Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Abordarea
Abordarea
PSIHOTERAPIE
COGNITIV-COMPORTAMENTALA
2
“ Daca fac o greseala sunt pierdut”
“ Nu pot face fata situatiei X”
“ Succesul celorlalti inseamna esecul meu”
In cazul consilierii / psihoterapiei cognitiv-comportamentale, toate aspectele
procesului respectiv ii sunt descrise in mod explicit subiectului, acesta fiind solicitat sa
colaboreze cu consilierul / psihoterapeutul in planificarea unor strategii de rezolvare a
problemelor cu care se confrunta. Sunt stabilite impreuna cu subiectul obiectivele
consilierii. Pe parcursul procesului de consiliere, subiectul trebuie sa se simta securizat,
pentru a fi capabil sa furnizeze informatii despre evenimente si situatii stresante.
Consilierul trebuie sa puna accent pe rolul temelor pentru acasa, pentru a pune in
aplicare ceea ce a invatat in cursul sedintei de terapie.
Exista doua tipuri de metode si tehnici de abordare cognitiv-comportamentala:
Metode si tehnici de identificare a gandurilor negative;
Metode si tehnici de modificare a gandurilor negative si a
comportamentelor aferente;
3
zgomot in camera alaturata, el poate sa-si spuna in minte ca a intrat un hot. In
consecinta, comportamentul sau va fi de a se ascunde sau de a telefona la politie.
Daca, dimpotriva, isi va spune in minte ca a lasat geamul deschis, el se va scula,
va inchide geamul si sentimental de teama nu va mai apare. De aici, rezulta rolul
terapeutului de a-l ajuta pe subiect sa constientizeze disfunctiile cognitive si sa se
indrepte spre reducerea starii anxioase.
Furnizarea unor informatii cu privire la mecanismele anxietatii.
Descrierea simptomelor legate de anxietate , evolutia lor, trairea anxietatii nu
inseamna trairea unei boli psihice grave, simptomele produse de anxietate nu sunt
periculoase.
Distragerea: utilizata pentru a exercita un control direct si imediat
asupra simptomului; concentrarea subiectului asupra continutului conversatiei si
nu asupra starii proprii. De exemplu: atunci cand subiectul manifesta anxietate in
cursul sedintei de consiliere, consilierul ii poate solicita clientului sau sa descrie
mobilierul din cabinet.
Programarea activitatilor: tehnica prin care subiectii trebuie sa-si
noteze sistematic activitatile pe care le desfasoara, evaluandu-le dupa o scala de la
0 la 100, sub aspectul unor trairi afective , cum ar fi: anxietatea, oboseala,
placerea. Se va intocmi o lista de principii ale planificarii timpului: revizuieste-ti
obiectivele, stabileste prioritati, cauta sa faci un lucru si sa termini ce ai inceput.
Verificarea veridicitatii gandurilor negative automate.
Exemple de tipuri de intrbari: “ ce dovada ai ca acest gand este adevarat?”; “nu
exista si alt mod de a privi aceasta situatie?”; “ai tendinta sa-ti fixezi obiective
nerealiste?”
Experimentarea in sfera comportamentului: prin aceasta metoda
consilierul ii cere subiectului sa verifice in viata reala daca gandurile sale negative
sunt adevarate.
4
Terapia cognitiv-comportammentala
5
sa schimbe cognitiile disfunctionale si contrare siesi si sa-l faca pe subiect mai productiv
si mai multumit de viata sa. Terapeutul pune la dispozitia subiectului strategii simple de
invatat prin care acesta dobandeste abilitati practice si eficiente care pot fi aplicate toata
viata in organiarea vietii de zi cu zi. Schimbarea se poate face prin tehnici cognitive
si/saucomportamentale.
Cognitii disfunctionale
6
identifica, subiectul impreuna cu terapeutul hotarasc tratamentul adecvat, uneori fiind
necesara combinarea psihoterapiei cu tratamentul medical. In cazul unor tulburari severe,
terapeutul poate solicita control medical pentru a identifica potentialele mecanisme
biologice care cauzeaza boala. Totodata terapeutul estimeaza numarul sedintelor si
prezinta pe baza literaturii de specialitate efectele posibile (vindecare, ameliorare,
controlul simptomelor). La sfarsit pacientul va decide daca vrea sau nu sa urmeze
psihoterapia.
In urmatoarele sedinte se va urmari rezolvarea problemelor de pe lista. Clinicianul
il invata pe subiect tehnicile cognitive si comportamentale create pentru a-i alina
suferinta. Subiectul isi cunoaste cel mai bine experienta de viata; cei doi lucreaza
impreuna pentru a depasi dificultatile subiectului. In fapt, subiectii sunt invatati sa devina
proprii lor terapeuti, sa aplice principiile terapiei cognitiv-comportamentale cu tot mai
putina indrumare din partea terapeutului. De aceea, ceea ce a fost invatat in timpul
terapiei tinde sa fie mentinut sau chiar crescut odata terminata terapia.
In mod tipic la inceputul unei sedinte, subiectul si terapeutul vor decide impreuna
principalele subiecte care vor fi abordate in timpul saptamanii. De asemenea vor aloca
putin timp si pentru a discuta concluziile din sedinta trecuta si vor evalua progresul facut
cu tema de casa . La sfarsitul sedintei terapeutul si subiectul vor stabili o alta tema pe care
clientul sa o faca in afara sedintelor. Indeplinirea temelor pentru acasa intre sedinte este o
parte vitala a terapiei. Tema de casa poate sa ia diverse forme. De exemplu la inceputul
terapiei terapeutul ii poate cere subiectului sa tina un jurnal in care sa noteze toate
incidentele care provoaca sentimente de anxietate sau depresie, pentru a putea determina
gandurile care insotesc incidentul. Mai tarziu in timpul terapiei, o alta tema poate consta
in exercitii de a face fata la situatii problema foarte specifice. Temele continua de fapt
sedinta terapeutica in viata cotidiana; ele pot dezvolta sentimentul de auto-control. Dupa
rezolvarea tuturor problemelor de pe lista, terapeutul va gandi un program de preventie a
recaderilor si recurentei. Subiectul invata sa fie propriul terapeut si sa functioneze
autonom prin intreruperea treptata a psihoterapiei. Terapeutul il pune pe subiect sa se
confrunte cu probleme posibile pentru a se asigura ca el, va rezista la viitoarele situatii
problema. Psihoterapeutul planifica urmarirea evolutiei la intervale stabilite de el.
Cat de eficienta este terapia cognitiv-comportamentala?
7
Interventia cognitiv-comportamentala este eficienta pentru urmatoarele categorii
de probleme:
anxietate generalizata si atac de panica
fobii (ex., agorafobie, fobie sociala)
sindromul oboselii cronice
depresie
tulburare obsesivo-compulsiva
tulburari alimentare
tulburari sexuale si de relationare
tulburari specifice copilului si adolescentului
tulburari generale legate de sanatate
durere cronica
tulburari ale impulsului
dificultati legate de furie si agresivitate
dependenta de substante (droguri si alcool)
schizofrenie si alte tulburari psihotice
tulburari asociate cu dificultatile de învatare
tulburari bipolare
tulburare de stres posttraumatic
tulburari de somn
Terapeutii pot sa fie psihologi, psihiatri, asistenti sociali si alti profesionisti care
au o formare in psihoterapii cognitiv-comportamentale.
Tehnicile si strategiile terapiei cognitiv-comportamentale il ajuta pe terapeut sa il
ghideze pe pacient pentru a-si rezolva singur problemele. Cei doi colaboreaza in
depasirea dificultatilor, insa subiectii sunt invatati intr-un fel sa devina proprii lor
terapeuti si sa aplice ei insisi principiile acestei psihoterapii. Tocmai din acest motiv
psihoterapeutii ofera teme pentru acasa. Deprinderile invatate in timpul terapiei trebuie
sa fie pastrate si chiar imbunatatite dupa incheierea tratamentului.
BIBLIOGRAFIE :