UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ, SPORT ȘI KINETOTERAPIE

Atletism - ALERGAREA DE STAFETA

Bogdan Olaru
Anul I, Grupa 201
 Introducere

Ștafetă este o probă atletică sau concurs sportiv la alergări, schi, înot,
care constă în parcurgerea unei distanțe regulamentare de 400 m, 300 m, 200
m, 100 m, în patru părți egale, de către o echipă compusă din patru persoane,
care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația de a transmite
coechipierului următor un obiect convențional, care trebuie dus la punctul
final.

Atletismul, alergarea, este un sport individual, concurenţii luptând unul

împotriva celuilalt sau contra cronometrului nemilos. Totuşi, cursele de
ştafetă, pe pistă sau pe şosea, transformă totul într-un „joc“ de echipă, pentru
unii la fel de spectaculos ca fotbalul sau handbalul.

Pentru că sunt spectaculoase, ştafetele de pistă, atât cele pe distanţa

preferată de jamaican, cât şi cele de 4 x 400 m, sunt programate în cadrul
competiţiilor la final de program, în ultima zi. Şi, cum spune o expresie
cunoscută, ”Îşi merită toţi banii!”. Mai mult, din 2014 există şi un Campionat
Mondial de Ştafetă (Bahamas), unde sunt şi probe de semifond nu numai de
sprint. Poate nu la fel de explozive, dar la fel de interesante sunt şi cele în aer
liber, pe distanţe lungi, unele dintre ele ajungând de o importanţă deosebită,
cum ar fi popularele curse de Ekiden din Japonia. Ştafetele sunt concursuri nu
numai pentru cei care nu pot să fugă o distanţă mare, semimaraton sau
maraton, pentru că şi foarte mulţi maratonişti profesionişti aleargă aceste
curse intense, sunt concursuri unde colegii de muncă descoperă un alt mod de
a se cunoaşte mai bine şi de a se distra împreună, unde prieteni încearcă să se
motiveze unul pe altul şi astfel să-şi depăşească limitele, cu alte cuvinte,
ştafeta este modul prin care alergarea, atletismul, devine sport de echipă.

Unele curse de ştafetă sunt aşa de apreciate că ajung la un număr

impresionant de alergători. Este cazul Homlmenkollstafetten (Norvegia), cel
mai mare eveniment destinat acestei ”probe”, care a strâns în 2014 un record
de aproape 3.000 de echipe a câte 15 componenţi fiecare, un total de 44.160
alergători! Pe de altă parte, cea mai lungă competiţie de ştafetă a fost un
Ekiden mai altfel (nu se mai ţine din cauza costurilor de organizare), Cupa
Prinţului Takamatsu, cu un traseu de 1.064 de kilometri! Alexandru Corneschi,
campion naţional de maraton, este un fondist care aleargă de obiciei la
ştafetele pe asfalt, cum sunt cele din cadrul evenimentelor organizate de
Bucharest Running Club, Maratonul şi Semimaratonul Bucureşti, dar a
făcut-o şi pe pistă, la 4 x 400 de metri. Cunoaşte ambele lumi, chiar dacă nu a
fost niciodată sprinter. ”Ştafeta pe asfalt este pentru mine o cursă de pregătire,
un tempo, un test. Este bine să alergi ceva de genul ăsta pentru că faptul că ai o
echipă pentru care tragi te face să fii mai motivat ca de obicei”, ne spune Alex
care îşi aduce aminte râzând de perioadele când fugea de obicei ultimul
schimb la 4 x 400 de metri: ”Mereu era un chin pentru mine, eram o oaie
printre lupi, treceau specialiştii de 400 m pe lângă mine ca rachetele. Oricât de
bine pregătiţi am fi noi la fond nu te poţi pune cu nişte sprinteri. Ideea era
măcar să nu pierd locul pe care îl aveam când preluam băţul”.

Alergarea de ştafetă cu schimb alternativ

Alergarea de ştafetă cu schimb alternativ se deosebeşte de alergarea de

ştafetă cu schimb de aceeaşi parte prin faptul că băţul de ştafetă se transmite
cu aceeaşi mână cu care se primeşte.
• Primul alergător pleacă cu băţul în mâna dreaptă, o predă
alergătorului de la schimbul doi în mâna stângă, acesta o predă
alergătorului numărul trei în mâna dreaptă, care predă alergătorului
numărul patru în mâna stângă.
• alergătorul 1 şi 3 se deplasează pe marginea internă a culoarului (aflat
pe turnantă) şi predă băţul de ştafetă alergătorului nr 2 şi respectiv 4
care aşteaptă în partea exterioară a culoarului.
De obicei o echipă de ştafetă va folosi în primul schimb alergătorul cu
viteza cea mai bună întrucât el va pleca din bloc-start şi va crea avantaj dacă
va preda primul băţul de ştafetă evitând astfel îngrămădeala (busculada)
creată de numărul mare de atleţi în spaţiul de schimb (câte 2 pe fiecare
culoar) . Alergătorii din schimburile 2 şi 3 trebuie să fie cei cu capacitate de
rezistenţă şi o îndemânare bună, întrucât ei vor parcurge cele mai lungi
distanţe (125 -130 m, în care sunt incluse distanţa de 100 m şi distanţele de
aşteptare şi cele de la spaţiul de schimb) şi vor efectua atât primirea cât şi
predarea băţului de ştafetă. Al patrulea alergător va fi tot un alergător cu
viteză bună, el având sarcina fie de a recupera distanţa în cazul terenului
pierdut de ceilalţi coechipieri fie de a păstra avantajul câştigat.
Metodica însuşirii
Tehnica schimbului de aceeaşi parte se învaţă în trei etape: de pe loc,
din mers şi din alergare. învăţarea trebuie organizată astfel încât fiecare
alergător va trebui să fie, pe rând, primitor şi aducător.
1. Se execută mers şi alergare uşoară, cu băţul de ştafetă şi trecerea lui
dintr-o mână în alta.
Se execută starturi din picioare şi de jos, cu băţul de schimb ţinut în
mâna stângă, în linie dreaptă şi în turnantă.
Se execută de pe loc, în coloană câte unu, transmiterea băţului de
ştafetă, la semnalul sonor dat de aducător. Băţul este transmis (de la
coada şirului) din mâna stângă a aducătorului în mâna dreaptă a
 primitorului, care-l va trece imediat în mâna stângă.
4. Se execută acelaşi exerciţiu, dar executat din mers.
5. Se execută din alergare, la început în tempo redus, apoi din ce în ce
mai repede. Se va lucra pe perechi, partenerii vor alerga cu aceeaşi
viteză la o distanţă între ei de circa 1 m, astfel încât la un semnal sonor
schimbul să se facă fără întârziere.
6. Se execută transmiterea băţului de ştafetă din alergare (distanţa dintre
cei doi va fi de 10 m), aducătorul va fi obligat să accelereze pentru a se
apropia convenabil de primitor.

7. Se execută transmiterea băţului în zona de schimb, mai întâi fără să

ţină cont de marcajele care delimitează acest spaţiu, apoi în condiţii
regulamentare (în linie dreaptă şi în turnantă).
Greşeli frecvente
• Purtarea băţului de schimb în mâna dreaptă din momentul startului.
• Neaprecierea corectă a distanţei dintre primitor şi aducător în
momentul schimbului, transferul băţului realizându-se în afara
spaţiului de schimb.
• Ducerea braţului cu ştafeta, de către aducător, în momentul
schimbului, înaintea ducerii înapoi a braţului de către primitor.

Indicaţii metodice
• Se va insista mai mult pe exersarea schimbului în spaţiul
regulamentar pentru a se însuşi corect transmiterea în condiţii
regulamentare.
• Schimbul să se realizeze în viteză maximă şi cât mai corect.

v.2.3. Prevederi regulamentare

Instalaţii şi materiale
1. Locul de desfăşurare a alergărilor de ştafetă este pista de alergare a
stadionului care are aceleaşi dimensiuni descrise la probele de
alergări.
2. Spaţiul de schimb are o lungime de 20 m, fiind delimitat de linii trasate
de-a latul pistei cu lăţimea de 5 cm. în alergările de 4 x 100 m şi 4 x 200
m membrii unei echipe, cu excepţia primului, pot începe alergarea cu
maxim 10 m înaintea zonei de schimb. Alergarea, la cele patru
schimburi în ştafeta de 4 x 100 m, va fi executată în întregime pe
culoarul propriu, iar cea la 4 x 200 m şi 4 x 400 m primul tur se va
alerga în întregime pe culoar, ca şi prima parte din cel de-al doilea tur,
până la ieşirea din prima turnantă a celui de-al doilea tur, după care se
va trece la bordura (linia) internă a pistei.
La 4 x 400 m, al doilea şi următorii alergători nu mai au dreptul de a
începe alergarea din afara zonei de schimb şi trebuie să plece din interiorul
acestei zone.

3. Semne pe pistă. Concurenţii pot pune semne pe pistă, în limitele

propriului culoar, folosind benzi adezive de 5 cm / 40 cm, de culoare
distinctă.
4. Băţul de ştafetă. Ştafeta este un tub neted (din lemn, din metal sau orice alt
material rigid), circular, dintr-o singură bucată, a cărei lungime va fi de
28-30 cm. Circumferinţa va fi de 12-13 cm, iar greutatea nu va fi mai
mică de 50 g. Se recomandă ca ştafeta să fie de culoare stridentă.
Reguli de concurs
• Orice concurent, care face o încercare de plecare greşită, primeşte un
avertisment. A doua încercare de plecare greşită este sancţionată cu
excluderea din proba de concurs, şi descalificarea echipei.
• Ştafeta trebuie purtată în mână pe toată durata alergării. în toate
alergările de ştafetă, băţul de ştafetă trebuie să fie schimbat în zona de
schimb.
• Orice mişcare de împingere la plecare a partenerului, sau ajutare prin
orice alt mijloc va atrage după sine descalificarea echipei sale.
• Componenţa şi ordinea echipelor de ştafetă va trebui să fie anunţată
oficial, înainte de plecarea în fiecare tur al competiţiei.
• Când un atlet, care a alergat într-un tur precedent este înlocuit de un
altul, el nu mai poate alerga din nou, pentru echipa sa în aceeaşi cursă.

INEDIT

In Romania s-a alergat cea mai lunga stafeta din lume

Guiness World Records a confirmat ca s-a alergat continuu 336 de

ore si ca au fost parcursi peste 3000 de km. Cea mai lunga stafeta din
lume, la care au luat parte atleti dar si alergatori amatori, s-a incheiat in
Bucuresti dupa ce a trecut prin 23 de orase din intreaga tara.

Pe 21 septembrie s-a dat startul in ceea ce a reusit sa fie cea mai

lunga stafeta de alergare din lume.
Startul oficial a fost dat de catre Razvan Lucescu, antrenorul echipei
nationale de fotbal din acel moment si de-a lungul celor 15 zile de
alergare, stafeta a fost preluata, pe rind si de alte personalitati precum
Ivan Patzaichin (in Tulcea), Ion Bararu, profesorul constantean care ii
pregateste pe elevii premiati an de an de NASA, Petru Ghervan,
antrenorul nationalei de handbal masculin (in Suceava), arbitrul FIFA
Cristian Balaj (in Baia Mare), Francisc Vastag (in Oravita) sau portarul
Universitatii Craiova, Silviu Lung Jr. (in Craiova).

Acestora li s-au alaturat multi alti alergatori amatori care si-au dorit
sa contribuie la realizarea acestei stafete, intitulata Turul Phenomenal
Gillette.

Alergarile pe distante lungi sunt evenimente extrem de populare in

lumea occidentala. Cursele se intind pe sute de kilometri si pot fi
alergate fie individual, fie in stafeta.