Marcu Dragoș Victor

Anul III, sem. II

Dezbaterea teologică dintre ortodocși și baptiști

Primul cuvânt din această dezbatere este al ieromonahului Petru Pruteanu, urmând ca să
răspundă și pastorul bisericii baptiste, Vasile Filat.

Baptiștii spun că a existat și există o tradiție a Bisericii, doar că la un moment dat a

luat-o razna, fiind mai multe momente de cotitură, tradiția depărtându-se de ceea ce a fost
inițial. Părintele întreabă când a fost acest moment, înainte sau după secolul IV. Dacă ar fi
fost înainte de secolul IV, toți protestanții și neoprotestanții sunt condamnați să folosească un
canon biblic fixat pe niște oameni rătăciți, apoi vorbește despre Hristos când a vorbit cu iudeii
creștini și ceea ce spun protestanții în vederea acestei afirmații, citind din Septuaginta -Matei
4,4; le spune baptiștilor de unde ar trebui să citeze.

A doua temă se referă la cuvântul ,,paradosis”, baptiștii spunând că are mai multe
sensuri, și această afirmație este cu totul falsă. S-au dat câteva expresii și acestea sunt în
limba greacă (tradiție, datină, etc.). Părintele întreabă: care din cele 5 întrebări pot fi
catalogate ca datini omenești? (Mărturisirile martirilor, Hotărârile Sinoadelor Ecumenice,
Simbolul Niceo-Constantinopolitan-Crezul)

Sunt 14 sensuri ale cuvântului ,,paradosis”, dintre care prevalează sensurile negative. S-
a spus și despre anatema. Părintele explică că în Biserica Ortodoxă cuvântul ,,anatemă” nu
are sensul de blestem, afurisire, precum îl are în Biserica Occidentală.

Sfântul Apostol Pavel s-a adresat celor de atunci ca să țină ceea ce au fost învățați.
Majoritatea epistolelor sunt scrieri de conjunctură. Oamenii trebuie să bage de seamă că nu e
nevoie să citească niște cuvinte care le aduce pierzarea, ci e importantă și Sfânta Tradiție
-Credința venită din auzire.

Tradiția este credința vie a celor morți, iar tradiționalismul este credința moartă a celor
vii după cum spun baptiștii, toți având ceva în comun. S-a adus vorba de Revelație, de
Luther, Calvin, etc. că nu au negat tradiția și că nu trebuie să apară distincția dintre trup și
cap, pierzându-se unicitatea lui Hristos. Părintele răspunde că Tradiția și Scriptura sunt
distincte, dar nu pot fi despărțite și contrapuse, așa cum Persoanele Sfintei Treimi sunt
distincte.

Există diferență calitativă dintre cărțile Bibliei și alte scrieri ale Tradiției?

Nu se poate pune problema, fiindcă este vorba despre inspirația aceluiași Duh Sfânt,
doar că este o diferență de autoritate. Sfânta Scriptură are autoritate maximă, deoarece a fost
scrisă de persoane care au auzit de Mântuitorul Hristos și au auzit aceste lucruri. Biserica s-a
răspândit la mase, învățătura trebuia să fie în mare măsură probată. Ele nu diferă calitativ. Nu
era cazul ca Sfinții Părinți să-și dea o autoritate maximă. Noi mergem pe diferența de
autoritate, nu diferență de calitate, deoarece ar însemna că ar fi vina Duhului Sfânt.

Icoana sau Crezul trebuie să fie probate pe seama Sfintei Scripturi, dacă acestea
corespund înseamnă că ele au aceeași autoritate și că ele sunt inspirate de Duhul Sfânt,
devenind o autoritate pentru Biserică.

În Sfânta Scriptură, Hristos a binecuvântat doar un pahar la Cina cea de Taină…

Avem principii în Sfânta Scriptură, la Cina Domnului noi binecuvântăm conținutul,

rodul viței.

Sensul dogmatic al acestei afirmații, toți care participă la Cina Domnului, trebuie să fie
conștienți să-și amintească de legământul cu Hristos și că trebuie să se cerceteze.