Carte SolidWorks

Viviana FILIP Cornel MARIN
Lucian GRUIONU Alexis NEGREA
Proiectarea, modelarea, simularea sistemelor mecanice,

utilizând
SolidWorks, CosmosMotion şi CosmosWorks
Valahia University Press

Târgovişte, 2008
Viviana FILIP, Cornel MARIN, Lucian GRUIONU, Alexis NEGREA
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Viviana FILIP Cornel MARIN

Lucian GRUIONU Alexis NEGREA
__________________________________________________________

utilizând
SolidWorks, CosmosMotion şi CosmosWorks

Târgovişte, 2008
2
Proiectarea, modelarea, simularea sistemelor mecanice, utilizând SolidWorks, CosmosMotion şi CosmosWorks
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Str. Moldovei, nr. 5
Târgovişte, tel. 0245/213684
Acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării

Ştiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS)
Cu avizul 280 din mai 2007
Referenţi Ştiinţifici:
Prof.dr.ing. Ştefan PASTRAMĂ (Universitatea Politehnica Bucureşti)

Prof.dr.ing. Dumitru NICOLAE (Universitatea din Craiova)
Conf.dr.ing. Alexandru POZDÎRCĂ (Universitatea “Petru Maior”, Târgu-Mureş )
Tipar executat de: Valahia University Press, Târgovişte
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a

României
utilizând SolidWorks, CosmosMotion şi CosmosWorks /
Viviana Filip, Cornel Marin, Lucian Gruionu, Alexis Negrea. -
Târgovişte: Valahia University Press, 2008
ISBN 978-973-1955-05-6
I. Filip, Viviana
II. Marin, Cornel
III. Gruionu, Lucian
IV. Negrea, Alexis
621:004
3
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
CUVÂNT ÎNAINTE
Lucrarea Proiectarea, modelarea, simularea sistemelor mecanice, utilizând SolidWorks,

CosmosMotion şi CosmosWorks prezintă posibilităţile de lucru ale pachetului software de proiectare
3D SolidWorks, în ceea ce priveşte: (i) modelarea corpurilor; (ii) analiza stării de mişcare a
sistemelor de corpuri; (iii) analiza solicitărilor din sistemele de corpuri prin metoda elementelor
finite. În acest sens, materialul este împărţit în trei părţi:
A. SolidWorks, care prezintă interfaţa programului, realizarea schiţei, aplicarea
constrângerilor, realizarea elementelor tridimensionale, realizarea ansamblurilor de corpuri
şi realizarea desenelor de execuţie.
B. CosmosMotion, care prezintă modulul dedicat analizei mecanismelor, prezentat pe două
exemple: mecanismul patrulater şi cel al unui excavator; pornind de la un ansamblu cu
constrângeri aplicate corpurilor care-l compun, mecanismului i se defineşte structura, i se
adaugă motoare şi forţe şi se provoacă afişarea de rapoarte cu privire la poziţii, viteze,
acceleraţii şi forţele dezvoltate în punctele de interes.
C. CosmosWorks, dedicată definirii studiului de analiză a tensiunilor, asocierea materialului,
stabilirea restricţiilor, aplicarea sarcinilor exterioare, discretizarea piesei, procesarea şi
postprocesarea, afişarea rezultatelor şi interpretarea lor; ansamblul studiat poate fi importat
din modulul CosmosMotion.
Organizarea materialului este logică. Metoda de expunere folosită pleacă de la prezentarea generală
a mediului de lucru şi enumerarea comenzilor asociate. Se continuă cu un set de aplicaţii care
exemplifică paşii de lucru de urmat, aplicaţiile fiind astfel alese încât să fie implicate cât mai multe
dintre comenzile mediului. Expunerea este concisă; în text pot fi găsite semnale de atenţionare cu
privire la tehnica potrivită de abordare, de forma: Atenţie! Pentru o asamblare cât mai rapidă,
trebuie…
Alături de alte pachete cum ar fi Autodesk Inventor sau SolidEdge, pachetul prezentat face parte din
clasa medie. Alegerea sa este foarte inspirată având în vedere marea popularitate de care se bucură
în mediul industrial internaţional. Cunoaşterea acestui pachet în toate valenţele sale – modelare,
analiză de mişcare, analiza tensiunilor, managementul documentelor – este o investiţie educaţională
importantă.
Socotesc că pentru ciclul universitar de bază al oricărei specializări mecanice, SolidWorks poate
constitui un excelent instrument adiacent predării practice pentru un şir de discipline consacrate,
cum ar fi: Mecanisme, Organe de maşini, Rezistenţa materialelor sau Proiectarea asistată de
calculator.
Apreciez această lucrare ca fiind practică şi bine-venită, în consens cu eforturile Asociaţiei Române
de Ştiinţa Mecanismelor şi Maşinilor – ARoTMM de aducere la zi a disciplinei Mecanisme, pentru
buna formare a unui inginer de concepţie.
Tîrgu Mureş, 28 ianuarie 2009

Dr.ing. Alexandru Pozdîrcă,
conferenţiar la Universitatea „Petru Maior” din Tîrgu-Mureş, coordonator în cadrul Facultăţii de
Inginerie, Catedra Inginerie Tehnologică şi Managerială – ITM, a disciplinelor: Proiectare asistată de
calculator, Mecanisme, Fabricaţie asistată de calculator.
4
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
INTRODUCERE
SolidWorks este un pachet software de proiectare 3D, produs de Dassault

Systèmes (www.solidworks.com), ce rulează sub interfaţa grafică Windows. El este utilizat
pentru modelarea tridimensională a reperelor, a ansamblurilor, precum şi pentru
realizarea desenelor de execuţie ale pieselor. Este un software de modelare
parametrică, ce permite modificarea geometriei unei piese, prin modificarea cotelor ei. O
modificare făcută asupra piesei se reflectă automat în ansamblul din care face parte şi în
desenul de execuţie al piesei. CosmosMotion este un program al pachetului SolidWorks,
care analizează starea de mişcare a sistemelor mecanice. În mod complementar,
CosmosWorks este un program al pachetului SolidWorks, care analizează sistemele de
corpuri din punct de vedere al rezistenţei mecanice.
Proiectarea unui sistem mecanic, cu ajutorul pachetului SolidWorks, cuprinde
următoarele etape:
1. Modelarea 3D a reperelor - în fişiere de tip Part
2. Modelarea 3D a sistemului mecanic, prin realizarea subansamblelor şi a ansamblului
general - în fişiere de tip Assembly
3. Simularea mişcării acestuia (dacă sistemul mecanic este mobil), determinarea
mobilităţii, analiza cinematică (determinarea câmpului de viteze şi acceleraţii) şi analiza
cinetostatică (determinarea forţelor şi a momentelor din legături) – folosind
CosmosMotion
4. Simularea comportării elementelor sistemului mecanic, sub acţiunea forţelor şi a
momentelor exterioare şi a celor din legături, analiza stării de tensiuni şi deformaţii –
folosind CosmosWorks
5. Optimizarea sistemului mecanic proiectat, pe baza rezultatelor anterioare, prin
remodelarea reperelor, unde este cazul, reconstruirea ansamblului şi repetarea analizei
stării de mişcare şi de rezistenţă, până la obţinerea variantei optime a sistemului
mecanic
6. Întocmirea documentaţiei de execuţie a tuturor reperelor sistemului mecanic – în fişiere
de tip Drawing
Modelarea cu ajutorul pachetului SolidWorks are proprietatea de asociativitate
între Part, Assembly şi Drawing, care constă în aceea că orice modificare efectuată
asupra Part-ului se transmite în mod ulterior în Assembly şi Drawing.
Lucrarea are 3 părţi: A. SolidWorks, B. CosmosMotion şi C. CosmosWorks, fiecare
parte cuprinzând elemente de teorie şi aplicaţii.
5
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
6
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
CUPRINS
INTRODUCERE - 5
A.1. REALIZAREA REPERELOR, ÎN FIŞIERE DE TIP PART - 11

A.1.1. ELEMENTELE INTERFEŢEI SOLIDWORKS - 11
A.1.2. REALIZAREA UNEI SCHIŢE (SKETCH) - 13
A.1.2.1. Sketch Entities - 14
A.1.2.2. Sketch Tools - 16
A.1.2.3. Relations - 18
Aplicaţia A.1.2.1 - 21
A.1.3. CONSTRUCŢIA GEOMETRIEI DE REFERINŢĂ (REFERENCE GEOMETRY) - 25
A.1.4. REALIZAREA ELEMENTELOR TRIDIMENSIONALE (FEATURES) - 27
A.1.4.1. Extrude - 29
A.1.4.2. Sweep - 41
A.1.4.3. Loft - 46
A.1.4.4. Revolve - 49
A.1.4.5. Shell - 50
A.1.4.6. Secţionarea cu un plan (Section View) - 53
A.2. REALIZAREA ANSAMBLULUI, ÎN FIŞIERE DE TIP ASSEMBLY - 55

Aplicaţia A.2.1. MODELAREA ANSAMBLULUI CAMĂ-TACHET - 62
Aplicaţia A.2.2. EXECUŢIA GĂURILOR FILETATE ŞI A CELOR DE TRECERE
ŞI MONTAJ (HOLE WIZARD) - 70
Aplicaţia A.2.3. ROŢI DINŢATE – CONSTRUCŢIE, ASAMBLARE, ANGRENARE - 93
A.3. REALIZAREA DESENELOR DE EXECUŢIE, ÎN FIŞIERE DE TIP DRAWING - 109
7
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
B.1. PREZENTARE GENERALĂ - 125

Aplicaţia B.2. ANALIZA MIŞCĂRII PENTRU UN MECANISM PATRULATER - 128
B.2.1. PREZENTAREA MODULUI DE ANALIZĂ "ANIMATION (ASSEMBLY MOTION)" - 129
B.2.2. PREZENTAREA MODULUI DE ANALIZĂ "BASIC MOTION (PHYSICAL SIMULATION)" - 134
B.2.3. PREZENTAREA MODULUI DE ANALIZĂ "MOTION ANALYSIS (COSMOSMOTION)" - 135
B.2.4. ELEMENTE MECANICE ÎN ANALIZĂ: MOTOARE, ARCURI, AMORTIZOARE, FORŢE - 136
B.2.5. REZULTATELE ANALIZELOR CINEMATICE ŞI CINETOSTATICE PENTRU
MECANISMUL PATRULATER - 145
Aplicaţia B.3. ANALIZA MIŞCĂRII PENTRU UN ANSAMBLU TIP EXCAVATOR - 148
B.3.1. REALIZAREA MODELULUI PENTRU STUDIUL MIŞCĂRII - 148
B.3.2. REZULTATELE ANALIZELOR CINEMATICE ŞI CINETOSTATICE - 154
B.3.3. TRANSFERUL SOLICITĂRILOR ŞI ANALIZA STRUCTURALĂ UTILIZÂND
SOLIDWORKS SIMULATION - 160
C.1. MODELAREA ÎN SOLID WORKS A PIESEI (Aplicaţia 16) - 169

C.2. ANALIZA STRUCTURALĂ (STATICĂ) - 179
C.2.1. DEFINIREA STUDIULUI DE ANALIZĂ STATICĂ - 179
C.2.2. ALEGEREA MATERIALULUI PIESEI - 180
C.2.3. STABILIREA RESTRICŢIILOR SAU CONDIŢIILOR PE FRONTIERĂ - 184
C.2.4. APLICAREA SARCINILOR EXTERIOARE - 187
C.2.5. DISCRETIZAREA PIESEI (MESHAREA) - 188
C.2.6. PROCESAREA SAU RULAREA APLICAŢIEI - 189
C.2.7. POSTPROCESAREA ŞI AFIŞAREA REZULTATELOR ANALIZEI STATICE - 190
C.2.7.1. Postprocesarea tensiunilor (Stress) - 191
C.2.7.2. Postprocesarea deplasărilor (Displacements) - 195
C.2.7.3. Postprocesarea deformaţiilor specifice (Strain) - 202
C.2.7.4. Postprocesarea deformaţiilor (Deformation) - 204
C.2.7.5. Postprocesarea factorului de siguranţă al tensiunilor (Strain) - 206
C.3. RAPORTUL FINAL DE ANALIZĂ STRUCTURALĂ - 210
BIBLIOGRAFIE - 217
8
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
9
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
10
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
A.1. REALIZAREA REPERELOR, ÎN FIŞIERE DE TIP PART
A.1.1. ELEMENTELE INTERFEŢEI SOLIDWORKS
La deschiderea unei sesiuni de lucru, suntem întrebaţi dacă dorim să lucrăm Part,
Assembly sau Drawing (Fig. A.1.1.1). Se selectează una dintre cele trei variante şi se
validează cu OK.
Fig. A.1.1.1
Modelarea trebuie să înceapă cu efectuarea reperelor (în fişiere de tip Part), să
continue (dacă este cazul) cu realizarea ansamblului (în fişiere de tip Assembly) şi să se
încheie cu efectuarea desenelor de execuţie (în fişiere de tip Drawing). Dacă se deschide
un Part, ecranul SolidWorks va prezenta următoarele elemente (Fig. A.1.1.2):
¾ Menu bar (Bara de meniu) – conţine comenzile SolidWorks grupate după
semnificaţie şi funcţie. Meniurile sunt: File, Edit, View, Insert, Tools, CosmosMotion,
CosmosWorks, Window, Help. Fiecare dintre acestea conţine o listă de comenzi.
¾ Toolbars (Bara cu instrumente) - oferă accesul rapid la comenzile SolidWorks, prin
activarea iconiţelor acestora.
11
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
¾ Feature Manager Design Tree – este partea din stânga ecranului, care afişează
structura arborescentă a elementelor constructive ale modelului 3D, oferind acces în orice
moment la informaţia stocată, precum şi la efectuarea unor eventuale modificări asupra
modelului,
¾ Zona grafică - cuprinde 3 plane de referinţă. Fiecare dintre ele conţine originea
sistemului de coordonate şi este perpendicular pe celelalte două.
¾ Originea (Sketch Origin) aparţine fiecărei schiţe, existând deci multiple astfel de
origini 3D pentru o piesă.
Menu bar Toolbars
Feature Manager Zona grafică

Design Tree
Fig. A.1.1.2
12
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
În zona Feature Manager Design Tree (FMDT), se permite :

Realizarea selecţiei unui element cu ajutorul numelui acestuia
Identificarea şi modificarea ordinii în care au fost create elementele
Redenumirea elementelor constructive (Features)
FMDT – oferă informaţii despre orice piesă sau element de tip Feature, care are o
referinţă externă (de dependenţă, de geometria existentă într-o altă piesă). Dacă un
element Feature are o referinţă externă în FMDT, numele său este ornat de o săgeată.
Dacă documentul de tip Part conţine un element de tip Feature care are referinţă externă,
numele piesei (Part) afişat în partea superioară a ferestrei FMDT este urmat, de
asemenea, de o săgeată.
Începerea unui fişier nou se face cu comanda NEW. Deschiderea unui document
existent se face cu ajutorul comenzii OPEN. Dacă opţiunea de previzualizare PREVIEW
este validată, conţinutul fişierului poate fi vizualizat, înainte de a-l deschide.
A.1.2. REALIZAREA UNEI SCHIŢE (SKETCH)
Realizarea unui model solid începe de la realizarea unei schiţe 2D, care ulterior va
fi prelucrată, pentru a se obţine modelul 3D.
Pentru începerea unei schiţe, se selectează un plan (de ex. Front Plane, Top
Plane, Right Plane) sau o suprafaţă, se apelează pictograma şi apoi
pictograma .
Comenzile care se folosesc pentru desenare sunt prezentate în cele ce urmează.
13
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
A.1.2.1. Sketch Entities
Fig. A.1.2.1
14
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
– crează o linie
– crează un dreptunghi
– crează un parallelogram/dreptunghi, la un unghi specificat
– crează un poligon
– crează un cerc cu centrul stabilit într-un punct
– permite schiţarea unui arc, prin indicarea centrului şi a capetelor
– crează un arc tangent la o entitate existentă
– crează un arc prin 3 puncte (punct de start, de sfârşit şi intermediar)
– desenează o elipsă
– crează o curbă
– crează o entitate de tip punct
– crează o axă de referinţă; o astfel de entitate este utilizată ca geometrie de

referinţă şi permite realizarea elementelor simetrice, oglindirea entităţilor şi realizarea
pieselor de revoluţie
– permite inserarea elementelor de tip text
15
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
A.1.2.2. Sketch Tools
Fig. A.1.2.2
16
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
– realizează racordarea a două entităţi
– realizează teşirea a două entităţi
– crează copia paralelă, situată la o anumită distanţă, pentru

elementele selectate
– crează una sau mai multe entităţi într-o schiţă, prin proiectarea unei
muchii, a unei feţe, a unui contur existent, pe planul schiţei
– permite ştergerea completă sau decuparea unei părţi dintr-o entitate
– extinde în planul de lucru o entitate existentă, până la frontiera

indicată
– împarte o curbă în două entităţi

– permite oglindirea faţă de o axă de referinţă (center line) a unor
entităţi existente în planul schiţei
– permite mutarea entităţilor
– permite copierea entităţilor

– multiplică obiecte dintr-o schiţă, sub formă de reţea matriceală
– multiplică obiecte dintr-o schiţă, sub formă de reţea polară
17
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
A.1.2.3. Relations
Se apelează din meniul Tools şi are în componenţă următoarele comenzi:
– crează relaţii geometrice între entităţi (Fig. A.1.2.3)
– afişează relaţiile geometrice existente între entităţi, relaţiile care au fost

ataşate manual şi permite ştergerea relaţiilor ce nu mai sunt dorite
Fig. A.1.2.3
Aceste pictograme sunt active, doar dacă schiţa este deschisă.

Stabilirea relaţiilor geometrice se poate face cu uşurinţă, dacă ţinem seama de
Tabelul1:
18
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Tabelul1
RELAŢIA PE CARE VREM
SELECTĂM …. REZULTATUL OBŢINUT
SĂ O ATAŞĂM
Linii orizontale sau verticale,
Orizontalitate sau Una sa mai multe linii sau
puncte aliniate orizontal sau
verticalitate două sau mai multe puncte
vertical
Elementele selectate se
Coliniaritate Două sau mai multe linii aşează pe una şi aceaşi
direcţie
Arcele selectate vor avea
Coradial Două sau mai multe arce acelaşi centru şi aceeaşi
rază
Cele două linii devin
Perpendicularitate Două linii perpendiculare una pe
cealaltă
Un element de tip arc,
Cele două elemente devin
Tangenţă elipsă, curbă şi un alt
tangente
element de tip linie sau arc
Două sau mai multe arce Arcele vor avea acelaşi
Concentricitate
sau un punct şi un arc centru
Punctul va rămâne la mijlocul
Punct de mijloc Un punct şi o linie
liniei
Un punct şi o linie, arc sau Punctul va rămâne pe linia,
Coincidenţă
elipsă arcul sau elipsa selectată
Lungimea liniilor sau razele
Două sau mai multe linii sau
Egalitate arcelor selectate rămân
două sau mai multe arce
egale
Elementele selectate rămân
O linie de axă şi două
Simetrie echidistante faţă de axa de
puncte, linii, arce sau elipse
simetrie
Dimensiunea şi poziţia
Fix Orice element elementului selectat rămâne
fixă
Punctul selectat în schiţă va
Un punct al unei schiţe 2D şi coincide cu punctul în care o
Pierce o axă, o muchie, linie sau axă, muchie sau curbă
curbă spline selectată înţeapă planul de
schiţare
Între entităţi se pot stabili relaţii geometrice (ex. tangenţă, perpendicularitate,

concentricitate, etc.) care vor contribui la realizarea unui profil 2D cu geometrie
constrânsă. Dacă ulterior se fac modificări supra entităţilor, aceste relaţii geometrice se vor
păstra.
19
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Pentru afişarea automată a relaţiilor între entităţi, trebuie activat TOOLS –

OPTIONS – RELATIONS / SNAPS – AUTOMATIC RELATIONS.
Înscrierea cotelor se realizează cu din Tools - Dimensions.

Pictogramele pot fi aduse pe ecran, selectându–le din meniul TOOLS –
CUSTOMIZE – COMMANDS.
În timpul desenării, este util să dimensionăm imaginea, respectiv să o rotim ori să o
mutăm corespunzător, cu jutorul comezilor din meniul View – Modify (Fig. A.1.2.4).
Fig. A.1.2.4
20
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Aplicaţia A.1.2.1: Să se realizeze schiţa din Fig. A.1.2.5.
Fig. A.1.2.5
Mod de lucru:
Se selectează planul Front, se deschide o schiţă, cu comanda Line se construieşte
spre dreapta linia orizontală de 10 unităţi, linia verticală de 20, orizontala de 10, verticala
de 10 şi orizontala de 10 spre stânga. Se abandonează comanda cu tasta ESC. (Liniile pot
fi construite cu lungimi de valori arbitrare, urmând ca aceste valori să fie setate prin
cotare). Se cotează fiecare linie, impunându–i valoarea corespunzătoare (Fig. A.1.2.6).
Fig. A.1.2.6
21
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Pornind din originea sistemului de referinţă, se construieşte o axă verticală de 75 de

unităţi şi se cotează. La capătul ei, cu comanda Circle, se desenează un cerc cu raza de
25 de unităţi (Fig. A.1.2.7).
Fig. A.1.2.7
Din capătul liniei orizontale de 10 unităţi se ridică o verticală până când apare simbolul
intersecţie (pe fundal galben - Fig. A.1.2.8). Acest simbol ne anunţă că linia a intersectat
cercul.
Fig. A.1.2.8
22
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Pornind din centrul cercului se ridică o verticală de 23 de unităţi (Fig. A.1.2.9) şi se

cotează (pentru verificarea lunigimii). Prin capătul ultimei linii desenate, se construieşte o
linie orizontală, de lungime arbitrară.
Fig. 1.2.10
Cu comanda Trim se taie bucăţile din cerc şi din linie, până când conturul rămâne ca
în Fig. A.1.2.10. În cadrul comenzii Trim, trebuie să fie activată ultima opţiune (Fig.
A.1.2.11).
Fig. A.1.2.10
23
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.1.2.11
Se apelează comanda Fillet, se setează raza de 5 unităţi şi se selectează cele două

muchii care definesc colţul (Fig. A.1.2.12). astfel se rotunjesc cele două colţuri (Fig.
A.1.2.13).
Fig. A.1.2.12 Fig. A.1.2.13
24
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
A.1.3. CONSTRUCŢIA GEOMETRIEI DE REFERINŢĂ (REFERENCE GEOMETRY)
Această comandă se aplelează din meniul Insert şi permite inserarea unui plan
(Plane), a unei axe (Axis), a unui sistem de coordonate (Coordinate System), a unui
punct (Point) şi a unor constrângeri între entităţi (Mate Reference), Fig. A.1.3.1.
Cea mai uzuală comandă este Plane, cu următoarele opţiuni:
- Reverse direction – schimbă direcţia în care va fi construit planul
- Through Lines/Points – construieşte un plan definit de entităţi de tip linie/punct
- Parallel plane at point – construieşte un plan paralel cu un alt plan, care trece
printr-un punct dat
- Normal to Curve – construieşte un plan perpendicular pe o curbă
- On Surface – construieşte un plan tangent la o suprafaţă
Fig. A.1.3.1
În Fig. A.1.3.2 s-a exemplificat construirea unui plan paralel cu planul Front, la o
distanţă de 50mm de acesta.
Fig. A.1.3.2
25
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Se poate construi un plan care să conţină o axă şi să fie înclinat faţă de un alt plan.
Pentru aceasta, se selectează planul de referinţă, axa, se activează pictograma unghiului
şi se setează valoarea acestuia (Fig. A.1.3.3).
Fig. A.1.3.3
Pentru edita planul construit, se face click pe numele planului din arbore şi se
selectează Edit Feature. Odată inserat planul, el poate folosi ca plan de secţionare pentru
comanda SECTION VIEW.
26
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
A.1.4. REALIZAREA ELEMENTELOR TRIDIMENSIONALE (FEATURES)
Elementele tridimensionale se pot obţine prin adăugare de material - Boss/Base

(Fig. A.1.4.1) sau prin îndepărtare de material Cut (Fig. A.1.4.2), în cadrul operaţiilor:
- Extrudare (Extrude)
- Alunecarea unui profil de-a lungul unei curbe (Sweep)
- Deplasarea profilului de-a lungul unei curbe de ghidaj (Loft)
- Rotaţie (Revolve)
Fig. A.1.4.1
27
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.1.4.2
Apelarea comenzilor de atribuire a celei de-a treia dimensiuni se face cu toate

schiţele închise.
28
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
A.1.4.1. Extrude
Fig. A.1.4.3
Operaţia de extrudare permite extinderea unui profil 2D dintr-o schiţă, pe o direcţie
perpendiculară pe schiţă, cu o anumită distanţă. După lansarea comenzii Extrude, se
deschide o casetă de dialog care permite stabilirea parametrilor utilizaţi la extrudare.
Aceşti parametri se referă la: tipul extrudării, adâncimea de extrudare, direcţia de
extrudare.
Tipuri de extrudări:
• Blind – extinde profilul 2D de la planul schiţei, cu o anumită distanţă
• Up to Vertex – extinde profilul 2D de la planul schiţei până la un punct
• Up to Surface – extinde profilul 2D de la planul schiţei până la o suprafaţă
• Offset From Surface – extinde profilul 2D de la planul schiţei până la un plan paralel
cu planul schiţei, situat la o anumită distanţă de suprafaţa indicată de utilizator
• Up to body –extinde profilul 2D de la planul schiţei până la un corp
• Mid Plane – extinde profilul 2D de o parte şi de alta a schiţei cu jumătate
din distanţa specificată de utilizator în caseta de dialog
29
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Operaţia de extrudare permite extrudarea ca volum plin (Fig. A.1.4.4) sau ca piesă
cu pereţi subţiri. În cazul al doilea, este necesară setarea grosimii de perete în câmpul
Thin Features (Fig. A.1.4.5).
Fig. A.1.4.4
Fig. A.1.4.5
30
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Extrudarea se poate realiza şi cu înclinarea suprafeţelor rezultate în urma operaţiei.

Pentru aceasta, se va activa pictograma unghiului şi se va completa valoarea acestuia
(Fig. A.1.4.6).
Fig. A.1.4.6
31
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Aplicaţia A.1.4.1: Să se modeleze reperul din Fig. A.1.4.7, a cărui vedere de sus este
prezentată în Fig. A.1.4.8.
Fig. A.1.4.7
32
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.1.4.8
Mod de lucru:
- Se selectează planul Front şi se deschide o shiţă în care se desenează profilul din Fig.
A.1.4.9.
Fig. A.1.4.9
- Se extrudează Blind pe distanţa de 80 unităţi
33
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
- Se selectează suprafaţa orizontală laterală din stânga şi se deschide o schiţă în care se

desenează cele patru cercuri (Fig. A.1.4.10)
Fig. A.1.4.10
- Se extrudează Cut pe distanţa de 10 unităţi (Fig. A.1.4.11)
Fig. A.1.4.11
- Se selectează suprafaţa verticală din dreapta şi deschide o schiţă în care se desenează
cele două cercuri concentrice (Fig. A.1.4.12)
34
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.1.4.12
- Se extrudează profilul pe distanţa de 40 unităţi şi se obţine un tub

- Se construieşte un plan (Fig. A.1.4.13) paralel cu Front Plane, la distanţa de 40 unităţi de
acesta ; acest plan este planul de simetrie longitudinal al piesei
Fig. A.1.4.13
35
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
- În acest plan, se deschide o schiţă şi se construieşte un profil, aşa cum se vede în Fig.
A.1.4.14
Fig. A.1.4.14
- Se extrudează acest profil pe distanţa de 4 unităţi

- Se constuieşte un plan, paralel cu Right plane, la distanţa de 120 unităţi de acesta (Fig.
A.1.4.15); el va fi planul de simetrie transversal al piesei
Fig. A.1.4.15
36
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
- Cu ajutorul comenzii Mirror (din meniul Insert – Pattern/Mirror), se construieşte tubul

din stânga, prin simetrie faţă de cel existent în dreapta (Fig. A.1.4.16)
Fig. A.1.4.16
- Tot cu ajutorul comenzii Mirror, se construieşte peretele din stânga, prin simetrie faţă de
cel existent în dreapta (Fig. A.1.4.17)
Fig. A.1.4.17
37
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Se teşesc găurile cu comanda Chamfer (din meniul Insert – Features), Fig. A.1.4.18.
Fig. A.1.4.18
Ordinea operaţiilor efectuate se poate vedea în Fig. A.1.4.19.
Fig. A.1.4.19
38
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Pentru a edita o schiţă din cadrul acestor operaţii, se selectează schiţa, clic
dreapta şi Edit Sketch (Fig. A.1.4.20). Analog se procedează pentru a edita un Feature
(Fig. A.1.4.21).
Fig. A.1.4.20 Fig. A.1.4.21
39
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Obs: Cele patru găuri se mai puteau construi şi astfel: se construia o singură
gaură cu Extrude Cut, iar celelalte se obţineau prin multiplicarea primei găuri, cu Linear
Pattern (din meniul Insert – Pattern/Mirror – Linear Pattern), Fig. A.1.4.22.
Fig. A.1.4.22
40
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
A.1.4.2. Sweep
Realizează forme, atât prin adăugare de material, cât şi prin scoatere de material.
Comanda poate fi apelată din meniul Insert – Boss/Base – Sweep (Fig. A.1.4.23) pentru
adăugare, respectiv Insert – Cut – Sweep (Fig. A.1.4.24) pentru scoatere.
Fig. A.1.4.23 Fig. A.1.4.24

Pentru a modela piese cu comanda Sweep, trebuie să avem un profil şi o cale.
Solidul va fi generat de profilul care va urmări calea. Profilul trebuie să fie închis. Se
construieşte profilul într-un Sketch şi calea într-un alt Sketch.
De exemplu, în Fig. A.1.4.25, profilul a fost construit într-un plan Front, iar calea
într-un plan Right.
Important: Calea trebuie să intersecteze planul în care se află profilul.
41
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.1.4.25
Dacă se doreşte ca piesa să fie cu interiorul gol, se bifează Thin Feature şi se indică
grosimea peretelui.
Se poate realiza un solid cu o formă exterioară complexă, folosind un profil, o cale şi
şi mai multe curbe de ghidare, în plane diferite. Un astfel de exemplu este prezentat în Fig.
A.1.4.26.
Fig. A.1.4.26
42
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
1. Se realizează schiţele:
- schiţa pentru cale (curba 1) în planul Front
- schiţa curbei de ghidare 2 – o linie de tip Spline în planul Right
- schiţa curbei de ghidare 3 – o linie de tip Spline în planul Front
- schiţa profilului – o elipsă în planul Top
2. se pune condiţia Pierce între cale şi profil, astfel: se deschide schiţa în care a
fost desenată calea, se selectează punctul de capăt al acesteia, se apelează instrumentul
Add Relation şi se selectează profilul. În acel moment, apare proprietatea Pierce în lista
de relaţii. Se selectează Pierce şi se încheie comanda. Calea va fi mutată automat, astfel
încât să intersecteze profilul (Fig. A.1.4.27).
Fig. A.1.4.27
3. se pune condiţia Pierce între curbele de ghidare şi profil

4. se apelează comanda Sweep, ca în Fig. A.1.4.28
43
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.1.4.28
Dacă se doreşte ca solidul să aibă interiorul gol, se bifează Thin Feature şi se
setează grosimea peretelui, ca în Fig. A.1.4.29.
Fig. A.1.4.29
44
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Aplicaţia A.1.4.2. Să se modeleze reperul din Fig. A.1.4.30.
Fig. A.1.4.30
Mod de lucru:
- Se construieşte calea
- Se construieşte profilul circular cu diametrul de 8 unităţi
- Se apelează comanda Sweep şi se setează grosimea peretelui de 1 unitate, obţinându-
se astfel tubul mare
- Se inserează un plan la distanţa de 14 unităţi faţă de planul median al tubului mare şi se
construieşte în mod analog tubul mic
- La capetele tuburilor se construiesc flanşele, prin extrudarea unor profile plane
- Se realizează găurile flanşelor cu comanda Circular Pattern
45
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
A.1.4.3. Loft
Spre deosebire de comanda Sweep, unde se indică un profil închis şi o cale, în

cazul comenzii Loft, se indică profilul de plecare, profilul de sosire şi curba de ghidare (Fig.
A.1.4.31).
Comanda Loft poate fi apelată din meniul Insert – Boss/Base – Loft pentru crearea unui
volum care se adaugă, respectiv Insert – Cut – Loft pentru un volum care se scoate.
În cazul în care se doreşte ca piesa rezultată să fie goală la interior, se bifează Thin
Feature şi se indică grosimea peretelui.
Curba de ghidare se poate realiza deschizând un Sketch3D şi folosind instrumentul
Spline, de exemplu, pentru a uni un punct de pe profilul de plecare cu un punct de pe
profilul de sosire. Curba mai poate fi ajustată (corectată) „tragând” cu mouse-ul de
punctele cheie. Pentru a putea lansa comanda Loft, Sketch3D-ul trebuie să fie închis.
Fig. A.1.4.31
46
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Obs: Dacă nu se indică curba de ghidare, programul găseşte singur liniile

directoare cu care să genereze volumul (Fig. A.1.4.32):
Fig. A.1.4.32
Curba de ghidare poate fi modelată si intr-o schiţă2D deschisă într-un plan. Se pun condiţii
prin care capetele curbei de ghidare să aparţină celor două profile – condiţia Pierce (Fig.
A.1.4.33), respectiv Midpoint (Fig. A.1.4.34).
Fig. A.1.4.33
47
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.1.4.34
Aplicaţia A.1.4.3. Să se modeleze piesa din Fig. A.1.4.35, cu dimensiuni opţionale.
Fig. A.1.4.35
48
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
A.1.4.4. Revolve
Comanda Revolve poate fi apelată din meniul:

Insert – Boss/Base – Revolve, pentru crearea unui volum care se adaugă,
respectiv
Insert – Cut – Revolve pentru un volum care se scoate.
Prin intermediul comenzii Revolve, se poate genera un corp de rotaţie, indicând
curba generatoare şi axa în jurul căreia să se rotească curba.
Spre exemplu, pentru a genera o sferă, se construieşte într-un Sketch un cerc şi o
axă (un diametru), după care se taie jumătate de cerc.
Curba generatoare a corpului de rotaţie va fi semicercul rămas, iar axa de rotaţie va
fi diametrul construit (Fig. A.1.4.36).
Fig. A.1.4.36
49
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Aplicaţia A.1.4.4. Să se modeleze corpul de rotaţie din Fig. A.1.4.37
Fig. A.1.4.37
A.1.4.5. Shell
Pentru a realiza un reper cu interiorul gol, se foloseşte comanda Shell (“coajă”).

Este, spre exemplu, situaţia în care dintr-un cilindru plin (tip sârmă), dorim să rămână un
cilindru cu interiorul gol (tip ţeavă).
Insert – Features – Shell – se selectează o suprafaţă a cilindrului (fie cea frontală, fie cea
cilindrică), Face1 şi se indică grosimea stratului de material (a cojii), 2.00mm (Fig.
A.1.4.38). Dacă se doreşte ca grosimile cojii să fie diferite, se setează altă valoare a
grosimii la Multi-thickness settings (1.00mm) şi se selectează faţa pentru care se doreşte
noua grosime (Face2).
50
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.1.4.38
Se obţine reperul din Fig. A.1.4.39.
Fig. A.1.4.39
51
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Aplicaţia A.1.4.5. Să se modeleze reperul prezentat în Fig. A.1.4.40 şi A.1.4.41.
Fig. A.1.4.40
Fig. A.1.4.41
52
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
A.1.4.6. Secţionarea cu un plan (Section View)
Comanda se apelează din meniul View – Display - Section View. Planul cu care
se va realiza secţionarea este unul din planele de referinţă (Front, Top, Right) sau este un
plan construit cu Reference Geometry.
Fig. A.1.4.42
In mod automat, pe câmpul roşu din caseta de dialog apare scris numele planului
faţă de care raportăm planul imaginar de secţionare.
Există posibilitatea de a indica în caseta de dialog distanţa faţă de acest plan şi unghiul
faţă de el, la care să se situeze planul imaginar de secţionare şi de a vizualiza secţiunea
(se scrie de la tastatură valorile şi se dă Enter, fără a închide fereastra Section View, sau
se face clic pe săgeţile sus - jos de la unghiuri şi distanţă).
Sunt situaţii în care nu se cunoaşte distanţa la care trebuie inserat un plan pentru
ca secţiunea să arate aşa cum dorim. De aceea, se secţionează din aproape în aproape,
ţinând apăsat mouse-ul pe săgeţi.
53
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.1.4.43
Când secţiunea are forma pe care o dorim, se citeşte distanţa. Apoi, dacă este
necesar, se poate insera, spre exemplu, un plan la distanţa respectivă, folosind Reference
Geometry – Plane. Se deschide un Sketch în planul inserat şi se construiesc contururile,
prin suprapunere peste contururile care se văd în secţiune. Când se deschide Sketch-ul,
apare un sistem de axe xy. Dacă este necesar, se poate insera un punct în originea
acestui sistem, cu comanda Point, pentru ca, ulterior, să ne folosim de el în cadrul unui
Sheet3D. Dacă în locul Sketch-ului se deschide Sketch3D, dezavantajul este că la
deschiderea unui Sketch3D nu apare sistemul de coordonate xy.
54
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
A.2. REALIZAREA ANSAMBLULUI, ÎN FIŞIERE DE TIP ASSEMBLY
La deschiderea unui fişier nou, se activează butonul Assembly (Fig. A.2.1).
Fig. A.2.1
În partea stângă a ecranului apare fereastra Insert Component. Se activează

butonul Browse şi se indică calea către primul reper ce se va introduce în fişierul
ansamblu. Acest prim reper, de regulă, trebuie să fie batiul (corpul fix). Se selectează
numele reperului (în cazul de faţă batiu.SLDPRT) şi butonul Open (Fig. A.2.2). Reperul va
apărea ataşat de mouse. Se face clic în originea sistemului de referinţă.
55
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.2.2
În acest fel, reperul va fi introdus în origine şi va primi automat calificativul „fix”. În
arborele din stânga ecranului, se poate observa faptul că reperul batiu a primit simbolul (f),
Fig. A.2.3.
Fig. A.2.3
Folosind Insert – Component – Existing Part se indica calea către următorul

reper ce trebuie introdus. Se selectează numele reperului (element_antrenare.SLDPRT) şi
butonul Open. Reperul va apărea ataşat de mouse. Se face clic într-un loc oarecare de pe
ecran, aproape de locul în care ar trebui să stea reperul în ansamblu. În arborele din
stânga ecranului, reperul va apărea cu semnul (-), ceea ce simbolizează faptul că este
mobil, Fig. A.2.4. În această figură, batiul este reprezentat cu culoarea galbenă, iar
elementul de antrenare cu albastru.
56
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.2.4
Cu ajutorul instrumentului Mate , se introduc condiţii de legătură între repere,

pentru a defini cuplele şi a determina mişcarea corectă a sistemului de corpuri.
Se selectează suprafaţa cilindrică interioară a lagărului elementului de antrenare şi
suprafaţa cilindrică exterioară a bolţului de sus al batiului şi se face clic pe instrumentul
Mate (Fig. A.2.5). În mod automat, va apărea activă condiţia Concentric. Se închide
fereastra cu bifa verde. Se poate observa că elementul de antrenare se va deplasa, astfel
încât cele două suprafeţe să devină concentrice.
Fig. A.2.5
57
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Dacă fereastra Mate a rămas deschisă, se mai închide o dată cu bifa verde.
Se selectează suprafaţa plană a batiului (Fig. A.2.6), se activează instrumentul Mate, se
roteşte imaginea folosind instrumentul , pentru a putea selecta suprafaţa plană a

elementului de antrenare (Fig. A.2.7).
Fig. A.2.6
Fig. A.2.7
58
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
În mod automat, apare activă condiţia Coincident. Se închide cu bifa verde, de două ori,
dacă este nevoie. Se roteşte din nou imaginea cu instrumentul . Se face clic pe
instrumentul Move , pentru a roti reperul element_antrenare. Se observă că reperul se

mişcă, respectând constrângerile impuse cu ajutorul instrumentului Mate.
Fig. A.2.8
Întotdeauna, în sistemul de coordonate, (Fig. A.2.8), axa x are o săgeată, axa y are
două săgeţi, iar axa z are trei săgeţi.
Se repetă etapele anterioare, pentru a se introduce şi reperul cruce_Malta. Se
apelează din nou instrumentul Mate şi se pune condiţia de tangenţă între suprafaţa
cilindrică exterioară a pinului elementului de antrenare şi suprafaţa plană a canalului crucii
de Malta (Fig. A.2.9).
59
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.2.9
Se apelează instrumentul Move pentru a mişca elementul de antrenare. Se
constată că mişcarea lui va determina mişcarea crucii de Malta cu un unghi de 900
(deoarece crucea are 4 canale). În locul lui Move, se poate folosi şi Rotate .
Instrumentul Pan permite mutarea desenului pe display.

Constrângerile impuse cu Mate se pot edita, făcând clic dreapta pe numele constrângerii
(Fig. A.2.10).
60
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.2.10
În urma modificării făcute, programul întreabă dacă se doreşte reconstruirea

ansamblului (Fig. A.2.11). Se răspunde Yes.
Fig. A.2.11
61
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Aplicaţia A.2.1. MODELAREA ANSAMBLULUI CAMĂ-TACHET

Etapele modelării sunt:
1. Se modelează batiul:
- Se construieşte o placă dreptunghiulară (Fig. A.2.12)
Fig. A.2.12
- Se atribuie culoare obiectului: clic dreapta pe obiectul din spaţiul de desenare, Feature
Properties - Color
- Se inserează un plan (Plane1) la distanţa de 55mm faţă de baza dreptunghiului (Fig.
A.2.13)
62
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.2.13
- În Plane1 se deschide o schiţă în care se realizează desenul din Fig. A.2.14, care ulterior
se extrudează pe o distanţă de 5mm
Fig. A.2.14
63
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
- Pe faţa plăcii dreptunghiulare, se deschide o schiţă în care se construieşte un cerc (Fig.

A.2.15), care apoi se extrudează pe distanţa de 10mm
Fig. A.2.15
Se obţine batiul din Fig. A.2.16.
Fig. A.2.16
64
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
2. Se modelează cama:
- Se deschide un Sketch în care se realizează desenul din Fig. A.2.17 şi apoi se
extrudează pe distanţa de 5mm
Fig. A.2.17
- Se atribuie culoare obiectului; cama rezultată se poate vedea în Fig. A.2.18
Fig. A.2.18
65
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
3. Se modelează tachetul:
- Se deschide un Sketch în care se desenează un cerc cu diametrul de 6mm şi se
extrudează pe distanţa de 50mm (Fig. A.2.19)
Fig. A.2.19
- În planul de simetrie vertical al tachetului, se deschide o schiţă în care se construieşte un
sfert de cerc (Fig. A.2.20)
Fig. A.2.20
66
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
- Se generează vârful tachetului cu comanda Revolve (Fig. A.2.20)

- Se construieşte un plan (Plane1) tangent la suprafaţa sferică a vârfului tachetului (Fig.
A.2.21)
Fig. A.2.21
- Se deschide un Sketch în acest plan şi se construieşte un punct în vârful tachetului Fig.
A.2.22
Fig. A.2.22
67
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
4. Se construieşte ansamblul camă-tachet. Se deschide un fişier Assembly, se inserează

batiul, se inserează cama, se pun condiţii de concentricitate şi coincidenţă pentru a
materializa cupla cilindrică plană dintre camă şi bolţul batiului, se inserează tachetul, se
pune condiţia de concentricitate pentru a materializa cupla de translaţie dintre tachet şi
lagărul batiului
- Se pune condiţia de coincidenţă între punctul construit în vârful tachetului şi
suprafaţa de contur a camei. Această condiţie se pune cu ajutorul opţiunii Advanced
Mates din cadrul instrumentului Mate. În Advanced Mates (Fig. A.2.23), se activeză
instrumentul Cam. Se selectează toate suprafeţele care compun conturul camei, ţinând
tasta Shift apăsată. Numele acestor suprafeţe vor apărea scrise în fereastra Mate
Selections. Apoi se face clic în fereastra Cam follower şi se face clic pe punctul construit
în vârful tachetului. În acest fel, numele punctului selectat va apărea scris în fereastra
Cam follower.
Fig. A.2.23
68
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Pentru a verifica faptul a fost corect definită cupla camă-tachet, se activează

instrumentul Rotate component (Fig. A.2.24) şi se roteşte cama. Se poate observa că
tachetul va urmări cu fidelitate suprafaţa de contur a camei, efectuând o mişcare de
translaţie.
Fig. A.2.24
69
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Aplicaţia A.2.2. EXECUŢIA GĂURILOR FILETATE ŞI A CELOR DE TRECERE ŞI

MONTAJ (HOLE WIZARD)
DESCRIERE
SolidWorks, prin comanda Hole Wizard , componentă a barei de comenzi

FEATURES, permite execuţia rapidă a găurilor filetate şi a celor de trecere şi montaj a
diferitelor sisteme de prindere, şuruburi cu cap hexagonal, şuruburi pentru cheie imbus,
şuruburi cu cap înecat, ştifturi filetate, tije filetate, nituri, gresoare, etc.
Comanda Hole Wizard nu este activă decât atunci când „solidul” (piesa pe
care dorim să executăm găurile filetate sau găurile de trecere şi montaj), este deja schiţată
şi extrudată.
Comanda Hole Wizard este compusă din două pagini principale:
- Type – pagina de unde se selectează tipul, forma şi dimensiunile

găurii, după standardele cunoscute;
- Positions – pagina de unde se indică locul (punctul) unde vrem

sa inserăm centrul găurii.
Atenţie! Dacă locul unde vrem să inserăm gaura respectivă nu este un punct
predefinit, precum: centrul unui cerc, racordare, capăt de linie, intersecţie de linii, atunci
trebuie ca inainte de folosirea comenzii Hole Wizard să inserăm în planul suprafeţei pe
care dorim să se afle găurile, o schiţă cu punctele (Sketch → Point) în care se vor afla
găurile. Deci, pentru execuţia găurilor, comanda Hole Wizard nu recunoaşte decât puncte.
Type
În această pagină se găsesc şase tipuri de găuri predefinite (Fig. A.2.25):
70
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.2.25
- Counterbore – gaură de trecere pentru şuruburi cu cap hexagonal, cu imbus, cu

montarea „înfundată” a capului şurubului, dimensiuni standardizate;
- Countersink – gaură de trecere pentru şuruburi cu cap tronconic, montare cu

cap „înecat”, dimensiuni standardizate;
- Hole – gaură de trecere simplă, dimensiuni standardizate;
- Tap – gaură filetată cilindrică, dimensiuni standardizate;
- Pipetap – gaură filetată conică, dimensiuni standardizate;
- Legacy hole – aici se pot executa toate tipurile de găuri de mai sus cu
dimensiuni dorite, in afara standardelor.
71
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Pentru fiecare din cele şase tipuri, în partea de jos a paginii se găsesc
toate elementele şi dimesiunile standardizate necesare construcţiei găurii de trecere sau a
găurii filetate respective (Fig. A.2.26, Fig. A.2.27).
Gaură de trecere
← cele şase tipuri de găuri de trecere şi găuri filetate
← standardul după care dorim să executăm gaura:

Ansi inch, metric, ISO, JIS, GB etc.
← tipul capului şurubului: hexagonal, pt. imbus etc.
← dimensiunea nominală a filetului şurubului ce va

trece
prin gaura de trecere sau gaura filetată.
← dimensiunea găurii de trecere;

strânsă, medie sau largă
← comandă cunoscută: până unde va fi executată

gaura şi în ce direcţie.
← cota de adîncime a capului şurubului

← teşirea găurii de cap
← diametrul
← unghiul sub care se va teşi.
← teşirea dintre cele două găuri
← teşirea găurii sau a filetului la ieşire
Fig. A.2.26
72
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Gaură filetată
← cele şase tipuri de găuri de trecere şi găuri filetate
← standardul după care executăm filetul interior:

Ansi inch, metric, ISO, JIS, GB etc.
← adâncimea găurii pentru filet: mică sau mai mare.
← dimensiunea nominală şi pasul filetului care trebuie

executat, dimensiuni standardizate.
← comandă cunoscută: până unde va fi executată gaura

şi în ce direcţie.
← comandă cunoscută: până unde va fi executat filetul

← cota, adâncimea la care se execută filetul.
← modul de vizualizare a filetului.
← teşirea găurii de cap

← diametrul
← unghiul sub care se va teşi
Fig. A.2.27
73
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
MOD DE LUCRU
- Counterbore - Execuţia unei găuri de trecere pentru un şurub cu cap

hexagonal, cu montarea „înfundată” a capului şurubului, cu dimesiuni standardizate.
Executia găurii o vom face pe un capac (placă) dreptunghiulară cu dimensiunile
120x80x12 mm. Gaura trebuie executată pentru un şurub metric M6.
Se construieşte capacul (placa) şi pe faţa de sus se deschide un nou Sketch, unde se vor
poziţiona punctele în care se vor executa găurile de trecere (Fig. A.2.28).
Fig. A.2.28
Se închide schita în care au fost poziţionate punctele, deoarece comanda Hole

Wizard nu este activă în această fază. Se deschide Hole Wizard, se alege tipul de gaură
dorit ( - Counterbore), standardul, de regulă cel european – ISO, tipul capului

şurubului – Hex Bolt Grade C ISO 4016, după acelaşi standard.
După alegerea acestora, Hole Wizard, afişează în partea de jos a paginii
dimesiunile găurii alese (Fig. A.2.29) şi eventualele opţiuni privind anumite cote şi forme
pe care le vom explicita mai jos.
74
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.2.29
După stabilirea celor de mai sus, se deschide pagina - Positions şi

se indică locul (punctul) unde vrem sa inserăm centrul găurii. SolidWorks permite
previzualizarea operaţiei in curs (Fig. A.2.30) şi in acelaşi timp întoarcerea la pagina Type
şi modificarea dimensiunilor dorite sau adăugarea de alte opţiuni, de exemplu teşituri ale
diferitelor muchii.
Fig. A.2.30
În Fig. A.2.30 sunt selectate 3 dintre cele şase puncte de construcţie a găurilor.
75
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
În Fig. A.2.31, se poate vizualiza comanda Fit, cu opţiunile: Close, Normal şi

Loose. Aceste opţiuni se referă la diametrul găurii de trecere care poate fi mai strâns
(close), normal (normal) şi mai larg (loose) faţă de tija sau filetul şurubului ce trece prin
această gaură.
Fig. A.2.31
În Fig. A.2.32, se pot vedea comenzi diferite pentru teşirea muchiilor găurii,
pentru:
- gaura cu diametrul mare (locaşul capului şurubului);
- gaura de ieşire a şurubului;
- şi muchia dintre cele două diametre.
Toate acestea se pot modifica în limitele normale.
Fig. A.2.32
76
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
După parcurgerea acestor etape şi verificarea vizuală a tuturor parametrilor, se

selectează punctele dorite şi se activează butonul OK, Fig. A.2.33, Fig. A.2.34, Fig.
A.2.35.
Fig. A.2.33
Fig. A.2.34
Fig. A.2.35
- Tap - Executarea unei găuri filetate cu dimesiuni standardizate
Execuţia găurii o vom face pe un corp cu dimensiunile 120x80x60 mm. Gaura
filetată trebuie executată pentru un şurub metric M6.
77
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Se construieşte corpul şi pe faţa de sus se deschide un nou Sketch, unde se vor

poziţiona punctele în care se vor executa găurile filetate (Fig. A.2.36).
Fig. A.2.36
Se închide schiţa în care au fost poziţionate punctele, deoarece comanda Hole
Wizard nu este activă în această fază. Se deschide Hole Wizard, se alege tipul de gaură
dorit ( - Tap), standardul, de regulă cel european – ISO, tipul filetului – Metric M6,
pentru dimensiuni de la M8 în sus se alege şi pasul diferit: M8x1, M8x1,25, după acelaşi
standard.
După alegerea acestora, Hole Wizard, afisează in partea de jos a paginii
dimesiunile găurii filetate alese (Fig. A.2.37) şi eventualele opţiuni privind anumite cote şi
forme pe care le vom explicita mai jos.
78
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.2.37
După stabilirea celor de mai sus, se deschide pagina - Positions şi

se indică punctul unde vrem sa inserăm centrul găuri. SolidWorks permite previzualizarea
operaţiei în curs (Fig. A.2.38) şi in acelaşi timp întoarcerea la pagina Type şi modificarea
dimensiunilor dorite sau adăugarea de alte opţiuni, de exemplu teşirea muchiei găurii.
79
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.2.38
După previzualizarea operaţiei, se poate reveni la pagina Type, unde se pot face
modificări sau completări ale formei şi dimensiunii găurii filetate.
Atentie! Modificările făcute în afara standardului ales vor aparea cu galben în
căsuţa respectivă, semn că nu sunt respectate dimensiunile standardizate, iar la alegerea
şurubului necesar montajului, pot apare probleme la asamblare. De aceea, eventualele
modificări trebuie notate şi luate în considerare la montaj.
În Fig. A.2.39, se pot observa toate caracteristicile dimensionale şi de formă care
se pot modifica la o gaură filetată.
„Size” – dimensiunea nominală, standardizată, a filetului M6, M8, M8x1, M10,
M10x1,25,....
5.00 mm – diametrul găurii înainte de filetare;
118 deg – unghiul la vârf al burghiului cu care se execută gaura.
End Condition:
- 15.00 mm – lungimea găurii φ 5 mm;
- 12.00 mm – lungimea porţiunii filetate.
Options: Stabilirea dimensiunilor teşiturilor la capătul de intrare şi ieşire a găurii
filetate, dacă aceasta este străpunsă.
80
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.2.39
După parcurgerea acestor etape şi verificarea vizuală a tuturor parametrilor, se
selectează punctele dorite şi se poate activa OK, Fig. A.2.40, Fig. A.2.41, Fig. A.2.42.
Fig. A.2.40
81
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.2.41
Fig. A.2.42
Celelalte tipuri de găuri şi filete, - Countersink, - Hole, -
Pipetap, - Legacy hole, se execută în mod asemănător
82
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
ASAMBLAREA
După construcţia celor două piese, corpul şi capacul, se poate trece la
asamblarea acestora. Asamblarea se face cu şurub cu cap hexagonal M6, şurub care se
poate alege din Design Library → Toolbox → ISO → Bolts and Screws, cu
dimensiunile potrivite pentru asamblarea respectivă, Fig. A.2.43.
Fig. A.2.43
Având în vedere grosimea de 8 mm a capacului, fără porţiunea adâncită a capului
şurubului şi lungimea porţiunii filetate a găurii din corp, 12 mm, adică în total 20 mm,
şurubul ales, standardizat, cu lungimea de 20 mm este bun, deoarece se va monta şi cu o
şaibă a cărei grosime este de 1,6 mm, Fig. A.2.44.
Fig. A.2.44
83
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Pentru asamblare, trebuie deschisă o nouă pagină de tip Assembly:
La deschiderea acestei pagini de asamblare, dacă cele patru Part-uri sunt deschise,
SolidWorks le va recunoaşte şi se vor afla direct în casuţa Insert Component,
Part/Assembly to insert, Open documents, Fig. A.2.45.
Dacă nu sunt deschise cele patru Part-uri, atunci, folosind comanda Begin
Assembly, Browse.., se aduc pe rând cele patru componente (corp, capac, şurub, şaibă)
şi se aşează pe planşă, de preferinţă, astfel încât să se evite intersectarea lor, Fig. A.2.46.
Selectarea componentelor şi asamblarea lor se poate face şi pe rând; se aduc şi
se asamblează.
Fig. A.2.45 Fig. A.2.46
84
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Prin selectarea fiecărei componente din Fig. A.2.45, acestea se pot aşeza în pagina de
asamblare şi, folosind comenzile caracteristice (Mate), acestea se pot asambla.
Asamblarea se începe considerând că Part-urile nu sunt deschise.
Deci, cu ajutorul căsuţei Part/Assembly to insert şi a comenzilor Insert
Components Browse, vom aduce pe planşă cutia şi capacul, Fig. A.2.47, Fig.
A.2.48, Fig. A.2.49.
Atenţie! Pentru o asamblare cât mai rapidă, trebuie să construim cele patru
repere în poziţia lor de funcţionare. Asigurăm astfel paralelismul între unele suprafeţe ale
reperelor, pentru a nu fi nevoiţi să rotim piesele şi să executăm comenzi în plus.
Fig. A.2.47
Fig. A.2.48
85
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.2.49
În Fig. A.2.49, se poate vedea, în zona Feature Manager, comanda Mates, comandă ce
urmează a fi folosită pentru asamblare. Activarea comenzii Mates se face din bara de sus,
Fig. A.2.49. După activare se aleg condiţiile dorite pentru poziţionarea şi aşezarea
capacului pe corp, Fig. A.2.50.
Fig. A.2.50
86
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Cele două repere au fost construite în poziţia de funcţionare, deci există deja condiţia de
paralelism între capac şi corp. Pentru aşezarea corectă a capacului pe corp trebuie ca
găurile de trecere de pe capac şi găurile filetate din corp să fie concentrice.
Deci, se va accesa condiţia de concentricitate pentru două găuri, Fig. A.2.51,

Fig. A.2.52.
Fig. A.2.51
Fig. A.2.52
87
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Cele două piese fiind construite în acelaşi plan şi după aceleaşi direcţii, în Fig.
A.2.52, în fereastra Mates, din colţul stânga-jos, se poate observa că SolidWorks ne anuţă
că a doua condiţie pusă de noi era îndeplinită, găurile fiind concentrice după prima
condiţie de concentricitate.
În continuare, pentru a aşeza capacul pe corp, trebuie să alegem condiţia de
coincidenţă a celor două suprafeţe de contact ale corpului şi capacului.

În urma acestei comenzi, capacul se va aşeza peste corp în poziţia impusă, Fig.
A.2.53, Fig. A.2.54, Fig. A.2.55.
Fig. A.2.53
88
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.2.54
Fig. A.2.55
89
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Se activează OK şi Insert Component şi se aduce şaiba, Fig. A.2.56.
Urmează comanda Mates, alegem condiţia de concentricitate

pentru gaura interioară a şaibei şi gaura de trecere din capac şi condiţia de coincidenţă
pentru suprafeţele de contact. În urma acestei comenzi, şaiba se va aşeza în

locaşul din capac, în poziţia impusă, Fig. A.2.57.
Fig. A.2.56
Fig. A.2.57
90
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Se activează OK şi Insert Component şi se aduce şurubul, Fig. A.2.58.
Urmează comanda Mates; alegem condiţia de concentricitate pentru gaura
interioară a şaibei şi diametrul şurubului şi condiţia de coincidenţă pentru

suprafeţele de contact. În urma acestei comenzi, şurubul se va aşeza pe şaibă, în poziţia
impusă, Fig. A.2.59, Fig. A.2.60, Fig. A.2.61.
Fig. A.2.58
Fig. A.2.59
91
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.2.60
Fig. A.2.61
92
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Aplicaţia A.2.3. ROŢI DINŢATE – CONSTRUCŢIE, ASAMBLARE, ANGRENARE
CONSTRUCŢIA ROŢILOR DINŢATE
În SolidWorks, se pot contrui roţi dinţate în mai multe moduri. Unul dintre acestea
este trasarea profilului dintelui prin construcţia evolventei (Fig. A.2.62), cunoscând din
calcule dimensiunile roţii dintate (diametrul de cap, de bază, de divizare, modulul, numărul
de dinţi şi distanţa dintre axele celor două roţi).
Fig. A.2.62
După trasarea profilului dintelui, acesta se multiplică, folosind comanda Circular
Pattern , Fig. A.2.63.
93
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.2.63
După multiplicarea la numărul de dinţi necesari, se construiesc restul elementelor

geometrice şi funcţionale ale roţii şi se poate extruda conturul la lăţimea stabilită, Fig.
A.2.64.
Fig. A.2.64
94
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Un alt mod este alegerea din Desing Library a roţilor dinţate. SolidWorks
pune la dispoziţie în Toolbox foarte multe elemente de organe de maşini, după diferite
standarde internaţionale ( Ansi, ISO, GB, DIN etc.).
În Toolbox (Fig. A.2.65) găsim rulmenţi, roţi dinţate pentru angrenaje, roţi dinţate pentru
transmisii cu lanţuri, şuruburi, piuliţe, şaibe, pene, profile metalice de diferite forme, ştifturi
şi bolţuri, siguranţe elastice etc.
Fig. A.2.65
Pentru a putea întelege cum se poate construi un angrenaj cu roţi dinţate, vom
pleca de la cerinţa de a executa o transmisie mecanică cu roţi dinţate cu dinţi drepţi, cu
distanţa dintre axele arborilor 85 mm şi raportul de transmitere i = 1,5.
Transmisia mecanică este compusă din două roţi dinţate cu dinţi drepţi, montate
pe doi arbori, prin intermediul unei asamblări cu pană paralelă şi fixate axial cu un inel de
siguranţă elastic de exterior. Arborii sunt montaţi pe carcasă, prin intermediul a doi
rulmenţi radiali cu bile (Fig. A.2.66).
95
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Roţile dinţate, penele, inelele de siguranţă şi rulmenţii se vor alege din Desing
Library → Toolbox → ISO → ..... (Fig. A.2.65) şi se vor stabili pentru fiecare în parte
cotele şi dimensiunile impuse.
Fig. A.2.66
Transmisia mecanică din Fig. A.2.66 nu are toate elementele necesare unei bune
funcţionări; este creată doar pentru a putea arăta paşii ce trebuie urmaţi pentru realizarea
unui astfel de sistem mecanic.
96
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Primul pas este construcţia arborelui. Arborele are la un capăt o porţiune cu un

canal de pană pentru transmiterea miscării, încă un canal de pană pe zona de asamblare
cu roata dinţată, zonă flancată de porţiunile de rezemare (mai precis de montare a
rulmenţilor) şi un canal pentru inelul de siguranţă elastică ce fixează axial roata dinţată,
Fig. A.2.67.
Fig. A.2.67
Cotele importante ale acestui arbore sunt:
- diametrele de montaj ale rulmenţilor φ 30 mm;
- lăţimea porţiunii de montaj a rulmenţilor 20 mm;
- diametrul pe care se montează roata dinţată φ 35 mm;
- lăţimea porţiunii de montaj a roţii dinţate 45 mm;
- dimensiunile canalului de pană - se fac pentru o pană A 10 x 6 x 40.
- canalul de siguranţă pentru o siguranţă cu diametrul interior φ 32,8 mm şi
lăţimea de 2,4 mm (lăţimea canalului va fi 2,55 mm).
97
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Alegerea şi construcţia penei. Pana se alege din Desing Library →

Toolbox → ISO → Keys → (buton dreapta la mouse) Create Parts şi se stabilesc în
casuţa de dialog din dreapta (Fig. A.2.68) dimensiunile şi tipul de pană.
Fig. A.2.68
Shaft Diameter se alege 30 mm – 38 mm deoarece diametrul arborelui este φ 35 mm;
Width (lăţimea penei) este 10 mm, presetată, deoarece este o pană standardizată;
Height (înălţimea penei) este 6 mm, presetată, deoarece este o pană standardizată;
Length (lumgimea penei) se alege 40 mm din dimensiunile puse la dispoziţie.
Se activează OK şi pe spaţiul de lucru va apărea pana, la cotele stabilite (Fig.

A.2.69).
Fig. A.2.69
98
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Alegerea şi construcţia inelului de siguranţă. Se procedează la fel (Fig. A.2.70):
Desing Library → Toolbox → Ansi Metric → Retaining Rings →
Fig. A.2.70
Shaft Diameter (ref) se alege 35 mm, după diametrul arborelui, care este φ 35 mm;
Groove Diameter (ref) este standardizat 32,8 mm - diametrul canalului de siguranţă;
Groove Width (ref) este standardizat 2,55 mm - lăţimea canalului de siguranţă;
Ring Thickness este 2,4 mm - lăţimea inelului de siguranţă.
Se activează OK şi pe spaţiul de lucru va apărea inelul la cotele stabilite Fig. A.2.71.
Fig. A.2.71
99
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Alegerea şi construcţia roţilor dinţate.
Pinionul
Desing Library → Toolbox → ISO → Retaining Rings → Power Transmission →

Gear → Spur Gear (buton dreapta la mouse) Create Parts, Fig. A.2.72:
Fig. A.2.72
Module – modulul danturii m = 2;

Number of Teeth – numărul de dinţi ai pinionului z1 = 34;
Pressure Angle – unghiul de presiune, de regulă 200;
Face Width – lăţimea danturii b = 45 mm;
Hub Style – tipul constructiv de butuc al roţii dinţate, A;
Nominal Shaft Diameter – diametrul găurii de montaj pe arbore d = 35 mm;
Keyway – tipul şi numărul canalelor de pană, Rectangular (1);
Show Teeth – numărul de dinţi care dorim să se vadă în imagine, z1 = 34.
100
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Se activează OK şi pe spaţiul de lucru va apărea roata dinţată la cotele şi

formele stabilite (Fig. A.2.73).
Fig. A.2.73
Roata condusă
Desing Library → Toolbox → ISO → Retaining Rings → Power Transmission →

Gear → Spur Gear (buton dreapta la mouse) Create Parts
Module – modulul danturii, m = 2;
Number of Teeth – numărul de dinţi ai pinionului, z1 = 60;
Pressure Angle – unghiul de presiune, de regulă 200;
Face Width – lăţimea danturii, b = 45 mm;
Hub Style – tipul constructiv de butuc al roţii dinţate, A;
Nominal Shaft Diameter – diametrul găurii de montaj pe arbore d = 35 mm;
Keyway – tipul şi numărul canalelor de pană, Rectangular (1);
Show Teeth – numărul de dinţi care dorim să se vadă în imagine, z1 = 60.
101
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Se activează OK şi pe spaţiul de lucru va apărea roata dinţată la cotele şi

formele stabilite (Fig. A.2.74).
Fig. A.2.74
Alegerea şi construcţia rulmenţilor. Trebuie ales un rulment cu diametrul

interior
φ30 mm, diametrul exterior φ62 mm şi lăţimea de 20 mm. Se procedează la fel:
Desing Library → Toolbox → ISO → Bearings → Ball Bearings → Radial Ball

Bearings (buton dreapta la mouse) Create Parts, Fig. A.2.75:
102
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.2.75
Size – codul rulmentului (în Standardul din care este luat, ISO) 2230;
Bore – diametrul inelului interior, d = 30 mm;
OD – diametrul inelului exterior, D = 62 mm;
Thickness – lăţimea rulmentului, b = 20 mm;
Number of Balls – numărul de bile n = 12, poate fi şi Full;
Display – stabileşte cum va arăta rulmentul (detaliat sau simplificat);
Cage – permite să punem sau nu colivia pentru bile.
Se activează OK şi pe spaţiul de lucru va apărea rulmentul, cu caracteristicile

stabilite (Fig. A.2.76).
Fig. A.2.76
103
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Pentru a putea monta toate aceste componente, trebuie construită carcasa, în

care se vor monta subansamblurile arbore-pinion şi arbore-roată condusă, prin intermediul
rulmenţilor. Carcasa o vom realiza într-un mod mai simplis, construind doar o placă (Fig.
A.2.77) cu locaşurile pentru rulmenţi şi cu respectarea distanţei dintre centrele celor două
roţi dinţate.
Fig. A.2.77
Asamblarea este bine să se facă pe subansamble:
1. arbore, pană, pinion, inel siguranţă, rulment;
2. arbore, pană, roată condusă, inel siguranţă, rulment;
Se deschide o pagină Assemby, se aduc toate sau câte una şi se asamblează pe
rând componentele (Fig. A.2.78, Fig. A.2.79).
Fig. A.2.78
104
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.2.79
Dupa asamblarea subansamblelor, este bine ca acestea sa fie salvate in forma
respectivă (Fig. A.2.80, Fig. A.2.81).
Fig. A.2.80
Fig. A.2.81
105
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Se pot asambla în unul din subansamble sau se poate deschide o nouă pagină de
asamblare (Fig. A.2.83), unde se aduc cele două subansamble şi carcasa.
Fig. A.2.82
Asamblarea celor trei repere se face în felul următor:
-se aduce subansamblul arbore-pinion pe carcasă (Fig. A.2.83)
Fig. A.2.83
106
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
- se aduce subansamblul arbore-roată condusă pe carcasă (Fig. A.2.84)
Fig. A.2.84
- se poziţionează dinţii corect, rotind una din roţile dinţate (Fig. A.2.85)
Fig. A.2.85
107
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
În comanda Mate, se alege Mechanical Mates → Gear , se selectează diametrele

exterioare ale celor două roţi dinţate. La Ratio vor apărea, în căsuţe, diametrele celor
două roţi. Se înlocuiesc aceste diametre cu raportul de transmisie al celor două roţi,
1,5mm : 1mm (Fig. A.2.86).
Se activează OK şi se verifică dacă roţile se angrenează corect.
Fig. A.2.86
108
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
A.3. REALIZAREA DESENELOR DE EXECUŢIE, ÎN FIŞIERE DE TIP DRAWING
La deschiderea unui fişier nou, se activează butonul Drawing (Fig. A.3.1).
Fig. A.3.1
Va apărea fereastra Sheet Format/Size din care se va alege formatul de desenare.
Se poate opta fie pentru un format standardizat (din listă), fie se poate construi un format
cu dimensiunile dorite.
Fig. A.3.2
109
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
În varianta în care se optează pentru un format standardizat (din listă), acest format
poate fi unul pregătit de utilizator (aşa cum este cazul formatului A3 românesc, ce apare în
listă - Fig. A.3.2).
Pentru a pregăti formatul, se editează chenarul şi indicatorul:
- Se apasă butonul dreapta al mouse-ului oriunde în interiorul paginii de lucru şi se
selectează Edit Sheet Format (editarea formatului de hârtie)
- Se desenează linii în indicator cu comanda Line şi se pot şterge cu Delete
- Se scrie în indicator, folosind butonul din bara de instrumente Annotation

Pentru a înlocui formatul iniţial cu acest format nou, se selectează File, Save Sheet
Format şi se salvează acest fişier cu extensia .slddrt în folderul Data din SolidWorks,
Fig. A.3.3.
Fig. A.3.3
După deschiderea noului fişier Drawing, apare automat fereastra Model View, care,
cu ajutorul butonului Browse (Fig. A.3.4) permite indicarea Part-ului al cărui desen de
execuţie dorim să îl realizăm. Se selecteză Part-ul şi butonul Open (Fig. A.3.5).
110
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.3.4
Fig. A.3.5
111
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
În fereastra Model View ce se deschide automat, se recomandă activarea (cu bifa

verde) a căsuţei Preview (Fig. A.3.5), pentru a putea previzualiza vederile ce vor fi aşezate
în format.
Prima vedere ce se generează automat este vederea din faţă. Ea va fi ataşată
mouse-ului în mod automat. Se face clic în locul în care se doreşte a fi inserată această
vedere (Fig. A.3.6).
Apoi, prin glisarea mouse-ului pe ecran, se generează automat celelalte vederi.
Astfel, dacă deplasăm mouse-ul în sus, se generează vederea de jos, care va fi aşezată
sus, în locul pe care îl indicăm cu mouse-ul. Dacă deplasăm mouse-ul în jos, se
generează vederea de sus, care va fi aşezată jos, în locul pe care îl indicăm cu mouse-ul.
Dacă deplasăm mouse-ul spre dreapta, se generează vederea din stânga, care va fi
aşezată în dreapta, etc. Se încheie cu ESC.
Dacă fereastra Model View nu apare automat, ea poate fi apelată cu comanda
Insert – Drawing View – Model.
Fig. A.3.6
112
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Dacă considerăm că vederile introduse nu oferă date complete despre reper, atunci
putem folosi comanda Insert – Drawing View – Section pentru a introduce secţiuni.
Comanda cere marcarea cu o linie a traseului de secţionare şi generează automat
secţiunea (Fig. A.3.7).
Fig. A.3.7
După inserarea vederilor, se poate accesa instrumentul Model Items din meniul
Insert, pentru a cota în mod automat toate vederile. În fereastra Model Items, care se
deschide, la Source trebuie setat Entire model, Fig. A.3.8.
113
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.3.8
După închiderea ferestrei Model Items, toate vederile vor fi cotate, dar este
necesară intervenţia utilizatorului asupra acestor cote, pentru a obţine o cotare corectă.
Pentru a modifica o cotă, se face clic pe cota respectivă. În mod automat, se va deschide
fereastra Dimensions.
Pentru a seta culoarea cu care să fie scrise cotele, se apelează:
Tools – Options – Colors – Dimensions, Non Imported (Driven), Fig. A.3.9 şi se alege
culoarea negru, cu ajutorul butonului Edit. Pentru ca această culoare să devină activă,
trebuie debifată opţiunea Use gradient background (Fig. A.3.9).
114
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.3.9
Nu este obligatorie folosirea cotării automate. Se poate cota manual, cotă cu cotă,
folosind butonul Smart Dimensions .

Personificarea cotării se face din Tools – Options – Document Properties.
Spre exemplu, pentru a stabili distanţa faţă de desen de la care să înceapă liniile
ajutătoare, se setează această valoare (de preferat 0mm) la tabul Gap de la Extension
lines.
Cele mai importante comenzi pentru realizarea unui desen de execuţie se găsesc
în meniul Insert. Acestea sunt: Model Items, Drawing View şi Annotations.
115
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Model Items (Fig. A.3.8) - introduce cote (Dimensions), adnotări (Annotations) şi

elemente ale geometriei de referinţă (Reference geometry), precum: axe, plane, curbe,
suprafeţe, etc.
Drawing View (Fig. A.3.10) cuprinde:
Model... - permite indicarea Part-ului pentru care se doreşte realizarea
desenului de execuţie
Projected - permite realizarea de proiecţii în interiorul formatului, plecând
de la un desen selectat
Auxiliary - crează o vedere înclinată, obţinută după alte direcţii de
proiecţie decât cele normale
Section - crează o secţiune a reperului considerat
Aligned Section - aliniază secţiunea cu proiecţia în care s-a construit urma
planului de secţionare
Detail - crează un detaliu al unei proiecţii selectate
Relative To Model - permite obţinerea unei vederi, selectând două feţe
perpendiculare ale modelului
Standard 3 View... - inserează în spaţiul de desenat 3 proiecţii ale reperului
(vederile din faţă, de sus şi din stânga)
Broken-out Section... - permite realizarea de rupturi în secţiune
Horizontal Break - permite realizarea unei rupturi în plan orizontal
Vertical Break - permite realizarea unei rupturi în plan vertical
Crop - dacă se construieşte un contur închis în interiorul unei
proiecţii, taie tot ce se află în exteriorul conturului
Alternate Position... - vizualizează poziţiile intermediare sau extreme ale pieselor
mobile ale unui subansamblu
Empty - introduce o vedere goală; vederile goale sunt adesea folosite
pentru a conţine schiţe în desenele de execuţie
Predefined... - permite introducerea în desen a unei vederi/proiecţii,
umplerea ei şi salvarea desenului ca document template
116
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.3.10
Annotations (Fig. A.3.11), cuprinde:
Note... - permite scrierea de diverse note în interiorul formatului de
hârtie
Balloon... - permite numerotarea separată a reperelor dintr-un ansamblu
Auto Balloon... - permite numerotarea automată a reperelor dintr-un ansamblu
Stacked Balloon... - permite numerotarea colectivă a reperelor dintr-un ansamblu
Surface Finish Symbol... - permite notarea stării suprafeţelor (rugozităţi)
Weld Symbol... - introduce simboluri de sudură în desen
Caterpillar... - introduce simbolul cordonului de sudură în desen
End Treatment... - introduce simbolul de tratament termic în desen
Geometric Tolerance... - inserează toleranţele geometrice atât în fişiere tip Drawing,
cât şi în fişiere tip Part si Assembly
Datum Feature Symbol... - permite inserarea bazelor de referinţă pentru adnotări
Datum Target... - permite inserarea de dimensiuni în raport cu o bază de
referinţă
Hole Callout... - permite cotarea alezajelor unei piese
Cosmetic Thread... - permite inserarea unui filet cosmetic
117
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Center Mark... - marchează centrul unui cerc sau arc de cerc, pentru a-l putea
folosi ca punct de referinţă pentru cotare
Centerline... - marchează axa de simetrie, pentru a o putea folosi ca linie de
referinţă pentru cotare
Multi-jog Leader... - realizează linii de indicaţie frânte
Dowel Pin Symbol... - simbol pentru găuri
Area Hatch/Fill... - haşurează un profil închis
Block... - inserează blocuri constituite anterior
Fig. A.3.11
118
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Spre exemplu, pentru a înscrie o abatere de la cilindricitate a unei suprafeţe, se apelează

Insert – Annotation – Geometric Tolerance, se alege tipul de abatere şi se înscrie
valoarea acesteia, aşa cum se poate vedea în Fig. A.3.12.
Fig. A.3.12
Pentru a înscrie o rugozitate, se apelează Insert – Annotation – Surface Finish

Symbol, se selectează tipul de simbol şi se înscrie valoarea, aşa cum se poate vedea în
Fig. A.3.13.
119
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.3.13
Pentru a exemplifica o parte din comenzile prezentate mai sus, a fost realizat şi
cotat desenul de execuţie din Fig. A.3.14.
120
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. A.3.14
121
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
122
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
123
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
124
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
B.1. PREZENTARE GENERALĂ
În acest capitol se va prezenta o introducere în utilizarea modulului SolidWorks

Motion, care în versiunea 2009 a lui SolidWorks înlocuieşte modulul CosmosMotion din
versiunea 2008, majoritatea funcţiilor fiind explicate prin intermediul a două exemple de
complexitate diferită. În partea de final, se va pune accentul pe cuplarea acestui modul cu
SolidWorks Simulation, care înlocuieşte în versiunea 2009 modulul CosmosWorks din
versiunea 2008 a lui SolidWorks, şi care preia solicitările calculate în urma analizelor
cinematice şi cinetostatice şi realizează analiza structurală a componentelor mecanismelor
studiate.
Fig. B.1
Modulul SolidWorks Motion permite simularea grafică a mişcării ansamblelor
mecanice care sunt interpretate ca mecanisme. Studiul mişcării nu modifică modelele din
ansamblu sau proprietăţile acestora; se realizează doar o animaţie a mişcării pe baza
constrângerilor din ansamblu. Constrângerile geometrice (Mates) introduse de utilizator în
125
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
realizarea ansamblului sunt utilizate în continuare de modulul SolidWorks Motion în

definirea cinematică a ansamblului, nefiind necesară introducerea unor cuple specifice.
Motion Manager
Fig. B.2
Modulul SolidWorks Motion se activează din menu-ul Tools - Add Ins, unde se
bifează opţiunea corespunzătoare (Fig. B.1).
În momentul deschiderii unui ansamblu, în partea inferioară a ecranului trebuie să
apară Motion Manager cu o scală a timpului şi o serie de butoane ce lansează comenzile
specifice studiilor de mişcare. Dacă acest manager al mişcării nu apare, se poate activa
din menu-ul View - Motion Manager (Fig. B.2).
126
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. B.3
Trei tipuri de studii sunt posibile în modulul SolidWorks Motion (Fig. B.3):
- Animation - permite realizarea unei animaţii a ansamblului; se pot adăuga
motoare pentru elementele conducătoare ale mecanismului, sau se poate anima
mecanismul prin indicarea poziţiilor intermediare ale elementelor (se selectează elementul
şi se trage cu mouse-ul în poziţia respectivă), urmând ca animaţia să se realizeze prin
interpolare între aceste poziţii. Acest modul apare sub denumirea Assembly Motion în
versiunea 2008 a lui SolidWorks.
- Basic Motion - este un studiu mai avansat prin care se simulează efectul asupra
mecanismului a unor elemente mecanice specifice precum motoare, arcuri, amortizoare;
se poate determina eventuala coliziune a elementelor sau influenţa acceleraţiei
gravitaţionale asupra mişcării mecanismului. Acest tip de studiu ia în calcul masa
elementelor în studiul mişcării. Modul Basic Motion apare sub denumirea de Physical
Simulation în versiunea 2008 a lui SolidWorks.
- Motion Analysis - realizează un studiu complex al cinematicii şi cinetostaticii
mecanismelor, analizând influenţa asupra mişcării a unor elemente dintre cele mai diferite,
precum forţe externe, arcuri, amortizoare, contact cu frecare. Pentru realizarea acestui tip
de studiu al mişcării programul utilizează un solver puternic, care ia în considerare şi
proprietăţile de material, precum şi masa sau inerţia elementelor. Se pot obţine ca şi
rezultate o multitudine de grafice funcţie de timp ale forţelor, momentelor, vitezelor,
acceleraţiilor, etc. Modulul Motion Analysis apare sub denumirea CosmosMotion în
versiunea 2008 a lui SolidWorks. Activarea tipului de studiu dorit se face din lista de tip
pop-up aflată în partea superioară a lui Motion Manager (Fig. B.3).
127
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
part 2
part 3
part 1
part 4
part 5
Fig. B.4
Aplicaţia B.2. ANALIZA MIŞCĂRII PENTRU UN MECANISM PATRULATER
Se prezintă în continuare, pentru exemplificare, analiza unui mecanism patrulater

care prezintă următoarele constrângeri geometrice în urma realizării ansamblului: 4
concentricităţi ce cuplează două câte două elementele, aliniind după axe găurile de bolţuri
ce apar la capetele elementelor şi 3 constrângeri de tip distance care delimitează poziţia
relativă a elementelor, unul faţă de altul, după direcţiile axelor găurilor (Fig. B. 4).
Se observă că mecanismul prezintă două elemente fixe, şi anume elementul 4 şi
elementul 5. Trebuie subliniat faptul că orice mecanism trebuie să aibă cel puţin un
element fix sau constrâns complet (fără grade de libertate) în raport cu sistemul de
referinţă al ansamblului, pentru a se putea realiza analiza mişcării utilizând modulul
SolidWorks Motion.
128
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. B.5
În cazul în care la realizarea ansamblului nu s-a precizat niciun element fix, înainte
de a începe evaluarea cinematică a mecanismului se introduce această constrângere de
poziţie prin clic dreapta pe elementul respectiv şi alegerea opţiunii Fix din menu-ul apărut
în dreptul cursorului (Fig. B.5). Pentru acest mecanism se vor realiza toate cele trei tipuri
de studii: Animation (Assembly Motion), Basic Motion (Physical Simulation), Motion
Analysis (CosmosMotion).
B.2.1. PREZENTAREA MODULUI DE ANALIZĂ "ANIMATION (ASSEMBLY MOTION)"
Pentru primul tip de studiu, Animation, mişcarea se poate genera în două moduri:
prin poziţii intermediare sau utilizând motoare.
Animaţie prin indicarea poziţiilor intermediare:
Pentru mecanismul patrulater pentru care sunt prezente numai constrângerile de
poziţie introduse în urma creării ansamblului, poziţiile intermediare de mişcare se stabilesc
astfel:
- se apasă butonul Autokey, care va rămâne activ pe toată durata definirii mişcării,
129
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
- se trage de bara de timp pentru momentul următor în evoluţia mecanismului, spre

exemplu în cazul de faţă de la 00:00:00 secunde la 00:00:2 secunde,
- se roteşte cu mouse-ul elementul conducator al mecanismului în poziţia corespunzătoare
momentului 00:00:2 al mişcării (Fig. B.6),
- automat, programul reţine această poziţie intermediară a mecanismului pe scara de timp
a mişcării,
Fig. B.6 Poziţia de start, timpul 00:00:00
Fig. B.7 Poziţie intermediară, timpul 00:00:02

130
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. B.8. Poziţie finală, timpul 00:00:08
- se repetă aceste operaţii pentru mai multe poziţii intermediare ale mecanismului, până se
ajunge la poziţia finală dorită. În figuri (Fig. B.6-8) sunt prezentate 3 poziţii intermediare ale
mecanismului, elementul conducător pornind de la poziţia verticală la momentul 00:00:00
şi efectuând o rotaţie de 1800 până la momentul 00:00:08.
Acţionând butonul Play from Start , se poate vizualiza întreaga animaţie a

mecanismului.
Animaţie prin utilizarea motoarelor:
Pentru acţionarea mecanismului, se alege un element conducător căruia i se
ataşează un motor. În acest caz, motorul este de tip rotativ, alegerea lui făcându-se prin
clic pe iconul aflat în bara superioară a lui Motion Manager.
131
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. B.9
La acţionarea butonului se va deschide o fereastră Motor (Fig. B.9) în care se
alege tipul de motor, direcţia de mişcare (în acest exemplu se va selecta suprafaţa frontală
a elementului conducător 1), tipul mişcării (în acest exemplu se alege viteza constantă
Constant Speed), valoarea turaţiei pentru care s-a stabilit în acest exemplu 10 RPM
(rotaţii pe minut), un element al mecanismului relativ la care se va mişca elementul
conducător (în acest caz este elementul fix 4), care se alege cu mouse-ul în primul câmp
al secţiunii Move relative to another. În cel de-al doilea câmp , se alege pentru locaţia
motorului faţa anterioară a elementului mobil 1, iar ca suprafeţe de susţinere pentru lagăre
sau rulmenţi , suprafaţa cilindrică interioară a găurii de bolţ a elementului mobil 1.

Cu modulul Animation selectat în Motion Manager, se va trage cu mouse-ul de
bara verticală ce defineşte timpul în zona "timeline" până se ajunge la un interval de
mişcare de 6 secunde (Fig. B.10), suficient pentru o rotaţie completă a mecanismului.
Fig. B.10
132
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Acţionându-se butonul Calculate se va realiza calculul cinematic al

mecanismului însoţit de animaţia mişcării pentru timpul pornind de la 00:00:00 şi până la
00:00:07.
Pentru a se relua animaţia, se pot acţiona butoanele de Play, Play from Start sau
scala mişcării .
Alte instrumente de modificare a animaţiei sunt:
- modifică viteza de redare, faţă de valoarea introdusă la definirea

motorului,
- modul de playback,
- salvează animaţia realizată anterior, în diverse formate,
- permite introducerea unor elemente suplimentare de animaţie

la un moment ales de utilizator în timpul mişcării mecanismului. Această opţiune permite o
prezentare mai sugestivă a mecanismului prin modificarea unghiului de vizualizare al
acestuia, la un moment ales al mişcării.
Tipul de analiză Animation nu permite introducerea unor elemente mecanice
precum arcuri sau amortizoare în cadrul ansamblului sau obţinerea unor rezultate de
natură cinematică sau cinetostatică precum forţe, traiectorii, viteze, etc. Pentru obţinerea
acestora trebuie trecut în modul Basic Motion sau Motion Analysis. Acest tip de analiză
permite numai animarea ansamblului, în scopul înţelegerii funcţionării acestuia precum şi
realizarea unor clipuri cu rol explicativ.
133
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. B.11
B.2.2. PREZENTAREA MODULUI DE ANALIZĂ

"BASIC MOTION (PHYSICAL SIMULATION)"
Pentru analize mai complexe, se alege în continuare, pentru acelaşi ansamblu al
mecanismului patrulater, modul de studiu Basic Motion, din lista aflată în menu-ul
superior stânga, al lui Motion Manager (Fig. B.11).
Acest mod de studiu al mecanismelor permite introducerea în cadrul acestora a
unor elemente de natură mecanică, menite a completa realismul funcţionării, precum
arcuri sau amortizoare de torsiune sau liniare, forţe sau momente externe ce pot acţiona
asupra elementelor mecanismului, simularea contactului între elemente sau acţiunea
acceleraţiei gravitaţionale. Totuşi, şi acest mod de studiu este limitat în privinţa rezultatelor
ce pot fi obţinute în urma analizei mecanismului, limitandu-se la animaţia acestuia.
Se va introduce pentru exemplul prezent, acceleraţia gravitaţională care va acţiona
asupra elementelor mecanismului. Prin clic pe butonul se va deschide o fereastră în

care se alege direcţia de acţiune a acceleraţiei (în acest caz după Y) şi valoarea acesteia
(Fig. B.12).
Fig. B.12
Dacă din ansamblu se şterge motorul introdus anterior şi se face o recalculare a
mişcării, se observă cum mecanismul sub acţiunea forţei gravitaţionale are o mişcare
oscilatorie în jurul unei poziţii de echilibru.
134
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
B.2.3. PREZENTAREA MODULUI DE ANALIZĂ

"MOTION ANALYSIS (COSMOSMOTION)"
Cel mai complex tip de analiză este Motion Analysis, care permite simularea şi
analiza mecanismelor care încorporează elemente mecanice precum forţe, arcuri,
amortizoare şi frecare. În cadrul analizei, toate aceste elemente se combină cu
constrângerile impuse la realizarea modelului de ansamblu, proprietăţile de material, masa
şi contactul între elemente. Se obţin ca rezultate încărcările în mecanism, care pot fi
introduse ca solicitări în analizele structurale prin metoda elementelor finite.
Alegerea modului de analiză Motion Analysis se face din lista cu tipurile de studii
aflată în bara cu butoane a lui Motion Manager (Fig. B.13).
Fig. B.13
Un solid rigid neconstrâns are în spaţiu 6 grade de libertate: 3 translaţii şi 3 rotaţii.
Se poate mişca de-a lungul axelor X, Y, Z şi se poate roti după aceste axe. Când este
constrâns, spre exemplu printr-o concentricitate între două elemente rigide, se face o
reducere a gradelor de libertate între cele două elemente. Cele două corpuri rămân
constrâns poziţionate indiferent de mărimea forţelor sau mişcărilor ce sunt aplicate asupra
lor.
Modulul de analiză Motion Analysis verifică numărul de grade de libertate din
mecanism şi le elimină pe cele redundante.
Bushing - acestă opţiune este echivalentă cu introducerea unor constrângeri
flexibile de tip arc sau un amortizor. SolidWorks Motion tratează elementele unui
ansamblu ca fiind rigide. Ca urmare, se poate introduce o singură constrângere care
anulează un grad de libertate. În cazul în care mai multe constrângeri anulează un anumit
grad de libertate, acestea sunt redundante. În locul constrângerilor rigide care anulează
gradele de libertate, se pot introduce în ansamblu aceste elemente denumite generic
bucşe, care prezintă o anumită valoare a rigidităţii, permiţând mişcarea elementelor atunci
când această rigiditate este depăşită, conferind mişcării un mai mare grad de realism.
135
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
B.2.4. ELEMENTE MECANICE ÎN ANALIZĂ:

MOTOARE, ARCURI, AMORTIZOARE, FORŢE
Force Property Manager
Introducerea de forţe în scopul animaţiei pieselor în mişcare din ansamblu se
realizează din meniul Force Property Manager (Fig. B14). Pentru utilizare, se dă clic pe
butonul Force din bara de instrumente Motion Manager. Aceste elemente de natură
mecanică nu se pot introduce în studiul mişcării decât în cazul analizelor în modul Motion
Analysis.
Fig. B.14
Se pot selecta două tipuri de forţe pentru analiza mişcării: forţe liniare (Linear
Force) şi momente (Torsional Force). Pentru forţe de acţiune (Action only ) se va

selecta o faţă, o muchie sau un punct pentru poziţia şi direcţia fortei (Force Action
Position and Direction şi Force Direction). Pentru forţe de acţiune/reacţiune (Action &
reaction ), se va selecta o faţă, muchie sau punct pentru poziţia şi direcţia forţei de
acţiune (Force Action Position and Direction) şi o muchie sau un punct pentru poziţia
forţei de reacţiune (Force Reaction Position).
136
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Se va selecta în continuare originea forţei care poate fi cea a ansamblului

(Assembly origin) sau a unui component (Selected component).
Forma funcţiei forţei poate fi exprimată în 4 moduri, prin selectarea butoanelor
corespunzatoare din fereastra Force:
- constantă în care se va introduce o valoare constantă, unităţile de măsură fiind cele

selectate anterior pentru întreg fişierul de ansamblu,
- în trepte (Fig. B.15) în care se introduce valoarea iniţială, timpul de început al

palierului, valoarea forţei pe palier şi valoarea timpului la sfârşitul acţiunii forţei (Initial
Value, Start Step Time, Final Value, End Step Time).
Fig. B.15 Fig. B.16
- armonică (Fig. B.16) în care se setează amplitudinea, frecvenţa, valoarea medie şi

faza (Amplitude, Frequency, Average, Phase Shift).
- printr-o expresie în care se va introduce formula în format C sau Fortran,
- prin interpolare (Fig. B.17) pentru care se introduc în tabel valori succesive ale forţei
şi momentul de timp la care acestea se aplică, continuitatea fiind obţinută prin interpolare
de tip Akima sau cubica, între aceste valori.
Fig. B.17
137
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
În final, se pot selecta suprafeţele de suport ale forţei (Load bearing faces), care
vor fi transmise unei simulări ulterioare cu SolidWorks Simulation.
Fig. B.18
Motor Property Manager

O altă modalitate de a acţiona elementele unui mecanism o reprezintă motoarele.
Acestea se introduc prin intermediul managerului Motor Property Manager (Fig. B.18) ce
se lansează prin clic pe butonul din bara de instrumente ale Motion Manager. Tipurile
de motoare sunt de rotaţie (Rotary Motor) şi liniare (Linear Motor).
În câmpul Component/Direction, se va selecta elementul conducător al
mecanismului (care se va mişca), urmând a se alege din lista Motion modalitatea prin
care este descrisă mişcarea:
- viteză constantă (Constant Speed), în care se introduce o valoare constantă a vitezei,
- distanţă (Distance), în care se introduce deplasarea elementului conducător care poate
fi liniară în cazul actuatoarelor sau unghiulară în cazul motoarelor rotative, timpul de
început al mişcării şi durata mişcării (Fig. B.20).
138
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. B.19 Fig. B.20

- oscilatorie (Oscillating), în care se introduc amplitudinea şi frecvenţa ce definesc
mişcarea oscilatorie a elementului conducător (Fig. B.20).
Fig. B.21
- interpolată (Interpolated), în care se alege tipul mărimii calculate prin interpolare
(Fig.B.21), ce poate fi de tip deplasare, viteză sau acceleratie, Interpolated Value
(Displacement, Velocity, Acceleration); se introduc valori succesive ale acestei mărimi
şi momentul la care sunt atinse, precum şi metoda de interpolare (Akima sau Cubic).
- prin definirea unei expresii (Expression), caz în care se va introduce în format C sau
Fortran, o ecuaţie a mişcării motorului în funcţie de parametrii doriţi.
În continuare, se aleg în câmpurile More Options, elementul mecanismului relativ
la care se va mişca elementul conducător care se alege cu mouse-ul în primul câmp al
secţiunii Move relative to another; în cel de-al doilea câmp se alege locaţia motorului,
iar suprafeţele de susţinere (pentru lagăre sau rulmenţi) se introduc în câmpul .

La utilizarea motoarelor trebuie avute în vedere următoarele observaţii:
- motoarele mişcă elementele mecanismului în direcţia dorită, dar nu sunt forţe. Puterea
motorului nu variază spre exemplu cu mărimea sau masa elementului pe care îl
acţionează.
- dacă ceva schimbă punctul de referinţă al motorului (spre exemplu în urma unei
coliziuni), acesta continuă să mişte elementul după noua direcţie.
139
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
- nu trebuie adăugate mai mult de un motor pentru un element,

- mişcarea provocată de un motor are prioritate asupra mişcării produsă de alte elemente.
Spre exemplu, dacă o componentă de tip arc încearcă mişcarea în direcţie opusă a
elementului conducător, acesta continuă să se mişte în direcţia impusă de motor, oricât de
mare ar fi forţa de rezistenŢă a arcului.
Damper Property Manager

Amortizarea mişcărilor se poate face prin introducerea unor elemente de amortizare
de tip liniar sau torsional prin intermediul menu-ului Damper Property Manager
(Fig. B.22), care se lansează prin clic pe butonul din menu-ul Motion Manager.
Aceste elemente de natură mecanică nu se pot introduce în studiul mişcării, decât în cazul
analizelor în modul Motion Analysis.
- amortizorul liniar (Linear Damper) reprezintă o forţă ce acţionează între două
elemente ale ansamblului, de-a lungul unei direcţii anume. Modulul Motion
Analysis calculează forţele de amortizare pe baza vitezei relative dintre cele
două elemente ale ansamblului după formula . Aplică astfel o forţă de
acţiune asupra primei componente selectată şi o forţă de reacţiune de valoare
egală şi sens opus celei de-a doua componentă.
Fig. B.22
140
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Selecţia componentelor se poate face prin selecţia unei axe care s-a trasat anterior
între două puncte aparţinând celor două componente sau prin selecţia a câte unei feţe
aparţinând fiecărei componente, sistemul alegând cel mai apropiat punct caracteristic de
zona aleasă cu mouse-ul.
- amortizorul torsional (Torsional Damper) se aplică între două componente de-a
lungul unei axe specificate. Modulul Motion Analysis va calcula momentul rezistent pe
baza vitezei unghiulare dintre cele două piese ale ansamblului după formula . Se
aplică astfel un moment de acţiune asupra primei componente selectată şi un moment de
reacţiune de valoare egală şi sens opus celei de-a doua componentă.
Selecţia componentelor se poate face prin selecţia unei axe care s-a trasat anterior
între două puncte aparţinând celor două componente sau prin selecţia a câte unei feţe
după fiecare componentă, sistemul alegând cel mai apropiat punct caracteristic de zona
aleasă cu mouse-ul. Pentru mecanismul patrulater studiat s-a plasat un amortizor în cupla
de rotaţia dintre elementul 1 şi 2 (Fig. B.22).
Parametrii caracteristici ce descriu relaţia forţei de amortizare sunt exponentul fortei
de amortizare e (Exponent of Damper Force Expression) şi constanta de amortizare c
(Damping Constant)
Spring Property Manager

Arcurile sunt elemente de simulare care mişcă elementele unui ansamblu prin
acţiune cu dublu efect: elastic şi de amortizare. Se vor introduce prin utilizarea Spring
Property Manager (Fig. B.23), care se lansează prin clic pe butonul din Motion
Manager. Arcurile sunt de două tipuri: liniare şi de torsiune.
- arcuri liniare (Linear Spring) - reprezintă forţele elastice ce acţionează între două
componente dintr-un ansamblu, după o anumită direcţie şi pe o anumită distanţă.
SolidWorks Motion calculează după formula forţele în funcţie de distanţa relativă
dintre cele două componente şi aplică o forţă de acţiune asupra primei componente
selectată şi o forţă de reacţiune de valoare egală şi de sens contrar celei de-a doua
componentă.
141
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. B.23
- arcuri torsionale (Torsional Spring) - reprezintă momentele ce acţionează între
două componente dintr-un ansamblu, după o anumită direcţie şi pe o anumită distanţă.
SolidWorks Motion calculează după formula momentele în funcţie de unghiul relativ
dintre cele două componente şi aplică un moment de acţiune asupra primei componente
selectată şi un moment de reacţiune de valoare egală şi de sens contrar celei de-a doua
componentă.
Parametrii elementelor de tip arc sunt:
- punctele de capăt ale arcului (Spring Endpoints), care se pot defini anterior prin crearea
unor puncte în cadrul ansamblului sau prin selectarea unei feţe pentru fiecare dintre cele
două componente.
- exponentul e al expresiei forţei elastice (Exponent of Spring Force Expression)
- constanta elastică k, (Spring Constant),
- lungimea în stare nesolicitată a arcului (Free Length) - se consideră implicit valoarea
iniţială a distanţei dintre cele două componente,
- exponentul forţei de amortizare e (Exonent of Damper Force Expression), dacă se
selectează această opţiune,
- constanta de amortizare c (Damping Constant), dacă se selectează această opţiune.
142
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
- diametrul spirei (Coil Diameter), numărul de spire (Number of Coils), diametrul sârmei
arcului (Wire Diameter).
Observaţii:
- arcurile aplică o forţă asupra unui element al ansamblului. Un arc cu o constantă elastică
de valoare mai mare va mişca mai repede acea componentă decât un arc cu o constantă
elastică mai mică. O componentă cu o masă mai mică se va mişca mai repede decât o
componentă cu o masă mai mare acţionată de acelaşi tip de arc.
- arcul nu exercită nicio forţă atunci când lungimea lui este egală cu lungimea arcului în
stare nesolicitată.
- mişcarea introdusă de motor are prioritate asupra mişcării introduse de arc, asta
însemnând ca un motor va mişca tot timpul cu aceeaşi viteză o componentă în direcţia
aleasă, indiferent de caracteristicile arcului ce acţionează asupra acestei componente
după o altă direcţie.
3D Contact Manager
Se poate utiliza această opţiune cu modurile de analiză Basic Motion şi Motion
Analysis. Contactul dintre componente este ignorat dacă nu este utilizată această opţiune
prin intermediul 3D Contact Manager (Fig. B.24), care se lansează prin clic pe butonul
aflat în bara de butoane ale lui Motion Manager. Dacă nu este activată opţiunea de
contact 3D, componentele ansamblului pot să treacă unul prin altul în cazul în care
traiectoriile lor se intersectează.
143
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. B.24
În câmpul Definition din fereastra 3D Contact se vor introduce elementele
ansamblului pentru care se vor verifica problemele de contact. În exemplul prezentat sunt
alese toate elementele mecanismului patrulater. Dacă elementele ansamblului se
intersectează, contactul şi mişcarea rezultată din ciocnirea lor sunt determinate de solver.
În câmpul Created Contact apare numărul perechilor de elemente pentru care este
monitorizat contactul. Cu cât numărul perechilor de elemente este mai mare, cu atât va
creşte timpul de calcul.
144
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
În câmpul Specify Material se vor selecta dintr-o listă, tipurile de materiale

predefinite ce vor constitui perechile în contact. Proprietăţile de material definite pentru
contact sunt aplicabile pentru feţele care vin în contact şi suprascriu proprietăţile de
material stabilite anterior pentru fiecare element al ansamblului. Nu este importantă
ordinea în care materialele sunt selectate. În cazul în care secţiunea Specify Material nu
este bifată, se vor introduce manual în secţiunea Elastic Properties proprietăţile
perechilor de materiale în contact.
În câmpul Friction sunt introduse datele necesare calculării frecării dinamice şi
statice la contact. În cazul în care secţiunea Specify Material a fost activată anterior,
datele din Friction sunt completate automat. Altfel, trebuie introduse manual, fiind
obligatorii pentru frecarea dinamică şi opţionale pentru frecarea statică. Pentru frecarea
dinamică, se vor introduce viteza de frecare dinamică (Dynamic Friction Velocity) şi
coeficientul dinamic de frecare (Dynamic Friction Coefficient), iar pentru frecarea statică
se introduc viteza de frecare statică (Static Friction Velocity) şi coeficientul static de
frecare (Static Friction Coefficient).
În secţiunea Elastic Properties sunt introduse datele necesare simulării
comportamentului elastic al elementelor la contact/impact. Există două tipuri de calcul:
impact (Impact) şi viteză relativă (Restitution Coefficient). În cazul impactului se vor
introduce rigiditatea (Stiffness) materialului din cupla de contact, exponentul de contact
(Exponent), valoarea maximă de amortizare în cazul penetrării (Max Damping) şi
adâncimea maximă de penetrare (Penetration).
B.2.5. REZULTATELE ANALIZELOR CINEMATICE ŞI CINETOSTATICE

PENTRU MECANISMUL PATRULATER
În urma studiilor mişcării, se obţin o serie de rezultate care pot fi reprezentate grafic
prin elemente de tip linie, curbă, arce de cerc incluse în ansamblul analizat; se pot obţine
grafice ale mărimilor specificate (forte, viteze, acceleraţii, etc) funcţie de timp sau se pot
exporta în diverse formate pentru a fi incluse în analize ulterioare (spre exemplu analize
structurale prin metoda elementelor finite).
Definirea tipului de rezultat dorit se face din managerul Results (Fig. B.25), care se
lansează prin clic pe butonul aflat în bara de butoane a lui Motion Manager. Se va
lansa în acest fel o fereastră în care se poate alege categoria, subcategoria şi
componentele rezultatului.
145
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. B.25
Pentru mecanismul patrulater din exemplu s-a ales un prim rezultat din categoria
deplasare (Displacement), subcategoria traiectorie (Trace Path) prin care se va alege un
punct plasat pe unul dintre componente şi se va obţine traiectoria acestuia în spaţiu care
este o curbă în acest caz (Fig. B.26).
Pentru un rezultat de tip poziţie după axa X funcţie de timp a unui element al
mecanismului, se va alege subcategoria XYZ Position cu componentul X Component, se
va selecta elementul dorit din cadrul mecanismului obţinându-se graficul din Fig. B.27.
În cazul în care se doreşte a se calcula variaţia funcţie de timp a forţei de reacţiune
într-o cuplă, se va alege categoria Forces cu subcategoria Reaction Forces şi cu
componenta Magnitude, care reprezintă forţa rezultantă (Fig. B.28).
Fig. B.26
146
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. B.27
Forţele de reacţiune din mecanism apar din cauza forţei gravitaţionale (Fig. B.12),
inerţiei, elementelor mecanice amortizor (Fig. B.22) şi arc (Fig. B.23) precum şi acţionării
elementului conducător 3 de către motor (Fig. B.18).
Se va selecta în câmpul o constrângere de tip concentric ce defineşte cinematic

cupla de rotaţie ce se urmăreşte a se studia. Va rezulta un grafic (Fig. B.28) funcţie de
timp a rezultantei forţei de reacţiune în cupla de rotaţie care în acest caz a fost aleasă
între elementul fix 4 şi elementul conducător 1. Se observă forma sinusoidală a graficului
cauzată de: distribuţia diferită în timpul rotaţiei a greutăţii elementelor, forţa suplimentară
aplicată pe elementul 2, prezenţa elementelor mecanice (amortizorul şi arcul introduse în
mecanism în etapele precedente).
Fig. B.28
Pentru a se obţine puterea consumată în motor la antrenarea mecanismului se va
selecta pentru categoria de rezultat Momentum/Energy/Power, pentru subcategorie se
147
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
va alege Power Consumption şi se va alege motorul în câmpul . Va rezulta graficul

funcţie de timp a puterii consumate pentru motorul respectiv.
Fig. B.29
Aplicaţia B.3. ANALIZA MIŞCĂRII PENTRU UN ANSAMBLU TIP EXCAVATOR

B.3.1. REALIZAREA MODELULUI PENTRU STUDIUL MIŞCĂRII
Fig. B.30
Ansamblul se compune dintr-o cupă de excavator acţionată de un cilindru principal
1 care prin intermediul a două elemente, o furcă şi o cuplă va roti cupa în jurul axelor
(Fig. B.30). Rama pe care este prinsă cupa este acţionată prin doi cilindrii laterali (cilidru
ramă 2) care sunt fixaţi de corpul central.
148
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. B.31
Acest ansamblu a fost realizat anterior utilizând modulul de modelare 3D din
SolidWorks.
Pentru realizarea modelului de ansamblu, s-au introdus constrângeri de tip
concentric pentru toate cuplele de rotaţie dintre elemente, incluzând şi cilindrii (între
corpul cilindrului şi axul acestuia). Completarea constrângerilor pentru ansamblu s-a
realizat printr-o serie de Mate-uri de tip coincident (Fig. B.31).
Pentru mişcarea ansamblului s-au introdus două motoare liniare. Un motor este
pentru acţionarea cupei şi este plasat pe axul cilindrului 1 - legea de mişcare este variabilă
liniar pentru cele 10 secunde de animaţie simulate (Fig. B.32).
Fig. B.32
149
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Astfel, pe intervalul 00:00:00 - 00:00:10, motorul are o mişcare de extindere a

pistonului, cu viteza crescând de la 0 m/s la 0.12m/s (Fig. B.33).
Fig. B.33
Introducerea unei legi de mişcare variabile pentru un interval de simulare s-a

realizat prin deplasarea barei verticale a timpului în diverse momente de timp pe intervalul
de mişcare şi setarea unei legi de mişcare diferite (în cazul de faţă a unei viteze diferite)
pentru un motor în acel moment de timp (Fig. B.33).
Analog, se va introduce un motor liniar numărul 2 (Fig. B.34.) ce acţionează cilindrul
2 ce mişcă rama, pentru care s-a ales tot o lege de mişcare variabilă: pe intervalul
00:00:00 - 00:00:06 motorul are o mişcare de extindere a pistonului cu viteza descrescând
de la 0 m/s la 0.02m/s.
Fig. B.34
150
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. B.35
S-a introdus în continuare o forţă ce acţionează asupra suprafeţei interioare a
cupei, de valoare 10000N considerată a fi sarcina utilă în exploatare pentru cupa
încărcată. Forţa va acţiona după direcţia axei Z identic cu forţa gravitaţională (Fig. B.36),
în trepte, după următoarea lege: t=0..1s, F=0N, t=1..3s, F=10000N, t=3..10s, F=10000N.
Fig. B.36
Pentru o simulare mai apropiată de realitate a condiţiilor de exploatare, se va
considera o încărcare neuniformă a cupei, specifică situaţiilor în care se ridică un bloc
mare. Pentru aceasta, se introduce o nouă forţă de 1000N, care acţionează numai pe o
zonă a cupei, în acest caz pe 3 dintre dinţii de capăt ai acesteia (Fig. B.37). Forţa va
acţiona după direcţia axei Z, identic cu forţa gravitaţională, în trepte, după următoarea
lege: t=0..4s, F=0N, t=4..6s, F=1000N, t=6..10s, F=1000N.
151
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. B.37
În urma calculului cinematic utilizând modulul Animation, a rezultat animaţia

ansamblului prin acţionarea simultană a celor două motoare, pentru care sunt prezentate
în continuare poziţia de început (Fig. B.38) şi cea de sfârşit a mişcării (Fig. B.39).
Fig. B.38
152
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. B.39
În continuare, se va face o analiză separată pentru mişcarea de ridicare a cupei
acţionate de cilindrul central şi una pentru mişcarea de ridicare a ramei acţionate de
cilindrul lateral.
S-au ales pentru reprezentare grafică, rezultanta forţelor de reacţiune din cele 8
cuple de rotaţie ale ramei excavatorului. Pentru anularea constrângerilor redundante, se
vor înlocui Mate-urile din cele 8 cuple de rotaţie cu bucşe elastice. Prin clic pe Mate-ul
respectiv şi editarea acestuia, se poate modifica din tab-ul Analysis opţiunea de bushing,
care se va activa (Fig. B.40):
Fig. B.40
153
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Prin transformarea constrângerilor din rigide în elastice, cu componente de

elasticitate şi amortizare, se permite mecanismului o anumită elasticitate similară realităţii,
prin care elementele se aşează în poziţia de echilibru cu o distribuţie optimă a sarcinii.
Prin modificarea parametrilor de elasticitate şi amortizare, se pot simula legături cu
proprietăţi de elasticitate diferite între elemente. Alegerea unor valori prea mari ai acestor
parametrii va conduce la rigidizarea ansamblului, pe când valori prea mici ale constantelor
elastice sau de amortizare vor conduce la distrugerea legăturii dintre elemente.
B.3.2. REZULTATELE ANALIZELOR CINEMATICE ŞI CINETOSTATICE
Pentru cele 6 secunde de simulare, sunt reprezentate în continuare rezultatele

pentru ambele părţi, stânga şi dreapta, pentru mişcarea de ridicare a cupei.
Fig. B.41
Pentru cuplele de rotaţie prin care se prinde rama de corpul central (Fig. B. 41),
deoarece în mişcare este numai cilindrul central, forţele rezultante nu vor fi calculate,
considerându-se în analiza structurală că rama este fixată în aceste cuple.
154
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. B.42
De asemenea, pentru cuplele de rotaţie prin care se prinde rama de cei doi cilindrii
care o acţionează (Fig. B.42), deoarece în mişcare este numai cilindrul central, forţele
rezultante nu vor fi calculate, considerându-se în analiza structurală că rama este fixată în
aceste cuple.
Rezultatele necesare analizei structurale sunt numai cele din cuplele ce prind rama
de cupă (Fig. B43 şi B44), precum şi cele ce prind furca de ramă, prin intermediul căreia
cilindrul central balansează cupa (Fig. B.45 şi B.46).
Fig. B.43
155
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. B.44
Fig. B.45
Fig. B.46
156
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Se observă că reacţiunile maxime din cuple apar in secunda 6 când ambele forţe ce
acţionează asupra cupei au valoarea maximă. Descreşterea reacţiunilor în intervalul de la
6 la 10 este cauzată de schimbarea unghiului de inclinare a cupei, ce conduce la
micşorarea distanţei dintre cuple şi punctul de aplicaţie al forţelor pe cupă, cu alte cuvinte
reducerea momentelor în cuple prin reducerea braţului forţei.
Pentru ce-a de-a doua analiză, pentru mişcarea de ridicare a ramei, s-au studiat
numai 6 secunde de simulare. Rezultatele vor fi reprezentate în continuare pentru ambele
părţi, stânga şi dreapta.
Fig. B.47
Fig. B.48
157
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Pentru cuplele de rotaţie prin care se prinde rama de corpul central (Fig. B.47), atât
pentru cupla dreaptă cât şi pentru cea stângă, variaţia forţei rezultante este cea din
graficul din Fig. B.48.
Fig. B.49
Fig. B.50
Pentru cuplele de rotaţie prin care se prinde rama de cei doi cilindrii care o
acţionează (Fig. B.49), atât pentru cupla dreaptă cât şi pentru cea stângă, variaţia forţei
rezultante este cea din graficul din Fig. B.50. Valorile diferite ale forţei sunt date de punctul
de aplicaţie descentrat al celei de a doua forţe.
158
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. B.51
Fig. B.52
Pentru cuplele de rotaţie prin care se prinde rama de cei doi cilindrii care o
acţionează (Fig. B.51), atât pentru cupla dreaptă cât şi pentru cea stângă, variaţia forţei
rezultante este cea din graficul din Fig. B.52.
Pentru cupla de rotaţie dintre ramă şi furcă (Fig. B.53), valorile forţei rezultante sunt
reprezentate în Fig. B.54.
159
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. B.53
Fig. B.54
B.3.3. TRANSFERUL SOLICITĂRILOR PENTRU ŞI ANALIZA STRUCTURALĂ

UTILIZÂND SOLIDWORKS SIMULATION
Scopul final al acestui exemplu este acela de a prezenta modalitatea de transfer

al solicitărilor stabilite în SolidWorks Motion către SolidWorks Simulation, pentru o
analiză structurală. Pentru acesta, se alege din menul superior Simulation - Import
Motion Loads... (Fig. B.55), care va deschide o fereastră în care se aleg componentele
ansamblului ce vor fi studiate în continuare şi pentru care se transferă solicitările (Fig. B.
56).
160
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
În prima parte, se va studia rama excavatorului, pentru primul tip de utilizare, în

care este acţionată numai bascularea cupei cu ajutorul cilindrului central.
Fig. B.55
Fig. B.56
Se va alege în acest caz componenta rama în cuplele căreia s-au calculat
rezultatele iar ca şi frame şi timp al mişcării pentru care se transferă forţele este ales
frame-ul 151 ce corespunde timpului 6s al mişcării pentru care solicitările sunt aproape de
maxim (Fig. B.57).
161
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
După transferul forţelor, se deschide modelul elementului ramă şi se alege tab-ul

Simulation pentru a se face analiza structurală.
Fig. B.57
Alături de solicitările importate din SolidWorks Motion, se vor introduce

constrângeri prin anularea gradelor de libertate în cuplele de rotaţie corespunzatoare
prinderii ramei de corpul central, respectiv de cilindrii de acţionare consideraţi imobili
(Fig. B.58).
162
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. B.58
Fig. B.59
În cotinuare, modelul se discretizează (Fig. B.59), după care urmează analiza cu

elemente finite. Deoarece s-a ales pentru transfer un singur frame pentru forţe, analiza va
fi statică. Proprietăţile de material sunt cele transferate din modulul de modelare 3D în
care s-a ales pentru piesa respectivă un oţel aliat turnat.
163
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. B.60
Fig. B.61
În urma analizei, s-au obţinut următoarele distribuţii ale tensiunii vonMises şi
deformaţiei pentru rama solicitată (Fig. B.60) precum şi distribuţia deformaţiilor. Se
observă că tensiunile maxime din ramă sunt apropiate de cele admisibile pentru materialul
respectiv. Distribuţia ne-simetrică este cauzată de solicitarea forţei numărul 2, care are un
punct de aplicare excentric.
Pentru cel de-al doilea caz de studiu, când se mişcă numai rama, iar cupa rămâne
la un unghi fix faţă de aceasta, solicitările transferate din modulul SolidWorks Motion
164
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
către SolidWorks Simulation corespund secundei 6 de mişcare. În urma analizei

rezultă distribuţa de tensiuni vonMises (Fig. B.62) şi deformaţii (Fig. B.63).
Fig. B.62
Fig. B.63
165
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Se observă o depăşire mare a tensiunilor limită de curgere a materialului. Se

impune astfel modificarea formei piesei sau a materialului. În figura următoare este
prezentată distribuţia de tensiuni pentru o formă modificată a ramei şi utilizarea unui oţel
aliat:
Fig. B.64
166
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
167
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
168
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Pentru analiza structurală a unei componente a unui capac (Aplicaţia 16), se

foloseşte pachetul de programe de modelare şi analiză structurală SOLIDWORKS +
COSMOSWORKS, parcurgând următoarele etape:
- MODELAREA ÎN SOLID WORKS A PIESEI (Aplicaţia 16)

- ANALIZA STRUCTURALĂ (STATICĂ)
- Definirea studiului de analiză structurală (statică);
- Alegerea materialului piesei;
- Stabilirea restricţiilor sau condiţiilor pe frontieră
- Aplicarea sarcinilor exterioare;
- Discretizarea piesei;
- Procesarea sau rularea aplicaţiei;
- Postprocesarea şi afişarea rezultatelor analizei statice.
- RAPORTUL FINAL DE ANALIZĂ STRUCTURALĂ
C.1. MODELAREA ÎN SOLID WORKS A PIESEI (Aplicaţia 16)

Schiţa piesei, denumită aplicaţia 16, este prezentată în Fig. C.1.1. Piesa este
formată dintr-o flanşă cu patru găuri străpunse, alungite şi echidistante, situate la 900, pe
care se află patru bosaje străpunse, situate în jurul unui cilindru subţire.
Fig. C.1.1
169
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Pentru modelarea 3D a piesei în SOLIDWORKS, se parcurg următoarele etape:

1. Se alege planul Top XZ (Fig. C.1.2) şi se desenează prima schiţă, folosind
comanda Sketch din bara de meniuri verticală din dreapta. Această schiţă va fi
extrudată la următorul pas.
Fig. C.1.2
2. Se foloseşte comanda Extrude base pentru extrudarea profilului sketch 1 cu o grosime

h=11mm, în sensul axei OY, obţinându-se volumul cilindric de bază (flanşa) din Fig. C.1.3
Fig. C.1.3
170
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
3. Pe baza superioară a flanşei obţinută anterior se desenează o nouă schiţă (un cerc
Φ80mm, concentric cu suprafaţa exterioară), ce va fi extrudată cu o grosime h=28mm,
folosind comanda Extrude boss. Se obţine cilindrul din Fig. C.1.4.
Din cele două volume obţinute prin adăugare, se vor extrage prin lamare, volumele
corespunzătoare cilindrilor superior Φ70 ×10mm şi inferior Φ60 ×24mm.
Fig. C.1.4
4. Pe baza superioară a cilindrului Φ80×28 din Fig. C.1.4, se desenează o nouă schiţă (un
cerc Φ70mm, concentric cu cilindrulΦ80×28) ce va fi lamată cu o adâncime de 10mm,
folosind comanda Extruded Cut ca în Fig. C.1.5.
171
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. C.1.5
5. Pe baza inferioară a ultimului cilindru, Φ70×10 din Fig. C.1.5, se desenează o nouă
schiţă (un cerc Φ30mm, concentric cu cilindrul Φ70×10 ) ce va fi lamată cu o adâncime
5mm, folosind comanda Extruded Cut ca în Fig. C.1.6.
Fig. C.1.6
172
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
6. Pe baza inferioară a ultimului cilindru Φ30×5 se desenează o nouă schiţă (un cerc
Φ60mm, concentric cu cilindrulΦ30×5) ce va fi lamată complet (Through All) cu comanda
Extruded Cut, ca în Fig. C.1.7
.
Fig. C.1.7
7. Pentru a realiza una din cele patru fante laterale, se desenează în planul Right o
nouă schiţă: un dreptunghi 20×5 mm simetric în raport cu axa Y, având baza situată pe
suprafaţa superioară a flanşei). Această schiţă va fi mortezată complet folosind comanda
Extruded Cut Trough All, ca în Fig. C.1.8 a, b, unde sunt date ambele vederi: izometric
respectiv Right.
173
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. C.1.8 a
Fig. C.1.8 b
8. Folosind de două ori comanda de oglindire Mirror, în raport cu un plan, se obţin şi

celelalte trei fante din cilindrul Φ80×28. După prima oglindire faţă de planul Right ,se
obţine fanta 20×10 mm pe partea opusă (Fig. C.1.9)
174
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
9. Pentru obţinerea celorlalte două fante, se crează planul Plan 1 prin rotirea planului
Right cu 450 în jurul Axe 1 (axa Y) creată anterior. Folosind comanda de oglindire Mirror
faţă de Planul 1 se obţin celelalte două fante 20×10 mm (Fig. C.1.10).
Fig. C.1.9
Fig. C.1.10
175
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
10. Pentru a realiza cele patru bosaje laterale, în planul superior al flanşei se desenează
o nouă schiţă ce constă dintr-un contur închis cu o gaură circulară Φ14, ca în Fig. C.1.11.
Această schiţă va fi extrudată pe înălţimea de 24mm, folosind comanda Extruded boss
ca în Fig. C.1.12.
11. Pentru obţinerea celui de-al doilea bosaj, se foloseşte comanda de oglindire Mirror
faţă de planul Front (Fig. C.1.13).
12. Pentru obţinerea celui de-al treilea şi al patrulea bosaj se foloseşte comanda de
oglindire Mirror faţă de planul Right (Fig. C.1.14).
Fig. C.1.11
176
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. C.1.12
Fig. C.1.13
177
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. C.1.14
13. Ultima etapă a modelării 3D a piesei constă în realizarea unui şanfren de 2mm pe
muchia cilindrului interior inferior. Acesta se face folosind comanda Chamfer 2mm×450 ca
în Fig. C.1.15.
Fig. C.1.15
S-a obţinut astfel modelul 3D al piesei în SOLIDWORKS într-o formă parametrizată

având arborele Manager Tree afişat în partea stângă a desktop-ului SOLIDWORKS.
Acest model 3D poate fi exportat în programul de analiză cu elemente finite
COSMOS WORKS. Modelul creat în SOLIDWORKS este compatibil 100% din punct de
vedere al geometriei şi preciziei cerute pentru acest tip de analiză.
178
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
C.2. ANALIZA STRUCTURALĂ (STATICĂ)
C.2.1. DEFINIREA STUDIULUI DE ANALIZĂ STATICĂ
Pentru piesa din Aplicaţia 16 modelată în SOLIDWORKS, se defineşte un studiu

static privind analiza structurală a tensiunilor, deplasărilor, deformaţiilor si factorului de
siguranţă, în cazul unui material cu comportament liniar.
Pentru definirea studiului de analiză structurală, din bara de meniuri orizontale
principală SOLIDWORKS, se alege COSMOSWORKS conform Fig. C.2.1 şi se accesează
prima opţiune Study:
Fig. C.2.1
După accesarea comenzii Study, se deschide următoarea fereastră (Fig. C.2.2) şi

se definesc:
denumirea studiului: Study 1
tipul de elemente finite folosite şi a discretizării utilizate: solid mesh
179
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. C.2.2
C.2.2. ALEGEREA MATERIALULUI PIESEI
Din bara de meniuri orizontale principală SOLIDWORKS se alege COSMOSWORKS şi se

accesează a treia opţiune Material conform Fig. C.2.3.
Fig. C.2.3
Pentru a defini un nou material, se accesează prima opţiune: Apply material to all
şi după aceea opţiunea Custom defined (Fig. C.2.4).
180
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. C.2.4
Caracteristicile fizico-mecanice ale materialului se vor defini prin atribuirea de valori

în coloana Value a tabelului Material (Fig. C.2.4). Materialul se alege Linear Elastic
Isotropic iar sistemul de unităţi de măsură pentru aceste caracteristici se alege conform
celui internaţional SI (Fig. C.2.5).
Fig. C.2.5
Caracteristicile fizico-mecanice ale materialului şi unităţile de măsură

corespunzătoare (u.m.) sunt:
modulul de elasticitate longitudinal: EX - Elastic modulus – u.m. în SI: Pascal (N/m2);
181
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
coeficientul contracţiei transversale(POISSON): NUXY - Poisson’s ratio – fără u.m.;

modulul de elasticitate transversal: GXY - Shear modulus – u.m. în SI: Pascal (N/m2);
densitatea materialului: DENS - Mass density – u.m. în SI: kg/m3;
rezistenţa la tracţiune a materialului: SIGXT - Tensile strength – u.m. în SI: (N/m2);
rezistenţa la compresiune a materialului: SIGXC - Compressive strength – u.m. în SI:
Pascal (N/m2);
limita de curgere a materialului: SIGYLD - Yield strength – u.m. în SI: Pascal (N/m2);
coeficientul de dilatare termică: ALPX - Thermal expassion coefficient – u.m. în SI:
Kelvin-1;
coeficientul de conductivitate termică: KX - Thermal expassion coefficient – u.m. în
SI: W/(m·K);
căldura specifică: C - Specific heat – u.m. în SI: J/(kg·K);
Pentru a se alege material din librăria SolidWorks, se accesează prima opţiune:

Apply material to all şi după aceea opţiunea From library files (Fig. C.2.6). În librăria
SolidWorks Office Premium sunt definite următoarele tipuri de materiale uzuale:
Oţeluri carbon (10 materiale);
Fontă (3 materiale: fonta ductilă, fontă cenuşie, fontă maleabilă);
Alte aliaje (3 materiale: Duranikel, Monel, Aliaj cu magneziu);
Aliaje pe bază de aluminiu (9 materiale);
Cupru şi Aliaje pe bază de cupru (7 materiale);
Materiale plastice (16 materiale);
Alte metale (cobalt, molibden,nikel,aur, platină, argint,titan, tungsten, vanadiu, zirconiu)
Fibre de sticlă (4 materiale);
Fibre de carbon (4 materiale);
Silicon (2 materiale);
Lemn (7 materiale);
Materiale nemetalice (aer, porţelan ceramic, sticlă, cauciuc, apă).
În librăria COSMOSWORKS sunt definite şi alte tipuri de materiale uzuale:

Fontă (3 materiale: fonta ductilă, fontă cenuşie, fontă maleabilă);
Oţeluri carbon (30 materiale);
Aliaje pe bază de aluminiu (85 materiale);
Cupru şi Aliaje pe bază de cupru (19 materiale);
182
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Aliaje pe bază de titan (17 materiale);

Aliaje pe bază de zinc (4 materiale);
Alte aliaje (3 materiale: Duranikel, Monel, Aliaj cu magneziu);
Materiale plastice (19 materiale);
Alte metale (beriliu, cobalt, molibden, nikel, aur, platină, argint,titan, tungsten, vanadiu,
zirconiu)
Materiale nemetalice (aer, porţelan ceramic, sticlă, cauciuc, apă).
Fig. C.2.6
Pentru piesa A16, din librăria SolidWorks, se alege un oţel din AISI 304 având
caracteristicile date în tabelul din Fig. C. 2.7:
modulul de elasticitate longitudinal: EX = 1,9·1011 Pa;
coeficientul contracţiei transversale (POISSON): NUXY=0,29;
modulul de elasticitate transversal: GXY = 7,5·1010 Pa;
densitatea materialului: DENS =8000 kg/m3;
rezistenţa la tracţiune a materialului: SIGXT = 5,17017·108 Pa;
limita de curgere a materialului: SIGYLD = 2,06807·108 Pa;
coeficientul de dilatare termică: ALPX=1,8·10-5 Kelvin-1;
coeficientul de conductivitate termică: KX =16 W/(m·K);
căldura specifică: C =600 J/(kg·K);
183
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. C.2.7
C.2.3. STABILIREA RESTRICŢIILOR SAU CONDIŢIILOR PE FRONTIERĂ
Pentru analiza statică trebuie definite anumite restricţii sau condiţii pe frontieră, prin
care se reduce numărul de grade de libertate ale piesei.
Din bara de meniuri orizontale principală SOLIDWORKS, se alege

COSMOSWORKS şi se accesează a patra opţiune Load/Restraint; apoi din fereastra
deschisă se accesează opţiunea Restraints, conform Fig. C.2.8:
184
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. C.2.8
Fig. C.2.9
185
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Opţiunile, care apar la deschiderea ferestrei Restraints, sunt:

Fixed: restricţii privind cele trei grade de libertate ale punctelor ce compun liniile sau
suprafeţele restricţionate ;
Immovable: restricţii privind translaţiile după cele trei direcţii ;
Simmetry: restricţii privind condiţii de simetrie ;
Roller/sliding: restricţii privind condiţii de rezemare pe o suprafaţă;
Hinge: restricţii privind condiţii de rotire din articulaţii;
Used reference geometry: restricţii privind translaţiile după cele trei direcţii;
On flat face: restricţii privind condiţii pe o suprafaţă plană;
On cylindrical face: restricţii privind condiţii pe o suprafaţă cilindrică;
On spherical face: restricţii privind condiţii pe o suprafaţă sferică.
Alegând opţiunea Used reference geometry, se deschide o fereastră ca în Fig. C.
2.9, în care se selectează suprafeţele ce vor fi restricţionate (Face <1> … Face <4>),
precum şi suprafaţa de referinţă pentru această opţiune (Face <6>).
În trei caste corespunzătoare celor trei direcţii Ox, Oy şi Oz din fereastra
Translations se introduc restricţiile privind translaţiile premise şi anume se alege valoarea
0 pentru toate cele trei direcţii (Fig. C.2.10). Dacă aceste valori sunt diferite de zero, se
defineşte şi unitatea de măsura din SI sau se schimbă direcţia restricţiei prin comanda
Reverse direction.
Prin activarea comenzii Show preview se marchează prin săgeţi de culoare verde
restricţiile după cele trei direcţii Ox, Oy şi Oz. Culoarea şi mărimea acestor săgeţi poate fi
modificată din ultima fereastră Symbol settings .
Prin alegerea primei opţiuni Fixed pentru cele trei suprafeţe cilindrice ale găurilor,
se obţine acelaşi rezultat.
Fig. C.2.10
186
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
C.2.4. APLICAREA SARCINILOR EXTERIOARE

COSMOSWORKS şi se accesează a patra opţiune Load/Restraint, apoi din fereastra
deschisă se accesează opţiunea Pressure.
Se va aplică o presiune de 10MPa normală la suprafaţa <Face 5> pe cele 4
suprafeţe semicilindrice ale piesei A16, alegând din fereastra Pression Type comanda
Use reference (Face <1> … Face <4>), iar din fereastra Pressure value valoarea
presiunii de 108Pa, ca în Fig. C. 2.11.
Fig. C.2.11
187
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
C.2.5. DISCRETIZAREA PIESEI (MESHAREA)
Din bara orizontală de meniuri SOLIDWORKS se alege COSMOSWORKS şi se

accesează a noua opţiune Mesh şi se deschide o fereastră din care se accesează
opţiunea Create (Fig. C.2.12).
Fig. C.2.12
Folosind această opţiune, se deschide o nouă fereastră Mesh parameters care

permite definirea mărimii elementelor finite de la cea grosieră (coarse) la cea fină (fine)
(Fig.C.2.13). Se folosesc dimensiunile predefinite ale elementului (default) care sunt în
acest caz: 6,62×0,33mm.
Fig. C.2.13
188
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Dând comanda Mesh, începe operaţia de discretizare, moment în care apare

fereastra Mesh Progress. Când discretizarea este completă, COSMOSWORKS afişează
modelul discretizat cu restricţii şi încărcări, aşa cum se observă în Fig. C.2.14. Modelul
este „pregătit” pentru analiza propriu-zisă cu elemente finite.
Fig. C.2.14
C.2.6. PROCESAREA SAU RULAREA APLICAŢIEI

COSMOSWORKS şi se accesează opţiunea de procesare Run, moment în care apare
fereastra Cosmos/FFE Static Solver unde sunt afişate date legate de numărul de
elemente, noduri şi grade de libertate: 7.946 elemente, 2257 noduri şi 42.723 grade de
libertate, ca în Fig. C.2.15.
189
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. C.2.15
C.2.7. POSTPROCESAREA ŞI AFIŞAREA REZULTATELOR ANALIZEI STATICE
După rularea cu succes a analizei statice, se crează automat în structura arborescentă

COSMOSWorks Manager Tree şase foldere conţinând rezultatele postprocesării: raportul
analizei (Report), tensiunile (Stress), deplasările (Displacement), deformaţiile specifice
(Strain), deformaţia piesei (Deformation) şi verificarea factorului de siguranţă (Design
Check), ca în Fig. C.2.16.
Fig. C.2.16
190
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
C.2.7.1. Postprocesarea tensiunilor (Stress)
Pentru a prezenta rezultatele obţinute în urma analizei statice a tensiunilor în piesa

A16, în structura arborescentă COSMOSWorks Manager Tree, se dă click pe semnul plus
de lângă folderul Stress: apare fişierul Plot1 (-vonMisses-). Dacă se dă dublu-click pe
Plot 1, se afişează distribuţia color a tensiunilor echivalente Von Misses ca în Fig. C.2.17.
Fig. C.2.17
Tipul de tensiuni echivalente Von Misses se alege dând click pe Plot1 accesând
comanda Edit definition: se deschide fereastra Display aşa cum rezultă din Fig. C.2.18.
Din această fereastră, se alege tipul de tensiune echivalentă Von Misses (Teoria a IV a).
Din fereastra Deformed shape, se defineşte factorul de amplificare al deformaţiilor: 1.
Fig. C.2.18
191
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Semnificaţia tensiunilor echivalente Von Misses (Teoria a IV a) precum şi

semnificaţia celorlalte tipuri de tensiuni echivalente este prezentată accesând din bara
orizontală de meniuri SOLIDWORKS Help/COSMOSWorks, în fereastra Help Topics din
Fig. C.2.18.a.
Din fereastra Deformed shape, se alege factorul de amplificare al deformaţiilor: 1.
Fig. C.2.18.a
Pentru a afişa volumul din material corespunzător tensiunilor echivalente Von

Misses superioare unei valori prestabilite (ex: 1.6·107 Pa), se dă click pe Plot1 şi se
accesează comanda Iso Cliping: se deschide o nouă fereastră, aşa cum este prezentat în
Fig.C.2.19.
Fig. C.2.19
192
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Pentru a afişa punctele piesei corespunzătoare valorilor minimă şi maximă ale

tensiunilor Von Misses, se dă click pe Plot1 şi se accesează comanda Chart options: se
deschide o nouă fereastră, unde se bifează opţiunile Show min annotation, Show max
annotation. Se afişează pe harta color a tensiunilor valorile minimă şi maximă von
Misses: min 4.808·104 şi max 5.593 ·107Pa, aşa cum rezultă din Fig. C.2.20.
Fig. C.2.20
Pentru a defini tipul de hartă color a tensiunilor echivalente Von Misses, se dă click
pe Plot1 şi se accesează comanda Settings: se deschide o nouă fereastră cu opţiunile
Fringe options, Boundary options şi Deformed plot options. Din fereastra Fringe
options, se bifează opţiunea Discrete şi se obţine rezultatul din Fig. C.2.21.
193
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. C.2.21
Pentru a afişa valorile tensiunilor echivalente Von Misses pentru anumite noduri ale
piesei, se dă click pe Plot1 şi se accesează comanda Probe: se deschide o nouă
fereastră şi se selectează manual nodurile pentru care se doreşte afişarea valorilor, aşa
cum rezultă din Fig. C.2.22.
Fig. C.2.22
194
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Pentru a afişa diagrama de variaţie a tensiunilor echivalente Von Misses pentru o

muchie a piesei, se dă click pe Plot1 şi se accesează comanda List selected: se deschide
o nouă fereastră aşa cum este prezentat în Fig. C.2.23. Se selectează muchia pe care
dorim să trasăm diagrama tensiunilor Von Misses din noduri, se bifează opţiunea Update,
apoi Plot şi se obţine diagrama Edge Plot.
Fig. C.2.23
C.2.7.2. Postprocesarea deplasărilor (Displacements)
Pentru a reprezenta grafic deplasările din structura arborescentă COSMOSWorks

Manager, se dă click pe semnul plus de lângă folder-ul Displacement. Apare Plot1. Se dă
dublu-click pe Plot1 şi se afişează harta deplasărilor URES cu un factor de amplificare
implicit de aprox. 908, aşa cum rezultă din Fig. C.2.24.
195
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. C.2.24
Tipul de deplasări se alege dând click pe Plot1 şi accesând comanda Edit

definition: se deschide o nouă fereastră Display. Din această fereastră, se alege tipul de
deplasări dorite URES ( URES = UX 2 + UY 2 + UZ 2 ), iar din comanda Deformed Shape se

defineşte noul factor de amplificare al deformaţiilor de 100, aşa cum rezultă din Fig.
C.2.25.
Fig. C.2.25
196
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Pentru a “anima” deplasările rezultante URES, se dă click pe Plot1 şi se accesează

comanda Animate: se deschide o nouă fereastra Animation. Din această fereastră se
alege numărul de cadre ale animaţiei (10 frame) şi viteza de rulare a acestor cadre (50%),
obţinându-se o animaţie color a deformaţiilor piesei aşa cum rezultă din Fig. C.2.26.
Fig. 2.26
Pentru a vizualiza deplasările în anumite secţiuni ale piesei, se dă click pe Plot1 şi

se accesează comanda Section clipping: se deschide o nouă fereastră Section, aşa
cum rezultă din Fig. C.2.27. Din această fereastră se alege pentru Section 1 planul de
secţiune Front, iar pentru Section 2 planul de secţiune Front rotit cu 450. Pentru secţiuni
cilindrice sau sferice, se alege opţiunea corespunzătoare, din cele afişate sub forma
iconiţelor.
197
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. C.2.27
Pentru a afişa volumul din material pentru care valorile deplasărilor URES sunt
inferioare unei valori prestabilite (9·10-6m), se dă click pe Plot1 şi se accesează comanda
Iso Cliping: se deschide o nouă fereastra aşa cum este prezentat în Fig. C.2.28 şi se
stabileşte valoarea limită (maximă) a deplasării URES, bifând iconiţa reverse direction.
Fig. C.2.28
198
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Pentru a afişa punctele piesei unde se produc valorile minimă şi maximă ale
deplasărilor URES, se dă click pe Plot1 şi se accesează comanda Chart options: se
deschide o nouă fereastră şi se bifează opţiunile Show min annotation, Show max
annotation (Fig.C.2.29). Se obţin valorile minimă şi maximă ale deplasărilor: min 1·10-33
şi max 1.779 ·10-5m.
Fig. C.2.29
Pentru a defini tipul de hartă color a deplasărilor URES (discretă), se dă click pe

Plot1 şi se accesează comanda Settings: se deschide o nouă fereastră cu opţiunile
Fringe options, Boundary options şi Deformed plot options, ca în Fig. C.2.30. Din
fereastra Fringe options, se bifează opţiunea Discrete, iar din fereastra Boundary
options se bifează opţiunea Mesh, obţinându-se rezultatul din Fig. C.2.30.
199
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. C.2.30
Pentru a afişa valorile deplasărilor URES în anumite noduri ale piesei, se dă click
pe Plot1 şi se accesează comanda Probe: se deschide o nouă fereastră şi se selectează
manual nodurile pentru care dorim afişarea valorilor, aşa cum este prezentat în Fig.
C.2.31.
Fig. C.2.31
200
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Pentru a afişa diagrama de variaţie a deplasărilor URES pe o muchie a piesei, se

dă click pe Plot1 şi se accesează comanda List selected: se deschide o nouă fereastră,
aşa cum este prezentat în Fig. C.2.32. Se selectează muchia pe care dorim să trasăm
diagrama tensiunilor nodale, se bifează opţiunea Update, apoi Plot şi se obţine diagrama
Edge Plot.
Fig. C.2.32
201
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
C.2.7.3. Postprocesarea deformaţiilor specifice (Strain)
Pentru a reprezenta grafic deformaţiile specifice echivalente din structura

arborescentă COSMOSWorks Manager, se dă click pe semnul plus de lângă folder-ul
Strain, aşa cum rezultă din Fig. C.2.33. Se dă dublu-click pe Plot1 şi se afişează harta
deplasărilor echivalente URES .
Fig. C.2.33
Tipul de deformaţii specifice echivalente ESTRN se alege din comanda Edit
definition, deschizând fereastra Display, aşa cum rezultă din Fig. C.2.34. Semnificaţia
acestei mărimi, precum şi a celorlalte tipuri de deformaţii specifice echivalente, este dată
în Fig.C.2.34.
Din fereastra Deformed shape, se defineşte factorul de amplificare al deformaţiilor: 1.
Fig. C.2.34
202
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Pentru a vizualiza deformaţiile specifice ESTRN în anumite secţiuni ale piesei, se

dă click pe Plot1 şi se accesează comanda Section clipping: se deschide o nouă
fereastră Section, aşa cum rezultă din Fig. C.2.35. Din această fereastră, se alege pentru
Section 1 planul Front şi opţiunea Cylinder, iar pentru Section 2 planul Front. Se obţine
o secţiune combinată: cilindrică concentrică cu axa piesei şi plană după planul Front, ca în
Fig. C.2.35.
Fig. C.2.35
Pentru a afişa punctele piesei unde au fost calculate valoarea minimă şi valoarea
maximă ale deformaţiilor echivalente ESTRN, se dă click pe Plot1 şi se accesează
comanda Chart options: se deschide o nouă fereastră, unde se bifează opţiunile Show
min annotation şi Show max annotation, ca în Fig. C.2.36.
203
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. C.2.36
C.2.7.4. Postprocesarea deformaţiilor (Deformation)
Pentru a reprezenta deformaţiile piesei, din structura arborescentă COSMOSWorks

Manager, se dă click pe semnul plus de lângă folder-ul Deformation. Se dă dublu-click pe
Plot1. Pentru reprezentarea mesh-ului peisei, se accesează comanda Settings: se
deschide o nouă fereastră Boudary options, unde se bifează comanda Mesh, ca în
Fig.C.2.37.
Fig. C.2.37
204
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Pentru a modifica factorul de amplificare implicit, se accesează comanda Edit

definition: se deschide o nouă fereastră Deformed Shape Plot, unde se bifează
comanda Defined şi se alege valoarea factorului de amplificare al deformaţiilor 1, cum
rezultă din Fig. C.2.38.
Fig. C.2.38
205
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
C.2.7.5. Postprocesarea factorului de siguranţă al tensiunilor (Strain)
Pentru a reprezenta grafic distribuţia factorului de siguranţă al tensiunilor

echivalente din structura arborescentă, COSMOSWorks Manager Tree, se dă click pe
semnul plus de lângă folder-ul Design Check. Se dă dublu-click pe Plot1 şi se afişează
harta distribuţiei factorului de siguranţă FOS, aşa cum rezultă din Fig. C.2.39.
Fig. C.2.39
Pentru a defini factorul de siguranţă al tensiunilor echivalente FOS, se dă click cu
butonul din dreapta şi se accesează comanda Eidit definition: se deschide o nouă
fereastră cu primul pas Step 1 of 3, în care se alege tipul de tensiuni echivalente Von
Misses şi se defineşte FOS = σVonMisses / σlim, ca în Fig. C.2.40.
Fig. C.2.40
206
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Acţionând butonul →, se trece la al doilea pas Step 2 of 3 în care se alege tipul de

tensiune de referenţă σlim, şi anume, limita de curgere a materialului ales AISI 304, Yield
strengh=2,068 108N/m2. Tensiunea echivalentă Von Misses maximă din piesă este de
σmaxVonMisses =5,593 107N/m2, iar factorul de siguranţă minim FOS=3,7 ca în Fig. C.2.41.
Fig. C.2.41
Acţionând butonul →, se trece la al treilea pas Step 3 of 3, în care se alege

valoarea factorului de siguranţă şi volumul din piesă corespunzător unui factor de
siguranţă cuprins între 3,7<FOS<5, ca în Fig. C.2.42.
207
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Fig. C.2.42
Pentru a afişa punctul din piesă unde a fost calculată valoarea maximă a factorului
de siguranţă FOS, se dă click pe Plot1 şi se accesează comanda Chart options: se
deschide o nouă fereastră, unde se bifează opţiunile Show max annotation, ca în Fig.
C.2.43.
Fig. C.2.43
208
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Pentru a defini tipul de hartă color a factorului de siguranţă FOS, se dă click pe

Plot1 şi se accesează comanda Settings: se deschide o nouă fereastră cu opţiunile
Fringe options, Boundary options şi Deformed plot options ca în Fig. C.2.44. Din
fereastra Fringe options se bifează opţiunea Line, iar din fereastra Boundary options,
se bifează opţiunea Model, obţinându-se rezultatul din Fig. C.2.44.
Fig. C.2.44
Pentru a afişa diagrama de variaţie a factorului de siguranţă FOS pe o muchie a
piesei, se dă click pe Plot1 şi se accesează comanda List selected: se deschide o nouă
fereastră ca în Fig. C.2.45. Se selectează muchia pe care dorim să trasăm diagrama
factorului de siguranţă FOS, se bifează opţiunea Update, apoi Plot şi se obţine diagrama
Edge Plot.
Fig. C.2.45
209
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
C.3. RAPORTUL FINAL DE ANALIZĂ STRUCTURALĂ
Pentru a crea RAPORTUL FINAL AL ANALIZĂ STRUCTURALĂ, din bara de

meniuri SOLIDWORKS se alege din bara orizontală de meniuri COSMOS WORKS şi se
accesează opţiunea Report. Se deschide o fereastră Report în care se completează
datele: titlul analizei, autor, compania, data, tipul de fişier, ca în Fig. C.2.46. Se obţine
astfel Raportul de analiză “Stress analysis of Aplicatia 16”, prezentat în continuare.
Fig. C.2.46
210
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Stress analysis of Aplicatia 16

Author: MARIN CORNEL
Company: UNIVERSITATEA VALAHIA
Date: 18.12.2008
1. Introduction
2. File Information
3. Materials
4. Load & Restraint Information
5. Study Property
6. Contact
7. Stress Results
8. Strain Results
9. Displacement Results
10. Deformation Results
11. Design Check Results
12. Appendix
1. Introduction
Summarize the FEM analysis on Aplicatia 16
Note:
Do not base your design decisions solely on the data presented in this report. Use this
information in conjunction with experimental data and practical experience. Field testing is
mandatory to validate your final design. COSMOSWorks helps you reduce
your time-to-market by reducing but not eliminating field tests.
2. File Information
Model name: Aplicatia 16

Model location: D:\SOLID WORKS-aplicatii\iosif\aplicatia 16.SLDPRT
Results location: C:\Program Files\SolidWorks\COSMOS\work
Study name: Study 1 (-Default-)
3. Materials
No. Part Name Material Mass Volume
1 Aplicatia 16 AISI 304 2.3203 kg 0.000290037 m^3
211
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
4. Load & Restraint Information

Restraint
Restraint-1 on 4 Face(s) with respect to reference geometry
<Aplicatia 16> Face< 1 > with displacement 0 m along plane Sequential
Dir 1 displacement 0 m along plane Dir 2 Loading
displacement 0 m normal to reference plane
Description:
Load
Pressure-1 on 4 Face(s) with Pressure 1e+007 N/m^2 Sequential
<Aplicatia 16> normal to reference plane Face< 1 > Loading
Description:
5. Study Property
Mesh Information
Mesh Type: Solid mesh
Mesher Used: Standard
Automatic Transition: Off
Smooth Surface: On
Jacobian Check: 4 Points
Element Size: 6.6212 mm
Tolerance: 0.33106 mm
Quality: High
Number of elements: 7946
Number of nodes: 14241
Solver Information
Quality: High
Solver Type: FFE
Option: Include Thermal Effects
Thermal Option: Input Temperature
Thermal Option: Reference Temperature at zero strain: 298 Kelvin
6. Contact
Contact state: Touching faces - Bonded
212
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
7. Stress Results
Name Type Min Location Max Location
VON: von 48084.2 (-2.23518e-007 mm, 5.59331e+007 (-3.06147 mm,
Plot1 Mises N/m^2 16 mm, N/m^2 11 mm,
stress Node: 11264 32.5 mm) Node: 11523 -57.609 mm)
Aplicatia 16-Study 1-Stress-Plot1
JPEG
8. Strain Results
ESTRN: (41.6442 mm, (-3.84579 mm,
2.76892e-007 0.000171937
Plot1 Equivalent 33.5 mm, 0.695298 mm,
strain Element: 3733 Element: 245
23.2881 mm) -56.1926 mm)
213
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
9. Displacement Results

URES: 0m (38.8909 mm, 1.77863e-005 (-8 mm,
Plot1 Resultant Node: 35 mm, m 0 mm,
displacement 67 -45.8909 mm) Node: 1017 -79.599 mm)
Aplicatia 16-Study 1-Displacement-Plot1
JPEG
214
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
10. Deformation Results
11. Design Check Results
215
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
12. Appendix
Material name: AISI 304

Description: Stainless stell
Material Source: Library files
Material Library Name: solidworks materials
Material Model Type: Linear Elastic Isotropic
Property Name Value Units Value Type

Elastic modulus 1.9e+011 N/m^2 Constant
Poisson's ratio 0.29 NA Constant
Shear modulus 7.5e+010 N/m^2 Constant
Mass density 8000 kg/m^3 Constant
Tensile strength 5.1702e+008 N/m^2 Constant
Yield strength 2.0681e+008 N/m^2 Constant
Thermal expansion coefficient 1.8e-005 /Kelvin Constant
Thermal conductivity 16 W/(m.K) Constant
Specific heat 500 J/(kg.K) Constant
Acest raport de analiză structurală poate fi salvat şi ca fişier format HTML, având
posibilitatea de accesare a tuturor hărţilor analizei cu elemente finite ce s-au efectuat în
cadrul acestui studiu.
216
_____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
BIBLIOGRAFIE
1. FILIP Viviana – Mecanisme. Elemente clasice şi moderne, Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2005.
2. GHIONEA Ionuţ Gabriel – Module de proiectare asistată de CATIA V5 cu aplicaţii în construcţia de

maşini, Editura BREN, Bucureşti, 2004.
3. GHIONEA Ionuţ Gabriel – Proiectare asistată de CATIA V5 , Elemente teoretice şi aplicaţii, Editura
BREN, Bucureşti, 2007.
4. MARIN Cornel, HADAR Anton, POPA Florin, ALBU Laurenţiu - MODELAREA CU ELEMENTE FINITE
A STRUCTURILOR MECANICE - Editura ACADEMIEI şi AGIR Bucureşti, 2002.
5. MARIN Cornel - REZISTENŢA MATERIALELOR ŞI ELEMENTE DE TEORIA ELASTICITĂŢII – Editura

BIBLIOTHECA, Târgovişte 2006.
6. MARIN Cornel - APLICATII ALE TEORIEI ELASTICITĂŢII IN INGINERIE – Editura BIBLIOTHECA,

Târgovişte 2007
7. MARIN Cornel - ANALIZA DINAMICĂ A STRUCTURILOR LINIAR ELASTICE - Editura MACARIE

Târgovişte, 1999
8. MARIN Cornel, HADAR Anton - METODE NUMERICE ÎN INGINERIA MECANICĂ. Editura Politehnica
Press Bucureşti, 2005.
9. POPA Ion Florin, MARIN Cornel, FILIP Viviana - MODELAREA ŞI SIMULAREA SISTEMELOR
ROBOTICE, Editura Bibliotheca, Târgovişte 2005
10. POPESCU Diana ş.a. – Îndrumar CAD CATIA V5R8, Editura AIUS, Craiova, 2004.
217
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Viviana FILIP
- Absolventă a Universităţii Politehnica Bucureşti, secţia Mecanică Fină
- Doctor în specializarea Mecanică tehnică
- Conferenţiar la Departamentul de Materiale şi Mecanică al Universităţii Valahia din
Târgovişte
- Autor/coautor a peste 65 de articole publicate la manifestări ştiinţifice naţionale şi
internaţionale şi 11 cărţi şi minimonografii, publicate la edituri naţionale şi
internaţionale
- Coordonator şi colaborator la peste 25 de granturi de cercetare ştiinţifică şi formare
profesională
- Membră a Asociaţiei Române de Teoria Mecanismelor şi a Maşinilor, preşedinte
filiala Târgovişte; Evaluator şi reviewer ştiinţific
Cornel MARIN
- Absolvent al Universităţii Politehnica Bucureşti, secţia TCM
- Doctor în specializarea Mecanică tehnică
- Profesor universitar la Departamentul de Materiale şi Mecanică al Universităţii
Valahia din Târgovişte
- Autor/coautor a peste 110 articole, culegeri de probleme, îndrumare de laborator şi 8
cursuri universitare din domeniul ingineriei mecanice
- Membru al Asociaţiei Române de Mecanica Ruperii
- Evaluator şi recenzor ştiinţific
- Activităţi de expertiză de specialitate, management şi implementare proiecte de
cercetare inginerească aplicativă (6 proiecte în calitate de director)
Lucian GRUIONU
- Absolvent al Universităţii din Craiova, secţia TCM
- Doctor în specializarea Inginerie Mecanică
- Conferenţiar şi Şef al Catedrei de Inginerie a Facultăţii de Ingineria şi Managementul
Sistemelor Tehnologice din Universitatea din Craiova
- Autor/coautor a peste 55 de articole publicate în jurnale şi la manifestări ştiinţifice
naţionale şi internaţionale şi 6 cărţi şi monografii publicate în edituri naţionale
- Cercetător la Universităţile americane Johns Hopkins şi Georgetown
- Director a 4 granturi de cercetare naţionale şi colaborator în 8 granturi naţionale şi
internaţionale,
- Membru al Societăţii Europene de Biomecanică; Evaluator ştiinţific.
Alexis NEGREA
- Absolvent al Universităţii Valahia din Târgovişte, secţia Utilaj Tehnologic
- Doctorand în specializarea Ingineria Materialelor
- Asistent universitar la Departamentul de Materiale şi Mecanică al Universităţii
Valahia din Târgovişte
- Autor/coautor a peste 15 de articole publicate la manifestări ştiinţifice naţionale şi
internaţionale.
- Coordonator şi colaborator la peste 5 de granturi de cercetare ştiinţifică şi formare
profesională.
- Membru al Asociaţiei Române de Teoria Mecanismelor şi a Maşinilor şi al Asociaţiei
Române de Tribologie.
ISBN 978-973-1955-05-6
218

Carte SolidWorks

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Carte SolidWorks

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Viviana FILIP Cornel MARIN

Lucian GRUIONU Alexis NEGREA

Proiectarea, modelarea, simularea sistemelor mecanice,

Valahia University Press

Viviana FILIP Cornel MARIN

Proiectarea, modelarea, simularea sistemelor mecanice,

Valahia University Press

Valahia University Press

Acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării

Prof.dr.ing. Ştefan PASTRAMĂ (Universitatea Politehnica Bucureşti)

Tipar executat de: Valahia University Press, Târgovişte

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a

Lucrarea Proiectarea, modelarea, simularea sistemelor mecanice, utilizând SolidWorks,

Tîrgu Mureş, 28 ianuarie 2009

SolidWorks este un pachet software de proiectare 3D, produs de Dassault

A.1. REALIZAREA REPERELOR, ÎN FIŞIERE DE TIP PART - 11

A.2. REALIZAREA ANSAMBLULUI, ÎN FIŞIERE DE TIP ASSEMBLY - 55

A.3. REALIZAREA DESENELOR DE EXECUŢIE, ÎN FIŞIERE DE TIP DRAWING - 109

B.1. PREZENTARE GENERALĂ - 125

C.1. MODELAREA ÎN SOLID WORKS A PIESEI (Aplicaţia 16) - 169

A.1. REALIZAREA REPERELOR, ÎN FIŞIERE DE TIP PART

A.1.1. ELEMENTELE INTERFEŢEI SOLIDWORKS

Menu bar Toolbars

Feature Manager Zona grafică

În zona Feature Manager Design Tree (FMDT), se permite :

A.1.2. REALIZAREA UNEI SCHIŢE (SKETCH)

Plane, Right Plane) sau o suprafaţă, se apelează pictograma şi apoi

A.1.2.1. Sketch Entities

– crează un parallelogram/dreptunghi, la un unghi specificat

– crează un cerc cu centrul stabilit într-un punct

– permite schiţarea unui arc, prin indicarea centrului şi a capetelor

– crează un arc tangent la o entitate existentă

– crează un arc prin 3 puncte (punct de start, de sfârşit şi intermediar)

– crează o axă de referinţă; o astfel de entitate este utilizată ca geometrie de

– permite inserarea elementelor de tip text

A.1.2.2. Sketch Tools

– realizează racordarea a două entităţi

– realizează teşirea a două entităţi

– crează copia paralelă, situată la o anumită distanţă, pentru

– permite ştergerea completă sau decuparea unei părţi dintr-o entitate

– extinde în planul de lucru o entitate existentă, până la frontiera

– împarte o curbă în două entităţi

– permite mutarea entităţilor

– permite copierea entităţilor

– multiplică obiecte dintr-o schiţă, sub formă de reţea polară

Se apelează din meniul Tools şi are în componenţă următoarele comenzi:

– crează relaţii geometrice între entităţi (Fig. A.1.2.3)

– afişează relaţiile geometrice existente între entităţi, relaţiile care au fost

Aceste pictograme sunt active, doar dacă schiţa este deschisă.

Între entităţi se pot stabili relaţii geometrice (ex. tangenţă, perpendicularitate,

Pentru afişarea automată a relaţiilor între entităţi, trebuie activat TOOLS –

Înscrierea cotelor se realizează cu din Tools - Dimensions.

Aplicaţia A.1.2.1: Să se realizeze schiţa din Fig. A.1.2.5.

Pornind din originea sistemului de referinţă, se construieşte o axă verticală de 75 de

Pornind din centrul cercului se ridică o verticală de 23 de unităţi (Fig. A.1.2.9) şi se

Se apelează comanda Fillet, se setează raza de 5 unităţi şi se selectează cele două

Fig. A.1.2.12 Fig. A.1.2.13

A.1.3. CONSTRUCŢIA GEOMETRIEI DE REFERINŢĂ (REFERENCE GEOMETRY)

A.1.4. REALIZAREA ELEMENTELOR TRIDIMENSIONALE (FEATURES)

Elementele tridimensionale se pot obţine prin adăugare de material - Boss/Base

Apelarea comenzilor de atribuire a celei de-a treia dimensiuni se face cu toate

Extrudarea se poate realiza şi cu înclinarea suprafeţelor rezultate în urma operaţiei.

- Se selectează suprafaţa orizontală laterală din stânga şi se deschide o schiţă în care se

- Se extrudează Cut pe distanţa de 10 unităţi (Fig. A.1.4.11)