Glanda tiroida: ce este si cum

functioneaza

ELEV: FLUERAS( STOICESCU) IRINA ALINA

AMG 2 A
Glanda tiroida este o glanda endocrina, care are forma de fluture. Este situata la baza gatului,
lungimea fiecarui lob nu depaseste 5 cm, iar greutatea sa nu depaseste 30 de grame la adult.
Dimensiunea sa redusa este indirect proportionala cu importanta acestei glande pentru sanatate:
tiroida influenteaza modul in care functioneaza fiecare celula, tesut sau organ, de la muschi, oase si
piele la tractul digestiv, creier, inima si multe altele. Glanda tiroida indeplineste aceste roluri in
primul rand prin secretia hormonilor care controleaza rapiditatea si eficienta cu care celulele
transforma substantele nutritive in energie (activitate chimica cunoscuta sub numele de metabolism)
– altfel spus, gland tiroida are un rol important in reglarea metabolismulul, astfel incat celulele sa
functioneze normal. Afectiunile tiroidiene sunt determinate de diferite dereglari la nivelul productiei
de hormoni – daca nu sunt tratate la timp, acestea se pot agrava si pot cauza alte probleme severe de
sanatate.

Cum functioneaza glanda tiroida

Asa cum motorul unei masini nu poate functiona fara benzina, si tiroida are nevoie de combustibil
pentru a produce hormonii tiroidieni. Acest combustibil este iodul, care se gaseste in anumite
alimente: sarea de masa iodata, fructele de mare, painea, laptele. Cand le consumi, iodul trece in
sange. Pe urma, tiroida extrage din sange acest ingredient care ii este necesar si il foloseste pentru a
produce doua tipuri de hormoni tiroidieni:
•Tiroxina (denumita T4, deoarece contine 4 atomi de iod)

•Triiodotironina (denumita T3, deoarece contine 3 atomi de iod)

Produsul glandei tiroide este, in principal, T4. Cea mai mare parte din hormonul T3 de care
organismul are nevoie este realizata in afara glandei tiroide, in organe si tesuturi care utilizeaza T3,
precum ficatul, rinichii si creierul. Acestea transforma T4 (format in glanda tiroida) in T3,
indepartand un atom de iod.
Pe masura ce glanda tiroida produce hormonii tiroidieni, ii depoziteaza intr-un numar mare de
foliculi microscopici, cu aspect sferic. Cand organismul are nevoie de hormoni tiroidieni, glanda
tiroida ii secreta in fluxul sanguin in cantitati adecvate indeplinirii nevoilor metabolice ale celulelor.
Hormonii ajung usor in interiorul celulelor care au nevoie si se ataseaza de receptori speciali situati
in nucleul acestora.

Rolul glandei pituitare in functionarea tiroidei

Motorul masinii arde combustibilul, dar tu esti cel care ii spune cat de mult sa lucreze prin apasarea
pedalei de acceleratie. Si glanda tiroida are nevoie de ghidaj: aceasta primeste comenzi de la glanda
pituitara (hipofiza), care este amplasata la baza creierului. Iata cateva dintre caracteristicile acestei
glande importante pentru functiile tiroidei:
•Glanda pituitara nu depaseste dimensiunea unui bob de mazare si este cunoscuta si sub denumirea
de “glanda sefa”, deoarece controleaza functiile tiroidei si ale altor glande din cadrul sistemului
endocrin.

•Glanda pituitara trimite mesaje glandei tiroide, comunicandu-i cati hormoni sa produca.

•Mesajele de la glanda pituitara catre glanda tiroida vin sub forma hormonului de stimulare
tiroidiana (TSH, tirotropina). Nivelurile de TSH din sange cresc sau scad in functie de existenta
unei cantitati suficiente de hormoni tiroidieni care sa indeplineasca nevoile organismului. Astfel, un
nivel ridicat de TSH determina tiroida sa produca mai multi hormoni, dupa care cantitatea de TSH
scade, ajungand la un nivel constant. Pe de alta parte, un nivel scazut de TSH avertizeaza tiroida sa
incetineasca productia. La adult, nivelul normal de TSH din sange este intre 0,45 si 4,12 mlU/L.

•Glanda pituitara obtine informatii in mai multe moduri: poate citi si raspunde direct hormonilor T4
care circula in sange, dar poate raspunde si hipotalamusului, o regiune a creierului care produce
propriul hormon – TRH (Thyrotropin Releasing Hormone, hormon care elibereaza tirotropina).
TRH stimuleaza productia de TSH in glanda pituitara. Aceasta retea de comunicare dintre
hipotalamus, glanda pituitara si glanda tiroida este denumita axa hipotalamica-pituitara-tiroidiana
(HPT).

Cand tiroida nu functioneaza bine

Reteaua de comunicare HPT este una foarte eficienta. In mod normal, glanda tiroida elibereaza
cantitatea potrivita de hormoni tiroidieni pentru ca organismul sa functioneze optim. Nivelurile de
TSH se pastreaza, in general, constante; acestea raspund, insa, la cele mai mici schimbari ale
nivelurilor de T4 si viceversa.
Reteaua HPT poate fi afectata in diverse moduri. De exemplu, factori externi precum boala sau
anumite medicamente pot sa intrerupa “comunicarea” dupa cum urmeaza:
1.Glanda tiroida nu produce suficienti hormoni, incetinind, astfel, toate functiile organismului –
afectiunea este cunoscuta ca hipotiroidism sau tiroida hipoactiva;
2.Glanda tiroida produce prea multi hormoni, suprasolicitand organele – afectiunea este cunoscuta
ca hipertiroidism sau tiroida hiperactiva.
Cand abordeaza boala tiroidiana, medicii incep prin a pune doua intrebari:
1.Glanda tiroida produce o cantitate anormala de hormoni tiroidieni?
2.Exista o modificare de structura a glandei tiroide precum un nodul sau aparitia gusei? Desi una
dintre aceste caracteristici nu o implica in mod necesar pe cealalta, majoritatea afectiunilor
tiroidiene le includ pe ambele.

Afectiunile asociate glandei tiroide

Hipotiroidismul - Daca tiroida nu produce suficienti hormoni, se instaleaza hipotiroidismul (tiroida

hipoactiva) si, ca rezultat, celulele din intreg corpul isi incetinesc activitatea, cu manifestari precum
oboseala, depresia, luarea in greutate, constipatia sau pielea uscata – simptome care pot fi
interpretate eronat ca apartinand altor boli. Cateva analize de laborator pot furniza informatii cu
privire la functionarea tiroidei: Testul TSH (Hormon de stimulare tiroidiana), Tiroxina totala (T4),
Teste pentru anticorpi tiroidieni. Daca ai fost diagnosticat cu hipotiroidism, tratamentul se reduce de
obicei la respectarea cantitatii corecte de medicatie pentru tiroida. Medicul iti va prescrie medicatie
care inlocuieste hormonii tiroidieni de care corpul duce lipsa. Doza initiala este selectata cu atentie
pe baza greutatii, a varstei si a altor boli pe care le ai.
Hipertiroidismul - Este de obicei determinat de o afectiune tiroidiana existenta. Alteori, boala este
provocata de anumite medicamente sau de doze excesive de iod. “Hiper” este un prefix care se
traduce prin “peste”, “deasupra” sau “in exces”. Altfel spus, acesta este efectul pe care
hipertiroidismul il are asupra organismului: asa cum o persoana cu tiroida hipoactiva produce prea
putini hormoni tiroidieni si are un metabolism lent, persoana cu tiroida hiperactiva produce prea
multi hormoni si are un metabolism rapid. Pacientul tipic cu hipertiroidism are glanda tiroida marita
si sufera de insomnie, intoleranta la caldura, oboseala, schimbari de dispozitie, transpiratie in exces,
scadere inexplicabila in greutate, sete continua, apetit alimentar crescut si scaune moi. Analizele de
sange pentru hipertiroidism sunt aceleasi ca pentru verificarea hipotiroidismului, dar este nevoie si
de o serie de analize suplimentare. Primul pas este masurarea nivelului TSH-ului. Nivelurile de T3
pot uneori sa ajute medicii in diagnosticarea hipertiroidismului sau in determinarea severitatii
hipertiroidismului. Daca suferi de hipertiroidism, FT3 este probabil sa fie ridicat. Daca esti
diagnosticat cu hipertiroidism, medicul va dori sa verifice prezenta in sange a anticorpilor TRAb
(anticorpii anti-receptor TSH), inclusiv a imoglobulinei stimulatoare a tiroidei (TSI), care
lactioneaza impotriva receptorilor TSH de pe glanda tiroida. Acesti anticorpi confirma prezenta
bolii Graves.
Scopul tratamentului hipertiroidismului este sa impiedice tiroida sa functioneze in exces. Exista trei
modalitati prin care se poate realiza acest lucru: iod radioactiv (poate fi folosit pentru a distruge o
parte din tiroida), medicamente (pot fi folosite pentru a bloca tiroida sa produca hormoni),
interventia chirurgicala (poate indeparta tiroida partial sau total).
Cancerul de tiroida – Exista mai multe tipuri de cancer tiroidian. Riscul crested daca: ai intre 25 si
65 de ani, esti femeie, ai in familie o ruda cu boala tiroidiana sau ai urmat tratament cu radiatii
pentru cap sau gat. Mergi la medic daca observi o umflatura la baza gatului. Pentru a stabili
diagnosticul de cancer tiroidian, medicul va efectua examenul clinic si va recomanda analizele de
sange pentru tiroida si investigatii imagistice, precum si o biopsie. Tratamentul cancerului tiroidian
depinde de tipul de cancer pe care il ai si cat de mult s-a raspandit. Tratamentul poate include
interventia chirurgicala, tratament cu iod radioactiv, terapie de substitutie hormonala, radioterapie,
chimioterapie sau terapie tintita (foloseste substante care ataca celulele canceroase fara a le vatama
pe cele normale).

Predispozitia femeilor la problemele tiroidiene

Femeile sunt mai predispuse la a dezvolta boala tiroidiana. Una din opt femei dezvolta probleme
tiroidiene de-a lungul vietii. In cazul femeilor, bolile tiroidei pot determina:
•Probleme cu perioada menstruala.Tiroida contribuie la controlul ciclului menstrual. Prea multi sau
prea putini hormoni tiroidieni pot face ca menstrele sa fie usoare, abundente sau neregulate. Tiroida
poate determina oprirea menstruatiei pentru cateva luni sau mai mult, o afectiune denumita
amenoree. Daca sistemul imun al organismului determina boala tiroidiana, alte glande, inclusiv
ovarele, pot fi implicate, iar acest lucru poate favoriza instalarea menopauzei timpurii (inainte de 40
de ani).
•Probleme in a ramane insarcinata. Cand boala tiroidiana influnteaza ciclul menstrual, influenteaza,
de asemenea, si ovulatia, ceea ce iti poate crea probleme in a ramane insarcinata.
•Probleme in timpul sarcinii. Problemele tiroidei aparute pe perioada sarcinii pot determina
probleme de sanatate pentru mama si pentru fat.
Uneori, simptomele problemelor tiroidiene pot sa fie confundate cu cele de la menopauza. Boala
tiroidiana, in special hipotiroidismul, este mai probabil sa se dezvolte dupa menopauza.

Complicatiile afectiunilor tiroidiene

In cazul hipotiroidismului, nivelurile scazute de hormoni tiroidieni pot incetini functionarea inimii
si chiar cauza bradicardia (ritm cardiac scazut), cu sub 60 de batai pe minut. Iar daca
hipotiroidismul este cauzat de tiroidita Hashimoto sau de deficienta de iod, se dezvolta gusa.
Totodata, un studiu estimeaza ca tiroidita autoimuna este prezenta la 20% din pacientii diagnosticati
cu depresie, in comparatie cu 5%-10% din populatia sanatoasa. Tot in hipotiroidism, parul poate sa
cada in manunchiuri, de pe cap sau de pe restul corpului. La femeile tinere, menstruatiile tind sa
devina mai consistente si mai frecvente. In unele cazuri, apar si schimbari in ovulatie ce pot face
conceptia dificila. Glanda tiroida hipoactiva poate determina cresterea nivelului colesterolului -
aceasta se intampla atunci cand nivelurile scazute ale hormonilor tiroidieni determina ficatul sa
produca mai putini receptori LDL. Acestea sunt molecule care extrag colesterolul LDL („rau”) din
sange.
Cand suferi de hipertiroidism, inima munceste mai mult, ceea ce poate determina o serie de boli
de inima - cele mai frecvente sunt tahicardia sinusala (ritm cardiac anormal care depaseste 100 de
batai pe minut) si fibrilatia atriala (aritmie cardiaca in camerele superioare ale inimii - atrii). Un
simptom asociat sunt palpitatiile. De asemenea, tensiunea sistolica mare (cifra mare a valorii
tensiunii arteriale) este frecventa in randul persoanelor cu hipertiroidism, in special in cazul
varstnicilor. Un exces de hormoni tiroidieni determina inima sa pompeze cu forta mai mult sange,
consecinta fiind nevoia crescuta de oxigen a muschiului cardiac, dar, aaca arterele coronare sunt
infundate, nu pot face fata nevoii inimii de sange suplimentar, ceea ce provoaca durerea in piept
numita angina. Fortand inima sa munceasca intr-un ritm mai alert, tiroida hiperactiva o
suprasolicita, ceea ce determina insuficienta cardiaca (inima nu mai poate pompa suficient sange
pentru a acoperi nevoile organismului).

Preventia afectiunilor tiroidiene

Nu exista anumiti pasi pe care sa ii urmezi pentru a preveni instalarea bolii tiroidiene, insa exista
masuri pe care sa le adopti pentru reducerea riscului de boala tiroidiana sau a agravarii bolii
tiroidiene existente.
Mergi regulat la control. Verificarea periodica a tiroidei determina depistarea precoce a nodulilor.
Recomandarea controalelor regulate este valabila si daca suferi de o afectiune tiroidiana usoara care
nu necesita tratament, dar si daca ai fost tratat cu succes pentru hipertiroidism si acum ai
hipotiroidism. Retine ca numerosi factori pot afecta nivelul hormonilor tiroidieni: alte boli,
inaintarea in varsta, schimbarile in alimentatie, sarcina.
Alimentatie si miscare. Nu exista o dieta speciala pe care trebuie sa o urmezi, insa anumite masuri
te pot ajuta in a tine boala sub control. De exemplu, evita alimentele bogate in proteina de soia, care
pot influenta absorbtia hormonilor tiroidieni. Iar daca glanda tiroida nu a fost indepartata chirurgical
complet si ti-a ramas o portiune semnificativa de glanda, evita excesul de iod, atat in medicamente,
cat si in suplimente alimentare, deoarece ar putea declansa probleme tiroidiene suplimentare. Cere
sfatul medicului privind suplimentarea cu seleniu a alimentatiei si folosirea iodurii de potasiu in
scopul prevenirii afectiunilor tiroidiene.
Inainte sa efectuezi o radiografie, in special dentara sau care implica gatul, coloana vertebrala,
capul sau pieptul, cere sa ti se puna la dispozitie un guler pentru tiroida pentru a proteja glanda de
expunerea la radiatii.
Renunta la fumat. Fumul de tigara contine o serie de toxine care pot afecta tiroida. Fumatorii au
risc mai crescut sa dezvolte boala Graves, una dintre cauzele principale ale hipertiroidismului.

Surse de informatie:
www.health.harvard.edu (Harvard Medical School Special Health Report, Thyroid Disease,
Understanding hypothyroidism and hyperthyroidism)
https://www.verywellhealth.com/ways-to-reduce-thyroid-disease-risk-3233225
https://www.womenshealth.gov/a-z-topics/thyroid-disease