UNIVERSITATEA “PETRU MAIOR” DIN TÂRGU-MUREŞ

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

CURS POSTUNIVERSITAR PSIHOPEDAGOGIC
DISCIPLINA: PSIHOLOGIA ADOLESCENŢILOR, TINERILOR ŞI
ADULŢILOR

REFERAT
Relaţiile adolescentului cu părinţii.
Adolescentul rebel

Prof.univ.dr.Albu Emilia

Masterand:
Gliga Steliana Cristina
„Diana, vrei te rog să aduni tu rufele până spăl eu vasele ?"
„Fiecare să şi le adune pe ale lui. Ale mele au fost spălate ieri."
„Nu contează că nu sunt ale tale. Si eu spăl farfuria şi tacâmurile cu care ai mâncat tu."
„Dar nu sunt ale mele. În casa asta tot timpul trebuie făcut ceva."
"Bine, tu ai vrut asta...."

Acesta este un dialog imaginar între Diana, o adolescenta de 15 ani, şi mama ei. Este
doar un exemplu. Temele, situaţiile şi personajele în care putem întâlni acest tip
de dialog sunt mult mai multe. Pentru generaţia celor care au acum 30-40 de ani
acest lucru li se pare foarte deranjant. Adulţilor mai în vârstă situaţia li se pare de
neconceput.

Când auzim o astfel de discuţie suntem foarte tentaţi să spunem,

dezaprobator, „Ce ţi-e şi cu adolescenţii de azi! Pe vremea noastră era altfel!"

Adolescenţii au fost din toate timpurile, mai mult sau mai puţin, în conflict
cu părinţii şi cu cei din genereţiile mai vechi. Se poate spune că este aproape o
stare specifică adolescenţei. Explicaţia constă în mare măsură în ceea ce
reprezintă adolescenţa însăşi şi ceea ce o caracterizează. Adolescenţa este faza ce
urmează pubertăţii. Putem spune că este furtuna emoţională care urmează
furtunii biologice. Pentru nici una din ele nu suntem suficient de pregătiţi.

Pubertatea, care culminează cu puseul puberal, aduce schimbări fără

precedent în organismul uman. Vârsta la care apare este însă una ingrată. Spre
deosebire de trecerea la bătrâneţe, manifestate prin menopauză şi adropauză,
pubertatatea nu găseşte şi un psihic pregătit, cu cunoştinţele necesare pentru a
înţelege ce se intâmplă cu corpul nostru.

Puberul se trezeşte cu un corp despre care află, din surse mai mult sau mai
puţin calificate, că se pregăteşte să devină adult. Fetele prezintă în general un
avans de aproximativ 2 ani faţă de băieţi în ceea ce priveşte debutul perioadei
puberale. Nivelul de dezvoltare se armonizează abia la adolescenţă.

Fetele câştigă 22 cm în înălţime şi 3 kg pe an în greutate. Băieţii cresc cu 23

de cm în înălţime şi 6 kg pe an în greutate. Acestea sunt valori medii. Creşterea în
înălţime este neuniformă, fapt care duce la stângăcie, imprecizie sau mişcări
considerate ca fiind exagerate.
Apar caracterele sexuale secundare. Atitudinea şi reacţiile faţă de acestea,
atât din partea puberului cât şi ale „publicului" din jur, sunt foarte diverse.

Este interesant de semnalat fenomenul diferenţelor dintre copii de aceeaşi

vârstă. Aceştia pot prezenta fie o pubertate precoce, fie una întârziată. Cercetările
au arătat că băieţii cu precocitate atrag o atitudine favorabilă din partea
bărbaţilor, ceea ce le stimulează încrederea în sine. Băieţii cu debut puberal tardiv
sunt preocupaţi să ţină oarecum „pasul" cu ceilalţi şi încearcă să atragă atenţia
adulţilor prin atitudine energică şi exuberantă. Fetele cu pubertate precoce devin
fie nepopulare, fie lidere de grup, în funcţie de situaţia socială. Fetele cu
pubertate tardivă sunt percepute ca fiind de încredere, populare, demne de a fi
alese drept lider.

Diferenţele în cadrul aceluiaşi sex cât şi cele dintre sexe solicită tact,
răbdare şi delicateţe din partea colegilor, familiei şi educatorilor. Din nefericire,
situaţia „din teren" diferă destul de des şi destul de mult de situaţia „de dorif.La
capătul acestei perioade tumultoase răsar zorii adolescenţei.

Adolescenţa. Spre deosebire de pubertate, când predomină dezvoltarea

somato-fiziologică, în perioada adolescenţei are loc cea mai importantă dezvoltare
psihică a omului. Această perioadă se cararcterizează prin clarificarea şi
intesificarea elaborării idealurilor, printr-o dezvoltare intensă a
personalităţii, prin cristlizarea evidentă a concepţiei despre lume şi viaţă. Se
intensifică evoluţia laturii cognitive, afective şi voliţionale datorită, printre altele,
şi alegerii profesiunii.

Adolescenţa este vârsta majoratului civil, prin intermediul muncii

realizându-se şi integrarea în viaţa socială. Atât majoratul cât şi integrarea socială
îşi pun puternic amprenta pe conduita tinerilor adolescenţi. în acelaşi timp,
adolescenţa este şi vârsta romantică a omului, vârsta marilor sincerităţi cu
adevăruri absolute, a neliniştilor, a naivităţii şi aderării fără rezerve la cauze,
adevăr şi dreptate, a inteligenţei nonconformiste, a unei integrităţi morale
depline.

Procesul de modelare a personalităţii are urcuşuri şi coborâşuri,

capcanele fiind la tot pasul. în această perioadă se trăiesc noi experienţe în care
domină afirmarea eului şi tendinţa de manifestare a dispreţului faţă de familie,
deoarece adolescentul începe sa capete convingerea că se afla la vârsta adultă, în
acelaşi timp, este sensibil faţă de situaţia de respingere şi faţă de judecata
adultului, deşi se poate gasi în opoziţie cu acesta. Apare, aşadar o ambiguitate
comportamentală ce se transpune în forme de timiditate şi de confirmare, în care
conflictele si frustraţiile pot deveni acute.

Încearcă, prin toate mijloacele, sa se plaseze în originalitate şi să nu cadă în

conformism. Pentru aceasta, vestimentaţia trebuie sa fie deosebită, chiar dacă nu
este acceptată, muzica să răsune puternic, camera să fie dezordonată, limbajul sa
fie încărcat de simbolisme bulevardiere cu tendinţa de a provoca, etc.

Adolescentul şi familia. Evident, conflictele de autoritate depăşesc cadrul

familiei şi sunt centrate pe dobândirea unui statut ce dă adolescentului mai multă
independenţă în luarea deciziilor şi manifestarea unor forme comportamentale, în
care adultul să nu mai dicteze asupra vârstei când are voie să fumeze, să nu mai
fixeze ora de venire acasă seara, să nu mai spună când să te dai cu un ruj prima
dată etc.

Adolescentul rămâne încă, în bună măsură dependent de familie, dar se

străduieşte tot mai mult să iasă de sub tutela ei. Pentru părinţi apar dificultăţi în
adoptarea celor mai favorabile forme de relaţionare cu adolescenţii pentru a evita
eventualele conflicte. Situaţiile extreme, cum ar fi un climat prea indulgent sau
neglijent, ca şi al unuia prea rigid cu interdicţii exagerate, nu facilitează
dobândirea autonomiei personale, deoarece se menţin stările tensionale şi se
reduc motivele pentru o implicare activă a adolescentului în propria sa socializare.
Familia este şi ea afectată deoarece îi scade forţa de influenţare şi este tot mai
des evitată în luarea unor hotărâri de către tânăr. Ca atare, relaţiile dintre familie
şi adolescent se deteriorează, ceea ce determina repercusiuni negative şi asupra
adaptării generale a tânărului din perioada ulterioara. Manifestările pot fi
vehemente.Uneori nici una din părţi nu cedează. Varianta cea mai rea este
conflictul deschis în care poate apărea abandonul şcolar şi părăsirea familiei.
Uneori se poate ajunge şi la suicid.

Din păcate familia, elementul cel mai important în dezvoltarea unui copil,
devenit mai apoi adolescent, a suferit şi ea foarte multe schimbări în ultimele
decenii.

Un studiu efectuat în Statele Unite a relevat o situaţie îngrijorătoare.

Statistic, în Statele Unite, din 100 de copii, 17 se nasc în afara căsătoriei, 48 de copii
au părinţi care vor divorţa pana ce ei vor împlini 18 ani, 16 au părinţi care au
divorţat înainte să se nască, iar la 6 copii le moare un părinte înainte ca ei să
împlinească 18 ani. Rezultă că doar 13 copii din 100 vor atinge 18 ani având părinţi cu
mariajul intact. Ce se întâmplă cu ceilalţi 87. Ei îşi petrec aproximativ 5 ani din
viaţă intr-o familie cu un singur părinte. Concepţia copilului despre familie se
modelează într-un mediu, care odată era considerat anormal.

Ce poate să facă un părinte singur? El devine suţinătorul financiar, cel care

face curăţenie, bona, „disciplinatorul", toate în acelaşi timp. Momentele
adevărate, de familie de calitate, devin o raritate. Unii dintre aceşti părinţi
reuşesc, cu foarte mari eforturi, să se menţină implicaţi în viaţa adolescentului şi
educaţia acestuia. Alţii depun armele şi se predau, adolescentul crescându-se
aproape singur, „culegând" valori la întâmplare pe care le filtrează în funţie de
context şi puterea de înţelegere.

Este interesant de văzut structura pe sexe a părinţilor din familiile

monoparentale. Lipsa mamei sau a tatălui poate conduce la dezechilibre cu efecte
importante chiar şi pentru perioada adultă.

Un alt aspect important legat de evoluţia familiei, cu impact în educaţia

adolescenţilor, îl reprezintă evoluţia acesteia în ceea ce priveşte ocupaţia şi
locul de muncă al părinţilor. Până acum 20-30 de ani, majoritatea copiilor se
întorceau acasă găsind pe mama sau pe tata. Dacă nu erau ei, era o bunică sau
un vecin. Copii aveau părinţi în preajmă permanent, implicarea acestora în
educaţie fiind mult mai mare. Implicarea parentală în educaţie era semnificativă.
Şansa de transmitere, filtrare şi sedimentare a valorilor „de dorit" era foarte mare.
Din această cauză riscurile de apariţie a disensiunilor majore între părinţi
adolescenţi erau mult reduse faţă de prezent.

Care este situaţia în prezent? Părinţii lucrează mai mult, uneori au 2 locuri
de muncă, cerinţele sunt tot mai mari, serviciul solicită psihic tot mai tare.
Mamele lucrează şi ele, multe devenind oameni cu succes în cariera. îndepărtarea
aceasta a făcut ca valorile adolescenţilor să fie mai mult cele ale grupului cu care
îşi petrec timpul, la şcoală sau pe calculator. Părinţţi se întreabă de multe ori
„Unde am greşit? A avut tot ce i-a trebuit. Bani, casă, mâncare, haine!".

Din păcate ei şi-au pierdut rolul de model şi autoritate şi se trezesc că

adolescentul din casa lor a devenit un rebel şi un străin. Chiar şi în scurtul timp pe
care îl petrec împreună acasă, fiecare stă în spaţiul lui. Demararea unui proces de
re-apropiere este dificil şi cere în primul rând conştientizarea situaţiei. Abordarea
presupune foarte mult tact şi delicateţe, găsirea pârghiilor motivatoare fiind
deosebit de importantă. Apelarea la consiliere este puţin utilizată la noi însă, sunt
multe situaţii în care acest lucru ajută la identificarea corectă a problemelor şi
scurtarea perioadei de criză.

Adolescenţa e-o frânghie de aur pe care n-o poţi tăia, dacă vrei, cu cuţitul.
Adolescenţa e-o frânghie de aur legând nadirul cu zenitul.
Nichita Stănescu

Bibliografie

1.Albu Emilia, „Psihologia Vârstelor" Cap.VIII, Universitatea Petru Maior, Târgu Mureş, 2007, Pag. 77-93
2.Albu Emilia, Psihologia educaţiei - teme şi abordări actuale, Editura Napoca Star, Cluj Napoca, 2009
3.Andrei Cosmovici, Luminiţa lacob, Psihologie şcolară, Editura Polirom, laşi, 1999, pag.46-47
4.Joel Hilliker, „Why Teens Rebel", Julz 2002, The Philadelphia Trumpet, Volume 13, Number 6, Pag. 21-24
5.Petronela Velciov, „Psihologia Vârstelor" Partea I, Cap. XI, , Curs, Universitatea De
Vest din Timişoara, 1994, Pag. 197-201

UNIVERSITATEA “PETRU MAIOR” DIN TÂRGU-MUREŞ

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC
CURS POSTUNIVERSITAR PSIHOPEDAGOGIC
DISCIPLINA: PSIHOLOGIA ADOLESCENŢILOR, TINERILOR ŞI
ADULŢILOR

STUDIU DE CAZ
Prof.univ.dr.Albu Emilia

Masterand:
Gliga Steliana Cristina
 STUDIU DE CAZ

DEFINIREA CAZULUI DE ANALIZAT

Studenta P.S., din anul III, gr. ***, Facultatea de Farmacie prezintă deficienţe de
adaptare şi integrare în procesul de învăţământ dar şi deficienţe de adaptare socială
reflectate în special prin nivelul scăzut al rezultatelor.

OBIECTIVELE GENERALE ALE STUDIULUI

•determinarea cauzelor;
•eliminarea cauzelor;
• propunerea unui proiect educativ de intervenţie.

ETAPELE STUDIULUI DE CAZ

I. ABORDAREA CAZULUI
A. Prezentarea cazului - situaţia actuală:
-probleme la învăţătură (restanţe la examene şi chiar neprezentare, absenţe
nemotivate de la lucrările practice;
-o majoră criza de identitate (orientare profesională defectuasă anterior);
-relaţii minimale spre lipsă cu colegii de grupă şi de an.
B. Procurarea şi sistematizarea informaţiilor
1. Analiza activităţii şcolare:
a. note mici la majoritatea obiectelor;
b. nu îşi îndeplineşte sarcinile şcolare decât cu mare greutate;
c. nu participă activ la cursuri şi lucrări practice,
d. nu am detectat interes pentru nici o materie din programa de învăţământ a
anului III.
2. Observaţii psihopedagogice
Inteligenţa - este corespunzătoare vârstei
Gândirea - formală (consolidarea abilităţilor de operare mentală complexă cu
conţinuturi abstracte
Limbajul scris/oral - normal, caracteristic vârstei
Memoria - mecanică şi de scurtă durată;
Imaginaţia - de tip reproductiv;
Atenţia - capacitate redusă de concentrare
Voinţa - lipseşte, evită să ia decizii majore, este nehotărâtă, nu are răbdare,
Motivaţia - de tip extrinsec;
Deprinderi verbale, senzoriale, motrice - normale, corespunzătoare vârstei;
Deprinderi de gândire şi perceptive - aparent subnivelul caracteristic vârstei
Afectivitate - prezintă dezechilibre afective, oscilează între dispoziţii afective pozitive şi
negative în perioade foarte scurte de timp, nu este emotivă;
Caracter- negativ, lipsă de combativitate, noncooperantă şi lipsită de interes,
dezinteresată de activitatea programului de învăţământ, stilul de lucru în timpul
activităţilor practice este necorespunzător, este împrăştiată, învaţă doar atunci când
este abolut necesar şi atunci pe de rost, insuficient, haotic doar înaintea
examenelor, seminariilor importante, are o atitudine oscilantă faţă de propria
persoană şi de colegi, nu este sociabilă, manifestă o anumită doză de agresivitate
datorită marginalizării de către colegi.
Echilibrul sistemului nervos - studenta prezintă o oarecare labilitate psihică posibil
generată de problemele personale şi familiale, se plictiseşte uşor, nu are rezistenţă
la stres şi efort intelectual susţinut, puţin sociabilă, un temperament introvertit, fără
încredere în forţele proprii; ca formă de apărare, pentru a-şi proteja propria şi a-şi
justifica comportamentul aproape incompatibil cu activităţile şcolare uneori recurge
la minciuni, aparent nevinovate.
3. Probleme medicale
Studenta prezintă o dezvoltare psihosomatică normală pentru vârsta ei. Nu are
probleme de sănătate. Nu manifestă aproape deloc preocuparea pentru siluetă (are
aproximativ 75 kg la 1,58 m - uşoară supraponderabilitate)
4. Relaţiile sociale
Relaţia cu familia - relaţii normale ale părinţilor, (aceştia având un comportament
normal în relaţia cu fiica lor). Tatăl este profesor universitar respectabil, cuprins în
numeroase proiecte universitare, extrem de ocupat, la Facultatea de Medicină UMF
Tg.Mureş. Mama este farmacist - timpul pe care-l petrece cu familia fiind limitat. Are
responsabilitatea unei farmacii (afacere a familiei) şi majoritatea timpului îl petrece
la farmacie fiind ocupată cu partea de management a acesteia. Locuiesc împreună
cu bunica care se ocupă de menajul familiei.
Relaţia cu fraţi şi/sau surorile - studenta are un frate mai mare care lucrează în
străinătate, ca specialist în domeniul comunicaţiilor, nu se întâlnesc decât odată pe an
cu ocazia sărbătorilor de iarnă;
Relaţia cu grupul de prieteni- are prieteni puţini, dar care sunt plecaţi la studii în alte
localităţi;
Relaţia cu colegii de grupă/an - are relaţii încordate cu colegii de grupă, care o
ignoră, neacordându-i
atenţie. Nu participă la programele studenţeşti extracurriculare sau manifestări gen
concursuri, drumeţii, excursii etc.
C. Istoricul evoluţiei cazului
1. Istoricul problemei
Problemele au apărut odată cu intrarea la facultate şi s-au agravat la finalzarea
anului III de studiu, când datorită dezinteresului pentru studiu şi a numărului mare
de absenţe (cursuri, lucrări practice) studenta a fost la limita de a repeta anul
şcolar, intrând in anul III cu multe restanţe ale anului II.
2. Istoricul evoluţiei şcolare
Studenta nu a avut probleme în anii de liceu. Problemele legate de studiu şi
adaptarea la mediul universitar au apărut începând cu anul I de studiu.
3. Istoricul dezvoltării intelectuale
Aparent o dezvoltare intelectuală medie, corespunzătoare vârstei.
4. Istoricul dezvoltării fizice
Dezvoltare psihosomatică aproximativ corespunzătoare vârstei (uşoară
supraponderabilitate)
5. Istoricul familiei
În familie nu au existat stări conflictuale sau relaţii tensionate în ultimii ani.
6. Istoricul relaţiilor sociale
Studenta a avut un cerc de prieteni bine sudat în perioada liceului. Relaţiile de
prietenie cu aceştia în mare parte nu au fost păstrate deoarece foştii colegi au mers
la facultate în alte localităţi din ţară. Este în căutarea "marii iubiri".

D. DESCOPERIREA CAUZELOR
• Lipsa de timp a părinţilor combinată cu un uşor dezinteres subminează nevoia
de protecţie şi de siguranţă a studentei; duce la o falsă independenţă (de care
se foloseşte într-o manieră total inadecvată vârstei şi aspiraţiilor);
• Starea dată se suprapune peste structura uşor supraponderală a tinerei care
face ca aceasta să fie predispusă la eşec şcolar;
• Lipsa unui sistem de valori al tinerei duce la o criza de identitate şi
dezorientare;
• Impunerea unui traseu în viaţă care este departe de dorinţele tinerei conduce
la dezorientare profesională şi eşec şcolar;
• Lipsa de comunicare şi dezinteresul faţă de situaţia actuală a studentei,
produc grave dezechilibre emoţionale.

II.CONFIGURAREA SITUAŢIEI
În urma discuţiilor cu studenta, şi cu tatăl acesteia am constatat că visul ei
nerealizat este să urmeze o carieră în domeniul muzical către care consideră că are
reale înclinaţii. De asemenea îşi doreşte în continuare să continue să studieze
chitara.

Pentru viitorul apropiat tânăra şi-propus:

• Să nu mai lipsească de la cursuri şi activităţi practice;

• Să studieze suplimentar la obiectele cu restanţe, solicitând ajutor din partea

colegilor şi consultaţii din partea profesorilor titulari;
• Să-şi îmbunătăţească problemele de relaţionare cu părinţii şi colegii de
grupă/an;
• Să se înscrie la un curs de chitară la Şcoala Populară de Artă;

• Să participe la activităţile studenţeşti în care îşi poate manifesta înclinaţiile

muzicale (colindele, balurile bobocilor, serate studenţeşti). Pentru viitorul mai
îndepărtat:
• Să-şi finalizeze studiile (cu susţinerea examenului de licenţă);

• Să se căsătorească.sa aibă familia ei, copii, casă, un serviciu bine remunerat;

• Să continue să studieze chitara şi să participe la manifestări muzicale.

III. ELABORAREA STRATEGIILOR DE ACŢIUNE

Se acţionează la nivel personal prin:

1) Creşterea încrederii în forţele proprii,
2)Stimularea motivaţiei pentru învăţare,
3)Modificarea atitudinii studentei faţă de programa de învăţământ;
4)Modificarea atitudinii studentei faţă de colegi şi relaţiile cu aceştia;
5)Şedinţe de psihoterapie;
6)Modificarea sistemului de valori al tinerei;
7)Se acţionează şi la nivelul grupei de studenţi;
8)înlesnirea integrării în grup;
9)Solicitarea studentei în realizarea activităţilor studenţeşti desfăşurate în grup
10)Participarea la alte activităţi: excursii, programe distractive, colindele,
balurile bobocilor, serate studenţeşti.
11)Se acţionează la nivelul tuturor factorilor: părinţi, profesori, colegi, anturaj.
IV. LUAREA Şl SUSŢINEREA HOTĂRÂRII

Elaborarea unui proiect educativ de intervenţie;

Formularea de prognoze privind evoluţia ulterioară a studentei.

PROIECT EDUCATIV DE INTERVENŢIE

Plan de acţiune comună şcoală - familie

Scop: intensificarea colaborării facultăţii (şi a tutorelui de an) cu familia astfel încât
să-i fie stimulată motivaţia pentru învăţare şi să-şi poată să depăşi criza de
identitate.

Obiective
I.Conştientizarea de către părinţi a responsabilităţilor care le revin în orientarea
profesională corectă după aptitudini şi abilităţi a copiilor lor;
II.Conştientizarea de către părinţi a faptului că tânăra este adultă şi că poate lua şi
singură decizii în ceea ce priveşte viaţa profesională şi personală, decizii de
care părinţii trebuie să ţină cont.
III.Modificarea atitudinilor comportamentale ale părinţilor în raport studenta în
scopul unei mai mari deschideri către aceştia, pentru stimulare gândirii
pozitive, pentru găsirea metodelor non-agresive de abordare şi rezolvare a
situaţii lor de criză.
IV. Implicarea şi stimularea motivaţională a părinţilor în rezolvarea problemelor
fiicei lor;
V.Modificarea atitudinii studentei faţă de responsabilităţile statutului de student;
VI.Stimularea motivaţională adecvată a studentei pentru învăţare;
VII.Realizarea unui program de studiu echilibrat care să conducă la rezultate în
planul de învăţământ;
VIII.Întărirea succesului la examene şi diminuarea insucceselor;
IX.Dezvoltarea încrederii în forţele proprii, dezvoltarea şi îmbunătăţirea imaginii de
sine a studentei;
X.Favorizarea integrării în grupul său de colegi prin realizarea de acţiuni comune cu
aceştia;
XI.Orientarea către şedinţe de psihoterapie pentru rezolvarea problemelor afective
şi emoţionale precum şi a crizei de identitate.

PROGNOZA EVOLUŢIEI ULTERIOARE A STUDENTEI

Starea pedagogică:
• Intensificarea interesului pentru studiu în scopul finalizării examenelor din programa
de învăţământ;
• Promovarea anului II (restanţe) şi anului III de facultate;

• Menţinerea interesului pentru studiu şi disciplinele de specialitate ale

facultăţii şi pe parcursul ultimilor doi ani de studiu;
• Promovarea examenului de
licenţă.
Starea intelectuală:
• Creşterea capacităţii de organizare şi a rezistenţei la efort intelectual;

• Optimizarea capacităţii de concentrare a atenţiei;

Starea de sănătate:
• Cristalizarea dezvoltării personalităţii

• Dezvoltarea încrederii în sine;

• Rezolvarea crizei de identitate şi a dezorientării profesionale;

• Recâştigarea respectului de sine;

Relaţiile sociale:
• Creşterea comunicării şi capacităţii de a relaţiona pozitiv cu colegii;

• Integrarea în colectivul grupei şi anului de studiu din care face parte;

• Acceptarea de către colectiv a studentei pentru realizarea sarcinilor în echipă

Relaţiile familiale:
• Detensionarea şi îmbunătăţirea relaţiile între părinţi, recâştigarea rolului de
model şi autoritate, conştientizarea situaţiei, demararea unui proces de
reapropiere. Părinţii vor învăţa modalităţile cele mai bune de abordare şi
gestionare a situaţiilor de criză ivite în relaţiile cu fiica lor.
• Apelarea la consiliere în scopul identificării corecte a problemelor şi scurtarea
perioadei de criză.