Limbajul economic

Apariţia şi formarea limbajului economic se confundă cu

istoria economică a omenirii. După cum observa Hayek,
"Comerţul, migraţiile, precum şi amestecul şi înmulţirea
populaţiilor, nu numai că au deschis ochii oamenilor ci, fără
îndoială, le-au desferecat şi limbile. Nu e vorba numai de faptul că
neguţătorii întâlneau în mod inevitabil, şi uneori, ajungeau să
stăpânească limbi străine în cursul călătoriilor lor, dar acest lucru
trebuie să-i fi forţat şi să cugete la diferitele conotaţii ale
cuvintelor-cheie (fie şi numai pentru a evita jignirea gazdelor sau
înţelegerea greşită a termenilor de negociere), prin urmare,
ajungând să cunoască noi şi diferite opinii despre cele mai
elementare chestiuni"1. De-a lungul timpului, autorii ideilor şi

1
Friedrih A. Hayek, Infatuarea fatală. Erorile socialismului. Editura Antet, 2000,
pg. 171.
 Comunicare şi limbaj economic

teoriilor economice au fost preocupaţi nu numai de autonomizarea

ştiinţei economice, ci şi de identitatea termenilor economici, fiind
convinşi că o teorie bună are nevoie şi de o bună comunicare. Marii
autori ai teoriilor economice s-au preocupat în scrierile lor şi de
aspectele limbajului, îndeosebi de rolul lui în comunicarea dintre
economişti, dar şi în comunicarea rezultatelor ştiinţei economice. În
diversitatea tipurilor de limbaje (vorbit, scris, gestual2, sonor, etc.),
cel mai important pentru asimilarea şi aprofundarea cunoştinţelor
despre economie, dar şi pentru comunicarea rezultatelor ştiinţei
economice este limbajul economic academic scris şi vorbit.
Limbajul economic academic ne apare astăzi ca un amestec
greu de separat între limbajul propriu ştiinţei economice şi cel
împrumutat. Limbajul propriu consacrat în termeni ca cerere,
ofertă, piaţă, preţ, capital, bani, concurenţă, producător,
consumator, utilitate, costuri, salariu, profit, consum, economii,
investiţii, inflaţie, etc., s-a dovedit insuficient pentru a explica
situaţii noi ale unui domeniu de cercetare complex, cum este cel al
Economiei. Dificultăţile legate de limitele limbajului tradiţional de

2
J-J. Rousseau în Eseu despre originea limbilor îl citează pe voiajorul în Orient, Jean
Chardin (1643-1713): "După ce au discutat şi au pălăvrăgit în prezenţa celui care vinde
ceva, şi de obicei în casa acestuia, ei fixează preţul cu ajutorul degetelor. Se ţin de mâna
dreaptă, acoperită de haină sau de o basma, şi comunică în acest chip. Degetul întins
înseamnă zece, degetul îndoit cinci, vârful degetului înseamnă unu, mâna întreagă o
sută, mâna strânsă o mie. Ei socotesc astfel livre, parale sau dinari, pipăindu-şi mâinile.
În timp ce tratează, au o înfăţişare calmă şi imobilă, până într-acolo încât este cu
neputinţă să afli ceva, nici ce gândesc, nici ce spun", pg. 21, 98.
Limbajul economic

a explica unele fenomene economice, dar şi drumul anevoios al

apariţiei şi consolidării ştiinţei economice au facilitat
împrumuturile lingvistice. Invadarea vocabularului economic cu
termeni din alte domenii ale cunoaşterii are şi alte explicaţii,
îndeosebi influenţele avute de moda intelectuală de-a lungul
vremii, accelerând "diviziunea muncii lingvistice"3.
Şi în economie, ca în orice alt domeniu al cunoaşterii,
"cuvintele devin ghizi" ale acţiunii, deoarece, "limbajul ne dă
posibilitatea nu numai să etichetăm obiectele oferite simţurilor
noastre ca pe nişte entităţi distincte, ci şi să clasificăm o infinită
diversitate de combinaţii ale semnelor distinctive în conformitate
cu ceea ce aşteptăm de la ele şi cu ceea ce putem face cu ele"4.
Aspectul cel mai important în folosirea limbajului economic este
legat de amestecul de interpretări şi de teorii despre mediul
economic. În acest sens, împrumuturile din alte domenii ale
cunoaşterii şi reformarea, spontană sau deliberată, au produs cele
mai semnificative "înnoiri" ale limbajului economic.

3
Umberto Eco, Pe urmele limbii perfecte în cultura europeană, Editura Pontica,
Constanţa, 1996, pg. 42.
4
Friedrich A. Hayek, Infatuarea fatală. Erorile socialismului, Editura ANTET, 2000,
pg. 171.
 Comunicare şi limbaj economic

3.1 Infuenţe din alte domenii ale cunoaşterii

asupra limbajului economic

În secolul al XIX-lea, când fizica era ştiinţa – regină, noile

ştiinţe, între care şi Economia, au asimilat în primul rând
vocabularul ei. Următorul pas, după cum constată Kirzner, a fost să
"copieze" modelul fizicii: "Pentru primii economişti clasici, ce
considerau economia o ştiinţă preocupată de avuţia înţeleasă într-un
sens mai mult sau mai puţin material, egoismul era o forţă
impersonală ce extrăgea această avuţie din factorii de producţie şi o
propulsa prin canalele distributive ale economiei. Puternicul accent,
pus de autorii de mai târziu, pe însăşi forţa egoismului ca esenţă a
ştiinţei economice şi accentul ce decurge de aici pe tipul
comportamentelor maximizatoare, tindeau să sporească atracţia
analogiei cu mecanica"5. Desigur, analogia cu mecanica s-a mai
domolit, unii termeni şi-au pierdut intensitatea chiar în fizică şi au o
frecvenţă a apariţiilor din ce în ce mai redusă şi în Economie. Alţi
termeni însă s-au consolidat foarte bine în ştiinţa economică.
Noţiunile de mecanism: mecanism economic, mecanism al
preţurilor, mecanisme redistributive; instrumente: instrumente
băneşti, instrumente financiare, instrumente de schimb; pârghii:
pârghii ale preţurilor, pârghii economice, pârghii economico-

5
Israel M. Kirzner, Perspectiva economică, Editura ALL, Bucureşti, pg. 62.
Limbajul economic

financiare; fluxuri: fluxuri economice, fluxuri reale şi monetare,

fluxurile circulare ale venitului; circuit: circuit economic, circuit
economic global, circuit economic mondial; levier: levierul
financiar; entropie: stare economică entropică, economii entropice,
economii negentropice; emergenţă: economii emergente, pieţe
emergente; forţă: forţe de producţie, forţă de muncă, forţă
economică; viteză: viteza de circulaţie a banilor, viteza de rotaţie a
capitalului; accelerare: acceleratorul consumului, accelerarea
creşterii economice; elasticiatate: elasticitatea cererii şi a ofertei,
elasticitate a producţiei, elasticitate a bunurilor importate şi a celor
exportate; histerezis: ştiinţa economică suferă de histerezis;
echilibru: echilibrul economic general, punct de echilibru, preţ de
echilibru, cantitate de echilibru, echilibrul walrasian - sunt mai
mult decât familiare pentru orice economist, ele sunt fundamentale
în imaginarea şi gândirea economiei.
O altă parte a termenilor economici provine din psihologie:
persuadare – persuadarea consumatorului; comportament –
comportament economic, comportamentul consumatorului şi al
producătorului, comportamentul economisitorului, comportamentul
investitorului; atitudine – atitudine concurenţială; înclinaţie –
înclinaţie, medie sau marginală, spre consum, spre economii sau
spre investiţii; tendinţă – tendinţa creşterii sau reducerii preţurilor,
tendinţă creşterii productivităţii muncii.
 Comunicare şi limbaj economic

Termenii economici împrumutaţi din medicină apar în

discursul economic mai ales pentru a caracteriza şi pentru a explica
stările de recesiune sau lipsa de perfomanţă a economiei. Expresii
precum: calmarea preţurilor, colaps economic, criză economică,
fractura preţurilor, infuzie de capital, injecţie de capital, puseuri,
contracţii, simptom al crizei, sindrom al instabilităţii, tensiune între
resurse şi nevoi, terapie economică, terapie şoc, etc. sunt frecvent
utilizate pentru a "diagnostica" o economie şi pentru a propune
remediile necesare însănătoşirii.
O serie de noţiuni folosite în economie provin din sport:
competiţie – pentru a sugera concurenţa; start – pentru a marca
debutul unei activităţi, de pildă startul privatizării; arbitru – pentru
a arăta imparţialitatea statului în raport cu iniţiativa particulară; joc
– jocul economic, jocul actorilor economici, jocul cererii şi al
ofertei, teoria jocurilor, joc în sumă nulă, regulile jocului economic.
Termenii respectivi trimit la reguli şi atitudini ce trebuie respectate
de competitori, dar şi la alegerea celei mai potrivite strategii.
Unele cuvinte, cărora le-a fost ataşat un atribut economic,
provin din arta dramatică: scenariu al dezvoltării, scenarii ale
tranziţiei; actori economici; rolul concurenţei, rolul statului în
economie; scena economică; în ansamblul economiei instituţiile
financiar-bancare au funcţia unui ecran între economii şi investiţii.
Limbajul economic

Sublinierea hotărârii şi fermităţii discursului economic

determină, de cele mai multe ori, recurgerea la termeni din
domeniul militar: asalt ştiinţific, arsenalul ştiinţei economice,
frontul economiei, lupta împotriva inflaţiei, obiectivul economic al
firmelor, strategii de piaţă, tactica, ţintă, războiul preţurilor.
Multe dintre aceste noţiuni au fost reţinute în dicţionarele de
economie şi care s-au impus în discursul economiştilor, după cum
lesne se poate observa.

3.2 Plasticizarea limbajului economic

În aria reformării spontane se observă tendinţa de

plasticizare a limbajului economic determinată, pe de-o parte, de
aparenta insuficienţă a vocabularului, iar pe de altă parte, de dorinţa
autorilor de a fi cât mai sugestivi. Sintagme, celebre acum, numite:
laissez-faire, homo economicus, pasagerul clandestin, mâna
invizibilă, acordeonul lui Hayek, dilema prizonierului, problema lui
Ulise, fenomenul Silicon Valley, trişor, eficienţa-X, comportament
oportunist, preţuri-umbră, firmă barometru, tragedia comunelor,
efectul de clichet, capcana lichidităţilor, miopia agenţilor
economici, hazard moral, etc. au şi consistenţă teoretică solidă.
 Comunicare şi limbaj economic

În acelaşi timp, s-au banalizat expresii precum: piaţă neagră,

revoluţie verde, muncă la negru, economie subterană, găuri negre,
zone gri, carte verde, etc.
Unii termeni utilizaţi în mod curent de tehnocraţi: ecart,
ajustare, bruion, implementare, PIB, TVA, accize, etc.; de
finanţişti: bonduri, derivate, splitare, spred, speed, overdraft, hedge,
swich, dar şi leul greu, etc.; de experţi în economie: market-
clearing, dumping, fixing, pieţe emergente, hazard moral, asimetrie
informaţională, etc.; de manageri: antreprenor, cultură
organizaţională, firmă, intraprenor, patron, organizaţie, etc.; de
birocraţi: aquis, integrare, globalizare, salvgardare, embargou,
armonizare, etc. – sunt termeni care formează jargonul fiecărui
domeniu amintit, acceptat şi recunoscut ca rezultat al complexităţii
economiei şi al diviziunii cunoaşterii. Tranziţia la economia de
piaţă a adus şi un jargon-pop: privatizaţi, buticari, dolarizare,
dughenizare, investitori-feneişti, caritaşi, disponibilizaţi, second-
hand, baroni locali, etc. repede îmbrăţişat de analiştii economici,
fiind inteligibil pentru un public larg.
În acelaşi timp, limbajul economic a devenit mai permisiv,
integrând fără prea multe rezerve, argoul de tranziţie: şpagă, parai,
blat, naşpa, marfă, verzişori, caşcaval, coco, şmen, ţepuire, etc.
Limbajul economic

3.3 Limbajul animist

Câteva dificultăţi ale utilizării limbajului, în general, ale

celui economic, în special, pot determina reformarea deliberată a
limbajului. Între altele, "multe convingeri amplu împărtăşite nu
trăiesc decât implicit, în cuvintele şi frazele care le comunică, şi ar
putea să nu devină niciodată explicite", după cum şi dificultatea
explicării şi descifrării "unui lucru nou în termeni deja existenţi"6.
Hayek constată că dificultăţile de acest fel i-au impulsionat pe
reformatorii socialişti să treacă la reformarea deliberată a
limbajului, asimilând animismul, pentru a convinge mai uşor
oamenii să adere la concepţia socialistă7. Din această perspectivă,
economiştii, nu numai cei socialişti, vorbesc despre "viaţa
economică", despre "organismul social", despre diverse acţiuni pe
care "societatea" ar trebui să le soluţioneze. Personificarea
societăţii, independent de calculul ideologic, a contaminat prin
repetare limbajul economic, încât este greu de presupus că va
disparea prea curând din discursul economic.
Limbajul Ştiinţei Economice are, după cum se observă,
mari resurse de îmbogăţire, dar conţine şi riscul unei pierderi a
preciziei şi a înţelesului termenilor săi fundamentali.

6
Fridrich A. Hayek, op. cit., pg. 172.
7
Idem, pg. 174-175.
 Comunicare şi limbaj economic

Bibliografie

1 Attali, J. L'anti-économique, PUF, Paris, 1974.

Guillaume, M.

2 Bremond, J. Les economistes neo-classiques, Hatier,

Paris, 1989.

3 Foucault, M. Cuvintele şi lucrurile, Editura Univers,

Bucureşti, 1996.

4 Friedman, Milton Liber să alegi. Un punct de vedere personal,

& Rose Editura All, Bucureşti, 1998.

5 Hausman, D. M. Filozofia ştiinţei economice. Antologie.,

Editura Humanitas, Bucureşti, 1994.

6 Hayek, F. A. Infatuarea fatală. Erorile socialismului.

Editura ANTET, 2000.
Limbajul economic

7 Kirzner, I. M. Perspectiva economică, Editura ALL,

Bucureşti, 1996.

8 Lorenz, K. Cele opt păcate capitale ale omenirii

civilizate, Editura Humanitas, Bucureşti,
1996.

9 Machlup, F. Essais de sémantique economique, Calman-

Levy, Paris, 1987.

10 Popper, K. R. În căutarea unei lumi mai bune, Editura

Humanitas, Bucureşti, 1998.

11 Popper, K. R. Cunoaşterea şi problema raportului corp-

minte. O pledoarie pentru interacţionism,
Editura TREI, 1997.

12 Popper, K. R. Lecţia acestui secol, Editura Nemira,

Bucureşti, 1998.
 Comunicare şi limbaj economic

13 Rousseau, J. J. Eseu despre originea limbilor, unde se

vorbeşte despre melodie şi despre imitaţia
muzicală, Editura Polirom, Bucureşti, 1999.

14 Schmidt, C. La sémantique économique en question,

Calman- Levy, Paris, 1985.