Fascismul

Fascismul este o ideologie politică radicală și autoritară de aripă dreaptă definită, în primul rând,[1] de

un naționalism radical (numit și "ultranaționalism").[2][3], de o putere dictatorială, de suprimarea
opoziției și de o puternică regimentare a societății și a economiei. Fasciștii încearcă să organizeze
o națiune în conformitate cu perspectivele, valorile și sistemele corporatiste, inclusiv sistemul politic și
economia.[4] Ei susțin crearea unui stat totalitar cu un singur partid, care urmărește mobilizarea în
masă a unei națiuni și crearea unui ideal „om nou”, pentru a forma o elită care reglementează
prin îndoctrinare, educație fizică și politici familiale, inclusiv eugenism.[5] Fasciștii cred că o națiune
presupune o conducere puternică, o singură identitate colectivă și capacitatea de a comite violențe și
război, cu scopul de a menține națiunea puternică.[6] Guvernele fasciste interzic și suprimă opoziția
față de stat.[7]

Fascismul a fost fondat de către sindicaliștii naționaliști italieni în Primul Război Mondial, care au

combinat viziuni politice de stânga și de dreapta, dar gravitau spre dreapta la începutul anilor 1920.[8]
[9]
 Ulterior, fascismul se va răspândii și în alte țări europene.[10] Oamenii de știință consideră, în
general, că fascismul este de extremă dreapta.[11][12][13][14][15]

Fasciștii sprijină violența, războiul și militarismul, ca furnizor de transformare pozitivă în societate, de

aducerea unui nou spirit, educație, insuflarea unei dorințe de a domina în caracterul oamenilor și
crearea de camaraderie națională prin intermediul serviciului militar.[16] Fasciștii văd violența și
războiul ca acțiuni care creează regenerare, spirit și vitalitate națională.[17]

Fascismul este anticomunist, antidemocratic, antiindividualist, antiliberal, antiparlamentar,

anticonservator, antiburghez și antiproletar și în multe cazuri, anticapitalist.[18] Fascismul respinge
conceptele de egalitarism, materialism și raționalism în favoarea
acțiunii, disciplinei, ierarhiei, spiritului și a voinței.[19] În economie, fasciștii se opun liberalismului (ca o
mișcare burgheză) și marxismului (ca o mișcare proletară) pentru că sunt mișcări economice exclusive
bazate pe anumite clase.[20] Fasciștii prezintă ideologia lor ca o mișcare din punct de vedere economic
între clase, care promovează soluționarea conflictului dintre clasele economice în vederea asigurării
solidarității naționale.[21] Aceștia susțin o piață reglementată, multiclasă într-un sistem economic
integrat național.[22]

După al Doilea Război Mondial, puține partide au avut curajul de a se descrie ca fasciste. În schimb,
termenul a ajuns să fie folosit la modul peiorativ de către oponenții politici. Denumirea "neofascism"
este în prezent folosită pentru a descrie partide politice de extremă dreaptă similare cu mișcările
fasciste ale secolului 20.

Nazismul sau național-socialismul (în germană: Nationalsozialismus) a fost ideologia și

politica totalitară naționalistă, rasistă, antisemită și anticomunistă a Germaniei naziste, care au fost
aplicate în timpul dictaturii lui Adolf Hitler în statul german între 1933 și 1945. Cuvântul "nazism"
provine de la prescurtarea numelui național-socialism (Nationalsozialismus, prescurtat în
germană Nazi, pronunțat /ˈna.t͡si/, v. AFI). În 1921 Hitler a devenit liderul Partidului Muncitoresc
Național-Socialist German (Nationalsozialistische  Deutsche  Arbeiterpartei, scurt NSDAP), iar la 30
ianuarie 1933 cancelarul (prim-ministrul) Germaniei, al Reich-ului german, cunoscut drept Al treilea
Reich.
În momentul de față, în Germania, nazismul precum și folosirea svasticii sunt interzise prin lege, dar
mai există grupări și chiar partide neonaziste, unele ilegale. Folosirea simbolurilor naziste, inclusiv a
svasticii, nu este permisă în Germania decât în cazuri excepționale.