Sunteți pe pagina 1din 60

La realizarea acestui material au participat:

Monica ANCUŢA (asistent social)


Andreea CĂNILĂ (asistent social)
Mădălina CONSTANTIN (asistent social)
Gabriela MOISII (psiholog)
Marinela TĂTĂRĂŞANU (psiholog)
Cristina TOMA (psiholog)

Stop violenţa în familie


ISBN 973-86263-2-3 EXPERT PROJECTS
Stop Violenţa în familie

La realizarea acestui material au participat:

Monica ANCUŢA (asistent social)


Andreea CĂNILĂ (asistent social)
Mădălina CONSTANTIN (asistent social)
Gabriela MOISII (psiholog)
Marinela TĂTĂRĂŞANU (psiholog)
Cristina TOMA (psiholog)

Stop violenţa în familie


Stop Violenţa în familie

CUPRINS

ARGUMENT ............................................................................ 7
DEFINIŢII ŞI CLASIFICĂRI CONCEPTUALE .................... 8
Factori de risc/cauze ale apariţiei violenţei domestice : ......... 12
PROFILUL FAMILIEI AFECTATE DE VIOLENŢĂ .......... 15
Consecinţe ale violenţei domestice asupra victimelor ........ 16
Efectele violenţei domestice asupra copiilor ...................... 17
ABUZUL ASUPRA COPILULUI- FORMĂ PARTICULARĂ
A VIOLENŢEI INTRAFAMILIALE..................................... 18
Definiţii şi forme ale abuzului asupra copilului.................. 18
Cauzele apariţiei abuzului asupra copilului ........................ 19
REŢEAUA PROFESIONALĂ ŞI ECHIPA
MULTIDISCIPLINARĂ DE INTERVENŢIE....................... 22
INTERVENŢIA ÎN SITUAŢIE DE CRIZĂ – CENTRUL
SOCIAL PENTRU OCROTIREA FEMEILOR VICTIME
ALE VIOLENŢEI DOMESTICE.......................................... 28
PRINCIPII DE LUCRU IN ADAPOSTUL DESTINAT
VICTIMELOR VIOLENTEI DOMESTICE .......................... 31
MODALITĂŢI SPECIFICE DE INTERVENŢIE A
POLIŢISTULUI DE PROXIMITATE ÎN CAZURI DE
VIOLENŢĂ DOMESTICĂ .................................................... 35
GHID LEGISLATIV .............................................................. 36
(EXTRASE) ............................................................................ 36
INSTITUŢII, ORGANIZAŢII ŞI RESURSE COMUNITARE
IMPLICATE ÎN PREVENIREA ŞI COMBATEREA
VIOLENŢEI DOMESTICE.................................................... 45
Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului
............................................................................................. 45
Centrul Social pentru Ocrotirea Femeilor Victime ale Violenţei
Domestice................................................................................ 46
Centrul De Mediere Şi Securitate Comunitară ................... 50

5
Stop Violenţa în familie

Societatea de psihoterapie şi intervenţie psihosocială


catharsis............................................................................... 52
Organizaţia Salvaţi Copiii................................................. 53
Holt România - Filiala Iaşi................................................. 54
Asociaţia Alternative Sociale............................................. 55
Fundaţia Pro – Women ....................................................... 57
BIBLIOGRAFIE..................................................................... 59

6
Stop Violenţa în familie

ARGUMENT

Violenţa intrafamilială îşi are originea în structura socială, în


tradiţii, obiceiuri şi mentalităţi care subînţeleg superioritatea bărbatului
asupra femeii. Societăţile moderne continuă să fie societăţi patriarhale,
ce acordă mai multă importanţă muncii efectuate de bărbaţi decât celei
efectuate de femei. Inegalităţile dintre femei şi bărbaţi se manifestă în
legătură cu fragilizarea poziţiei femeiilor pe piaţa muncii, cu creşterea
diferenţelor între câştigurile salariale ale femeilor şi bărbaţilor.
Feminizarea somajului şi violenţei împotriva femeilor culminează cu
violenţa în familie fiind forme acute de discriminare. Pe lângă cele
menţionate mai sus, mai există o serie de factori agravanţi ai
manifestărilor violente în familie, cum ar fi mutaţiile intervenite la
nivelul relaţiilor intrafamiliale, apariţia unor puternici factori de
deteriorare a raporturilor dintre parteneri – starea de stres, creşterea
consumului de alcool, infidelitatea, gelozia etc.; lipsa de programe de
promovare a conceptului de parteneriat familial; proliferarea violenţei
prin mijloace mass –media ; atitudinea de indiferenţă a opiniei publice
faţă de comiterea actelor de violenţă în familie.
Daca problematica violenţei domestice a fost iniţial asociată cu
zona mai largă de dezbatere asupra drepturilor omului, mai recent s-a
apelat la o nouă dimensiune de analiză, violenţa domestică fiind
abordată din perspectiva efectelor imediate asupra sănătăţii publice.

7
Stop Violenţa în familie

DEFINIŢII ŞI CLASIFICĂRI CONCEPTUALE

VIOLENŢA ÎN CADRUL FAMILIEI SAU ÎNTRE


LOCUITORII ACELEIAŞI CASE A FOST DENUMITĂ
VIOLENŢĂ DOMESTICĂ (LADO, 1997).

Încercarea de a defini fenomenul se loveşte de dificultatea


cuprinderii tuturor aspectelor pe care acesta le implică . Într-o
primă instanţă, violenţa domestică poate fi definită astfel: “orice act
violent comis de o persoană de pe poziţia unui rol marital, sexual,
parental sau de ocrotire asupra altor persoane cu roluri reciproce”.

Violenţa în familie reprezintă orice acţiune fizică sau


verbală săvârşită cu intenţie de către un membru al familiei
împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o
suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.
(Legea nr. 217 din 22/05/2003).

Violenţa intrafamilială poate fi exercitată de orice persoană


aflată pe o poziţie de putere faţă de ceilalţi membri .

Ca şi arie de cuprindere , violenţa domestică se referă la


: abuzul copilului în familie; violenţa la nivelul relaţiei de cuplu
(violenţa maritală); violenţa între fraţi ; abuzul şi violenţa
asupra părinţilor/ membrilor vârstnici ai familiei .

8
Stop Violenţa în familie

Conform cercetărilor efectuate este mult mai probabil ca o


persoană să fie lovită sau ucisă în propria familie de un alt membru al
familiei, decât oriunde altundeva, de oricine altcineva .

Sinonim pentru violenţa domestică se mai


utilizează termenul violenţă
intrafamilială.

Forma cea mai des întâlnită a violenţei în familie este cea fizică.

Forme ale violenţei în familie:


a) Abuzul fizic. Orice act sau omisiune comisă în interiorul familiei de
către unul din membrii acestuia, care aduce atingere vieţii, integrităţii
corporale sau psihologice, ori libertăţii altui membru al aceleiaşi
familii, periclitează în mod serios dezvoltarea personalităţii lui sau a
familiei. (Consiliul Europei, Recomandarea R (85) 4 cu privire la
problematica violenţei intrafamiliale.). Exemple de agresiune fizică:
lovire cu palma, pumnii, obiecte contondente, trasul de păr, ruperea
oaselor, arsuri, zgâriere, izbirea victimei de pereţi sau de mobilă,
aruncarea de obiecte şi folosirea armelor albe sau de foc. Constituie de
asemenea agresiune fizică negarea trebuinţelor de bază, deprivarea de
somn şi/ sau alimentaţie.
b) Abuzul sexual. Orice contact sexual nedorit de către
partener.Violenţa sexuală în familie este considerată o formă de
violenţă domestică. Contactul sexual fără consimţământ este considerat
atac sexual. Atacul sexual nu presupune neapărat folosirea forţei fizice,
el poate fi realizat prin metode de intimidare, ameninţare, hărţuire şi
constrângere.
c) Abuzul psihologic (emoţional) cuprinde, ca şi comportamente
manifestate de către abuzator, degadarea continuă şi umilirea

9
Stop Violenţa în familie

partenerei, sarcasme, luarea în derâdere a acesteia, ameninţări, dispreţ,


insulte în public, observaţii umilitoare. Acest tip de comportament este
în general resimţit ca o atingere la identitate şi la încrederea în sine,
mai ales dacă este persistent. În cele mai multe cazuri agresiunea
emoţională este adesea cea mai distructivă, deoarece are repercusiuni
asupra mândriei personale şi a încrederii în sine.
d) Abuzul economic poate fi definit drept exerciţiul unui control
inechitabil asupra resurselor comune, fie că se referă la controlul
accesului la buget pentru menaj, fie la împiedicarea partenerei de a-şi
lua o slujbă sau de a-şi continua educaţia, fie chiar de negare a
drepturilor femeii asupra bunurilor comune .
e) Abuzul social este una dintre cauzele cele mai frecvente care duc la
izolarea victimei şi incapacitatea ei de a ieşi din situaţia de violenţă.
Această formă de violenţă este strîns legată de abuzul economic şi
conţine obstacolele invizibile şi intangibile care se opun la realizarea
oportunităţilor potenţial oferite femeilor şi la exerciţiul drepturilor lor
fundamentale. Pe lângă cele menţionate mai sus, abuz social asupra
femeii pot fi considerate şi următoarele comportamente: abuz verbal în
faţa altor persoane, glume, critici referitoare direct la aspectul fizic al
femeii, la inteligenţa sa, acuzaţii de infidelitate, comportamente de
control (urmărirea femeii la serviciu, la prieteni, telefoane de verificare,
etc.), încuierea femeii în casă, sau înafara ei, etc. Rezultatul este
umilirea publică a femeii şi izolarea ei de prieteni şi membrii familiei
sale.
Violenţa morală asupra femeii rezultă din comportamente care
minimizează sau distrug credinţele culturale sau religioase ale femeilor
ridiculizându-le, penalizându-le sau forţând femeile să adere la un
sistem diferit.
Majoritatea cazurilor de violenţă
împotriva femeilor se prezintă ca o
Important combinaţie de violenţă fizică, psihologică
şi sexuală, susţinută de o violenţă de
origine relaţională (socială) şi incluzând
uneori o violenţă economică şi morală.
Chiar dacă
toate formele de abuz menţionate mai sus sunt specifice violenţei

10
Stop Violenţa în familie

maritale (între cei doi soţi/ parteneri /concubini), ele fac obiectul
violenţei intrafamiliale şi se manifestă deseori la nivelul următoarelor
subsisteme familiale:
• violenţa îndreptată asupra copiilor (abuz asupra copiilor);
• violenţa îndreptată asupra membrilor de vârsta a-III-a ai
familiei;
• violenţa îndreptată asupra persoanelor cu nevoi speciale,
membri ai familiei.

Cauzele apariţiei violenţei domestice

Există anumiţi factori de risc ai apariţiei violenţei intra-


familiale, întâlniţi foarte frecvent în astfel de situaţii:
• statut educaţional scăzut;
• status ocupaţional scăzut (lipsa unui loc de muncă);
• dificultăţi materiale, financiare, venituri reduse;
• existenţa unor abuzuri în copilăria agresorului;
• martor la violenţă în familia de origine;
• stimă de sine scăzută;
• unele norme religioase;
• consumul cronic de alcool sau substanţe nocive
(droguri);
• prezenţa copiilor în familie;
• dependenţa materială a soţiei de soţ;
• toleranţa femeii faţă de violenţă;
• tradiţia care favorizează poziţia bărbatului;
• insuficienta informare a femeii-victimă cu privire la
existenţa alternativelor şi a posibilităţilor de sprijin.

Definiţii şi cauze ale violenţei in familie

Violenţa domestică poate fi definită ca un atac sau o înlănţuire de


atacuri verbale, psihice, fizice, sexuale, sociale produse prin forţă, care
au un caracter repetitiv, sunt intenţionate şi care se manifestă în cadrul

11
Stop Violenţa în familie

unei relaţii de cuplu, oficiale sau neoficiale. Violenţă domestică este


considerată şi maltratarea copiilor şi a persoanelor de vârsta a –III- a în
cadrul familial.
Violenţa în familie poate lua următoarele forme : abuz fizic, verbal,
psihic, economic, social, sexual.
Majoritatea cazurilor de violenţă împotriva femeilor se prezintă ca o
combinaţie de violenţă sexuală, fizică şi psihologică, susţinută de o
violenţă de origine relaţională şi incluzând uneori o violenţă economică
şi morală.
Violenţa domestică reprezintă o problemă complexă de :
• încălcare a drepturilor omului;
• încălcare a drepturilor la egalitate dintre femei şi bărbaţi;
• de sănătate fizică şi mentală a individului;
• de boală socială.

Factori de risc/cauze ale apariţiei violenţei domestice :

Violenţa în familie se regăseşte în toate mediile sociale, indiferent de


statutul, nivelul educaţional, ocupaţia partenerilor, tipul de familie (legal
constituită sau nu). Ea afectează atât relaţia celor doi parteneri, dar şi pe
ceilalti membri ai familiei, în special copiii.
Specialiştii practicieni au diferenţiat factorii care pot proteja sau
favoriza violenţa.

Factori de protecţie :

- sprijin din partea familiei lărgite (resurse umane) ;


- lipsa unui model parental agresiv ;
- situaţie materială bună (resurse materiale/ financiare) ;
- nivel de educaţie crescut ;
- o bună capacitate de rezolvare a problemelor şi de a ieşi din situaţiile
de criză;

12
Stop Violenţa în familie

- abilităţi de comunicare între parteneri ;


- existenţa unor instituţii sociale care oferă protecţie şi suport ;
- introducerea în legislaţie a unor reglementări care sprijină victima şi
sancţionează agresorul.

Factori de risc:

- mentalitate tradiţională care susţine superioritatea masculină în


raport cu cea feminină ;
- acceptarea violenţei la nivel societal ;
- toleranţa femeii faţă de violenţă ;
- dependenţa materială a soţiei faţă de soţ ;
- nivel de trai scăzut ;
- nivel educaţional scăzut ;
- dependenţa de alcool/ droguri a partenerului;
- existenţa unui trecut agresiv în familia de origine ;
- stima de sine scăzută a femeii ;
- dorinţa partenerului de a deţine autoritatea şi controlul în familie ;
- gelozia şi existenţa unor relaţii extraconjugale;
- lipsa unui loc de muncă, şomajul ;
- existenţa unor afecţiuni psihice ale partenerului.

Este important de menţionat faptul că nici unul din factorii de risc


enumeraţi, luaţi în mod separat, nu constituie o cauză a violenţei în
familie. Violenţa domestică apare în urma corelării/ cumulării mai
multor factori de risc care furnizează declanşarea conflictelorîintre
parteneri.

Consecinţele violenţei domestice şi efectele asupra copiilor

Violenţa intrafamilială afectează toţi membrii familiei sub toate


aspectele: social, psihologic, medical, profesional.
Efectele violenţei domestice sunt grave şi de durată, femeia
victimă a violenţei având nevoie de asistenţă psihologică, socială şi

13
Stop Violenţa în familie

medicală pentru a ieşi din situaţia de violenţă şi mai ales de a depăşi


cu bine trauma.
Repercusiunile violenţei asupra femeii pot fi mai mult sau mai
puţin intense, în funcţie de natura şi gradul abuzurilor suferite:

− izolare socială, jenă, vulnerabilitate socială;


− scăderea stimei faţă de sine şi a sentimentului de control asupra
propriei vieti;
− sentimentul de neajutorare, neputinţă;
− instalarea sentimentului de frică, angoasei şi apariţia stresului
posttraumatic;
− apariţia sau creşterea consumului de alcool/droguri;
− eşecuri la locul de muncă;
− tulburări psihosomatice(migrene, ulcer, fobii, etc.);
− furie şi acţiuni necontrolate;
− neglijare personală în ceea ce priveşte nutriţia, igiena;
− incapacitate de a-şi exercita rolul de mamă şi neglijarea copiilor;
− aparţtia abuzului asupra copiilor;
− tentative de suicid.

Consecinţele violenţei domestice nu se răsfrâng doar asupra


femeii ci asupra întregii familii, a copiilor mai ales.
Violenţa în familie duce la tulburări comportamentale ale
copiilor (agresivitate, fugă de acasă, consum de drog si alcool),
probleme emoţionale şi mentale (sentimente de vinovăţie, anxietate,
izolare, mânie, depresie, nivel intelectual scăzut, deficit de atenţie şi
concentrare, randament şcolar scăzut).
Copiii care cresc într-o atmosferă de violenţă, chiar dacă nu ei
sunt victimele directe, prezintă tulburări mai profunde şi de durată
decât în cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor şi
neglijării din partea părintilor.
Copiii martori, supuşi indirect agresiunii intrafamiliale
manifestă: nesiguranţă, neîncredere, stimă de sine scăzută, complexe
de inferioritate, timiditate etc. De asemenea, aceşti copii prezintă
acelaşi grad de risc de a deveni dependenţi de alcool sau droguri, de
a fugi de acasă şi de a se sinucide.

14
Stop Violenţa în familie

PROFILUL FAMILIEI AFECTATE DE VIOLENŢĂ

Familia în care se manifestă violenţa domestică nu este una de


tip standard, cu profil bine definit, dar regăsim trăsături comune.
Familii afectate de violenţă se regăsesc în toate straturile sociale,
indiferent de nivel de şcolarizare, poziţie socială, vârstă sau etnie.
În general, familiile în care se manifestă violenţa se confruntă
cu: dezechilibre de comunicare, instabilitate, stări de tensiune nervoasă,
discuţii în contradictoriu cu caracter repetitiv, violenţe verbale (uneori
reciproce), ce determină în final alterarea climatului familial. Ostilitatea
devine manifestă şi violenţele verbale sau ameninţările se
materializează sub forma violenţei fizice. Acest tipar se regăseşte în
mai toate cazurile de violenţă familială.
a) Portrete ale partenerilor violenţi:
Există câteva trăsături care sunt definitorii pentru
personalitatea agresivă. Acestea trebuiesc recunoscute în vederea
intervenţiilor de reabilitare. Dintre caracteristicile mai importante
enumerăm:
• istorie personală cu abuz în copilărie;
• model parental abuziv;
A • consum de alcool-droguri;
g • nemulţumiri la locul de muncă;
r
e • neîncredere în sine;
s • temperament violent;
o • gelos /posesiv;
r • crede că puterea şi controlul pot fi obţinute prin
u violenţă;
l • tradiţionalist şi rigid privind rolul bărbatului şi al
femeii;
• atitudine negativă faţă de femeie;
• dominant şi agresiv în conversaţie;
• imaturitate emoţională;
• atracţie pentru arme;
• instabilitate atitudinală.

15
Stop Violenţa în familie

Portretul femeii victime:


• sentimente de izolare şi neputinţă;
V
• diminuarea/ pierderea sentimentului de control;
i • apariţia stresului şi a fricii mărite faţă de agresor;
c • apariţia unor boli psihosomatice (ulcer, migrene);
t • tendinţe de suicid;
i • neglijare personală ( igiena şi nutriţia);
m • apariţia /creşterea consumului de alcool/drog.
a

Consecinţe ale violenţei domestice asupra victimelor


Consecinţele violenţei domestice asupra victimei sunt multiple
şi foarte serioase; ele apar de obicei pe toate planurile şi includ impact
şi rezonanţă în câmpul psihic al persoanei afectate.
• medicale
• psihologice
• profesionale
• economice
Exemple: boli psihomatice, afecţiuni genitale, nevroze, stimă
de sine scăzută, depresie, anxietate, stres posttraumatic, fobii, tentative
suicidare, tulburări de alimentaţie, de somn (coşmaruri), insomnii,
tulburări de memorie, izolare socială, marginalizare, dependenţă
financiară şi afectivă de agresor, sentimente de neputinţă.

Toate acestea conduc la vulnerabilitate şi risc de repetare a abuzului.

16
Stop Violenţa în familie

Efectele violenţei domestice asupra copiilor


Agresarea copiilor se întâlneşte mai ales în cadrul familiilor în
care este prezentă violenţa în familie. Studiile arată că 50% dintre
bărbaţii care îşi agresează în mod frecvent soţiile îşi agresează de
asemenea şi copiii. Copiii care sunt martori ai violenţei domestice
manifestă de multe ori probleme emoţionale sau comportamentale, cum
ar fi sentimente de vină şi autoînvinovăţire pe motivul cauzării violenţei
sau incapacităţii de a stopa violenţa. Ei pot deveni adulţi introvertiţi
(închişi), frustraţi, pot eşua în propria căsnicie sau pot deveni la rândul
lor agresori.

17
Stop Violenţa în familie

ABUZUL ASUPRA COPILULUI- FORMĂ PARTICULARĂ A


VIOLENŢEI INTRAFAMILIALE

Plasarea copilului în centrul preocupărilor unei societăţi trebuie


să constituie o prioritate a tuturor factorilor şi actorilor implicaţi şi
responsabili cu protecţia sa.
Protejarea copilului încă de la naştere împotriva oricărei forme
de abuz sau exploatare din partea adulţilor familiei proprii reprezintă
unul din punctele stipulate în Convenţia cu privire la Drepturile
Copilului, semnată la 20 noiembrie 1989 şi ratificată de România la 25
septembrie 1990.
Datorită specificului vârstei, lipsei de experienţe sociale şi mai
ales datorită dependenţei totale de adult, copiii reprezintă cea mai
vulnerabilă categorie socială.

Definiţii şi forme ale abuzului asupra copilului

Abuzul asupra copilului poate fi definit drept cauzarea


intenţionată a unei vătămări ce afectează sănătatea fizică şi /sau psihică
a copilului.
Abuzul asupra copilului are loc prin profitarea de pe urma
diferenţei de putere dintre un adult şi un copil prin desconsiderarea
personalităţii celui de-al doilea.
Întotdeauna abuzul asupra copilului se face cu intenţie
distructivă, iar neglijarea are loc de obicei pe un fundal al indiferenţei şi
ignoranţei parentale vis-a–vis de nevoile copilului.

Există trei tipuri de abuz asupra copilului:

Abuzul fizic: reprezintă acţiunea sau lipsa de acţiune din partea unui
părinte sau a unei persoane aflată în poziţie de răspundere, putere sau
incredere care are drept consecinţă vătămarea fizică actuală sau

18
Stop Violenţa în familie

potenţială. El presupune pedepse ca: legarea copilului, lovirea, rănirea,


otrăvirea, zgârâierea, etc.
Abuzul sexual: este obligarea sau îndemnarea acestuia, de către o
persoană adultă, să participe la activităţi sexuale care servesc plăcerii
adultului. Abuzul sexual cuprinde: atragerea, convingerea, coruperea,
forţarea şi obligarea minorului să participe la activităţi de natură
sexuală sau asistarea unei alte persoane în timpul unor activităţi care
servesc obţinerea de către adulţi a plăcerii.
Abuzul emoţional (psihic): este un comportament comis intenţionat
de catre un adult lipsit de căldură afectivă, care jigneşte, batjocoreşte,
devalorizează, nedreptăţeşte sau umileşte verbal copilul, afectându-i în
acest fel dezvoltarea şi echilibrul emoţional. Toate formele de abuz
asupra copilului au consecinţe psihologice. Tipurile de abuz se
întrepătrund, astfel încât fiecare formă de abuz prezintă componente
din celelalte forme.

Cauzele apariţiei abuzului asupra copilului


Caracteristici parentale (ale adultului abuzator):
• adulţii au suferit la rândul lor abuzuri în familia de origine;
• model parental abuziv;
• consumul de alcool/ droguri;
• suferă de boli mintale, au sănătatea precară;
• instabili emoţionali, lipsiţi de empatie relaţională,
• nu apreciază copilul corect, nu-l aprobă, nu-l acceptă;
• comunicarea deficitară cu copilul;
• au un stil educativ conflictual;
• ataşament redus faţă de copil;
• izolare socială;
• familie tradiţională ce foloseşte bătaia ca metodă educativă;
• au comportamente perverse, sadice faţă de copii.

Caracteristici ale copilului:

• copil instabil, greu de disciplinat;

19
Stop Violenţa în familie

• copil bolnăvicios, cu un handicap;


• statutul copilului (din alte relaţii, adulterin).

Condiţii socio-economice şi familiale:

• antedecedente penale sau familiale semnificative (divorţ,


• secrete ale familiei, etc).
• părinte unic sau în relaţie de coabitare /concubinaj;
• izolarea socială a familiei(lipsa prietenilor, a rudelor etc.);
• conflicte maritale;
• şomaj, decese, mutări frecvente, etc.
• stres economic, sărăcie.

Consecinţele abuzului asupra copilului

Se pot distinge: consecinţe directe ale abuzului, consecinţe


asupra dezvoltării copilului şi consecinţe pe termen lung.
Consecinţe directe: arsuri, contuzii, plăgi, fracturi multiple,
tulburări psihosomatice, alimentare, ale somnului, de comportament,
depresie, tulburări nevrotice (fobii), etc.
Consecinţe asupra dezvoltării copilului: tulburări de
comportament, scăderea randamentului şcolar, scăderea abilităţii
cognitive, apariţia unor comportamente antisociale (tendinţe
infracţionale).
Consecinţe pe termen lung: ataşament dezorientat tip D,
blocaje în relaţiile cu ceilalţi, comportamente afective negative, izolare
afectivă şi socială, comunicare dificilă, personalitate adultă deficitară,
recurg la violenţa conjugală.

Instrumente specifice de intervenţie în cazuri de violenţă


domestică

20
Stop Violenţa în familie

Violenţa intrafamilială sau violenţa domestică este un fenomen


social care ridică foarte multe probleme la ora actuală şi pe care îl
întîlnim la nivelul tuturor claselor sociale, fără excepţie.
Intervenţia în cazurile de violenţă domestică solicită, poate mai
mult ca în alte domenii, lucrul pe echipa interdisciplinară: asistenţi
sociali, psihologi, medici, jurişti, poliţişti, etc. În 90% dintre cazurile
raportate de violenţă domestică, poliţiştii sunt primii chemaţi să
intervină.
Maltratarea copilului este un fenomen care, din păcate, a
devenit foarte frecvent în societatea românească în ultimul timp.
Aproape că nu trece zi fără să auzim sau să citim în presă despre un
copil bătut înfiorător, abuzat sexual lăsat singur în casă, flămând, trimis
să muncească la o vârstă la care prioritatea ar trebui să fie şcoala, supus
unor tratamente greu de imaginat, şi fără a exagera, chiar omorât.
Aceste lucruri sunt cu mult mai grave cu cât părinţii sunt cei care îşi
tratează astfel copiii, cînd tocmai ei ar trebui să le ofere protecţie şi
securitate în sânul familiei, după cum dictează regulile societăţii.

21
Stop Violenţa în familie

REŢEAUA PROFESIONALĂ ŞI ECHIPA MULTIDISCIPLINARĂ


DE INTERVENŢIE

Kari Killén (1998) în lucrarea Copilul maltratat afirma că «o


intervenţie eficace, centrată pe consolidarea raportului social de
reţea, necesită implicarea profesioniştilor în vederea soluţionării
problemelor şi a sprijinirii cu competenţă a familiilor».
În cazul modelului de intervenţie socială în reţea, reţelele se
alcătuiesc din personae exterioare sistemului de servicii şi din
serviciile şi profesioniştii implicaţi în intervenţie. Astfel, avem două
tipuri de reţele: primară şi secundară.
“Prin reţea primară înţelegem «unitatea de viaţă socială care
grupează persoane care se cunosc şi care sunt unite unele cu altele
prin legături de rudenie, prietenie, vecinătate sau muncă»”1.
„Prin reţeaua secundară înţelegem acea formă de
reprezentare a instituţiilor sociale care au o existenţă oficială, sunt
structurate în mod precis, îndeplinesc funcţii specifice şi oferă
servicii particulare”2.
Printre caracteristicile acestui tip de reţea întâlnim:
nu apare în mod natural;
membrii reţelei îşi stabilesc relaţiile în funcţie de serviciile
pe care le furnizează sau pe care le primesc;
rolurile persoanelor implicate în reţea determină natura
relaţiilor manifestate între ele;
factorii normativi (juridici) şi cei economici joacă un rol mai
important în acest domeniu decât relaţiile de reciprocitate.
Profesioniştii şi specialiştii care intervin în cazurile de abuz
asupra copiilor, precum şi serviciile pe care aceştia le oferă,
constituie reţeaua secundară (sau profesională) a familiei aflate în
situaţia de abuz asupra propriului copil.

1
Brodeur, C., Rousseau, R. coord, L’intervention du réseaux, une practique
nouvelle, apud Miftode, V., Tratat de metodologie sociologică, editura Lumen, Iaşi,
2003, p. 480.
2
Sanicola, Lia – L’intervention du résecux, 1994, apud Tratat de metodologie
sociologică, editura Lumen, Iaşi, 2003, p. 480.

22
Stop Violenţa în familie

„În funcţie de serviciul la care se face semnalarea cazului de


abuz se formează şi echipa de intrervenţie. În general, echipa va fi
alcătuită din medic, asistent social, psiholog, jurist, poliţist”3.
Fiecare membru al echipei are sarcini precis descrise, prin
specificul profesiei şi al serviciului din care provine, dar, în acelaşi
timp, anumite intervenţii vor fi mai puţin specifice şi vor constitui
sarcini comune pentru toţi membrii echipei.
Medicul implicat în intervenţie, membru al echipei, poate fi
pediatru, medic de familie, neuropsihiatru, medicul din clinica de
copii, având o pregătire specială în domeniul prevenirii abuzului
copilului.
„Funcţionarea echipei presupune desemnarea unei persoane-
cheie (persoană responsabilă, persoană releu) pentru caz. De regulă,
persoana cheie este asistntul social care are în acest rol, următoarele
sarcini”4:
• să asigure corecta colectare şi înregistrare în documente a
informaţiilor rezultate din intervenţiile tuturor membrilor
echipei;
• să refere cazul la serviciile existente în comunitate;
• să fie persoana de legătură între membrii echipei;
• să fie persoana de contact pentru profesionistul care intervine
într-un anumit moment, legat de problemele care pot apărea;
• să fie persoana de contact direct, permanent pentru caz;
• să convoace şi să organizeze întâlnirile pentru discuţiile de caz;
• să aibă în permanenţă o inventariere actualizată a nevoilor şi
resurselor existente la indivizii implicaţi, dar şi în comunitate,
pentru cazul dat;
• să monitorizeze cazul.
Managementul de caz este impus de necesitatea optimizării
activităţii, ceea ce nu se poate obţine fără impunerea unor reguli sau
principii de proiectare, administrare, conducere şi control, fără o
gestionare a tuturor activităţilor.

3
Miftode, V., op. cit., p. 153.
4
Killén, Kari, op. cit., p. 291.

23
Stop Violenţa în familie

„Managementul poate fi definit operaţional prin activităţile


ce se impun, obligatorii şi maniera epirică, prin activităţile în fapt,
prin ceea ce asistentul social reuşeşte să facă.
Criteriile de performanţă care se aşteaptă de la asistentul
social ce pot fi numite în cazul abuzului sunt”5:
• evaluarea iniţială a cazului şi stabilirea caracteristicilor
cazului;
• evaluarea factorilor de risc prezenţi şi elaborarea unui plan
pentru asigurarea siguranţei copilului;
• evaluarea familiei din punct de vedere al riscurilor repetării
abuzului;
• identificarea necesităţilor psihice şi fizice ale copilului;
• acordarea ajutorului de urgenţă pentru copil şi familie;
• identificarea nevoilor copilului şi familiei;
• identificarea modalităţilor de intervenţie şi serviciilor ce pot
interveni pentru reducerea factorilor de risc ai abuzului;
• dezvoltarea, împreună cu familia, a planurilor de intervenţie
pentru reducerea efectelor abzuului şi a eliminării/diminuării
factoriloor de risc;
• stabilirea de acorduri cu familia pentru reducerea factorilor de
risc;
• evaluarea permanentă a situaţiei şi a evoluţiei intervenţiei;
• hotărârea momentului închiderii cazului.
Ne confruntăm, de obicei, cu familii care sunt cunoscute de
mai multe servicii. Posibilităţile pe care fiecare profesie le are pentru
observaţie variază datorită diferitelor roluri şi servicii.
O evaluare comprehensivă depinde de integrarea
observaţiilor disparate. Acest proces necesită înţelegerea funcţiilor şi
obiectivelor principale ale diferitelor servicii, contextul legilor cu
care operăm şi posibilităţile şi limitările pe care le oferă acestea.
„Asistenţii sociali au nevoie adesea să coopereze cu alţi
profesionişti pentru evaluarea anumitor aspecte ale situaţiei de
îngrijire a copilului şi ataşamentului său faţă de părinţi şi posibilii
părinţi de plasament.

5
Ghid de bune practici pentru prevenirea abuzului asupra copilului, Organizaţia
Salvaţi Copiii/Alternative Sociale, Iaşi, 2002, p. 124.

24
Stop Violenţa în familie

În familiile în care copilul este expus abuzului sexual, fizic,


este necesar ca instituţiile de sănătate şi cele sociale să coopereze cu
poliţia şi sistemul legal”6.
Tratamentul familiilor abuzive solicită o cooperare
intermediară vastă. A trata singur o familie în afara cadrului oferit de
instituţii este de deziderat greu realizabil.
Cooperarea cu diferiţi profesionişti în cadrul protecţiei
sociale pentru copii este foarte importantă.
„Este nevoie de o gamă largă de abordări terapeutice la care
pot contribui multe grupuri profesioniste. Aceste abordări cuprind
sprijin moral şi ajutor din partea asistentului medical, ajutor acordat
de consultantul sau supervizorul din casă, tratament în grup pentru
copii şi părinţi, tratament individual sau familial, până la tratamente
în instituţie, abordări în reţea, tratament medical şi plasamente în alte
familii etc.
Cooperarea între servicii are o funcţie importantă în faza
preocupării, a evaluării şi în faza tratamentului. Cooperarea va fi
diferită în faze diferite ale tratamentului”7.
Nici un profesionist luat izolat nu-şi poate asuma
responsabilitatea girării unui caz de maltratare a copilului, în care
există riscul frânării dezvoltării, al stopării sau al regresului şi chiar
al morţii copilului victimă.
Fiecare membru al echipei este în acelaşi timp reprezentantul
unui serviciu, astfel încât funcţionarea echipei multidisciplinare
implică o intervenţie la nivel inter-instituţional.
„Întâlnirile echipei se planifică prin planul de intervenţie
care este un document al intervenţiei produs de echipă. Întâlnirile au
rolul de completare reciprocă a informaţiei asupra intervenţiei şi în
acelaşi timp de armonizare a acţiunilor şi de concentrare a lor. Aceste
întâlniri, şi mai ales concluziile lor cu privire la procesul de
intervenţie, sunt consemnate în procese-verbale care vor rămâne în
dosarul cazului, la dispoziţia membrilor echipei care doresc să îşi
verifice informaţiile”8.

6
Killén, Kari, op. cit., p. 291.
7
Ibidem
8
Ionescu, Ş. (coord.), op. cit., p. 154.

25
Stop Violenţa în familie

Este însă un risc major ca activitatea echipei, bine


selecţionată şi pregătită, să devină abuzivă pentru copilul maltratat.
este un aspect care adesea se pierde din vedere tocmai datorită
pledoariei care se face în favoarea intervenţiei în echipa
multidisciplinară. Solicitarea copilului, de către fiecare membru al
echipei, la repetarea relatării experienţei traumatizante reprezintă o
reiterare a abuzului şi astfel sentimentele copilului sunt reactualizate.
Reacţiile copilului pot fi variate. Înţelegerea lor corectă depinde de
buna pregătire a intervenientului. Copilul retrăieşte evenimentul care
i-a atenuat, blocat sau produs un regres în dezvoltare. Aşadar echipa
trebuie să îşi organizeze în aşa fel planul de intervenţie încât
relatarea copilului victimă să se facă faţă de o singură persoană
membră a echipei.
„De aceea, planul de intervenţie şi activitatea de caz
elaborate de echipa interdisciplinară trebuie să aibă în vedere câteva
principii”9:
Etica relaţiei în echipă - gestionarea informaţiilor este mai
grea atunci când ele sunt împărtăşite unui grup – lipsa discreţiei este
o traumă pentru copilul abuzat, iar discernământul actorului social în
stabilirea circumstanţelor în care el va transmite şi discuta date
despre cazul respectiv, reprezintă măsura profesionalismului şi
competenţei sale face trimitere la valori morale ca dreptul la
intimitate şi respect al persoanelor implicate.

Confidenţialitatea este o cerinţă expresă pentru echipa în


cadrul căreia se discută cazul. Încă de la începutul intervenţiei
familia şi copilul vor fi pregătiţi asupra demersului de discutare a
cazului în echipă explicându-li-se scopul şi avantajele acestei
proceduri. Ei au nevoie să aibă încredere în membrii echipei, să se
simtă liberi de a le încredinţa informaţii şi preocupări şi să se simtă
confortabil discutând anumite subiecte. Explicarea diferitelor forme
de confidenţialitate (exemple: doctor/pacient, preot/enoriaş) copiilor
şi părinţilor contribuie la înţelegerea scopului intervenţiei.

9
Ionescu, Ş., Copilul maltratat. Evaluare, prevenire, intervenţie. 2001, apud
Miftode, V., op. cit., 2002, p. 181.

26
Stop Violenţa în familie

Decizia în echipă cere ca rivalităţile şi orgoliile să fie


depăşite, iar în activitatea lor, profesioniştii sociali au mare nevoie să
fie înţeleşi, motivaţi şi susţinuţi pentru a putea duce povara grea şi
plină de încercări emoţionale reprezentată de situaţia de abuz asupra
copilului.
Principiile de lucru ale echipei de intervenţie, alcătuită din
profesionişti cu autoritate, sunt deschiderea, acceptarea şi toleranţa,
iar respectarea acestor principii de lucru între membrii echipei şi
între aceştia şi beneficiari va condiţiona eficienţa intervenţiei.
Cooperarea între cele două reţele ale familiei, respectiv
reţeaua primară (relaţiile sociale ale familiei cu comunitatea) şi
reţeaua secundară (profesioniştii care intervin şi serviciile
specializate) prezintă o importanţă deosebită, fără această cooperare
nefiind asigurată eficienţa intervenţiei în cazul abuzului asupra
copilului.
Colaborarea cu comunitatea este foarte necesară în astfel de
cazuri.
„Asistenţii sociali care răspund de caz trebuie să cunoască
bine resursele comunitare, astfel încât acestea să fie utilizate în
scopul culegerii de informaţii şi reducerii riscurilor de abuz (şi
neglijare) şi să susţină copilul şi familia”10.

10
Ghid de bune practici pentru prevenirea abuzului asupra copilului, Organizaţia
Salvaţi Copiii/Alternative Sociale, Iaşi, 2002, p. 123.

27
Stop Violenţa în familie

INTERVENŢIA ÎN SITUAŢIE DE CRIZĂ – CENTRUL


SOCIAL PENTRU OCROTIREA FEMEILOR VICTIME ALE
VIOLENŢEI DOMESTICE

Motivele care au stat la baza proiectului” Crearea unui Centru


Social pentru Ocrotirea Femeilor Victime ale Violenţei Domestice
din municipiul Iaşi” sunt următoarele:
• agravarea fenomenului de violenţă şi a consecinţelor asupra
întregii familiei;
• lipsa resurselor materiale şi a suportului social şi familial cu
care se confruntă majoritatea victimelor violenţei domestice;
• inexistenţa unui adăpost de urgenţa destinat victimelor
violenţei domestice în cadrul sistemului public de servicii
sociale.

Obiective:

Obiective generale:
• dezvoltarea sistemului de asistenţă socială din municipiul Iaşi
prin oferirea unui pachet de servicii sociale care să răspundă
nevoilor specifice victimelor violenţei domestice;
• prevenirea şi combaterea fenomenului de violenţă domestică
prin crearea unor servicii şi măsuri de protecţie şi asistenţă
socială pentru victimă;
• colaborarea cu instituţiile şi cu ONG-urile ce oferă servicii
sociale pentru femeile victime ale violenţei domestice.

Obiective specifice:

• conştientizarea consecinţelor violenţei în familie, la nivelul


municipiului Iaşi ;
• promovarea şi apărarea drepturilor femeilor victime ale
violenţei domestice;
• prevenirea abuzului asupra copiilor în familiile marcate de
violenţă.

28
Stop Violenţa în familie

4.1.Servicii oferite de Centrul Social pentru Ocrotirea


Femeilor Victime ale Violenţei Domestice:

Servicii :

- protecţie faţă de agresor;


- adăpost de urgenţă pe o perioadă determinată de timp, până la
depăşirea situaţiei de criză;
- cazare si hrană gratuite;
- asistenţă socială;
- consiliere psihologică;
- grup de suport;
- consultanţă juridică;
- consiliere vocaţională în parteneriat cu AJOFM Iaşi;
- intermedierea relaţiei victimei cu alte instituţii implicate in
soluţionarea situaţiei acesteia;
- îngrijire medicală şi psihiatrică prin afilierea la o unitate
medico-sanitară, conform convenţiei de parteneriat încheiată
între DGASPC Iaşi şi Direcţia de Sănătate Publică Iaşi;
- intermedierea relaţiilor cu celelalte instituţii implicate
(sprijinîin: participarea la un curs de formare profesională,
căutarea unui loc de muncă, sprijin în realizarea dosarului pentru
obţinerea unei locuinţe sociale, etc.).

Evaluarea complexă a femeilor victime ale violenţei domestice se va


face pe baza evaluării sociale, situaţiei materiale şi financiare, situaţiei
morale şi stării de sănătate a familiilor cu mulţi copii şi, totodată,
ţinându-se cont de cauzele care au condus la internarea acestora.
Evaluarea se va realiza pe baza anchetelor sociale şi a întâlnirilor
realizate de personalul Centrului, în colaborare cu alte autorităţi publice
sau instituţii partenere ale DGASPC Iaşi.
Beneficiarele acestui Centru vor fi selectate în urma unor anchete
sociale instrumentate fie de personalul Serviciului de Asistenţă Socială
pentru Persoane Adulte aflate în Dificultate (dacă referirea cazului se va
face către aceştia), fie de personalul Centrului (dacă victima este
acompaniată la Centru de către organele de poliţie sau de către echipa de
serviciu de pe linia „983”). De asemenea, se vor solicita informaţii de la

29
Stop Violenţa în familie

celelalte servicii din cadrul DGASPC Iaşi şi instituţii colaboratoare:


Poliţia, Direcţia de Sănătate Publică, Institutul de Medicină Legală, etc.
Primirea victimelor în adăpost se va face numai la cererea şi cu
acordul scris al acestora şi doar în caz de urgenţă, atunci când izolarea
victimei de agresor se impune ca măsură de protecţie, şi este condiţionată
de locurile disponibile în Centru.

Sesizarea cazurilor se va face pe linia „983”, fie de către organele de


poliţie/jandarmi sau alte instituţii implicate în prevenirea şi combaterea
violenţei în familie, fie de către victimă însăşi sau rudele/ cunoştinţele
acesteia.
În cazul în care victima este acompaniată la Centru de către organele
de polţtie sau de către echipa de specialişti din cadrul DGASPC Iaşi
(asistent social, psiholog) de serviciu pe linia „983”, admisia acesteia se
va face pe baza unui proces-verbal încheiat cu reprezentanţii poliţiei
şi/sau pe baza unui referat de internareîin regim de urgenţă întocmit de
către specialiştii DGASPC Iaşi (de seviciu pe linia „983”).
Totodată, va da o declaraţie pe propria răspundere, în care îşi va
exprima dorinţa de a fi asistată în Centru.
Potrivit Ordinului 383/2004 prin care se aprobă standarele de
calitate pentru serviciile sociale din centrele pentru adăpostirea
victimelor violenţei domestice, găzduirea în adăpost va fi pentru o
perioadă determinată cuprinsă între 7 şi 60 de zile, cu posibilitate de
prelungire până la 90 de zile, iar în situaţiile excepţionale până la
180 de zile.

30
Stop Violenţa în familie

PRINCIPII DE LUCRU IN ADAPOSTUL DESTINAT


VICTIMELOR VIOLENTEI DOMESTICE

¾ Adăpostul are ca obiect de activitate furnizarea de servicii


sociale în scopul prevenirii şi combaterii violenţei în familie;
¾ Primirea victimei în adăpost se va face numai în caz de
urgenţă;
¾ În adăpost vor fi asistate femeile victime ale violenţei
domestice ce vor avea domiciliul pe raza municipiului Iaşi;
¾ La cererea victimei, se asigură protecţie împotriva
agresorilor, cu consimţământul scris al acesteia sau, după
caz, al reprezentantului legal;
¾ Adăpostul, prin angajaţii săi, în cazul în care constată acte de
violenţă în familii cu copii, au obligaţia de a sesiza
compartimentele specializate în protecţia copilului din cadrul
DAGSPC Iaşi (Biroul de Intervenţie în caz de Abuz, Trafic,
Migraţie şi Urgenţe).
¾ Asistata are obligaţia să coopereze cu personalul angajat în
cadrul Centrului, în vederea realizării planului de servicii
stabilit pentru depăşirea situaţiei de criză în care se află.
¾ Admisia femeilor victime ale violenţei domestice în Centru
se va face pe baza unei cereri de asistare şi a contractului de
servicii încheiat între clientă şi Centru. Ulterior se va întocmi
un dosar, în conformitate cu metodologia de lucru a
Centrului.
¾ La internare victimele vor fi instruite în ceea ce priveşte
păstrarea igienei personale, curăţenia şi dezinfecţia
încăperilor în care locuiesc.
¾ Clienta este obligată să respecte indicaţiile personalului
Centrului cu privire la modul de funcţionare al Adăpostului
(folosirea toaletei, bucătăriei, a sistemului de alarmă,
curăţenie, linişte şi modul de repartizare a dormitoarelor);
¾ Asistata îşi va gestiona singură veniturile (dacă acestea
există) fiind supravegheată şi îndrumată de echipa de

31
Stop Violenţa în familie

specialisti a Centrului pentru ocrotirea femeilor victime ale


violenţei domestice;
¾ Asistata are obligaţia de a respecta programul zilnic de
activitate al Centrului.
¾ Asistata va întreprinde, îndrumată de echipa de specialişti,
demersurile dobândirii autonomiei personale şi sociale ;
¾ Victima este obligată să păstreze confidenţialitatea locaţiei
centrului, motiv pentru care nu poate primi vizite. Din
momentul intrării în adăpost, clienta este obligată să pastreze
secretul cu privire la localizarea adăpostului, atât în faţa
cunoştinţelor cât şi a rudelor, din motive de securitate atât
pentru aceasta, cât şi pentru desfăşurarea în condiţii optime a
serviciilor oferite de Centru.
¾ Plecarea din centru se va face în timpul programului stabilit
sau cu acordul personalului. Motivul plecării, durata, locul şi
persoana care acompaniază vor fi declarate în scris de către
victimă.
¾ Părăsirea adăpostului pentru scurt timp de către clientă se va
face numai în interesul rezolvării situaţiei de criză în care
se află aceasta şi cu înştiinţarea personalului responsabil de
buna administrare.
¾ Asistatele au obligaţia să respecte normele de pază şi
stingere a incendiilor, fiind instruite în acest scop de
personalul Centrului.
¾ Asistata are obligaţia să adopte un comportament decent atât
faţă de personal, cât şi faţă de celelalte rezidente .
¾ Asistata va respecta dreptul la intimitate a celorlalte persoane
adăpostite şi nu va face nici o acţiune care să dăuneze
ambientului intern al adăpostului.

În cadrul Centrului lucrează o echipă interdisciplinară de


specialişti care asigură asistenţa permanentă: asistenţi sociali,
psihologi, îngrijitori. Echipa colaborează cu instituţiile de specialitate
în baza unor convenţii încheiate cu acestea (instituţii publice, ONG-
uri).

32
Stop Violenţa în familie

De serviciile adăpostului nu pot beneficia următoarele


persoane:
- persoane dependente de alcool, drog;
- persoane cu tulburări psihice;
- persoane fără adăpost (oamenii strazii).

Principii de lucru cu victima

Principiul respectării confidenţialiăţii

Orice informaţie oferită de victimă este confidenţială;


victimei i se cere acordul de fiecare dată când, pe parcursul
intervenţiei, informaţia trebuie să fie cunoscut şi de alţi specialişti
care colaborează în instrumentarea cazului.

Atitudine empatică şi înţelegere faţă de problemele victimei

Orice informaţie cu privire la situaţia victimei oferită de


către aceasta trebuie tratată ca fiind veridică. Ascultarea activă,
interesul faţă de problema prezentată şi suportul emoţional oferit
victimei contribuie la stabilirea unei relaţii de încredere.

Informarea victimei cu privire la drepturile sale

Asistatei i se aduc la cunoştinţă de către specialişti informaţii


cu privire la drepturile sale, soluţii alternative, precum şi
intermedierea relaţiilor cu celelalte instituţii specializate (Institutul
de Medicină Legală, unităţi spitaliceşti, Poliţie etc.).
Decizia privind rezolvarea situaţiei familiale îi revine
victimei.

Evitarea revictimizării

Pentru a nu reînnoi trauma victimei, este de preferat ca


specialiştii care instrumentează cazul să fie femei. De asemenea,

33
Stop Violenţa în familie

pentru fiecare caz va fi desemnată o echipă formată dintr-un asistent


social şi un psiholog, pentru a evita astfel ca victima să repete mai
multor persoane problema sa şi să retrăiască trauma.

Copiii au nevoie de protecţie şi siguranţă

Copiii victimei trebuie să rămână în îngrijirea mamei pentru


a se simţi în siguranţă, pentru a păstra contactul cu familia şi pentru a
evita sau înlătura eventualele abuzuri asupra acestora.

Colaboratori:

Direcţia Generală de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie


Iaşi;
Inspectoratul Judeţean de Poliţie Iaşi;
Poliţia Municipiului Iaşi;
Direcţia de Sănătate Publică Iaşi;
Institutul de Medicină Legală Iaşi;
Inspectoratul Şcolar Judeţean Iaşi;
Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă Iaşi;
Primăria Municipiului Iaşi;
Organizaţii neguvernamentale (C.M.S.C Iaşi)
Direcţia Judeţeană de Pază şi Ordine;
Inspectoratul Judeţean de Jandarmi Iaşi

34
Stop Violenţa în familie

MODALITĂŢI SPECIFICE DE INTERVENŢIE A


POLIŢISTULUI DE PROXIMITATE ÎN CAZURI DE
VIOLENŢĂ DOMESTICĂ

În aproximativ 90% dintre cazurile de violenţă în familie


prima autoritate la care apelează victima este poliţistul.

Frecvenţa violenţei domestice creşte între orele 18-24, în


week-end-uri şi pe perioada vacanţelor, iar intervenţia din partea
poliţiei scade în aceste intervale de timp. (CMSC Iasi).
Din acest punct de vedere, considerăm că intervenţia poliţiei
de proximitate poate fi eficientă mai ales prin promptitudinea
acţiunii poliţieneşti şi în intervalele mai sus amintite.
Prezentăm în continuare cîteva elemente legislative care
reglementează şi susţin legal munca lucrătorului din poliţie în acest
domeniu.
Legislaţia din România interzice violenţa în familie. Codul
penal defineşte violenţa în familie în şase niveluri:
• Lovire şi alte tipuri de agresiune (Art. 180)
• Agresiune corporală (Art. 181)
• Agresiune corporală gravă (182)
• Lovire având ca rezultat decesul victimei (Art. 183)
• Agresiune corporală voită (Art. 184)
• Rele tratamente aplicate minorului (Art. 306)

35
Stop Violenţa în familie

GHID LEGISLATIV

(EXTRASE)

Legea nr. 217 din 22/05/2003


Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 367 din 29/05/2003
pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie

Art. 2. - (1) În sensul prezentei legi, violenţa în familie


reprezintă orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către
un membru al familiei împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care
provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.
(2) Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea
femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale.
Art. 3. - În sensul prezentei legi, prin membru de familie se
înţelege:
a) soţul;
b) ruda apropiată, astfel cum este definită la art. 149 din Codul penal.
Art. 4. - De efectele prezentei legi beneficiază şi persoanele
care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre
părinţi şi copil, dovedite pe baza anchetei sociale.
Art. 5. - Ministerele şi celelalte organe centrale de specialitate
ale administraţiei publice, prin structurile lor teritoriale, vor desemna
personalul specializat să instrumenteze cu celeritate cazurile de violenţă
în familie.
Asistenţii familiali:
Art. 12. - (1) Asistenţii familiali sunt asistenţi sociali autorizaţi
de agenţie pentru asigurarea asistenţei specifice relaţiilor familiale.
Art. 14. - Asistenţii familiali instrumentează cazul împreună cu
persoana desemnată de Ministerul de Interne, în condiţiile prevăzute la
art. 5.
Art. 15. - Ministerul de Interne şi agenţia vor stabili împreună
procedura de conlucrare a persoanelor desemnate şi a asistenţilor
familiali în prevenirea şi monitorizarea cazurilor de violenţă în familie.

36
Stop Violenţa în familie

Măsuri de prevenire şi combatere a violenţei în familie:


Art. 16. - (1) Persoanele desemnate de autorităţile publice
pentru instrumentarea cazurilor de violenţă în familie vor avea
următoarele atribuţii principale:
a) monitorizarea cazurilor de violenţă în familie din sectorul sau
unitatea teritorială deservită; culegerea informaţiilor asupra acestora;
întocmirea unei evidenţe separate; asigurarea accesului la informaţii la
cererea organelor judiciare şi a părţilor sau reprezentanţilor acestora;
b) informarea şi sprijinirea lucrătorilor poliţiei care în cadrul activităţii
lor specifice întâlnesc situaţii de violenţă în familie;
c) identificarea situaţiilor de risc pentru părtile implicate în conflict şi
îndrumarea acestora spre servicii de specialitate;
d) colaborarea cu instituţii locale de protecţie a copilului şi raportarea
cazurilor, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
e) îndrumarea părţilor aflate în conflict în vederea medierii;
f) solicitarea de informaţii cu privire la rezultatul medierii;
g) instrumentarea cazului împreună cu asistentul familial.
(2) În cazul comiterii actelor de violenţă în familie, organele de poliţie
intervin la sesizarea victimei, a altui membru de familie sau a unei
autorităţi.
(3) Lucrătorul de poliţie va anunţa imediat autoritatea competentă la
nivel local, în legătură cu situaţia victimei.
Art. 17. - Ministerul Sănătăţii şi Familiei împreună cu
Ministerul de Interne elaborează şi difuzează materiale documentare
privind cauzele şi consecinţele violenţei în familie.

Ordin nr. 306 din 22/07/2004


Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 745 din 17/08/2004
pentru aprobarea Procedurii de conlucrare în prevenirea şi
monitorizarea cazurilor de violenţă în familie

Art. 1. - (1) Se aprobă Procedura de conlucrare în prevenirea şi


monitorizarea cazurilor de violenţă în familie, prevăzută în anexa care
face parte integrantă din prezentul ordin.
(2) Conlucrarea se realizează între Ministerul Muncii,
Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerul Administraţiei şi Internelor

37
Stop Violenţa în familie

şi Ministerul Sănătăţii, prin persoanele desemnate din structurile


subordonate şi asistenţii familiali.
Art. 2. - Inspectoratele de poliţie judţtene, Direcţia generală
de poliţie a municipiului Bucureşti, comandamentele judeţene de
jandarmi, respectiv Comandamentul de jandarmi al municipiului
Bucureşti, direţtiile de sănătate publică judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti, şi compartimentele cu atribuţii în
combaterea violenţei în familie din cadrul direcţiilor pentru dialog,
familie şi solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului
Bucureşti, vor duce la îndeplinire prezentul ordin.

38
Stop Violenţa în familie

ANEXA
PROCEDURA de conlucrare în prevenirea şi monitorizarea
cazurilor de violenţă în familie
Procedura din 12/07/2004 Publicată în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 745 din 17/08/2004 de conlucrare în prevenirea şi
monitorizarea cazurilor de violenţă în familie
Art. 1. - Prezenta procedură reglementează modul de
colaborare a persoanelor desemnate de Ministerul Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul
Sănătăţii, prin structurile lor teritoriale şi a asistenţilor familiali, în
prevenirea şi monitorizarea cazurilor de violenţă în familie.
Art. 2. - (1) Modul concret de conlucrare se stabileşte prin
protocoalele de colaborare încheiate la nivel judeţean, respectiv al
municipiului Bucureşti, între:
a) inspectoratele de poliţie judeţene, Direcţia generală de poliţie a
municipiului Bucureşti;
b) comandamentele judeţene de jandarmi, respectiv Comandamentul de
jandarmi al municipiului Bucureşti;
c) direcţiile de sănătate publică judeţene, respectiv Direcţia de Sănătate
Publică a Municipiului Bucureşti;
d) direcţiile pentru dialog, familie şi solidaritate socială judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti, prin compartimentele cu atribuţii în
combaterea violenţei în familie;
e) unităţile pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie de la
nivelul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti.
(2) Protocoalele de colaborare au în vedere activităţile pe care
persoanele desemnate de către instituţiile menţionate la alin. (1) le vor
desfăşura pentru prevenirea şi monitorizarea cazurilor de violenţă în
familie.
Art.3 Protocoalele de colaborare vor stabili:
a) prevenirea violenţei în familie prin organizarea de dezbateri
publice, elaborarea şi difuzarea de materiale documentare privind
cauzele şi consecinţele violenţei în familie, realizarea de programe
educative pentru părinţi şi copii;

39
Stop Violenţa în familie

b) realizarea bazei de date pentru gestionarea situaţiilor de violenţă în


familie prin centralizarea informaţiilor primite din teritoriu la nivelul
compartimentelor cu atribuţii în combaterea violenţei în familie din
cadrul direcţiilor pentru dialog, familie şi solidaritate socială
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;
c) monitorizarea cazurilor de violenţă în familie din sectorul sau
unitatea teritorială deservită; culegerea informaţiilor asupra acestora;
întocmirea unei evidenţe separate; asigurarea accesului la informaţii, la
cererea organelor judiciare şi a părţilor sau reprezentanţilor acestora;
d) accesul şi schimbul reciproc de informaţii între persoanele
desemnate să instrumenteze cazurile de violenţă în familie;
e) sesizarea compartimentelor cu atribuţii în combaterea violenţei în
familie din cadrul direcţiilor pentru dialog, familie şi solidaritate socială
judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, de către medici şi poliţişti
implicaţi în instrumentarea cazurilor de violenţă în familie;
f) colaborarea dintre medici, poliţişti, jandarmi, persoanele din
cadrul compartimentelor cu atribuţii în combaterea violenţei în
familie din cadrul direcţiilor pentru dialog, familie şi solidaritate
socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi a
asistenţilor familiali în instrumentarea propriu-zisă a cazurilor,
ţinând cont de specificitatea fiecărui caz;
g) îndrumarea părţilor implicate în conflict, respectiv a agresorului şi a
victimei, spre servicii sociale şi medicale de specialitate;
h) schimbul periodic de informaţii privind situaţiile de risc si cazurile
concrete de violenţă în familie;
i) informarea şi sprijinirea poliţiştilor şi jandarmilor care, în cadrul
activităţii lor specifice, se confruntă cu situaţii de violenţă în
familie;
j) colaborarea cu serviciile specializate pentru protecţia copilului de la
nivel judeţean şi raportarea cazurilor de violenţă în familie, în
conformitate cu legislaţia în vigoare.

40
Stop Violenţa în familie

Consiliul Europei - Convenţia pentru apărarea drepturilor


omului şi a libertăţilor fundamentale

ART. 3 Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor


sau tratamentelor inumane ori degradante.
ART. 4 Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în condiţii de
aservire.
ART. 8 1.Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale
private şi de familie, a domiciliului sau /şi a corespondenţei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în
exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este
prevăzut de lege şi dacă, constituie o măsură care, într-o societate
democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa
publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea
faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea
drepturilor şi libertăţilor altora.
ART. 9 1. Orice persoană are dreptul la libertatea de
gândire, de conştiinţă şi de religie; acest drept include libertatea de a-
şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi
manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv,
în public sau în particular, prin cult, învăţământ, practici şi
îndeplinirea ritualurilor.
2. Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate
face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege,
constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru
siguranţa publică, protecţia ordinii, a sănătăţii sau a moralei publice ori
pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

41
Stop Violenţa în familie

Legea nr. 272 din 21/ 06/2004


Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 557 din 23/06/2004
privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
Art. 28. - (1) Copilul are dreptul la respectarea personalităţii şi
individualităţii sale şi nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor
comportamente degradante ori umilitoare.
(2) Măsurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decât
în acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub nici un motiv
pedepsele fizice ori acelea care se află în legătură cu dezvoltarea fizică,
psihică sau care afectează starea emoţională a copilului.
Art. 29. - (1) Copilul are dreptul să depună singur plângeri
referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale.
(2) Copilul este informat asupra drepturilor sale, precum şi
asupra modalităţilor de exercitare a acestora.
Protecţia copilului împotriva exploatării
Art. 85. - (1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva
oricăror forme de violenţă, abuz, rele tratamente sau neglijenţă.
(2) Orice persoană fizică sau juridică, precum şi copilul pot
sesiza autorităţile abilitate de lege să ia măsurile corespunzătoare pentru
a-l proteja împotriva oricăror forme de violenţă, inclusiv violenţă
sexuală, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau
de exploatare, de abandon sau neglijenţă.
(3) Angajaţii instituţiilor publice sau private care, prin natura
profesiei, intră în contact cu copilul şi au suspiciuni asupra unui posibil
caz de abuz, neglijare sau rele tratamente au obligaţia de a sesiza de
urgenţă direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.
Art. 86. - (1) Părinţii copilului sau, după caz, alt reprezentant
legal al acestuia, autorităţile publice şi organismele private au obligaţia
să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita readaptarea fizică
şi psihologică şi reintegrarea socială a oricărui copil care a fost victima
oricărei forme de neglijenţă, exploatare sau abuz, de tortură sau
pedeapsă ori tratamente crude, inumane sau degradante.
Art. 89. - (1) Prin abuz asupra copilului se înţelege orice
acţiune voluntaăa a unei persoane care se află într-o relaţie de
răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care este
periclitată viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau
socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului.

42
Stop Violenţa în familie

(2) Prin neglijarea copilului se înţelege omisiunea, voluntară sau


involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creşterii,
îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură subordonată
acestei responsabilităţi, fapt care pune în pericol viaţa, dezvoltarea
fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea
corporală,sănătatea fizică sau psihică a copilului.
Art. 91. - (1) Orice persoană care, prin natura profesiei sau
ocupaţiei sale, lucrează direct cu un copil şi are suspiciuni în legătură
cu existenţa unei situaţii de abuz sau de neglijare a acestuia este obligat
să sesizeze serviciul public de asistenţă socială sau direcţia generală
de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei rază teritorială a
fost identificat cazul respectiv.
(2) Pentru semnalarea cazurilor de abuz sau de neglijare a
copilului, la nivelul fiecărei direcţii generale de asistenţă socială şi
protecţia copilului se înfiinţează obligatoriu telefonul copilului, al
cărui număr va fi adus la cunoştinţa publicului.
Art. 93. - Pentru verificarea sesizărilor privind cazurile de abuz
şi neglijare a copilului, reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă
socială şi protecţia copilului au drept de acces, în condiţiile legii, în
sediile persoanelor juridice, precum şi la domiciliul persoanelor fizice
care au în îngrijire sau asigură protecţia unui copil. Pentru efectuarea
acestor verificări, organele de poliţie au obligaţia să sprijine
reprezentanţii direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia
copilului.
Protecţia copilului împotriva răpirii sau oricăror forme de
traficare
Art. 98. - (1) Ministerul Administraţiei şi Internelor şi
Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, în
colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, vor efectua
demersurile necesare pentru adoptarea tuturor măsurilor legislative,
administrative şi educative destinate asigurării protecţiei efective
împotriva oricăror forme de trafic intern sau internaţional al copiilor, în
orice scop sau sub orice formă, inclusiv de către proprii părinti.
(2) În acest scop, autorităţile publice menţionate la alin. (1) au
responsabilitatea elaborării unei strategii la nivel naţional pentru
prevenirea şi combaterea acestui fenomen, inclusiv a unui mecanism
intern de coordonare şi monitorizare a activităţilor întreprinse.

43
Stop Violenţa în familie

INSTITUŢII, ORGANIZAŢII ŞI RESURSE COMUNITARE


IMPLICATE ÎN PREVENIREA ŞI COMBATEREA VIOLENŢEI
DOMESTICE

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia


Copilului

Contact :Str. Vasile Lupu nr. 57 A


Telefon : 0232/477731, Fax 0232/279654, help-line: 983 (gratuit)
E-mail : dasiasi@ iasi.rdsmail.ro

Serviciul de Asistenţă Socială pentru Persoane Adulte Aflate in


Dificultate

Funcţionează în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă


Socială şi Protecţia Copilului Iaşi şi oferă victimelor violenţei
domestice următoarele servicii:
Linia telefonică de urgenţă „983”, pentru sesizarea cazurilor de
abuz asupra femeii/copilului;
Preluare, evaluare şi consiliere psihologică iniţială a victimelor
violenţei domestice: solicitări personale, sesizări ale Poliţiei, Spitalelor;
Asigurarea unui adăpost temporar de urgenţă pentru femeile
victime ale violenţei domestice şi copiii acestora domiciliaţi în
municipiul Iaşi, prin îndrumarea către Centrul Social pentru
Ocrotirea Femeilor Victime ale Violenţei Domestice;
Consiliere psihologică, monitorizare şi reorientare spre alte
instituţii (Poliţie, Tribunal, Judecătorie, Institutul de Medicină Legală) a
victimelor violenţei domestice domiciliate in judeţul Iaşi.

45
Stop Violenţa în familie

Centrul Social pentru Ocrotirea Femeilor Victime ale Violenţei


Domestice

Scurtă prezentare

Centrul Social pentru Ocrotirea Femeilor Victime ale Violenţei


Domestice din municipiul Iaşi este infiinţat în baza Legii 217/2003
pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie şi este o unitate de
asistenţă socială fără personalitate juridică, aflată in subordinea Direcţiei
Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iasi, destinată să
asigure gratuit servicii sociale şi asistenţă specializată victimelor
violenţei în familie cât şi copiilor acestora.

Misiune: Proiectul ,,Crearea unui centru social pentru ocrotirea femeilor


victime ale violenţei domestice din municipiul Iaşi” (finanţat de
Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei) a urmărit infiinţarea
şi funcţionarea unui Centru care să urmărească următoarele obiective:
prevenirea şi combaterea violenţei in familie, sensibilizarea comunităţii
locale cu privire la consecinţele acestui fenomen.
Continuitatea acestui proiect va fi asigurată prin susţinerea
administrativă şi financiară oferită prin angajamentul Consiliului
Judeţean Iaşi.

Grupul ţintă: capacitatea Centrului este de 15 femei victime ale


violenţei domestice din municipiul Iaşi cât şi copiii aflaţi in îngrijirea
acestora. Până la finalizarea proiectului, de seviciile adăpostului vor
beneficia un numar de 30 de femei victime ale violenţei în familie.

46
Stop Violenţa în familie

Centrul Social pentru Ocrotirea Femeilor Victime ale


Violenţei Domestice
Familia este considerată de cele mai multe ori ca fiind cea mai
importantă celulă a societăţii, femeia fiind liantul care o ţine unită. Din
păcate, femeile se confruntă cu cele mai flagrante încălcări ale
drepturilor omului, în cadrul acestei structuri violenţa împotriva femeilor
deţinând primul loc.
Violenţa familială sau domestică îşi are originea în structura socială,
în obiceiuri, tradiţii, credinţe care subînţeleg superioritatea bărbatului
asupra femeii.
Din nefericire si copiii sunt de multe ori victime ale violentei in
familie, traind alaturi de mamele lor adevarate traume.
De cele mai multe ori, victimele violenţei nu sunt suficient informate
în legătură cu drepturile lor şi cu existenţa unor posibile alternative la
situaţia de violenţă.
Centrul Social pentru Ocrotirea Femeilor Victime ale Violenţei
Domestice a apărut ca o necesitate care să vină in sprijinul femeilor care
se confruntă cu acest tip de agresiune in familie.

Centrul Social pentru Ocrotirea Femeilor Victime ale Violenţei


Domestice din municipiul Iaşi este înfiinţat în baza Legii 217/2003
pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie şi este o unitate de
asistenţă socială fără personalitate juridică aflată în subordinea Direcţiei
Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi, destinată să
asigure gratuit servicii sociale şi asistenţă specializată victimelor
violenţei în familie cât şi copiilor acestora.
Misiune: Proiectul „Crearea unui centru social pentru
ocrotirea femeilor victime ale violenţei domestice din municipiul Iaşi”
(finanţat de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei) a
urmărit înfiinţarea şi funcţionarea unui Centru care să urmărească
următoarele obiective: prevenirea şi combaterea violenţei în familie,
sensibilizarea comunităţii locale cu privire la consecinţele acestui
fenomen.
Continuitatea acestui proiect va fi asigurată prin susţinerea
administrativă şi financiară oferită prin angajamentul Consiliului
Judeţean Iaşi.

47
Stop Violenţa în familie

Grupul ţintă: capacitatea Centrului este de 15 femei victime


ale violenţei domestice din municipiul Iaşi cât şi copiii aflaţi în
îngrijirea acestora. Până la finalizarea proiectului, de seviciile
adăpostului vor beneficia un număr de 30 de femei victime ale violenţei
în familie.
Servicii :
• adăpost de urgenţă pe o perioadă determinată de timp,
până la depăşirea situaţiei de criză,
• cazare şi hrană gratuite,
• asistenţă socială,
• consiliere psihologică,
• grup de suport,
• consultanţă juridică,
• asistenţă medicală, în parteneriat cu D.S.P.Iaşi,
• consiliere vocaţională în parteneriat cu AJOFM Iaşi,
• intermedierea relaţiei victimei cu alte instituţii
implicate în soluţionarea situaţiei acesteia.
Evaluarea complexă a femeilor victime ale violenţei domestice
se va face pe baza evaluării sociale, situaţiei materiale şi financiare,
situaţiei morale şi stării de sănătate a familiilor cu mulţi copii şi,
totodată, ţinându-se cont de cauzele care au condus la internarea
acestora. Evaluarea se va realiza pe baza anchetelor sociale şi a
întâlnirilor realizate de personalul Centrului,în colaborare cu alte
autorităţi publice sau instituţii partenere ale DGASPC Iaşi.
Beneficiarele acestui Centru vor fi selectate în urma unor
anchete sociale instrumentate fie de personalul Serviciului de Asistenţă
Socială pentru Persoane Adulte aflate în Dificultate ( dacă referirea
cazului se va face către aceştia), fie de personalul Centrului (dacă
victima este acompaniată la Centru de către organele de poliţie sau de
către echipa de serviciu de pe linia „983”). De asemenea, se vor solicita
informaţii de la celelalte servicii din cadrul DGASPC Iaşi şi instituţii
colaboratoare: Poliţia, Direcţia de Sănătate Publică, Institutul de
Medicină Legală, etc.
Primirea victimelor în adăpost se va face numai la cererea şi cu
acordul scris al acestora şi doar în caz de urgenţă, atunci când izolarea
victimei de agresor se impune ca masură de protecţie, şi este
condiţionată de locurile disponibile în Centru.
48
Stop Violenţa în familie

Sesizarea cazurilor se va face pe linia „983”, fie de către


organele de poliţie/jandarmi sau alte instituţii implicate în prevenirea şi
combaterea violentţi în familie, fie de către victima însăşi sau rudele/
cunoştinţele acesteia.
În cazul în care victima este acompaniată la Centru de către
organele de poliţie sau de către echipa de specialişti din cadrul
DGASPC Iaşi (asistent social, psiholog) de serviciu pe linia „983”,
admisia acesteia se va face pe baza unui proces-verbal încheiat cu
reprezentanţii poliţiei şi/sau pe baza unui referat de internare în regim
de urgenţă întocmit de către specialiştii DGASPC Iaşi (de seviciu pe
linia „983”).
Totodată, va da o declaraţie pe propria răspundere, în care îşi
va exprima dorinţa de a fi asistată în Centru.
Potrivit Ordinului 383/2004 prin care se aprobă standarele de
calitate pentru serviciile sociale din centrele pentru adăpostirea
victimelor violentei domestice, gazduirea in adapost va fi pentru o
perioada determinata cuprinsa intre 7 si 60 de zile, cu posibilitate de
prelungire pana la 90 de zile, iar in situatiile exceptionale pana la 180
de zile.

49
Stop Violenţa în familie

Centrul De Mediere Şi Securitate Comunitară


Str. Moara de foc nr. 35, et.7 +8, Iaşi, cod 700520
0232 252920, fax 0232 252926
info@cmsc.ro
www.cmsc.ro
CMSC este o organizaţie neguvernamentală, independentă şi
non profit, înfiinţată în ianuarie 2000, membră a Soros Open Network
România. Misiunea CMSC este aceea de a propune şi dezvolta modele
de securitate comunitară, sisteme şi protocoale de colaborare multi -
instituţională şi servicii la cele mai înalte standarde, în vederea
protejării victimelor abuzului de orice tip şi a persoanelor vulnerabile,
prin abordare integrată, multidisciplinară şi acordând respect fiecărei
persoane.

Servicii directe acordate de către CMSC persoanelor –


victime ale violenţei domestice:
• consiliere psihologică
• asistare socială
• adăpost temporar de urgenţă ( a funcţionat până în
septembrie 2004)
• consultanţă juridică
• consiliere in rezolvarea conflictului, mediere

Servicii complementare:
• asistarea psihosocială a copiilor care au devenit
victime ale abuzului şi neglijării, în vederea prevenirii recidivei
şi a depăşirii crizei.
• prevenirea instituţionalizării copiilor aflaţi în
situaţie de risc din cauza violenţei intrafamiliale

Consultanţă juridică

Reţeaua de Clinici Juridice este formată din 9 birouri,


situate în localităţile: Iaşi, Bacău, Suceava, Botoşani, Timişoara,

50
Stop Violenţa în familie

Roman, Bucureşti (în parteneriat cu Centrul Naţional Român pentru


Refugiaţi) şi, în mediul rural, la Movileni (judeţul Iaşi). Activitatea
acestora este organizată în colaborare cu universităţi, organizaţii non-
guvernamentale locale şi diverse instituţii publice cu experienţă în
asistarea victimelor violenţei şi abuzurilor.

Clinica Juridică a CMSC oferă sprijin juridic gratuit


următoarelor categorii de persoane cu venituri reduse:
• femei victime ale violenţei în familie
• copii supuşi abuzurilor
• persoane supuse oricărui tip de discriminare sau abuzului de
putere
• tineri implicaţi în procese, mai ales minori
• refugiaţi şi solicitanţi de azil

Aceste persoane trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

• deţin venituri reduse sau nu au nici o sursă de venit (şi


pot dovedi aceasta);
• nu au un avocat angajat în momentul depunerii solicitării
pentru consiliere;
• solicită consiliere juridică pentru probleme legate de
încălcarea unor drepturi fundamentale.

51
Stop Violenţa în familie

Societatea de psihoterapie şi intervenţie psihosocială


catharsis
Contact : Sos. Nicolina, nr. 21, bl. 954, sc. A, et.1, ap.2, Iaşi, cod
700722
Telefon : 0232-276144
E-mail : gcrumpei@iasi.mednet.ro
Misiune: Încurajarea, susţinerea şi promovarea suportului
psihologic prin psihoterapie, consiliere şi asistenţă socială, promovarea
toleranţei, înţelegerii reciproce şi negocierii ca modalităţi de rezolvare a
conflictelor şi premize ale prezervării democraţiei şi libertăţii
individuale.
Beneficiari: persoane aflate în situaţie de criză sau cu
dificultăţi de relaţionare, precum şi persoane defavorizate care au
nevoie de suport psihosocial (victime ale violenţei, copii abuzaţi,
bătrâni, persoane aflate în detenţie, bolnavi, bolnavi cronici, persoane
cu handicap psihic sau motor, şomeri, persoane cu venituri reduse).
Servicii:
• suport psihologic (evaluare, consiliere şi psihoterapie)
consult psihiatric (evaluare şi tratament) ;
• asistenţă socială (resocializare, sprijin în rezolvarea diverselor
probleme);
• consiliere juridică;
• cursuri de formare în domeniul psihosocial.

52
Stop Violenţa în familie

Organizaţia Salvaţi Copiii


Contact: Stradela Canta nr.3, (creşa 25), Iaşi, cod 700527
telefon : 0232 219986
E-mail : iasisalvaticopiii@yahoo.com

Misiune: Salvaţi Copiii este o organizaţie nonguvernamentală,


nonprofit, neconditionată politic şi religios, care promovează, apără şi
monitorizează respectarea drepturilor copilului în conformitate cu
Convenţia ONU.
Beneficiari:
• copiii străzii
• copii abuzaţi fizic, emoţional, sexual, copii cu risc de abandon
şcolar/ familial
• copii cu risc delincvenţial
• copii exploataţi prin muncă
• familiile aflate în dificultate
• cadre didactice, consileri şcolari, asistenţi sociali

Servicii:
• promovarea şi monitorizarea Drepturilor Copilului în instituţii
guvernamentale şi nonguvernamentale, în conformitate cu
Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului;
protecţia copilului împotriva discriminării, exploatării,
violenţei şi a altor forme de abuz;
• prevenirea abandonului şi reintegrarea familială/ şcolară a
copiilor;
dezvoltarea de servicii de asistenţă socială pentru copiii străzii;
acordarea de servicii de consiliere pentru copilul abuzat/
neglijat;
educaţie pentru sănătate;
• acordarea de servicii pentru copiii cu risc delincvenţial.

53
Stop Violenţa în familie

Holt România - Filiala Iaşi


Contact: Bistriţa nr 7 Iaşi Bl B13 parter ap 3 sc B
Telefon: 0232 278143
E-mail : iasi@holt.ro

Grup ţintă: copii abandonaţi în instituţii, familii aflate în criză, familii


adoptatoare, părinţi care doresc să participe la cursuri de educaţie
parentală, tinere mame, profesionişti din domeniul protecţiei copilului.
Servicii:
• consiliere;
• sprijinirea familiilor pentru prevenirea abandonului;
• prevenirea abuzului şi neglijării copilului;
• sprijinirea şi promovarea adopţiei naţionale;
• servicii pre şi post adopţie;
• cursuri de educaţie parentală;
• sprijin financiar;
• programul “Bun venit, bebeluşule!”;
• acompaniere socială;
• programe de formare teoretică şi practică pentru educatori
parentali;
• programe de instruire pentru profesionişti;
• elaborare şi publicare materiale de specialitate.

54
Stop Violenţa în familie

Asociaţia Alternative Sociale


Contact: Sos. Nicolina nr.24, bl. 949, parter, Iaşi, cod 700722
Str. Cuza Vodă nr 8, Iaşi, cod 700036
Telefon : 0232 218232, 262814, 219382
0744 770323, 0722 733219
E-mail : office@alternativesociale.ro,
prevenire@alternativesociale.ro
Misiune: Creşterea securităţii publice şi apărarea drepturilor
internaţionale ale omului prin oferirea de servicii psiho-sociale şi
juridice victimelor abuzurilor şi ale traficului de fiinţe umane şi
pentru persoane care au comis fapte penale pentru prevenirea
recidivei.
Beneficiari:
• familiile copiilor aflaţi în risc, victime ale abuzurilor şi/sau
neglijării;
• victime ale traficului de fiinţe umane;
• copii, adolescenţi şi tineri;

Servicii oferite:
• servicii de asistenţă psiho - socială pentru copiii victime ale
abuzurilor şi / sau neglijării în familie;
• servicii de prevenire a instituţionalizarii copiilor aflaţi în risc de
abuz/ neglijare;
• servicii de consiliere psiho - pedagogică;
• servicii de asistenţă psihosocială, medicală şi juridică oferite
fetelor şi femeilor victime ale traficului de persoane;
• servicii de prevenire a delincvenţei juvenile, a traficului de fiinţe
umane, a violenţei în familie şi a exploatării prin muncă a
copiilor;
• servicii psiho-sociale pentru deţinuţi şi foşti deţinuţi.

55
Stop Violenţa în familie

Fundaţia Pro – Women


Contact : Str. Ştefan cel Mare şi Sfânt, bloc Gulliver, sc. C, Iaşi.
Telefon/Fax : 032210824, 032260154
E-mail : office@prowomen.ro
Web : www.prowomen.ro
Fundaţia Pro-Women este o organizaţie non-guvernamentală,
cu caracter nonprofit şi apolitic.
Misiunea fundaţiei: ridicarea nivelului de încredere în fortele
proprii,stimularea ersonale a femeilor în vederea unei mai bune
participări la democratizarea societăţii.
Grupul ţintă : femei şomere, mame adolescente singur părinte, femei
aflate în risc de trafic de persoane.
Servicii :
• consiliere pentru diverse situaţii de criză,
• asistenţă juridică, antreprenorială,
• dezvoltare personală, căutarea unui loc de muncă,
• informaţii pentru carieră,
• instruirea în diverse domenii.

57
Stop Violenţa în familie

Fundaţia „Şanse Egale Pentru Femei” Iaşi

Contact : Str. Împăcării, nr.17, bloc 913, tronson 1, et.1, Iaşi.


Telefon/Fax : 032211713, 032211713,
E-mail : sef@mail.dntis.ro

Misiunea organizaţiei : promovarea egalităţii şanselor pentru


femei şi bărbaţi, activând în beneficiul femeilor şi desfăşurând activităţi
necesare protecţiei şi apărării lor.
Grupul ţintă : femei victime ale violenţei, femei care doresc
să-şi schimbe profesia, care doresc consiliere în carieră, femei aflate în
situaţie de criză.
Servicii :
• consiliere individuală,
• formare privind accesul la locuri de muncă,
• asistenţă şi servicii de specialitate pentru victimele violului,
violenţei domestice şi traficului de persoane,
• dezvoltarea carierei profesionale.

58
Stop Violenţa în familie

BIBLIOGRAFIE

Centrul de Mediere şi Securitate Comunitară Iaşi , Violenţa


Domestică –Ghid de Recunoaştere şi Asistare, Iaşi, 2002;
Muntean, Ana, Familii şi copii în dificultate, Editura Mirton
,Timişoara, 2001;
Constantin, Mădălina, Maltratarea copilului –între cunoaştere
şi intervenţie, Editura Lumen, Iaşi, 2004;
Killén, Kari, Copilul maltratat, Editura Eurobit, Timişoara,
1998
Legea nr. 217/ 2003 cu privire la prevenirea şi combaterea
violenţei în familie;
Miftode Vasile (coord.), Populaţii vulnerabile şi
fenomene de automarginalizare, Editura Lumen, Iaşi, 2002
Miftode Vassile, Fundamente ale asitenţei sociale,
Editura Eminescu, Iaşi, 1999
Miftode Vasile, Tratat de metodologie sociologică,
Editura Lumen, Iaşi, 2003
Organizaţia Salvaţi Copiii/Alternative Sociale, Ghid de bune
practici pentru prevenirea abuzului asupra copilului, Iaşi, 2002
Ordinul nr. 993/ 2004 pentru aprobarea Procedurii de
conlucrare în prevenirea şi monitorizarea cazurilor de violenţă în
familie.
*.*„Violenţa în familie”, Studiu având la bază activitatea
Centrului Pilot de Asistenţă şi Protecţie a Victimelor Violenţei în
Familie, Bucureşti, 1998;

59
Material informativ realizat în partenerat de Asociaţia Lumen şi
“Centrul Social pentru Ocrotirea Femeilor Victime ale Violenţei
Domestice din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi
Protecţia Copilului Iaşi” în cadrul proiectului Stop Violenţa în
Familie cu finanţare din partea Autorităţii Naţionale pentru Tineret
prin Direcţia Judeţeană de Tineret Iaşi :

ROMÂNIA

AUTORITATEA NAŢIONALĂ
PENTRU TINERET
Direcţia Judeţeană pentru Tineret Iaşi

Ministerul Muncii Direcţia Generală de


Solidarităţii Sociale Consiliul Judeţean Iaşi Asistenţă Socială şi
şi Familiei Protecţia Copilului Iaşi