Sisteme Informaţionale pentru

Conducere
SIC
Organizare

 Proiect de laborator (în echipă) – 40%

 Proba de verificare (lucrare scrisă online pe
https://online.ase.ro în ultima săptămână a
semestrului, la curs – 60%
CONCEPTUL DE SISTEM. ANALIZA
SISTEMICĂ

Metoda unei ştiinţe aplicate altei

ştiinţe: teoria structuralistă,
cibernetică, fizică, psihologie,
matematică etc.

Definiții: sistem, structură, stare

Sistem - subsisteme

Sistemul economiei mondiale

Sistemul economiei
naţionale

Sistemul de ramură

Sistemul de
subramură

Organizaţia
economică
tradiţională
COMPORTAMENTUL SISTEMELOR

Principiul “cutiei negre”

S
Intrări Ieşiri
 Resurse, Transformare, Rezultate, profit
materii prime producţie reinvestit

Intrări Prelucrare - Transformare Ieşiri

Date de Proceduri de Rezultate,

intrare prelucrare date de ieşire
 Mediulextern
Mediul extern

Control

Intrări Prelucrare - Transformare Ieşiri

Frontiera sistemului – Interacţiunea cu alte sisteme

CLASIFICAREA SISTEMELOR

După natură:
-Sisteme naturale (exp:organismele vii)
-Sisteme elaborate
-Tehnice
-Economice
-Conceptuale
CLASIFICAREA SISTEMELOR

După modul de funcţionare:

-Sisteme deschise
(/E nu influenţează I/)
-Sisteme închise
(/E influenţează I/)

După comportament:
-Sisteme deterministe
-Sisteme probabilistice
Suport pentru Suport pentru
managementul avantajele
luării deciziilor strategice

Suport pentru
operaţiile
de afaceri
 Sisteme informaţionale
Sisteme informaţionale

Operaţionale Manageriale Funcţiunile întreprinderii

Operaţionale Manageriale Funcţiunile întreprinderii

Procesarea
Procesarea Raportare Marketing
tranzacţiilor Raportare Marketing
tranzacţiilor

Controlul
Controlul Suport pentru
Suport pentru Financiar
proceselor decizii Financiar
proceselor decizii

Birotică şi Informaţionale
Birotică şi Informaţionale Contabilitate etc.
comunicaţii executive Contabilitate etc.
comunicaţii executive
 Sisteme informaţionale
pentru marketing

Automatizarea activităţii Costumer Relationship Managementul

Marketing interactiv
de desfacere Management (CRM) vânzărilor

Cercetări de piaţă Managementul

Promovare şi publicitate
şi previziuni producţiei
 Sisteme informaţionale
financiare

Cash Managementul Întocmirea Planificare

management investiţiilor BVC financiară
Terminal la punctul Calculator central Staţie de lucru
de vânzare

Procesarea tranzacţiilor
Procesarea tranzacţiilor
Tranzacţii de vânzări Actualizarea BD Interogări şi
Tranzacţii de vânzări Actualizarea BD Interogări şi
Răspunsuri
Răspunsuri de de control Procesare interogare/ afişări
control Procesare interogare/ afişări
răspuns
răspuns

BDpentru
BD pentru BDpentru
BD pentru BDpentru
BD pentru
inventariere
inventariere client
client vânzări
vânzări
ORGANIZAŢIA ECONOMICĂ – SISTEM
CIBERNETIC

Reglare / Feedback / Conexiune inversă

Z - obiective

S
X Y

R
Management Sisteme
Sisteme
Management
informaţionale
informaţionale

Strategic
Strategic Manageriale
Manageriale Operaţionale
Operaţionale

Procesarea
Procesarea
Tactic
Tactic Executive
Executive tranzacţiilor
tranzacţiilor

Controlul
Controlul
Suportpentru
Suport pentru
Operaţional
Operaţional proceselor
proceselor
decizii
decizii

Biroticăşişi
Birotică
Operaţiide
Operaţii de Deraportare
raportare comunicaţii
De comunicaţii
afaceri
afaceri
LEGITĂŢILE SISTEMELOR CIBERNETICE
ECONOMICE

1. Legea varietăţii necesare

Autor: Ross Ashby
VCS≥VPS/VCA
VCS – varietatea comportamentului unui
sistem
VPS – varietatea perturbaţiilor (I/) la care
este supus sistemul
VCA – varietatea constrângerilor aplicate
sistemului
LEGITĂŢILE SISTEMELOR CIBERNETICE
ECONOMICE

2. Legea conexiunii inverse

Autor: Norbert Wiener
Autoreglare
-Feedback pozitiv
-Feedback negativ nivel
2 4
3

-Răspuns neted
-Oscilaţie amortizată 1

-Oscilaţie întreţinută
timp

-Oscilaţie explozivă
LEGITĂŢILE SISTEMELOR CIBERNETICE
ECONOMICE

3. Principiul complementarităţii
externe
Modalităţile de integrare şi
interacţiune cu sistemele
“superioare”
LEGITĂŢILE SISTEMELOR CIBERNETICE
ECONOMICE

4. Principiul emergenţei (sinergiei)

Autor: Harmann Haken
I(S)=∑Wi(Si)+∆(S1,...,Sn)
I(S) – efectul integral al sistemului
Wi(Si)–efectul funcţionării izolate a
subsistemelor Si
∆(S1,...,Sn)–
efectul sinergic al funcţionării
interdependente a celor n subsisteme
componente
LEGITĂŢILE SISTEMELOR CIBERNETICE
ECONOMICE

5. Principiul entropiei negative

Tendinţa transformării
continue a ordinii în dezordine,
haos
Entropia informaţională – măsură a gradului de incertitudine
dintr-un sistem

Gradul de organizare a sistemului este direct proporţional cu

cantitatea de informaţie înmagazinată şi invers proporţional cu
entropia informaţională a sistemului
 SIE - definiţie

Sistemul informaţional economic –

ansamblul tehnicilor, procedurilor şi
instrumentelor utilizate pentru
conceperea şi obţinerea informaţiilor
necesare fundamentării deciziilor
pentru conducerea activităţilor
economice
Sistemul informaţional economic – sistem cibernetic

Informaţii Informaţii
în afară Proces de conducere din afară

Decizii (5)
(cerinţe)

Informaţii (1)
Subsistem
Managerial
Proces conducător al SI

Informaţii (2)
Decizii (3)

Decizii (4)

Proces informaţional
Subsistem
Operaţional
Date

Proces operaţional
Resurse Produse
Etapele procesului informaţional uman
Model integrat al procesului informaţional uman
Comunicarea – element al procesului de cunoaştere

Sistem de comunicaţii – ansamblu de elemente care permite

transmiterea unui mesaj de la un emiţător la un receptor

Elemente componente:
-Receptorul (R) L/A L/A

-Emiţătorul (E) E R
-Canalul de transmisie (C) C
-Mesajul/semnalul (M/S) M/S
-Limbajul/alfabetul (L/A)

Date economice – reprezentarea simbolică a diverselor

procese sau fenomene economice
METODE DE COMUNICARE

Difuzare unu-la-mulţi Difuzare pe segmente ţintă

(o direcţie, acelaşi mesaj) (o direcţie, mesaje diferite)
Difuzare interactivă Difuzare interactivă
unu-la-unu mulţi-la-mulţi
(mesaj individualizat) (discuţii în grupuri mici )
 Parametrii modelelor de comunicare
Metoda de comunicare
Simetria mediului (volumul şi calitatea informaţiilor)
Conţinutul mediului (text, grafică, imagine, sunet)
Diversitatea surselor de informaţii (panou de afişaj, televiziune
prin antenă, televiziune prin cablu, Web)
Coordonarea comunicării:
sincronă (discuţii directe)
asincronă (e-mail, poştă vocală, Web)
Interactivitatea:
interpersonală (întâlniri directe, videoconferinţe, chat rooms)
tehnologică (utilizatori - Web)
 Categorii de modele de comunicare
telecomunitate
TV antenă
discuţii
TV cablu
individuale discuţii
TV satelit
radio
în grup
videofon
WWW telefon
TV interactiv
WWW+video
poştă vocală

IMPERSONALĂ PERSONALIZATĂ

servicii on-line teletext IRC

MIRC

aviziere discuţii în reţea fax

WWW local
ziare
reviste e-mail
poştă
bloguri
LIMBAJ DE COMUNICARE – TEZAUR DE
CUNOŞTINŢE
Limbaj – sistem de semne utilizat pentru realizarea comunicării

Planurile limbajului: p. conţinutului, p. de expresie

Tezaur – mulţimea de noţiuni, raţionamente şi reprezentări cu

ajutorul cărora se structurează reflectarea mediului înconjurător

TE TR ≠Φ
Φ

Informaţia – un mesaj/semnal care reflectă starea unui

sistem sau a mediului în care acesta funcţionează şi care
aduce receptorului un plus de cunoaştere

➔ Data ≠ Informaţie ➔ orice informaţie

este/poate fi o dată, dar nu orice dată este o
informaţie
 OBSTACOLE ÎN CALEA
COMUNICĂRII MANAGERIALE

 Factori externi
 mediul extern
 tehnologia
 Factori interni
 parametrii structurii organizatorice
 gradul de formalizare
 nivelul de centralizare a autorităţii
 modul de efectuare a controlului
 Procesul de management
 generate de manageri
 generate de angajaţi
PERCEPEREA SISTEMICĂ A
MESAJULUI

X1 Y1

X4 Y5 Y2
X2
X5 Y6 Y3
X3
Y4

Mesaj Tezaur de cunoştinţe

DENSITATE INFORMAŢIONALĂ
EXCESIVĂ

X1 Y1

Y5 Y2
X2
X5 Y6 Y3
X3
Y4

Mesaj Tezaur de cunoştinţe

CUNOŞTINŢE INUTILE

X1 Y1

X4 Y5 Y2
X2
X5 Y6 Y3
X3 X6
Y4

Mesaj Tezaur de cunoştinţe

 CALITATEA DATELOR
Dimensiune Definiţie
Accesibilitate măsura în care datele sunt disponibile sau uşor şi rapid de regăsit
Cantitate corespunzătoare de date măsura în care volumul de date este potrivit pentru sarcina curentă
Credibilitate măsura în care datele sunt considerate adevărate sau credibile
măsura în care datele nu lipsesc şi acoperă un domeniu suficient de larg şi
Completitudine
adânc pentru sarcina curentă
Reprezentare concisă măsura în care datele sunt reprezentate compact
Reprezentare consistentă măsura în care datele sunt prezentate în acelaşi format
Uşurinţă în manipulare măsura în care datele sunt uşor de manipulat şi aplicat diferitelor sarcini
Lipsa erorilor măsura în care datele sunt corecte şi de încredere
măsura în care datele sunt într-un limbaj corespunzător, simbolurile,
Interpretabilitate
unităţile şi definiţiile fiind clare
Obiectivitate măsura în care datele sunt nepărtinitoare, imparţiale
Relevanţă măsura în care datele sunt aplicabile şi utile pentru sarcina curentă
Reputaţie măsura în care datele sunt apreciate în funcţie de sursă sau conţinut
măsura în care accesul la date este restricţionat corespunzător pentru a le
Securitate
asigura securitatea
Punctualitate măsura în care datele sunt suficient de actuale pentru sarcina curentă
Inteligibilitate măsura în care datele sunt uşor de înţeles
Valoare adăugată măsura în care datele aduc beneficii şi avantaje prin utilizare
 Informaţia economică
Informaţia – un mesaj/semnal care reflectă starea unui
sistem sau a mediului în care acesta funcţionează şi care
aduce receptorului un plus de cunoaştere

➢Data = obiect sau fenomen dat, care prin apariţie produce o

diferenţă
➢Informaţia = conţinut cognitiv, care face asocierea dintre
date şi o întrebare relevantă
➢Date, informaţii = faţa obiectivă, faţa subiectivă a aceleiaşi
monede

Shannon – A Mathematical Theory of Communication – măsură şi

evaluare cantitativă a informaţiei – entropie informaţională
Clausius, 1876 – Boltzman – termodinamică – ordine
DIMENSIUNILE CALITATIVE
ALE INFORMAŢIEI

TIMP
FORMĂ
CONŢINUT
•Planificare •Claritate
•Actualitate •Nivel de detaliere •Acurateţe
•Frecvenţă •Secvenţialitate •Relevanţă
•Moment de timp •Mod de prezentare •Completitudine
•Suport •Conciziune
•Obiectiv
•Performanţă
DIMENSIUNEA TIMP

 Planificare: informaţia trebuie să fie

furnizată atunci când este necesară, la
momentul oportun, cu promptitudine;
 Actualitate: informaţia trebui să fie
actuală la momentul transmiterii;
 Frecvenţă: informaţia trebuie furnizată de
câte ori este cerută;
 Moment de timp: informaţia furnizată la un
moment dat poate să reflecte
evenimente derulate într-o perioadă de
timp trecută, prezentă sau viitoare.
DIMENSIUNEA FORMĂ

 Claritate: informaţia trebuie furnizată într-o formă

inteligibilă la receptor;
 Nivel de detaliere: informaţia trebuie exprimată
într-o formă detaliată sau sumară;
 Secvenţialitate: informaţia poate fi aranjată în
secvenţe predeterminate;
 Mod de prezentare: informaţia poate fi
prezentată într-o formă orală, numerică, grafică
sau în alte forme;
 Suport: informaţia trebuie furnizată în formă de
text (documente scrise), grafice, video sau alte
suporturi.
DIMENSIUNEA CONŢINUT

 Acurateţe: informaţia trebuie să reflecte corect

evenimentul pe care îl descrie şi să fie lipsită de erori;
 Relevanţă: informaţia trebuie să fie legată de cerinţele
informaţionale ale unui receptor pentru o situaţie specifică;
 Completitudine: informaţia trebuie să acopere toate
cerinţele informaţionale ale sistemului managerial la un
moment dat;
 Conciziune: trebuie furnizate numai informaţiile cerute, de
care este nevoie pentru fundamentarea deciziilor;
 Obiectiv: informaţia poate avea un scop mai general sau
mai limitat, un interes intern sau extern, un sens ascendent
sau descendent pe fluxurile informaţionale;
 Performanţă: informaţia poate dezvălui performanţa prin
măsurarea activităţii îndeplinite, a programului realizat sau
a resurselor acumulate.
Caracteristicile informaţiei economice

Ciclul de viaţă a informaţiei

 procesul culegerii
 procesul transmiterii
 procesul prelucrării
 procesul utilizării
 procesul stocării
Culegere Transmitere
 Noutate  Viteza de circulaţie
 Autenticitate  Exactitatea
 Exactitate transmiterii
Prelucrare

Utilizare Stocare
► Oportunitate ► Utilitatea informaţiei
► Utilitate stocate
► Eficienţă ► Uzura
► Complexitate ► Viteza de acces la
informaţiile stocate
Analiza informaţional-decizională

➢ Ce este şi când se impune analiza

➢ Etapele analizei informaţional-
decizionale
➢ Tehnici şi instrumente folosite
Ce este şi când se impune analiza?
Materii prime Produse finite
Sistemul
operant
a.

b.
Sistemul
conducăt o r

Decizii Sistemul
informaţional

Intrăr i
Sistemul Ieş i r i

operant
Când se impune analiza?
 când se creează sau se suprimă o activitate
 când se modifică o activitate
 când apar modificări ale unor condiţii care
influenţează organizarea informaţională
 când se constată imperfecţiuni în organizarea
informaţională
 când apar noi mijloace de organizare şi de prelucrare a
informaţiilor
 când de la ultima analiză informaţională s-a scurs un
interval de timp îndelungat
Cum se efectuează analiza?
 metodologii ameliorative, pornind de la sistemele
informaţional-decizionale existente

 metodologii constructive, întregul sistem

informaţional-decizional trebuie edificat pornind
de la obiectivele acestuia
Compatibilizarea informaţiilor
 Agregare – Dezagregare - domeniu

 Sintetizare – Desintetizare – latură semantică

NOŢIUNE

Sintetizare Desintetizare
Forme de reprezentare a informaţiei
 Limbaj normal
 Limbaj formalizat
 componenta de nume (N) reprezintă latura semantică
 componenta de obiect (O) exprimă fenomenul economic la
care se referă informaţia
 componenta de funcţie (F) exprimă rolul pentru care s-a cules
respectiva informaţie
 componenta de timp (T) reflectă momentul de timp la care se
calculează indicatorul economic
 componenta de subiect (S) exprimă domeniul real la care se
referă informaţia
 componenta de unitate de măsură (U) exprimă unitatea de
măsură
Etapele analizei informaţional-decizionale
 Studiu de oportunitate sau preliminar
 cunoaşterea generală a mecanismului economic
 analiza structurii organizatorice a unităţii
 definirea subsistemelor componente
Etapele analizei informaţional-decizionale
 Fluxurile informaţionale la nivel conceptual
 Cerinţa internă – mulţimea informaţiilor
finale
Fenomen
C1 C2 nedirijat

* * * md1 md2 Fenomen

dirijat

Timp

* - proces de observare a abaterii

md – moment de luare a deciziei proces de cunoaştere la
apare abatere semnificativă fenomenul nedirijat (c)
Etapele analizei informaţional-
decizionale
Baza informaţională (i. primare, derivate şi externe)
Fluxurile informaţionale la nivel logic (interne şi externe)
Fluxurile informaţionale la nivel fizic (formarea mesajelor - documentele)
Tehnici şi instrumente folosite
Matricea document – document
Matricea informaţională indicator – document
Matricea informaţională indicator – indicator
Matricea informaţională indicatori – decizii
Matricea cerinţei externe de informaţii
Matricea modului de utilizare a indicatorilor
 Lista spaţiului informaţional
Cod document I
II
propriu
1 … j … n 1 … k … P

i Aij Aik

Cod document
III IV
extern

n+1

l Alj Alk

T
 Cod document propriu Cod document extern
Indicatori proprii I II
1 … j … n n+1 … l … t

i Aij

Ø
…

Indicatori externi III IV

p+1

k Ø Akl

v
Indicator Indicatori proprii
propriu
1 … j … n

i Aij

Indicator
extern

n+1

l Alj

T
Staţii Spaţiul informaţional
Indicatori
S1 … Sj … Sm

Proprii

I1

Ii Aij

Externi

Ik Akj

…
 Sistem de prelucrare Sistem de conducere Cerinţa externă
Indicator
(SP) (SC) (CE)

… … … …
Decizii economice
Perspectiva informaţională
 Conţinut

• Definirea şi clasificarea deciziilor economice

• Informaţiile şi fundamentarea deciziilor
economice
• Sistemul decizional al organizaţiei
• Organizarea procesuală şi structurală
• Mimetisme organizaţionale. Planificarea
strategică
• Dimensiuni ale culturii organizaţionale
 Definirea – pdv managerial

• un atribut al fiecărui individ în procesele intelectuale

decizionale (v. modelul integrat al procesului
informaţional uman)
• actul suprem al managerului
• principalul instrument în activitatea de conducere
 Definirea – pdv informaţional

• informaţie cu caracter imperativ, care descrie căile şi

mijloacele prin care se poate atinge un obiectiv
• rezultatul consumului de informaţii în activitatea de
dirijare a sistemului economic
• “output” al sistemului informaţional
 Clasificarea deciziilor economice

• După gradul de participare a omului:

• Automate
• Cu decident factor uman
• După scopul urmărit:
• Declanşatoare de procese
• Corectoare de comportament
• După modul de formare:
• Formalizate
• Intuitive
 Clasificarea deciziilor economice

• După natura (amploarea) decidentului:

• Individuale
• De grup (colective)
• După gradul de certitudine a realizării obiectivului urmărit prin
decizie:
• Decizii certe
• Decizii incerte:
• În condiţii de risc
• În condiţii de totală incertitudine (împotriva naturii)
 Factori de incertitudine în deciziile
economice

• Generaţi de sistemul managerial (v. bariere în calea

comunicării manageriale):
• Limita de cuprindere a modelelor decizionale
• Subiectivismul în consumul de informaţii (v. coeficienţii de
importanţă asociaţi informaţiilor)
 Factori de incertitudine în deciziile economice

• Generaţi de sistemul
informaţional (v. Controlulperformanţei
Controlul performanţei

caracteristicile de calitate în
sistemului
sistemului

ciclul de viaţă a informaţiei):

• Organizarea şi Date de intrare
Procesarea
datelor
ieşire
Date de ieş

funcţionarea SI însuşi

are

Re
• Incertitudinea

su
ftw

rs
so

eh
informaţiilor (v.
Stocareadatelor, modelelorşişi
datelor,modelelor
r se

Stocarea

ar
bazelorde
bazelor decunoştinţe
cunoştinţe

dw
su

exactitate, autenticitate)
Re

ar
e
 Informaţiile şi fundamentarea
deciziilor economice

Informaţii de tip decizie

Informaţii despre obiectiv
Proces de formare Alternative
(decizii potenţiale)
Act decizional Decizii
a alternativelor
Informaţii de fundamentare

Modul de formare a DE
 Informaţiile şi fundamentarea deciziilor
economice

Activitatea Activitatea Activitatea

de cercetare de proiectare de selecţie

Caută şi identifică Selectează direcţia

Dezvoltă şi evaluea- de acţiune şi monito-
condiţiile cerute de ză direcţiile alterna-
decizie rizează implementarea
tive ale acţiunilor ei
Pot cerceta
organizarea internă şi Ajută la accentuarea
mediul exterior Pot ajuta la genera- şi clasificarea alternati-
rea şi evaluarea alter- velor decizionale
Ajută la identificarea nativelor decizionale
problemelor şi Furnizează feed-
posibilităţilor back-ul implementării
deciziei

Modelul Simon, Nobel pt. economie 1978

 Proiectarea - de la decizii structurate
(programabile) la decizii nestructurate: exemple
Structura deciziei Management operaţional Management tactic Management strategic

Reorganizarea grupului Planificarea unei noi

_
de muncă afaceri

Nestructurată
Analiza performanţei
Managementul financiar Reorganizarea companiei
grupului de muncă

Evaluarea performanţei
Managementul creditului Planificarea producţiei
angajatului

Semistructurată
Programarea producţiei Finanţări Fuziuni şi achiziţii

Repartizarea muncii
Program bugetar Amplasarea
zilnice

Structurată Controlul inventarului Controlul programului −

 Decizia de grup – elemente critice
• caracteristicile grupului;
• caracteristicile temei la care lucrează grupul;
• contextul organizaţional în care are loc procesul de
luare a deciziei de grup;
• utilizarea sistemelor informaţionale computerizate
(cum ar fi sistemele electronice de conferinţe şi
sistemele suport pentru decizia de grup);
• comunicarea şi procesul de luare a deciziei pe care le
foloseşte grupul;
• rezultatele diferite generate de sesiunile de luare a
deciziei de grup.
 Tehnica de grup nominal - faze

• indivizii dintr-un grup generează independent, în scris,

idei despre o problemă sau o oportunitate;
• fiecare membru îşi prezintă ideile în faţa grupului
(etapa de cercetare);
• membrii grupului discută fiecare din ideile enunţate
pentru a le clarifica şi evalua (etapa de proiectare);
• fiecare individ în parte ierarhizează ideile cu care a
contribuit, iar ierarhizările sunt apoi adunate într-o
ierarhie de grup (o parte din etapa de selecţie).
Factorii care afectează succesul luării deciziei de grup
Grup Sisteme electronice de
conferinţe şi sisteme suport
c o n f e r i n ţ e ş i s i s t e m e s u p o r t

caracteristicile pentru decizii

individuale ale fiecărui Temă
Tem ă
Context
membru; prezenţa/absenţa sisteme-
mărimea grupului; tipul temei; sisteme stimulative
lor electronice şi sistemelor
istoric; şi de recompensare;
raţională/politică; cultura organizaţi- suport;
formal/informal;
continuu/periodic; complexă. onală; proiectarea metodelor;
experienţă. mediul. proiectarea mediului.

Proces
gradul de cultură;
numărul sesiunilor;
confidenţialitate;
conducere;
participare;
conflict;
comportament pasiv.

Rezultat
satisfacţie prin intermediul procesului şi rezultatului;
calitatea rezultatului;
timpul necesar;
numărul alternativelor;
numărul de comentarii;
consens;
încredere.
Sistemul decizional al organizaţiei – tipologie decizională

A. După orizontul de timp şi implicaţiile asupra evoluţiei

întreprinderii:
• strategice (3-5 ani, pentru obiective fundamentale şi/sau
derivate de ordinul unu)
• tactice (0,5-2 ani, pentru obiective derivate de ordinul unu
şi/sau derivate de ordinul doi)
• curente (maxim câteva luni)
B. După eşalonul managerial care adoptă deciziile:
• la nivel superior
• la nivel mediu (şefi de servicii, de secţii, de ateliere)
• la nivel inferior (şefi de birouri, de echipe)
C. După frecvenţa cu care sunt adoptate:
• periodice
• aleatorii
• unice
Sistemul decizional al organizaţiei – tipologie decizională

D. După posibilitatea anticipării lor:

• anticipate (sunt în cvasitotalitate periodice)
• imprevizibile
E. După amploarea sferei decizionale a decidentului:
• integrale (din iniţiativa decidentului)
• avizate (cu avizare de la nivel superior)
F. După sfera de cuprindere a decidentului:
• participative (de grup)
• individuale
 Cerinţe de raţionalitate privind decizia
• să fie fundamentată ştiinţific;
• să fie împuternicită – să fie adoptată de organismul
managerial în ale cărui sarcini de serviciu este înscrisă în mod
expres;
• să fie integrată, armonizată în ansamblul deciziilor adoptate
sau proiectate pentru adoptare – integrarea deciziilor, atât pe
verticala cât şi pe orizontala sistemului managerial garantează
realizarea principiului unităţii de decizie şi acţiune;
• să se încadreze în perioada optimă de elaborare şi aplicare;
• să fie formulată corespunzător – trebuie să fie formulată clar,
concis şi să conţină obiectivul şi principalii parametri
operaţionali.
 Metodologia de reproiectare a sistemului decizional
A. Culegerea şi înregistrarea informaţiilor privind conceperea şi
funcţionarea sistemului decizional:
• Succintă caracterizare a decidenţilor individuali şi de grup
• Lista deciziilor adoptate
• Încadrarea tipologică a deciziilor adoptate
• Stabilirea apartenenţei deciziilor adoptate pe funcţii ale
managementului (planificare, organizare, coordonare,
control)
• Stabilirea apartenenţei deciziilor adoptate pe funcţiuni ale
întreprinderii
• Evidenţierea parametrilor calitativi ai deciziilor
• Instrumentarul decizional utilizat
• Prezentarea unor procese decizionale strategico – tactice
• Alte aspecte privind sistemul decizional
 Metodologia de reproiectare a sistemului decizional

B. Analiza sistemului decizional:

• Analiza încadrării tipologice a deciziilor adoptate
• Analiza încadrării deciziilor pe funcţii ale managementului
• Analiza încadrării deciziilor pe funcţiuni ale întreprinderii
• Analiza calităţii deciziilor
• Analiza instrumentarului decizional
• Analiza proceselor decizionale strategico – tactice
• Simptome pozitive şi negative ale conceperii şi funcţionării
sistemului decizional
C. Reproiectarea sistemului decizional al organizaţiei:
• Stabilirea principalelor modalităţi de perfecţionare a sistemului
decizional
• Determinarea eficacităţii soluţiilor decizionale
 Organizarea procesuală

• Stabilirea principalelor categorii de muncă, a

proceselor necesare realizării ansamblului de
obiective
• Funcţiuni
• Activităţi
• Atribuţii
• Sarcini
 Organizarea structurală

• Gruparea funcţiunilor, activităţilor, atribuţiilor şi

sarcinilor în funcţie de anumite criterii şi repartizarea
acestora în scopul realizării lor în subdiviziuni
organizatorice pe grupuri şi persoane
• Structura organizatorică
 Principii de structurare organizatorică
1. Principiul managementului
participativ;
2. Principiul supremaţiei obiectivelor;
3. Principiul unităţii de decizie şi
acţiune;
4. Principiul apropierii managementului
de execuţie; 8. Principiul definirii armonizate a
posturilor şi funcţiilor;
5. Principiul interdependenţei minime;
9. Principiul concordanţei între
6. Principiul permanenţei cerinţele postului şi aptitudinile
managementului; titularului;
7. Principiul economiei de comunicaţii; 10. Principiul instituirii de echipe
intercompartimentale;
11. Principiul flexibilităţii;
12. Principiul eficacităţii şi eficienţei
structurilor;
13. Principiul determinării variantei
optime;
14. Principiul reprezentării structurii.
 Mimetisme organizaţionale. Planificarea strategică
- necesitatea, situaţii posibile pt. o organizaţie:

• a fost înfiinţată pentru a răspunde unei problematici bine

definite, dar interesul în speţă s-a diminuat considerabil;
• nu a fost capabilă să obţină finanţarea afacerii;
• este o lipsă de interes instituţională;
• se reduc posturile şi se concediază personalul;
• personalul nu este motivat corespunzător;
• activitatea pare a merge bine, dar nu se ştie încotro se
îndreaptă;
• capacitatea managerială este redusă, s-a pierdut cu
certitudine direcţia, iar moralul este scăzut.
 Mimetisme organizaţionale. Planificarea strategică
- model general, şase componente, şase întrebări:

 Misiunea: Care?
 Analiza strategică: De ce?
 Obiectivele: Unde şi pentru cine?
 Planul operaţional: Când?
 Implementarea: Cum?
 Evaluarea: Pentru ce?
 Dimensiuni ale culturii organizaţionale
• Importanţa factorului uman
• Şcoala managementului cultural (SUA, ‘80)
• Bazele: Herbert A. Simon – Pr. Turing 1975, Pr. Nobel pt. ec.
1978 – raţionalitatea limitată
• Contribuţii: Thomas J. Peters şi Robert H. Waterman - In
Search of Excellence
• Studii de caz remarcabile: Hewlett-Packard, IBM, Procter &
Gamble, Delta Airlines, Du Pont, Eastman-Kodak şi Digital
Equipement
 Fluxuri
informaţionale
Tradiţional vs. Electronic
Conţinut

 Definire şi tipologie
 Fluxuri electronice de
lucru
 Digitizarea şi
managementul
documentelor
Definire

 în cadrul unui sistem economic se

defineşte un graf, în care persoanele sau
grupurile de persoane pot fi considerate
ca fiind vârfurile grafului, iar
corespondenţele dintre acestea ca fiind
arcele grafului
 X - mulţimea finită de persoane
 L - legea de corespondenţă
 graf organizaţional: Go = (X,L)
Definire

 X – mulţimea de entităţi administartive

 C – mulţimea canalelor informaţionale (arce)
 G = (X,C) – graf informaţional
 Reprezentare arborescentă
Reprezentare

A
Nivel 1

B C
Nivel 2

D E F K
Nivel 3

H I J
Nivel 4
Definire

 CI = {c | cC, c este canal pur

informaţional}
 CD = {c | cC, c este canal decizional}

Pe figura anterioară:
 CI = ?
 CD = ?
 Ce fel de canal este HI ?
Definire

 Prin flux informaţional înţelegem cantitatea de

informaţii care circulă între două vârfuri ale grafului
informaţional, cu o periodicitate şi o direcţie
prestabilite
 Informaţie cu caracter de directivă => flux decizional

 => C = CI  CD  CID
Definire

 Legea de corespondenţă va reglementa în final

orientarea fluxurilor informaţionale şi decizionale în
cadrul grafului informaţional
 FI = {f | fF, f este flux informaţional}

 FD = {f | fF, f este flux decizional}

 => drum informaţional
 Închis (drum I-D)
 Deschis (drum I/D)
Tipologie - ☺ funcţionalităţii

 Fluxuri informaţionale
 Ascendente
 Descendente
 Orizontale
 Fluxuri decizionale
Tipologie - ☺ poziţiei faţă
de sistem
 Fluxuri informaţionale interne
 Emiţătorul şi receptorul sunt din interiorul sistemului
 Fluxuri informaţionale externe
 Emiţătorul este din interiorul sistemului, iar receptorul din
alt sistem (superior – vertical ascendent sau inferior –
vertical descendent sau paralel - orizontal)
Tipologie - ☺ modului de
reglementare
 Fluxuri informaţionale periodice
 Reglementat prin act normativ (de exp. ROF)
 Fluxuri informaţionale întâmplătoare
 Fluxuri de moment, constituite ad-hoc
Fluxuri electronice de
lucru
 Premise:
 TIC
 Societatea informaţională
 Economia digitală
 Telelucrul
 Teleactivităţile
 Teleserviciile
Fluxuri electronice de
lucru
 Definire:
 succesiune de sarcini într-o organizaţie pentru a obţine un
rezultat bine determinat, folosind o implementare pe un
sistem informatic
 modelarea şi gestiunea informatică a sarcinilor de lucru şi
a persoanelor implicate într-un proces de lucru
 o succesiune de paşi logici (un algoritm) care definesc unul
sau mai multe procese de afacere
Workflow Management
Coalition (WfMC)
 „automatizarea totală sau parţială a unui
proces de afacere, desfăşurat în cadrul
unei companii prin intermediul căruia
documentele, informaţiile şi/sau task-
urile (sarcinile/activităţile) parcurg un
traseu predefinit după un set de reguli
procedurale, trecând de la un participant
la altul, fiecare dintre aceştia având
roluri bine definite în interacţiunea cu
respectivul document (informaţie, task
etc.)”
Fluxuri electronice de
lucru
 Componente:
 Procesele de afaceri (descriu ceea ce trebuie
făcut, cum trebuie făcut şi de cine trebuie
făcut)
 Informaţia transmisă (documentele parcurg un
workflow, fiind vorba de documente în format
electronic, care permit o prelucrare automată)
 Utilizatorii informaţiei (cea mai importantă
componentă a unui workflow deoarece creează
documentele necesare, iau decizii, deleagă şi
supervizează completarea fluxului de lucru)
Fluxuri electronice de
lucru
 Avantaje:
 creşterea eficienţei proceselor datorită
automatizării, ceea ce duce la eliminarea
unor paşi inutili;
 control mai bun al proceselor, datorită
disponibilităţii unor reprezentări grafice
ale acestora;
 flexibilitate datorită automatizării, care
permite adaptarea procesului la
schimbările cerute de afacere;
 oamenii sunt mai orientaţi către sarcinile
lor.
 Proces de afacere
(ce urmează să se
realizeze)
Este definit în Este condus de un
Definiţia procesului Sistem de Management al
(o reprezentare a ceea Fluxurilor de Lucru
ce urmează să se (controlează aspectele
realizeze) automatizate ale procesului de
afacere)
Sub-procese Folosită pentru a crea şi controla
Compusă din
prin

Activităţi Instanţe proces

Care pot fi
sau
Activităţi manuale
(care nu sunt coordonate ca
parte a Sistemului Workflow)
(o reprezentare a ceea ce se
întâmplă în prezent)
Includ una sau mai multe
Instanţe activitate
Activităţi În timpul execuţiei
automatizate sunt reprezentate de Care includ
şi/sau
Elemente de lucru Aplicaţii invocate
(sarcini alocate unui (instrumente/aplicaţii
participant la folosite ca suport
workflow) pentru activitate)
Digitizarea documentelor

 Documentul – principalul purtător de informaţie:

 un act prin care se adevereşte, se constată sau se
preconizează un fapt, se conferă un drept, se recunoaşte o
obligaţie; text scris sau tipărit, inscripţie sau altă mărturie
servind la cunoaşterea unui fapt real actual sau din
trecut” (DEX ediţia a II-a 1998, Editura Univers
Enciclopedic)
Digitizarea

 Documentul electronic – produs al dezvoltării TIC:

 orice pachet de date structurate care poate fi folosit ca
informaţie
 informaţia înregistrată, care are nevoie de un calculator
sau alt dispozitiv electronic pentru a o afişa, interpreta şi
procesa
Managementul documentelor

 procesul de administrare a documentelor pe parcursul

întregii lor durate de viaţă, de la început, prin procesul
de creare, revizuire, stocare, partajare, distribuţie,
arhivare şi până la distrugerea lor
 Automatizare & TIC & MD ➔ MDE (Managementul
Documentelor Electronice)
 Ciclul de viaţă a
documentului
Colectare Modificare
propuneri

Creare, revizuire, Înregistrare, Executare, Arhivare,

coordonare aprobare, partajare distrugere
publicare

Perioada de apariţie a Perioada de lansare Perioada de acţiune Perioada de încetare a

oportunităţii unui document a documentului în plan economico-social valabilităţii documentului
MDE

 Suport:
 sistem informatic care permite circulaţia (pentru
informări, aprobări sau modificări), stocarea şi regăsirea
documentelor electronice, cu facilităţi de conectare la
alte sisteme informatice sau dispozitive electronice
MDE
 Premise:
 accelerarea şi creşterea eficienţei proceselor
organizaţionale;
 reutilizarea informaţiei existente în organizaţie;
 nevoia de a interacţiona cu alte organizaţii
situate la acelaşi nivel tehnologic;
 promovarea unei imagini consistente şi coerente;
 necesitatea încadrării în anumite standarde şi
alinierea la tendinţele actuale internaţionale;
 pregătirea infrastructurii informatice pentru
certificarea calităţii activităţilor desfăşurate sau
susţinerea unei certificări existente.
MDE
 Soluţii - evoluţie:
 Document Management simplu
 Workflow
 Case Management (concept care integrează practic primele două stadii,
aducând totodată şi o altă abordare asupra domeniului de gestiune a
documentelor)
SMDE
 Cerinţe:
 să implementeze rapid fluxuri de documente;
 să fie flexibil la orice structură organizaţională;
 să aibă un grad înalt de securitate;
 să fie adaptabil la orice tip de document;
 să fie conectat la alte aplicaţii;
 să prezinte uşurinţă în exploatare;
 să fie scalabil la dezvoltări ulterioare.
SMDE
 Componente:
 Metadatele (date despre documente)
 Integrarea (preluarea directă în aplicaţii, prin protocoale
deschise)
 Captarea (scanare, OCR)
 Indexarea (în vederea regăsirii)
 Stocarea (management de stocare ierarhică)
 Regăsirea (după codul unic al doc., indexul de bază etc.,
interogare neindexată în DW)
 Distribuţia (cu asigurarea integrităţii doc.)
 Securitatea (v. gestionarea drepturilor de acces)
 Fluxul de lucru (manual sau bazat pe reguli)
 Colaborarea
 Controlul versiunii (check-out şi check-in în SMDE)
 Publicarea (corecţie, revizuire publică, autorizare, tipărire şi
aprobare etc.)
 Fluxul documentelor în SMDE
Documente
de intrare/interne
Document Fişe identificatoare
a documentelor Baza de date Lista documentelor
spre executare Executantul
de intrare/interne
Title
Title Double-click to type
Double-click to type notes. Subselect "Title"
notes. Subselect "Title" to edit the title.

Fax to edit the title.

Lista documentelor Executarea

executate Documentelor
Title
Title
Telefon Double-click to type
notes. Subselect "Title" Double-click to type
notes. Subselect "Title"
to edit the title.
to edit the title.

Stocarea
Poştă electronică documente
executate
Generarea
Fişelor identificatoare Expedierea
Biblioteca Arhiva Documente
a documentelor
… Electronică Electronică la corespondenţi
de ieşire
Title
Double-click to type
notes. Subselect "Title"
to edit the title.
Semnătura elecronică

▪ Premise pentru SE
▪ Semnătura olografă vs. SE
▪ Caracteristicile SE
▪ Legislaţia românească
▪ Obiectivele SE
▪ Modalităţi de implementare
▪ Autorităţi de certificare
Premise pentru SE

▪ Dezvoltarea spectaculoasă a TIC

▪ Amploarea Internet
▪ Comerţ electronic, afaceri electronice
▪ Documente electronice
▪ Aspecte privind mediul
▪ Viteză şi securitate
Definiţia şi rolurile
semnăturii
Definiţie:
▪ Este un eşantion de date care demonstrează că o
anumită persoană a scris sau a fost de acord cu
documentul căruia i s-a ataşat semnătura sa
Roluri:
▪ Caracterul oficial al documentului
▪ Probă (în termeni de proprietar al semnăturii)
▪ Eficienţă (claritatea şi finalitatea unui document)
▪ Acord (măsura legalităţii şi autorizării)
Semnătura – caracteristici
generale
▪ Să fie nealterabilă: modificarea nu mai poate interveni pe
documentul semnat;
▪ Să fie nefalsificabilă: să dovedească că documentul a fost
produs de semnatar;
▪ Să fie nerepudiabilă: semnatarul să nu mai recunoască
autenticitatea ei;
▪ Să fie nereutilizabilă: să nu poată fi mutată pe un alt
document, de către o persoană rău intenţionată;
▪ Să fie autentică: executată de autorul documentului.
 Semnătura – atribuţii
generale
▪ Să autentifice documentul. Semnătura trebuie să identifice documentul
pe care se găseşte, făcând astfel imposibilă falsificarea acestuia;

▪ Să îl autentifice pe cel care semnează. Semnătura trebuie să indice

persoana care a semnat un document, înregistrare sau mesaj, şi trebuie
să fie foarte dificil pentru o altă persoană să o reproducă;

▪ Să fie un act afirmativ. Semnatura stabileşte că o tranzacţie a fost

realizată legal;

▪ Eficienţă. Semnătura şi procesele de creare şi verificare trebuie să

furnizeze siguranţă maximă atât în autentificarea celui care semnează,
cât şi a documentului, cu un consum de resurse cât de mic.
Semnătura electronică -
definire
▪ Semnătură electronică reprezintă date în formă
electronică, ce sunt ataşate sau logic asociate cu alte
date în formă electronică şi care servesc ca metodă de
identificare (cf. legislaţiei româneşti – Legea 455/2001)
Semnătura electronică
extinsă
Semnătură electronică extinsă reprezintă acea semnătură
electronică ce îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) este legată în mod unic de semnatar;
b) asigură identificarea semnatarului;
c) este creată prin mijloace controlate exclusiv de semnatar;
d) este legată de datele în formă electronică, la care se
raportează în aşa fel încât orice modificare ulterioară a
acestora este identificabilă;
Caracteristici, avantaje (1)

▪ Semnatura electronică este pentru documentele

electronice ceea ce este o semnătura olografă pentru
documentele tipărite → Tehnologia semnării electronice
surclasează tehnologia pe hârtie

▪ Semnăturile electronice permit autentificarea mesajelor

digitale, asigurănd destinatarul de identitatea
expeditorului şi de integritatea mesajului

▪ Semnătura electronică nu este: o semnătură scanată, o

iconiţă, o hologramă, un smart card, un fişier etc.
 Caracteristici, avantaje (2)

▪ Eliminarea lucrului cu hârtii şi a costurilor

aferente acestora – semnătura electronică are
aceeaşi valoare d.p.d.v. al legii cu semnătura
olografă;

▪ Eliminarea timpilor “morţi” şi a resurselor

angrenate în depozitare şi manipulare;

▪ Securizarea comunicaţiilor în cadrul firmei,

precum şi a tranzacţiilor on-line.
Legislaţia românească
▪ Legea nr. 455 din 18 iulie 2001 privind semnătura electronică

▪ Hotărârea Guvernului nr. 1259 din 13 decembrie 2001 privind

aprobarea Normelor tehnice şi metodologice pentru aplicarea Legii
nr. 455/2001 privind semnătura electronică

▪ Norme tehnice şi metodologice din 13 decembrie 2001 pentru

aplicarea Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică (Anexele
nr. 1-10)

▪ Hotărârea Guvernului nr. 2303 din 14 decembrie 2004 privind

modificarea unor acte normative din domeniul tehnologiei
informaţiei

▪ Ordin ministru nr. 473 din 9 iunie 2009 privind procedura de

acordare, suspendare şi retragere a deciziei de acreditare a
furnizorilor de servicii de certificare
 Terminologie (1)
Semnatar:
Semnatar reprezintă o persoană care deţine un dispozitiv de creare
a semnăturii electronice şi care acţionează fie în nume propriu, fie ca
reprezentant al unui terţ

Date de creare a semnăturii:

Date de creare a semnăturii electronice reprezintă orice date în formă
electronică cu caracter de unicitate, cum ar fi coduri sau chei
criptografice private, care sunt folosite de semnatar pentru crearea
unei semnături electronice

Dispozitiv de creare a semnăturii:

Dispozitiv de creare a semnăturii electronice reprezintă software şi/sau
hardware configurate, utilizat pentru a implementa datele de creare a
semnăturii electronice
 Terminologie (2)
DSCS (dispozitiv securizat de creare a semnăturii):
Dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice reprezintă acel
dispozitiv de creare a semnăturii electronice care îndeplineşte cumulativ
următoarele condiţii:
a) datele de creare a semnăturii, utilizate pentru generarea acesteia, să
poată apărea numai o singură dată şi confidenţialitatea acestora să poată
fi asigurată;
b) datele de creare a semnăturii, utilizate pentru generarea acesteia, să nu
poată fi deduse;
c) semnătura să fie protejată împotriva falsificării prin mijloacele tehnice
disponibile la momentul generării acesteia;
d) datele de creare a semnăturii să poată fi protejate în mod efectiv de
către semnatar împotriva utilizării acestora de către persoane neautorizate;
e) să nu modifice datele în formă electronică, care trebuie să fie semnate,
şi nici să nu împiedice ca acestea să fie prezentate semnatarului înainte
de finalizarea procesului de semnare.
Regimul juridic al
înscrisurilor în formă
electronică
▪ Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat
logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat
nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv şi generată cu ajutorul
unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în
ceea ce priveşte condiţiile şi efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată.
▪ Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat
logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are
acelaşi efect ca actul autentic între cei care l-au subscris şi între cei care le
reprezintă drepturile.
▪ În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de
probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică
îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat
logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi
generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Obiectivele semnăturii
electronice Semnatura
Utilizator
electronică
Confidenţialitate

Autentificare

Integritate

Autorizare

Non-Repudiere
Modalităţi de implementare -
folosirea schemelor
criptografice cu cheie publică
▪ Schema Rivest-Shamir-Adleman (RSA), care
utilizează funcţii hash:
 funcţia Hash este o funcţie „one-way” care mapează
valorile dintr-un domeniu larg într-o valoare
(rezumat) de 160 biţi;
 dacă y = f(x), atunci este foarte greu de calculat x=f-
1(y);

 la o schimbare minoră în input se va produce la

output o valoare hash total diferită.
Modalităţi de implementare -
folosirea schemelor
criptografice cu cheie publică
▪ Schema Digital Signature Algorithm (DSA):
 Algoritmul de Semnătură Digitală este definit de
Standardul de Semnătură Digitală (DSS) emis de
National Institute of Standards and Technology
(NIST);
 este bazat pe problema logaritmului discret;
 este similar cu algoritmul RSA.
Modalităţi de implementare -
folosirea schemelor
criptografice cu cheie publică
▪ Schema ElGamal:
 este un algoritm de criptare bazat pe chei
asimetrice;
 este bazat pe criptarea cu cheie publică conform cu
acordul cheie Diffie-Hellman;
 criptarea ElGamal poate fi definită faţă de orice grup
ciclic G, iar securitatea depinde de dificultatea unei
probleme în G relativ la logaritmii discreţi de calcul;
 criptarea ElGamal constă din trei componente: cheia
generator, algoritmul de criptare şi algoritmul de
decriptare.
Modalităţi de implementare -
folosirea schemelor
criptografice cu cheie publică
▪ Schema de algoritm de Semnătură Digitală
Bazată pe Curbe Eliptice (ECDSA):
 similar cu RSA şi DSA, dar mult mai eficient la
implementare;
 poate fi utilizat pentru cartele inteligente (smart
cards);
 este bazat pe problema logaritmului discret;
 este varianta bazată pe curbe eliptice a DSA (Elliptic
Curve Digital Signature Algorithm - ECDSA).
Certificat digital=Identitate
electronică
▪ Certificatul digital este un
document electronic a
cărui validitate este
garantată de un terţ de
încredere (ex: VeriSign,
Adacom, E-Sign, Attested to by:
certSIGN
CertSIGN etc.)
Adrian F.
Crearea certificatului digital
Generarea Autoritate
perechii de de Procesul de
chei Certificare Autentificare
Cheia Publică

Certificate
Cheie Privată Semnătura
Alte CA-ului
Cheie publică detalii

Cheile publice sunt

distribuite sub formă
de certificate, Director Public
semnate de o
Autoritate de
Certificare (AC)
Distribuţie publică
 Componenţa certificatului digital
Identifică formatul certificatului
Identifică certificatul
Algoritmul folosit
pentru semnarea
certificatului
Versiune Numele Autorităţii
de Certificare
Număr serial
Algoritmul criptării
Data de
Numele emitentului
încetup şi cea Perioada de valabilitate
de sfârşit a Numele subiectului
certificatului Cheia publică a subiectului
Semnătura emitentului
Identifică proprietarul
perechii de chei

Valoarea hexa a cheii publice

 Crearea şi verificarea semnăturii
Plaintext Text în clar Plaintext

Bună
Bună Mesaj necriptat Bună
Bob,
Bob, Alice Bob,
Alice 3. Alice
Recalcularea
MD-ului în Bob
Alice vederea
comparării
MD 1. Aplicarea
#d(8d Decriptarea MD
funcţiei hash
$?Me esenţei
4p) mesajului
(MD)
173927374937483 MD-ul criptat 173927374937483
7 Esenţa mesajului “Semnătura” 7
4. Decriptarea
INTERNET MD-ului
original
=?
2. Criptarea Semnare
esenţei electronică 173927374937483
mesajului
7
Cheia publică a lui Alice 5. În cazul în care cele 2 MD-uri
coincid, semnătura este verificată

Cheia privată a lui Alice

 Semnare + Criptare
Cheia privată a lui Bob

Cheia publică a lui Bob

Plaintext Plaintext

Bună Bună
Bob, Bob,
Alice Text criptat Alice

Alice Bob
aN!3q
Criptare *nB5+ Decriptare
Verificarea
semnăturii

Semnare Semnatur
#d(8d Decriptare
(o altă $?Me
Semn
a e OK ?
criptare) a at de
4p)
semnăturii Alice
Semnătură

INTERNET

Cheia privată a lui Alice Cheia publică a lui Alice

Lungimea cheilor = Putere criptografică
Dispozitive securizate de creare a
semnăturii

SmartCard + Cititor E-Token

USB (USB)
 Securitatea sistemelor
informaţionale

Diversitatea atacurilor
Mică incursiune în ştiinţa criptografiei
 Atacuri logice

• Intruşi şi viruşi
• Viruşii şi ameninţările acestora
• Portiţe trapă
• Bombe logice
• Cai troieni
• Viermii
• Bacteriile logice
• Structura viruşilor
• Antiviruşi
Abordări privind securitatea unui sistem informațional

• De obicei, un sistem informațional trebuie să conțină un fişier în care sunt

memorate parolele fiecărui utilizator autorizat/legitim.
• Dacă acest fişier este stocat fără nici-o protecţie, atunci accesul la
parolele unor utilizatori legitimi poate deveni relativ uşor.
• Fişierul de parole poate fi protejat într-unul din următoarele moduri:
• Criptarea parolelor, caz în care sistemul memorează doar parolele criptate ale
utilizatorului; astfel, când un utilizator introduce de la tastatură parola, sistemul criptează
această parolă şi o compară cu cea memorată.

• Controlul accesului, caz în care accesul la fişierul de parole este limitat doar la unul sau
la câţiva utilizatori.
Abordări pentru descoperirea parolelor unor utilizatori
• Se încearcă parolele implicite utilizate de conturile standard (exp. stud/stud,
admin/admin etc.) - mulţi administratori de sistem nu schimbă aceste parole
• Se încearcă toate parolele scurte, de la unul la trei caractere (exp. 123, qwe, qaz,
wsx etc.)
• Se încearcă cuvinte din dicţionarul sistemului sau liste de parole uzuale (exp.
user, passw, exit, config etc.)
• Se colectează informaţii despre utilizatori, cum ar fi numele complet, numele
copiilor, destinația de vacanță preferată, romanul preferat, filmul preferat, culoarea
preferată etc.
• Se încearcă numere de telefon, numere de birouri, numere de stradă, vârstă,
data nașterii etc.
• Se utilizează cai troieni pentru a avea acces la sistem - un cal troian este un
program software care conţine un cod executabil ascuns care, atunci când este
activat execută funcţii nedorite sau periculoase (necesită acces la rețea)
• Se “ascultă” conexiunea/linia dintre utilizatorul aflat la distanţă şi sistemul la care
se conectează
• Contramăsurile care se iau pentru aceste atacuri sunt prevenirea şi detecţia.
 Abordări/recomandări privind protecţia parolelor

• Utilizatorii trebuie să selecteze parole care sunt greu de determinat.

Acestea trebuie să aibă cel puţin 7 sau 8 caractere și să conţină atât
litere mari cât şi mici, cifre și caractere speciale. De asemenea,
parolele trebuie să fie uşor de reţinut pentru a nu fi necesară scrierea
lor.

RECOMANDARE: o parolă este bine să nu conţină următoarele:

• Numele utilizatorului sau al rudelor apropiate
• Nume de persoană, cuvinte de dicţionar
• Marca sistemului de calcul pe care se lucrează
• Numărul de telefon sau al cărţii de credit
• Data de naştere, nume de localităţi, obiective turistice etc.
• Succesiuni formate din aceleaşi caractere
• Toate cele de mai sus urmate sau prefaţate de o cifră sau un
caracter special (#, $, %, & etc.)
 Tipologia atacurilor la securitatea sistemelor informaționale

Programe
software
malițioase

Dependente
de un program Independente
gazdă (host)

Portițe trapă Bombe logice Cai troieni Bacterii logice Viruși

Istoria Criptografiei

♦ Primele informaţii referitoare la criptografie

provin din Egiptul Antic – acum 4000 ani
♦ Grecii au folosit transpoziţia (scitala) – sec.
5 î.e.n.
♦ Cifrul lui Julius Caesar – tehnica substituţiei
♦ Italianul Alberti – cifrul polialfabetic, 1466
♦ Cifrul Vigenere (1501-1576) – cifrul
polialfabetic
♦ Războiul civil din SUA – Lincoln transmite
mesaje la generali
Un cifru polialfabetic (cod) este orice cifru
bazate pe substituţie, folosind mai multe
alfabete de substituţie. Cifrul Vigenère
este probabil cel mai cunoscut exemplu
de cifru polialfabetic, deşi este un caz
special simplu. Maşina Enigma este mai
complexă, dar esenţialmente un cifru cu
substituţie polialfabetică.
Istoria Criptografiei

Primul război mondial

♦ Scrisoarea lui Zimmermann către
preşedintele mexican –1917
♦ Se menţiona că Germania atacă SUA
♦ Decriptată de englezi
♦ SUA declară război Germaniei
Telegrama Zimmermann este o telegramă codată
trimisă de ministrul de externe al Imperiului
German, Arthur Zimmermann, în data de 16
ianuarie 1917, ambasadorului german din
Mexic, Heinrich von Eckardt, în culmile Primului
Război Mondial. Aceasta îl instruia pe
ambasador cum să înainteze guvernului
mexican propunerea unei alianţe împotriva
Americii. Telegrama a fost interceptată şi
decodată de englezi, conţinutul ei înlesnind
intrarea Americii în Primul Război Mondial
Istoria Criptografiei

Al doilea război mondial

♦ Japonia criptează mesaje în legătură
cu itinerariul amiralului Yamamoto –
1943 – Japanese Naval code 25, JP-
25
♦ SUA interceptează mesajul – sparge
codul
♦ SUA distruge avionul care-l transporta
pe Yamamoto
În 1943, avionul în care se afla undeva
deasupra Pacificului de Sud a fost atacat
de 16 avioane de vanătoare, după ce
serviciile secrete americane descifraseră
un mesaj în care era transmisă ruta pe
care urma sa se deplaseze Yamamoto.
Amiralul a murit ucis de un glonţ de
mitralieră care i-a zdrobit capul.
http://talusa1946.forumculture.net/wwi-wwii-razbrece-f11/7-iunie-
1942confruntarea-din-arhipelagul-midway-t3514.htm
Istoria Criptografiei

Al doilea război mondial - ENIGMA

♦ Maşina ENIGMA construită de Arthur
Scherbius în 1919
♦ Adoptata de Forţele Navale în 1926,
Forţele Aeriene în 1935
♦ Mesajul criptat era transmis prin radio
utilizând codul Morse

http://enigmaco.de/enigma/enigma.html
Istoria Criptografiei - ENIGMA
♦ Un agent secret francez
copiază manualul de
instrucţiuni Enigma
♦ Copia ajunge în Polonia
♦ Matematicianul Rejewski
descoperă cheia de criptare
dintr-o zi (în 18 luni)
♦ Contribuţie - Turing
♦ Mesajele au fost decriptate
 Istoria Criptografiei - ENIGMA
♦ Aliaţii au interceptat mesaje cu privire
la atacul U-boat în Atlantic
♦ Au interceptat debarcarea germanilor
în Creta
♦ Rejewski a fugit în Franţa
Elemente fundamentale

♦ Criptarea poate fi hardware sau software

♦ Algoritmul de criptare trebuie să fie viabil,
puternic, greu de “spart”
♦ Viteza procesului de criptare şi decriptare
♦ Uşurinţa în utilizare
Elemente fundamentale

♦ “Cheia"este un sir de biţi folosita in

algoritmul de criptare/decriptare
♦ Deţinerea unei chei valide este
esenţiala pentru a recupera date
♦"One-time pad" este cea mai sigura –
folosirea unei chei o singura data
Elemente fundamentale

♦ Managementul cheilor este întotdeauna o

provocare:

- Creare
- Transfer
- Stocare
- Arhivare
- Distrugere
Elemente fundamentale

♦ În general, cheile mai lungi sunt mult

mai sigure
♦ Algoritmii testaţi, verificaţi tind să fie
mai puternici decât algoritmii
proprietari, nepublicaţi
Istoria Criptografiei

♦ Data Encryption Standard (DES) –1976

♦ Pretty Good Privacy (PGP) –1980, autor
Philip Zimmermann – Criptare e-mail
♦ Protocolul Diffie-Hellman pentru schimbul
de chei –1976
♦ Criptosistemul RSA –1977- criptografia cu
chei publice
Criptosisteme

♦ Un criptosistem defineşte o pereche de

transformări de date denumite criptare şi
decriptare.
♦ Criptarea este aplicată textului clar pentru a
produce textul cifrat, folosind cheia de
criptare.
♦ Decriptarea utilizează cheia de decriptare
pentru a transforma textul cifrat în text clar.
Criptosisteme Simetrice
Exemple de Criptosisteme Simetrice

♦ Data Encryption Standard (DES):

– Cifru bloc, lucrează cu blocuri de 64 biţi şi
utilizează o cheie de 56 de biţi
– A fost spart în1998 cu “Deep Crack.”
♦ Advanced Encryption Standard (AES):
– Blocuri de 128 de biţi şi chei de 128, 192 şi
256 de biţi.
Exemple de Criptosisteme Simetrice

♦ Triple-DES:
– Criptare triplă cu o cheie de 56 de biţi.
♦ Cifrurile Rivest:
– Algoritmii RC2, RC4, RC5 şi RC6,
dezvoltaţi de Ron Rivest şi RSA
Security, Inc.
Criptosistemul cu chei publice

♦ Introdus in 1976 de Whitfield Diffe si Martin

Hellman la Universitatea Stanford.
♦ Utilizeaza o pereche de chei, una pentru
criptare si cealalta pentru decriptare.
♦ Cheia privata este tinuta secreta, in timp ce
cheia publica este facuta publica.
Criptosistem cu cheie publica:
criptarea
Guvernanţa tehnologiei
informaţiei
Ce este guvernanţa TI?
Standarde de guvernanţă TI
Implementarea guvernanţei TI
Ce este guvernanţa TI?
Conform definiţiei ISACA (Information
Systems Audit and Control Association),
guvernanţa TI reprezintă responsabilitatea
consiliului de administraţie şi conducerii
executive de a defini structurile
organizaţionale şi procesele prin care TI să
poată susţine şi extinde strategiile
organizaţiei
Obiectivele guvernanţei TI
Standarde de guvernanţă TI
COBIT (Control OBjectives for Information and
related Technology)

Criteriile de control al informaţiilor:

Eficacitatea Integritatea
Eficienţa Disponibilitatea
Confidenţialitatea Consistenţa cu
Fiabilitatea reglementările şi
angajamentele asumate
Principiul alinierii la modelul de afaceri
Alinierea obiectivelor TI cu obiectivele de
afaceri
Definirea obiectivelor şi arhitecturii TI
Implementarea guvernanţei TI

Guvernanţa TI este implementată în organizaţie prin

definirea proceselor TI şi stabilirea structurilor de
conducere aferente
În cadrul guvernanţei TI, o activitate deosebit de
importantă este reprezentată de guvernanţa
securităţii - vizează asigurarea integrităţii
informaţiei, a continuităţii serviciilor şi protecţia
activelor
Arhitectura de întreprindere
– baza SIE și premisa agilității
afacerii
Agilitate, necesitate, avantaje ...

• agilitatea organizaţiei reprezintă un element cheie în obţinerea

avantajului strategic
• existenţa unei arhitecturi agile la nivelul organizaţiei
• reducerea timpului de dezvoltare a unor procese noi şi creşterea
flexibilităţii proceselor existente
• scăderea timpului de rezolvare a cererilor clienţilor, creşterea
numărului clienţilor, costuri scăzute de adaptare şi în final la
creşterea veniturilor organizaţiei
Agilitate, necesitate, avantaje ...

• Organizaţia agilă necesită arhitecturi agile, tehnici agile, metode

agile, instrumente agile pentru a putea reacţiona rapid la cerinţele de
schimbare
• Arhitectura de întreprindere (Enterprise Architecture) - o descriere
riguroasă a structurii unei organizaţii, a descompunerii sale în
subsisteme, a relaţiilor dintre subsisteme, a relaţiilor cu mediul
extern, precum şi a principiilor care trebuie avute în vedere pentru
proiectarea şi evoluţia organizaţiei
Niveluri arhitecturale

• Arhitectura de afaceri – cele mai importante procese de afaceri

• Arhitectura informațională – aplicațiile, datele și maniera de
integrare a acestora
• Arhitectura tehnologică - tehnologiile care vor fi acceptate prin
arhitectura informaţională pentru platforme de operare, reţele,
diversele aplicaţii, colaborare, reprezentarea şi manipularea datelor,
integrare, securitate şi managementul sistemelor
Principii arhitecturale

• Standarde
• Cadre de lucru (framework-uri) - o descriere a componentelor EA,
precum şi a componentelor externe, aparţinând mediului în care este
proiectată, dezvoltată şi implementată EA (clenții, piața, industria,
oportunitățile, concurența, autoritățile)
• Modele arhitecturale (principii, servicii, standarde, concepte,
componente, moduri de vizualizare şi configuraţii)
• Instrumente de dezvoltare
Principii arhitecturale
Nr. crt. Principiul Cerinţe (EA trebuie să…)
ajute organizaţia să crească gradul de satisfacţie a clienţilor şi popularitatea denumirii/
1 Promovarea brandului
brandului acesteia
2 Sustenabilitatea financiară ajute organizaţia să acapareze noi surse de finanțare
3 Consolidarea afacerii ajute organizaţia să îşi conducă afacerea într-o manieră cât mai riguroasă
ajute organizaţia să se impună pe noi pieţe şi să se adapteze cât mai repede la
4 Extinderea pe alte pieţe
caracteristicile acestora
ajute organizaţia să introducă pe piată într-un timp cât mai scurt produse noi pentru a
5 Reacţia rapidă la cerinţele pieţii/ clienţilor
satisface nevoile mereu în schimbare ale clienţilor
6 Îmbunătăţirea producţiei ajute organizaţia astfel încât afacerea să folosească cât mai puţine resurse;
ajute organizaţia astfel încât să fie capabilă să înlocuiască/adauge un furnizor în timp cât
7 Stabilirea partenerilor (stakeholderi)
mai scurt şi cu pierderi cât mai mici
ajute organizaţia să simplifice procesele de afaceri, micşorând astfel timpul de desfăşurare a
8 Simplificarea proceselor
acestora;
ajute organizaţia să realizeze tranzacţii la costuri cât mai reduse, păstrând în schimb acelaşi
9 Eficienţa din punctul de vedere al costurilor
grad (sau chiar unul mai bun) de funcţionalitate
ajute organizaţia să beneficieze de o reducere a costurilor folosind noile tehnologii apărute.
10 Optimizarea arhitecturii De aceea, trebuie aleasă şi folosită cea mai bună soluţie pentru EA din cele existente. Daca
există deja o variantă de EA, aceasta va trebui să poată fi optimizată.
ajute organizaţia să realizeze şi să menţină legături cu stakeholderi aflaţi la mare distanţă
11 Abordarea la nivel global
(de exemplu, localizaţi pe alte continente)
ajute organizaţia să îşi construiască o platformă care să suporte mai multe servicii (este mai
Multiple servicii, la mai multe niveluri de ieftin, de exemplu, pentru companie să deţină o reţea care acceptă transferul simultan de
12
calitate QoS (Quality of Services) date de tip voce, video şi date). EA trebuie să ajute organizaţia să ofere mai multe niveluri
de calitate, carre vizează tranzacţiile, produsele şi clienţii.
permită organizaţiei să adauge rapid funcţionalităţi specifice într-o manieră care să vizeze
13 Scalabilatea arhitecturii
un grad ridicat de compatibilitate şi o alocare eficientă a costurilor.
sprijine organizaţia (într-un mod rapid şi eficient din punct de vedere al costurilor) pentru a
14 Reconfigurarea arhitecturii
face faţă nevoilor de afaceri prin reconfigurarea EA.
15 Unificarea arhitecturii ajute organizaţia să îşi creeze o infrastructură de reţea consistentă şi bine proiectată.
Cadre de lucru utilizate frecvent

• Zachman (model de referință – taxonomie pentru sistemele

informaționale ale afacerilor din industrie)
• TOGAF (The Open Group Architecture Framework)
• FEA şi DoD TRM (Department of Defense Technical Reference Model)
Cadrul TOGAF
Cerinţele afacerii Arhitectura de
Afacere
afaceri
Arhitectura
informaţională
(Arhitectura de
aplicaţii)
Arhitectura
informaţională
(Arhitectura de
date)
Arhitectura
tehnologică

Dezvoltare şi
operaţii specifice Standarde de arhitectură
Specificaţii de proiectare
Principalele modele arhitecturale
Modelul CBDI – SAE (Service Architecture
and Engineering)
• Pentru EA orientate pe SOA – octombrie 2006
• În 2008 apare o versiune detaliată folosind UML (compania Everware-
CBDI) - http://www.cbdiforum.com/
• Scop: legătura între SOA şi alte modele, soluţii şi tehnologii pentru
afaceri
• Structură: este văzut ca un model UML în care arhitectura conţine
două elemente principale perspectivele (view-uri) şi practicile.
Modelul arhitectural SAE
Abordări în obținerea agilității

• Business Process Management (BPM) pentru orchestrarea

funcţionalităţilor independente
• Service-Oriented Architecture (SOA) pentru arhitectura proiectării şi
implementării acestor funcţionalităţi
• Decision Management (DM) pentru managementul deciziilor
organizaţiei
 Un graf G este o pereche (X, T) unde: X este o mulţime de elemente numite vârfuri sau noduri, iar
T este o aplicaţie a lui X pe mulţimea părţilor sale. Vom nota graful G = (X, T). Dacă x X, atunci T(x)  X.
Dacă x, y  X şi y  T(x), perechea u = (x, y) se numeşte arc al grafului G, cu x extremitatea iniţială (originea)
arcului u, iar y este extremitatea finală a lui u. Notând cu U  (x, y) | x  X, y  T(x), putem exprima
graful şi prin relaţia G = (X, U).

Să considerăm următorul exemplu: Fie I = {I1, I2, I3, I4, I5, I6, I7, I8, I9, I10}şi T(I1) = {I2}; T(I2) = Φ;
T(I3) = Φ; T(I4) = {I7}; T(I5) = {I7}; T(I6) = {I8}; T(I7) = {I10}; T(I8) = {I9}; T(I9) = Φ; T(I10) = {I6}. Multimea
arcelor este: U = {(I1, I2), (I10, I6), (I7, I10), (I4, I7), (I5, I7), (I8, I9), (I6, I8)}. Reprezentarea grafului GI = (I,
T) este prezentată în figura 1.

Fig. 1. Reprezentarea grafului GI

O mulţime de vârfuri unite două câte două prin arce formează un graf orientat. Dacă u1, ..., uk
sunt arce ale unui graf cu proprietatea că extremitatea finală a lui ui coincide cu extremitatea iniţială a lui
ui+1, 1 ≤ i ≤ k-1, şirul de arce se numeşte drum. Când extremitatea finală a lui uk coincide cu originea lui u1
drumul se numeşte circuit. Drumul poate fi definit şi prin specificarea şirului de vârfuri prin care trece,
astfel: d = (x1, x2, ..., xr) dacă aceste vârfuri sunt în ordinea x1, x2, ..., xr.

Graful G1 = (X, U’), cu U’  U este un graf parţial al grafului G = (X, U), iar graful G2 = (X’, U’) cu X’
 X şi U’ U este un subgraf al lui G = (X, U).

Graful în care X reprezintă o mulţime de elemente ale sistemului informaţional poartă numele de
graf informaţional.

Matricea arcelor (conexiunilor directe)

Matricea A = (aij), 1 ≤ i, j ≤ n, este matrice a arcelor (conexiunilor directe) în condiţiile în care
elementele aij sunt definite astfel:
 1, daca exista arcul (x i , x j )
a ij  
 0, altfel
Matricea arcelor determină graful în mod unic şi constituie un nou mod de a defini un graf.

Matricea drumurilor (conexiunilor totale)

Matricea D = (dij), 1 ≤ i, j ≤ n, este matrice a drumurilor (conexiunilor totale) în condiţiile în care
elementele dij sunt definite astfel:

1, daca exista cel putin un drum de la x i la x j

d ij  
 0, altfel
Matricea drumurilor poate determina mai multe grafuri. Grafuri diferite pot avea o aceeaşi
matrice a drumurilor.

Matricea de structură
Matricea de structură, M este o matrice formată din două linii, prin care sunt descrise în mod
explicit arcele grafului şi atâtea coloane câte arce există în graf. Prima linie a matricei conţine vârful iniţial
al arcelor, în timp ce a doua linie cuprinde vârful final/terminal al arcelor. Nu se impune o ordine de
descriere a arcelor. Matricea de structură asociată grafului GI este:

 I1 I4 I5 I6 I7 I8 I10 
M   
 I2 I7 I7 I8 I10 I9 I6 

Matrice latine
Matricele latine, D(k), 1 ≤ k ≤ n – 1 sunt matrice ale căror elemente d ij(k) , 1 ≤ i, j ≤ n, reprezintă
drumurile elementare de la xi la xj, formate din k arce. Matricea D(n-1) va conţine toate drumurile
hamiltoniene din G. Matricea D(1) = ( d ij(1) ), 1 ≤ i, j ≤ n, se construieşte astfel:

x i x j , daca exista arcul (x i , x j )

d ij(1)  
0, daca nu exista arcul (x i , x j )

Din D(1) formăm matricea Dt = ( d ijt ),1 ≤ i,j ≤ n, astfel:

 x j , daca exista arcul (x i , x j )

d ijt  
0, daca nu exista arcul (x i , x j )
Deci matricea Dt se obţine din D(1) prin ştergerea primei poziţii din secvenţa xi xj din orice poziţie
(i, j). Matricea Dt conţine vârfurile ce pot fi atinse prin arce de la orice vârf al grafului. Următoarele matrici
D(2), ..., D(n-1) se construiesc prin operaţia „L” (produsul latin), astfel: D(k) = D(k-1) L Dt, k = 2, ..., n – 1 şi
elementul d ij(k) din D(k) este: xi x i1 ... x ik−1 xj dacă toate aceste vârfuri sunt distincte (se vor lua liniile din D(k-
1)
cu coloanele din Dt, ca la produsul matricelor) sau este 0, dacă nu apar k + 1 vârfuri distincte sau se
obţine zero pentru toate elementele care participă la înmulţire. Se consideră GX, graful din figura 2.
 Fig. 2. Graful GX

Matricele latine asociate grafului GX sunt următoarele:

Matricea D(1) :

Matricea Dt :

Matricea D(2) :
Matricea D(3) :

Stabilirea claselor de echivalenţă utilizând matricele de structură

Stabilirea claselor de echivalenţă se realizează după următoarea procedură:
Se identifică indicatorii primari (care nu se formează în sistem), respectiv cei care se
regăsesc în matricea de structură numai pe prima linie. Pentru exemplul GI din figura 1,
indicatorii primari sunt I1, I4, şi I5. Aceşti indicatori sunt incluşi în prima clasă de
echivalenţă.
Se identifică indicatorii care nu participă la formarea de indicatori în sistem, respectiv cei
care în matricea de structură se regăsesc numai pe linia a doua. Pentru exemplul GI,
indicatorii care nu participă la formarea de indicatori în sistem sunt: I2, I9. Aceşti indicatori
formează ultima clasă de echivalenţă. Pentru exemplul GI, indicatorul I3 va fi inclus în
clasa 1 de echivalenţă (este indicator primar).
Se elimină indicatorii repartizaţi în clase şi se continuă pentru restul indicatorilor.
După aplicarea procedurii, se obţin următoarele clase de echivalenţă:
C1={I1, I3, I4, I5}

C2={I7}

C3={I10}

C4={I6}

C5={I8}

C6={I2, I9}

Graful informaţional, cu nodurile ordonate pe clase de echivalenţă este prezentat în figura

3.
 Fig. 3. Graful GI ordonat după clasele de echivalenţă

Cu ajutorul unei astfel de reprezentări, legăturile indirecte dintre indicatori sunt mai uşor
de analizat.

Identificarea circuitelor informaţionale cu ajutorul matricelor de structură

Circuitele informaţionale nu au o justificare in cadrul dependenţelor între indicatori. Din
acest motiv, circuitele informaţionale trebuie identificate şi eliminate. Metodele de identificare a
circuitelor au la bază matricele de structură şi matricele latine.
Se realizează astfel: dacă după o anumită iteraţie, procesul de separare a indicatorilor pe
clase de echivalenţă nu mai poate fi continuat (în matricea de structură toate elementele de pe
prima linie apar şi în a doua linie), atunci există un circuit informaţional. Elementele circuitului
informaţional sunt incluse în submatricea informaţională.
Eliminarea circuitelor informaţionale presupune analiza circuitelor şi identificarea arcelor
care trebuie eliminate. Se verifică implicaţiile eliminării circuitelor asupra procesului de
prelucrare.

Identificarea circuitelor informaţionale cu ajutorul matricelor latine

Circuitele informaţionale sunt identificate prin verificarea fiecărui element d ij(k) , 1 ≤ i, j ≤
n, al matricelor latine, de forma xi x i1 ... x ik−1 xj pentru a identifica elementele pentru care : xi =
xj. Considerând exemplul din figura 2, circuitul informaţional identificat conţine vârfurile: Q, W şi
g. Acest circuit este identificat cu ajutorul următoarelor elemente ale matricei latine D(3): gWQg,
WQgW şi QgWQ. Toate aceste elemente se referă la acelaşi circuit informaţional.