complet din tubul digestiv având o
biodisponibilitate de 75-90%.
Cloramfenicolul palmitat este un ester insolubil, lipsit de gustul amar al cloramfenicolului fiind avantajos la copii.
În intestin se hidrolizează cu formarea de cloramfenicol liber, concentraţia plasmatică maximă a căruia se
instalează mai lent ca în cazul administrării preparatului – bază.
Reacţii adverse. Principalele efecte adverse sunt de natură hematologică.
Acţiunea toxică asupra hematopoezei poate avea manifestare dublă:
Deprimarea reversibilă a măduvei osoase cu anemie însoţită uneori de leucopenie şi trombocitopenie. În măduvă
se constată o vacuolizare citoplasmatică şi oprirea maturării precursorilor eritroizi şi mieloizi. Acţiunea deprimată
este dozodependentă, apare la concentraţii plasmatice mai mari de 25 mcg/ml şi se datoreşte posibil inhibării
sintezei proteinelor mitocondriale la nivelul celulelor hematopoetice.
Deprimarea hematopoezei cu pancitopenie – anemie aplastică, leucopenie sau agranulocitoză, trombocitopenie. Se
poate manifesta clinic prin hemoragii şi infecţii. Fenomenele sunt independente de doză şi se pot dezvolta după un
timp de la terminarea tratamentului. Patogenia este probabil idiosincrazică. Acest accident grav apare rar – un caz
la 25.000-40.000 bolnavi trataţi.
În prezenţa dificitului de glucozo-6-fosfstdehidrogenază, bolnavii sub tratament cu cloramfenicol pot dezvolta o
anemie hemolitică severă. Alte fenomene nedorite care apar ocazional sunt din partea tractului gastrointestinal. La
adulţi, care administrează cloramfenicol în doză 1,5-2,5 g/zi peste 2-5 zile de tratament pot apărea greţuri, vomă,
diaree. Peste 5-10 zile după începutul administrării pot apărea simptome de disbacterioză cu candidoza
mucoaselor (în special a cavităţii bucale şi a vaginului). Rectocolita pseudomembranoasă survine foarte rar.
Tratamentul îndelungat cu cloramfenicol poate cauza complicaţii neuropsihice de ordin toxic ce se pot manifesta
prin nevrită optică, polinevrite, mai rar – confuzie mintală, delir.
La nou-născuţi toxicitatea cloramfenicolului se poate manifesta prin “sindromul cenuşiu”. Nou-născuţii nu au bine
format mecanismul de conjugare cu acidul glucuronic, necesar pentru detoxicarea cloramfenicolului.
Riscul este mare în prima lună, mai ales în primele 48 ore de viaţă. Simptomele clinice ale “sindromului cenuşiu”:
vomă, anorexie, hipotermie, tahipnee, cianoză cu culoarea cenuşie a pielii, letargie. Pentru a preîntâmpina apariţia
acesui sindrom doza nictemerală nu trebuie să depăşească 50 mg/kg/zi.

MACROLIDE

Macrolidele:
Eritromicină Roxitromicină Azitromicină
Oleandomicină Diritromicină Fluritromicină
Spiramicină Claritromicină Midecamicină
Josamicină
 Mecanismul de acţiune: Macrolidele se fixează de subunităţile ribozomale bacteriene 50 S cu inhibarea sintezei
proteinelor în ribosomi. Acţiunea este bacteriostatică sau bactericidă. Acţiunea antibacteriană este sporită în
mediul alcalin (pH – 8-8,5). Spectrul antibacterian cuprinde bacterii aerobe gram-pozitive, unele bacterii negative
aerobe şi unele bacterii anaerobe.
Eritromicina acţionează bacteriostatic sau bactericid în funcţie de concentraţia antibioticului, specia microbiană,
faza de creştere.
Indicaţii de administrare: Eritromicina este preparatul de elecţie în pneumoniile cauzate de Mycoplasma
pneumoniae şi Chlamydia trachomatis (la sugari), în tratamentul bolii legionarilor, enterocolitei cu Campylobacter
fetus jejuni, tusei convulsive, eritrasmei. Mai poate fi indicată în locul penicilinei bolnavii cu alergie la peniciline
în infecţii streptococice (faringită, scarlatină, erizipel, otită medie) sau pneumococice (pneumonie, otită medie).
Mai poate fi indicată ca alternativă a penicilinei la în antrax, infecţiile cu Listeria monocytogenes, actinomicoză,
sifilisul recent.
Proprietăţi farmacocinetice a unor macrolide
Eritromicina. Biodisponibilitatea variază în limitele 30-65% în funcţie de sarea respectivă ce reprezintă
ingredientul activ al preparatului. Eritromicina este instabilă în mediul acid din stomac, dar formele cu înveliş
enterosolubil şi Erythromycinum Estolatum sunt acidorezistente. Se fixează de proteinele plasmatice în proporţie
de 70-90%. Pătrunde bine în majoritatea ţesuturilor şi compartimentelor lichidiene cu excepţia lichidului
cefalorahidian. Trece bariera placentară şi în laptele matern. Se metabolizează în ficat. Se concentrează în ficat şi
se elimină prin bilă în concentraţii mari. Cu urina se elimină în proporţie de 2-5% după administrarea orală şi 12-
15% după administrarea i/v (sub formă neschimbată). Timpul de înjumătăţire 1,4-2 ore.
Roxitromicina este stabilă în acidul clorhidric şi se absoarbe bine din intestin. Biodisponibilitatea la
administrarea orală – 50%. Realizează concentraţii plasmatice de 4 ori mai mari ca eritromicina. Este distribuită
larg în ţesuturile şi lichidele organismului. Concentraţii mari de roxitromicină se depistează în plămâni, lichidul
sinovial, organele genitale feminine, ficat, piele, lichidul lacrimal, amigdale. Se leagă de proteinele plasmatice în
proporţie de 96%. Se metabolizează parţial. Cea mai mare parte (53%) se elimină cu masele fecale sub formă
neschimbată şi sub formă de metaboliţi, 7-12% se elimină cu urina, 15% prin plămâni.Timpul de înjumătăţire este
12 ore la adulţi şi 20 ore la copii.
Reacţii adverse:
Eritromicina provoacă frecvent fenomene de iritaţie digestivă cu neplăcere epigastrică, greţuri, vomă, diaree.
Alte reacţii adverse se întâlnesc rar. Ocazional pot fi reacţii alergice, la administrarea intravenoasă – flebite. Au
fost semnalate cazuri de hepatită colestatică.
Iosamicina este relativ bine suportată – tulburările digestive sunt minore, reacţiile alergice sunt rare. La bolnavii
cu insuficienţa hetatobiliară poate înrăutăţi probele hepatice.
Roxitromicina este comparativ bine suportată. Poate provoca dereglări dispeptice – epigastralgii, anorexic,
greţuri, vomă, diaree, meteorism, rareori – reacţii alergice cu erupţii cutanate, edem Quinke, creşterea tranzitorie a
transaminazelor.
Diritromicina mai frecvent provocată dureri abdominale, greţuri, vomă, diaree, ameţeli, cefalee, rar – colită
provocată de Clostridium dificile.
Claritromicina este relativ bine suportată. Poate provoca ocazional reacţii adverse digestive (dureri abdominale,
greaţă, diaree) dar mai puţin frecvente ca la administrarea eritromicinei. Au fost semnalate cazuri de acţiune
hepatotoxică cu hepatită colestatică şi creşterea enzimelor hepatice.
Azitromicina uneori poate provoca tulburări gastrointestinale dar ele survin mai rar decât pentru eritromicină şi
sunt minore. Au mai fost semnalate ocazional reacţii alergice (erupţii cutanate, angioedem, artralgii) rareori –
creşterea enzimelor hepatice, icter colestatic.

LINCOSAMIDE

Clindamicină, Lincomicină
Lincosamidele au în structură unele asemănări cu eritromicina ceea ce explică proprietăţi biologice apropiate şi un
mecanism de acţiune comun.
Mecanismul de acţiune: Lincosamidele se fixează de subunităţile ribosomale bacteriene 50 S împiedicând
formarea legăturilor peptidice, consecutiv – sinteza proteinelor microbiene. Clindamicina, ca urmare a legării
rezistente de ribosomii bacterieni, are efect postantibiotic prelungit.
Acţionează bacteriostatic sau bactericid în funcţie de microorganism şi de concentraţia antibioticului.
Spectrul de acţiune al lincosamidelor cuprinde bacteriile gram-pozitive şi anaerobe.
Lincosamidele sunt active faşă de majoritatea cocilor gram-pozitivi (pneumocici, streptococi, stfilococi) cu
excepţia enterococilor şi stafilococilor meticilino-rezistenţi, sunt active faţă de Corynebacterium diphteriae şi faţă
 de majoritatea anaerobilor patogeni. Sunt sensibili Bacterioides fragilis, clostridiile, peptococii. (Clostridium
dificile este de obicei rezistent).
Indicaţii de administrare (a clindamicinei):
Medicaţie de primă alegere în infecţiile cu anaerobi:
pulmonare (pneumonii, empiem, abces pulmonar);
abdominale (peritonite, abcese);
pelvine (endometrite, abcese ovariene, infecţii postchirurgicale vaginale).
Septicemii bacteriene provocate de anaerobi, streptococi, stafilococi.
Ca remedu suplimentar în tratamentul chirurgical al afecţiunilor infecţioase a oaselor, articulaţiilor şi a
osteomielitei hematogene provocate de stafilococi.
Infecţii grave ale pielii şi ţesuturilor moi provocate de anaerobi, streptocici şi stafilococi.
Ca preparat de a doua alegere în pneumonii provocate de pneumococi, streptococi, stafilococi (sensibili).
Actinomicoză (ca alternativă a benzinpenicilinei).În asociere cu primachina în pneumonia cu Pneumocystis
carinii.
În unele infecţii cu protozoare – malaria falciparum rezistentă la clorochină, babezioză, toxoplasmoză (în asociere
cu alte antiprotozoare).

Proprietăţi farmacocinetice:
Clindamicina. Se absoarbe repede la administrarea orală, având o biodisponibilitate de 90%. Se leagă în proporţie
de 92-94% de proteinele plasmatice. Se distribuie larg în ţesuturi şi lichide, realizând concentraţii active în ţesutul
pulmonar şi lichidul pleural, în ficat şi în bilă, în oase, în lichidul sinovial, în prostată, in ţesuturile moi, se
concentrează în leucocitele polimorfonucleare, în macrofagele alveolare, pătrunde în abcese. Trece bariera
placentară. Slab pătrunde în lichidul cefalorahidian şi în creier. Timpul de înjumătăţire mediu este de 2,7 ore.
Clindamicina este în mare măsură metabolizată în ficat formând şi metaboliţi activi. Se elimină preponderent cu
bila, circa 13% se elimină sub formă neschimbată cu urina.
Reacţii adverse:
Lincomicina. La 10-20% din pacienţi, la administrare orală, sunt posibile dereglări dispeptice (dureri abdominale,
greţuri, vomă, diaree). O altă complicaţie mai puţin frecventă, dar gravă este colita pseudomembranoasă. Este
posibilă sensibilizarea organismului cu apariţia erupţiilor cutanate, însoţite de eritem, prurit. Rar poate apărea
neutropenie, trombocitopenie.
Clindamicina provoacă frecvent diaree banală (10-20%) şi erupţii cutanate (10%). Alte reacţii adverse rare sunt:
glosită, stomatită, vaginită, leucopenie, trombocitopenie, afectare hepatică (uneori cu icter).

RIFAMPICINELE

Anasamincinele –rifampicina,rifabutina,rifalazil,rifamicina.Antibiotice cu spectrul larg de actiune larg:micobacterii-

m.tuberculosis.m.kanasii,.m.leprae;coci gram negativi-n.gnorroeae,n.meningitidis;coci gram+-str.pyogenis
,str.pneumoniae,staph.aureus;bacili gram pozitivi- Cl.dificile;bacili gram negativ-E.coli,shigelle,Klebsiela
,Enterobacter,Legionela pneumoniae;chlamidii;poxivirus..Mecanismul de actiune –impiedica sinteza proteinelor
datorita formarii unui complex cu subunitatea beta a ARN-polimerazei ADN-dependente cu blocarea consecutiva a
initierii pricesului de formare a ARNm si sinteza proteinelor –astfel provoaca un efect bactericid indeosebi activi fata
de germeni cu diviziune rapida.-manifesta actiune bactericida si fata de micobacteriile cu perioade scurte de activite
metabolica sau de crestere.-este activ fata de micobacteriile extracelulare si cele aflate in fagocite .-poate sa sterizeze
tesuturile infectate ,cavitati si sputa INDICATII si regimul de dozare –tratamentul tbc pulmonare si
extrapulmonare(de electie in cea extensiva sau cavitara )in asociatie cu alte antituberculoase –izoniazida, etambutolul,
pirazinamida, streptomocina.-intern in doza de 10mg/kg dar nu mai mult de 600 mg,zilnic sau 3 zile /sapt,intr-o
singura prizala distanta de mese.in cazurile grave se poate adm prin perfuzie i/v lenta(rifampicina sodica )in doza de
10 mg/kg/zi.
-endocardita stafilococica –in asociere cu gentamicina sau vancomicina(in formele complicate cu abcese miocardice
,renale sau cerebrale sau pentru sterilizarea valvulelor cardiace protetice)
-osteomelita si artrita septica cu stafilococul aureu(in asociere cu cefazolina sau un aminoglicozid)
-septicemie cugermeni negativi reziztenti la antibiotice
-pneumoniea cu legionela (in asociere cu macrolide)
-lepra(in asociere cu dapsona si clofazimina)
-profilaxia meningitei meningogocice (pentru sterilizareavpurtatorilor asimptomatici)
-profilaxia infectiei cu Hinfluenzae tip B la copii contacti
In infectii severe cu microflora gram-pozitiva sau gram-nevativa se recom. Rifampivina in doze de 30 mg/kg/zi,in
doua prize ,iar cele extreme prin 2 perfuzii a cite 15 mg/kg.Pentru profilaxia meningitei meningococice la adulti se
recomanda cite 600 mg de 2 ori /zi,iar la copii 10 mg/kg de 2 ori /zi ,timp de 2 zile
Contraindicatiile; insufecienta hepatica,insuficienta renala,porfiria,1trimestru de graviditate,lactatie ,icter,hepatita
infectioasa,hipersensibilitate la preparat.cu precautie in boli hepatice in antecedente,alcoolism,virsta inaintata
,asocierea cu medicam.hepatotoxice(inclusiv isoniazida)sau care se metabolizeaza in ficat (datorita inductiei
enzimatice)
Farmacocinetica –se absoarbe complet,concentraria max dupa o doza de 600mg se atinge peste 1-4 h si constituie
6-32 microg/ml,se distribuie larg in organism,Vd constituie 1l/kg,creaza concentratii mai mari celei plasmatice in
pulmoni ,ficat,bila si urina.-penetreazain lapte.in cazeumul tuberculos si abcesele stafilococice.-cu cuplare cu
proteinele plasmatice e de circa 90 % -T1/2 in plasma este initial 3-5 h,micsorindu-se ulterior la 2-3 h.-in
insuficiehta hepatica si mai putin in cea renala,exista un risc de cumulare din care cauza dozele se reduc (aproxim
50 %)

Reactiile adverse
1)hepatotoxicitate-↑transaminazele circa 14 %
Hepatita cu icter;riscul afect hepatice
Controlul sistemic al functiilor ficatului
Actiune hepatotoxica poate fi redusa prin folosirea hepatoprotectoarelor
2)dereglari digestive-discomfort gastric,greata ,voma ,dure abdominala,diaree
3)Reactii alergice in 1 5 cazuri-prurit, hiperimie ,eruptii cutanate febra ,eozinofilie ,edem Quincke,purpura
4)neurologice:oboseala ,somnolenta,cefalee,ameteli,ataxie,confuzie
5)hematopoetice:leucopenie,purpura trombocitopenica,neuropenie,anemie hemolitica.
Culoarea rosie a lacrimilor,urinei,sudoratiei.apare inductia enzimelor hepatice↓niv 25-hidroxocalciferolul;intensifica
catabolismul tiroxinei;↑toxicitatea hepatica a izoniazidei

GLICOPEPTIDELE

Glicopeptidele:

Vancomicină Ristomicină Teicoplanină

Spectru de actiune –germenii gram +(staf.penicilino- si

oxacilinorezistenti,str.viridans,piogen,pneumococul,enterococul)

germenii gram+ (staf. penicilino- sj oxacilinorezistenti, str. viridans, piogen, pneumococui, enterococul);
germenii anaerobi (peptostreptococi;
bac.gram+ (clostridii, bac. antrax, difteric); -actinomicetele;
Ci.dificile
Indicatiile
infectiile provocate de S.aureus
infectiile stafilococice in alergie la p-lactamine;
infectiile grave cu Enterococcus spp., B.cerreus,
endocardita infectioasa, provocate de str.bovis in alergie la (3-lactamine;
endocardita infectioasa, produsa de E. faecalis (in asociere cu gentamicina);
meningita provocate de Strp. pneumoniae, rezistenta la peniciline; Tratamentul empiric al infectiilor grave de
etiologie stafilococica presupusa: a) endocardita infectioasa a valvei tricuspidale sau protezate (in asociere cu
gentamicina);
sepsis asociat cateterului;
meningita posttraumatica sau postoperatorie (in asociere cu cefalosporinele gen, II! sau fluorchinolonele);
peritonita in dializa peritoneaia; febra neutropenic! (la insuficienta terapiei initiale).
intern in colita pseudomembranoasa cu Ci.dificile;
profilaxia infectiei plagilor in interventii ortopedice sj cardiochirurgicaie (in pericol de ORSA);
profilaxia endocarditei la pacientii cu rise major.Contra indicatiile si precautiile.
sunt contraindicate in caz de hipersensibilitate (documentata). Riscul nefrotoxicitatii create in
caz de:
afectiuni renale cronice, hipovolemie, insuficienta cardiaca congestiva;
in caz de asociere cu aminogiicozidele, amfotericina B, polimixinele, ciciosporina, furosemidul, acidul etacrinic.
Pentru a minimaliza riscul actiunii toxice asupra fatului sau nou-nascutului, la femeile insarcinate sau care
aiapteaza, glicopeptidele se prescriu numai dupa indicatii vitale.
;

REZISTENTA MICROBIANA
Mecanismele de aparitie a rezistentei bacteriene
. Microorganismele produc enzime care inactiveaza antibioticul.
Exemple: sinteza enzimelor ce inactiveaza antibioticele (beta-lactamazele inactiveaza penicilinele sj
cefalosporinele; acetilazele, adenilazele, fosfo-rilazele – aminoglicozideleMicroorganismele modifica
permiabilitatea pentru chimioterapice. Exemple: glicopeptidele. La microorganisme se produce modificarea
structural a tintei pentru antibiotic. La microorganisme se formeaza cai metabolice modificate ce le permite a
evita reactiile inhibate de antibiotic. . Microorganismele produc enzima modificata capabila sa indeplineasca
funcjia metabolica proprie, care este putin afectata de antibiotic.Rezistenta microbiana poatefi de origine genetica
sj non-genetica.Rezistenta microbiana de origine genetica poate fi cromozomiala si extracromozomiala.Rezistenta
cromozomiala este conditionata de mutatii spontane a locusului cromozomial ce controleaza sensibilitatea la
antibiotice.Rezistenta extracromozomiala este conditionata de plasmide - niste elemente genetice
extracromozomiale, constitute din molecule de ADN. Ele pot include gene de
rezistenta fata de anumite antibiotice. Exemplu: Plasmidele ce determine rezistenta la peniciline si cefalosporine
contin gene codificatoare a beta-lactamazelor.
Rezistenta non-genetica poate fi cauzata de perioada cand lipseste activitatea metabolica la microorganisme.
Exemplu: Microorganismele persistente care nu se
multiplied si sunt rezistente la tratamentul cu chimioterapice (micobacteria TBC etc

Mecanismele genetice de transmisie--Conjugarea - proces sexual de transmitere a materialului genetic la

contactul direct prin intermediul puntilor plasmatice. Rezistenta apare repede si poate fi chiar polirezistenja:
transformarea - procesul de transmitere a materialului, ce contine ADN de la celulele lezate de recipienti. In
acest caz pot fi transmise molecule intregi de ADN sau fragmente;
traducerea -transmisia materialului genetic, ce determine rezistenta, (fragmente mici ale genomului) prin
intermediul bacteriofagilor
Mecanismele biochimice de transmisie
sinteza enzimelor ce inactiveaza antibioticele (beta-lactamazele inactiveaza penicilinele si cefalosporinele;
acetilazele, adenilazele, fosforilazele - aminoglicozidele;
modificarea permeabilitatii si transportului membranarsi ca rezultat antibioticul nu ajunge la locul de actiune;
formarea de asa numiti antimetaboliti ce micsoreaza efectul antibioticului;
dereglarea proceselor metabolice cu alterarea locului actiunii antibioticelor.
Caile de combatere a rezistentei
-sinteza sj utilizarea de antibiotice noi rezistente la enzime (peniciline si cefalosporine de gen. Ill si IV,
aminoglicozide semisintetice);
sinteza de substante care inactiveaza enzimele microbiene, relevind efectul antibioticului (acidul clavulanic,
sulbactamul etc.);
utilizarea de doze majore;
excluderea antibioticelor din administrare pentru о anumita perioada de timp (6-12 luni);
interzicerea administrarii locale neargumentate a antibioticelor.
REZISTENTA MICROBIANA
Naturala
De tip streptomicinic
(„sau brusc step") se caracterizeaza prin mutafii dupa una sau doua contacte cu antibioticul si nu
depinde de doza lui (e caracteristica pentru streptomicina, rifampicina, novobiocin!, macrolide,
fuzidina)
De tip streptomicinic
(lent, "multiple step") se caracterizeaza prin mutapj multiple cu ma-jorarea dozei (e caracteristica
pentru peni-ciline, cefalosporine, tetracicline, cloramfeni-col, polimixine,vancomicina)
Dobandita
Cromozomiala
transferul materialului genetic incadratincromozo-mi prin intemediul mutatiilor spontane sau depresiei genelor ce
controleaza sinteza de enzime
 Extracromozomiala
informatia despre rezistenta se confine in plasmide- elemente de ADN, care cuprind factori S, responsabili de
rezistenfa. Majoritatea conjin un factor sexual - factorul de transfer al rezistenfei (RTF). Ea se transmite Tntre
aceleasi tulpini de germeni sau la tulpini diferite, dar limitat intre germenii, apartinand la specii sau genuri diferite.

SULFAMIDELE
Remeidii cu acţiune rezorbtivă (sistemică)
de durată scurtă şi niedie
sulfadimidină (sulfadimezină)
sulfaetidol (etazol)
sulfadiazină (sulfazină)
sulfacarbamid (urosulfan)
de durată lungă
sulfadimetoxină
sulfametoxipiridazină (sulfapiridazină)
de durată ultralungă
sulfalen
Remedii cu acţiune intestinală
ftalilsulfatiazol (ftalazol)
sulfaguanidină (sulgină)
sulfasalazină (salazosulfapiridină)
salazodimetoxină
salazodină (salazopiridazină)
- ftazin mesalazin
remedii utilizate topic
sulfacetamidă (sulfacil de sodiu)
sulfadiazină argentică (sulfargin)

Sulfamidele sunt chimioterapice de sinteză, care au drept nucleu de bază p-aminobenzensulfonamida

sau sulfonilamida.
- derivaţii acidului sulfiric, capabile să inhibe dezvoltarea unui şir de bacterii Gram „+" şi Gram „-",
hlamidii, precum şi unele protozoare şi fungi patogeni.

Clasificare

după viteza de epurare

1. Compuşi cu acţiune de durată scurtă şi relativ scurtă (T ½ -1-7 ore):
- sulfametizolul (rupol, thiosulfic);
- sulfacarbamida;
- sulfafurazolul;
- sulfizomidina.
2. Compuşi cu acţiune de durată intermediară (T ½ - 8 – 24 ore):
- sulfafenazolul
- sulfametazolul;
- sulfadiazina;
- sulfamoxolul.
3. Compuşi cu acţiune de durată lungă sau foarte lungă (T ½ > 24 ore şi poate ajunge cîteva ore):
- sulfadimetoxina;
- sulfametoxidiazina;
- sulfalenul;
- sulfadoxina.
Farmacodinamica
Mecanism de acţiune

Sulfamidele acţionează bacteriostatic în concentraţii obişnuite, dar concentraţiile mari pot fi

bactericide. Efectul antibacterian se datoreşte interferării procesului de sinteză a acidului folic la
nivelul microorganismelor sensibile. Molecula sulfamidică prezintă asemănări structurale cu acidul
p-aminobenzoic, pe care îl antagonizează competitiv. Consecutiv este blocată dehidropteroat
sintetaza, enzimă care intervine în încorporarea acidului p-aminobenzoic în acidul dehidropteroic,
precursor al acidului folic. Deficitul acidului folic determină împiedicarea formării unor nucleotizi
purinici şi pirimidinici, şi în sfîrşit a acidului dezoxiribonucleic.
Acidul p-aminobenzoic, purinele şi timidina împiedică acţiunea bacteriostatică a sulfamidelor. Acestea
sunt puţin active în prezenţa puroiului şi a ţesuturilor necrotice, din cauza prezenţei unor cantităţi mari
de nucleotizi purinici şi pirimidinici.
Spectrul de activitate

Sulfamidele sunt active, faţă de un spectru larg de acţiune: bacterii Gram „+" (S. aureus, S.
pneumonial etc.) şi Gram „-" (gonococ, meningococ, H. influenzal, E coli, Proteus spp., salmonele, sighele),
chlamidii, nocardii pneumocite, actinomicete, plazmodii malarice, toxoplazmoze.
În prezent multe tulpini de stafilococ, streptococ, meningococ, enterobacterii se caracterizează printr-un
nivel înalt de rezistenţă dobîndită. Rezistenţa naturală posedă enterococii, bacilul piocianic şi
majoritatea anaerobilor.
Farmacocinetica

Sulfanilamidele cu acţiune sistemică se absorb bine din tractul gastro-intestinal (70-100%).

Concentraţiile plasmatice mai mari se realizează la administrarea preparatelor cu acţiune de durată
scurtă (sulfadimedin) şi intermediară (sulfadiazin, sulfametoxazol). Cu proteinele plazmatice în mai
mare măsură se leagă sulfanilamidele cu acţiune de durată lungă sau foarte lungă (sulfadimetoxin,
sulfalenul).
Se repartizează larg în ţesuturi şi lichidele inclusiv sinusurile pleurale, lichidele peritoneale, oculare
şi sinoviale, exudatul urechii medii şi ţesuturile TUG.
Sulfadiazin şi sulfadimetoxin trec BHE, atingînd în LCR 32-65% şi 14-30% concentraţii serice
corespunzător. Trec bariera placentară şi pătrund în laptele matern.
Se metabolizează în ficat, prin acetilare, cu formarea metaboliţilor microbiologice inactivi, dar toxici. O
altă cale de metabolizare este glucuronoconjugarea.
Sulfamidele se excretă renal, aproximativ pe jumătate nemetabolizaţi. La pH bazic excreţia se
intensifică. O cantitate neînsemnată se elimină cu bila. În insuficienţa renală e posibilă cumularea
sulfamidelor şi a metaboliţilor în organism, ceea ce duce la dezvoltarea acţiunii toxice.
Reacţii nedorite

Reacţii alergice: febră, erupţii cutanate, prurit, sindromul Stivens-Djonson şi Layella (mai des la
administrarea sulfamidelor cu durată lungă şi ultralungă).
Altele: fotosensibilizare.
Reacţii hematologice: leucopenie, agranulocitoză, anemie hipoplastică, trombocitopenie,
pancitopenie.
Ficatul: hepatită, distrofie toxică.
SNC: cefalee, vertij, apatie, dezorientare, euforie, halucinaţii, depresie.
TGI: dureri abdominale, anorexie, greaţă, vomă, diaree, colită pseudomembranoasă.
Rinichi: cristaluria, hematuria, nefrită interstiţială, necroză tubulară. Cristaluria e mai des provocată
de sulfamidele puţin solubile (sulfadiazin, sulfadimetoxin, sulfalen).
Glanda tiroidă: dereglări funcţionale, guşă.
Indicaţii:

infecţii ale căilor urinare produse de germeni sensibile;

infecţii bacteriene biliare;
infecţii căilor respiratorii;
infecţii ORL;
infecţii tubului digestiv (dezinterie, colite, enterocolite);
meningita meningococică;
nocardioza, trahom, toxoplazmoză;
limfogranulomatoză veneriană;
dermatite herpetiforme;
conjuctivite şi infecţii oculare superficiale;
malaria.
Contraindicatii

Reacţii alergice la sulfamide, furosemid, diuretice tiazidice, inhibitorii carboanhidrazei şi derivaţii

sulfanilureei. Nu se administrează copiilor pînă la 2 luni. Excepţie fiind toxoplazmoza înnăscută în care
sulfamidele sînt indicaţie vitală.
Insuficienţa renală
Dereglări grave a funcţiei ficatului
CHINOLONE

Clasificarea chinolonelor

1 generatie

Chinolonele nefluorate

-generatia 1-acidul nalidixic

Generatia 2-acidul oxolinic

Ac.pipemidic,rosoxacina,cinoxacina

Generatia 3 G-fiuorchinolonele A. Monofluorchinolonele -1 generatie: ciprofloxacina, ofloxacina,

norfloxacina, pefloxacina, enoxacina

2 generatie: gatifloxacina, moxifloxacina, levofloxacina.

B. Difluorchinolonele: lomefloxacina, difloxacina, sparfloxacina, amfloxacina

C. Trifluorchinolonele: fleroxacina, tosufloxacina, temafloxacina, trovafloxacina

Farmacodinamia. Mecanismul de acţiune a chinilonelor constă în inhibarea ADN-girazei, enzimă necesară

pentru replicaţia, transcripţia, reparaţia, recombinaţia şi transpoziţia ADN-ului bacterian, ce duce la
moartea bacteriilor (efect bactericid).
Spectrul de acţiune:

Chinolonele din I generaţie au un spectru îngust de acţiune. Ele acţionează numai asupra bacteriilor gram
negative. Fluochinolonele sunt active faţă de majoritatea bacteriilor gram negative şi bacteriile aerobe gram
pozitive. Cele mai sensibile la fluochinolone sunt enterobacteriaceele, stafilococii, pseudomonadele, legionelele.
Farmacocinetica. Toate chinolonele (cu excepţia norfloxacinei, care are o biodisponibilitate limitată) se absorb
bine din TGI. Chinolonele din prima generaţie se leagă mult cu proteinele plasmatice (acidul nalidixic – până la
96%).

Indicaţii. Chinolonele din I generaţie se indică în infecţiile tractului urinar.

Fluochinolonele se indică în infecţiile căilor urinare, infecţiile organelor bazinului mic, prostatită, sepsis, TBC
urogenitală (ciprofloxacina, ofloxacina şi lomefloxacina) şi clamidioza urogenitală (ofloxacina). Norfloxacina
ţinând cont de particularităţile farmacocineticii se administrează în infecţiile intestinale, infecţiile căilor urinare şi
prostatită. În infecţiile cu streptococi se indică ciprofloxacina, ofloxacina.
Contraindicaţii. Toate chinolonele sunt contraindicate în reacţiile alergice la preparatele grupei chinolonei, în
deficitul glucozo-6-fosfatdehidrogenazei, graviditate. Chinolonele din I generaţie nu se indică în dereglările grave
a funcţiei hepatice şi renale, ateroscleroza cerebrală gravă. Chinolonele din a II-a generaţie nu se indică la copii şi
în perioada de alăptare.

Reacţiile adverse. În general fluorochinolonele sunt bine tolerate. Toate chinolonele provoacă dereglări
gastrointestinale, reacţiile alergice şi sunt neurotoxice. Chinolonele din prima generaţie produc reacţii hematologice,
icter colestatic şi hepatita. Fluorochinolonele provoacă rar cristalurie şi nefrita tranzitorie.
Chinolonele se utilizează cu precauţie în alergie, care este încrucişată la toate preparatele grupei chinolonelor;
graviditate (duc la mărirea tensiunii intracraniene, hidrocefalee, artropatie la nou-născut), porfiria acută (chinolonele
au efect porfinogen).
DERIVATII NITROIMIDAZOLULUI

Derivatii nitroimidazolului sunt preparate chimioterapice sintetice ca actiune bactericida sau bacteriostatic asupra
florei anaerobe sau facultativ anaerobe si protozoarelor.
Derivatii nitroimidazolului se clasifica in:
Preparatele monocomponente:
cu actiurie sistemica:
metronidazol, nimorazol, tinidazol, ornidazol, secnidaz:
pentru uz topic:
aminitrozol, metronidazol.
Preparatele combinate:
helicocina (metronidazol + amoxicilina);
ginalgina (metronidazol + clorchinaldol);
metrogil denta (metronidazol + clorhexidina);
clion-D (metronidazol + miconazol);
terjinan (metronidazol + nistatina + neomicina + prednisolon
trichomicon (metronidazol + cloramfenicol + nistatina +lactaza)
medozol (metronidazol + clotrimazol + neomicina + hexestrol+azulena)
Spectrul de actiune.
Protozoare: Entamoeba hystolitica, Trichomonas vaginalis, Giardia intestinalis, Balantidium coli, Gardenerella
vaginalis.
Bacteriile anaerobe: grampozitive: Peptococcus, Peptо streptococci (Cldificile); gramnegative: Bacteroides spp.
(B.fragiles), Fusobacterium. H. Pylori, (Campilobacterpylori).Metronidazolul este activ fata de agentii anaerobi ai
cavitatii bucale: Porphoromonas gingivalis Prevonella intermedia, Fusobacteium fusiformis, Wolinella recli,
Bacteroides melaninogenicus, selenomonas spp. tecanismul de actiune..
Metronidazolul este inactiv ca atare. El se activeaza in celulele microniene prin reducerea nitrogrupei.
Selectivitatea actiunii metronidazolului asupra microorganismelor anaerobe determinate de particularitatile
metabolismului lor energetic
. Indicatiile. Derivatii nitroimidazolului se indica in:
trichomonaza, giardioza (lamblioza), balantidiaza, garndenereloza;
amibiaza - toate formele, inclusiv dizenteria amibiana, amibiaza hepatica;
infectii anaerobe intraabdominale (abcese, peritonite), abcese cerebrale, menin-gita; pneumonii, abcese
pulmonare, empiemul pleurei; endocardite; infectii ale oaselor, articulatiilor; pielii si tesuturilor moi; capului si
gatului; ale organelor bazinului mic, sepsis;
colita pseudomembranoasa (diareea produsa de Cl.dificile);
ulcer gastric si duodenal (infectii cu H.pylori);
infectii mixte aerobe §i anaerobe (in asociere cu antibioticele);
profilaxia infectiilor anaerobe in cadrul interventiilor chirurgicale, ginecologice etc.;
in practica stomatological in infectiile anaerobe ale cavitatii bucale - gingivita acuta §i cronica, gingivita acuta
ulceronecrotica Vensan, stomatita aftoasa, chei-lita, alveolita postextractiva, parodontita acuta §i cronica,
parodontita cu gingivita, maladii inflamatorii ale cavitatii bucale cauzate de proteze, periodontita si abces
periodontal (in tratamentul complex).
.
Contraindicatiile. Derivatii nitroimidazolului sunt contraindicati in: maladiile hepatice grave; in sarcina (se evita
in trimes-.-nasere, inclusiv formele intravaginale); lactatie; asocierea cu disulfiran litate la preparate.

Reactiile adverse. Preparatele din grupa respectiva pot fi responsabile:

de dereglari digestive: anorexie, greata, gust amar §i metalic, voma, diaree, dureri abdominale, cre§terea
tranzitorie a transaminazelor §i bilirubinei;
de tulburari neurologice: cefalee, amefeli, excitabilitate, slabiciune, nevrita, parestezii, vertij, ataxie, insomnie,
depresie, encefalopatie, convulsii, crize epileptiforme;
de reactii alergice: prurit, urticarie, eruptii cutanate grave;
ocazional: neutropenic;
reactii de tip disulfiram (la asocierea cu alcoolul);
 reactii mutagene §i cancerigene (la animalele experimentale). etronidazolul eel mai frecvent provoaca cefalee,
greata, anorexie, uscaciune metallic in gura, iar mai rar - voma, diaree, dureri abdominale. La nivelul cavitatii se
pot constata glosita, stomatita, de regula, cauzate de dezvoltarea candidozei. iunea neurotoxica a metronidazolului
se manifesta prin ameteli, slabiciune, nevrita, parestezii, ataxie, dereglari de coordonare, encefalopatie §i crize
epileptice. nele cazuri pot surveni neuropatii senzoriale ce necesita suspendarea preparatului, .ire se pot mentine §i
dupa suspendarea metronidazolului. Printre reactiile alergice urticarie, bufeuri de caldura, prurit §i eruptii.
Derivatii nitroimidazolului pot provoca reactia antabus la utilizarea concomitenta a alcooolului sau inca 3 zile
dupa suspendarea preparatelor. Aceasta se manifesta prin du-dominate, voma, bufeuri si cefalee se recomanda de
evitat utilizarea alcoolului. Din aceste considerente metronidazolul nu trebuie asociat cu disulfiramul, deoarece
pot surveni dereglari psihice confuzionale.
l a utilizarea derivatilor nitroimidazolului posibilitatea dereglarilor hematologice mica. Cel mai probabil poate fi
neutropenia care dispare dupa intreruperea administarii preparatelor.
l a utilizarea topica pot fi semnalate senzatii de usturime, iritare, dureri, eliminari orale, candidoza vaginala si
orala.
Farmacocinetica. Derivatii nitroimidazolului se absorb : si complet din tubul digestiv, cu о biodisponibilitate de
80-99%.. La administrarea intrarectal si intravaginala metronidazolul se aroarbe cu о biodisponibilitate de circa
70%. La utilizarea topica in cavitatea bucala, practic nu se absoarbe si nu exercita actiune sistemica.
Concentratiile tereutice de 8-13 microg/ml se ating in 15-240 min. creste liniar pana la doze de 2 g. La administra-
te 3-4 ori/zi metronidazolul se acumuleaza. Are un volum de distributie de 0,5-0,6 1/kg,
cu volumul apei din organism, din care cauza penetreaza bine in toate tesuturile si piele organismului, inclusiv
placenta (concentratii mari in tesuturile fatului), fluidului vaginal si seminal; se secreta in lapte (10-20% din
plasma), saliva.

DERIVATII 8 -OXICHINOLONEI
Din grupul derivaţilor 8-oxichinolinei fac parte următoarele preparate: nitroxolina, entreroseptolul,, intestopanul,, clor
chinaldolul, mexaza, chiniofon.
În legătură cu reacţiile adverse severe pe care le provoacă, intestopanul şi enteroseptolul, actualmente nu se utilizează
în majoritatea ţărilor. În prezent se utilizează doar nitroxolina.
Spectrul de activitate:
Bacteriile gram “-” familia Enterobacteriacee (E.coli; proteus vulgaris; pseudomonas acruginosa).
Bacterii gram “+” (stafilococus aureus; streptococus pyogenes enterococus).
Fungi de tipul Candida.
Farmacocinetica. Nitroxolina se absoarbe bine din tractul gastrointestinal. Se elimină rapid prin rinichi, ceia ce
determină o concentraţie joasă a preparatului în sînge (în lipsa dereglărilor funcţiei renale). Dar în urină se realizează
concentraţii înalte, unde nivelul maxim se menţine timp de o oră. Se elimină sub formă neschimbată mai puţin de 1%
din preparat, restul - sub formă de metaboliţi, activitatea antimicrobiană a cărora nu este studiată.
Idicaţii. Se indică în cistita acută necomplicata, uretrita acută pentru tratament şi profilaxie ca preparat de alternativa.
Reacţii adverse. Nitroxolina comparativ cu altele oxichinoline este mai puţin toxică şi este suportată relativ bine.
Preparatul poate provoca (cu o frecvenţă în jur de 5,1%): cefalee, vertij, dereglări dispeptice, reacţii alergice. Este
posibilă, mai ales la utilizarea îndelungată, dezvoltarea neuropatiei mielooptice subacute, care iniţial se manifestă prin
duereri abdominale şi diaree, apoi se dezvoltă polineuriteperiferice severe (parestezie şi paraplegie progresivă, atrofia
nervului optic, care poate duce la pierderea completă a vederii). La persoanele senile şi copii este posibilă cumularea
preparatului cu creşterea toxicităţii.
Contraindicaţii. Nitroxolina nu se administreză în:
Maladi a s.n. periferice.
Maladii a n. optic.
Maladii severe hepatice.
Insuficienţă renală.
Sarcină şi lactaţie.
Copii prematuri şi n-n
Deficit de glucoză –6fosfat dehidrogenază (risc major de dezvoltare a anemiei hemolitice).

Interacţiuni medicamentoase. La asocierea nitroxolinei cu penicilinele semisintetice, co-trimohazol, acid nalidixic,

nitrofurantoina, sulfamide, cefalosporine, lipseşte influienţa reciprocă. Nitroxolina utilizată concomitent cu levorina,
nistatina, microheptina, amfotericina B duce la intensificarea reciprocă a acţiunii chimioterapice (sinergism).

DERIVATII NITROFURANULUI
Nitrofuranele - chimioterapice de sinteză cu spectru larg de acţiune. Se utilizează în tratamentul
infecţiilor TUG (nitrofurantoin, furazidin) şi infecţii TGI (furazolidon).Mecanism de acţiune:
Fiind acceptor de oxigen, nitrofuranele dereglează procesul respiraţiei celulare bacteriene, inhibă
biosinteza, acizilor nucleici. În dependenţă de concentraţie pot provoca efect bacteriostatic sau
bactericid.Spectru de acţiune:Nitrofuranele se caracterizează printr-un spectru larg de acţiune, fiind
active faţă de multe bacterii Gram „-" (E. coli, K.pneumonial) şi Gram „+", unele anaerobe, micoze (Candida),
Furazolidon e activ în infecţii cu Leamblii, Trihomonade, paratif. Salmonele, vibrionul choleric,
staphilococ, virusuri mari, agentul gangrenei gazoase.Farmacocinetica:La administrarea internă nitrofuranele
bine şi repede se absorb din TGI. Nu formează concentraţii mari în sînge şi ţesuturi (inclusiv rinichi),
deoarece repede se elimină din organism (T 1/2 ~ 1 oră).
Nitrofurantoina şi furazidin se acumulează în urină în concentraţii mari, iar furazolidon - doar 5% din
doza administrată (deoarece se metabolizează în mare măsură). Preparatul parţial se excretă cu bila şi
formează concentraţii mari în lumenul intestinal. În insuficienţa renală excreţia nitrofurantoinei şi
furazidinei se încetineşte considerabil.Reactii adverse-TGI: greaţă, vomă, diaree.
Ficat: greaţă, creşterea tranzitorie a activităţii transaminazelor, holestază, hepatită.
Reacţii alergice: erupţii, eozinofilie, febră, artralgie, mialgie, sindrom lipoid, rar - şoc anafilactic.
Sistemul respirator: pneumonită (la administrarea nitrofurantoinei), bronhospasm, tusă, dureri în regiunea
cutiei toracice.SNC: ameţeli, cefalee, slăbiciune generală, somnolenţă, polineuropatie periferică.
Reacţii hematologice: anemie megaloblastică sau hemolitică.
Indicaţii:
Infecţiile căilor urinare inferioare - cistită acută, terapia supresivă a infecţiilor cronice (nitrofurantoin,
furazidin).
Profilaxia complicaţiilor infecţioase în operaţii urologice, cistoscopii, cateterizarea vezicii urinare
(nitrofurantoin, furazidin).
Sugheloză (furazolidon) Lamblioză (furazolidon). Local - pentru spălarea leziunilor şi cavitătilor (furazidin).
Contraindicaţii:
- reacţii alergice la nitrofurane;
- insuficienţă renală (nitrofurantoin, furazidin);
- patologii grave a ficatului (furazolidon);
- deficit de glucoză - 6 - fosfat dehidrogenază;
- graviditate (furazidin, furazolidon) trimestrul III (nitrofurantoin);
- nou-născuţi.
DERIVATII CHINOXALINEI
st preparate chimioterapice cu actiune bactericida sau bacteriostatica fata de flora bacteriana.
Din derivatii chinoxolinei fac parte:chinoxidina si dixidina.
Spectru de actiune:proteus;p.aeuruginosa;klebsiela,bac.fridlender,e.coli,salmonella,stphilococus,streptococcus,clostridium
antracis.
Indicatii:-procese purulente abdominale, -pielit, - pelocistita, -colecistita, -empiem pulmonar, -edem pulmonar,-
colangita, - septicemie cu germeni gram negativ
Particularitati de utilizare:Chinoxindina se indica 0,25gde3-4 ori\zi,dupa masa.%max se atinge intr-o oracu o durata in ser
de 5h in urina9h.
Dioxidina este mai putin toxicaca chinoxidina si e posibil de utilizat i\v in caz de sepsis,i\v se foloseste in doze de 0,6-
0,9g sol de 0,5% dizolvat in 0,5%de glucoza sau ser fiziologic,dupa efectuarea in prealabila a unei probe de 10ml de
preparat.Dupa 3-6h in lipsa frisoanelor cefaleei se continua administrarea.Sol de 1% se recomanda la adulti,pt spalatura
vezicii urinare si a altor cavitati,in cantitati de 10-15ml.
Reactii adverse:dereglari dispeptice
cefalee,ametele
frisoane
fibrilatii musculare.
Derivatii tiosemicarbazonei
Ambazona(farringosept)actiune bacteriostatica fata de streptococul hemoliticsi viridans,pneumococ.
Indicatii:in infecti acute ale cavitatii bucale si faringelui(faringite,angine,tonzilite,stomatite).
Administrarea:copii 3-7ani cite 1 comprimat de 3 ori\zi.
adulti cite 1 comprimat de de 3-5 ori\zi 15-20min dupa masa,preparatul se mentine in cavitatea bucala
pina se dizolva,iar 3h sa nu se ingere alimente si lichide.
Reactii adverse:reactii alergice-eruptii cutanate.
Au efecteca:anestezie locala
antiseptica
antitusiva
deodoranta
antiinflamatoare
egeneratoare
antiviral
hemostatic
Indicatii:afectiuni inflamatorii si infectii ale cavitatii bucale,laringelui si faringelui
infectii respiratorii acute insotite de afectarea timbrului vocii
miros neplacut din gura
rinita
paradontoza
cobustii,ulceratii ale mucoasei cavitatii bucale
tuse iritanta,neproductiv
pregatirea pentru investigatii instrumentale in cavitatea bucala

OXAZOLIDINDIONELE.
Sunt prepatare antibacteriene sintetice .
Fac parte:linesolid,eperesolidul.
Mecan de act:St inhibitori selectivi ai sintezei proteinelor,deregleaza procesul de translare a proteielor blocheaza
includerea ARNt,fata de majoritatea microbilor manifesta efect bacteriostatic,iar fata de streptococi si anaerobi –ef
bactericid.
Spectru de actiune:flora aeroba G+(stafilococus aureus,epidermidis,miticilin rezistenti,vancomicin rezistenti);streptococul
viridans pneumonia;bacili,listerii,nocardii.
Flora anaeroba:clostridii,peptostreptococi,fusobacterii,prevotele,bacteroizi
BacteriiG-(H.influenza;legioellaspp;chlamydia spp)
Agenti patogeni:e.coli;ps.aeruginosae.proteus spp;st rezistenti.
INDICATII:infectii provocate de flora G= aerob si anaerob
76
 infectii stafilocococe
infectii streptococice
infectii enterococice cu diferite localizari oase endocard,piele,sepsis.
DOZARE:Linesolid comprimate0,4-0,6g
la adulti se poate de administrat intern indiferent de kg cite 600mg,fiecare12h
la copiipeste 5ani granule pt suspensii cite 100mg\5ml-10mg\kgfara a depasi600mg in 24h la un interval de 12-14h.
Concentratul din pachete 100ml,200ml,300mlcite 2mg\mlsau sol de 0,2% se introduce i\v prin perfuzie timp de 20-
30min.cite 600mgla fiecare 12h,iar la copii-10mg fara adepasi doza de 600mg.
REC ADV:greata,voma,diaree,modificarea culorii limbii,candidoza bucala,dureri in locul injectari,trombocitopenie
insomnie,ametel, eruptii cutanate
FARMACOCINETICA:La administrarea interna linesolidul se absoarbe rapid cu o biodisponibilitate de 100% cu Cmax
in 1-2h.Cuplarea cu proteinele plasmatice 31%.Vd-40-50ml\m2.Preparatul difuzeaza in toate lichidele si tesuturile
organismului,inclusiv penetreaza si bariera hematoencefalica in inflamatii,miocard,valvele cardiace.
Linoxidul i organism se metabolizeaza prin oxidare,fara participarea izoenzimilor CP-450,cu formarea a 2 metaboliti
putin activi.Preparatele se elimina prin urina si fecale80-85% dupa o singura doa si 7-12% timp de 7 zile.Perioada de
injumatatire 4,5-5,5h la adulti si 3,0-3,7h la copii.
INTERACTIUNI MEDICAMENTOASE:Linesolidul poate bloca neselectiv si reversibil MAO si poate amplifica
efectul preparatelor adrenergice si serotoninergice.
Nu se asociaza in perfuzii cu alte preparate.
Nu produc inductia sau suspensia enzimatica sistemului CP-450.

ANTIMICOTICE
I. După provenienţă:
A. Antibiotice:Amfotericina B,Nistatina,Levorina,Grizeofulvina,Natamicina
B. De sinteză:
1. Azolii:
a.Derivaţii de imidazol:
Ketoconazol(Nizoral),Miconazol,Clotrimazol,Econazol,Bifoconazol,Micozolon
b.Derivaţii de triazol:Fluconazol,Itraconazol,Terconazol
2. Alilaminele:Naftifină,Terbinafina
3. Morfoline:Amorfolina
4. Diverse:Fluonilidă,Buclosamidă,Tolnaftat,Tolciclat,Ciclopiroxolamină
C. Combinate:Triderm,Micozolon,Travocort,Pimafucort,Poliginax,Macmiror
Spectrul de actiune:Amfotericina B are un spectru antimicotic larg si include:candida albicans,Histoplasma
capsulatul,Mucor,Penicilinum marnefeie ect.in afara de aceasta ,mai este activa fata de protozoare-Leishmania
brasiliensis si Naegleria fowferi.
Nistatina cuprinde in spectrul de actiune fungi.implicati in micozele superficiale provocate de:Candida
albicans,Cryptococus neoformans,histoplasma capsulatul,Microsporum audouini,Epidermofiton,Tricofiton.
Natamicina este un antibiotic polienic,cu spectru larg fata de levuri si dermatofiti, precum si fata de
Aspergilius,Trichomonas.
Grizeofulvina este activa fata de dermatofiti:Microsporum,Epidermofiton si Tricofiton.
Mecanismul de actiune:Amfotericina B ,nistatina si natamicina esercita efect fungid sau fungistatic,prin dereglarea
permiabilitatii membranei citoplasmatice.Acest fapt este determinat de cuplarea ireversibila cu structurile sterolitice,cu
formare de pori si canale.Ulterior are loc pierdrea deioni,aminoacizi si alte molecule mici.Concomitent creste influxul
altor substante,inclusiv antifungice si antibiotice.Ca un mecanism de alternativa se considera intensificarea proceselor
oxidative,cu formarea de radicali liberi,toxici pentru fungi.Se considera ca fungii pot capata rezistenta la antibioticele
antimicotice prin modificarea structurii ergosterolului membranar.
Indicatii si principii de dozare.Amfotericina B se indica in infectii micotice sistemice
grave:candidomicoze,criptococoze,aspergiloze,blastomicoze,micoze pulmonare,cistite micotice,candidozele
cutaneomusculare,unghiale si preunghiale,pitiriasisului,eczema seboreica.
In infectiile sistemice se injecteaza lent,prin perfuzie i/v.Initial se recomanda o doza test de 1 mg,adm.timp de 20-30
min,sub controlul TA,p,FR si T corp.Apoi se creste treptat la 5 mg,pina la doza terapeutica medie 0,5-0,6 mg/kg.prep se

77
dezolva ex tempore in 500ml sol glucoza izotona si se introduce timp de 8-10 ore.Pentru o cura de 6-12 sapt se folosec 1
-3 g.
Nistatina se ind in:candidoze orofaringiene,digestive si vulvovaginote,candidoze cutanate si alte portiunilor
piloase,profilaxia si tratamentul antibacteriam.in candidozele intestinale se indica intern,in comprimate 500000-1000000
UA de 3x/zi.La copii pina la 1 an 100000-125000 UA 3-4 x/zi.1-3 ani 250000UA 3-4 x/zi.peste3 ani 1-1,5 mlnUA in mai
multe prize.
In candidozele bucale se recurge la utilizarea suspensiei ce contine 100000UA/ml nistatina.La n/n se adm 1ml
suspensie,la sugari 2ml,lacopii mai mari si adulti 4-6 ml 4x/zi.
Reactii adverse:febra cu frisoane,greata,vome,diaree,mialgii,artralgii,flebita locala,aritmii,modificari
tensionale,dispnee,hTA,congestie,nefrotoxicitate.
Farmacocinetica:Natamicina practic nu se absoarbe din tubul digestiv,precum si dupa aplicarea pe piele si
mucoase.Nistatina dupa administrarea orala se absoarbe in cantitati mici,ce nu permite realizarea unor concentratii
efective sistemice.Nu este inactiva in tubul digestiv si se elimina nemodificata cu masele fecale.La aplicare pe piele si
mucoase nu se absoarbe.

ANTIMICOTICE(UTILIZAREA CLINICA)
După modul de administrare antimicoticele sunt subdivizate în:
1)preparatele utilizate local în tratamentul micozelor pielii şi mucoaselor – clotimazol, izoconazol, bifonazol, nistatina,
natamicina, naftifina, tolnaftat, fluonilida, tolciclat, ciclopiroxolamina, acidul undecilenic, antisepticele etc.
2)preparatele utilizate în tratamentul micozelor sistemice – amfotericina B, flucitozina, grizeofulvina, itraconazol,
fluconazol.
3)Preparatele utilizate local şi sistemic- ketoconazol, terbinatina, miconazol.
Spectrul de actiune:
Spectrul de actiune este larg si cuprinde:Candida albicans,C.tropikalis,C.neoformans,histoplasma
capsulatum,coccidioides immitis,malassezia furfur,cryptococcus neoformans.
Sunt rezistenti:candida krusei si agentii mucormicozelor.
Mecanismul de actiune:Inhiba 14-alfa-steroldemetilaza(o enzima a citokr P-450),cu bloc. transf. Lanosterolului in
ergosterol(steroid esential al membr fungice) cu cresterea permeab citoplasmatice si pierderea de ioni si macromolecule
cu consecinte toxice.Acumularea de 14-alfa-metilesteroli deregl.densitatea fosfolipidelor proteinelor membranare,ATP-
azelor si enz lantului resp al fungilor.
Rezistenta este determ de mecan:
a)mutatii ale genei ERG11,ce codeaza 14-alfa-steroldemetilazei,ca rezultat ghemul citocromului nu poate interactiona cu
azolii,dar este accesibil pentru substratul natural-lanosterol; b)efluxul azolilor din celula prin interm
transporturilor,inclusiv ATP-dependenti; c)intensificarea sintezei 14-alfa-steroldemetilazei
Indicațiile și principiile de selectare
Ketokonazolul:
a)infectii sistemice si de organ:in histoplasmoza,blastomicoza,caccidioidomicoza,paracoccidiomicaza;
b)infectii topice:dermatomicoze,candidoze cutanate,vaginale,intestinale,micoze ale pielii,parului si mucoaselor,ce nu
raspund la trat local.
Miconazolul:
mikoze cutanate,cauzate de fungi sensibili;in micoze cutanate,infectate secundar cu bact G+;in profilaxia micozelor
cutanate;in profilaxia micozelor cutanate;in trat si prof candidozelor orofaringiene si intestinale;in mikoze vaginale;
Reactii adverse
Ketokonazol:gastrointestinal(greata,voma,diaree,dureri abd,cresterea enz hep,hepatita
toxica),endocrine(ginecomastie,scad libidoului,oligospermie,tulb
menstr,impotent),neurologice(somnolent,cefalee,emeteli)si reactii alergice.
Mikonazolul:la adm i/v alergii(pina la sok anafilactic),dureri anginoase,deregl hematologice(red agreg
trombocitelor,modif reolog singelui).La utilize interna:greata,diaree,prurit,eruptii cutanate,iar la cea topica-iritatii si
macerarea pielii.

78
Farmacocinetica
Ketokonazolul se abs rapid la niv intest,datorita unei liposolubilitati inalte,iar biodisp constit 75-90%.Dupa adm topica
,nu se determ in singe.La util i/vag abs este neschimbata.Mikonazolul se indica oral,i/v si topic.La adm interna,abs este
limit,ku biodisp redusa,fara effect systemic.Mikonazolul prezinta abs redusa dupa aplikarea pe piele(1%) si
mucoase(vaginala-1,3%

ANTIMICOTICE(MOD DE ADMINISTRARE)
A.Preparatele utilizate în maladiile provocate de ciupercile patogene:
1. În micozele sistemice şi profunde:
a. Antibiotice:Amfotericina B,Micoheptina
b. Derivaţii de imidazol:Miconazol,Ketoconazol
c. Derivaţii triazolului:Itraconazol,Fluconazol
2. În micozele superficiale(dermatomicoze):
a. Antibiotice:Grizeofulvina
b. Derivaţii N – metil – naftalinei:Terbinafină(Lamizil)
c. Derivaţii imidazolului:Miconazol,Clotrimazol
d. Derivaţii nitrofenolului:Nitrofungină
e. Preparatele iodului:Iodură de calciu,Soluţie alcoolică de iod
B.Remediile utilizate în maladiile provocate de ciupercile condiţionat – patogene (în
candidomicoze):Nistatină,Levorină,Amfotericină B,Miconazol,Clotrimazol,Decamină
Spectrul de actiune. Spectrul de actiune este larg §i cuprinde: Candida albicans s, C.glabrata, C. neoformans;
Blastomyces dermatitidis; Coccidioides immitis, Paracoccidioides brasiliensis; Malassezia 'osporum) furfur,
Epidermophyton, Tricophyton; Rhodotorula; Torulopsis gra-.Cryptococcus neoformans. Mai putin sensibili sunt:
Sporotrix schenckii; Aspergillus fumigates. Sunt rezistenti: Candida krusei §i agentii mucormicozelor (Phytonycetes,
ordinul rales: Mucor, Absidia §i Rhizopus).
Mecanismul de actiune. Azolii inhiba 14-alfa-steroldemetilaza (o enzima P-450), cu blocarea transformarii
lanosterolului in ergosterol (cu cre?terea permeabilitatii membranei citoplasmatice §i pierde-:e loni §i macromolecule cu
consecinte toxice. Acumularea del4-alfa-metilsteroli leaza densitatea fosfolipidelor proteinelor membranare, ATP-azelor
§i enzimelor ill respirator al fungilor.
rezistenta este determinata de urmatoarele mecanisme:
i) mutatii ale genei ERG11, ce codeaza 14-alfa-steroldemetilaza, ca rezultat ghe-mul citocromului nu poate
interactiona cu azolii, dar este accesibil pentru sub-stratul natural - lanosterol;
b) efluxul azolilor din celula prin intermediul transportorilor, inc._i dependenti (C.albicans §i glabrata);
c) intensificarea sintezei 14-alfa-steroldemetilazei.
Indicatiile §i regimul de dozare. Derivatii de triazol se indica in: candid:^ la; micozele cutanate, bucale, oculare;
onicomicoze; micoze sistemice (aspe:± didoze, criptococoze, histoplasmoze, sporotricoze, paracoccidioidoze, blastom::
Reactiile adverse. Derivatii de triazol sunt mai bine suportati ca cei de imidazol
actiune sistemica. Fluconazolul §i itraconazolul pot fi responsabili de urmatoarele
gastrointestinale (greata, voma, diaree, dureri abdominale, cre§terea
nag/zi timp de се P - rLzimelor hepatice etc.); neurologice (cefalee, ameteli, nevrita periferica (f. rara
reactii alergice (eruptii cutanate, sindromul Stevens-Johnson etc.); diverse : : mie, hipertrigliceridemie, edeme,
hipertensiune arteriala, alopecie etc.). Efec:t gene ale fluconazolului s-au determinat la animale.

ANTIVIRALE
A. Clasificarea după origine:
I. Sintetice:
1. Analogii nucleozidelor:Zidovudina,Aciclovir,Vidarabina,Trifluridin,Idoxuridina
2. Derivaţii peptidelor:Sacvinavir
3. Derivaţii adamantanei:Midantan,Remantadină
4. Derivaţii acidului indolcarbonic:Arbinol
5. Derivaţii acidului fosfonoformic:Foscamet
6. Derivaţii tiosemicarbonazei:Metisazon
II. Biologice:Interferon,Roferon A,Intron A,Alferon
Inductorii interferonului:Poludan,Betaferon
B. După spectrul terapeutic:

79
 1. Antiviroticele active faţă de virusul gripal:Amantadina.Remantadina,Arbinol
2. Antiviroticele active faţă de virusul
herpetic:Aciclovir,Vidarabina,Idoxuridina,Valaciclovir,Trifluridina
3. Antiviroticele active faţă de virusul imunodeficienţei
umane:Zidovudina,Stavudina,Zalcitabina,Didanozina,Sacvinacir,Nelfinavir,Indinavir, Ritonavir
C. După tipul virusului inhibat:
I. ARN – inhibante:Amantadina,Remantadina
II. AND – inhibante:Idoxuridina,Vidarabina,Aciclovir
III. ARN – AND – Inhibante:Interferonii,Ribovirina
D. După mecanismul acţiunii:
I. Inhibiţia sintezei acizilor nucleici:Idoxuridina,Vidarabina,Aciclovir
II. Inhibiţia absorbţiei şi / sau pătrunderea virusului în celulă:Amantadină,Remantadină,Interferonii
III. Inhibiţia sintezei unor enzime virotice specifice:Aciclovirul ,Vidarabina
IV. Inhibiţia asamblării virionil:Interferonii
Spectrul de actiune. Amantadina §i rimantadina inhiba specific replicarea viru-gripei A, iar oseltamivirul, zanamivirul §i
ribavirina - a virusului gripei A §i B.
Mecanismul de actiune
Inhibitorii proteinei M2. Virusul gripal se leaga de receptorii de pe suprafata celulei internalizat in endozomi. p.
Amantadina §i rimantadina influenteaza acidifierea endozomilor §i virusului. Preparatele inhiba proteina
M2responsabiU de decapsidarea virala.
Indicatiile §i regimul de dozare. Amantadina §i rimantadina se folosesc la profilaxia 51 tratamentul gripei A
Preparatele se administreaza oral cate 100 mg de 2 ori/zi la mesele de dimir:: pranz, de obicei timp de 5 zile. Uneori
se administreaza pentru tratamentul gripale §i crupului gripal. La bolnavii cu rise major se administreaza pe tot timp-i :
persists riscul infectarii (4-8 saptamani).
Oseltamivirul se utilizeaza in tratamentul curativ al gripei tip A §i tip В r: initiat in primele 2 zile de la debutul bolii)
cate 75 mg de 2 ori/zi la adulti §i 2 rr r 2 ori/zi la copii timp de 5 zile. Pentru profilaxia gripei in timpul epidemiei la расе)
cu rise major se prescriu cate 75 mg/zi.
Zanamivirul se administreaza inhalator in cavitatea bucala cate 2 doze а саз. de 2 ori/zi timp de 5 zile. Tratamentul se
incepe in primele 2 zile de la debutu! :: scop profilactic, la persoanele sanatoase, se administreaza о data pe zi.
Preparatele antivirale se considera doar ca masuri adjuvante in cursul er:a-~" " de gripa la pacientii cu rise major
pentru formele grave ale maladiei. Ele redu: tatea §i durata simptomelor la administrarea in primele 2 zile de la debutul
gripei.
Reactiile adverse. Amantadina, de regula, se suporta bine la utilizarea ca preparat antigripal. Se pot constata tulburari
neuropsihice: cefalee, ameteli, anxietate, insomnie, iificultaji de concentrate, conflizie (survin in primele ore §i sunt
corelate cu concentra-:ia plasmatics). Uneori se pot constata: anorexie, greata, constipatie.
Zanamivirul poate provoca: greata, bronhospasm, insuficienta respiratorie,
Farmacocinetica Preparatele antigripale se caracterizeaza printr-o farmacocinetica variata, fiind accesibile pentru
administrarea interna, cu exceptia zanamivirului, care se utilizeaza prin inhalatie in cavitatea bucala. Circa 80 % se depun
in orofaringe, 15% in caile respiratorii inferioare. In circuitul sistemic ajung iproximativ 20% din doza inhalata.

ANTIVIRALE ANTIHERPETICE

Clasificarea preparatelor antivirale antiherpetice

A. Analogi aciclici nucleozidici
1) analogii guanozinei:
- medicamente active: aciclovir, penciclovir, ganciclovir,
- promedicamente: valaciclovir, famciclovir, valganciclovir

2) analogii dezoxiuridinei: idoxuridina, trifluridina

3) analogii timidinei: brivudina
4) analogii adenozinei: vidarabina
B. Analogi nucleotidicifosfonati antivirusuri herpetice: cidofovir
С Inhibitoare alefuziuniivirale: docosanol
D. Compu§ipirofosfat organici: foscarnet
E. Oligonucleotide antisens: fomivirsen
F Inhibitori ai proteinkinazei virale: maribavir
80
 Spectrul de actiune. Proprietatea comuna a acestor preparate este activ : de virusurile herpetice, dar ele au §i unele
particularitati ce le fac de electie in i- -infectii herpetice:
Mecanismele de actiune. In infectiile herpetice se utilizeaza analogii nucleozidici ce participa la sinteza acizilor
nucleici sau proteinelor virale in celula infectata prin sub-stitutia nucleozidelor naturale in structura acestor
macromolecule sau a substraturilor unor enzime implicate in aceste biosinteze.
Analogii nucleozidici ai guanozinei (aciclovir, valaciclovir, penciclovir, famciclovir, ganciclovir, valganciclovir) §i
timidinei (brivudina) sunt sub forma activa §i de pro-medicamente.
Indicatiile §i regimul de dozare. Preparatele antiherpetice pot manifesta о selective fata de anumite virusuri.
Aciclovirul §i valaciclovirul se indica in: infectii herpetice oculare (keratita etc.); infectii herpetice cutanate sau mucoase
genitale recurente; varicela la copii §i pacientii cu rise de forme severe i.. maladii pulmonare sau cutanate cronice,
tratament de durata cu glucocortic: sistemice (encefalite, herpes neonatal); infectii herpetice cu cefalite) sau VVZ
(varicela $i zona zoster) la pacientii imunocompromiji; antiVCM la pacientii imunodeprimati (transplant de organ);
infectii cu VEE tranzitorii).
Reactiile adverse. Printre reactiile adverse se constata cele sistemice §i locale. Unele preparate din cauza efectelor
sistemice importante nu se administreaza pentru efectul resorbtiv.
La administrarea i/v sau interna se pot constata:
- fenomene toxice neurologice §i psihice (cefalee, confiizie, delir, halucinatii, tul-burari de comportament, mai rar -
convulsii sau coma);
- nefrotoxicitate (proteinuric, glucozurie, insuficienta renala);
- mielosupresie (trombocitopenie, neutropenic, mai rar anemie);
- insuficienta hepatorenala (hiperbilirubinemie, cre§terea transaminazelor);
- dereglari dispeptice (greata, voma, diaree, dureri abdominale etc.);
- febra, flebite (i/v);
- dereglari hidroelectrolitice (foscarnet - hipokaliemie, hipomagneziemie, hipo-fosfatemie, hipo- sau
hipercalcemie);
- potential cancerigen, teratogen, mutagen. La utilizarea topica se pot constata:
- iritare locala (senzatii de arsura, intepatura etc.);
- dureri locale, ulceratii;
- eritem, urticarie, prurit;
- inflamatie, edem.
Farmacocinetica Preparatele antivirale antiherpetice, la .rlicarea topica, de regula, nu determina concentratii
sistemice importante, dar care se pot acumula in veziculele herpetice.La adm interna se considera o biodisponibilitate mai
mare a promedicamentelor,care la primul pasaj intrstinal si herpeticnse transforma in medicamentenactive.

ANTIRETROVIRALE
Clasificarea preparatelor antiretrovirale
A. Inhibitorii reverstranscriptazei:
1. Analogii nucleozidici: zidovudina, stavudina, lamivudina, didanozina, teno-
fovir, zalcitabina, emtricitabina, abacavir, amdoxovir;
2. Analogi non-nucleozidici: delavirdina, nevirapin, efavirenz;
B. Inhibitori ai proteazei virale: amprenavir, indinavir, ritonavir, pinavir, nelfinavir,
lopinavir, sacvinavir;
C. Inhibitori ai fuziunii virus-celula tinta: enfuvirtida.
Mecanismul de actiune
Inhibitorii revertranscriptazei virale (RT). RT sau ADN polimeraza ARN-dependenta asigura trecerea de la ARN
genomic monocatenar la ADN proviral bicate-nar, care apoi este integrat in cromozomul celulei-gazda.
1. Analogii nucleozidici initiali ai timidinei, citozinei, adeninei §i adenozinei se supun fosforilarii consecutive in
mono-, di- §i trifosfat. Preparatul trifosfat inhi-ba RT prin competitie cu dezoxinucleotidele trifosfatate naturale §i
se incorpo-reaza in ADN-viral cu stoparea elongarii lantului ADN.
2. Analogii non-nucleozidici se leaga alosteric de enzima in afara locului de legare a substratului, cu producerea de
forme nefunctionale ale enzimei §i impiedica sinteza ADN-viral (actiune specifica anti-HIV-1).
Inhibitorii proteazei virale manifesta о afinitate de 100 de ori mai mare decat fata de proteaza umana. Proteazele
virale asigura trecerea proteinelor virale (HIV) cu lanturi polipeptidice lungi in fragmente mai mici (proteine structurale
mature §i functionale). Inhibitorii proteazelor virale se cupleaza cu situsurile de clivare, cu formarea de par-ticule imature
81
§i neinfectioase ?i respectiv se blocheaza maturarea virala. Preparatele respective sunt substrate pentru P-glicoproteina, о
pompa de eflux, care limiteaza pe-netrarea in celule §i difuziunea in tesuturi. Inhibitorii proteazei virale sunt inhibitori ai
citocromului P-450, indeosebi ritonavirul.
Inhibitorii fuziunii virus - celula-tinta blocheaza actiunea glicoproteinei gp41 de ancorare in membrana celulei-tinta
§i de initiere a fuziunii celor doua inveli§uri lipidice (viral §i membrana celulara).
Indicatiile §i regimul de dozare. Preparatele antivirale antiHIV se indica in: chi-mioprofilaxia la persoanele
sanatoase expuse riscului infectarii; prevenirea transmisiei prenatale la femeia gravida infectata cu HIV; infectiile cu HIV
la adulti §i copii (mai frecvent in asocieri de inhibitori ai RT nucleozidici, nucleozidici + non-nucleozidici, nucleozidici +
inhibitori ai proteazei); infectii HIV-1 la adulti (non-nucleozidici + alti antiretrovirali); infectii cu HIV cu tulpini
multirezistente (efuvirtida).
Zidovudina se administreaza intern la adulti cate 500-600 mg/zi subdivizate in 2-6 prize, iar in cazuri grave - prin
perfuzii i/v. Didanozina se recomanda oral cate 125-250 mg de 2 ori/zi in afara meselor. Stavudina se prescrie cate 30-40
mg la interval de '. iar zalcitabina cate 0,75 mg de 3 ori/zi. Tenofovirul in doza de 300 mg/zi §i en г bina 200 mg/zi se
indica intr-o priza in infectia HIV in diverse asocieri.
Reactiile adverse. La utilizarea preparatelor antiretrovirale, cu о frecventa : se pot constata:
- tulburari gastrointestinal: greata, voma, diaree, dureri abdominale. m:: ale gustului, meteorism, xerostomie etc.
- pancreatita uneori acuta, fatala;
- hepatotoxicitate (hepatomegalie, cre§terea transaminazelor, hiperbilirub icter etc.);
- dereglari neurologice: cefalee, ameteli, insomnii, nelini§te, confuzie. ; depresie, agitatii, iritabilitate etc;
- neuropatie periferica, parestezii, retinita §i nevrita optica;
- mielosupresie: anemie, neutropenic, trombocitopenie, eozinofilie;
- reactii alergice: febra, eruptii cutanate, dermatite (uneori severe), eritem. sindromul Stevens-Johnson, rash etc.
- acidoza lactica, hipercolesterolemie, hipertrigliceridemie, diabet;
- diverse: cristalurie, caderea parului, uscaciunea pielii
. Farmacocinetica Preparatele antivirale antiHIV se caraterizeaza prin absorbtie §i biodisponibilitate variata (10-
90%), insa pentru majoritatea -ele aceasta constituie 60-90%. Pentru analogii nucleozidici §i non-nucleozidic :
caracteristica: о cuplare nesemnificativa cu proteinele plasmatice (5-40%)metabolizare variata in ficat (20-80%); о
eliminare mai considerabila sub forma neschimbata prin urina (5-70%) о perioada de injumatatire mai mare in celula
decat in plasr-acela?i timp inhibitorii proteazei: se cupleaza intens cu proteinele plasmatice : : 90%); se
metabolizeaza extensiv in ficat §i produc inhibitia citocromului P-450 cu reducerea metabolizarii altor preparate; au
un T05 relativ mic (2-12 ore).

HEPATITE VIRALE(TRATAMENT)

In hepatitaprodusa de virusul hepatitic В se folosesc: interferon alfa-2b, alfa-2a, PEG interferon alfa-2b, PEG
interferon alfa-2a, lamivudina, emtricitabinar ribavirina, clevudina, entecavir, adefovir dipivoxil, tenofovir, timozina alfal.
In hepatita produsa de virusul hepatitic С se folosesc: interferon alfa-2b, alfa-2a, PEG interferon alfa-2b, PEG
interferon alfa-2a, levovirina, ribavirina.

Spectrul de actiune. Interferonii poseda un spectru larg de actiune ce include virusul hepatitic В §i C, virusul
citomegalic, papilomavirusul, herpesvirusurile, virusul
HIV etc. In general virusurile ADN-dependente sunt mai putin sensibile., de regula, efectivi in infectiile virale de
diferita geneza, , ca preparate de prima intentie sau de rezerva.
Mecanismul de actiune. Interferonii actioneaza in mare masura selecta care ii produce. Interferonii
interactioneaza cu receptorul membranar calea de traducere a semnalului JAK-STAT Factorul STAT activat se
deplaseaza in nucleu, unde se leaga de genele care : element ce raspunde specific la INF si le depreseaza.
Efectele interferonilor. Interferonii manifests actiune antivirala, imunomodulatoare, gradul de manifestare al
carora depinde de tipul interactiunea antivirala a interferonilor se realizeaza practic la toate etapele infect dar mai
marcant se poate inhiba: penetrarea virusului §i decapsidarea; sinteza viral $i translatia proteinelor virale si/sau
asamblarea §i eliberarea virusului
Efectele INF asupra sintezei proteinelor ce intervin in replicarea virala sunt
1) inhibitia transcrierii: activeaza proteina Mx (proteina celulara specifica blocheaza sinteza ARNm.
2) inhibitia translatiei: activeaza metilaza ce blocheaza metilarea cap ARNm
inhibitia procesarii proteinelor: actioneaza pe glicoziltransferaza ce blocheaza glicozilarea proteinelor.
3) Inhibitia maturarii virusului: actioneaza pe glicoziltransferaza ce blocheza rarea proteinelor; produce leziuni
membranare ce blocheaza inmugurirea

82
 .IndicatiI $i regimul d e dozare. Interferonii recombinati sau pegilati INF 91 INF-alfa-2b sunt indicati in: hepatite
cronice cu virusul hepatitic В (uneori in -cu lamivudina) Si virusul hepatitic С (uneori in asociere cu ribavirina);
sarcomul Кaposi la рас. Infect cu HIV; leucemia cu celule paroase; leucemia granulocitara inf. cu
papilomavirusuri (vegetatiile venerice in condilomata acumina- -scleroza multipla; boli virale maligne
Contraindicatiile §i precautiile pentru administrare. Interferonii sunt contraindicati in: hipersensibilitate la
interferoni; neutropenic sau trombocitopenie; maladii cardiovasculare decompensate; ciroza hepatica decompensate;
ciroza hepatica (pentru interferonii recombinati, dar nu cei pegilati); psihoza (inclusiv in antecedente); depresie marcanta;
convulsii necontrolate; transplantarea organelor (in afara de ficat); gravidita-te. Preparatele interferonilor se vor utiliza cu
precautie in maladii autoimune, la femeile care alapteaza, in diabetul zaharat necontrolat, la copii (nu se folosesc
interferonii pegilati) §i afectiunile renale (poate fi necesara corectia dozelor).
Reactiile adverse. Se considera ca reactiile adverse la interferoni sunt dependente de doza. Conventional, acestea se
subdivizeaza in precoce (apar in primele ore sau zile de tratament) §i tardive (survin pe la 2-6 saptamani de tratament).
Reactiile adverse precoce se manifesto prin sindrom pseudogripal (la cateva ore dupa injectare): astenie, febra, frisoane,
transpiratii; cefalee, mialgii, artralgii; greata, voma, diaree. Acest sindrom poate fi destul de pronuntat, din care
considerente pacientii trebuie informati des-pre aceste simptome, precum §i ca ele vor diminua treptat la administrarile
ulterioare. In acest caz preparatul nu se suspenda, iar la necesitate inainte de injectarea interferonului se va administra
paracetamol.
Reactiile adverse tardive pot avea un caracter mai persistent §i mai grav, ce pot im-pune intreruperea tratamentului.
Se constata efecte toxice sistemice la nivelul:
1) SNC: somnolenta, confuzii, tulburari de comportament §i de memorie, depresie, anxietate, insomnii, convulsii;
2) sistemului nervos periferic: parestezii, prurit, tremor;
3) sangelui: mielosupresie prin granulocitopenie, trombocitopenie, anemie, agra-nulocitoza;
4) SCV: aritmii, cardiomiopatie tranzitorie, hipotensiune arteriala, infarct miocar-dic, insuficienta cardiaca;
5) pulmonilor; tuse, dispnee, pneumonie, fibroza pulmonara, edem pulmonar, stop respirator;
6) tubului digestiv: anorexie, greata, voma, xerostomie, diaree, pierdere ponderala, modificari ale gustului, iar uneori
- constipatie, meteorism, acutizarea ulcerului, hemoragie, cre^terea peristaltismului;
7) ficatului: cre^terea enzimelor (A1AT, FA, LDH), hiperbilirubinemie;
8) sistemului endocrin: tiroidita autoimuna;
9) diverse: mialgii, rash, insuficienta renala, retinopatie, hiperlipidemie, alopecie.
Uneori se pot forma anticorpi antiinterferoni alfa-2a cu reducerea eficacitatii.
Farmacocinetica. Interferonii, fiind preparate de origine proteica, se inactiveaza
in tubul digestiv din care cauza se administreaza parenteral. Dupa injectarea s/c sau i/m biodisponibilitatea constituie
circa 80%. Concentratia maxima se atinge peste 4-8 ore. Picul actiunii antivirale se atinge in 24 ore §\ scade dupa 6 zile.
Eliminarea din sange este legata de distributia tisulara, captarea celulara. Interferonii se metabolizeaza preponderent in
rinichi §i mai putin in ficat. Eliminarea este prelungita - 18-36 ore, iar T Q5 la administrarea s/c constituie 2-4 ore. La
injectarea i/v TQ5 al INF-alfa este de 40 min, INF-beta - 4 ore, INF-gama - 30 min.
.
ANALGEZICE OPIOIDE

Clasificarea analgezicelor dupa mecanismul efectului analgezic.

I. Propriu-zise
A. centrale
1. opioide – morfina, trimeperidina, fentanil
2. neopioide
a) antipiretice – paracetamol, fenacetina, panadol
b) diverse – clonidina, carbamazepina, valproat de Na
3. actiune mixta – tramadol
B. periferice
1. ac acetilsalicilic si derivatii
2. deriv pirazolonei – metamizol, fenilbutazona
3. deriv ac acetic – ketorolac
4. diverse – ketoprofen, nefopan
5. AINS
a) neselective – diclofenac, ibuprofen, indometacina
b) selective – nimesulid, celecoxib
II. Coanalgezice (potenteaza ef analgezic) – neuroleptice, antidepresive triciclice, miorelaxante

83
III. Paraanalgezice (pe linga ef farmaco de baza poseda ef analgezic) – glucocort, nitrati, antiacide
ANALGEZICE CENTRALE OPIOIDE

Clasificarea analgezicelor opioide

I. afinitate fata de receptori
1. agonisti puternici – morfina, metadona, fentanil
2. agonisti medii si slabi – trimeperidina, codeina, oxicodona
3. agonisti-antagoisti – buprenorfina, butorfanol, pentazocina
4. antagonisti – naloxona, naltrexona, nalmefina
II. activitate
1. slab active – trimeperidina, tramadol, pantazocina
2. active – morfina, metadona, tramadol
3. f.active – fentanil, butorfanol, buprenorfina
III. durata actiunii
1. scurta – fentanil, trimeperidina, pentazocina
2. medie – morfina, tramadol, trimeperidina
3. lunga – buprenorfina
MA molecular:

1. µ δ-receptori → AC→↓AMPc→ef i/cll

2. µ δ-receptori → (+)canale K → influx K → ↓elib neuromediat postsinap
3. κ- receptori → (–)canale Ca → ↓influx Ca → ↓ elib neuromed
MA sistemic:

1. bloc transmiterii i/neuronale

2. dereglarea sesizarii emotive
Nivele: coarnele anter MS – inhiba controlul descend a str centrale asupra MS; misc reactia motorie si senzitiva
talamus, hipotalamus – mics afluxului impuls algogene si sumatiei lor scoarta – diminuarea senzatiei dureroase; efect
sedativ

Efecte:

SNC:

1. analgezic (↓ transm, perceptia, sumarea impuls algogene, aprec subiectiv-emotiva; sedare)

2. sedativ (inhibarea reactiei scoarte, hipotalamusului)
3. psihotrop (dependenta – euforie, somn, abstinenta)
4. asupra sist hipot-hipof (↓gonado si corticoliberina – FSH, LH, ACTH, testosteron, estrogeni, cortizol)
5. inhibarea centrului respirator, termoreglator, tusei
6. stimularea centrului N.Optic (mioza), centrului vomei(greata, voma), centrului N.Vag (↑tonus simpatic)

SCV: hTA temporara la admin i/v

SR: ↑ tonus vagal cu bronhopasm

TGI: spasmogen (↑tonus centilor parasimp; ↑tonus muscul netede); poate fi inlaturat cu atropina

Rinichi: ↑ tonus sfincterelor vez urinare, mics diurezei (↑hormon antidiuretic)

Indicatii: Sdr algic acut intens, IMA, Cr inoperabil, colici, obstetrica, edem pulm acut, neuroleptanalgezie, anestezie i/v

Contraindicatii: HT i/craniana, traume cranio-cerebrale, convulsii, coma alc, abdomen acut, sarcina

Precautii: psihoze, boli psihice, cifoscolioza, obezitate, virstnici, copii, lactatie

RA:

1. SNC – dependenta, deprim respir, sedare, delir, convulsii

84
 2. TGI – anorexia, greata, voma, constipatii
3. SCV – hTA, sincopa, bradicardie
4. SR – bronhospasm, apnee la nn
5. Rinichi – disurie
Intoxicatia acuta:

 ameteli, voma, constiinta neclara, mioza, oligurie, somn

 coma (bradipnee, respir Cheine-Stokes, cianoza, hTA, convulsii)
 delir, halucinatii, hiperkinezie
 tratament – respiratia asistata; naloxona i/v 0.4-0.8mg pina la 2mg, repetat 0.4 mg peste 2 min; spaaturi gastrice
cu 50-80g carbune; trat simptomatic
Dependenta:

1. psihica – necesitate psihologica de a folosi opioide datorita efectului euforizant, antiaxios

2. toleranta – diminuarea reactiei la anumite doze, membranele neuronale devin mai sensibile la mediatorii excitanti,
deaceea sunt necesare doze mai mari de opioide
3. fizica – necesitatea insistenta de a folosi permanent drogul pt a evita sdr de abstinenta (midriaza, pielea gainii,
deshidratarea)
Tratament: Substituire cu metadona 5-10mg 2-3 ori/zi 3 zile

Subst neopioide (clonidina)

Psihoterapie

ANALGEZICE CENTRALE NEOPIOIDE

Clasificare:

a) antipiretice (deriv paraaminofenolului) – paracetamol, fenacetina, panadol

b) diverse – clonidina, carbamazepina, valproat de Na
Derivatii Paraaminofenolului
MA: ↓ sintezei PGL in SNC; ↑ serotoninei; nu provoaca independenta fizica
Ind: cefalee, migrena, dureri dentare, musculare, nevralgii, stari febrile, analgezie postoperatorie (perfalgan 1g in 100ml
i/v)
Doza: paracetamol – 0.2 - 0.4g 2-3 ori/zi
CI: boli hep-renale, afect hematopoietice, hipersens, asoc cu anticoag indirecte
RA: hematurie, exanteme, anemie, trombocitopenie, colaps, convulsii, nefrita, methemoglobinemie
Clonidina: α-adrenomimetic central, potenteaza deprimarea SNC; normaliz deregl hemodinamice; ind – IMA,
postoperator, dureri tumorale, obstetrica, traume, premed in anestezie, sdr de abstinenta
Amitriptilina si imipramina: antidepresiv,blocarea recaptarii serotoninei; ind – dureri cronice+depresie, dureri fantom
Ketamina: anest general i/v; activ recept serotoninergici si opioizi
Antihistaminice: bloc H1-recept, ef analgezic; infl modulatorii durerii
Carbamazepina, valproat de sodium, Baclofen: antiepileptice+analgezie; dureri cornice; carbamazepina – neuralgia
nerv trigemen

ANALGEZICE CU MECANISM MIXT DE ACTIUNE (Tramadol)

MA: agonist neselectiv a receptorilor opioizi, stimul sist monoaminergic (transm impuls nerv), stimul sist α2-adrenergic
din SNC, sedativ, antitusiv
Ind: interv chirurgicale, proced diagn, neoplazii maligne, IMA, neuralgii, traume
CI: intox acuta cu alcool, hipnotice, analgezice; hipersen; <2 ani
RA: dependenta, transpiratii, ameteli, greata, voma, palpitatii, hTA ortostatica, colaps, convulsii, depresie respiratorie
Doza: tab 50mg sau 20pic p/o
Rectal 1 supoz
I/v, i/m, s/c 100mg

ANALGEZICE PERIFERICE
85
MA: ↓ COOX → ↓form PGL, smpt inflamatiei, ↓sensib nociceptorilor pt bradikinina, histamina.
Dexketoprofen:
MA – inhiba COOX, control nivelul unor neuromediatori
Doza – 12.5mg 1-6ori/zi pina la 25mg la 8 ore
Ind – sdr algic moderat, maladii acute si cronice a apar locomotor, dismenoree, cefalee, dureri dentare
Ketorolac:
MA – AINS+analgezic+antipiretic, ↓ COX1 si 2
Doza – 10mg p/o (max 40) la 4-6ore 5 zile
Ind – sdr algic posoperator, neolasm, traume, mialgii
CI – bronhospasm, edem angioneurotic, triada aspirinica, ulcer, deshidratare, hipocoag, insuf hep-ren
RA – deregl dispeptice, hemor TGI, anxietate, meningita aseptica, convulsii, halucinatii, insuf renala acuta, bradicardie,
hTA, astm, dispnee, dermatita exfoliativa, sdr Lyell, sdr Steavens-Johnson, trombocitopenie, tulb de gust, de vedere,
hipoacuzie.

ANTICONVULSIVANTE

Clasificare:

86
 1. simptomatice
2. antiparkinsoniene
3. antiepileptice
4. miorelaxante centrale
ANTICONVULSIVANTE SIMPTOMATICE

Clasificare:
I. Grup:
1. barbiturice hidrosolubile – barbital sodic, fenobarbital sodic, tiopental sodic
2. benzodiazepine – diazepam, fenazepam, lorazepam
3. deriv alifatici – cloralhidrat
4. sulfat de Mg
5. anest locale – lidocaina
6. deriv GABA – oxibat de Na
7. neuroleptice – clorpromazina, droperidol
8. miorelaxante periferice - suxametoniu
II. Act asupra c. Respir:
1. inhiba slab – benzodiazepine, oxibat de Na, lidocaina
2. inhiba puternic – barbiturice, cloralhidrat, sulfat de Mg

87
Barbiturice – inhiba centr motorii super si reflexele motorii a MS; inhiba c respir si vasomotor; tiopental
sodic 1%-10ml i/v; hexobarbit sodic 1% 10-20mg/kg i/v lent sau 5%-25mg/kg i/m sau 10% 0.5ml/kg rectal;
fenobarbital p/o 3-5 mg/kg; ind – jugularea, profilax convulsiilor

Benzodiazepine – activ str GABA-ergice la nivel SNC; inhib desc electr in hipocamp; mics implic cll
piramid; ef miorelaxant central in doze mari; inhiba slab c respir; diazepam i/v 0.5%-2-4 ml in 10-20ml sol
glu lent 1-1.5min cu repetare peste 10min 2ml; ind – profilaxia convulsiilor

Derivati GABA – oxibat de Na – presinap excita recep GABA-B; postsinap inhiba recep GABA-A;
neuroprotector (amelior metab si circul); hipnotic, anest general, antisc, inlatura acidoza (influx K i/cll);
vasoconstrictor; i/v lent sau in perf 100-150mg/kg sol 20%

Cloralhidrat – deriv alifatic, preintimp convulsiilor; rectal clisme cu amidon sol 3% 40-60ml

Sulfat de Mg – antag compet cu Ca, se mics elib acetilcolinei in sinapse neuromusc; la s/dozare – clorura de
Ca 10% 5-15ml; i/m 25% 5-15ml; profil convulsiilor

Lidocaina – se cumuleaza in fibrele nerv (liposol), blocind can Na, stabilizind membrana; i/v 2mg/kg, apoi
perf 4-6 mg/kg/ora

ANTIEPILEPTICE
Clasificare
1. Epilepsii generalizate
a) Crize majore – elecţie – fenobarbital, fenitoină, carbamazepină
rezervă – clonazepam, benzobarbital, beclamidă
b) Crize minore – elecţie – etosuximida, ac valproic, clonazepam
rezervă – morsuximidă, acetazolamidă, trimetadionă
c) Crize mioclonice – elecţie – fenobarbital, ac valproic,valproat de sodiu, clonazepam
rezervă – etosuximidă, trimetadionă
d) Crize akinetice – elecţie – clonazepam, nitrazepam
rezervă – felbamat
e) Stare de rau epileptic – elecţie – diazepam
de rezervă – clonazepam, lorazepam, fenobarbital sodic
2.Epilepsii partiale
a) Crize partiale simple – elecţie – fenobarbital, fenitoină,carbamazepină
rezervă – clonazepam, ac valproic, valproatul de sodiu, gabapentină,
b) Crize partial compuse – elecţie – fenitoină, carbamazepină, fenobarbital
rezervă – clonazepam, ac valproic, valproatul de sodiu
MA:
1. Membranostabilizator – bloc can Na cu impiedicarea depolar membr; bloc can Ca din creier
2. Activ sist GABA-ergice – cresterea afinit GABA pt recept GABA-A; form GABA; bloc inactiv GABA;
bloc recapt neuronale GABA
3. Infl asupra sist glutamatergic – impiedic elib glutaminat; bloc recept glutamatergici
4. Antagonism cu adenozina in creier
5. Inhib carboanhidrazei din focar epileptic
Farmacocinetica: absorb buna, rapida; biodisponib 90%; distrib – conc max peste 3-8ore, cuplarea cu prot
plasm nesemnif pt fenitoina, diazepam, ac valproic; metab – ficat, form metab activi, inductoare enzimatice
(fenobarbital, fenitoina); elim – urina ; T1/2 2-90 ore.
Fenitoina:
Ind – crize majore, focale, asoc cu fenobarbital, nevralgii trigeminale, aritmii (din GC)
Doza – 100mg 2ori/zi cu crestere cite 25-30mg/zi/in sapt sau 50mg/min in rau epileptic
RA – ataxie, diplopie, nistagm, nevrite; anorexie, greata, voma, gingivita hipertrofica, necroza hepatica;
pancitopenie, limfadenopatie; hipovitamin; hTA, inhib SNC (i/v)
Barbiturice:
Ind – dif forme epilepsie, asoc cu fenitoina, copii<5ani in crize majore
Doza – initial 60mg/zi, apoi max 300mg/zi in 2-3 prize; i/m 2-6mg/zi
RA – sedare, tulb mintale, nistagm, ataxie; hipovitamin; sdr suspendare; alergii.
Carbamazepina:
Ind – crize majore si partiale, nevral trigeminale si glosofar, neuropatii diab, psihoze maniacal depresive
Doza – initial 100mg 2ori/zi pina la mediu 600mg/zi in 1-4 prize
RA – sedare, diplopie, ataxie, tulb mintale; xerostomie, tulb de vedere, osteoporoza, reac idiosincrazice
(eruptii, pancitopenie, icter)
CI – bloc AV, insuf card, sarcina, afec hep, crize minore si mioclonice
Valproatii:
Ind – crize minore si majore
Doza – initial 250mg 2ori/zi pina la 1000mg in 1-2 prize; i/v lent 10mg/kg
RA – anorexie, somnolenta, alopecie, hepatotoxic, trombocitopenie, embriotoxic
CI – malad hep, afect organice a SNC, sarcina
Lamotrigina:
Ind – crize partiale, majore
Doza – init 25mg/zi pina la 100-200 mg/zi in 1-2 prize
RA – ameteli, tulb vedere, ataxie, greata, eruptii, sdrSteavens-Johnson, CID
Benzodiazepine:
Ind – toate forme epilepsie, rau epileptic
Doza – initial 0.5mg 2ori/zi pina la 4mg/zi; in rau epileptic i/v lent 0.25-1 mg (clonazepam) si in bolus10-
20mg sau 3mg/kg perf (diazepam)
RA – ef sedativ, agitatie la copii, hipersalivatie, toleranta si dependenta; i/v – colaps, inhib respir
Carbamazepina:
Ind – crize minore si mioclonice
Doza – initial 500mg/zi pina la 2000mg/zi in 1-2 prize
RA – deregl dispeptice, oboseala, cefalee, euforie, excitatie, reac idiosincrazice (eruptii, pancitopenie),
alergie
Analogii GABA:
Ind – adjuvant in crize partiale, spasme infantile, sdr West (spasme, hipsaritmie, retard mintal), rezist la alte
epil
Doza – Vigabatrina – 2g/zi pina la 4g/zi in 1-2 prize; Gabapentina – 300mg/zi pina la 2400 mg/zi
RA – Vigabatrina – somnolenta, nervozitate, depresie, fen psihotice, neurologice; Gabapentina – somnolenta,
tremor, diplopie, nistagm; Progabida – somnolenta, ameteli, deregl dispeptice

Utilizare:
In crize frecvente, corectia tratam prin nivel plasmatic, se evita prep ce maresc pragul convulsiv, tratam de
durata provoaca RA severe (necesita monitorizare); schemele de admin individual, se recom monoterapia,
dozele se majoreaza treptat, in lipsa efectului 2-4 luni dozele se mics treptat pina la anulare.

ANTIPARKINSONIENE

Clasificare:

A. dopaminergice
1. restab fondalul de dopamina – levodopa, droxidopa, madopar
2. agonisti
a) directi – bromcriptina, pergolid, lisurid
b) indirecti – selegilina, tolcapon, amantadina
B. anticolinergice – trihexifenidilbiperiden, prociclidina
C. inhibitorii glutamaterigici – amantadina, memantadina, bemantan
D. adjuvante – tranchilizante, antidepresive, miorelaxante centrale
Principii: tratament simptomatic-patogenetic, pe viata; cit mai precoce; initial doze mici; suspendare
treptata; levodopa – cind bolnavii nu se autodeservesc (eficace 5-7 ani); colinolitice – forme usoare, in asoc
cu amantadina, levodopa; levodopa – forme tardive, afectarea ocupatiilor pacientului; amantadina – form
usoare, ce nu suporta levodopa; selegilina – trat precoce; bromcriptina – form grave, evol fluctuanta;
antihistaminice – adjuvant, forma usoara, bolnavi in virsta
Preparate ce restabilesc fondalul de dopamina:

MA – levodopa penetreaza bariera hemat-encef si se transf sub act DOPA-decarboxilazei in dopamina,

interactionind cu D2-recept inhiba adenilatciclaza cu mics AMPc
Efecte – antiparkinsonian (mics rigiditatii si hipokineziei, amelior staii psihice), eficac scade la util de lunga
durata; inhiba secr PRL; creste secr STH; stimul cardiaca prin D1 si β1 recept; vasodilat; tahicardie, aritmii
Ind – parkinson idiopatic si secundar
Doza – initial 500mg/zi pina la 3-4 g/zi in 4 prize la masa; supravegherea eficacit si RA
CI – afect cerebrovasc grave, psihoze severe, ulcer, melanom malign; glaucom, sarcina, interv chirurgicale.
RA – dereglari dispeptice, CV, neuro, diskinezii; stari paranoide, halucinatii, dementa
Cinetica – absorb partial in TGI, dispon in creier 1%

Agonisti dopaminergici directi:

MA – stimul D2 recept din corpi striati (suplim defic dopamina); stimul recept hipot-hipof cu mics PRL si
STH
efecte – ef. antiparkinson mai durabil dar mai slab, reduce akinezia provoc de rezerpina, dimin secr PRL,
STH
Ind – parkins idiopatic, prolactinemie, acromegalie
Doza – initial 1.25mg 1-2 ori/zi la masa pina la 20-30 mg/zi in 4 prize
CI – antec psihotice, ulcer, maladii CV grave, sarcina, asoc cu alcool, contraceptive
RA – deregl gdigestive, neuro, psihice, CV
Cinetica – absorb 30%, conc max peste 1-3 ore, cupl cu prot 90%, metab se elimina prin bila, T1/2 50 ore

Agonisti dopaminergici indirecti:

Inhibitori MAO – seligilina

MA – dimin inactivarea dopaminei prin dezaminare oxidativa; ef antipark moderat, asociat cu levodopa;
ind – parkins idiopatic si secundar; 5mg/2ori/zi la masa;
CI – deregl piramidale, demente, psihoze, sarcina, lactatia
RA – insomnie, diskinezie, hTA ortostatia
Cinetica – se supune I pasaj hepatic, cupl 95% cu prot plasm, in metaboliz form amfetamina si
metamfetamina, T1/2 2 ore
Inhibitorii COMT – tolcapon, entacapon
MA –bloc COMT cu dimin inactiv levodopei si dopaminei la perif
Ind – b.Parkinson
Doza - tolcapon(100-200 mg 3ori/zi), entacapon (200mg-2g 3 ori/zi)
RA – tulb TGI, diskinezii, tulb somn
Cinetica – absorb rapid in TGI, metab tital, elim urina si scaun
Amantadina:
MA – cresterea eliberarii si dimin recaptarii dopaminei, M-colinobloc central, neuroprotector
Efecte – antipark rapid, moderat
Ind –parkins idiopatic si secundar, precoce, asoc cu levodopa
Doza – 100mg 2 ori/zi 3-4 sapt; i/v 200mg 1-4 ori/zi
CI – sarcina, lactatia, miastenia gravis, glaucom, antec psihotice, insuf renala
RA – toleranta, isomnie, edeme, confuzie, stari maniacal-depresive, mialgii, rebound
Colinoblocante centrale:
MA – bloc colinorecept SNC, scad tonus sist colinergic (restab echilibru intre sist colinergic si
dopaminergic)
Efecte – antiparkinson; mai eficient hipertonia, scad sialoreea(smpt colinergic), amelioreaza starea psihica
Doza – Trihexifenidil – initial 1 mg pina la 4-10mg in 3-4 prize; in crize diskinetice i/m 5-10mg
CI – glaucom, adenom prostata; precaut la virstnici, obstructii intestinale si urinare
RA –xerostomie, tulb vedere, constipatii, parotidita supurativa,confuzie, delir

MIORELAXANTE CENTRALE
Clasificare:
Benzodiazepine – diazepam, tetrazepam, fenazepam
Agonisti GABA – fenibut, baclofen
Deriv benzoxalona – clorzoxazona, miolgina
diverse – meprobamat, tizanidina, tolperison
Benzodiazepine: modif sensib recept GABA-A cu amplific act GABA in creier si MS → desch can Cl →
hiperpolarizare → inhib presinaptica; stimul elib endgene GABA; dimin rasp α-motor la act glutamatului;
inhiba reflexe spinale; eficace in stari spastice centrale si periferice
Agonistii GABA: agonisti GABA-B → hiperpolarizare → creste cnductib pt K; bloc influx Ca → mics elib
neuromediat; inhib reflex mono si polisinaptice, efect prepond asupra MS, analgezic (inhiba elib subst P)
Derivati benzoxazolona: bloc caile postsin excitat spinale si upraspinale; inhiba reflex medulare polisinap;
efica in asoc cu analg antipiretice si AINS
Tizanidina: mics elib aa excitanti din neur intercalari cu bloc polisin medulare; in stari spastice cronice
spinale si cerebrale; combate spasmul dureros si convul clonice; reduce rezist muscul
Tolperison: inhiba format reticulara; N-colinolitic central; bloc caile polisinap medulae; spasmolitic si
vasodilat perif; in epilepsie, deregl psihice

ANTIPSIHOTICE (NEUROLEPTICE)
Clasificare:

Sedative – clorpromazina, levomepromazina, rezerpina (sedativ intens, antipsih moder, fen neuriveg
marcate)
Medii – tioridazina, propazina, tiaprid (ef sedativ, antipsih moder, fara RA marcate)
Polivalente – haloperidol, droperidol, tioproperazina (ef antipsih intens, sedativ, deregl extrapiram)
Dezinhibitorii – perfenazina, sulpirid, carbidina (antipsih fata de smpt negative)
Reductoare – clorpromazina, pipotiazina, haloperidol (antipsih fata de smpt floride)
MA:
Antipsihotic – dopaminobloc; inlatur deregl comport, delir, haluc, maniilor
Psihosedativ – α-adrenobloc, M-colinobloc, H1-antihistam; somnolenta, deprimare
Antivomitiv – bloc recept dopamin si serotonin din c.vomei; ind – voma in stari patologice si fiziol, post-
anest.
Miorelaxant – dimin tonus musc striate, in stari spastie dupa ictus
Anticonvulsivant – infl prag convuls, in status epileptic.
Hipotermic – dimin activ c.termoregl, vasodilat; ind in hipotermii dirijate
Potentarea analgez, anestez, hipnot, alcool – α-adrenobloc, M-colinobloc, H1-histaminobloc; droperidol +
fentanil = neuroleptanalgezie
Ef endocrine - ↓releasing → ↓ACTH, TTH, ADH, oxitoc, LH, FSH; ↑PRL, melanostimul
Ef vegetative – hTA (α-adrenobloc); act tip atropinic – act M-colinobloc cu xerostomie, constipatie, midriaza
Ind:
1) psihiatrie – psihoze cu halucinatii, delir, manii, agresiv; excitati psihomot in calamitatii, posttrauma;
psihopatii, agresivitate, deregl comportament
2) maladii somatice – vegetoneuroze, grata si voma centrala, urgente HT, soc traumatic, combustii,
neuroleptanalgezie, tumori inoperab, stari spastice a muscul striate, stari febrile critice, convulsii
CI: Coma barbiturica, alcoolica; glaucom; adenm prostata; ateroscler avans; parkinsonism; epilepsie;
virstnici; malad hep-ren; lactatie, sarcina; insuf card decomp; ulcer; hTA; afect org a creierului; hipercoagul.
RA: sedare, depresie, excitatie spontana trecatoare, delir, deregl veget, inhib c respir; psihoza toxica
paradox, rebound, sdr diskineziei de suspendare (coreoatetoza); retinopatie, matit cristal, keratopat, midriaza,
scotoame; hTA, tahicard, aritmii; xerostomie, ocluzie intest, icter colestatic; retentie urina; amenoree,
galactoree, ginecomastie, scad libido, hiperglic; hepatotoxic; alergii; leucopenie, agraulocitiza, anemie
hemol.
Deregl extrapiramid: sdr.parkinsonian; akatizia; reac distonice acute; diskinezii tardive; sdr malign

ANXIOLITICE (TRANCHILIZANTE)

Clasificare:
1. majore – benzodiazepine (diazepam, fenazepam, nitrazepam); nebenzodiazepinice (benzocidina,
trimetazina, lonetil); combinate (amixid, librax); antidepres (opipramol)
2. minore – piracetam, fenibut, propranolol
Utilizare ca:
Tranchilizante – alprazolam, bromazepam, lorazepam
Hipnotice – flurazepam, nitrazepam, ketazolam
Miorelax centrale – diazepam, fenazepam, tetrazepam
Anticonvul, antiepil – clonazepam, diazepam, nitrazepam
Dupa durata act:
Scurta (T ½ 3-10ore) – oxazepam, tofizopam, triazolam
Medie (T ½ 10-40ore) – alprazolam, bromazepam, lorazepam
Lunga (T ½ 30-90ore) – diazepam, fenazepam, medazepam
Efecte: anxiolitic, psihosedativ, activator, hipnotic, anticonvuls, miorelax, anest gener, antivomitiv
Ind: insomnii, sdr anxios, tulb psiho-somatice in afect neuro-psih, alcoolici, neuroza, enureza nocturna,
neurodermite; tetanos, aclampsie, epilepsie, in anest gener, stati spastice a musc striate, profil gretei, vomei.
CI: miastenia gravis, conduc auto, insuf hep si respir, cu depend medicam, sarcina, lactatia, nasterea
RA: sedare, depresie, amnezie anterograda, slabiciune, rebound, dpendenta, ef paradoxale; tulb
dispep,menstr.

SEDATIVE

Clasificare:

Barbiturice – fenobarbital, barbital, amobarbital

Benzodiazepine – diazepam, fenazepam
Bromuri – de Na, K, Ca
H1-antihistaminice – difenhidramina, prometazina, clorpiramina
Vegetale – extract tinct valeriana, paducel, Kava-Kava
Agonisti GABA – oxibat de Na
Combinate – valocordin, corvalol, novopasit
MA: mics influx Na, dimin reac motorii si emotionale
Ind: iritabil, stari asteno-neurotice, distonie neuro-veget, stari spastice a muscul striate
Barbiturice: in doze subhipnotice, dezv stari somnolenta, toleranta, smpt suspendare
Benzodiazepine: dimin excit exogene si activ motorii
Bromuri: inhib SNC, reduc reac motorii si emot, aprofund somn, distrib extracll, T ½ 12zile, cumulare
H1-antihistaminice: bloc H1-recep din SNC, potent deprimarea SNC, folos in premedic
Vegetale: infuzii, tincturi; dimin excit SNC, instal somn, ef spasmolit, in trat complex a hiperexcit.

NORMOTIMICE (TIMOIZOLEPTICE)

Clasificare:

Saruri de litiu
Valproati
carbamazepina
BCC – verapamil, diltiazem, nifedipina
MA: modif permeab pt Na, K, Ca, Mg; inhib elib noradren, dopaminei, serotoninei; inhib adenilatciclazei,
inhib GABA-transaminazei, crest tonus sist colinerg
Efecte: ef antimaniacal, reduc deviatiile dispozitiei, antidepreiv, regl ritm bio, profil psihozei maniacal-
depres
Ind: psihoza maniac-depres, tulb de afect, agitatie, manie violenta, schizofrenie
RA: 1) preoce – in per de adaptare, corectia prin modif nr prize; 2) tardive – control la 6 luni, conc toxice
Carbamazepina: 200mg cu major treptata; CI – bloc AV, aritmii, glaucom, adenom, insuf card; RA –
somnolenta, ataxie, tremor; xerostomie, sudoratie, fotosensib
Ac valproic: dupa masa 150-300mg; CI – sdr hemoragic
Saruri de litiu: conc in singe 0.6-1.0mmol/l, ef curativ peste 25-25zile, remisii 10-12ani

NOOTROPE (NEUROTONICE)
Clasificare:

I.Der pirolidonei(piracetam, aniracetam, oxiracetam)

II. Der piridoxinei(piritinol)
III. Der GABA(ac gama-aminobutric, oxibat de Na, fenilbut)
IV. Der dimetilaminoetanolului – dimetilaminoetanol, meclofenoxat, euclidan
V. Antioxidanţii – dibunol, gutimină, mexidol
VI. Subs cerebrovasculare – vinprocetină, cinarizină, pentoxifilină

MA: intens proc energ in creier prin - stimularea utilizării glucozei;creşterea sintezei de ATP, ARN, proteine
fosfolipide; intens proce respir în mitoc; Infl poz asupra membr cll şi nucleare, aparat lizoz, mitoc, riboz;
Creşt tonus şi activ f-le a struc şi cent nerv; Bloc acţ compon proagreg ale tromboc; Vasodil cerebrală.
Efectele:
I. Acţ şi restab funcţiile asociative şi integrative superioare, manifestate prin:
- concentrarea atenţiei;
- ameliorarea procesului de învăţare şi memorizare
- micşorarea numărului de greşeli şi timpului la rezolvarea problemelor
- accelerarea şi facilitarea transferului informaţiei în memoria de lungă durată.
II. Majorarea tonusului şi activităţii funcţionale:
restabilirea interesului faţă de mediul ambiant, optimismului, încrederii în sine;
majorarea tonusului general la bătrâni, la bolnavii cu neuroze şi la persoanele cu supraoboseală, dezadaptare;
III. Creşterea rezistenţei SNC şi organismului la diferite agresiuni (hipoxie, hiper-sau hipotermie etc).
IV. Accelerarea proceselor reabilitării funcţionale şi reparative după traume, neuroinfecţii, intoxicaţii,
ischemii cerebrale.
V. Acţiune antistres şi profilaxia dereglărilor posibile
VI. Ameliorarea circulaţiei cerebrale
VII. Efect antiagregant.
Ind : insuf cerebrovasc cronice de orig organică şi f-lă. Encefalopat şi stări cerebroastenice de dif geneză
deficit de memorie şi atenţie, comportament, perioada de reabilitare. tulb de comportament şi adaptare la
mediu; retenţia dezvoltării psihomotorii; tratamentul maladiilor nerurologice şi psihice; afecţiunilor
creierului la nou-născuţi după traume, hipoxie; enureză nocturnă. Tulburări cauzate de alcoolism. Migrenă,
cefalee rebelă, ameţeli, nevralgia trigementului, sindromului radicular dureros. În unele stări acute: dereglări
tranzistorii a circulaţiei cerebrale, ictus ischemic, traume, meningite.Coma traumatică şi toxică, delirium
tremens
CI :Graviditate, lactaţie Sensibilitate la preparat Afecţiuni renale şi/sau hepatice grave Dereglări ale
hemopoezei Maladii sistemice ale ţesutului conjunctiv Miastenie gravă Dermatoze severe Psihoze endogene
cu nelinişte şi agitaţii.
RA : Nervozitate, excitaţie, iritabilitate, nelinişte.Tulburări de sonm (insomniii sau somnolenţă).Tremor.
Dereglări gastrointestinale (greaţă, vomă, constipaţie sau diaree) şi ficatului (majorarea tranzistorie a
transaminazelor).Reacţii alergice cutanate şi pe mucoase. Dereglări ale hemopoezei (leucopenie, eozinofilie,
trombocitopenie).
Piracetam 30 la 60 mg/kg subdivizate în 2 sau chiar 3-4 prize.
Piritinolul 200 mg 3 ori / zi
Acidul gama-aminobutric 0,5-1,25 g 3 ori/zi
Meclofenoxatul 0,5 g dimineaţa şi la prânz pe o durată de 4-8 săptămâni

ANTIDEPRESIVE

Clasificare:

După predominarea efectelor

1) cu efect sedativ.- amitriptilină, trimipramină, trazodonă,

2) cu efect activator.- imipramină, nortriptilină, tranilcipromină
3) cu efect echilibrant- clomipramină, maprotilină, dosulepină
4) cu efect anxiolitic - alprazolam, fluvoxamină, amitriptilină
Efecte:

1. Timoleptic (antidepresiv) – capac de a ridica, restabili dispoziţia. Treptat dispar simpt carac – tristeţea,
pesimismul, durerea morală, senzaţiile de prisos, de autoacuzare, disperare, inhibiţia psihomotorie,
tulburările de somn (îndeosebi trezirea precoce), ideile suicidale, diminuarea apetitului.
2. Timeretic (activator, stimulant) – amelior dispoziţiei se asociază cu activare psihomotorie, restabilirea
motivaţiei, iniţiativei, înlăturarea aboselei psihice şi fizice. Uneori poate fi cauza de agitaţie, insomnie.
3. Sedativ şi anxiolitic (adjuvant) – capacitatea de a înlătura emoţiile negative, spaima, neliniştea (lipseşte
acest efect la IMAO), gradul de reacţie la stimului exogeni,
4. Analgezic propriu şi de potenţare a preparatelor analgezice – după potenţă nu cedează neurolepticelor.
5. Anticolinegic – uneori destul de semnificativ, îndeosebi din partea sistemului cardiovascular, manifestat
prin tahicardie, hipotensiune, uscăciune în gură etc.
6. Vasodilatator – cauzate preponderent prin blocada -adrenoreceptorilor şi manifestate prin hipotensiune
arterială, tahicardie.
7. Membranostabilizator – de tip chinidinic cu deprimarea miocardului.
8. Anorexigen – efect adjuvant rezultat posibil, din efectul timeoretic.
9. Antihistaminic.
10. Serotoninolitic.
11. Simpatomimetic – efecte cardiovasculare caracteristice pentru IMAO.
Ind: depresii de diferită geneză, la bolnavi cu maladii somatice, stări asteno-depresive, enureza nocturnă
funcţională, tratamentul diferitor dereglări fizice şi psihice, dureri cronice rebele cu elemente de depresie
şi/sau potenţarea analgezicelor

CI: glaucom, retenţie urinară, adenom de prostată, b card orga, instab TA, hTA, dereg de conduct, insuf hep,
insuf renală, epilepsie, sarcina

RA: colinolitice (uscăciune în gură, constipaţie, hipomotilitate intestinală, retenţie urinară etc).cardio-
vasculare (tahicardie, palpitaţii, aritmii, hipotensiune arterială, hipertensiune arterială) digestive (greaţă,
vomă, icter, hepatită, diaree, colici etc)hematologice (leucopenie, eozinofilie, trombocitopenie) neurologice
(sedaţie, somnolenţă, slăbiciune, oboseală, ataxie, tremor, excitaţie, iritabilitate, insomnie etc) alergice
(urticarie, dermatovasculită etc) diverse (fenomenul rebound, creşterea masei corporale, dereglări endocrine
şi a funcţiilor sexuale etc).

HIPNOTICE

Clasificare:

Durata: scurta (10-15 min) – brotizolam, triazolam, clotiazepam; medie (20-40min) – nitrazepam,
amobarbital, cloropiramina; lunga (40-60min) – flurazepam, diazepam, barbital
Farmacodinamic:
1) hipnoinductoare – benzodiazepine (nitrazepam, flurazepam, midazolam); nebenzodiazepine (zolpidem,
zopiclona); sedative; neuroleptice; antidepre; melatonina
2) hipnocorecitive - barbiturice (fenobarbital, barbital, pentobarbital); deriv alifatici (cloralhidrat,
carbromal); piperidindione (metiprilona); chinazolone (metaclavona); H1-atihistam (difenhidramina,
prometazina)
Corectarea hiposomniilor: Trat patol de baza , igiena somnului, electia preparatului depinde de momentul
manifestarii hiposomniei (initial, terminal, intermitent, inversarea ritmului zi-noapte).
Preparatele hipnotice trebuie să corespundă unor cerinţe destul de importante ca:
să posede acţiune rapidă şi sigură;
să nu manifeste efect iritant asupra mucoasei tubul digestiv, gust şi miros neplăcut;
să fie inactivate şi eliminate rapid, deci să nu cumuleze şi să nu manifeste postacţiune;
să nu exercite influenţe nefavorabile asupra organelor şi sistemelor;
să nu dezvolte toleranţă şi dependenţă;
să nu posede efect teratogen.

Benzodiazepinele nitrazepam, flurazepam, midazolam

MA:. se fixează cu receptorii benzodiazepinici, care formează un sediu specific de cuplare, numite
subunităţile alfa ale glicoproteinei receptoare a GABA-A receptorilor. În aşa fel benzodiazepinele induc
modificări conformaţionale a moleculei receptoare cuplată cu canalele de cl - prin creşterea afinităţii
subunităţii beta a receptorilor GABA-A faşă de mediatorul său cu deschiderea canalelor de clor, influxul
acestor ioni în celulă şi hiperpolarizarea membranei. În aşa fel, benzodiazepinele nu acţionează ca
substituienţi pentru GABA, dar necesită prezenţa mediatorului pentru a căpăta un răspuns, deci sunt
substanţe GABA-ergice cu acţiune indirectă, deoarece în dificitul neurotransmiţătorului, ele nu-şi realizează
efectele. Se presupune că în componenţa complexului receptori GABA + receptori benzodiazepinici se
include o polipeptidă GABA-modulină, care poate modula interacţiunea între aceştea.Benzodiazepinele
facilitează transmisia GABA-ergică la nivelul scoarţei cerebrale, hipocampului, zonei limbice,
hipotalamusului, substanţei nigra, scorţei cerebeloase şi măduvei spinării.Efectul dau impresia unui somn
profund şi revigorant;micşorează latenţa instalării somnului;cresc timpul total al somnului (mai ales când
acesta este micşorat);majorează pragul de trezire şi diminuează numărul de treziri nocturne;reduce durata
stadiului 1, iar cele ca tranchilizante – o prelungesc.cresc durata stadiului 2 toate benzodiazepinele;somnul
cu unde lente stadiului 3 şi mai ales 4 este micşorat;în mod caracteristic, durata somnului rapid este
micşorată numai la dozele mari. La unii insomnici, precum şi la bolnavii nevrotici sau psihotici, este posibilă
chiar prelungirea somnului rapid;cantitatea şi ritmul secreţiilor homorale din timpul somnului – hormon de
creştere, prolactină, hormon luteinizant – nu sunt modificate;oprirea tratamentului după administrarea în
fiecare seară câteva săptămâni, determină un rebound al somnului rapid şi al celui cu unde lente, dar
fenomenul variază pentru diferite benzodiazepine.Indicaţiile tratamentul insomniilor.în tratamentul bolilor
somatice sindrom premenstrual, colopatii etc. (datorită efectului sedativ şi tranchilizant).tratamentul
epilepsiei şi convulsiilor simptomatice (tetanos, eclampsie, la alcoolici etc).premedicaţie (pregătirea
preoperatorie şi preanestezică, îngrijirea postoperatorie).neuroze.inducerea, menţinerea sau completarea
anesteziei generale. delirium tremens, abstinenţa, stări confuzionale la alcoolici.Reacţiile adverse efect
postacţiune – e cu mul mai puţin pronunţat ca la barbiturice.fenomenul rebound – e cu mult mai slab ca la
barbiturice.dependenţa medicamentoasă – riscul e cu mult mai mic (mai frecventă toleranţa şi dependenţa
psihică, sindromul de abstinenţă e rar şi minor).mai frecvente: slăbiciune, ataxie, cefalee, tulburări de vedere,
vertij, greaţă, vomă, diaree, modificări ale gustului.mai rar: creşterea în greutate, diminuarea libidoului şi
tulburări menstruale.stări paradoxale la bătrâni (excitaţie, iritabilitare etc.)

AINS
CLASIFICARE:
I.Antiinflamatorii nesteroidiene:
A.Neselective (acţionează prin intermediul ciclooxigenazei I şi ciclooxigenazei II):
1.Salicilaţii: acidul acetilsalicilic,acetilsalicilatul de lizină,salicilatul de metil,salicilamida,diflunisalul
2.Derivaţii de pirazolonă şi pirazolidină:
Fenazona,aminofenazona,propifenazona,fenilbutazona,oxifenbutazona,kebuzona,azapropazona,metamizolul
sodic
3.Acizii indolacetici şi analogii lor: Indometacina,sulindacul,etodolacul,ketorolacul,tolmetina
4.Acizii arilacetici:Diclofenacul,alclofenacul,nabumetona,lonazolac
5.Acizii arilpropionici:Ibuprofenul,flurbiprofenul,ketoprofenul,fenoprofenul,naproxenul,acidul
tiaprofenic,carprofenul
6.Fenamaţii:acidul flufenamic,acidul mefenamic,acidul meclofenamic,acidul niflumic
7.Oxicamii:Piroxicamul,tenoxicamul
8.Derivaţii paraaminofenolului:Fenacetina,paracetamolului
B.Selective:Nimesulida,meloxicamul,celecoxibul (în curs de evaluare clinică)
Particularitățile mec de acțiune și efectelor farmacodinamice ale inhibitorilor neselectivi ai
ciclooxigenazei:Farmacodinamia: printre mecanismale care contribuie la realizarea efectului antiinflamator
o importanţă deosebită îi revine mecanismului de inhibare a sintezei prostaglandinelor. Intervenţia
preparatelor se face la o etapă pecoce a activităţii sistemului prostaglandin – sintetazic. Este inhibată enzima
ciclooxigenaza, care catalizează ciclizarea oxidativă a acidului arahidonic cu formarea de endoperoxizi
ciclici, precursori ai prostaglandinelor, prostaciclinei, tromboxanilor.În ultimii ani s-a mai constatat că
antiinflamatoriile nesteroidiene pătrund în stratul fosfolipidic a membranelor celulelor imunocompetente
inhibînd, preîntîmpinînd activarea celulară în fazele timpurii ale inflamaţiei. Antiinflamatoriile nesteroidiene
măresc cancentraţia în T-limfocite a ionilor de calciu care contribuie la proliferarea lor şi la sinteza
interleikinei-2. Încă un mecanism posibil al acţiunii antiinflamatorii a compuşilor nesteroidieni – inhibarea
activităţii neutrofilelelor cauzată de acţiunea asupra proteinei-G.
Principalele efecte farmacodinamice ale antiinflamatoriilor nesteroidiene:efectul antiinflamator;efectul
analgezic;efectul antipiretic;diminuarea agregării plachetelor (efectul antiagregant);efectul desensibilizant
moderat.
Efectul antiinflamator: Acţiunea antiinflamatorie se datorează celor două mecanisme descrise anterior:
a. Inhibarea sintezei prostaglandinelor;
b. Blocarea a ctivării neutrofilelor datorită interacţiunii cu proteina G (la concentraţii mari a
preparatelor).
Prostaglandinele, îndeosebi prostaglandina E2, se formează în cantităţi crescute în ţesuturile supuse
agresiunii.Ele contribuie la generarea inflamaţiei provocând vasodilataţie, creşterea permeabilităţii
capilarelor, apariţia edemului, eritemului şi a durerii.Inhibînd sinteza prostaglandinelor, antiinflamatoriile
nesteroidiene împiedică fenomenele congestiv – exudative ale inflamaţiei.
Efectul analgezic se datorează inhibării sintezei prostaglandinelor în focarul de inflamaţie cu diminuarea
acţiunii algogene a bradikininei, totodată diminuarea exudării contribuie la o presiune mecanică scăzută
asupra terminaţiunilor nervoase sensitive
Efectul antipiretic.Patogenia febrei implică formarea crescută de prostaglandine, mai ales PGE2 la nivelul
hipotalamusului sub influenţa inductoare a substanţelor pirogene şi a citokinelor. Antiinflamatoriile
nesteroidiene, inhibînd ciclooxigenaza diminuiază respectiv şi sinteza locală a prostaglandinelor în
hipotalamus, fapt ce permite normalizarea temperaturii crescute.
Acţiunea antiagregantă se datorează împiedicării sintezei de tromboxan A2, compus de tip prostaglandinic
care declanşează faza a II-a a agregării. Acidul acetilsalicilic ireversibil inhibă ciclooxigenaza în plachete.
Din aceste considerente, utilizarea preparatului într-o singură priză diminuiază agregarea plachetelor pe 48
ore, timp mult superior eliminării preparatului din organism. Restabilirea capacităţii de agregare are loc
odată cu formarea plachetelor noi. Alte preparate antiinflamatorii nesteroidiene inhibă reversibil enzima, de
aceea în măsura diminuării concentraţiei plasmatice a preparatelor capacitatea de agregare a plachetelor
circulante cu sîngele se restabileşte.
Indicaţiile cu elecţia preparatelor antiinflamatorii nesteroidiene:Artrită reumatoidă.Reumatism, inclusiv şi
nearticular.Osteoartrită.Asteoartroză deformantă.Colagenoze.Spondilită anchilozantă.Lumbago.Afecţiuni
inflamatorii a nervilor periferici.Afecţiuni periarticulare acute (bursite, tendinite, sinovite etc.).Afecţiuni
inflamatorii a ţesutului conjunctiv, a muşchiilor.Sindromul algic de intensitate moderată (cefalee, dureri
dentare, artralgii, mialgii, neuralgii, dismenoree).Sindromul algic şi inflamator în infecţii, după intervenţii
chirurgicale şi traume.Dismenoree primară.Gută.Stări febrile.Profilaxia trombozelor.Elecţia preparatelor se
face ţinînd cont de diagnostic, potenţa antiinflamatorie, analgezică, antifebrilă şi toxicitatea
preparatelor.Contraindicaţii:Ulcerul gastric sau duodenal în evoluţie.Hipersensibilitate şi alergie specifică
la preparatele antiinflamatorii nesteroidiene.Hemopatii şi diateze hemoragice.Insuficienţa renală
gravă.Timpul sarcinii şi la copii (fenilbutazona, indometacina – şi la vîrstnici).Reacţiile adverse:Acţiunea
ulcerigenă. Acţiunea nefrotoxică: Acţiunea hepatotoxicăManifestările Dereglările din partea SNC-Se pot
manifesta prin cefalee, ameţeli, dereglări de somn, halucinaţii.Indometacina se poate depozita în retină,
cornee provocînd retinopatie, cheratopatie. Administrarea îndelungată a ibuprofenului poate provoca nevrita
nervului optic. Este posibilă a diminuare tranzitorie a auzului la administrarea indometacinei, ibuprofenului,
pirazolidinelor, acidului acetilsalicilic.Dereglările hematopoezei se întîlnesc comparativ rar şi se pot
manifesta prin anemie, trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză (la administrarea derivaţilor
pirazolidinici, indometacinei, acidului acetilsalicilic).Sunt reversibile după suspendarea administrării. O
evoluţie mai gravă are afectarea neutrofilelor. Neutropenia poate fi provocată de metamizol, fenacetină, mai
rar de fenilbutazonă, indometacină.Farmacocinetica antiinflamatoriilor nesteroidiene: toate prepartele au
o absorbţie şi o biodisponibilitate înaltă după administrarea orală. Asupra gradului de absorbţie poate
influenţa interacţiunea preparatelor cu antiacidele şi substanţele alimentare.Toate preparatele, cu excepţia
acidului acetilsalicilic, se leagă de proteinele plasmatice în proporţie mare (90-99%), fapt ca contribuie la
interacţiunea cu alte medicamente la această etapă a procesului farmacocinetic.Antiinflamatoriile
nesteroidiene se metabolizează de regulă în ficat, metaboliţii se limină cu urina. Produsele biotransformării
majorităţii covîrşitoare a preparatelor nu posedă activitate farmacologică cu excepţia fenilbutazonei, un
metabolit al căreia (oxifenilbutazona) are acţiune antiinflamtorie.Eliminarea din organism a metaboliţilor se
face preponderent pe cale renală.

DERIVATII 4-AMINOCHINOLINICI
Mecanismul de acţiune: Clorochina şi hidroxiclorochina împiedică reacţia limfocitelor T la mitogene,
deprimă chemotaxia leucocitelor, stabilizează membranele lizozomale, inhibă sinteza acizilor nucleici.
Inhibând eliberarea interleikinei-1 din monocite, preparatele limitează eliminarea PGE2 şi a colagenazei din
celulele sinoviale. Diminuând eliminarea limfochinelor, împiedică formarea clonilor de celule sensibilizate şi
activarea sistemului complementului.Efectul se dezvoltă lent, după o perioadă de latenţă de 4-12 săptămâni.
Efectul maximal se intalează peste 6-10 luni după începutul administrării.Farmacocinetica:
Biodisponibilitatea clorochinei la administrarea orală este de 90%. Se leagă de proteinele plasmatice în
proporţie de 55-61%. Se distribuie larg în organism, cantităţi considerabile se depun în ţesuturi. Concentraţia
clorochinei în plămâni, ficat, rinichi, leucocite este de 400-700 ori mai mare ca în plasmă, în ţesuturile
ochilor şi a creerului de 30 ori mai mare ca în plasmă. Trece bariera placentară, se leagă de ADN, inhibând
sinteza proteinelor în ţesuturile fetale.Indicaţii pentru administrare:Poliartrita reumatoidă, în caz de
ineficienţă a antiinflamatoriilor nesteroidiene.Forme uşoare de lupus eritematos diseminat şi alte
colagenoze.Urticăria solară.Porfiria cutanată tardivă.Malaria. Amebiaza
hepatică.Contraindicaţii:Retinopatiile.Sarcina.Psoriazul (inclusiv artrita psoriatică)Se impune prudenţă în
administrare, sau se evită utilizarea clorochinei în:insuficienţă renală, epilepsie, deficitul de glucozo-6-
fosfatdehidrogenază (risc de anemie hemolitică), stările de deprimare a hematopoezei.Reacţii
adverse:Reacţiile adverse apar rar şi ca regulă nu impun suspendarea administrării preparatului.Clorochina
provoacă ocazional tulburări digestive cauzate de diminuarea secreţiei (greţuri, inapetenţă, anorexie, diaree,
meteorism), prurit, erupţii cutanate, pigmentarea cărămizie a unghiilor şi mucoaselor, decolorarea
părului.Administrarea îndelungată determină un risc sporit de reacţii adverse datorită acumulării în organism
a preparatului. Se poate produce retinopatie cu tulburări de vedere-acomodare dificilă, diplopie, îngustarea
periferică a câmpului vizual şi deficit de vedere central. Rareori pot fi dereglări hematopoetice: leucopenie,
trombocitopenie, anemie hemolitică.

COMPUSII AURULUI
Mecanismul de acţiune, proprietăţi farmacodinamice.Aurul este preluat de sistemul reticulo-endotelial şi
se concentrează în ganglionii limfatici şi în macrofage, rămâne timp îndelungat în sinoviale.Aurul
diminuiază activitatea fagocitară a macrofagelor, leucocitelor, sinovicitelor, împiedică captarea de către ele a
antigenilor şi eliminarea interleikinei-1, fapt ce contribuie la inhibarea transformării şi proliferării
limfocitelor, inhibarea funcţiei limfocitelor T şi B, inhibarea producerii de către B-limfocite a Ig (inclusiv a
factorului reumatoid) şi a formării complexelor imune.
Alte acţiuni ce determină eficacitatea sărurilor de aur:inhibarea complementului;inhibarea eliberării de PgE2
din sinovicite şi de leucotriene (B4, C2) din leucocitele polimorfonucleare;inhibarea activităţii enzimelor
lizozomale;modificarea colagenului prin creşterea numărului de legături încrucişate.Proprietăţi
farmacocinetice:Aurotiomalatul de sodiu şi aurotioglucoza se administrează - i/m sub formă de săruri
hidrosolubile care conţin 50% aur. Aurotioprolul este o suspensie uleioasă care conţine 33,6% aur şi se
administrează de asemenea i/m. Aurotiosulfatul de sodiu conţine aur 37% şi este un preparat injectabil
intravenos. Auranofinul este un preparat pentru administrare orală, conţine 29% aur.După administrarea i/m
a preparatelor, concnetraţia maximală în plasmă se realizează peste 2-6 ore. Auranofinul după administrarea
orală are o biodisponibilitate de 25% şi realizează concnetraţia plasmatică maximală în 1,5-2,5 ore. Compuşii
aurului se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 90-95%.Distribuţia aurului în organism este
neuniformă. Se acumulează în sistemul reticuloendotelial, ţesutul limfoid, măduva hematopoetică, ficat,
splină, rinichi.În proporţie de 19% se fixează în piele, în lichidul sinovial realizează concentraţii de 50% din
concentraţia plasmatică.Trece rău bariera placentară, cantităţile din lapte sunt neînsemnate.Aurul se elimină
foarte lent din organism - 20-50% dintr-o doză unică persistă în organism până la 6 luni de la
administrare.Timpul de înjumătăţire plasmatic este de 5,5 zile pentru doza de 50 mg. Cantitatea totală din
organism se înjumătăţeşte în 67 zile în cazul administrării auranofinului şi în 250 zile în cazul administrării
aurotiomalatului de sodiu. Eliminarea se face în proporţie de 70% (60-90%) prin urină şi 30% (10-40%) prin
scaun.Indicaţii pentru administrare:Poliartrita reumatoidă, când persistă fenomenle de sinovită activă după
3-4 luni de tratament cu antiinflamatorii nesteroidiene sau în cazurile de boală veche cu manifestări de
inflamaţie activă şi modificări erozive.Poliartrita reumatoidă juvenilă.Artrita
psoriatică.Contraindicaţii:Afecţiunile hepatice grave, nefritele, insuficienţa cardiacă, alterările
hematologice importante, lupusul, eczema şi dermatozele evolutive.Reacţii adverse:Reacţiile adverse se
întâlnesc frecvent, la o treime din bolnavii care administrează compuşii de aur, la circa 10% din bolnavi sunt
severe. Patogenia lor este predominant de natură imună. Cele mai frecvente sunt manifestările cutanate (10-
15%) care se pot manifesta la început prin erupţii eritematoase, uneori însoţite de eozinofilie şi care în
continuare pot evolua în forme mai grave – eritem nodos, dermatită buloasă sau exfoliativă dacă nu se
suspendează administrarea.

DERIVATII TIOLICI
Penicilamina(derivat tiolic):Mecanismul de acţiune, proprietăţi farmacodinamice. Mecanismul de
acţjune nu este cunoscut definitiv. în artrita reumatoidă provoacă o scădere importantă factorului reumatoid,
datorită capacităţii de a desface punţile disulfidice a macroglobulinelor şi datorită acţiunii principale a
preparatului - influenţării sistemului de imunitate (inhibă sinteza imunoglobulinelor de către limfocitele B,
diminuează formare complexelor imune, includerea sistemului complementului în procesul patologic, sinteza
colagenului inhibând sinteza mucopolizaharidelor şi eliberarea lor din celulele
mezenchimale).Farmacocinetica.După administrarea orală, penicilamina se absoarbe în propor¬ţie de 40-
60% (în medie - 50%).Alimentele diminuează esenţial biodisponibilitatea preparatului.Penicilamina se leagă
intens de proteinele plasmatice (80%), concentraţia maximă în plasmă se determină peste 4 ore. In ficat se
transformă în doi metaboliţi hidrosolubili neactivi, care se elimină prin rinichi. Parţial, preparatul se elimină
sub formă neschimbată cu masele fecale şi cu urina. Timpul de înjumătăţire plasmatică este de 54
ore.Indicaţiile:formele severe, evolutive, vechi de poliartrită reumatoidă, care nu cedează la tratamentul
obişnuit şi cu compuşii de aur;unele forme de poliartrită reumatoidă juvenilă;unele forme de
sclerodermie;intoxicaţiile cu unele metale grele;boala Wilson.Contraindicaţiile: Nu se poate indica
penicilamina la pacienţii cu: nefropatii, he- matopatii, lupus eritematos diseminat, miastenie gravă,
dermatoze severe, alergie la peniciline, insuficienţă renală, în timpul sarcinii.Reacţiile adverse:Penicilamina
provoacă frecvent efecte nedorite (la 50-80% b0 navi), în majoritate de natură imunologică.
Cele mai frecvente sunt afectarea pielii şi a mucoaselor - erupţii eritematoase pruriginoase, stomatite, care
pot apărea indiferent de stadiul tratamentului şi pot di®® sau dispare la micşorarea dozei.Rareori,
administrarea penicilaminei poate provoca sindroame care arată tulburări imunologice grave: lupus
eritematos sistemic, dermatomiozită, miastenie gravă, sin¬drom Goodpasture, pemfigus, anemie hemolitică,
tireoidită. Fenomenele sunt reversibi¬le dacă medicaţia este întreruptă la timp.La administrarea
penicilaminei sunt posibile şi alte reacţii adverse: pierderea ca¬pacităţii gustative sau gust metalic în gură,
anorexie, greţuri, vomă, hiperplazia glandei mamare, alopecie, dereglări psihice.

IMUNOSUPRESIVE CITOTOXICE
Mecanismul de acţiune, proprietăţi farmacodinamice:În această grupă sunt incluse preparate cu structură
chimică diversă, dar care au o proprietate comună de a inhiba proliferarea celulelor influenţând metabolismul
acizilor nucleici. Ele dereglează sinteza acizilor nucleici şi a proteinelor în diverse ţesuturi, dar acţiunea este
mai evidentă în ţesuturile cu multiplicare intensă (tumorilor maligne, măduva hematopoetică, mucoasa
gastrointestinală, gonadele).
Medicamentele citotoxice, administrate timp îndelungat, în doze mici, manifestă acţiune imunodepresivă.
Eficacitatea se datoreşte interferării capacităţii organismului de a răspunde la agresiunea imunologică prin
afectarea celulelor imunocompetente şi a altor tipuri de leucocite şi celule conjunctive, prin deprimarea
sintezei imunoglobulinelor (inclusiv a factorului reumatood), a cititixinelor şi a complexelor imune.
Farmacocinetica:Ciclofosfamida se absoarbe bine din intestin, are o biodisponibilitatea de 745. Ajunsă în
ficat, se transformă sub influenţa sistemului citocrom P-450, formând un metabolit activ aldofosfamida şi alţi
metaboliţi practic inactivi. Aldofosfamida, ajunsă în diferite ţesuturi, se desface la nivelul celulelor sensibile
în fosforamid-iperită şi acroleină, metaboliţi activi şi toxici. Timpul de înjumătăţire mediu al ciclofosfamidei
în plasmă este de 4-7 ore.Se elimină cu urina sub formă de metaboliţi activi, inactivi şi sub formă
neschimbată (20% din doza administrată). În insuficienţă renală intensitatea efectelor, inclusiv a celor
toxice, creşte.Indicaţii pentru administrare:poliartrita reumatoidă;lupus eritematos
disemninat;sclerodermia;vasculitele sistemice;polimiozita / dermatomiozita;alte afecţiuni imunopatologice şi
proliferative.NB!Din cauza severităţii reacţiilor adverse, în special a celor oncogene, hepatotoxice, de
inhibare a hematopoezei, imunodepresivele se indică numai atunci când tratamentul cu alte preparate este
ineficient.NB!Preparatele citotoxice sunt incompabile cu sarcina.Reacţii adverse: Imunodepresia
favorizează apariţia şi răspândirea infecţiilor (virale, bacteriene, micotice) datorită deprimării mecanismelor
de apărare imune.Acţiunea supresivă asupra măduvei hematogene poate fi însoţită de leucopenie,
trombocitopenie, anemie.Toxicitatea gastrică a citotoxicelor se poate manifesta prin dereglări dispeptice,
stomatită, gastrită, ulcer gastric. Afectarea gonadelor se poate complica cu sterilitate, mutaţii. La
administrarea citotoxicelor persistă riscul cancerigen datorită perturbării aparatului genetic al celulelor şi
deprimării imunităţii.
AIS(glucocorticoizii)Mecanism de actiune:La acţiunea glucocorticoizilor se sintetizează lipocortina care
inhibă fosfolipaza A2 şi se împiedică iniţierea cascadei acidului arahidonic şi respectiv sinteza
prostaglandinelor, le- ucotrienelor, factorului agregării plachetare (PAF), mediatori responsabili de
inflamaţie. Glucocorticoizii prin reglare pozitivă cresc expresia unor nucleaze implicate în scindarea ADN-
ului, acesta, probabil, contribuie la apoptoza celulelor limfatice.
Clasificare:
A.După modul de administrare se subdivizează în:
-pentru administrarea enterală: cortizon acetat, hidrocortizon acetat, prednison, prednisolon,
metilprednisolon, triamcinolonă, dexametazonă, betametazonă;
-pentru administrarea parenterală:-intravenoasă: hidrocortizon hemisuccinat, prednisolon hemisuccinat,
pred¬nisolon clorhidrat sau sodiu fosfat, metilprednisolon clorhidrat sau hemisuc¬cinat, dexametazonă sodiu
fosfat, betametazonă sodiu fosfat;
-intramusculară: hidrocortizon acetat, prednisolon acetat, metilprednisolon acetat şi ciclopentilpropionat,
triamcinolonă acetonid, plus cele pentru admi¬nistrarea intravenoasă - hidrocortizon hemisuccinat,
prednisolon hemisucci¬nat, prednisolon clorhidrat sau sodiu fosfat, metilprednisolon clorhidrat sau
hemisuccinat, dexametazonă sodiu fosfat, betametazonă sodiu fosfat;
-pentru utilizarea topică (în otorinolaringologie, oftalmologie, dermatologie etc.): hidrocortizon,
prednisolon, flumetazonă, fluocortolon, fluocinolonă ace¬tonid, mazipredon, clobetazol, mometazonă,
galometazonă, budesonidă, fluni- solidă, beclometazonă, fluticazonă etc.;
-pentru administrarea inhalatorie: beclometazonă, budesonidă, flunisolidă, fluticazonă.
B.După intensitatea efectului:
• puţin active - cortizon, hidrocortizon (o unitate de activitate = 20-25 mg);
• active - prednison, prednisolon, metilprednisolon, triamcinolonă (o unitate de activitate = 4-5 mg);
• foarte active - dexametazonă, betametazonă (o unitate de activitate = 0,5 - 0,75 mg).
B. După efectele de bază (antiinflamator şi mineralocorticoid):
• posedă efect antiinflamator şi mineralocorticoid (1:1) — cortizon, hidrocor¬tizon;
• efect antiinflamator marcat şi mineralocorticoid slab (3-5:1) - prednison, prednisolon,
metilprednisolon;
• efect antiinflamator puternic, mineralocorticoid practic lipseşte (30:1) - triamcinolonă,
dexametazonă, betametazonă.
C. După durata acţiunii (T0 5 în plasmă şi T05 al efectului biologic):
• scurtă - T în plasmă - 90-120 min, f05 biologic - 8-12 ore: - cortizon, hidrocortizon;
• medie - T0 5 în plasmă ~ 200 min, T0' biologic -12-36 ore - prednison, pred¬nisolon,
metilprednisolon, triamcinolonă;
• lungă - TQ5 în plasmă > 300 min, T05 biologic - 36-54 ore: dexametazonă, betametazonă.
Indicaţiile:
+cu scop de substituţie în: insuficienţa corticosuprarenală acută (primară şi/sau secundară) şi cronică;
+cu scop de supresie în: disfimcţia (hiperplazia) congenitală a corticosuprare- nalelor;
+cu scop farmacodinamic (paliativ) în:Maladiile reumatice;maladiile sistemice ale ţesutului conjunctiv
(colagenoze): lupusul erite- matos diseminat; poliartrita nodoasă; nefrita lupică; polimiozita etc.;
-afecţiunile articulare: poliartrita reumatoidă; reumatismul poliarticular acut; artrita acută gutoasă; artroza
deformantă; tendinite, bursite.
-Bolile renale: glomerulonefrită (rapid progresivă, mezangiocapilară); sin¬drom nefrotic; glomeruloscleroza
focală; nefrita lupică;
-Maladiile hepatice şi digestive: hepatita cronică activă, necroza hepatică subacută; hepatita alcoolică
(formele grave); ciroza hepatică (cazuri selecţio¬nate); colita ulceroasă nespecifică; boala Crohn (ileita
terminală);
-Afecţiunile oftalmice: iridociclite; nevrita nervului oculomotor; procese infla¬matorii ale părţii anterioare
(după intervenţii chirurgicale, în infecţii, pemfi- gus) - irite, conjunctivite;
-Maladii infecţioase: pneumonia pneumocistică la bolnavii cu SIDA; menin¬gita cauzată de H.influenzae tip
B; febra tifoidă gravă; infecţii grave însoţite de şoc; tuberculoza pulmonară acută a seroaselor (formele
grave); meningita tuberculoasă; encefalitele virotice;
-Bolile alergice: şocul anafilactic; stătus astmatic şi forme grave de astm bron- şic; edemul Quincke; reacţii
alergice la medicamente; dermatite şi dermatoze alergice (formele grave); rinita alergică (formele grave);
-Tumori: limfoleucoza acută (leucemia acută la copii); limfoame maligne;
-Alte afecţiuni: dermatite de diferită origine; edem cerebral; stări de şoc - co¬laps, trombocitopenia (purpura
trombocitopenică idiopatică etc.); anemia he- molitică imună; traume ale măduvei spinării; sarcoidoza;
naşterea prematură; transplant de organe.
+cu scop diagnostic: diagnosticul şi diagnosticul diferenţial al sindromului Cushing.
Principiile de utilizare şi dozare a glucocorticoizilor:în majoritatea cazurilor nu există recomandări clare
pentru folosirea glucocorticoi-zilor (cu excepţia terapiei de substituţie). înainte de iniţierea tratamentului
cortizonic e necesar de analizat priorităţile şi neajunsurile acestei terapii. In fiecare maladie pentru fiecare
bolnav se determină empiric dozele ce vor asigura efectul curativ cu revederea lor periodică odată cu
ameliorarea simptomelor clinice sau dezvoltarea reacţiilor adverse. E necesar de menţionat că dozele mari în
tratamentul de scurtă durată (până la o săptămână) ale glucocorticoizilor, în absenţa contraindicaţiilor, nu
prezintă pericol. în cazul unei terapii cortizonice peste o săptămână riscul reacţiilor adverse este dependent
de durata ei şi dozele preparatelor.
Contraindicaţi:keratita herpetică, deoarece progresarea maladiei poate duce la matitatea irisului, şi în
traumatismele oculare, fiindcă vor reduce cicatrizarea cu răspândirea infecţiei.
Reacţiile adverse:Edeme (retenţia apei şi sărurilor, majorarea VSC);Hipokaliemie;Hiperglicemie (diabet
steroid);Osteoporoză (fracturi patologice ale coastelor, coloanei vertebrale);Necroze aseptice ale
vaselor;Miopatii;Vasculite;Generalizarea sau acutizarea infecţiilor cronice;Sindrom Cushing iatrogen
(redistribuirea ţesutului adipos pe trunchi şi faţă);Sindrom rebound (hipocorticism acut);Ulcer gastric şi
duodenal;Atrofia pielii, striuri, echimoze, leziuni purpurice;Excitaţie, insomnie, tulburări neurologice sau
psihotice;Glaucom cortizonic;Cataracta steroidică;Sindromul de lipsă.
Farmacocinetica. Absorbţia:Glucocorticoizii se absorb bine din tubul digestiv şi penetrează prin orice
mucoase şi bariere histohematice, inclusiv hematoencefalică şi placentară (ceva mai slab penetrează
triamcinolona, dexametazona şi betametazona din cauza fluorului). Concentraţia maximă se atinge peste 0,5-
1,5 ore. Alimentele reduc viteza de absorbţie dar nu gradul ei.
La injectarea intramusculară efectul survine după 24-48 ore, maximum în 4-8 zile cu durată de 4 săptămâni.
Glucocorticoizii utilizaţi topic (pe piele, în sacul conjunctival, inhalatoriu) pe Su.prafeţe întinse şi în
concentraţii mari se pot absoarbe, determinând efecte sistemice inclusiv cu deprimarea corticosuprarenalelor.
Reacţiile adverse:Acestea sunt cauzate preponderent de retenţia sodiului şf ^^ in organism ce se manifestă
prin edeme, pastozitate, ascită, hipertensiune arterială etc Concomitent se poate dezvolta hipokaliemia
(anorexie, constipaţie, dereglări cardio¬vasculare prin inversia undei T, depresia segmentului S-T, lărgirea
complexului QRS) şi alcaloza hipokal ierni că,

IMUNOMODULATOARE
Clasificarea imunomodulatoarelor după provenienţă:
I. Preparate de origine endogenă:
1.Peptide imunoreglatoare:
a)timice:naturale: (T-activină, timalină, timoptin, timactid, timostimulin, vilozen;)semisintetice: (timogen,
imunofan);b)obţinute din măduva osoasă: mielopid.
2.Citochine:a)Interleuchine recombinate: roncoleuchină, betaleuchină;b)interferoni:naturali:( interferon,
leuchinferon, locferon;)recombinaţi: (chipferon, reaferon, viferon, roferon A, intron A, realdiron
betaferon);c)nductorii interferonilor:naturali:( aloxin a, megosin, ridostin);semisintetici: (amixin, arbidol,
cicloferon, neovir, iodantipirină, alpizarină).
II. Preparate de origine exogenă:Bacteriene:naturale: pirogenal, prodighiozan, bronho-munal, imudon,
ribomunil, ru- zam;semisintetice: licopid;Vegetale: suc de echinacee, imunal.
III. Preparate de origine sintetică:Cu greutate moleculară mică: (levamizol, galavit, glutoxim, aloferon,
diuci-fon, isoprinozin, imunomax);Cu greutate moleculară mare: (polioxidoniu.)
I. Imunomodulatoare de origine endogenă:
-Preparatele de generaţia I sunt complexe de fracţii polipeptidice extrase din timusul bovinelor (T-activină,
timalină). Posedă efect imunomodulator moderat - majorează numărul şi activitatea funcţională a limfocitelor
T.
-Preparatele de generaţia a II şi a III sunt analogi semisintetici ai preparatelor timi- ce.Indicatii: Imunofanul
este un preparat eficient în restabilirea reactivităţii imune în afecţiuni in- fecţioase cronice de origine
bacteriană, virală, infecţii chirurgicale. Totodată, imunofa¬nul posedă capacitate marcată de stimulare a
sistemului antioxidant din organism. Din aceste considerente este indicat în tratamentul complex al
bolnavilor cu cancer (creşte imunitatea, înlătură radicalii liberi şi peroxizii).
-Mielopidul este un imunomodulator obţinut din măduva osoasă animală (porcine, viţei). In componenţa
preparatului intră 6 mielopeptide specifice ale măduvei osoase, care reglează diferite componente ale
răspunsului imun. Indicatii:Se utilizează la maturi în stări imunodeficitare secundare cu afectarea
preponderentă a imunităţii umorale, inclusiv în prevenirea complicaţiilor infecţioase după intervenţii
chirurgicale, traume, osteomielită, în afecţiuni nespecifice cronice pulmonare (laringită, bronşită, traheită,
pneumonii), în A leucemii acute (limfoblastice, mieloblastice), limfoame.
-Citochinele
Indicaţiile de administrare. Aceste preparate sunt indicate în stări secundare imu- nodeficitare după traume,
procese purulente, septice, intervenţii chirurgicale mari, sti¬mularea leucopoiezei în leucopenii de gr. II-IV
(după chimio-, radioterapie oncologică), afecţiuni infecţios-inflamatorii grave (peritonite, meningite, pleurite
etc.), cancer al ve¬zicii urinare, cancer colorectal, tumori cerebrale, tumori ale prostatei etc.
II. Imunomodulatoarele de origine exogenă:
Din acest grup fac parte astfel de preparate ca: pirogenal, prodighiozan, nucleinat de natriu, ribomunil,
bronhomunal, li- copid etc. Toate aceste preparate stimulează activitatea funcţională a neutrofilelor şi
macrofagelor.
Licopidul reprezintă un analog structural al unui substrat activ (muramedildipeptid) al peptidoglicanului, ce
este un component structural al peretelui bacterian al tuturor bacteriilor grampozitive şi gramnegative.
Licopidul influenţează toate cele 3 inele im¬portante ale imunităţii: fagocitoza, imunitatea celulară,
imunitatea umorală. Stimulează leucopoieza şi procesele regeneratorii
III. Imunomodulatoarele de origine sintetică:Un preparat mai nou din acest grup este polioxidoniul.
Posedă spectru larg de acţiune. O caracteristică deosebită a polioxidoniului este proprietatea de a activa toţi
factorii de rezistenţă naturală. Stimulează activitatea funcţională a macrofagelor, neutrofilelor, limfocitelor T
şi B, celulelor NK.Indicatii :Se administrează în diverse maladii infecţios-inflama- torii, autoimune, în
maladii hepatice, maladii bronhopulmonare, septicemie, peritonite. Polioxidoniul este unul din
imunomodulatoarele recomandate în tratamentul proceselor infecţioase acute şi alergice.
Glutoximuleste unicul reprezentant al unui nou grup de preparate - timopoieti- ne. Glutoximul este o
hexapeptidă sintetizată chimic, fiind analog structural al unui metabolit natural - glutationul. Poseda efect
imunomodulator şi efect citoprotector sistemic.Activează enzimele antioxidative - glutationreductaza,
glutationtransferaza, glutationperoxidaza, activează procesele de sinteză a compuşilor fosforici macroergici.
Glutoximul stimulează fagocitoza, hematopoieza medulară cu restabilirea în circuitul sangvin periferic a
nivelului neutrofilelor, monocitelor, stimulează producerea endoge¬nă a IL-1, IL-6, TNF, INF,
eritropoietinei. Indicatii :Se utilizează în calitate de imunomodulator în profilaxia şi tratamentul stărilor
imunodeficitare secundare asociate cu factori chimici, radioactivi, infecţioşi, tumori maligne, hepatite virale
(B, C) în profilaxia complicaţii¬lor purulente postoperatorii, pentru potenţarea tratamentului antibacterian în
afecţiuni pulmonare.

ANTIALERGICE
Clasificare(+medicatie reiese din clasificare):
Medicaţia reacţiilor alergice de tip imediat include:
1. Preparatele care împiedică eliberarea din mastocitele sensibilizate şi din bazofile a histaminei şi a altor
substanţe biologic active — glucocorticoizii, cromoglicatul de sodiu şi alte inhibitoare ale degranulării
mastocitelor.
2.Preparatele care împiedică interacţiunea între histamina liberă şi receptorii tisu¬lari sensibili la histamină:
blocantele Hj-receptorilor histaminici (difenhidrami- na, clemastina etc.)
3.Preparatele medicamentoase care combat, înlătură principalele simptome, ma¬nifestări ale reacţiilor
alergice de tipul şocului anafilactic, cum ar fi hipotensiu- nea arterială, spasmul bronşic:a)adrenomimeticele:
epinefrina, norepinefrina;b)bronhodilatatoarele: musculotrope - aminofilina, teofilina; simpatomimeticele -
salbutamolul, fenoterolul, terbutalina etc; parasimpatoliticele - ipratropiul, oxitropiul, troventolul.
4.Preparatele care diminuează afectarea ţesuturilor: antiinflamatoarele nesteroidi-ene.
Medicaţia reacţiilor alergice de tip întârziat include:
1.Imunodepresivele (în special cele care deprimă imunitatea celulară):
a)majore: glucocorticoizii (prednisolonul, metilprednisolonul, dexametazona etc.);
citotoxicele (azatioprina, metotrexatul, mercaptopurina, ciclosporina);
b)minore: derivaţii chinolinici (clorochina, hidroxiclorochina).
2.Preparatele care diminuează reacţiile citotoxice şi afectarea ţesuturilor - antiin¬flamatoarele nesteroidiene
şi steroidiene.

H1 HISTAMINOBLOCANTELE DE GENERATIA 1 SI 2
Clasificare:
1. Etilendiamine: cloropiramină, histapirodină, mepiramină, tripelenamină(genI)
2. Etanolamine: carbinoxamină, clorfenoxamină, clemastină, difenhidramină, setastină(genI)
3. Alchilamine: acrivastină (gen. II) bromfeniramină, clorfenamină, dexclorfeniramină , triprolidină,
dimetinden(restul gen I)
4.Imidazoline: antazolină(genI)
5.Hinuclidine: quifenamidă
6. Fenotiazine: alimemazină prometazină mequitazină (gen. II)
7.Piperazine: cetirizină (gen. II) ciclizină meclozină oxatomidă
8.Piperidine:astemizol(genII),azatadina,ciproheptadina(genII),loratadina(genII),terfenadian(genII),dezloratad
ina(genIII)
Mecanismul de acţiune. Structura chimică a antihistaminicelor H,-blocante in¬clude gruparea
„Etilenamino" prezentă şi în histamină. Antihistaminicele blochează competitiv receptorii histaminergici de
tipul I, împiedicând efectele caracteristice ale histaminei. Preîntâmpină eliberarea histaminei din mastocite şi
bazofile, dar în doze mari, preparatele din generaţia I, pot provoca degranularea mastocitelor şi eliberarea
histaminei.
Alte efecte farmacodinamice caracteristice preparatelor antihistaminice din generaţia I:
• Acţiunea sedativă. Majoritatea preparatelor de generaţia I simt liposolubile, bine penetrează bariera
hematoencefalică şi se leagă de receptorii H, din SNC. Efectul sedativ, posibil, se datorează de asemenea
blocării receptorilor M-colinergici şi serotoninergici centrali. Efectul sedativ, în funcţie de preparat, de la
moderat variază până la marcant (difenhidramină, prometazină) şi este potenţat de alcool, tranchilizante.
• Efectele anticolinergice periferice, moderate sau marcante, sunt caracteristice pentru etanolamine şi
etilendiamine. La administrarea preparatelor apare xeros- tomie, dereglări de micţiune, constipaţii,
tahicardie, dereglări de vedere. Creşte vâscozitatea sputei, agravând obstrucţia bronşică în astmul bronşic.
Datorită blocării M-colinoreceptorilor este posibilă creşterea presiunii intraoculare cu agravarea
glaucomului, în adenom de prostată - retenţia urinară.
• Efectul antivomitiv, care se datorează acţiunii anticolinergice centrale este ca¬racteristic pentru unele
preparate din generaţia I - difenhidramina, prometazina, meclozina. Acest efect al preparatelor poate fi
utilizat în combaterea „răului de mişcare", în tratamentul maladiei Menier.
Preparatele de generaţia a II-a şi a III-a:
-afinitate şi selectivitate înaltă faţă de receptorii Hj-histaminici, fară a influenţa receptorii M-colinergici şi
serotoninergici;
-practic lipseşte efectul sedativ la administrarea preparatelor în doze terapeuti¬ce. Rar poate fi o somnolenţă
moderată, care doar în anumite cazuri determină suspendarea administrării;
-nu se dezvoltă toleranţă la administrarea îndelungată a preparatelor;
-proprietăţi farmacocinetice favorabile: începutul efectului survine repede (după 30-60 minute), acţiunea este
de lungă durată (24-48 ore);
-blochează canalele de potasiu din sistemul de conducere intracardiac cu alungirea intervalului QT şi apariţia
dereglărilor de ritm (tahicardii ventri¬culare „piruetă"). Riscul acestui efect advers creşte în cazurile de
asociere a antihistaminicelor cu inhibitorii izoenzimelor citocromului P-450; antifungi- cele - ketoconazol,
itraconazol; macrolidele — eritromicina, claritromicina; antidepresivele — fluoxetina, paroxetina.
Unele antihistaminice din generaţia I potenţează acţiunea epinefrinei şi norepinefrinei.
Indicaţiile:
-reacţii alergice cu afectarea pielii şi mucoaselor: urticaria, rinitele, conjuncti¬vitele (în special din cadrul
febrei de fân şi al polinozei), edemul laringian şi edemul Quinke, edemele cauzate de suprarăcirea
organismului. Sunt utile în re¬acţiile alergice cauzate de administrarea antibioticelor şi a altor medicamente;
-antihistaminicele mai pot fi indicate în stări de nelinişte şi agitaţie, pentru uşura¬rea instalării somnului
(antihistaminicele cu acţiune sedativă marcantă);
-unele antihistaminice pot fi utilizate pentru combaterea vomei şi a răului de mişcare, de asemenea pot fi
utile în diferite tulburări vestibulare (vertijuri, boala Menier);
-datorită acţiunii antipruriginoase, anestezice, analgezice, pot fi utilizate topic.
Contraindicaţiile:Antihistaminicele cu efect sedativ sunt contraindicate în timpul lucrului persoanelor,
activitatea profesională a cărora necesită reacţii psihomotorii rapi¬de (conducerea autovehiculelor,
manevrarea mecanismelor, maşinilor etc.).
Este necesară prudenţă la administrarea antihistaminicelor în afecţiunile hepatice şi renale.Nu se recomandă
administrarea îndelungată a preparatelor din generaţia I, dato¬rită posibilităţii hipersensibilizării şi
fotosensibilizării organismului.
Reacţiile adverse:Antihistaminicele, de regulă, se suportă bine. Antihistaminicele din generaţia I provoacă
deseori sedare şi somnolenţă cu diminuarea performanţelor, senzaţia de oboseală, potenţează efectul
deprimant al băuturilor alcoolice.
La unele persoane, antihistaminicele provoacă nelinişte, nervozitate, insomnie, tre- mor.

INHIBITORII DEGRANULARII MASTOCITELOR

Din acest grup de preparate farmacologice fac parte:cromoglicatul sodic - sare a acidului
cromoglicic;nedocromilul - derivat de acid cromoglicic;ketotifenul - derivat de
benzocicloheptatiofen;amlexanoxul, lodoxamida, pemirolastul, reprinastul sunt alte preparate stabilizatoare
ale mastocitelor.
Mecanismul de acţiune, efectele farmacodinamice:Preparatele menţionate mai sus stabilizează
mastocitele, împiedicând degranularea lor. împiedică eliberarea de histamină din mastocite şi formarea
excesivă de leucotriene de către mastocite, leucocite şi epiteliul traheal, declanşate de IgE în astmul alergic şi
alte reacţii alergice. în afara împiedicării degranulării mastocitelor, inhibă unele acţiuni ale factorului de
agregare a plachetelor, cum ar fi acumularea eozinofilelor în plămâni, hiperreactivitatea căilor respiratorii şi
bronhospasmul.
Nedocromilul împiedică eliberarea histaminei, leucotrienei C4, PgD2 şi a altor substanţe biologic active nu
numai din mastocite, ci şi din eozinofile, neutrofile, macro- fage, trombocite, limfocite, care participă în
reacţia inflamatoare din bronhii.
Ketotifenul, în plus, provoacă şi o blocare prelungită a receptorilor histaminergici de tip Hr
Farmacocinetica: Cromoglicatul sodic este insolubil în lipide şi de aceea rău se absoarbe la administrarea
orală (0,5-2%). Se administrează prin inhalare.Doar 10% dinbat. După inhalarea unei doze (20 mg)
concentraţia maximă în sânge se atinge în 15 minute. T05 al preparatului - 80 minute.Efectul maxim în
primele 2 ore după inhalare, durata efectului - 4-6 ore.
Indicaţiile:
- profilaxia crizelor de astm alergic, crizelor astmatice produse de efort, frig, sub¬stanţe iritante
chimice, gazoase, praf (administrare îndelungată a cromoglicatu- lui sodic în doza 20-40 mg x 4 ori/zi, ca
alternativă - nedocromilul în inhalaţii). După diminuarea frecvenţei crizelor astmatice se micşorează şi
numărul de inhalaţii pe zi;
- diferite alergii alimentare, mastocitoza sistemică (administrare orală);
- rinitele şi conjunctivitele alergice (topic).
Reacţiile adverse: Efectele adverse ale preparatelor sunt minore. Cromoglicatul sodic este bine suportat.
Incidenţa reacţiilor adverse este doar de 0,1%. Pot apărea simp tomele: bronhospasm trecător, tuse, disfonie,
greţuri, gust neplăcut, artralgii, urticarie, infiltraţie pulmonară cu eozinofile.
Tuşea se cupează prin administrarea unui pahar cu apă îndată după inhalare. In caz de bronhospasm repetat,
se recomandă cu 15-20 minute înainte de administrare, inhala¬rea unui P-adrenomimetic.
Contraindicaţiile:Cromoglicatul sodic şi nedocromilul sunt contraindicate în starea de rău astmatic,
ketotifenul se indică cu prudenţă persoanelor activitatea de muncă a cărora necesită concentrarea atenţiei.
Toate preparatele sunt contraindicate în caz de hipersensibilitate, în trimestrul I al sarcinii.

INHIBITORII LEUCOTRIENELOR
Leucotrienele sunt nişte substanţe biologic active, sintetizate din acidul arahidonic cu ajutorul 5-
lipooxigenazei în neutrofile, monocite, macrofage, mastocite.
Leucotrienele pot provoca apariţia bronhospasmului.Leucotrienele provoacă ede¬mul mucoasei căilor
respiratorii, modifică secreţia mucusului, contribuie la infiltrarea peretelui bronşic şi proliferarea muşchilor
netezi.
Clasificarea preparatelor ce inhibă acţiunea leucotrienelor:
1. Preparatele ce inhibă sinteza leucotrienelor: - zileuton.
2. Antagoniştii receptorilor leucotrienelor:zafirlucast;montelucast.
Farmacocinetica : Zafirlucastul se absoarbe bine la administrarea orală. Admi¬nistrarea concomitentă a
alimentelor diminuează biodisponibilitatea cu 40%. Concentraţia maximă plasmatică se instalează în 3
ore.Se leagă cu proteinele plasma- tice în proporţie de 99%.Se metabolizează complet în ficat.Se elimină
preponderent cu bila, parţial cu urina, se elimină şi cu laptele matern.T05 - 10 ore.
Inhibitorii leucotrienelor se indică în: astm bronşic.
- Zafirlucastul se administrează câte 20 mg de 2 ori în zi.
- Montelucastul 10 mg o dată în zi.
Reacţiile adverse: cefalee, dereglări dispeptice, creşterea tranzitorie a transamina- zelor în ser.
Contraindicaţiile: hipersensibilitatea individuală la preparat.
- Interacţiuni: asocierea zafirlucastului cu eritromicina şi teofilina duce la diminu¬area concentraţiei
zafirlucastului în ser cu 40% şi 30% respectiv. La asocierea cu acid acetilsalicilic - concentraţia
zafirlucastului creşte cu 45%.
- Asocierea zafirlucastului cu warfarina duce la majorarea protrombinei cu 35% da¬torită inhibării de
către zafirlucast a izoenzimei citocromului P-450 în ficat.

HEMOSTATICE/FIBRINOLITICE
Clasificare:
A.Hemostatice
1.cu acţiune locală
-preparate ce acţionează ca factori de coagulare şi materiale hemostatice-Tromboplastina, Trombina, Fibrina
umană, Spongia hemostatică, Gelatina
-preparate vasoconstrictoare-Epinefrina, Norepinefrina, Difetur, Izoturon
-preparate de origine vegetală-Folia urticae, Herbae milifolii, Floris arnicae
2.cu acţiune sistemică
-directă (factorii ai coagulării) -Fibrinogen, Batrioxobina, Fibracel, Concentratele factorilor VIII, IX ,X III
-indirectă --Fitomenadiona, Menadiona
B.Antifibrinolitice
-Cu acţiune sistemică -A. aminocapronic, A. aminometilbenzoic, A. tranexanic
-De provenienţă animalieră-Aprotinina
C.Agregante
-Agregante plachetare-- CaCl2, Gluconat de Ca, Serotonina, Carbazocrom
Antifibrinoliticele sunt preparate cu acţiune hemostatică, utilizate în hemoragiile prin hiperfibrnoliză. Din
această grupă fac parte :
Acidul aminocaproic (aminocaproic acid, amicar, capramol, epsikapron);
Acidul tranexamic (tranexamic acid, anvitoff, cyclokapron, exacyl, frenolyse, ugurol);
Acidul aminometilbenzoic (aminomethylbenzoic acid, gumbix);
Aprotinina (aprotinin, aprotimbin, contrykal, gordox, iniprol, trasylol, zymofren).
Hemostaticele cu acţiune locală :Această grupă cuprinde preparate care aplicate pe suprafeţele sângerânde,
pot controla hemoragiile capilare. Se utilizează în caz de epistaxis, plăgi, extracţii dentare, intervenţii O.R.L.
etc. Ele se împart în următorul mod:
1). Vasoconstrictoare: Epinefrina (adrenalina), norepinefrina (noradrenalina), policrezulina. Se folosesc în
soluţie 1/100 000-1/2000 pentru prima şi 1/5000 pentru a doua utilizare.Acţiunea vasoconstrictoare,
responsabilă de oprirea sîngerării, durează 1/2-2 ore.
2).Preparate astringente, substanţe care provoacă o coagulare a proteinelor de suprafaţă:
Clorura ferică, în soluţie 5-20%. Nu este recomandabilă aplicarea pe plăgi, deoarece întârzie cicatrizarea,
iar soluţiile concentrate sunt caustice.
 Sulfatul de aluminiu şi potasiu (alumen, alaun de potasiu) sub formă de creioane sau în soluţie, este util
pentru oprirea hemoragiilor produse prin tăieturi superficiale sau în ulceraţiile buzelor.
3).Preparate cu activitate tromboplastinică : Pulbere sau soluţie de tromboplastină, veninul de viperă
(Vipera russelli) cu acţiune analogă tromboplastinei. Efectul hemostatic se datoreşte activării protrombinei,
cu declanşarea consecutivă a procesului de coagulare a sângelui.
Trombina umană, bovină şi cea obţinută de la alte mamifere. Trombina este proteină enzimatică cu
activitate peptidazică, care transformă fibrinogenul în monomeri de fibrină, favorizând coagularea sângelui.
Preparatele de trombină nu se injectează, deoarece provoacă coagulare intravasculară masivă, din care cauză
se utilizează sub formă de pulbere sau în soluţie (100-2 000 u/ml) împreună cu fibrinogen sau îmbibată în
burete de fibrină. Trornbina este utilă pentru controlul local al sângerărilor din vase mici, la nivelul
ţesuturilor parenchimatoase, în cazul intervenţiilor O.R.L., în chirurgia plastică, neurochirurgie, extracţii
dentare. Poate fi folosită şi la bolnavii cu hemofîlie.
4).Materiale hemostatice absorbabile (matrice pentru coagularea locală)
Fibrina umană sub formă de burete îmbibat în soluţie de trombină. Se aplică pe plăgi chirurgicale
sîngerînde, unde trombina, venind în contact cu sîngele îl coagulează în matricea fibrilară.
Gelatina, sub formă de burete, se aplică pe suprafeţe sîngerînde, ca atare sau îmbibată în soluţie salină
izotonă sterilă, soluţie de trombină sau soluţie de antibiotic.Buretele absoarbe sîngele şi favorizează
coagularea, acţionând hemostatic în sîngerările capilare şi venoase. Nu trebuie pus în contact cu lichidul din
urechea internă; de asemenea nu este indicat în chirurgia oculară, atunci cînd este expusă umoarea vitroasă
sau umoarea apoasă.
Buretele de fibrina umană şi gelatină poate fi lăsat în rană, absorbindu-se în 4-6 săptămîni.În prezenţa
infecţiei, buretele se îndepărtează după oprirea hemoragiei.
Pulberea sterilă de gelatină, sub formă de pastă preparată cu soluţie salină izotonă, se aplică pe suprafeţele
sîngerînde ale pielii, mucoasei nazale, rectale sau vaginale, exercitând acţiune hemostatică.Poate stimula
granularea în caz de mici plăgi ulceroase cronice ale pielii. Folosirea în prezenţa infecţiei nu este
recomandabilă.
Celuloza oxidată, venind în contact cu sîngele de pe suprăfaţa plăgii formează cheag iar după 1-2 zile masa
coagulată devine gelatinoasă şi se poate îndepărta. Dacă este lăsată pe loc se absoarbe în câteva zile, în
măsură variată. Are şi proprietăţi bactericide cu spectru larg, dar nu trebuie să substituie medicaţia
antimicrobiană. Poate provoca fenomene de obstrucţie când se foloseşte în chirurgia intestinală sau ureterală.
Nu se aplică în pansamente, deoarece inhibă epitelizarea; de asemenea nu este recoimandabilă în chirurgia
osoasă, deoarece întârzie formarea calusului.

HEMOSTATICE CU ACTIUNE SISTEMICA

Hemostaticele cu acţiune sistemică îşi manifestă efectul prin unul din următoarele mecanisme : a) corectarea
unor deficienţe ale procesului coagulării, b) împiedicarea fibrinolizei, c) consolidarea peretelui capilar. Ele se
devizează în:
Coagulante directe:
- Preparatele din sîngele uman: fibrinogen purifcat, concentratele factorilor VIII, complexul factorului
IX (complexul protrombinic);
- Fosfolipidele tromboplastinice (fibracel);
- Vitaminele K: Fitomenadiona- vitamina K1 (naturală), vitamina K2 (sintetizată de flora intestinală),
Menadiona - vitamina K3 (produs de sinteză);
- Antagonistul heparinei - protamina sulfat;
- Extractele din veninul unor şerpi: batroxobină.
- Hemostaticele prin creşterea rezistenţei capilare: carbazocroma, bioflavonoidele cu acţiune
vitaminică P, etamsilatul.
- Inhibitoarele procesului de fîbrinoliză : acidul aminocaproic, aprotinina;
(A)Preparatele din sîngele uman:
Preparatele din sîngele uman cuprinzând factori ai coagulării, sunt folosite pentru profilaxia şi tratamentul
hemoragiilor prin deficit de coagulare şi la bolnavii cu deficite specifice. Preparatele trebuie folosite cu
discernămînt, deoarece există riscul de a transmite hepatita B şi SIDA.
(B)Fosfolipidele tromboplastinice obţinute din placentă, introduse în sînge, formează împreună cu factorii
X, V şi ionii de calciu un complex care transformă protrombina în trombină, favorizând procesul coagulării.
Un preparat de acest tip este fibraccel pentru utilizare intravenoasă. Este recomandat pentru profilaxia şi
tratamentul unor sîngerări operatorii (după amigdalectomie, intervenţii ginecologice etc.), al hemoragiilor
prin trombocitopenie sau trombocitopatie şi în alte coagulopatii.Ca reacţii adverse s-au semnalat congestia
pielii şi creşterea temperaturii.Este contraindicat în coagulopatia de consum.
(C)Vitaminele K sunt compuşi naturali sau analogi de sinteză, derivaţi de 1,4-naftochinonă. Acţionând în
calitate de cofactor al unui sistem enzimatic microzomal, ele sunt indispensabile pentru sinteza în ficat a unor
glicoproteine care au rol de factori ai coagulării: protrombina (factorul II), proconvertina (factonil VII),
factorul Christmas (factorul IX), factorul Stuart-Prower (factorul X). Vitaminele K catalizează gama-
carboxilarea radicalilor glutamici de pe suprafaţa macromoleculelor glicoproteice.
(D)Antagonistul heparinei:
Protamina sulfat (protamine sulfate) - este o polipeptidă bazică obţinută din sperma de peşte. Neutralizează
specific heparina, fiind folosită ca antidot al acesteia.Efectul se instalează în 30-60 secunde de la injectarea
intravenoasă.100-125 mg protamină anihilează acţiunea anticoagulantă a 10.000 unităţi heparină.
Este indicată în hemoragiile grave, apărute sub tratament heparinic.Se injectează intravenos 50-75 mg
protamină, continuând apoi cu o perfuzie dozată după nevoie.
Supradozarea protaminei implică un risc de coagulare intravasculară şi tromboză, datorita inhibării funcţiei
heparinei endogene. Injectarea intravenoasă provoacă uneori congestia pielii, bradicardie, hipotensiune şi
dispnee.
(E)Extractele din veninul unor şerpi: Bothrops atrax, B. Jararaca - batroxobin (hemocoagulase, ophidiase,
reptilase, venostat) - au proprietăţi hemostatice datorită unei activităţi enzimatice de tip trombinic şi
tromboplastinic Sunt fololosite pentru tratamentul menoragiilor şi pentru profilaxia sîngerărilor în chirurgia
plastică, O.R.L., sau după prostatectomie. Se administrează intravenos sau intramuscular.
(F)Hemostatice prin creşterea rezistenţei capilare:
Carbazocroma, bioflavonoidele cu acţiune vitaminică P, etamsilatul, sunt utilizate pentru combaterea
hemoragiilor datorite fragilităţii capilare, dar efîcacitatea lor este apreciată ca slabă.
(G)Antifibrinoliticele sunt preparate cu acţiune hemostatică, utilizate în hemoragiile prin
hiperfibrnoliză. Din această grupă fac parte :
Acidul aminocaproic (aminocaproic acid, amicar, capramol, epsikapron);
Acidul tranexamic (tranexamic acid, anvitoff, cyclokapron, exacyl, frenolyse, ugurol);
Acidul aminometilbenzoic (aminomethylbenzoic acid, gumbix);
Aprotinina (aprotinin, aprotimbin, contrykal, gordox, iniprol, trasylol, zymofren).
Acidul aminocaproic(aminocaproic acid, amicar, capramol, epsikapron), un compus de sinteză înrudit cu
lizina. Efectul hemostatic se datoreşte inhibării activatorilor plasminogenului şi împiedicării formării
plasminei
Acidul aminocaproic se absoarbe bine după administrarea orală, realizând concentraţia plasmatică maximă la
2 ore.Se distribuie extracelular.Sc elimină repede prin urină - circa 80% în 12 ore. Timpul de înjumătăţire
este de 1-2 ore.

ANTIFIBRINOLITICE
Antifibrinoliticele sunt preparate cu acţiune hemostatică, utilizate în hemoragiile prin hiperfibrnoliză. Din
această grupă fac parte :
Acidul aminocaproic (aminocaproic acid, amicar, capramol, epsikapron), un compus de sinteză înrudit cu
lizina. Efectul hemostatic se datoreşte inhibării activatorilor plasminogenului şi împiedicării formării
plasminei
Acidul aminocaproic se absoarbe bine după administrarea orală, realizând concentraţia plasmatică maximă la
2 ore.Se distribuie extracelular.Sc elimină repede prin urină - circa 80% în 12 ore. Timpul de înjumătăţire
este de 1-2 ore.
Indicaţii: supradozarea medicaţiei fibrinolitice, sindrom fibrinolitic sistemic în ciroză, cancer metastatic,
hemopatii etc., hemoragii operatorii după prostatectomie şi alte intervenţii urologice, amigdalectomie,
hematurii, melene, unele menoragii şi metroragii; profilaxia hemoragiei după extracţii dentare la hemofilici.
Se administrează oral, 6 g de 4 ori/zi, sau în perfuzie intravenoasă, iniţial 4-6 g în 1/2 oră, apoi câte 1-1,25
g/oră, până la oprirea hemoragiei, fără a depăşi 30 g/zi. La nevoie, se asociază perfuzia cu sânge proaspăt şi
fibrinogen.
Reacţii adverse: injectarea intravenoasă rapidă produce hipotensiune, bradicardie, aritmii. favorizarea
coagulării intravasculare. Dozele mari provoacă diureză osmotică, uneori cu dezechilibru hidroelectrolitic.
Ocazional pot apărea greaţă, diaree, cefalee, ameţeli, obstrucţie nazală, rareori fenomene de miopatie.
Contraindicaţii: insuficienţa renală severă, stările de coagulare intravasculară activă, hemoragiile
intracavitare, primul trimestru de sarcină. Impune grijă folosirea la cardiaci, hepatici şi renali

ANTITROMBOTICELE
Clasificare:
Antitromboticele sunt medicamente utile pentru tratamentul şi profilaxia afecţiunilor tromboembolice. Ele
pot acţiona prin următoarele mecanisme : a) inhibarea coagulării (anticoagulantele); b) inhibarea funcţiilor
plachetare (antiagregantele plachetare); c) stimularea lizei trombusului (tromboliticele).
Clasificarea anticoagulantelor directe:
1.Heparina standard, (heparina convenţională sau heparina nefractionată: calciparine, heprine, liquemin,
monoparin, nevparin, noparin, vetren);
2.Heparinele cu masa moleculara mică: dalteparina sodică (dalteparin sodium, tedelparin, fragmin, low
liquemin);enoxaparina (enoxaparin, clexane);nadroparina calcică (nadroparin calcium,
fraxiparine);reviparina sodică (reviparin sodium, clivarin);parnaparina sodică (parnaparin sodium,
bamaparin, fluxum);tinzaparina sodică (tinzaparin sodium, innolog, logiparin).
3.Heparinoizii: Danaparoidul sodic (danaparoid sodium, orgaran);Pentosanul polisulfat de sodiu (pentosan
polysidfate sodium, fîbrase,thrombocid);Sulodexidul (sulodexide, aterol, luzone).
4.Hirudina (hirudin);
5.Rivaluridina (bivaluridine, hirulog).
ANTICOAGULANTELE INDIRECTE, CUMARINICE (ANTICOAGU-LANTELE ORALE) :
1.Derivaţii de 4-hidroxicumarină:Acenocumarolul (acenocumarol, nicoumalone, sintrom,
trombostop);Biscumacetatul de etil (ethyl biscoumacetate, ethyldicoumarol, pelentan, tro-mexan);Warfarina
(wnrfarin, coumadin, panwarfin);Fenprocumona (phenprocoumon, fnlithrom, liquamar, marcumar),
2.Derivaţii de indan-1,3- dionă :Difenadiona (diphenadione, depaxin.);Phenindiona;Omephin.
Mecanismul de acţiune(farmacocinetica): anticoagulantele indirecte acţionează ca antivitamină K şi sunt
active pe cale orală. Datorită analogiei structurale cu vitamina K, ele inhibă competitiv epoxireductaza şi,
posibil, reductaza o enzimă specifică, care transformă vitamina din forma oxidată, inactivă în forma sa
redusă (vitamina KH2), activă, necesară pentru perfectarea unor proteine procoagulante, care se sintetizează
în ficat: protrombina, factorii VII, IX si X. În prezenţa acestor anticoagulante ficatul produce şi secretă
proteine parţial carboxilate sau necarboxilate, care nu sunt funcţionale - cunoscute sub denumirea de PIVKA
("protein induced by vitamin K absence").
Indicaţiile : Anticoagulantele indirecte sunt indicate pentru tratamentul curativ şi profilaxia
tromboemboliilor si al trombozei venoase profunde. Sunt de ales la bolnavii cu risc mare pentru prevenirea
trombozei venoase postoperatorii după intervenţii ortopedice asupra şoldului şi intervenţii chirurgicale
ginecologice majore; risc mare de embolie în infarct transmural anterior (favorizează formarea de trombuşi
murali), infarct întins, insuficienţă cardiacă, anevrism ventricular, fibrilaţie atrială, angina instabilă, în
arteriopatii periferice; profilaxia accidentelor embolice la bolnavii cu fibrilaţie atrială şi la purtătorii de
valvule cardiace protetice.
Reacţii adverse: Accidente hemoragice, în timpul sarcinii pot provoca hemoragii letale la făt. In timpul
primului trimestru pot fi cauză de malformaţii (hipoplazie nazală, calcificări epifizare).Pot apărea diverse
malformaţii ale sistemului nervos central pentru folosirea în orice perioadă a sarcinii, rareori erupţii cutanate,
febră, leucopenie, de natură alergică.Foarte rar pot apărea leziuni necrotice ale pielii, mai ales la nivelul
sânilor, de patogenie neprecizată.Derivaţii de indandionă sunt toxici şi pot provoca leziuni hepatice, leziuni
renale, diaree severă.
Contraindicaţiile : O contraindicaţie absolută reprezintă lipsa posibilităţii de control periodic al coagulării.
Alte contraindicaţii prezintă hemoragiile, traumatismele şi alte leziuni sângerînde, ulcerul în evoluţie,
prezenţa sindroamelor hemoragice, intervenţiile operatorii neurologice sau oculare, hipertensiunea arterială
malignă, accidentele cerebrovasculare, insuficienţa hepatică şi renală gravă, alergia specifică, leziunile
canceroase, sarcina.
Hemoragiile provocate de anticoagulantele orale se tratează cu vitamina K - fitomenadiona, care este
antidotul specific. Dozele utile sunt cuprinse între 5 mg şi 25 mg, administrate oral, în injecţii intramusculare
sau injecţii intravenoase lente.

ANTICOAGULANTELE DIRECTE
1.Heparina standard, (heparina convenţională sau heparina nefractionată: calciparine, heprine, liquemin,
monoparin, nevparin, noparin, vetren);
2.Heparinele cu masa moleculara mică: dalteparina sodică (dalteparin sodium, tedelparin, fragmin, low
liquemin);enoxaparina (enoxaparin, clexane);nadroparina calcică (nadroparin calcium,
fraxiparine);reviparina sodică (reviparin sodium, clivarin);parnaparina sodică (parnaparin sodium,
bamaparin, fluxum);tinzaparina sodică (tinzaparin sodium, innolog, logiparin).
3.Heparinoizii: Danaparoidul sodic (danaparoid sodium, orgaran);Pentosanul polisulfat de sodiu (pentosan
polysidfate sodium, fîbrase,thrombocid);Sulodexidul (sulodexide, aterol, luzone).
4.Hirudina (hirudin);
5.Rivaluridina (bivaluridine, hirulog).
Mecanismul de acţiune(farmacodinamie) al heparinei constă în inhibarea coagulării care se datoreşte
cuplării heparinei cu un anticoagulant fiziologic - antitrombina III. Complexul heparină-antitrombină III
determină modificări conformaţionale ale antitrombinei III, care îi accelerează considerabil acţiunea
anticoagulantă, inactivînd o serie de enzime procoagulante: trombina şi factorii activaţi X, XII, XI, IX. Cea
mai sensibilă este trombina, urmează apoi factorul Xa. Fixarea de antitrombina III este condiţionată de
prezenţa secvenţei pentazaharidice specifice a heparinei. Pentru inactivarea trombinei este necesar ca
heparina să se fixeze atât de antitrombina III cât şi de trombină.
Date de farmacocinetică : anticoagulantul este ineficace când este administrat oral, deorece nu se absoarbe
din mucoasa tractului gastro-intestinal. Se absoarbe bine la administrarea subcutanată, intramusculară şi
intravenoasă. În cazul injectarii subcutanate biodisponibilitatea heparinei standard este limitată la 25-30%. În
sânge se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice Timpul de înjumătăţire după injectarea
intravenoasa a anticoagulantului este dpendentă de doză .
Indicaţii: tratamentul şi profilaxia trombozei venoase profunde şi al emboliei pulmonare, bolnavilor cu risc
moderat şi la cei cu risc mare (vârsta peste 40 ani, intervenţii chirurgicale majore pelvine sau abdominale,
cancer, intervenţii ortopedice pe şold ş.a.). Heparina în doze mici (5 u/kg şi oră în perfuzie intravenoasă),
poate fi folosită în stări de coagulare intravasculară diseminată. De asemenea este utilă pentru a evita ocluzia
canulelor intravasculare şi a aparatelor de hemodializă sau bypass cardiopulmonar.
Reacţii adverse : hemoragii, trombocitopenie (dupa 3-15 zile de la debutul tratamentului), tromboză
arterială care este atribuită agregării plachetare, stimulată de heparină şi cea venoasă, atribuită eliberării de
factor plachetar 4, care provoacă rezistenţă la efectul anticoagiilant; osteoporoză, chiar fracturi spontane
alopecie, fenomene de hipoaldosteronism, cu hiperkalieinie. Alte efecte nedorite sunt de natură alergică:
febră, frisoane, erupţii cutanate, rareori şoc anafilactic.
Contraindicaţii:Heparina este contraindicată în hemoragii sau tendinţe la hemoragii, în ulcerul gastric sau
duodenal activ, în accidentele vasculare cerebrale hemoragice, endocardita bacteriană acută, dupa
intervenţiile pe sistemul nervos central, ateroscleroza vaselor cerebrale. Contraindicaţii relative prezintă
hipertensiunea arterială, afectarea vaselor retinei, insuficienţa hepatică şi renală, antecedente ulceroase,
vârsta înaintată, la bolnavii cu alergie specifică la anticoagulant.
Heparinele cu masa moleculara mica:
Heparinele cu masa moleculară mică (3.000 şi 10.000 D.) sunt fragmente de heparină produse prin
depolimerizarea chimică sau enzimatică a acesteia. Din această grupă fac parte preparatele :
Dalteparina sodică (dalteparin sodium, tedelparin, fragmin); enoxaparina (enoxaparin, clexane);
nadroparina calcică (nadroparin calcium, fraxiparine);reviparina sodică (reviparin sodium, clivarin);
parnaparina sodică (parnaparin sodium, bamaparin, fluxum); tinzaparina sodică (tinzaparin sodium, innolog,
logiparin).
Mecanism de actiune (farmacodinamie):Compoziţia preparatelor farmaceutice diferă prin proporţia
moleculelor cu masă moleculară diversă, prin structura lor şi prin gradul de sulfatare. Caracteristica biologică
principală constă în actiunea marcată de inhibare a factorului Xa. Acţiunea de inhibare a trombinei este slabă
sau nulă - aceasta nu se poate lega de molecula de heparină de dimensiune mică (cuplarea nu este posibilă
penlru moleculele care cuprind mai puţin de 18 unităţi monozaharidice).
Activilatea heparinelor cu Mr mică se exprimă la greutate/corp sau în unităţi antifactor Xa (uAXA). Doza
convenţională este de 3000 u injectate subcutanat o dată pe zi. In cazul intervenţiilor chirurgicale se
injectează subcutanat o doză cu 2 ore înainte, apoi câte o doză/zi timp de 7-10 zile postoperatoriu.
Farmacocinetica:Comparativ cu heparina standard biodisponibilitatea heparinelor cu masa moleculară mică
este superioară, timpul de înjumătăţire este mai lung. Injectate subcutanat, preparatele ajung în circulaţie în
proporţie de circa 90%, concentraţia plasmatică fiind maximală după 2-3 ore.Moleculele sunt captate în mică
măsură de către celulele reticuloendoteliale. Timpul de înjumătăţire este de aproximativ 4 ore, iar efectul
anticoagulant se menţine 18 ore. Heparinele cu masă moleculară mică favorizează fibrinoliza.
Indicaţii : tratamentul şi profilaxia trombozelor venoase şi a emboliilor de cauză medicală sau chirurgicală.
Sunt de ales în chirurgia ortopedică şi generală, la persoanele vârstnice; infarct miocardic acut; accidente
vasculare cerebrale (se asociază tromboliticelor şi acidului acetilsalicilic). Se indică pentru prevenirea
coagulării la bolnavii sub hemodializă
Efectele adverse ale heparinelor cu masa moleculară mică sunt asemănătoare celor produse de heparina
standard, însă frecvenţa hemoragiilor este redusă, trombocitopenia este relativ rară. Sunt posibile erupţii
alergice, rareori hiperkaliemie (prin hipoaldosteronism trecător), foarte rar necroză cutanată la locul
injecţiei.Nu provoacă osteoporoză.

FIBRINOLITICELE
Din această grupă fac parte:streptokinaza (awelysin, streptase);antistreplaza (eminase);Urokinaza (urokinase,
abbokinase, actosolv, ukidan);Nasaruplaza (nasaruplase, prourokinaza);Alteplaza (activase, actilyse) sau t-
PA-activatorul tisular al plasminogenului.
Clasificare:
A.Cu acţiune directă--Fibrinolizina
B.Cu acţiune indirectă-Streptokinaza, Anistreplaza, Urokinaza, Alteplaza, Tenecteplaza, Stafilokinaza
Mecanism de actiune(farmacodinamie):Introduse în circulaţia sistemică medicamentele fibrinolitice, se
leagă de plasminogenul fixat pe chiagul format şi lizează fibrina, desfăcând chiagul. Proteoliza se exercită şi
asupra fibrinogenului, ca consecinţă se micşorează viscozitatea şi se ameliorează reologia sângelui.
Tromboliza este eficace în primele ore, când trombusul este freabil şi flexibil. Trombuşii vechi sunt
insolubili.Pentru mărirea eficacităţii fibrinoliticelor se poate asoca heparină în dozaj de 500 –800 u /oră.
Pentru a asigura eficacitatea şi securitatea tratamentului fibrinolitic (evitarea hemoragiilor) se controlează
obligator timpul de trombină, care trebuie menţinut de 2-4 ori mai mare decât valoarea normală.
Indicaţiile: embolii pulmonare grave cu modificări hemodinamice, unde sunt superioare heparinei şi pot
salva veaţa pacientului, tromboze venoase profunde, tromboflebită ileofemurală severă, ocluzii arteriale
periferice, infarct acut de miocard (în primele 12 ore de la debut), infarct cerebral (primele 3-6ore) tromboza
suturilor arteriovenoase externe, tromboze pe valvule cardiace, tromboze intraventriculare după infarct
miocardic.
Reacţii adverse : accidente hemoragice, sângerări interne şi intracraniene, reacţii alergice până la şoc şi
frevent - cefalee febră, dureri lombare .
Pretratamentul sau asocierea de anticoagulante, antiagregante plachetare, cresc riscul hemoragiilor. Dacă
apar hemoragii grave se administrează preparate inhibitoare ale fibrinolizei (antifibrinolitice) – aprotinina,
acidul aminocaproic ş. a. La nevoie fibrinogen uman.
Contraindicatiile:Fibrinoliticele sunt contraindicate în caz de hemoragii, sau scurt timp după acestea,
diateze hemoragice, valori ridicate ale tensiunii arteriale (peste 200 mm Hg presiunea sistolică şi 100 mm Hg
presiunea diastolică), stări septice, pancreatită acută, ultimile 3 luni după ictus. Contraindicaţii relative
prezintă tuberculoza cavitară, ateroscleroza avansată, vârsta înaintată, prima jumătate a sarcinei (dezlipirea
placentei), mai puţin de 4 zile după naştere.

ANTIAGREGANTELE PLACHETARE
Calsificare:
A.Inhibitorii activităţii tromboxanului
1.inhibitorii sintezei tromboxanului
•inhibitorii ciclooxigenazei-- A. acetilsalicilic
•inhibitorii selectivi ai tromboxansintetazei-- Dazoxiben
2.preparate ce blochează receptorii tromboxanici A2-- Daltroban
3.remedii cu mecanism mixt de acţiune-- Ridogrel
B.Remedii ce cresc activitatea sistemului prostaciclinic
•stimulatori ai receptorilor prostaciclinici şi activatori ai prostaciclinsintetazei---Epoprostenol,Carbaciclin
C.Remedii ce inhibă legarea cu fibrinogenul şi receptorii glicoproteicii trombocitari
•Anatagoniştii receptorilor glicoproteici -Tirofiban, Abciximab
•Remedii ce blocheză receptorii purinergici de pe trombocite şi preîntîmpină acţiunea stimulantă a ADP-
Ticopidina, Clopidogrel
D.Remedii cu acţiune antiagregantă diversă-Dipiridamol, Sulfinpirazon
Clasificarea după mecanismul de acţiune:
A. Inhibitorii ciclooxigenazei :acidul acetilsalicilic (acetylsalicilic acid, aspirin),sulfinpirazona
(sulfinpyrazone, anturan).
B. Inhibitoii tromboxan sintetazei :indobufenul (indobufen, ibustrin).
C. Inhibitorii receptorilor tromboxanului :Dextranul 40,sulotrabanul (în curs de evaluare);
D. Inhibitorii fosfodiesterazei ( cresc disponibilul de adenilat ciclic) :dipiridamolul (dipyridamol, cleridium,
curantyl, perazodin, persantin).
E. Preparate care măresc disponibilul de AMPc-epoprostenolul (epoprostenol, flolan).
F.Blocatorii receptorilor membranari plachetari GP Ilb/IIla- Ticlopidina (ticlopidine, ticlid).
G. Antagoniştii glicoproteinelor de pe membrana plachetară :tirofîbanul (tirofiban),integrelina.
Indicatiile antiagregantelor:Antiagregantele plachetare sunt indicate pentru profilaxia şi tratamentul
trombozelor arteriale în boala coronariană, angina instabilă, a infarctului miocardic, accidentele vasculare
cerebrale, pentru profilaxia trombozei în boala arterială periferică aterosclerotică, profilaxia trombozei pe
materiale protetice.
(A)Inhibitorii COX:
-Acidul acetilsalicilic (acetylsalicilic acid, aspirin), analgezic, antiinflamator şi antipiretic din grupa
salicilaţilor are acţiune antiagregantă plachetară de lungă durată. Preparatul inhibă ciclooxigenaza plachetară,
împiedicând sinteza tromboxanilor.Administrat oral, în doză unică, prelungeşte timpul de sângerare pentru
câteva zile.
-Dipiridamolul (dipyridamol, cleridium, curantyl, perazodin, persantin), medicament cunoscut, dar puţin
eficace ca antianginos, inhibă unele funcţii plachetare. Eficacitatea antiagregantă este slabă concentraţiile
realizate prin dozele obişnuite fiind insuficiente. Singurul efect evident produs de dipiridamol, când este
administrat oral, constă în prelungirea vieţii plachetelor.
Administrat în doze mari, 400 mg/zi, dipiridamolul poate reduce incidenţa emboliilor la purtătorii de valvule
cardiace protetice. Se poate asocia medicaţiei anticoagulante. Asocierea cu aspirină permite folosirea de doze
mai mici (100 mg/zi). Eficacitatea profilactică în accidentele cerebrovasculare şi la coronarieni nu a fost
dovedită.
Ca reacţii adverse au fost descrise cefalee vasculară, greaţă şi vomă, care sunt frecvente la dozele mari.
(B)Inhibitorii tromboxansintetazei :
-Indobufenul (indobufen, ibustrin) este un antiagregant plachetar care inhibă electiv formarea de tromboxan
şi împiedică consecutiv eliberarea de ADP, serotonină şi alţi metaboliţi activi de către plachete.
(C)Preparate care măresc disponibilul de AMPc:
-Epoprostenolul (epoprostenol, flolan) sau prostaciclina. Se foloseşte în perfuzie intravenoasă sau introdus
în circulaţia extracorporală, câte 5 mg/kg şi minut, ca o alternativă a heparinei în cadrul dializei renale.Are şi
proprietăţi vasodilatatoare.
Este repede metabolizat în organism, cu un timp de înjumătăţire de 2-3 minute. Riscul hemoragic este
comparativ mic. Provoacă frecvent congestia feţei, uneori cefalee, greaţă, vomă, colici abdominale.
(D)Blocatorii receptorilor membranari plachetari GP Ilb/IIla:
-Ticlopidina (ticlopidine, ticlid) este un compus de sinteză cu stnictură tienopiridinică, are acţiune marcată
de inhibare a funcţiilor plachetare - împiedică adeziunea şi agregarea, nu permite retracţia cheagului,
preluageşte timpul de sângerare.
Administrată oral se absoarbe repede, în proporţie de 80%.Se fixează de proteinele plasmatice 90-96%.
Concentraţia plasmatică constantă se realizează după 3-5 zile de tratament. Se metabolizează practic în
totalitate.Timpul de înjumătăţire esle de 30-50 ore.
(E)Inhibitorii receptorilor tromboxanului :
-Dextranul 40 ameliorează microcirculaţia şi împiedică staza, diminuând procesul de formare a agregatelor
plachetare şi hipercoagulabilitatea sângelui.

HORMONALE TIROIDIENE
In practica medicală se utilizează preparatele hormonale ale glandei tiroide mo- nocomponente (levotiroxina
sodică (tiroxina, eutirox, tiro-4 etc.); liotironina (triiodti- ronina, tiroton etc.); tireoidina;) şi preparatele
combinate (tireotom (T3 + T4 = 1 : 4) şi tireotom forte; tireocomb (T3+ T4 +KI =1:7:15); novotiral (T3 + T4
= 1 : 5); iodtirox (T4 + KI)).
Mecanismul de acţiune:Mecanismul de acţiune al preparatelor hormonale tiroidiene se poate realiza la trei
nivele. Primul dintre acestea şi cel de bază se consideră a se releva prin penetrarea în celulă şi interacţiunea
cu receptorii nucleari, inclusiv ADN, cu reglarea (majorarea sau micşorarea) expresiei genelor cu influenţa
ulterioară asupra sintezei prote¬inelor. Acest mecanism este realizat preponderent de T3 şi practic
nemanifest la T4.
Cel de al doilea nivel se realizează prin interacţiunea triiodtironinei cu receptorii membranei sau
citoscheletului cu creşterea captării glucozei şi aminoacizilor de către celule, precum şi stimularea Na+K+-
ATP-azei membranare.
Prin cea de a treia ipoteză se estimează interacţiunea hormonilor tiroidieni cu re ceptorii din membrana
mitocondriilor cu reglarea oxidărilor celulare.
Preparatele hormonale ale glandei tiroide:
1.Levotiroxina sodică (tiroxina, eutirox, tiro-4 etc).
2.Liotironina (triiodtironina, tiroton etc).
3.Tireoidina.
4.Preparate combinate:tireotom (T3 + T4 = 1 : 4) şi tireotom forte;tireocomb (T3 + T4 + KI = 1 : 7 :
15);novotiral (T3 + T4 = 1 : 5);iodtirox (T4 + KI);activitatea comparativă a T3 : T4 = 1 : 4;1 : 5
Farmacocinetica :
1.Preparatele tradiţionale ale levotiroxinei se caracterizează prin absorbţie diferită şi limitată între 35 şi 65%,
iar cele contemporane – până la 80%.
2.Alimentele micşorează biodisponinibilitatea preparatelor.
3.În mixedemul grav absorbţia se micşorează cu mult, deoarece preparatele nu sunt efective la administrarea
perorală şi se introduc i/v.
4.Levotiroxina se transportă în stare cuplată cu o globulină specifică şi mai puţin cu albuminele. Liotironina
se cuplează cu aceleaşi proteine, însă mai slab (T4 în sânge – 5-11 g/100 ml ser, iar liberă – 1-2 ng/100ml;
T3 → 95-190 ng/100 ml; iar liberă – 1,5 ng/100 ml).
5.Levotiroxina şi liotironina se metabolizează preponderent în ficat prin deiodare, dezaminare oxidativă şi
conjugare.
6.Se elimină prin bilă. Conjugaţii în intestin parţial se hidrolizează şi mai departe participă în ciclul
enterohepatic.
7.T0,5 levotiroxinei – 7 zile la eutireoizi;3 zile la hipertireoidieni;14 zile la hipotiroidieni;T0,5 liotironinei –
1-2 zile.
Indicaţiile preparatelor hormonale ale glandei tiroide:
1.Hipotiroidism (primar, secundar şi terţiar)2.Tireoidita autoimună (boala Haşimoto)3.Coma în
mixedem4.Tireotoxicoză (în remisie după tratament cu tiamazol pentru preîntâmpinarea efectului lui de
guşă)5.Tireoidectomia parţială în guşa toxică nodulară.6.Tireoidectomia totală în carcinom7.Guşa difuză
netoxică8.Guşa endemică.
1, 2, 3, 6 – tratament de substituţie
4, 5, 7, 8 – efect supresiv asupra secreţiei tirotrotinei.
Contraindicaţiile:Absolute nu-s;Relative :- infarct acut de miocard, boala ischemică, aritmii,hipertensiune
arterială stabilă,dereglări hepatice şi renale,asocierea cu anticoagulante indirecte, antidepresivele triciclice,
insulina şi antidiabeticele orale, glicozidele cardiace, colestiramina,tuberculoza,insuficienţa cardiacă
decompensată,diabet zaharat,insuficienţa suprarenalelor
Principiile de dozare:a) În hipotiroidism doza pentru 24 ore a levotiroxinei constituie 1,7 μg/kg pentru adult
sau 120 mg la 70 kg. Însă se folosesc iniţial doze mai mici 25-50 μg/zi, treptat crescând doza la intervale de
2 săptămâni după necesitate până la eutireoză sau apariţia efectelor toxice. De obicei se recomandă nu mai
mult de 200 μg/zi.
b) Vârstnicilor, la hipertensivi şi cei cu maladii cardiace doza iniţială este de 2 ori mai mică (12,5-25 μg/zi)
sub controlul ECG şi tabloul clinic.
c) În formele grave de hipotireoză deasemenea se începe cu doze mai mici – 12,5 μg/zi – lent crescând doza.
2.a) În coma mixedemică – i/v levotiroxina sodică 200-400g, apoi 50-100 g/zi până nu va fi posibilă
administrarea perorală. Dacă nu este preparatul pentru administrarea i/v, levotiroxina se administrează prin
sondă în stomac.
b) în această situaţie urgentă folosesc i/v şi hidrocortizonul în doze 200-300 mg, apoi 100 g/zi, reieşind din
necesitatea că e micşorată producţia acestuia.
c) Liotironina se administrează în comă în doze 5-10 g i/v sau prin sondă peste 8-12 ore până la 50 mg/zi.
Controlul după tratamentul cu liotironină este mai dificil, deoarece nivelul T3 are variaţii mari.
3.Utilizarea levotiroxinei în scop supresiv se atinge prin administrarea ei în doză unică 200 g/zi.
4.Preparatele combinate se consideră că nu au prioritate faţă de levotiroxină, deoarece provoacă oscilaţii
nefiziologice ale liotironinei şi sunt mai scumpe.
Reacţiile adverse: La doze mari preparatele hormonale ale glandei tiroide produc simptome de
hipertiroidism cu exacerbarea efectelor farmacodinamice la nivelul orga¬nelor şi sistemelor. La nivelul SNC
se constată: hiperexcitabilitate, insomnie, ameţeli, tremor. Simptomele cardiovasculare cel mai frecvent sunt
manifestate prin: tahicardie, palpitaţii, accese de angină pectorală, care la pacienţii cu afecţiuni
cardiovasculare pot deveni periculoase sau chiar fatale. Din partea tubului digestiv survin: anorexie, diaree,
scădere ponderală. La nivelul pielii se pot constata transpiraţii, congestie cutanată. Pot fi caracteristice în
sânge hiperglicemie, balanţă azotată negativă, hipocolesterolemie.
REMEDIILE ANTITIROIDIENE
După mecanismul de acţiune, preparatele antitiroidiene se clasifică în:
-Preparatele ce dereglează sinteza hormonilor tiroidieni (tioamidele):metiltiouracil, propiltiouracil, tiamazol,
carbimazol.
-Preparatele ce inhibă captarea iodului de către glanda tiroidă:percloratul de potasiu.
- preparatele care inhibă procesele de iodare şi eliberare a hormonilor ti¬roidieni:iodura de sodiu şi de kaliu,
soluţia Lugol.
-Preparatele care micşorează eliberarea hormonilor din glanda tiroidă şi transformarea T4în T3:litiul
carbonat.
-Preparatele care distrug foliculii glandei tiroide:iodul radioactiv.
- Preparatele cu mecanisme variate:beta-adrenoblocantele (propranolol etc.), diltiazemul.
-Preparatele ce dereglează sinteza hormonilor tiroidieni:(tioamidele)
Indicaţii:guşa toxică difuză (boala Bazedov);pregătirea pentru intervenţie chirurgicală a tirotoxicozei;
pregătirea pentru tratamentul cu preparatele iodului
– Controlul după eficacitatea preparatului: tabloul clinic;determinarea T4, iar la necesitate T3, în sânge.
Farmacocinetica:a)absorbţia rapidă şi bună din intestin (20-30 min)b)se acumulează selectiv în glanda
tiroidăc)penetrează placenta şi epiteliul glandei mamare.Propiltiouracilul se cuplează intensiv cu proteinele
plasmatice, deaceea penetrarea lui prin bariera este limitată, ce permite de al utiliza la gravide şi în timpul
lactaţiei.d)T0,5 în plasma este scurtă (2-6 ore), iar în glanda tiroidă mare (7 ore – propiltiouracil şi 24-48 ore
– tiamazol).e)Se metabolizează în ficat şi se elimină prin urină. Metabolit activ al tiamazolului –
carbimazolul.
Reacţiile adverse:Cea mai gravă reacţie adversă este agranulocitoza, care la tia¬mazol este dozodependentă,
iar la propriltiouracil nu, şi are o incidenţă de 0,12 şi 0,44% respectiv. De regulă, se constată în primele
săptămâni sau luni de tratament, dar poate surveni şi mai târziu. Deoarece uneori agranulocitoza poate apărea
rapid, este utilă determinarea periodică a leucocitelor pentru diagnosticarea precoce. Primele simptome ale
agranulocitozei frecvent se pot manifesta prin dureri în gât şi febră, din care cauză pacienţii trebuie imediat
să se adreseze la medic. O neutropenie uşoară poate fi un simptom al agranulocitozei incipiente, precum şi al
tirotoxicozei. Suspendarea preparatelor contribuie la dispariţia agranulocitozei, care poate fi accelerată prin
prescrierea factoru¬lui granulocitar colonial.
(B)Preparatele ce inhibă captarea iodului de glanda tiroidă şi eliminarea iodului:
- percloratul de potasiu
a)se foloseşte când nu se suportă alte antitiroidiene.
b)dozele iniţiale în 24 ore – 480 mg; de menţinere – 60-80 mg.
(C)Preparatele care inhibă procesele de iodare şi eliberare a hormonilor tiroidieni:
Mecanismul de acţiune: Iodura de sodiu şi de kaliu, soluţia Lugol la doze peste 6 mg/zi pot bloca captarea
iodului, sinteza iodtirozinelor, procesul de eliberare a hormo¬nilor tiroidieni, precum şi trecerea T4 în T3.
■
Indicaţiile. Iodurile se folosesc în: formele uşoare ale tirotoxicozei, suplimentar la tiamazol; cazurile grave
pentru pregătirea către tiroidectomie; asociere cu antitiroidienele şi propranololul în crizele tirotoxice;
protecţia glandei de afectarea cu iod radioac¬tiv după realizarea stării de eutiroidie prin tioamide; radiaţie
excesivă.
Farmacocinetica : Efectul survine în 24 ore, iar cel maxim peste 10-15 zile. Dacă tra¬tamentul se întrerupe,
simptomele tirotoxicozei se restabilesc sau devin chiar mai pronun¬ţate. Iodurile penetrează placenta, trec în
salivă, sudoraţie, lapte.Se elimină prin urină.
Regimul de dozare :în cazul pregătirii pentru tiroidectomie se administrează timp de 10-14 zile după
realizarea stării de eutiroidie prin tioamide. Efecte favorabile sunt determi¬nate de reducerea vascularizării şi
sensibilităţii ţesutului hiperplaziat la stimulii mecanici.
La necesitate iodurile pot fi folosite pentru protecţia glandei tiroide de afectarea cu iod radioactiv. Se
foloseşte soluţia Lugol forte (5% iod şi 10% KI în apă) câte 10 pică¬turi 3 ori/zi luate cu apă sau lapte (o
picătură conţine 6-8 mg iod).
Preparatele iodului se folosesc de asemenea în tratamentul medicamentos al hi- pertiroidismului (în cazurile
grave cu complicaţii cardiace - asociate cu tiamazol şi propranolol), în boala Basedow cu exoftalmie
marcantă.
Reacţiile adverse : La utilizarea preparatelor iodului pot surveni simptome de io- dism (gust metalic în gură,
hipersalivaţie, lacrimaţie, rinoree, tuse productivă, artralgii, erupţii cutanate), febră, hemoragii, rar edem
Quincke, reacţie anafilactică. La pacienţii sensibili se poate instala starea de hipo- sau hipertiroidism.
Utilizarea iodurilor la gravi¬de poate fi responsabilă de dezvoltarea tirotoxicozei (sindromul de guşă) la fat.
(D)Preparatele care diminuează eliberarea hormonilor din glanda tiroidă şi transformarea T4 in T3:
Carbonatul de litiu micşorează eliberarea hormonilor din glandă şi blochează transformarea T4 în T3 la
periferie. Preparatul se foloseşte în formele grave ale tirotoxi-cozei şi după complicaţii la alte preparate.
Se utilizează timp scurt: 1-3 săptămâni, după posibilitate cu tiamazol. Doza iniţială este de 900 mg/zi, care
treptat se măreşte până la 1800 mg/zi.
(E)Beta-adrenoblocantele:iniţial erau utilizate în tratamentul hipertiroidismului prin capacitatea de a
micşora simptomele cauzate de hipertonusul sistemului simpatic, înde. osebi a celor cardiace. Actualmente
se consideră că propranololul şi analogii lui inhibă trecerea T4 în T3 la periferie, posibil, prin blocarea 5-
deiodinazei cu diminuarea formării deci a celei mai active forme a hormonilor tiroidieni.De regulă, beta-
adrenoblocantele se prescriu în caz de alergie la tioamide şi ioduri.Ele pot fi binevenite în criza tirotoxică
pentru preîntâmpinarea sau jugularea tahicardiei, fibrilaţiei atriale şi hipertensiunii arteriale.în cazurile când
sunt contraindicate beta-adrenoblocantele, cu acest scop poate fi utilizat diltiazemul, dar nu alte blocante ale
canalelor de calciu.

DZ.Tetrazaharidele și inhibitorii aldoreductazei

I Dupa mecanism
1. Preparatele de substitutie-Preparatele insulinei
2. Preparate ce contribuie la eliberarea insulinei: derivaţii sulfanil ureei – metiglinidele
3. Preparate ce contribuie la utilizarea glucozei – biguanidele
4. Preparatele ce Inhibă absorbţia glucozei în intestin sau preîntîmpină metabolizarea ei în intestin:
tetrazaharidele :Acarboza (Inhibă alfa-glucozidaza la nivel de intestin)
5. remedii ce cresc sensibilitatea celulelor către insulină: teazolidone-Roziglitazon, Pioglitazon
6. Preparate ce inhiba metabolismul glucozei tolrestat, epalrestat.
Tetrazaharidele – acarboza miglitola. Mecanism de actiune: Inhiba reversibil enzimele alfa glucosedazice
(sucraza, maltaza) din enterocite. Astfel duce la diminuarea scindarii glucidelor din Di - , polizaharide in
monozaharide si reducerea asimilarii acestora in special a glucozei.
Efectele Reducere nivelul hemoglobinei glicozelate, insulinemia, trigliceridemia, colesterolemia. Actioneaza
post prandial micsorind glucoza in singe. Si nivelind-o in timpul zilei. Cresc nivelul glucagon pe ptide E1
post prandial tardiv, si micsoreaza eliberarea polipeptidei gastrice inibitorii indusa de ingestia
alimentelor.Indicatii – DZ2 ca monoterapie sau asociata cu sulfamide antidiabetice. DZ1 in asociere cu
insulina.Dozare – 50 – 200 mg , 3 ori pe zi, cresterea dozei la 1,2 saptamini, inainte de masaContraindicatii
– copii pina la 18 ani, gravide cetoacidoza deabetica, infectii severe, interventii chirurgicale,afectiuni
hepatice renale severe maladiile intestinului cronice, meteorism.Reactii adverse – Dereglari
gastrointestinale, flatulenta, meteorism, diaree. Cresteresa transaminazelor hepatice.Farmacocinetic –
Biodisponibilitatea 1,2 % in singe are 2 picuri concentratia maxima. Peste 1-2 ore si 12-24 ore. Se elimina
prin scaun 51 % prin urina 35 %. T ½=4 ore in faza de distributie =10 ore in faza de eliminare
Ihibitorii aldoreductazei – tolrestat,epalrestat.Mecanism de actiune - inhiba autoreductaza cu prevenirea
trasformarii glucozei in sorbitor. Sorbitolul este in excess la diabetici si da complicatii tisulare ca nefropatia,
ritinopatia,neuropatia.Efectele – nu reduc glicemia, au actiune indirecta prin reducerea complicatiilor
diabeticeIndicatii – DZ cu complicatii.Dozare – 200 mg inaintea micului dejunReactii adverse - ameteli,
Cresterea transaminazelor

INSULINE UMANE
Dupa durata actiunii
Insulinele umane:
1. Ultrarapida si foarte scurta (incep 5-15 min, max 0.5-2 ore, durata 2-5 ore) - Insulina Lispro
2. Rapida si scurta (incep 15-30 min, max 1.5-2 ore, durata 5-8 ore) – insulina umana regular – humolin
R.
3. Intermediara (incep 0.5 -3 ore max 2-8 ore, durata 10-24 ore) – insulina umana izofam, insuline
bifazice 2 Insulina lispro mixata c u protamin lispro.
4. Lenta si durabila – incep 2-6 ore, max 8-24 ore, durata 24-36 – insulina zinc cristalina umana
suspensie.
Insuline animaliere:
1. Rapida si scurta (incep 15-30 min, max 1.5-2 ore, durata 5-8 ore) – act rapid.
2. Intermediare (incep 0.5-3 ore, max 2-8 ore, durata 10-24ore) – insulina protofam
3. Lenta si durabila incep 2-6 ore, max 8-24 ore, durata 24-36 – insulina ultralonga

Dupa tipul de insulinizare:

1. insuline prandiale- asigura absorbtia rapida si o durata scurta de actiuni.
2. Insuline bazale – asigura absorbtia lenta si actiune lunga
3. Insuline combinate – insuline bifazice care asigura controlul glicemiei prandiale si bazale
Mecanism de actiune :
1. Stimuleaza transportul glucozei in celula(ficat, muschi, aritrocite) Glucoze este trasportata prin
difuziune facilitata de catre proteinele Glut 1 si Glut 5. Accelerarea transportului glucozei parţial se expli¬că
printr-un proces reversibil, necesitant în energie, de migrare a proteinelor GLUT (GLUT4 şi GLUTj) din
depourile intracelulare spre membrana celulară. Dereglarea acestui mecanism, se presupune, este o verigă
patogenetică a diabetului zaharat tip 2
2. Regleaza metabolismul glucozei – difuzia facilitata a glucozei in celula, se finiseaza cu fosforilarea
glucozei in G – 6 – P sub influenta hexochinazei sub forma de 4 izomeri. . Hexokinaza tip IV (numită
glucokinaza), împreună cu GLUT2 se detectează în hepatocite şi celulele-beta pancreatice. Hexokinaza tip II
se află preponderent în muşchii striaţi, miocard şi ţesutul adipos în asociere cu GLUT4
Efectele metabolice ale insulinei
1. Actiuni asupra metabolismului glucidic
Ficatul, tesutul muscular si cel adipos sunt insulino-dependente, adica nu pot cataboliza glucoza in absenta
insulinei. Sistemul nervos central este insulino-independent.
* stimuleaza intrarea glucozei in celulule
* stimuleaza folosirea glucozei in celule
* stimuleaza glicogenogeneza
* inhiba glicogenoliza
* inhiba gluconeogeneza hepatica
In diabetul zaharat efectele sunt: hiperglicemie, scaderea depozitelor de glicogen din ficat si muschi,
scaderea glucozei pentru oxidarile celulare.
2. Actiuni asupra metabolismului proteic
Efect anabolizant:
* stimuleaza intrarea aminoacizilor in celule
* stimuleaza formarea peptidelor si proteinelor
* creste productia de acizi nucleici
In diabetul zaharat:
* scade masa musculara
* scade productia de imunoglobuline, cu cresterea predispozitiei la infectie
3. Actiuni asupra metabolismului lipidic
Efect anabolizant:
* inhiba lipoliza
* stimuleaza lipogeneza
* creste sinteza hepatica a lipoproteinelor
* creste catabolizarea periferica a lipoproteinelor
In diabetul zaharat:
 * se elibereaza cantitati mari de trigliceride si acizi grasi care ajung la nivel hepatic
* creste sinteza de corpi cetonici
* hipercolesterolemie
* hipertrigliceridemie
Indicaţiile. Printre indicaţiile preparatelor insulinei sunt:
Absolute: - Diabet zaharat tip 1 (insulinodependent);
- Stări de precomă şi comă;
- Diabet zaharat în perioada de graviditate şi lactaţie;
- In caz de contraindicaţii pentru antidiabeticele orale.
Relative: - Diabet zaharat tip 2 insulinonedependent decompensat cu cetoacidoză;
-Diabet zaharat tip 2 cu complicaţiile sale;
-Diabet zaharat tip 2 cu caşexie;
-Infecţii grave, acutizarea maladiilor somatice; traume grave, interven¬ţii chirurgicale la bolnavii cu diabet
zaharat tip 2.
Analogii insulinelor umane
Reieşind din faptul că tipul fiziologic al insulinemiei se caracterizează prin secreţia permanentă (bazală) a
insulinei şi exocitozei suplimentare la administrarea hranei (insulinemia alimentară) au fost căpătate
insulinele cu acţiune foarte rapidă şi durată ultrascurtă (insulina lispro, insulina aspart) care imită mai
adecvat insulinemia alimentară sau prandială. Preparatele ce imita secreţia bazală de insulină lipsite de
picurile de acţiune, sce poseda o durată lungă şi constantă de acţiune şi sint efective, inofensive şi acceptabile
în administrare-astfel au fost elaborate insulinele bazale (insulina glargin, insulina detemir).
Analogii insulinelor cu acţiune rapidă
insulina lispro şi insulina aspart. Particularităţile lor :absorbţia mai rapidă din locul administrării;
posibilitatea ingerării hranei imediat după injectarea insulinei sau chiar utilizarea preparatului după masă, ce
nu necesită respectarea intervalului de 30 min între injectarea insulinei solubile simple şi administrarea
hranei; o corespundere mai adecva¬tă dintre folosire şi glicemia postprandială; asigură pacienţilor o libertate
mai mare în dietă şi modul de viaţă; risc mai mic al hipoglicemiilor tardive.
Insulina lispro (humalog). indicaţiile insulinei :tratamentul diabetului tip 1 lainsuportabilitatea altor
preparate ale insulinei; prezenţa hiperglicemiilor postprandialeilogic exocitozei insulinelecare imita îţia
bazală ta lungă şi Cu acestce nu se supun corecţiei cu alte preparate ale insulinei; insulinorezistenţa acută la
injectarea s/c a insulinelor (datorită degradărilor locale mai intense). La bolnavii cu diabet zaharat tip 2
insulina lispro poate fi folosită când survine: o rezistenţă la antidiabeticele orale dereglarea absorbţiei altor
preparate ale insulinei; hiperglicemia postprandială necontrolată; intervenţiile chirurgicale sau maladiile
intercurente. în cazul trecerii de la insulinele de scurtă durată din bovine sau porcine la insulinalispro va fi
necesară corecţia dozei, iar dacă aceasta depăşeşte 100 UA/zi se recomandă a efectua corecţia dozelor în
staţionar. Insulina lispro ca monoterapie se administrează de 4-6 ori pe zi, iar în asociere cu cele prolongate
de 3 ori pe zi. Preparatul din flacoane se poate asocia cu insulinele umane prolongate, insulina lispro fiind
luată prima, iar injectarea se va face imediat după amestecare.
Insulina aspart (Novorapid).
Insulina aspart prin modificările respective asigură: o disociere mai rapidă a hexa-merilor în monomeri; o
absorbţie mai intensivă din ţesuţul adipos; o atingere a concentraţiei maxime mai rapide ca insulina umană
de scurtă durată în corespundere cu picul hiperglicemiei postprandiale; o eliminare mai rapidă din organism;
o imitare practic completă a proprietăţilor farmacocinetice a insulinei endogene; o injecţie nemijlocit înainte
sau imediat după masă; începutul acţiunii după 10-20 minute, cu o acţiune modifica- maximă între 0,5-3 ore
şi o durată de 3-5 ore; un control efectiv în cadrul terapiei ;i insult combinate (insulina bazală+insulina
rapidă) cu o frecvenţă mai mică a hipoglicemiilor (jin locul nocturne; o reducere mai importantă a
hemoglobinei glicozilate (HbA 1 c); o complianţă gu chiar mai bună la tratament şi cu o inofensivitate mai
mare; o libertate mai mare a regimului ^între alimentar şi o reducere a necesităţii unor aporturi suplimentare
de alimente, ii adecva E necesar de menţionat că, pe lângă priorităţile descrise, afinitatea insulinei aspartde
receptorii insulinei este similară cu cea a insulinei umane.
Indicaţiile insulinei aspart ar fi: diabet zaharat tip 1 şi tip 2 la copii; pacienţii ce • folosesc insulina în
regimul combinat (insulina prolongată sau bazală + insulina descurtâ durată - aşa-numitul bazal-bolus);
bolnavii interesati într-o insulinoterapie mai acceptabilă. cazu*trecer^^ terapia cu insulină aspart e necesar
un autocontrol al glicemiei,mdeosebi în timpul titrării dozelor. Trecerea de la insulina umană solubilă la
insulina Hgp aspart în majoritatea regimurilor insulinoterapiei se efectuează prin respectarea prin-

Analogii insulinelor bazale

Analogul insulinei cu durată lungă - insulina glargin (Lantus), obţinut prin ADN recombinat pe tulpini K
12 de E.coli. Acesta se deosebeşte de insulina umană prin suplimentarea a 2 reziduuri de arginină la sfârşitul
lanţului B (în poziţiile B32 şi B33) şi substituţia în poziţia A 21 a asparaginei cu glicina. Modificările
respective asigură o stabilitate a structurii la mediul acid (pH = 4) şi formează microprecipitate la
administrarea în mediul neutru al ţesutului adipos care întârzie absorbţia. Suplimentarea zincului stabilizează
microprecipitatele şi asigură o durată mai lungă. Ca urmare, insulina glargin nu realizează picuri în sânge ci
lent se absoarbe în sânge şi menţine timp îndelungat o concentraţie stabilă care după proprietăţile
farmacocinetice e similară cu administrarea prin perfuzie s/c neîntreruptă a insulinei.
Printre priorităţile insulinei glargin s-ar pute menţiona: profil stabil al glicemiei nocturne; micşorarea
frecvenţei hipoglicemiilor nocturne; diminuarea nivelului glicemiei matinale; dispariţia fenomenului Dawn
(al zorilor de zi); posibilitatea unui somn matinal mai durabil fară a înrăutăţi indicii glicemiei; o stabilitate a
nivelului glucozei în timpul zilei fară risc de hipoglicemie, micşorarea numărului de injecţii ale insulinei
prolongate. Toate acestea ameliorează calitatea vieţii, îndeosebi la copii şi adolescenţi.
Concentraţia stabilă a insulinei glargin se instalează la 2-4 zile după prima injecţie. în ţesutul adipos insulina
glargin se scindează cu formarea a două produse care persistă în sânge alături de preparatul nemodificat.
Indicaţii pentru trecerea la insulina glargin trebuie să fie: imposibilitatea compensării metabolismului
glucidic cu insulinele tradiţionale; evoluţia labilă a diabetului; mai mult de 2 injecţii ale insulinelor
prolongate în zi pentru menţinerea insulinemiei bazale; fenomenul Dawn ce necesită administrarea
suplimentară a insulinei de scurtă durată .în orele precoce de dimineaţă; predispoziţie la hipoglicemiile
nocturne; pacienţii cu injecţii suplimentare multiple ale insulinelor de scurtă durată pe un fundal de diabet
compensat.
Trecerea la insulina glargin este indicată la majoritatea copiilor( de la 6 ani) şi adolescenţilor.
Doză iniţială de insulină glargin constituie 80% din doza sumară de insulină prolongată, la 2 sau mai multe
injecţii, sau echivalent cu doza insulinei prolongate, administrată într-o priză. Titrarea dozelor ulterioare se
face după glicemia pe nemâncate cu glicemia înainte de somn.
Insulina detemir (levemir). Preparatul reprezintă un analog bazai solubil al insulinei umane prolongate,
obţinut prin biotehnologia recombinată a ADN cu folosirea tulpinii de Saccharomyces cerevisiae. Acţiunea
prolongată este datorată autoasocierii marcate a moleculelor de insulină detemir în locul injectării şi cuplării
moleculelor preparatului cu albuminele prin lanţul lateral. Insulina detemir ajunge mai lent în ţesuturile-ţintă
periferice în comparaţie cu insulina izofan. Aceste particularităţi îi asigură preparatului un profil al absorbţiei
şi acţiunii mai adecvat ca a insulinei izofan.

Printre priorităţile insulinei detemir se pot enumera: dezvoltarea lentă a efectului cu un maxim între 3-14
ore şi o durată până la 24 ore; efectul farmacodinamic este pro-porţional dozei; asigură un control stabil al
glicemiei; un risc mai mic al hipoglicemiilor nocturne; absenţa creşterii masei corporale, administrarea 1-2
ori pe zi.
Insulina detemir se administrează s/c, iar sub controlul medicului şi i/v. La injec¬tarea preparatului în 2
prize concentraţia stabilă se obţine după 2-3 administrări cu res¬pectarea intervalului strict de 12 ore.
Volumul de distribuţie constituie 0,1 l/kg. Corecţia dozelor insulinei detemir se poate efectua cu un pas de 1
UA la doze până la 60 UA.
Insuline bifazice
Insuline bifazicesint cele premixate ce conţin analogi ai insulinelor rapide cu insuline prolongate. Printre
acestea se pot enumera: suspensie bifazică de insulină lispro 25 sau 50% cu protamin lispro; suspensie
bifazică de insulină aspart 30% cu protamin insulină (Novomix 30).
Novomix 30. Preparatul reprezintă o suspensie din 30% insulină aspart şi 70% protamin-insulină aspart
cristalină. Prin insulina aspart se asigură o absorbţie şi acţiune rapidă, iar prin protamin-insulină aspart o
absorbţie şi acţiune mai lentă şi mai durabilă. Studiul comparativ al insulinei Novomix 30 cu insulinele
umane bifazice a demonstrat un control similar şi durabil al glicemiei. Totodată analogul bifazic al insulinei
aspart a redus mai semnificativ frecvenţa glicemiei postprandiale şi a hipoglicemiilor nocturne. 
Indicatii :pacienţilor cu diabet zaharat tip 2 în caz de: control neadecvat al glicemiei pe fond de tratament cu
doze maxime de antidiabetice orale- control neadecvat al glicemiei postprandiale pe fundalul terapiei
precedente; risc de suspendare a insulinoterapiei din cauza hipoglicemiilor frecvente; imposibilitatea
efectuării unui tratament intensiv cu insulină şi reglementarea strictă a regimului alimentar.
In cazul bolnavilor cu diabet zaharat tip 1 tratamentul cu Novomix 30 se poate efectua în caz de: stabilirea
iniţială a diagnosticului la pacienţii care nu au folosit insuline' imposibilitatea administrării mai frecvente a
insulinei din cauza modului de viaţă, regimului alimentar, problemelor psihologice; hipoglicemii nocturne
frecvente; necesitatea trecerii de la terapia bazis-bolus la o terapie mai puţin intensivă cu controlul adecvat al
glicemiei postprandiale.
în cazul iniţierii tratamentului cu Novomix 30 la pacienţii cu diabet zaharat tip 1 doza iniţială se
calculează reieşind din 0,4-0,6 UA/kg/zi subdivizată egal înainte de dejun şi cină. Doza iniţială se titrează cu
2-4 UA la fiecare 3-4 zile. In cazul trecerii de la insulinele bifazice la Novomix 30 dozele se determină după
principiul „unitate la unitate" când controlul este satisfăcător, iar la cei cu control nesatisfacător dozele
analogului insulinei vor trebui majorate cu 10-20% în timpul primei săptămâni cu corecţia ulterioară la
necesitate. Dacă pacientul e transferat de la bazis-bolus terapie la Novomix 30, doza acestuia va trebui testată
astfel încât cantitatea insulinei bazale să fie similară componentului bazai al terapiei precedente.
Principiile de dozare a insulinei
1. Cel mai optimal se consideră administrarea insulinei conform ritmurilor biologice de secreţie (la
mese).
2. Doza iniţială de insulină se determină din doza de 0,2-0,6 UA/kg pentru adult, ce practic acoperă
necesitatea fiziologică:
la copii – 0,7-1 UA/kg
gravide – 0,7-0,8 UA/kg
în comă – 1 UA/kg
3. Repartizarea dozelor:
În 2 prize – 2 : 1 (2/3 dimineaţa şi 1/3 seara)
În 3 prize – 2 : 3 : 1 sau mai frecvent 2,5 : 2,5 : 1
În 4 prize – 2,5 : 2,5 : 3 : 1 sau 3 : 2,5 : 2,5 : 1
4. La utilizarea concomitentă a insulinei simple şi prolongate raportul 1 : 2 (1/3 simplă şi 2/3
prolongată).
5. Scheme de tratament sunt foarte variate; cele mai recomandate:
a) insulină de scurtă durată se administrează înainte de mese şi seara înainte de somn (1/3 pronlongat
din doza zilnică)
b) dimineaţa insulina simplă + de durata medie, înainte de cină insulina simplă, iar la 22-2300 –
prolongată
c) insulina simplă + medie – dimineaţa şi seara.
Reacţiile adverse ale insulinelor: Hipoglicemia,Lipodistrofiile, Insulinorezistenţa Alergia ,Edemele
insulinice
FARMACOCINETICA INSULINELOR
Căile de administrare a insulinei
A.. Injectabile - seringi obişnuite(s/c; i/m; i/v) - seringi-stilou,- pompe insulinice
B. Intranazal- prin mucoasa nazală (efectul ca şi la administrarea i/v)
C. Peroral- capsule sau comprimate (însă până ce nu sunt forme eficiente)
D. Inhalatoriu
E. Pancreas artificial
Farmacocinetica şi acţiunea biologică a insulinei depinde de:1.de organism (absorbţia de la locul
administrării, prezenţa anticorpilor şi starea receptorilor insulinici) 2.de preparatele insulinei - tipul,
solubilitatea, pH-ul, concentraţia şi doza.
Distribuţia. In sânge insulina se află în stare liberă sub formă de monomen. Volumul aparent de distribuţie
este echivalent cu volumul lichidului extracelular (10- 14 1). Prioada de înjumătăţire în plasmă la persoanele
sănătoase este de 5-6 min, iar la bolnavii cu diabet de circa 17 min (datorită anticorpilor la insulină).
Metabolizarea. Insulina se metabolizează preponderent în ficat, rinichi şi muşchi şi în cantităţi mai mici în
ţesutul adipos şi alte organe. Insulina secretată de pancreas prin vena portă trece prin ficat unde circa 50% se
inactivează, din care cauză concentraţia în vena portă este de 2-4 ng/ml, iar în sângele periferic de 0,5 ng/ml.
Hepatocitele în mod normal inactivează insulina cu viteză maximă. Proteoliza insulinei are loc în hepatocite
după internalizarea complexului hormon + receptor, care nimeresc în endosome unde are loc scindarea circa
a 50% din insulina captată. O parte se metabolizează în lizozomi. La scindarea insulinei participă câteva
enzime, dintre care rolul principal îi revine metaloproteazei cisteinice, localizate în citosol şi în endosome.
Enzimele date, posibil, participă la inactivarea şi altor hormoni, inclusiv glucagonului.
Insulina se filtrează în glomerulii renali cu reabsorbţie în tubi, în timpul căreia se inactivează. Insuficienţa
renală influenţează T0 5 a insulinei mai esenţial decât cea hepatică, deoarece ficatul nu-şi poate asuma
metabolizarea hormonului, fiindcă acest proces în mod normal este maxim activat în hepatocite.
Celulele endoteliale asigură un transport al insulinei, sub formă de complex cu receptorul, din sânge în
spaţiul interstiţial, mecanism ce asigură aportul hormonului către celulele-ţintă.

ANTIDIABETICE ORALE
Antidiabeticele orale sunt compuşi de sinteză activi pe cale orală, care pot fi eficace în unele forme uşoare
sau medii de diabet, atunci când boala nu poate fi controlată nu- Joj mai prin dietă, iar injectarea insulinei nu
este indispensabilă.
Clasificarea:
I Dupa mecanism :
1. Preparate ce contribuie la eliberarea insulinei: derivaţii sulfanil ureei – metiglinidele
(repanglinida,nateglinida)
2. Preparate ce contribuie la utilizarea glucozei – biguanidele(metformina)
3. Preparatele ce Inhibă absorbţia glucozei în intestin sau preîntîmpină metabolizarea ei în intestin:
tetrazaharidele -Acarboza (Inhibă alfa-glucozidaza la nivel de intestin)
4. remedii ce cresc sensibilitatea celulelor către insulină: teazolidone-Roziglitazon, Pioglitazon
5. Preparate ce inhiba metabolismul glucozei tolrestat, epalrestat.

In funcţie de influenţa asupra glicemiei se disting:

I. Antidiabetice propriu-zise:
A. Hipoglicemiante: sulfonilureicele, meglitinidele, tiazolidindionele;
B. Antihiperglicemiante sau euglicemiante: biguanidele.
II. Antidiabetice indirecte (convenţionale): Inhibitorii alfa-glucozidazei şi aldoreductazei.
Meglitinidele - repaglinidă (novonorm),nateglinidă (starlix) -antidiabetice noi cu acţiune rapidă. Scad
nivelul glucozei în sânge prin stimularea eliberării insulinei de către celulele-beta pancreatice.
Mecanismul de acţiune. Blochează canalele ionice K+ ATP-dependente în membranele celulelor-beta prin
intermediul proteinelor-ţintă, deosebindu-se de alte preparate ce stimulează secreţia insulinei. Acest efect
duce la depolarizarea |3-celulelor şi deschiderea canalelor de calciu. Ca rezultat un influx abundent de Ca**
stimulează secreţia insulinei de către celulele-beta.
Prin urmare, are loc o eliberare a insulinei în prima fază de secreţie, corelată cu picul glucozei în sânge.
Indicaţiile. DZ tip 2 ca supliment la dietă şi exerciţii fizice; în asociere cu metformină, în cazuri când ultima
nu controlează nivelul glucozei în sânge.
Regimul de dozare. se admin înainte de mese, dar nu mai mult de 30 de minute, dozarea fiind stabilită
individual. Iniţial se recomandă doza de 0,5 mg repaglinidă sau 120 mg nateglinidă de 3 ori/zi. Majorarea
dozei se va efectua în funcţie de indicii glicemiei şi HbAlc la un interval de 1-2 săptămâni de la iniţierea
tratamentului.
Contraindicaţiile: hipersensibilitate la preparat sau componenţii săi, diabet zaharat tip 1
(insulinodependent), cetoacidoză cu comă diabetică sau fară ea, copii până la 12 ani, sarcină şi lactaţie,
dereglări funcţionale grave ale rinichilor sau ficatului.
Efectele adverse.hipoglicemie, dereglarea acuităţii vizuale, dureri abdominale, diaree, greţuri, vomă, creşte-
rea tranzitorie a enzimelor hepatice, reacţii alergice (prurit, hiperemie, urticarie).
Farmacocinetica repaglinidei şi nateglinide

DERIVATII SULFONILUREICI
generaţia I: tolbutamidă, clorpropamidă, tolazamidă, acetohexamidă; generaţia a Il-a: glibornuridă, glipizidă,
glibenclamidă, gliclazidă, gliquidonă, glimepiridă, glizoxepidă.

Mecanismul de acţiune. Derivaţii sulfonilureici îşi manifestă acţiunea hipoglicemiantă prin mecanism
pancreatic şi extrapancreatic.
Mecanismul pancreatic rezultă din creşterea secreţiei insulinei şi secundar prin creş¬terea eliberării
somatostatinei şi micşorarea nivelului glucagonului. La nivelul celulelor- beta ale pancreasului derivaţii
sulfonilureici se fixează cu receptorii specifici (după tipul stimulatorilor fiziologici - glucozei, leucinei), care
sunt asociaţi cu canalele ionice de kaliu cu micşorarea efluxului acestor ioni din celulă. Ca rezultat survine
depolarizarea cu deschiderea canalelor calciului şi influxul ionilor de calciu în celulă. Calciul în exces se
leagă de calmodulină şi activează tirozinkinazele specifice, care contribuie la exocitoza insulinei din granule
Mecanismul extrapancreatic este cauzat de: creşterea afinităţii şi densităţii receptorilor insulinici; stimularea
sintezei transportorilor glucozei; inhibarea gluconeogenezei; majorarea sensibilităţii celulelor-ţintă la
insulină. Concomitent cu aceasta, preparatele pot influenţa fenomenele care urmează activării receptorilor.
Efectul hipoglicemiant. Sulfamidele antidiabetice pot micşora hiperglicemia şi provoca o hipoglicemie.Ele
sunt efective la pacienţii cu funcţia endocrină păstrată a pancreasului. Se constată, sub influenţa lor, creşterea
nivelului plasmatic al insulinei si raspunsul pancreasului la încărcarea glucidică, efect mai evident în primele
luni de tament.
Indicaţiile. sunt indicate la bolnavii cu forme uşoare sau moderate de diabet zaharat tip 2 în următoarele
cazuri: pacienţii peste 35-40 ani, bolnavii cu pondere normală, mai rar cu obezitate, maladia nu poate fi
controlată prin dietă, exerciţii fizice etc., în asociere cu biguanidele, acraboza sau alte antibiabetice orale.
Regimul de dozare. Pentru stimularea optimă a secreţiei de insulină se administreaza cu 30 min înainte de
masă (excepţie pot face doar cazurile de intoleranţă gastrică). Regimul de dozare depinde de activitatea
preparatului, durata de acţiune şi particularităţile evoluţiei maladiei. De regulă, titrarea dozelor se face treptat
în funcţie de efectul obţinut la un interval de circa 7 zile. Preparatele pot fi administrate într-o priză sau
subdivizate în 2-3 prize (chiar şi la preparatele de durată lungă la doze mari).
Contraindicaţiile. diabet zaharat tip 1, precum şi diabet zaharat tip 2 în următoarele situaţii: forme grave,
decompensate cu cetoacidoză; prezenţa complicaţiilor diabetice (micro-, macroangio- patii); infecţii
intercurente, traumatisme majore; intervenţii chirurgicale; graviditate şi lactaţie; come şi precome diabetice.
Sulfamidele antidiabetice se utilizează cu precauţie în insuficienţa hepatică.
Reacţiile adverse.
- hipoglicemii până la comă (îndeosebi la preparatele de generaţia II);
- dereglări digestive (la 5% - greaţă, vomă, anorexie, diaree, dureri abdominale);
- manifestări alergice (la 2-3% - erupţii cutanate, prurit, eritem polimorf, derma- tită exfoliativă);
- dereglări hematologice (ca excepţie - leucopenie şi trombocitopenie reversibile, agranulocitoză);
- icter colestatic (la doze mari);
- creştere ponderală (obezitate);
- creşterea riscului maladiilor cardiovasculare;
- edeme (la utilizarea clorpropamidei);
- efect teratogen (anomalii) şi fetotoxic (hipoglicemii la f&t);
- rezistenţă secundară la sulfamide şi tahifilaxie; _ efect antabus (după asocierea cu alcoolul).
Farmacocinetica
Sunt rapid absorbite din tractul gastrointestinal. Proprietăţile lor fizice şi corelarea cu ingestia alimentară pot
modifica viteza pasajului prin mucoasă. Astfel, absorbţia glipizidei este întârziată cu 30 min, dacă
medicamentul este luat în timpul mesei, de aceea el ar trebui administrat cu 30 min înainte de masă.
Absorbţia glibenclamidei nu este afectată de alimentaţie, dar necesită 30-60 min până atinge nivelul capabil
să reducă glicemia, de aceea este recomandabilă utilizarea înaintea meselor.
Preparatele se leagă cu proteinele (îndeosebi cu albuminele) în proporţie de 75- 95%. Moleculele de
albumine au mai multe locuri de ataşare cu afinităţi diferite pentru sulfonilureice. Preparatele de I generaţie
sunt captate de albumine prin legături ionice la nivelul anumitor regiuni, în timp ce preparatele de generaţia
II sunt legate de zone nepolarizate ionic.
Metabolizarea are loc în ficat, rezultând compuşi inactivi, cu excepţia acetohexami- dei (al cărui produs de
degradare L-hidroxihexamida are o acţiune hipoglicemiantă de 2,5 ori mai mare), tolazamidei (trei metaboliţi
inactivi şi trei cu efect hipoglicemiant) şi mai puţin a gliborinuridei (un metabolit din cei 6 este activ).
Eliminarea se face îndeosebi pentru metaboliţi pe cale renală, cu excepţia gliquidonei care se excretă biliar.
Clorpropamida se elimină aproximativ 60% prin urină sub formă activă, ceea ce reprezintă risc de cumulare
în insuficienţa renală.

BIGUANIDELE
I. De scurtă durată (4-6 ore): buformină, metformină.

II. De durată lungă (14-16 ore): buformină-retard, metformină-retard.

Mecanismul de acţiune. Biguanidele exercită un mecanism extrapancreatic la păstrarea unei funcţionalităţi
limită a pancreasului prin sensibilizarea ţesuturilor periferice la acţiunea insulinei. Aceasta se poate realiza
prin următoarele mecanisme: potenţarea acţiunii insulinei; creşterea afinităţii şi numărului receptorilor la
insulină; stimularea activităţii tirozinkinazice a receptorilor insulinici; amplificarea sintezei glicogenului;
stimularea expresiei şi activităţii transportorului glucozei GLUT 4.Indirect sensibilitatea la insulină se poate
majora prin intensificarea esterificării acizilor graşi şi inhibarea lipolizei în ţesutul adipos.
Efectul hipoglicemiant. Biguanidele, spre deosebire de sulfamidele antidiabetice şi insulină, diminuează la
normal hiperglicemia, dar nu modifică practic glicemia normală- Din această cauză ar fi binevenit ca ele să
fie numite antihiperglicemiante sau euglicemiante. Prin reducerea nivelului crescut al glucozei se
micşorează şi hiperinsulinemia. Metformină este efectivă în nivele ale glicemiei ce nu depăşesc 200 mg/100
ml.
Efectul antihiperglicemiant creşte odată cu majorarea dozelor de la 500 la 2500 mg fară a se majora riscul
efectelor adverse gastrointestinale sau acidozei lactice.
Metformină poate preîntâmpina dezvoltarea diabetului zaharat tip 2 la pacienţii cu dereglarea toleranţei la
glucoză prin stoparea pierderii capacităţii secretorii a beta-celu- lelor pancreasului. Această acţiune
profilactică se consideră benefică la biguanide şi este rezonabil de a fi utilizată până la apariţia
manifestărilor clinice ale diabetului zaharat tip 2 (cam cu 5-7 ani înainte).
Indicaţiile.1. DZ tip 2 cu obezitate unde sunt benefice efectele asupra metabolismului glucidic şi lipidic,
precum şi diminuarea apetitului
2.diabetul instabil, în care se asociază la insulină, pentru a reduce pericolul de hipoglicemii.
Biguanidele pot fi asociate cu sulfamidele în cazul controlului insuficient al glicemiei cu ultimele.
Regimul de dozare:iratamentul cu metformina se îniţiaza cite 0,5 de 2 ori/zi (la dejun şi cină). La necesitate
doza se poate creşte până la 1,5-2 g/zi (maxim 2,5 g/zi)la intervale de 1-2 săptămâni. Metformina-retard se
indică câte 850 mg la interval de 12 ore şi este preferabilă în cazul dozelor mai mari. Simptomele digestive
sunt mai rare.
Contraindicaţiile. formele grave decompensate de diabet; comele şi precomele diabetice; diabetul zaharat
tip 1 (ca monoterapie); maladiile renale sau insuficienţa renală; afecţiunile hepatice sau insuficienţa
hepatocelu- lară; insuficienţa cardiacă sau respiratorie; infarct recent de miocard; sarcină şi lactaţie; cercetări
cu iod radioactiv; infecţii grave; stări hipoxice (şoc, septicemie, pneumopatii etc.); febră, greaţă, vomă;
hipersensibilitate la preparat; asocierea cu alcool sau medicamentele ce conţin alcool (riscul acidozei lactice
cu deces).
Reacţiile adverse. Printre reacţiile adverse ale biguanidelor se enumeră: dereglări dispeptice (greaţă, vomă,
disconfort abdominal, anorexie marcantă, gust metalic în gură, uneori diaree persistentă); lactacidoză;
tahicardie şi majorarea presiunii arteriale; anemie megaloblastică; accentuarea hipoglicemiei la asocierea cu
insulina şi sulfamidele antidiabetice.
Farmacocinetica. Biguanidele se indică în timpul sau imediat după masă. Absorbţia este rapidă şi bună cu o
biodisponibilitate de 50-60%. O cuplare intensă cu proteinele prezintă buformina şi fenformina, în timp ce
metformină nu se leagă cu ele. Circa 30- 40% buformină şi fenformină se metabolizează în ficat, iar restul şi
metformină completamente se elimină sub formă neschimbată prin urină. Perioada de înjumătăţire în plasmă
este de 3 ore pentru metformină şi circa 5 ore pentru fenformină şi buformină. Durata de acţiune este de circa
5 ore la fenformină şi 11 ore la buformină şi metformină. Din aceste considerente formele obişnuite se indică
de 2-3 ori/zi, iar cele retard 1-2 ori/zi. Buformina este o alternativă a metforminei.

TIAZOLIDINDIONELE
pioglitazonul (actos) şi roziglitazonul (avandia) micşorează nivelul glucozei fară efecte hepatotoxice
serioase.
Mecanismul de acţiune. Acţiunea tiazolidindionelor este dependentă de prezenţa producţiei insulinei
endogene. Ele sunt agonişti selectivi ai receptorilor activaţi de proliferare a peroxizomului-gama (PPAR-y),
receptori nucleari ce fac parte din aceeaşi familie ca şi receptorul retinoic RXR, receptorul pentru hormonii
tiroidieni şi pentru vitamina D. Receptorii PPAR (izoformele a,|3,y) sunt activaţi de acizii graşi naturali,
precum şi de agoniştii sintetici de tipul tiazolidindionelor.
Efectul hipoglicemiant Acţiunea primară a preparatelor din această grupă este determinată de creşterea
insulinosensibilităţii periferice la nivelul ficatului, muşchilor şi adipocitelor cu scăderea rezistenţei la
insulină fară să majoreze secreţia hormonului endogen.Tiazolidindionele îşi realizează efectul de micşorare a
nivelului glucozei lent cu un maxim peste 1-2 luni.
Indicaţiile. diabetului zaharat tip 2 în calitate de: adjuvant la dietă şi exerciţii fizice; monoterapie la
ineficacitatea dietei şi exerciţiilor fizice; component al terapiei combinate cu sulfonilureice, metformină sau
insulină; terapie triplă cu sulfamide antidiabetice şi biguanide.
Regimul de dozare. Pioglitazonul se indică în doze individuale o dată pe zi, indiferent de mese. Dozele
iniţiale ca monoterapie constituie 15 sau 30 mg/zi, care la necesitate se cresc până la 45 mg/zi. In cazul
terapiei combinate cu sulfamidele sau metformină se prescrie 15 sau 30 mg/zi.. La asocierea cu preparatele
insulinei doza de asemenea este de 15-30 mg/zi cu corecţia acesteia cu 10-25% când nivelul glucozei este
sub 5,5 mmol/1. în insuficienţa renală nu e necesară corecţia dozelor pioglitazonului.
Roziglitazonul se administrează indiferent de mese în 1-2 prize. La adulţi doza iniţială constituie 4 mg/zi care
în cazul răspunsului insuficient peste 6-8 săptămâni se poate majora la 8 mg/zi. La asocierea cu insulina se
recomandă 4 mg/zi cu o creştere până la 8 mg/zi numai după aprecierea riscului reacţiilor adverse .
Contraindicaţiile.: graviditate; lactaţie; diabet zaharat tip 1; cetoacidoza diabetică; hipersensibilitate la
preparate; afecţiuni mo-derate sau grave ale ficatului.Cu precauţie -la pacienţii cu insuficienţă cardiacă,
renală, în cazul prezenţei edemelor, la femeile cu sindrom premenopauzal. Periodic (o dată la 2 luni) e
necesar controlul transaminazelor. 
Reacţiile adverse hipoglicemie(în monoterapiei este foarte mică, dar poate creşte în asociere cu preparatele
insulinei, sulfamidelor antidiabetice şi, rar, cu metformina), anemie, micşorarea hemoglobinei şi
hematocritului(Dereglările hematologice sunt rare, mai frecvente la asocierea cu metformină, care nu au
manifestări clinice şi, posibil, pot fi determinate şi de retenţia lichidului) edeme periferice, simptome ale
insuficienţei cardiace, edem Pulmonar,creşterea tranzitorie a transaminazelor (hiperfermentemia este
ocazională, nefiind confirmată de utilizarea preparatelor)şi masei corporale.
Farmacocinetica. După administrarea înainte de mese absorbţia este bună cu o biodisponibilitate înaltă (la
roziglitazon - 99%). Concentraţia maximă se constată în 30-120 min. Hrana nu influenţează semnificativ
biodisponibilitatea, ci doar face mai lentă absorbţia. Preparatele se cuplează intens, peste 99%, cu proteinele,
preponderant cu albuminele. In limitele terapeutice concentraţia serică este proporţională dozelor. Volumul
aparent de distribuţie (Vd) pentru pioglitazon este de 0,6-0,7 l/kg, iar pentru roziglitazon - de 0,2 l/kg.
Preparatele nu se cumulează, dar se poate constata o retenţie a metaboliţilor.

GLUCOCORTICOIZII
Clasificarea
A. După modul de administrare se subdivizează în:
I. pentru administrarea enterală: cortizon acetat, hidrocortizon acetat, prednison, prednisolon,
metilprednisolon, triamcinolonă, dexametazonă, betametazonă;
II. pentru administrarea parenterală:
a) intravenoasă: hidrocortizon hemisuccinat, prednisolon hemisuccinat, pred¬nisolon clorhidrat sau
sodiu fosfat, metilprednisolon clorhidrat sau hemisuc¬cinat, dexametazonă sodiu fosfat, betametazonă sodiu
fosfat;
b) intramusculară: hidrocortizon acetat, prednisolon acetat, metilprednisolon acetat şi
ciclopentilpropionat, triamcinolonă acetonid, plus cele pentru admi¬nistrarea intravenoasă - hidrocortizon
hemisuccinat, prednisolon hemisucci¬nat, prednisolon clorhidrat sau sodiu fosfat, metilprednisolon
clorhidrat sau hemisuccinat, dexametazonă sodiu fosfat, betametazonă sodiu fosfat;
III. pentru utilizarea topică (în otorinolaringologie, oftalmologie, dermatologie etc.): hidrocortizon,
prednisolon, flumetazonă, fluocortolon, fluocinolonă ace¬tonid, mazipredon, clobetazol, mometazonă,
galometazonă, budesonidă, fluni- solidă, beclometazonă, fluticazonă etc.;
IV. pentru administrarea inhalatorie: beclometazonă, budesonidă, flunisolidă, fluticazonă.
a După intensitatea efectului:
1) puţin active - cortizon, hidrocortizon (o unitate de activitate = 20-25 mg);
2) active - prednison, prednisolon, metilprednisolon, triamcinolonă (o unitate de activitate = 4-5 mg);
3) foarte active - dexametazonă, betametazonă (o unitate de activitate = 0,5 - 0,75 mg).
B. După efectele de bază (antiinflamator şi mineralocorticoid):
1) posedă efect antiinflamator şi mineralocorticoid (1:1) — cortizon, hidrocor¬tizon;
2) efect antiinflamator marcat şi mineralocorticoid slab (3-5:1) - prednison, prednisolon,
metilprednisolon;
3) efect antiinflamator puternic, mineralocorticoid practic lipseşte (30:1) - tri¬amcinolonă,
dexametazonă, betametazonă.
C. După durata acţiunii (T0 5 în plasmă şi T05 al efectului biologic):
1) scurtă - T în plasmă - 90-120 min, f05 biologic - 8-12 ore: - cortizon, hidrocortizon;
2) medie - T0 5 în plasmă ~ 200 min, T0' biologic -12-36 ore - prednison, pred¬nisolon,
metilprednisolon, triamcinolonă;
3) lungă - TQ5 în plasmă > 300 min, T05 biologic - 36-54 ore: dexametazonă, betametazonă.

Mecanismul de acţiune. Molecula de corticosteroid după detaşarea de pe globulina specifică penetrează în

celulă unde se cuplează cu receptorii intracelulari specifici care sunt inactivi. Aceşti receptori constau din 2
sedii: nespecific şi specific. Cel nespecific este format dintr-o secvenţă de aminoacizi comună tuturor
receptorilor nucleari. Sediul specific are 3 domenii funcţionale: de legare a moleculei de corticosteroid; de
fixare a receptorului activat de ADN; de reglare a transcripţiei genice. Receptorul citoplasmatic este
nefuncţional, fiind cuplat cu trei proteine asociate: două proteine de şoc termic (HSP90 şi HSP70) şi o
proteină ce leagă substanţele imunodepresive (IF56 - IF- imunofilină).
Efecte farmacologice specifice
Acţiunea antiinflamatoare şi imunodepresivă. Mecanismul acesteia este determinat de inhibarea producerii
unor factori celulari (macrofage, limfocite, bazofile, fibroblaşti, celule endoteliale etc.) implicaţi în răspunsul
inflamator.
Acţiune antialergică. Glucocorticoizii inhibă manifestările reacţiilor alergice de tip imediat şi întârziat,
preîntâmpina eliberarea mediatorilor alergiei şi să micşorarea lezarearii ţesuturilor.
Acţiunea antişoc. în stările de şoc are: acţiune benefice asupra sistemului cardiovascular (efect inotrop-
pozitiv în doze mari, măreşte minut-volumul şi volumul sistolic fară tahicardie, reacţie adecvată la
catecolamine etc.); înlătură vasoconstricţia şi micşoreaza rezistenţa periferica(prin efect miotrop şi alfa-adre-
nolitic); îmbunătăţirii microcirculaţiei şi micşorării depozitării patologice a sângelui; micşorării
permeabilităţii membranelor şi efectelor enzimelor lizozomale; inhibării hia- luronidazei; stabilizării
permeabilităţii barierei hemato-encefalice etc.; inhibării sintezei toxinelor; micşorării eliberării histaminei şi
a altor mediatori.
Acţiunea asupra ţesutului limfoid şi hemopoiezei. Glucocorticoizii în doze mari produc tulburări metabolice
la nivelul celulelor limfatice.
Acţiunea asupra sistemului nervos central. Influenţa glucocorticoizilor asupra sistemului nervos central
(SNC) poate fi determinată de efectele directe şi indirecte.
Acţiunea asupra sistemului cardiovascular (SCV). Influenţa asupra SCV este cauzată de acţiunea
mineralocorticoidă şi permisivă.
Acţiunea asupra musculaturii striate. Glucocorticoizii, în concentraţii adecvate, asigură prin mecanism
permisiv funcţionalitatea normală a musculaturii striate. în insuficienţa corticosuprarenală scade forţa de
contracţie, rezistenţa la oboseală. La baza acestor efecte stau dereglările metabolismului electrolitic şi
glucidic. In hipercorticism survine miopatia steroidiană cu oboseală şi slăbiciune, simptome caracteristice
sindro¬mului Cushing.
Efectele metabolice
Metabolismul glucidic. Acţiunea glucocorticoizilor asupra metabolismului glucidic este complexă, ceea ce
asigură efectul final - majorarea concentraţiei glucozei în sânge (hiperglicemia). Metabolismul proteic.
Glucocorticoizii stimulează catabolismul proteinelor la nivelul muşchilor scheletici, pielii, ţesutului limfoid,
ţesutului conjunctiv şi oaselor, ce se manifestă prin bilanţ azotat negativ. Aceste procese sunt responsabile de
dezvoltarea unor reacţii adverse .în ficat se constată intensificarea captării aminoacizilor cu creşterea sintezei
proteinelor. Aminoacizii pot fi utilizaţi şi în procesele de gluconeogeneză.
Metabolismul lipidic. corticosteroizii la nivelul adipocitelor amplifică acţiunea lipolitică a catecolaminelor,
hormonului de creştere, hormonilor tiroidieni cu creşterea nivelului acizilor graşi liberi în plasmă.
Metabolismul hidro-electrolitic. Glucocorticoizii manifestă efecte de tip minera-locorticoid la nivelul tubilor
distali şi colectori concretizate prin retenţia apei şi natriului cu eliminarea urinară a ionilor de kaliu şi
hidrogen.
Farmacocinetica.se absorb bine din tubul digestiv şi penetrează prin orice mucoase şi bariere histohematice,
inclusiv hematoencefalică şi placentară (ceva mai slab penetrează triamcinolona, dexametazona şi
betametazona din cauza fluorului). Concentraţia maximă se atinge peste 0,5-1,5 ore. Alimentele reduc viteza
de absorbţie dar nu gradul ei.
Glucocorticoizii utilizaţi topic (pe piele, în sacul conjunctival, inhalatoriu) pe Suprafeţe întinse şi în
concentraţii mari se pot absoarbe, determinând efecte sistemice inclusiv cu deprimarea corticosuprarenalelor.
Indicaţiile.
I. cu scop de substituţie în: insuficienţa corticosuprarenală acută (primară şi/sau secundară) şi cronică;
II. cu scop de supresie în: disfimcţia (hiperplazia) congenitală a corticosuprare- nalelor;
III. cu scop farmacodinamic (paliativ) în:
A. Maladiile reumatice:
1) maladiile sistemice ale ţesutului conjunctiv (colagenoze): lupusul erite- matos diseminat; poliartrita
nodoasă; nefrita lupică; polimiozita etc.;
2) afecţiunile articulare: poliartrita reumatoidă; reumatismul poliarticular acut; artrita acută gutoasă;
artroza deformantă; tendinite, bursite.
B. Bolile renale: glomerulonefrită (rapid progresivă, mezangiocapilară); sin¬drom nefrotic;
glomeruloscleroza focală; nefrita lupică;
C. Maladiile hepatice şi digestive: hepatita cronică activă, necroza hepatică subacută; hepatita alcoolică
(formele grave); ciroza hepatică (cazuri selecţio¬nate); colita ulceroasă nespecifică; boala Crohn (ileita
terminală);
D. Afecţiunile oftalmice: iridociclite; nevrita nervului oculomotor; procese infla¬matorii ale părţii
anterioare (după intervenţii chirurgicale, în infecţii, pemfi- gus) - irite, conjunctivite;
E. Maladii infecţioase: pneumonia pneumocistică la bolnavii cu SIDA; menin¬gita cauzată de
H.influenzae tip B; febra tifoidă gravă; infecţii grave însoţite de şoc; tuberculoza pulmonară acută a
seroaselor (formele grave); meningita tuberculoasă; encefalitele virotice;
F. Bolile alergice: şocul anafilactic; stătus astmatic şi forme grave de astm bron- şic; edemul Quincke;
reacţii alergice la medicamente; dermatite şi dermatoze alergice (formele grave); rinita alergică (formele
grave);
G. Tumori: limfoleucoza acută (leucemia acută la copii); limfoame maligne;
H. Alte afecţiuni: dermatite de diferită origine; edem cerebral; stări de şoc - co¬laps, trombocitopenia
(purpura trombocitopenică idiopatică etc.); anemia he- molitică imună; traume ale măduvei spinării;
sarcoidoza; naşterea prematură; transplant de organe.
IV. cu scop diagnostic: diagnosticul şi diagnosticul diferenţial al sindromului Cushing.
Principiile dozare a glucocorticoizilor
In fiecare maladie pentru fiecare bolnav se determină empiric dozele ce vor asigura efectul curativ cu
revederea lor periodică odată cu ameliorarea simptomelor clinice sau dezvoltarea reacţiilor adverse. în cazul
unei terapii cortizonice peste o săptămână riscul reacţiilor adverse este dependent de durata ei şi dozele
preparatelor. Suspendarea bruscă a corticosteroizilor după utilizarea de lungă durată prezintă un risc major de
hipocorticism iatrogen, chiar cu sfârşit letal.

ESTROGENI
Clasificarea:
1. Naturali: estrona, estriol, estradiol şi estradiol dipropionat, benzoat, undecilat, cipionat, enantat,
valerat;
2. Steroizi semisintetici; etinilestradiol, mestranol;
3. Estrogenii conjugaţi: premarin, presomen;
4. Nesteroidieni sintetici: hexestrol, benzestrol, dietilstilbestrol, metestrol, diene- strol, fosfestrol,
clorotriansen, metalenestril.
Mecanismul de acţiune. Estrogenii din plasmă penetrează, posibil, prin difuzie în celulele-ţintă (uter, vagin,
glanda mamară, sistemul hipotalamo-hipofizar, oase, ficat etc.) de unde sunt transportaţi în nucleu. Aici ei se
cuplează cu receptorii estroge- nici (alfa şi beta) care se află sub formă de complexe cu proteine de şoc.
Ultimele se eliberează, iar complexul estrogen-receptor interacţionează cu ADN printr-o secvenţă
nucleotidică numită estrogen responsabil element (ERE). Un alt domen de pe molecula receptoare se fixează
cu proteine celulare specifice cu modularea expresiei unor gene, respectiv funcţia ARN-polimerazei, şi
activarea transcripţiei lor cu inducţia sintezei proteinelor în celule.
Efectele biologice.
A. Efectele specifice
Influenţa asupra dezvoltării sexuale la femei.
B. Efectele nespecifice
I. Efecte metabolice. exercită influenţă asupra producţiei şi activităţii multor proteine din organism. Aceasta
se referă în primul rând la ficat, unde este o concentraţie mare a transcortinei, globulinei ce fixează tiroxina
şi hormonii sexuali, transferinei.
Indicaţiile: cu scop de:
A. Substituţie în insuficienţa ovariană din: hipogonadismul primar; hipopituita- rism şi sindromul
Turner; perioada postmenopauză; oligo- şi amenoree; oste¬oporoză.
B. Supresie în: hipertrofia şi cancerul de prostată, inclusiv cu metastaze; amenoree şi hirsutism prin
secreţie excesivă de androgeni; suprimarea lactaţiei post-par- tum; dismenoree de geneză necunoscută;
sângerări uterine disfuncţionale.
C. Contracepţie - ca anticoncepţionale orale.
Principiile utilizării:in functie de afectiunea endocrina:
a) estradiolul – zilnic a câte 0,5 mg
b) estradiolul benzoat – 5 mg în 1-2 săptămâni
c) estradiolul undecilat – odată în 3 săptămâni
d) estriolul – 0,5-1 mg/zi per os sau i/m
e) etinilestradiolul – 0,005-0,05 mg/zi
f) dietilstilbestrolul – 0,1-0,5 mg/zi
g) hexestrolul – 1-2 mg/zi
Reacţii adverse.
A. dereglări digestive - greaţă, anorexie sau creştere în greutate, diaree;
B. dereglări hepatobiliare - majorarea tranzitorie a transaminazelor, fosfatazei al¬caline, bilirubinei,
formarea de calculi biliari, producerea de icter colestatic;
C. tulburări cardiovasculare - creşterea presiunii arteriale, edeme;
D. complicaţii tromboembolice - tromboflebite, tromboembolii, inclusiv trombo- embolia arterei
pulmonare, accidente cerebrovasculare şi coronariene;
E. dereglări neurologice - cefalee, iritabilitate, depresie, dereglări de somn, apatie, adinamie;
F. tulburări ale funcţiei organelor sexuale:
la femei - sângerări uterine periodice sau intermenstruale neregulate, tensi¬une mamară, modificarea
libidoului, candidoză vaginală, hiper- plazie anormală a endometrului, carcinom endometrial; la bărbaţi -
ginecomastie, scăderea libidoului, atrofie testiculară;
G. efecte teratogene - malformaţii cardiace şi ale membrelor.
Contraindicaţiile.
Absolute: sarcină; lactaţie; antecedente tromboembolice; tulburări cerebrovas- culare; cardiopatie ischemică;
hipertensiunea arterială; valvulopatii; hepatite acute; porfirie; tumori maligne de sân; hemoragii genitale
nediagnosticate; tuberculoză evolutivă (asocierea cu rifampicina scade eficacitatea).
Relative: diabetul zaharat; hipertiroidism; obezitate; tumori benigne de sân şi endometru; femeile peste 35
ani şi fumătoare; galactoreea; afecţiuni hepatice şi insuficienţa hepatică; insuficienţa renală; anemiile; bolile
de colagen; litiaza biliară şi colestaza recurentă; otoscleroza.

Farmacocinetica estrogenilor
1. Se absorb bine în cavitatea bucală creând concentraţii terapeutice în sânge.
2. Se absorb bine din tubul digestiv, dar ≈ 90% se supun primului pasaj hepatic. Deaceea
această cale nu e raţională.
3. Preparatele nesteroidiene deasemenea se absorb bine, dar mai puţin se supun metabolismului
(≈ 25%).
4. În ser se află în stare cuplată cu globulinele şi albuminele.
5. Se metabolizează preponderent în ficat, mai ales prin glucurono- şi sulfoconjugare.
6. Aproximativ 50% de preparat participă în circulaţia enterohepatică.
7. Se elimină renal 30% sub formă activă şi 50% sub formă conjugată (neactivă).
8. Parţial se elimină prin intestin, puţin prin lapte.
9. Soluţiile uleioase au un clearance hepatic mai lent T0,5 ≈ 25 ore.
10. Preparatele semisintetice şi nesteroidiene au o biodisponibilitate ≈ 60% la administrarea
perorală.

FARMACOLOGIA CLINICA
(farmacologia omului) este ştiinţa care se preocupă de studiul interacţiunii remediilor
medicamentoase cu organismul omului în condiţii de patologie (clinică).
Farmacologia clinică studiază acţiunea medicamentelor asupra organismului sănătos şi bolnav,
elaborează principii şi metode de cercetare şi utilizare raţională a preparatelor medicamentoase în
condiţii clinice.
Scopul de bază al farmacologiei clinice constă în optimizarea tratamentului medicamentos la om,
adică de a-l face maxim efectiv şi inofensiv.
Farmacologia clinică constă din 2 compartimente de bază:
- farmacologia omului şi
- aprecierea terapeutică a medicamentului.
Farmacologia (omului) include de asemenea două părţi (compartimente):
a) Farmacocinetica clinică ce studiază evoluţia (soarta) medicamentului în organism (absorbţia,
transportul, distribuirea, metabolismul, excreţia), adică în ce mod organismul omului sănătos
sau al bolnavului influenţează asupra medicamentelor. Ce face organismul cu
medicamentul?
b) Farmacodinamia clinică - studiază în ce mod medicamentul, folosit ca remediu de bază,
precum şi în asociere cu alte medicamente, acţionează asupra organismului omului (tânăr, adult, în
etate) sănătos sau bolnav (realizează efectul farmacologic respectiv). Ce face organismul cu
medicamentul?
Aprecierea terapeutică a medicamentului - determinarea valorii clinice a medicamentului şi a celui
mai eficient mod de utilizare a lui. Include:
• cercetări terapeutice oficial controlate (supravegheate);
• supravegherea eficacităţii şi inofensivităţii (farmacovigilenţa) medicamentelor.
Sarcinile farmacologiei clinice
1. Elaborarea şi aprobarea schemelor noi şi modalităţilor de utilizare a preparatelor, adică reieşind
din farmacocinetica şi farmacodinamia medicamentului, particularităţile individuale ale pacientului.
Farmacologia clinică concretizează:
- schemele administrării medicamentelor;
- dozarea lor şi alte condiţii ce asigură o eficacitate curativă maximă a preparatului cu o
influenţă negativă minimă a lui asupra omului; cu un risc minim pentru sănătatea pacientului;
2. Elaborarea recomandărilor şi ajutor medicilor în selectarea medicamentelor pentru
tratamentul atât al anumitor grupuri de pacienţi, cât şi al unui pacient concret;
3. Prezentarea în instituţiile oficiale din ţară a datelor despre necesitatea de excludere a unui
medicament oarecare din lista remediilor medicamentoase în vigoare, autorizate pentru utilizare;
4. Efectuarea cercetărilor clinice şi controlul preparatelor medicamentoase noi;
5. Prezentarea rezultatelor cercetărilor clinice ale preparatelor noi, efectuate conform autorizării
Comisiei Medicamentului (cu condiţia autorizată de Comitetul Etic), în instituţiile oficiale de
înregistrare din ţară (Comisia Medicamentului a MS RM);
6. Studierea interacţiunilor medicamentoase la administrarea lor concomitentă (asociată);
7. Efectuarea supravegherii şi farmacovigilenţei medicamentelor. Informarea medicilor şi a
pacienţilor despre posibilele efecte adverse ale medicamentelor. Elaborarea măsurilor de combatere
şi prevenire a efectelor adverse şi de tratare a complicaţiilor farmacoterapeutice (tratamentului
medicamentos).
FARMACOLOGIA SOCIALĂ
(FARMACOLOGIA ŞI SOCIETATEA)-reprezintă o ramură nouă a farmacologiei care studiază consecinţele
expunerii populaţiei la medicamente şi factorii sociali care influenţează utilizarea agenţilor farmacologici
chiar şi atunci când nu există o bază raţională sau clinică de folosire a acestora.
Directiile de studiu ale acestui nou domeniu sunt:
• aspectele (cu excepţia administrării raţionale sau clinice) ce influenţează utiliza¬rea
medicamentelor;
• motivaţiile (cu excepţia celor raţionale şi clinice) prescrierii sau autoadministră- rii
medicamentului;
• motivaţii ce determină eliberarea actelor de autorizare (aceeaşi excepţie);
• implicaţii sociale ca urmare a expunerii la medicamente;
• interacţiuni între medicamente şi mediul ambiant.
Farmacoeconomia este un domeniu economic al sistemului de sănătate, care analizează costul
(cheltuielile) şi rezultatele utilizării medicamentelor, adică stabileşte raportul dintre cheltuielile
pentru tratamentul cu medicamente şi eficacitatea lui. Acest domeniu actualmente devine tot mai
important, deoarece cheltuielile în medicină în majoritatea ţărilor sporesc şi este importam ca
mijloacele limitate alocate pentru sănătate să fie corect distribuite.
Analiza clinico-economică –reprezinta aprecierea eficacităţii de cheltuire a resurselor in utilizarea
medicamentului sau metodei de tratament ,luind în considerare atât cheltuielile pentru medicamente,
cât şi pentru prestările (serviciile) medicale.
In aprecierea farmacoeconomică a medicamentelor în principiu se folosesc rezultatele a două
metode de evaluări clinice:
■ datele cercetărilor randomizate în grupuri de pacienţi identice după vârstă, sex, patologii
concomitente, selectate în baza unor criterii concrete de includere şi excludere (cercetări clinice);
■ datele cercetărilor la o populaţie reală de pacienţi heterogeni, în care aceştia nu sunt selectaţi
în mod artificial în baza criteriilor de includere şi excludere (cercetări farmacoeconomice).
Lipsa datelor de eficacitate clinică reduce exactitatea calculelor farmacoeconomice şi impune
cercetătorii de a recurge la metode noi de evaluări clinico-economice ale medicamentelor sau la
aplicarea modelării economice (matematică).
Analiza eficacităţii cheltuielilor de resurse la folosirea medicamentului şi a metodelor
nemedicamentoase de tratament se efectuează cu ajutorul următoarelor metodologii:
■ analiza costului bolii (COI - cost of illness);
■ aprecierea tehnologiilor alternative medicale:
- analiza cheltuielilor minimizate (cost minimization);
- analiza „cheltuieli-eficacitate" (cost - effectiveness);
■ determinarea eficacităţii asistenţei medicale:
- analiza „cheltuieli-utilitate" (cost-utility).
■ analiza „cheltuieli-beneficiu (cost-benefît).

SERVICIUL FARMACOLOGIE CLINICA

Organizarea Serviciului farmacologie clinică în instituţia medicală include înfiinţarea unui sistem
de control dinamic pentru administrarea substanţelor medicamentoase.
Pentru aceasta este necesar de:
• medicul farmacolog clinician,
• vice directorii medicali,
• şefii secţiilor,
• şeful farmaciei spitalului
 să activeze în comun, efectuînd analiza permanentă a administrării preparatelor, aprecierea
economică a diverselor tipuri de farmacoterapie şi determinarea strategiilor de achiziţionare a
preparatelor.
Functiile farmacologului clinician în instituţia medical cuprinde:
• participarea la elaborarea formularului de medicamente,
• aprecierea expertă a calităţii farmacoterapiei,
• efectuarea analizei farmacoeconomice,
• consultarea medicilor,
• organizarea conferinţelor şi seminarelor cu privire la utilizarea medicamentelor.
Sarcinile de bază
- controlul efectuării farmacoterapiei în secţiile clinice ale instituţiei;
- asigurarea colectării oportune a informaţiei cu privire la reacţiile adverse apărute în urma
administrării remediilor medicamentoase;
- participarea la elaborarea Formularului Farmacoterapeutic al instituţiei medicale, controlul
respectării acestuia şi modificarea lui la necesitate;
- organizarea analizei cazurilor complicate şi a erorilor în administrarea remediilor medicamentoase,
regimului de dozare, interacţiunii medicamentoase şi a reacţiilor adverse ale acestora;
- controlul respectării regulilor administrării enterale şi parenterale a remediilor medicamentoase,
controlul şi păstrarea acestora, îndeosebi a preparatelor cu acţiune puternică, psihotropelor şi
stupefiantelor;
- participarea la realizarea unor programe pentru aprobarea clinică a remediilor medicamentoase,
controlul efectuării acestora şi analiza rezultatelor obţinute, consultarea medicilor care efectuează
studii clinice;
- asigurarea cu informaţie referitor la medicamentele noi înregistrate în Republica Moldova;
- organizarea conferinţelor practice cu privire la administrarea, reacţiile adverse, interacţiunea
remediilor medicamentoase;
- supravegherea utilizării medicamentelor, depistarea şi comunicarea reacţiilor adverse;
- combaterea polipragmaziei, utilizării iraţionale a medicamentelor, utilizării preparatelor cu efecte
suspecte şi cu eficacitate dubioasă neconfirmată;
- analiza farmacoeconomică a diferitor scheme de tratament;
- participarea la organizarea şi efectuarea cercetărilor clinice a remediilor medicamentoase;
- depistarea şi excluderea medicamentelor nocive, false şi inactive;
- analiza terapiei antibacteriene;
- organizarea informării Agenţiei Medicamentului privitor apariţiei reacţiilor adverse la SM ce
prezintă pericol pentru sănătatea şi viaţa pacienţilor;
- analiza terapiei medicamentoase la bolnavii secţiilor chirurgicale (generală, colorectală,
hepatobiliopancreatică, septică abdominală, toracică, vasculară, viscerală, endocrină), ORL,
urologie, secţia internare, terapia intensivă septică şi urgentă, policlinica consultativă republicană.

FARMACOTERAPIA
Farmacoterapia - noţiune integrală, ce include ansamblul metodelor de tratare, bazate pe utilizarea
substanţelor medicamentoase, examinează tactica utilizării raţionale a medicamentelor în diverse
variante de evoluţie a bolii (individual - pacient concret). Farmacoterapia eficientă se bazează, pe de
o parte, pe cunoştinţe exacte despre diagnoza şi baza patogenetică a bolii, şi pe de alta - pe datele
farmacologiei clinice (farmacocinetica şi farmacodinamia substanţelor medicamentoase).
Sunt cunoscute mai multe tipuri de farmacoterapie:
• farmacoterapia etiotropă - tratament medicamentos pentru corectarea sau în¬lăturarea
cauzei afecţiunii (de ex. folosirea antibioticelor în afecţiunile infec- ţioase);
• farmacoterapia patogenetică - influenţarea asupra mecanismelor de evoluţie a bolii
(utilizarea inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în hipertensiunea arterială);
• farmacoterapia simptomatică - aplicată atunci când nu este posibilă influenţa asupra cauzei
sau patogeneza bolii (de ex., administrarea analgezicelor opioide pacienţilor cu tumori maligne sau a
antipireticelor pacienţilor cu gripă);
• farmacoterapia de substituţie - în insuficienţa substanţelor biologic active natu¬rale
(administrarea insulinei pacienţilor cu diabet zaharat sau enzimelor digestive bolnavilor cu
insuficienţa funcţiei pancreasului). Fără a înlătura cauza bolii, farma-coterapia de substituţie asigură
o activitate vitală a organismului de lungă durată;
• farmacoterapia de profilaxie (preventivă) (vaccinuri; seruri; prescrierea acidu¬lui
acetilsalicilic pacienţilor cu boala ischemică a cordului etc.).
Ghidurile clinice sunt elaborate de cele mai celebre organizaţii internaţionale. Utilizarea lor în
practica medicală reprezintă o cale pentru diminuarea diferenţelor în calitatea îngrijirilor furnizate de
către diferiţi medici. Recomandările Ghidurilor nu trebuie percepute ca norme obligatorii, care ar
îngrădi libertatea decizională a practicianului într-o împrejurare clinică specifică. Alaturi de acestea
sunt publicate si o serie de Ghiduri clinice naţionale şi Protocoale clinice naţionale şi instituţionale,
aplicabile in Republica Moldova.
Sunt publicate si o serie de Protocoale clinice standardizate pentru medicii de familie, prezentate
intr-un format grafic exceptional.
Protocoalele clinice naţionale (în continuare - Protocoalele) sunt elaborate în baza Ghidurilor
internaţionale bazate pe dovezi a eficacităţii clinice şi, în acelaşi timp, şi economice. Ele sunt
instrumente pentru luarea deciziilor clinice, ultimele fiind deseori destul de dificile.
Ele au un dublu efect benefic: pe de o parte conferă pacienţilor un standard calitativ (optim),
indiferent de eşalonul medical căruia i s-au adresat, iar pe de alta parte, conferă medicului o protecţie
(de care va fi tot mai mare nevoie în viitor).

MBD
Medicina bazată pe dovezi (MBD, în engleză Evidence-based medicine – EBM), este o concepție
medicală apărută prin anii 70' ai secolului trecut, care susține că medicina trebuie să se concentreze
pe obiectivitate, pe dovezi, pe meta-analiză, pe folosirea metodică, algoritmică, a totalității ramurilor
medicinii (epidemiologie, genetică, bio-statistică, informatică medicală, medicină explorativă și de
laborator promptă, precisă și de calitate, etc.) considerând raportul cost - eficiență, sub un control de
calitate riguros și permanent, medicul consultat fiind factorul frontal al unui larg grup de specialiști,
cu care se găsește în interreacție. Spre deosebire de MBD, medicina „clasică”, deductivă (engleză
Opinion-Based Medicine – OBM) este bazată pe bagajul de cunoștințe acumulat din studiile și
experiența personlă, pe tradiționala ars medicae (arta medicală), pe intuiția personală a clinicianului.
Practica medicinii bazate pe evidență cuprinde următoarele componente:
-Identificarea problemei sau a zonei de dubiu, de lipsă de certitudine.
-De pus numai întrebări relevante, concentrate pe subiect, coherente, într-un limbaj clar și pe
înțeles, la care pacientul poate să răspundă. Greutatea de a formula o întrebare clinică precisă,
centralizată poate constitui un impediment major în MBD.
-De selectat resursele cele mai potrivite de cercetare (spre exemplu, de evitat pescuitul, fishing-ul,
comandarea unei infinități de examene de laborator în speranța că va apare un rezultat pozitiv).
-De cercetat și evidențiat fondul de evidență (dovezile, faptele).
-Aprecierea importanței clinice a faptelor, a evidenții.
-Aprecierea aplicabilității clinice a evidenții.
-De acționat și de aplicat evidența.
-De apreciat avantajele efortului depus.
-De adunat, de conspectat și de notat activitatea pentru a o folosi în viitor.
In acelasi algoritm este folosita MBD în domeniul medicamentului.
 MEDICAMENTE VITAL IMPORTANTE
Medicamentele esenţiale sunt cele ce asigură necesităţile majorităţii populaţiei în medicaţia celor mai
răspândite boli. La baza selectării lor sunt: importanţa pentru sistemul de stat al ocrotirii sănătăţii, eficienţa şi
inofensivitatea deja demonstrată, corelaţia comparativă cost-beneficiu-risc.
Medicamentele esenţiale trebuie să fie disponibile în orice moment, în cantităţi necesare, forme
medicamentoase corespunzătoare, având o calitate garantată, informaţie suficientă despre preparat,
un preţ accesibil pentru fiecare pacient şi pentru întreaga populaţie. Realizarea conceptului
medicamentelor esenţiale presupune flexibilitate şi capacitate de adaptare la diverse situaţii.
Medicamentele falsificate vor fi supuse obligator nimicirii în modul stabilit.
Ţinând cont de calitatea superioară, medicamentele şi alte produse farmaceutice de uz uman
fabricate la întreprinderile farmaceutice autohtone sau străine în conformitate cu regulile de bună
practică de fabricaţie (GMP) vor fi eliberate de Controlul de Stat preventiv prin decizia Comisiei
Medicamentului a AM.
Medicamente OTC (over the counter drugs)Sunt medicamente eliberate fara prescriptie medicala si
destinate automedicatiei unor afectiuni minore, fara implicarea medicului. Automedicatia impune
masuri menite sa evite abuzurile si accidentele.
Medicamentele „orfane” sunt destinate tratării bolilor rare. Sunt denumite astfel deoarece industria
farmaceutică manifestă un interes scăzut pentru producerea şi comercializarea de produse destinate
numai unui număr redus de pacienţi, care suferă de afecţiuni foarte rare.

Medicamentele originale sunt cele care apar primele pe piață, fiind rezultatul direct al cercetării
unei noi substanțe medicamentoase. Aceste medicamente inovatoare sunt protejate de brevet în
momentul lansării pe piața farmaceutică, astfel încât compania care l-a descoperit are dreptul
exclusiv de a-l produce pe o perioadă de 12 ani (la care se pot adăuga încă 5 ani de prelungire). După
ce expiră patentul, medicamentul respectiv poate fi copiat și produs și de alte companii farmaceutice,
sub o altă denumire comercială, după ce cumpără licența de la producătorul original.
Medicamentele generice- sunt echivalente terapeutice ale medicamentelor originale ale căror
brevete au expirat. Medicamentele generice conțin aceeași substanță activă ca și produsul
farmaceutic original, aceeași doză, cale de administrare, siguranță, eficacitate, indicații terapeutice și
reacții aderse – pe scurt, sunt teoretic interschimbabile cu originalele. Aprobarea unui medicament
generic durează circa 1-3 ani, față de până la 10 ani pentru un medicament original. În UE,
prevederea Bolar prevede că producătorii de generice pot să pregătească documentația de aprobare
înainte de expirarea brevetului, astfel încât genericul să fie disponibil pe piață imediat după ce
produsul original nu mai este protejat de patent. La nivel mondial, piața medicamentelor generice
tinde să depășească pe cea a medicamentelor originale. Pe scurt, se poate spune despre generice că
sunt originale low-cost.

CERCETARILE PRECLINICE ALE MEDICAMENTELOR

Cercetările substanţelor medicamentoase permit de a obţine o caracteristică multi-laterală a preparatului,
date despre toate proprietăţile lui curative şi posibilele reacţii ne¬gative. Un studiu mult mai serios al
substanţelor medicamentoase se efectuează la ela¬borarea medicamentelor noi şi aceasta se realizează în 2
etape - preclinică şi clinici
Cercetările preclinice
Scopul definitiv al cercetărilor preclinice ale substanţelor medicamentoase constă în selectarea
modalităţii de producere a preparatului studiat (ex., sinteza chimică, ingine ria genică), determinarea
proprietăţilor farmacologice, eficacităţii potenţiale, precum ş inofensivităţii lor. Componente
obligatorii ale evaluărilor preclinice ale SM constituie ş elaborarea formei medicamentoase şi
aprecierea stabilităţii ei, precum şi metodele nor mativ-analitice de control. %
Indiferent de sursa de obţinere, cercetarea substanţei biologice active constă în de-terminarea
farmacodinamiei, farmacocineticii, toxicităţii şi inofensivităţii.
Cercetările farmacocinetice permit de a obţine informaţie despre absorbţia, distribu¬ţia,
biotransformarea şi eliminarea substanţelor medicamentoase, precum şi despre posi¬bilele
proprietăţi ale metaboliţilor lor, ceea ce contribuie la determinarea profilului farma- cocinetic al
substanţei în timp şi crearea premiselor de elaborare a regimului de dozare. Modelele experimentale
dau posibilitatea de a studia şi interacţiunile medicamentelor.
In cercetare a farmacodinamiei substanţei medicamentoase se determină nu numai activitatea
specifică a ei, dar şi posibilele reacţii adverse legate de activitatea farmacologică. Pentru aceasta
cercetările toxicologice determină caracterul şi manifestarea posibilelor acţiuni dăunătoare ale
preparatului asupra organismului animalelor. în studiile toxicologice se delimitează 3 etape:
• studiul toxicităţii acute a substanţei la administrarea unimomentană - toxicita¬tea acută;
• se determină toxicitatea cronică a compusului la administrarea repetată timp de o lună, un an,
uneori şi mai mult;
• se determină toxicitatea specifică a preparatului - cancerigenă, mutagenă, em- briotoxică,
inclusiv acţiunea teratogenă, proprietăţile alergice, precum şi capa¬citatea de a provoca dependenţă
(pasiune) medicamentoasă.
Cercetările clinice ale substanţelor medicamentoase servesc drept raţionament al farmacoterapiei
bazate pe dovezi (argumentate). Cercetarea clinică este orice studiu al SM efectuat cu scopul de a
obţine argumente ale inofensivităţii şi eficacităţii ei cu participarea subiecţilor umani, orientate la
depistarea sau confirmarea efectului farma- cologic, reacţiilor nedorite, studierea farmacocineticii.
însă până la iniţierea cercetărilor clinice SM sunt supuse unei perioade complicate de cercetări
preclinice.
Norme etice şi juridice ale cercetărilor clinice
Cerinţele deontologiei medicale capătă o importanţă deosebită în efectuarea cercetărilor clinice ale
SM, deoarece acestea se realizează pe oameni şi ating drepturile fundamentale ale omului - dreptul la
sănătate şi viaţă.
La efectuarea cercetărilor clinice ale substanţelor medicamentoase trebuie să ne călăuzim în primul
rând de interesele pacientului. Decizia de a efectua cercetările clinice ale substanţelor
medicamentoase este pronunţată de organele competente (în R. Moldova - Comisia Medicamentului
a MS) după studiul minuţios al ansamblului de date, obţinute în studiul preclinic al substanţei
medicamentoase. Pentru ocrotirea drepturilor omului se elaborează coduri etice. In anul 1947
Tribunalul militar internaţional a elaborat codul Niirenberg. El include 10 puncte referitoare la
efectuarea cercetărilor medicale la oameni. In cod se stipulează protecţia intereselor omului,
inviolabilitatea sănătătii lui.
Următorul document mondial consacrat problemelor etice în cercetările clinice pe oameni a fost
Declaraţia de la Helsinki din anul 1964, în care au fost prezentate reco¬mandări pentru medici în
cercetările biomedicale la oameni.
In R. Moldova la 17.12.1997 a fost adoptată Legea nr.l409-XIII „Cu privire la medicamente" în care
pe lângă alte articole în mod legislativ au fost aprobate normele etice şi juridice privind efectuarea
cercetărilor clinice ale substanţelor medicamentoase, elaborate în conformitate cu cerinţele actelor
internaţionale menţionate mai sus. Astfel, în art. 17 al legii, denumit „Drepturile pacientului,
participant al cercetărilor clinice ale substanţelor medicamentoase " se spune:
1. Participarea pacientului în cercetările clinice ale substanţelor medicamentoase este benevolă
şi conştientă.
2. Pacientul prezintă acordul în scris semnat pentru participare în cercetările clinice ale
substanţelor medicamentoase.
3. Pacientul trebuie să fie informat pe deplin: 
I- despre substanţele medicamentoase şi sensul cercetărilor clinice a substanţelor medicamentoase
indicate;
- despre consecinţele posibile ale participării lui în studiul clinic concret;
 - despre eficacitatea preconizată, despre inofensivitatea substanţelor medicamentoase, gradul
de risc pentru pacienţi;
- despre acţiunile pacientului în cazul efectelor neprevăzute ale influenţei substanţelor
medicamentoase asupra stării sănătăţii lui;
- despre condiţiile de asigurare a sănătăţii pacientului.
4. Pacientul are dreptul să refuze de a participa în cercetările clinice ale substanţelor
medicamentoase la orice etapă de efectuare a cercetărilor indicate. Principala cerinţă a ocrotirii
drepturilor pacientului - respectarea confidenţialităţii.
5. Nu se permit cercetări clinice ale substanţelor medicamentoase la minori, cu excepţia
situaţiilor când substanţa medicamentoasă cercetată este destinată exclusiv pentru tratarea bolilor la
copii sau când scopul cercetărilor clinice constă în obţinerea datelor referitoare la o dozare mai
avantajoasă a substanţei medicamentoase pentru tratamentul minorilor. In ultimele situaţii cercetările
clinice ale substanţelor medicamentoase la minori trebuie să fie anticipate de evaluări clinice ale
medicamentului la adulţi.
iLa realizarea cercetărilor clinice a substanţelor medicamentoase la minori este necesar
consimţământul în scris al părinţilor lor.
Se interzice efectuarea cercetărilor clinice ale substanţelor medicamentoase la:
• minorii care nu au părinţi;
• femeile gravide, cu excepţia situaţiilor când se efectuează cercetările clinice ale
sub¬stanţelor medicamentoase destinate pentru femeile gravide. In cazul lor informaţia necesară
poate fi obţinută numai în evaluările clinice ale substanţelor medicamentoase şi când este complet
exclus riscul pricinuirii daunei femeii gravide şi fătului;
• militari;
• persoanele care execută pedeapsa în locurile de privaţiune de libertate, precum şi persoanele
aflate în stare de arest în izolatoarele de anchetare penală.
8. Se permit cercetările clinice ale substanţelor medicamentoase, destinate tratamentului
afecţiunilor psihice, la persoanele cu boli psihice şi incapabili, selectaţi în modul stabilit de Lege.
Cercetările clinice ale substanţelor medicamentoase în aceste situaţii se realizează în prezenţa
consimţământului în scris al reprezentanţilor legali ai persoanelor selecţionate.
9. Contractul de asigurare a pacientului participant în cercetările clinice ale substanţelor
medicamentoase se încheie între instituţia elaboratoare a substanţelor medicamentoase şi instituţia de
asigurări medicale.

Fazele cercetărilor clinice

Fazele Numărul pacienţilor Obiectivele de bază
I(cercetări clinico- farmacologice) 20-30 Aprecierea toxicităţii şi inofensiv. Determin
parametr farmacocine
II (cercetări-pilot şi controlate) 100-200-500 Determin eficacităţii. Determinregimului optim de
dozare. Aprecierea inofensivităţii.
III(cercetări clinice extinse) 1000-5000 Confirmarea datelor eficacităţii şi inofensivităţii.
Efectuarea cercetărilor comparative cu preparatul de referinţă (etalon).
IV(cercetări postîn- registrare) mai mult de 10.000 Stabilirea particularităţilor acţiunii
substanţelor medica¬mentoase. Suplimentar, aprecierea eficacităţii şi inofensi¬vităţii la un mare număr de
pacienţi. Depistarea proprietăţilor anterior necunoscute, îndeosebi efectele adverse rare în cercetările de
lungă durată.

NOMENCLATURA MEDICAMENTELOR
·Denumirea chimica este legata de structura chimica a substantei medicamentoase. Deobicei este prea
complicata pentru a fi folosita in practica .Medicamentele cu structurea chimica simpla sunt prescrise cu
denumirea chimica: sulfat de magneziu, carbonat de calciu.
·Denumirea comuna internationala (D.C.I.) – Denominatio communis internationalis) este propusa de
OMS si se foloseste in literatura de specialitate.
·Denumirea oficinala este prevazuta in Farmacopeea unei tari unde reprezinta denumirea oficiala pentru
acel preparat. Formula unui preparat oficinal este fixa si este inscrisa in Farmacopee, iar pe reteta medicala
se scrie doar denumirea oficinala. SE prepara in farmacii. Preparatele magistrale au o formula terapeutica
variabila da la bolnav la bolnav si se prepara de asemenea in farmacii.
·Denumirea comerciala sau depusa este stabilita de firma de medicamente producatoare a medicamentului.
Numarul mare al denumirilor comerciale reprezinta o dificultate in recunoasterea medicamentelor. De
exemplu, numai pentru acidul acetilsalicilic sunt peste 250 de denumiri.

BIODISPONIBILITATE/BIOEKIVALENTA
Biodisponibilitatea (Bd) prezintă acea parte din cantitatea de medicament admi¬nistrată oral care ajunge în
sânge. Biodisponibilitatea exprimă proporţia din cantitatea de medicament administrată intern disponibilă
pentru acţiune. Ea se calculează astfel:
Bd (%) =Co/Ci/V x 100%,
unde: Co este concentraţia plasmatică după administrarea orală, iar Ci/V - concentraţia plasmatică după
administrarea intravenoasă.Cunoaşterea biodisponibilităţii este necesară pentru estimarea dozei
medicamentului care urmează a fi administrată oral.
Bioechivalenţa (Be) sau biodisponibilitatea relativă reprezintă raportul dintre cantitatea preparatului ce a
ajuns în circulaţia sistemică la utilizarea lui în diferite forme sau remedii medicamentoase, produse de
diferite firme farmaceutice. Dacă preparatele date (substanţa activă, doza, forma medicamentoasă) sunt
similare, dar produse de diferiţi producători, acestea se numesc generice şi în acest caz pentru ele se studiază
Be. Două produse sunt bioechivalente dacă asigură o Bd egală.

SELECTAREA/UTILIZAREA MEDICAMENTULUI
Utilizare raţională înseamnă a asigura corect terapeutic şi efectiv economic folosirea medicamentelor de
către lucrătorii medicali şi consumatori.Prin utilizarea raţională a medicamentelor în primul rând se
subînţelege selectarea şi utilizarea corectă a medicamentelor, a căror eficacitate şi inofensivitate clinică sunt
bine argumentate.
Aprecierea economică a medicamentelor presupune analiza tuturor consecinţelor clinice ale tratamentului cu
preparatul respectiv şi determinarea cantitativă a cheltuiel-lor, directe şi indirecte, legate de utilizarea acestui
medicament.
Principiile de bază ale utilizării raţionale a medicamentelor şi direcţiile generale de asigurare a
farmacoterapiei raţionale, deopotrivă cu asigurarea financiară a instituţiilor curative, sunt:
1. Utilizarea raţională a medicamentelor de către lucrătorii medicali:
a) limitarea sectorului farmaceutic prin:
- elaborarea îndreptarelor (îndrumarelor) de standarde de tratament a celor mai răspândite boli şi stări
patologice la nivel de stat;
- elaborarea listelor medicamentelor de bază (vital-importante, esenţiale etc.);
- crearea şi asigurarea activităţii efective a comitetelor formularelor farmacoterapeutice şi elaborarea
formularelor;
b) utilizarea raţională a medicamentelor prin:
- prescrierea reţetelor şi revizuirea listei medicamentelor eliberate fără reţetă (OTC);
- excluderea autotratamentului (automedicaţiei);
- reducerea polipragmaziei;
- selectarea raţională a medicamentelor ţinând cont de starea individuală a pacientului (medicamentele
- P);
- crearea unui spaţiu informaţional pentru medici (îndreptare-formulare) în do¬meniul farmacoterapiei
raţionale;
- supravegherea (monitoringul) medicamentelor (prezenţa lor, preţurile, com-portamentul, reacţiile
adverse);
- elaborarea programelor didactice şi altor mecanisme efective de stimulare a utilizării raţionale a
medicamentelor de către lucrătorii medicali.
2. Utilizarea raţională a medicamentelor de către pacienţi (consumatori):
- crearea sistemelor efective de prezentare maselor largi a informaţiei indepen-dente şi obiective
despre medicamente;
- informarea populaţiei despre utilizarea raţională a medicamentelor şi antrena¬rea ei cu scop de
ameliorare a utilizării medicamentelor.
Comitetului Naţional al Formularului Farmacoterapeutic (C.N.F.F.) este un centru de coordonare a
managementului farmacoterapeutic raţional.C.N.F.F. organizează implementarea în procesul asistenţei cu
medicamente a sistemului de formular farmacoterapeutic (F.F.).
F.F. este un document de bază- cu o serie de medicamente esentiale, obligatoriu pentru activitatea cadrelor
medicale şi farmaceutice indiferent de sfera şi domeniul de activitate (instituţii de stat, private).El se
utilizeaza în activitatea cotidiană, inclusiv la întocmirea actelor normative în domeniul medicamentului, în
procesul de instruire şi perfecţionare a cadrelor medicale şi farmaceutice.
Sistemul de F.F. organizat în ţară, presupune o structură a sa pe verticală şi include două niveluri: naţional şi
al instituţiei medico-sanitare.
Hotărârea de fondare şi componenţa nominală a C.F.F., în dependenţă de nivel este prerogativa Ministerului
Sănătăţii şi Protecţiei Sociale (nivel naţional) şi medicului – şef al spitalului (republican, municipal şi
raional).
C.F.F. la nivel naţional include preşedinte, vice-preşedinte, secretar, specialişti principali în profilurile de
bază (pediatrie, terapie, ginecologie, chirurgie, anesteziologie şi reanimare), reprezentanţi ai Direcţiilor
Ministerului Sănătăţii şi Protecţiei Sociale (în total 11-17 persoane cu vot deliberativ).
C.F.F. la nivelul instituţiei medico-sanitare include: preşedinte - medic-şef adjunct al spitalului pe partea
curativă, vice-preşedinte, secretar, şefii secţiilor de bază ale spitalului şi farmacistul-diriginte al farmaciei
spitaliceşti, responsabil de achiziţionarea medicamentelor, dacă instituţia nu dispune de farmacie, etc.

TRANSPORTORII MEDICAMENTELOR,GLICOPROTEINA P
P-glicoproteină, care reprezintă un transportor membranar specific ce funcţionează ca o pompă de eflux ce
contribuie la eliminarea substanţelor în lumenul intestinal şi preîntâmpină absorbţia lor. P-glicoproteina se
găseşte în intestinul subţire, ficat, rinichi, bariera hematoencefalică, placentă, testicule, celulele tumorale.
Astfel, la nivelul intestinului acest transportor limitează absorbţia intestinală, contribuie la eliminarea
substanţelor în bilă şi urină, protejează celulele creierului, fătului, testiculului de acţiunea nefavorabilă a
xenobioticelor. Activitatea P-glicoproteinei în ţesuturi este controlată de o genă specială, care poate
determina variaţii la fiecare individ cu influenţarea distribuţiei substratelor. Activitatea P-glicoproteinei
poate fi influenţată de inhibitori (ciclosporina A, chinidina, verapamil, itraconazol etc.) şi inductori
(rifampicina etc.).
Transportorii medicamentelor
Practic orice preparat ajuns în sânge se supune cuplării cu componentele plasmei (albuminele, gama-
globulinele, alfa-l-glicoproteina acidă, lipoproteinele) sau formele figurate ale sângelui (eritrocitele etc.).
Astfel, în plasmă fiecare medicament se află în stare liberă şi cuplată cu proteinele. Cuplarea cu proteinele
plasmatice depinde de: a) medicament (structura chimică, proprietăţile acide sau bazice, constanta de
ionizare); b) organism - vârstă (nou-născut, adult, senil); stări fiziologice (sarcină etc.); stări patologice
(hiper- sau hipoalbuminemie etc.); c) asocierea medicamentelor (procentul de cuplare a diferitor
medicamente).
Fracţia liberă a medicamentului este: responsabilă de efectul farmacologic; capabilă să penetreze prin
membranele şi barierele fiziologice; se supune biotransformării; se poate elimina mai repede; determină o
latenţă mai mică, o potenţă mai mare şi o durată mai scurtă de acţiune.
Fracţia cuplată cu proteinele are următoarele caracteristici: este neactivă farmacologic; reprezintă un
„depozit" sangvin; are o latenţă şi durată mai mare de acţiune, intensitate mai redusă a efectului; se elimină şi
metabolizează mai lent; limitează procesele de difuziune prin membranele şi barierele fiziologice şi
distribuţia; creşte hidrosolubilitatea preparatelor liposolubile cu consecinţe pozitive; poate căpăta proprietăţi
antigenice; la o proporţie de cuplare cu proteinele peste 90% se pot constata interacţiuni medicamentoase.
. Fracţia cuplată a substanţei medicamentoase nu interacţionează cu receptorii, enzimele şi nu penetrează
membranele celulare. Viteza şi puterea fixării substanţei medicamentoase cu centrii activi ai proteinelor
plasmatice depind de conformaţia (configuraţia) şi nivelul de corespundere a acestor centri cu moleculele
remediului medicamentos şi de legăturile chimice. Puterea legăturilor poate fi prezentată în descreştere în
felul următor: legătura covalentă, ionică, hidrogenică, hidrofobă, Van-der-Vaals.
în calitate de substanţe fixatoare pot servi aproape toate proteinele (albuminele, globulinele, lipoproteinele,
a-glicoproteinele acide) şi formele celulare ale sângelui
Albuminele. Cu albuminele se cuplează preponderent preparatele cu proprietăţi acide care la pH-ul plasmei
disociază în proporţie mare şi se leagă pe sediile catio- nice prin legături ionice (-NH 3+). Aceste sedii au un
număr redus (1-6) şi pentru ele pot concura medicamentele cu caracter acid- - antiinflamatoarele
nesteroidiene;antiepilepticele indirecte diureticele ,penicilinele;sulfamidele antimicrobiene;
Lipoproteinele. Cu lipoproteinele se cuplează preparatele cu proprietăţi slab bazice- Clorpromazină,
imipramină, chinidină, tetraciclinele, alpre- nolol, chinidină etc.
Alfa1-glicoproteina acidă. Se cuplează substanţele cu proprietăţi bazice ce la pH-ul plasmei disociază în
proporţie mică-- beta-adrenoblocantele,antidepresivele triciclice,antiaritmicele
,neurolepticel,macrolidele;dipiridamolul
y-globulinele- Tubocurarină, fenadonă, codeină, morfină etc
Eritrocitele- Chinidină, clorpromazină, imipramină, pentazocină

MONITORING TERAPEUTIC
Therapeutic drug monitoring is a branch of clinical chemistry that specializes in the measurement of
medication levels in blood. Its main focus is on drugs with a narrow therapeutic range, i.e. drugs that can
easily be under- or overdosed.
In pharmacology, many medications are used without monitoring of blood levels, as their dosage can
generally be varied according to the clinical response that a patient gets to that substance. In a small group of
drugs, this is impossible, as insufficient levels will lead to undertreatment or resistance, and excessive levels
can lead to toxicity and tissue damage.
Indications for therapeutic drug monitoring include:
* There is an experimentally determined relationship between plasma drug concentration and the
pharmacological effect.
* Knowledge of the drug level influences management.
* There is narrow therapeutic window
* There are potential patient compliance problems.
* The drug dose cannot be optimised by clinical observation alone.
Examples of drugs analysed by therapeutic drug monitoring:
* Aminoglycoside antibiotics (gentamicin)
* Antiepileptics (such as carbamazepine, phenytoin and valproic acid)
* Mood stabilisers, especially lithium citrate
* Antipsychotics (such as pimozide and clozapine)
Therapeutic drug monitoring can also detect poisoning with above drugs, should the suspicion arise.