INTELIGENTA EMOTIONALA IN EDUCATIA COPIILOR PREŞCOLARI – DEMERSURI, STRATEGII,

EXPERIENTE REUSITE

Pâna nu demult, omul a fost considerat o fiinţă raţională, iar emoţiile nu trebuiau exprimate în public, deoarece
însemnau un act de imaturitate din partea acelei persoane.
Datorită cercetătorilor, specialiştii au ajuns la concluzia că, de fapt, omul este o fiinţă emoţională, şi dacă aceste
emoţii sunt educate, beneficiile obţinute în urma acestui proces sunt enorme.
Inteligenţa emoţională redefineşte imaginea despre lume şi om. Astazi, se ştie că emoţiile sunt cele mai importante
resurse ale omului. Inteligenţa generală creşte dacă se dezvoltă inteligenţa emoţională. Daca intelectul ne ajuta sa rezolvam
probleme, sa facem calcule mintale sau sa procesam informatii, inteligenta emotionala ne permite sa fim creativi si sa ne
folosim emotiile pentru a ne rezolva problemele. Inteligenta emotionala este « abilitatea de a percepe si exprima, de a
asimila emotii in gandire, de a intelege prisma emotiilor si de a regla emotiile proprii si ale altora ». Salovey, Mayer,
Caruso, 2000.
Inteligenţa emoţională, sau EQ, a ieşit tot mai mult în evidenţă în ultimii ani, însă sunt puţini cei care îşi dau seama
cât este de importantă pentru reuşita în fiecare domeniu al vieţii. Aşa-zisele trăsături „slabe”, dar care fac atât de multe
pentru succesul nostru, trebuie salvate de la marginalizare, trebuie luate în considerare de educatori, oameni de afaceri,
mass-media şi, nu în subsidiar, de conducători. Inteligenţa emoţională reprezintă gradul în care un individ este capabil să
reacţioneze la propriile sale emoţii şi la cele ale celorlalţi. Această capacitate a noastră de a ne gestiona emoţiile este aşadar
„acel factor hotărâtor care ne face să ne apucăm să facem limonada, când viaţa ne-a oferit lămâi, în loc să ne autoirosim în
amărăciune”.
Dacă emoţiile sunt conştientizate în totalitate, în ciuda faptului că unele dintre ele spun despre noi lucruri pe care nu
am vrea să le auzim, trebuie să învătăm să le gestionăm în mod constructiv în vederea atingerii unui anume scop.
Inteligenţa emoţională desemnează capacitatea de a recunoaşte emoţiile proprii şi ale celorlalţi, de a şti ce înseamnă
sa te simţi bine, să fii fericit şi vesel, ce înseamnă să fii trist, supărat; în plus, presupune cum să treci de la emoţii negative
la emoţii pozitive. Gradul inalt de dezvoltare a inteligenţei emoţionale se traduce într-o stare stenică de fericire manifestată
prin: motivare, concentrare, liniste interioară, echilibru, libertate, satisfacţie, socializare, prietenie, împlinire, autocontrol,
autonomie, apreciere.
Inteligenţa emoţională este cea care te face să ştii cum să-ţi gestionezi emoţiile şi cum să comunici eficient cu
ceilalţi, în aşa fel încât să-ţi îndeplineşti scopurile. Evident, este important şi să fii inteligent ca să ai succes; asta te va ajuta
să-ţi identifici aceste scopuri.
Nivelul scăzut de inteligenţă emoţională se asociază cu: singuratate, frustrare, gol interior, depresie, letargie, supărare,
obligaţie, victimizare, teamă, vinovăţie, instabilitate, dezamăgire, resentiment, eşec.
După Goleman inteligenţa emoţională este un fel de inteligenţă socială, care implică abilitatea de a controla emoţiile
personale şi ale altora, de a înţelege aceste emoţii şi de a folosi informaţia provenită de la ele, în modul de gândire şi
acţiune. E nevoie de o stare optimă a creierului, pentru obţinerea performanţei. «Alungă frica » a fost sloganul lui W.
Eduard Deming. Acest slogan se poate aplica şi unei grupe de copii – frica tracasează mintea, împiedică învăţarea. Fiecare
copil este diferit şi nu poate fi comparat «decât cu sine însuşi ». Şi totuşi, câteva lucruri esenţiale îi fac să se asemene: toţi
au nevoie de dragoste, de securitate, de îngrijire şi de exerciţiu. Copiii îşi dezvoltă treptat «capacităţile de informare –
procesare – numite inteligenţe »- care să le permită să soluţioneze sau să creeze produse.
Howard Gardner defineşte inteligenţa ca un « potenţial bio-psihologic care procesează forme specifice de informaţii
în formule distincte ». Autorul combate ideea adânc înrădăcinată la nivelul mentalităţii colective, conform căreia succesul
şcolar, depinde de nivelul de inteligenţă al individului, în « inteligenţe multiple, noi orizonturi ». H.Gardner defineşte
inteligenţa astfel: «o capacitate computaţională - o capacitate de a procesa un anumit tip de informaţie care se găseşte în
biologia umană şi în psihologia umană ».
În grădiniţă, prin aplicarea noului curriculm, a activităţilor de tip integrat, a metodelor tradiţionale îmbinat atent cu
cele interactive, moderne, a metodei proiectelor - se poate oferi fiecărui copil posibilitatea de a trăi succesul şi de a fi
motivat.
Grădiniţa este capabilă să respecte interesele spontane ale copilului şi modurile sale fireşti de învăţare.
Trebuie respectat entuziasmul pentru activităţile fizice, pentru proiecte creative, pentru arte şi joc şi trebuie să i se
dea ocazia copilului de a învaţa şi de a-şi dezvolta personalitatea prin aceste activităţi. Dacă realitatea arată că persoanele
care îşi cunosc şi îşi stăpânesc bine emoţiile şi care înteleg şi abordează eficient emoţiile celorlalţi sunt în avantaj în orice
domeniu al vieţii, atunci grădiniţa trebuie să desfăşoare un set de activităţi care vizează dezvoltarea emoţională şi să
faciliteze creşterea emoţională şi socială a copiilor, prin dezvoltarea unor abilităţi de relaţionare interpersonală, prin
îmbunătăţirea stimei de sine, dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de sine ca persoană unică şi valoroasă, a strategiilor de
rezolvare de probleme şi de luare de decizii, formarea şi dezvoltarea abilităţilor de gestionare a conflictelor prin dezvoltarea
unei perspective flexibile asupra vieţii, prin achiziţionarea unui sistem de valori şi prin învatarea unor abilităţi de
comunicare.
Sarcina noastră a educatoarelor, este de a ajuta copilul să-şi dezvolte propriile capacităţi, indiferent dacă ele se
potrivesc sau nu cu obiectivele noastre. Aşteptările academice sunt tot mai ridicate faţă de copiii mici, chiar înainte de
intrarea lor în şcoala primară. Copiii mici însă, au nevoie de a-şi dezvolta laturile « neacademice » ale personalităţii, cum
ar fi : capacităţile artistice, legăturile cu natura şi familia. Presiunile educaţionale premature îi pot lipsi de sansa de a-şi
dezvolta aceste trăsături.
Voi exemplifica modul în care am contribuit la conştientizarea emoţiilor copiilor grupei mijlocii. Jocurile şi
exerciţiile energizante urmăresc captarea atenţiei, exersarea memoriei, buna relaţionare, exprimarea liberă a sentimentelor
cu o mimică şi gestică adecvată, cunoaşterea, autocunoaşterea, corectarea ieşirilor negative şi observarea percepţiei sociale
a copiilor.
o ,,Cercul numelor” – Copiii stau în cerc pe scăunele şi fiecare îşi spune numele asociindu-l cu ceva (plante, animale,
fenomene). Astfel, copiii îşi cunosc bine numele şi se caracterizează printr-un cuvânt.
o ,,Numele şi schimbarea de loc” - Copiii stau în cerc pe scăunele. Copilul care nu are scaun, merge la un coleg, îi
spune numele, dă mâna cu el şi acesta îi cedează locul dacă a spus corect.
o ,,Numele şi stări emoţionale diferite” – Copiii stau în aceeaşi formaţie. Copilul numit merge la un coleg spunându-i
numele aşa cum i-a şoptit educatoarea. Copiii învaţă să diferenţieze diferite stări emoţionale (simpatie, supărare,
furie, linguşire, poruncă, politeţe), atât din tonul vocii, cât şi din mimica interlocutorului.
 o ,, Noii prieteni” – Copiii stau în semicerc pe scaune, vorbesc cu colegul din dreapta şi cu cel din stânga despre
familie, ce le place mai mult să facă, să mănânce, ce jucării au şi apoi fiecare îşi prezintă vecinii. Este un exerciţiu
de pozitivare prin care se pot corecta ieşirile negative. Copiii aud numai lucruri bune unii despre ceilalţi şi sunt
stimulaţi să fie prieteni, să se joace împreună cu jucăriile preferate.

Pentru a cunoaşte mai bine copiii cu care lucrez (cum sunt trataţi în familie, cine le sunt prietenii), pentru a-i
îndemna să se cunoască, să se exprime liber şi să aibă încredere în forţele proprii, am desfăşurat următoarele exerciţii cu
grupuri de 5-6 copii: ,,Trei persoane importante din viaţa mea” , ,,Cum mă simt când…?”, ,,Ce-mi trece prin cap
acum?”, ,,Cel mai fericit moment din viaţa mea”
Pentru a facilita deschiderea de sine într-un climat plăcut am desfăşurat jocul ,,Rucsacul meu cu calităţi”. Plecaţi în
vacanţă. Ce calităţi aveţi şi doriţi să le luaţi cu voi ?. Răspunsurile date de copii le-am dezvoltat în discuţiile ulterioare când
i-am invitat să ne povestească de ce consideră ei că sunt harnici, curajoşi, buni, etc. Am încurajat afirmarea acestor calităţi
şi extinderea lor la toţi copiii din grupă, dându-i drept exemplu.
Utilizând mijloace diverse, ca : basmele şi povestirile terapeutice, colajul, dansul şi mişcarea creativă, desenul şi
pictura, jocul, modelajul, muzica şi teatrul, am urmărit: dezvoltarea capacităţii de a exprima gândurile, sentimentele,
dorinţele; creşterea respectului de sine şi a încrederii copilului în sine, dezvoltarea capacităţii de autocunoaştere şi
autoacceptare, dezvoltarea capacităţii de rezolvare a problemelor şi a conflictelor, dezvoltarea sociabilităţii, a capacităţii de
integrare în grupuri, transformarea emoţiilor negative, cunoaşterea/recunoaşterea propriilor sentimente şi emoţii, creşterea
stimei de sine, dezvoltarea personalităţii copilului preşcolar. Alte tipuri de activităţi desfăşurate: jocuri de autocunoaştere
pe bază de imagini, desene, identificarea caracteristicilor personale elementare, portofoliu (sarcină de grup), colaje, desene,
exerciţii pentru identificarea asemănărilor şi deosebirilor prin comparare cu ceilalţi / celelalte şi cu personaje din poveşti,
desene animate, filme,  discuţii despre nevoile diferite ale fiecăruia, exercitii în perechi pentru exersarea elementelor simple
de ascultare activă, jocuri de rol, evenimente cotidiene, secvenţe de film pentru observarea şi analizarea diferenţelor între
copii, familii, sarcini de grup în care se stabilesc roluri, reguli, exerciţii situaţionale cu dificultăţi care pot apărea în grup,
dialoguri din povesti despre relaţiile din familie. Se pune un accent deosebit pe utilizarea tehnicilor creative ca mijloc de
construire a personalităţii, tehnici care permit o conectare cu sine însuşi,  dezvoltarea capacităţii  de expresie şi  comunicare
în relaţiile interumane, îi ajută pe copii să se înţeleagă pe sine, să se elibereze de anxietăţile acumulate, de tensiuni şi să-şi
dezvolte abilităţi de comunicare şi inserţie socială, facilitând de asemenea, elaborarea unor strategii de rezolvare a
conflictelor.

Aşadar, să încercăm o relaţie educativă care recunoaşte, încurajează, valorizează preşcolarii în scopul motivării ei.
Să încercăm o relaţie educativă bazată pe inteligenţa emoţională şi pentru dezvolatrea inteligenţei emoţionale, pornind de
la faptul că totalitatea acţiunilor noastre ne permit să creăm un echilibru mai sănătos în relaţiile cu copiii

BIBLIOGRAFIE :
 Goleman, D., Boyatzis, R., McKee, A. (2005). “Inteligenţa emoţională în leadership”, Editura Curtea Veche,
Bucureşti

 Stein, S.J., Book, H. E. (2003). “Forţa inteligenţei emoţionale. Inteligenţa emoţională şi succesul vostru”, Editura
Alfa, Bucureşti

 Steven J. Stein, Howard E. Book (2007)– “Forţa inteligenţei emoţionale” Editura Allfa, Bucureşti