Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3. FURTUL
Articolul 186. Furtul
(1) Furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,
se pedepseşte cu amendă în mărime de pînă la 650 unităţi convenţionale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
(2) Furtul săvîrşit:
[Lit.a) alin.(2) art.186 abrogată pri n Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare
24.05.2009]
b) de două sau mai multe persoane;
c) prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă;
d) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 1350 unităţi convenţionale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 4 ani.
(21) Furtul bunurilor de patrimoniu cultural din siturile arheologice sau din zonele cu
potenţial arheologic
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unităţi convenţionale sau cu
închisoare de la 2 la 5 ani.
(3) Furtul săvîrşit:
a) în timpul unei calamităţi;
b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală
se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 6 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 1350 la
3350 unităţi convenţionale.
(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1)-(3) săvîrşite în proporţii mari
se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 10 ani.
(5) Acţiunile prevăzute la alin.(1)-(3) săvîrşite în proporţii deosebit de mari
se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 12 ani.
[Art.186 modificat prin Legea nr.207 din 29.07.2016, în vigoare 07.11.2016]
[Art.186 modificat prin Legea nr.75 din 21.04.2016, în vigoare 13.05.2016]
[Art.186 modificat prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare 24.05.2009]
4. JAFUL
Articolul 187. Jaful
(1) Jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 550 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.
(2) Jaful săvîrşit:
[Lit.a) alin.(2) art.187 abrogată prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare
24.05.2009]
b) de două sau mai multe persoane;
c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;
d) prin pătrunderea în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă;
e) cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu
ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe;
f) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau fără) amendă în mărime de la 850 la
1350 unităţi convenţionale.
(21) Jaful bunurilor de patrimoniu cultural din siturile arheologice sau din zonele cu
potenţial arheologic
se pedepseşte cu închisoare de la 6 la 8 ani cu amendă în mărime de la 1350 la 2350 unităţi
convenţionale.
(3) Jaful săvîrşit:
a) în timpul unei calamităţi;
b) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală
se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 10 ani.
(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1)-(3) săvîrşite în proporţii mari
se pedepsesc cu închisoare de la 8 la 12 ani.
(5) Acţiunile prevăzute la alin.(1)-(3) săvîrşite în proporţii deosebit de mari
se pedepsesc cu închisoare de la 12 la 15 ani.
[Art.187 modificat prin Legea nr.207 din 29.07.2016, în vigoare 07.11.2016]
[Art.187 modificat prin Legea nr.75 din 21.04.2016, în vigoare 13.05.2016]
[Art.187 modificat prin Legea nr.119 din 23.05.2013, în vigoare 21.06.2013]
6. Şantajul
Articolul 189. Şantajul
(1) Şantajul, adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului, posesorului sau
deţinătorului ori dreptul asupra acestora sau de a săvîrşi alte acţiuni cu caracter patrimonial,
ameninţînd cu violenţă persoana, rudele sau apropiaţii acesteia, cu răspîndirea unor ştiri
defăimătoare despre ele, cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, posesorului,
deţinătorului ori cu răpirea proprietarului, posesorului, deţinătorului, a rudelor sau a apropiaţilor
acestora,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 750 la 950 unităţi convenţionale sau cu închisoare
de la 3 la 5 ani.
(2) Şantajul săvîrşit:
[Lit.a) alin.(2) art.189 abrogată prin Legea nr.277-XVI din 18.12.2008, în vigoare
24.05.2009]
b) de două sau mai multe persoane;
c) cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate;
d) prin ameninţare cu moartea;
e) cu deteriorarea ori distrugerea bunurilor;
f) împotriva donatorilor partidelor politice sau ai concurenţilor electorali,
se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 7 ani cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unităţi
convenţionale.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):
a) săvîrşite de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală;
b) săvîrşite cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de armă;
c) însoţite de violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănătate;
d) săvîrşite cu deosebită cruzime;
e) urmate de dobîndirea bunurilor cerute;
f) soldate cu alte urmări grave,
se pedepsesc cu închisoare de la 7 la 10 ani cu amendă în mărime de la 1850 la 2350 unităţi
convenţionale.
(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2) sau (3), însoţite de răpirea proprietarului, posesorului
sau deţinătorului, a rudelor sau a apropiaţilor acestora,
se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 13 ani.
(5) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2), (3) sau (4) săvîrşite în proporţii mari
se pedepsesc cu închisoare de la 11 la 13 ani.
(6) Acţiunile prevăzute la alin.(1), (2), (3) sau (4) săvîrşite în proporţii deosebit de mari
se pedepsesc cu închisoare de la 13 la 15 ani.
[Art.189 modificat prin Legea nr.207 din 29.07.2016, în vigoare 07.11.2016]
[Art.189 completat prin Legea nr.36 din 09.04.2015, în vigoare 14.04.2015]
[Art.189 modificat prin Legea nr.119 din 23.05.2013, în vigoare 21.06.2013]
[Art.189 modificat prin Legea nr.252 din 08.11.2012, în vigoare 21.12.2012]
Obiectul juridic special – are un caracter complex:
Obiect principal – relaţiile sociale ce sunt condiţionate de protejarea patrimoniului.
Obiectul secundar – relaţiile sociale condiţionate de protejarea vieţii şi sănătăţii persoanei,
libertăţii fizice etc.
Obiectul material – bunurile mobile, corpul fizic al persoanei.
Victimă a infracţiunii:
- proprietarul, deţinătorul sau posesorul bunului;
- rudele proprietarului, deţinătorului sau posesorului bunului;
- persoanele apropiate ale acestora.
Latura obiectivă a infracţiunii – se realizează prin două acţiuni:
- acţiunea principală - cererea;
- acţiunea secundară - amenințarea.
Acţiunea principală poate fi săvârşită prin trei forme:
- cererea de a se transmite bunurile proprietarului, ale posesorului sau ale deţinătorului;
- cererea de a se transmite dreptul asupra bunurilor proprietarului, posesorului sau deţinătorului;
- cererea de a săvîrşi acţiuni cu caracter patrimonial.
Acţiunea secundară prevăzută de art.189 alin.(1) se realizează prin:
- ameninţarea cu violenţă a persoanei, a rudelor sau a apropiaţilor acesteia;
- ameninţarea cu răspândirea unor ştiri defăimătoare despre persoană, despre rudele sau apropiaţii
acesteia;
- ameninţarea cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului, ale posesorului sau ale
deţinătorului;
- ameninţarea cu răpirea proprietarului, a posesorului sau a deţinătorului, a rudelor sau a apropiaţilor
acestora.
În cazul circumstanţelor agravante acţiunea adiacentă poate îmbrăca următoarele forme:
- aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă şi sănătate (art.189 alin.(2) lit.c) CP);
- ameninţarea cu moartea (art.189 alin.(2) lit.d) CP);
- deteriorarea ori distrugerea bunurilor(art.189 alin.(2) lit.e) CP);
- aplicarea violenţei periculoase pentru viaţă sau sănătate (art.189 alin.(3) lit.c) CP);
- aplicarea schingiuirii, a torturii, a tratamentului inuman sau degradant (art.189 alin.(3) lit.d) CP);
- răpirea proprietarului, a posesorului sau a deţinătorului, a rudelor sau a apropiaţilor acestora (art.189
alin.(4) CP).
Nota bene: A se vedea HP CSJ al RM Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre
şantaj, nr.16 din 07.11.2005.
Infracţiunea are o componenţă formală şi se consumă din momentul înaintării cererii însoţite
de ameninţare.
Latura subiectivă – intenţie directă şi scop cupidant.
Subiect – persoana fizică, responsabilă cu vârsta de 16 ani. În cazul circumstanţelor agravante
(art.189 alin.(2) – (6) C.pen. persoana fizică poate fi trasă la răspunderea penală de la 14 ani.
Prin alte urmări grave:
- survenirea vătămărilor grave;
- moartea sau sinuciderea victimei;
- stoparea activității profesionale;
- stoparea activității interprinderii.
La art. 191 C.pen. este consacrată răspunderea penală pentru trei infracţiuni:
- Delapidarea averii străine de către cel căruia i-au fost încredințate în baza unui titlu și cu un anumit
scop (art. 191 alin. (1) C.pen.);
- Delapidarea averii străine de către administratorul unei băcni (art. 191 alin. (2/1) C.pen.);
- Delapidarea bunurilor de patrimoniu cultural din siturile arheologice sau din zonele cu potenţial
arheologic
Obiectul juridic special
Principal – relaţiile sociale condiţionate de protejarea dreptului de posesie a bunurilor mobile.
Secundar – relațiile sociale cu privire la executarea corectă a atribuțiile de administrare a
bunurilor încredințate,
Obiectul material – bunurile mobile în cazul infracţiunii prevăzute la art. 191 alin. (1) C.pen.
Bunurile sunt încredinţate.
Latura obiectivă – include trei semne.
Fapta prejudiciabilă - acţiunea de sustragere – constă în trecerea bunurilor ce i-au fost
încredinţate făptuitorului în posesia sa ilegală (însuşire, irosire, trecerea bunurilor la pierderi etc.).
Urmarea prejudiciabilă – cauzarea unei daune în proporții considerabile.
Legătura de cauzalitate dintre faptă şi urmarea prejudiciabilă.
Infracţiunea are o componenţă materială şi se consumă din momentul în care bunurile au fost
sustrase şi făptuitorul are posibilitatea reală de a dispune şi de a se folosi de ele.
Latura subiectivă – intenţie directă şi scop cupidant.
Subiectul infracţiunii la art. 191 alin. (1) este special – persoana fizică responsabilă cu vârsta
de 16 ani, care are calitatea de administrator al bunului (vânzător, şef de depozit, casier etc.).
La art. 191 alin. (2/1) subiect poate fi doar administratorul unei bănci. În cazul art. 191 alin. 2/2
subiect poate fi doar administratorul bunurilor din patrimoniul arhiologic.
În cazul agravantelor prevăzute de art.191 alin.(2) lit.d) CP, subiect al infracţiunii poate fi numai
o persoană cu funcţie de răspundere sau o persoană care gestionează o organizaţie comercială,
obştească sau altă organizaţie nestatală.
9. Pungășia(art.192 CP)
Articolul 192. Pungăşia
(1) Pungăşia, adică acţiunea în scopul sustragerii bunurilor altei persoane din buzunare,
genţi sau din alte obiecte prezente la persoană,
se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 850 unităţi convenţionale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 2 ani.
(2) Pungăşia săvîrşită:
b) de două sau mai multe persoane,
se pedepseşte cu închisoare de pînă la 4 ani cu amendă în mărime de la 550 la 1350
unităţi convenţionale.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2) săvîrşite în proporţii mari
se pedepsesc cu închisoare de la 4 la 7 ani.
(4) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2) săvîrşite în proporţii deosebit de mari
se pedepsesc cu închisoare de la 6 la 10 ani.
Obiectul juridic special - relații sociale condiționate de protejarea posesiei asupra bunurilor
mobile.
Obiectiv material – bunuri mobile străine pentru făptuită. (nu fac parte: bunuri
găsite/abandonate, substanțe stupifiante, psihotrope, arme de foc).
Latura obiectivă este compusă din 2 semne:
a) faptă prejudiciabilă – acțiunea de sustragere;
b) locul săvârșirii infracțiunii – din:
-buzunare
-genți
-alte obiecte prezente la victim,inclusive de pe tarabe, mase, bănci ș.a. (astfel încât să
fie clară apartenența bunului la persoana respectivă).
Infracțiunea de „pungășie” nu este altceva decât un furt săvârșit în împrejurări specific și incriminată
sub forma infracțiunii fapt-tentantiv. Astfel, la infracțiunea dată nu există etapa de tentativă.
Infracțiunea are o componență formal-redusă și se consideră consumată din momentul
începerii acțiunii de sustragere.
Laruta subiectivă - vinovăția sub formă de intenție direct.
Scopul este un semn obligatoriu și anume este de cupiditate.
Subiect al infracțiunii este persoană fizică responsabilă ce a atins vârsta de 16 ani pentru
alin. (1), 14 ani alin. (2).