Farmacoterapia durerii

Analgezice opioide
Analgezice antipiretice
Antimigrenoase

Conf. Dr. Cornel Chiriță

Disciplina de Farmacologie și Farmacie clinică
 Durerea reprezintă o experienţă senzorială sau afectivă neplăcută dată de o
leziune tisulară veritabilă sau potenţială.

Baze anatomo- fiziologice

Durerea are la bază un arc reflex cu următoarele componente:

1. Receptorii pentru durere = Nociceptori – sunt situaţi periferic, fie la exteriorul

organismului (ex: la nivelul pielii), fie în interiorul acestuia (visceral).
Îi putem clasifica în funcţie de stimulii care îi activează în: mecanoreceptori
(activaţi de presiune), termoreceptori, chemoreceptori (activaţi de histamină,
serotonină, bradikinină, PGE1, substanţa P)

2. Căile aferente şi căile ascendente

Căile aferente sunt reprezentate de fibrele senzitive nociceptive (somatice sau

vegetative) şi sunt incluse în nervi spinali şi nervi cranieni. Au rolul de a conduce
informaţia de la nociceptori la centrii nervoşi de la nivel spinal.
 Căile ascendente formează fascicule: fasciculul spinotalamic şi talamocortical. Au
rolul de a conduce informaţia de la centrii inferiori la centrii superiori de integrare a
durerii.

3. Centrii nervoşi de percepere şi integrare a durerii:

- subcorticali: situaţi la nivelul sistemului limbic si formaţiunii reticulate

La nivelul acesta are loc o percepere a durerii inconştientă, nelocalizată,
însoţită de o alertă generală a organismului cu hiperreflectivitate şi reacţii vegetative.

- corticali: situaţi în zona somestezică din lobii parietali

Perceperea durerii este conştientă, localizată, cu reacţii corespunzătoare.

4. Căile descendente – sunt căi de control, inhibare şi modulare a durerii.

Pleacă de la nivelul scoarţei cerebrale şi inhibă transmiterea impulsului nervos
dureros la nivelul coarnelor posterioare din măduva spinării.
! Serotonina şi Noradrenalina – mediatori ai acestei căi !
5. Organul efector: Ex – contracţia unui muşchi, secreţia unei glande etc
 Componentele durerii

1. Perceperea durerii - fenomen neurologic caracterizat de pragul perceperii durerii

= cea mai mică intensitate a unui stimul dureros resimţit ca durere.

2. Reacţia la durere - fenomen psihic, somatic şi vegetativ, caracterizat de pragul

reacţiei la durere = cea mai slabă intensitate dureroasă care antrenează: reacţii
psihice (agitaţie, anxietate), reacţii somatice (contracţie musculară), vegetative
(adrenergice: ↑ TA, tahicardie, transpiraţie)

Mediatorii chimici ai durerii

1. Periferici: acţionează la nivelul nociceptorilor

Au rol algogen: serotonina, bradikinina, PGE1, etc

2. Centrali:
- rol algogen: substanţa P, neuromediatorii excitatori (glutamat, aspartat),
NO
- rol analgezic: opioidele endogene, serotonina, NA, aminoacizii inhibitori
(GABA, glicina), somatostatina
 Clasificarea durerii
- După localizare: durere somatică, durere viscerală, durere centrală (leziuni la niv.
măduvei spinării), durere psihică

- După evoluţie:
1. Durere acută: reprezintă un simptom din cadrul unei boli care dispare după
vindecare fără a lăsa sechele fizice sau psihice. Răspunde la terapia analgezică
uzuală.
2. Durere cronică: reprezintă o boală în sine care persistă variabil şi antrenează
tulburări la niv. SNC (insomnie, depresie). Rezistentă la terapia analgezică uzuală.

Farmacoterapia durerii
Se folosesc medicamente care acţionează la diferite niveluri în arcul reflex:

I. Medicamente care inhibă formarea impulsului nervos la niv. nociceptorilor:

Ex: anestezice locale
med. fiziopatogenice – antiinflamatoare, antianginoase, antispastice,
vasodilatatoare
II. Medicamente care împiedică transmiterea impulsului nervos dureros prin
căile aferente şi ascendente:
Ex: anestezice locale

III. Medicamente care acţionează la niv. centrilor nervoşi de percepere şi

integrare a durerii:
- prin mec. nespecifice: Ex – anestezice generale
- prin mec. specifice:
● ↑ pragul perceperii durerii – analgezice morfinomimetice şi
antipiretice
● ↑ pragul reacţiei la durere – analgezice morfinomimetice

IV. Medicamente care acţionează la niv. căilor descendente inhibitoare ale

durerii:
- analgezicele cu mecanism mixt: opioid + monoaminergic spinal
(inhibă recaptarea 5HT, NA)
- analgezice nespecifice: Pot fi coanalgezice (medicamente care asociate
analgezicelor propriu-zise realizează o potenţare a analgeziei) sau
paraanalgezice (med. care, pe lângă acţ. de bază, au şi efect analgezic)
Ex: antidepresivele clasice (inhibă recaptarea 5HT, NA)
 Tratamentul durerii se face de obicei în trepte.

● Durerea acută se tratează cu analgezice conform scalei analgezice ± medicaţie

adjuvantă (antiinflamatoare, antispastice etc)
- durerile acute slabe sau moderate: corespund treptei I
Tratament: analgezic antipiretic ± adjuvante
- dureri persistente crescânde: treapta a IIa
Tratament: analgezic opioid mediu (codeină, tramadol) ± analgezic antipiretic ± adjuvante
- dureri f. intense: treapta a IIIa
Tratament: analgezic opioid forte ± adjuvante

● Durerea post-operatorie se tratează cu un analgezic opioid timp de 24-48 h după

intervenţie (administrare pe diferite căi – injectabil), apoi cu un analgezic antipiretic cât mai
este nevoie.

● Analgezia preemtivă – administrarea de analgezice înainte de intervenţie pentru a

înlătura hiperexcitabilitatea si hiperalgezia.
Hiperalgezie = perceperea durerii la o intensitate mult crescută faţă de
intensitatea stimulului.
Alodinie = resimţirea unei dureri la aplicarea unor stimuli nedureroşi în mod
obişnuit.
● Durerea cronică neoplazică se tratează conform scalei:
- slabă sau moderată: trat. cu analgezice antipiretice
- persistentă: analgezice opioide medii ± analgezice antipiretice
- f. intensă: analgezice opioide forte ± analgezice antipiretice

● Durerea cronică de orice altă cauză se tratează cu medicaţie fiziopatogenică în

funcţie de mecanismul de producere

● Migrena (durerea migrenoasă)

- Tratamentul crizei: analgezice antipiretice, dar uneori şi opioide
medic. fiziopatogenică: triptani, ergotamina
- Profilaxiile: medicaţie fiziopatogenică

● Nevralgiile se tratează simptomatic cu analgezice

Nevralgia de trigemen: carbamazepină
Durerile neuropate: gabapentină
 ANALGEZICE MORFINOMIMETICE (OPIOIDE)

Sunt medicamente care suprimă durerea (atât percepţia durerii, cât şi

reacţia la durere) acţionând la nivelul căilor ascendente spinotalamice şi
la nivelul centrilor nervoşi superiori de integrare a durerii.

Baze neurochimice

În algie şi analgezie sunt implicate predominant 2 categorii de

sisteme:

I. Sistemul opioid endogen (rol analgezic) în corelaţie cu sistemul

substanţei P (rol algic)
II. Sistemul monoaminergic spinal: mediatori – NA, 5HT

Funcţiile sistemului opioid endogen: efect analgezic, efect

euforizant, implicare în stres (împreună cu sistemul adrenergic şi
corticosteroizii), efect de modulare a altor transmisii sinaptice
(adrenergică, P-ergică, glutamatergică)
 Receptorii opioizi:

 R μ (MOP), k (KOP), δ (DOP) – la activarea lor apare efectul

analgezic
- R μ: analgezie supraspinală, spinală şi periferică
- R k şi δ: analgezie spinală şi periferică
 R NOP – agonistul endogen pentru aceşti receptori este
nociceptina, iar la activarea lor apare efectul algic

Agoniştii endogeni specifici:

 β endorfine: μ, k și δ
 Dinorfine: k, μ și δ
 Enkefaline: δ, μ şi k
 Endomorfine: μ
Alte efecte ale stimulării receptorilor:

Receptorii μ:
- Deprimarea centrului respirator (pt. această acţiune se dezvoltă toleranţa,
permiţându-ne să creştem dozele)
- Sedare
- Euforie (potenţial de farmacodependenţă)
- Mioză (semn al intoxicației cu opioide) - excepție petidina - produce midriază
- Imunodeprimare
- Greaţă şi vărsături
- ↑ tonusului m.netezi din tubul digestiv şi vezica urinară + contracţia sfincterelor =>
constipaţie (↓ motilităţii GI) + retenţie urinară. Acestea sunt efecte periferice care pot
fi combătute prin adm. de METILNALTREXON= antag. μ care acţionează exclusiv
periferic
Receptorii k Receptorii δ
- Sedare - Deprimare respiratorie doză-
dependentă
- Disforie - Efecte antidepresive
- Posibile efecte psihotomimetice - Dependenţă fizică
(halucinaţii ← potenţial fdep)
- Inhibarea secreţiei de ADH - ↓ motilităţii GI
 Clasificarea analgezicelor opioide

I. După natura substanţei:

1) Opioide naturale: morfina, codeina

2) De semisinteză: hidromorfona, oximorfona, hidrocodona, dihidrocodeina

3) De sinteză: restul

II. După mecanismul de acţiune:

1) Agonişti totali (μ, k, δ), forte – au eficacitate maximală (acţ. analgezică de

intensitate >> a morfinei ← de referinţă)
FENTANIL OXICODONA
SUFENTANIL MORFINA
REMIFENTANIL
PIRITRAMID
LEVORFANOL
DEXTROMORAMID
METADONA
PETIDINA (MEPERIDINĂ)
2) Agonişti totali slabi – au eficacitate submaximală (< a
morfinei)
CODEINA
DIHIDROCODEINA
DEXTROPROPOXIFEN (retras)

3) Agonişti parţiali – acţionează agonist pe unii R opioizi şi

antagonist pe alţii

a) Agonişti μ şi antagonişti k
BUPRENORFINA

b) Agonişti k şi antagonişti μ
PENTAZOCINA
BUTORFANOL
NALBUFINA
NALORFINA

c) Agonişti δ şi antagonişti k şi μ
NALMEFEN
 Agoniştii parţiali prezintă efect analgezic atunci când sunt administraţi singuri,
neasociaţi cu un agonist total. În asociere cu un agonist total, îşi manifestă proprietăţile
antagoniste şi reduc efectul analgezic al agonistului total (ex. Pentazocina administrată
singură are efect analgezic; administrată în asociere cu morfina, pentazocina reduce efectul
analgezic al morfinei).
! Agoniştii parţiali pot declanşa sindrom de abstinenţă în cazul toxicomanilor prin
deplasarea morfinei de pe R μ. !

4) Antagonişti totali (antidoturi)

NALOXON
NALTREXON
METILNALTREXON (acţiune exclusiv periferică)

* Uneori, se poate folosi ca antidot și nalorfina prin efectul său antagonist μ.

5) Analgezice cu mecanism mixt: opioid + monoaminergic spinal

TRAMADOL
TAPENTADOL
 Farmacocinetică

Absorbţia este bună după administrare pe căi injectabile şi mai redusă

după adm. pe căi naturale.

Morfina are o biodisponibilitate p.o. de ~ 25% şi absorbţia este f.

variabilă din cauza lipofiliei scăzute şi coef. de extracţie la nivelul primului
pasaj hepatic ridicat.
Căile naturale se folosesc mai ales pentru opioidele cu lipofilie ↑ :
fentanil (forma farm: plasturi, comprimate sublinguale)
butorfanol (spray nazal în crize de migrenă)
buprenorfina (compr. sublinguale)

Transportul în sânge
Legarea de proteinele plasmatice este redusă- medie: 30-70%.
!! Excepţie: metadona - 90% => are t1/2 lung şi durată lungă de
acţiune, putându-se administra la 6-8 h. Atenţie, însă! Poate induce şi
deprimare respiratorie de lungă durată.
Difuziunea
- prin bariera hematoencefalică (mai ales cei cu lipofilie ↑ - fentanil,
metadonă, codeină)
- prin placentă şi bariera sânge-lapte: apar deprimare resp. la făt/sugar,
întârzierea apariţiei la nou- născut, sindrom de abstinenţă la nou- născut.

Biotransformarea are loc majoritar hepatic.

Morfina se biotransformă într-o singură fază de glucuronoconjugare
directă rezultând:
3 glucuronid morfina – metabolit inactiv
6 glucuronid morfina – metabolit activ
 Farmacodinamie şi Farmacotoxicologie

 la nivel SNC:
- acţ. analgezică
- efect euforizant
- deprimarea centrului respirator (mai ales la adm. iv)
- sedare cu ↓ capacităţii de concentrare şi a activităţii fizice (este CI tratamentul
ambulator la şoferi, pers. a căror activitate necesită atenţie sporită)
- deprimarea centrului tusei din aria postrema => efect antitusiv util în terapie
Codeina, având un potenţial toxicomanogen redus, se foloseşte pe scară
largă în tratam. tusei. Celelalte opioide se folosesc doar în tusea extrem de intensă
prezentă în cadrul unor patologii care contraindică absolut tusea – EPA, IMA,
fracturi de coaste
- stimularea centrului vomei => efect sec – greaţă şi vărsături (mai ales la adm.
iv)

 la nivelul aparatului respirator:

- deprimare respiratorie prin mecanism central
- bronhoconstricţie (mai ales morfina) prin dublu mecanism: eliberare de
histamină şi PSM
! Precauţie mare la pacienţii cu astm bronşic sau BPOC!
 la nivelul ap. digestiv
- ↑ tonusul m. netezi din tubul dig.
- contracţia sfincterelor (piloric, anal)
- ↓ secreţiilor intestinale
Efect secundar: ↓ peristaltismului, constipaţie cu utilitate terapeutică în diaree
(antidiareice opioide – loperamid)
- contracţia sfincterului Oddi cu ↑ presiunii în arborele biliar → efecte nedorite în
cazul unor colici biliare. Se asociază cu un PSL pentru relaxarea sfincterului Oddi
- acţiune vomitivă prin mecanism central

 la nivelul ap. renal

- ↑ tonusului musculaturii vezicii urinare + contracţia sfincterelor => retenţie urinară
→ CI în HPB

 la nivel cardiovascular
- tendinţă spre hTA – în special la morfină prin eliberare de histamină

 la nivel ocular:
- contracţia m. circulari ai irisului => mioză (este unul din semnele intoxicaţiei cu
morfină deoarece nu apare toleranţă pt. acest efect)
! Excepţie: petidina – midriază (efect PSL)
 efecte neuroendocrine: consecinţa stimulării R opioizi din axul hipotalamus-
hipofiză- suprarenale
- ↓ eliberarea de hormoni sexuali – în tratam. cronice poate apărea hipogonadismul
- ↓ secreţia de oxitocină
- ↓ eliberarea de dopamină la niv. hipofizar => ↑ secreţia de prolactină

Alte Reacţii Adverse:

 Potenţial toxicomanogen:
- toleranţă cronică (obişnuinţă) – mai ales pt efectul analgezic, dar şi
deprimant respirator. NU apare pt constipaţie, mioză.
- farmacodependenţă psihică
- farmacodependenţă fizică → la oprirea bruscă apare sindromul de abstinenţă
cu manifestări adrenergice (tahicardie, palpitaţii, transpiraţii) şi P-ergice (dureri intense).
Tratamentul toxicomaniei la opioide se realizează în spitale de psihiatrie şi centre
speciale prin scăderea treptată a dozelor şi înlocuire cu un opioid cu potenţial de
toxicomanie mai redus (metadona), care se reduce ulterior la rândul său.

 Hiperalgezie şi Alodinie prin scăderea pragului nociceptiv. Apar de obicei la

întreruperea tratamentului, dar uneori şi în timpul acestuia.

 Reacţii alergice (prurit, urticarie) – mai ales la morfină prin eliberare de histamină
 Tramadol

Farmacocinetică:
- Bd. orală f. bună, > 90% → Dozele p.o. sunt aprox. egale cu dozele
injectabile.
- Biotransformare hepatică cu CYP3A4 şi CYP2D6 → ! Atenţie la
interacţiuni.

Farmacodinamie: analgezic cu mecanism mixt – agonist total slab pe R

μ, k şi δ + mecanism monoaminergic spinal cu inhibarea recaptării NA şi
5HT la niv. căilor descendente inhibitoare ale durerii

Farmacotoxicologie:
- efecte secundare: de tip opioid (greaţă, vărsături la doze uzuale,
deprim. resp., sedare la doze mari)
adrenergice (tahicardie, HTA)
- s-au raportat convulsii la doze uzuale => CI la epileptici
- obişnuinţa şi riscul de abuz şi dependenţă sunt mai scăzute dar este
totuşi CI oprirea bruscă a tratamentului.
 Tramadol
Interacţiuni:
- inductoarele enzimatice puternice (carbamazepina) îi scad eficacitatea
- asocierea cu medicamentele care cresc nivelul de serotonină
(antidepresive ISRS sau clasice, petidina, IMAO) pot conduce la sindrom
serotoninergic sever

Farmacoterapie şi Farmacografie:
Indicat în dureri moderate acute şi cronice care nu răspund la analgezice
antipiretice, la pacienţi la care AINS sunt CI (au ulcer, astm bronşic).

Doza maximă zilnică = 400 mg - adulţi

300 mg - vârstnici
 ANALGEZICE ANTIPIRETICE
= medicamente care reduc/suprimă durerea şi combat febra.

Febra = creşterea temperaturii corpului din cauza funcţionării centrilor termoreglatori

din hipotalamus la un nivel exagerat, dar cu păstrarea echilibrului dintre termogeneză
şi termoliză.

Baze farmacodinamice
Majoritatea acţiunilor apar în urma inhibării COX (ciclooxigenazei).

Acţiunea analgezică:
- mecanism periferic de inhibare a COX cu ↓ formării de PGE1 (algogenă) → ↓
eliberării de substanţă P
- mecanism central, talamic de ↑ a pragului perceperii durerii

Acţiunea antipiretică: inhibarea COX la nivel central, hipotalamic, cu ↓ formării de

PGE2 (pirogenă) → este readus la normal nivelul crescut al funcţionării centrilor
termoreglării

Acţiunea antiinflamatoare: inhibarea COX, mecanism comun cu AINS

Acţiunea antispastică: mecanism musculotrop

 COX prezintă 2 izoforme:

• COX-1: izoformă constitutivă, prezentă în toate ţesuturile. Participă la

formarea eicosanoidelor benefice:
PGE2 - acţiune bronhodilatatoare, protectoare gastrică, vasodilatatoare
pe arteriolele renale → ↑ filtrarea glomerulară, efect natriuretic
PGI2 (prostaciclina) – acţiune antitrombogenă, antiaterosclerotică,
protectoare gastrică, vasodilatatoare renală

Astfel, inhibarea COX-1 conduce la apariţia efectelor secundare nedorite!

• COX-2: constitutivă în unele ţesuturi, inductibilă în toate ţesuturile

organismului în prezenţa stimulilor proinflamatori. Participă la formarea
eicosanoidelor cu rol algic, inflamator: PGE1, PGF1α

Inhibarea COX- 2 de către medicamente conduce la apariţia efectelor

antiinflamatoare benefice.
 Farmacoterapie – Indicaţii

- Dureri slabe sau moderate de diverse etiologii - cefalee, nevralgii, artralgii,

dismenoree, colici, fracturi
- Scăderea febrei ca medicaţie simptomatică în infecţii virale, microbiene
- Pentru efectul antiinflamator se foloseşte aspirina în doze mari în reumatism
articular acut, poliartrită reumatoidă (indicaţie depăşită terapeutic)

De obicei, se folosesc asocieri:

- Aspirină + paracetamol – sinergism de adiţie

- Analgezic antipiretic + analgezic opioid – sinergism de potenţare
- Analgezic antipiretic + cafeină în migrenă
- Analgezic antipiretic + decongestionante SM (pseudoefedrină)
 Clasificare
- După structura chimică:
1) derivaţi de acid salicilic:
ACID ACETILSALICILIC
2) derivaţi de pirazolonă:
AMINOFENAZONA (retrasă din cauza ↑ incindenţei cancerului
gastric)
NORAMINOFENAZONA (METAMIZOL)
PROPIFENAZONA
3) derivaţi de p-aminofenol:
PARACETAMOL (ACETAMINOFEN)

- După intensitatea acţiunii: în ordine descrescătoare:

- Acţ. analgezică: M> AAS> Paracetamol
- Acţ. antipiretică: M> AAS> P
- Acţ. antiinflamatoare: AAS>> M
- Acţ. antispastică: M> propifenazona
 Reprezentanţi

Acidul acetilsalicilic

Farmacocinetică: Se absoarbe relativ bine mai ales în stomac şi duodenul

superior. Bd. orală depinde de:
● forma fizică: AAS cristalizat din etanol > cel cristalizat din hexan
● forma farmaceutică: comprimatele efervescente realizează conc. de
2x > comprimatele obişnuite

Biotransformarea: prin hidroliză în componente – acid salicilic şi acid acetic.

Acidul salicilic se biotransformă hepatic prin:
- conjugare cu glicina => acid saliciluric
- hidroxilare => acid gentizic - metabolit activ
Cinetica de biotransformare este de tip Michaelis Menten. La doze mari, se
produce saturarea sistemului enzimatic, orice creştere mică a dozei putând duce
la creşteri marcate ale concentraţiei plasmatice.
 Farmacodinamie:

 Analgezic antipiretic moderat

 Antiagregant plachetar la doze mici, subanalgezice - prin inhibarea COX-1 din
trombocite, cu inhibarea formării de TXA2
 Uricozurică la doze mari. La doze uzuale, AAS creşte uricemia => CI în gută
 Hipocolesterolemiantă
 Hipoglicemiantă

Farmacotoxicologie:

1) Efecte secundare
- ap. digestiv: hipersecreţie gastrică acidă, ↓ cantităţii de mucus gastric
protector => gastralgii, reactivarea ulcerului la ulceroşi (prin ↓ formării de PGE2,
PGI2)
microhemoragii gastrice (↓ formării de TXA2)
Este CI la pacienţii cu ulcer gastro-duodenal.

- ap. respirator: bronhoconstricţie (↓ formării de PGE2)

Este CI la pacienţii cu astm bronşic.

- ap. excretor renal: ↓ filtrarea glomerulară → retenţie hidrosalină

 - la niv. sanguin:
- hipocoagulabilitate cu favorizarea hemoragiilor la doze mici
- hipercoagulabilitare (hiperagregare plachetară) cu favorizarea
accidentelor trombotice la doze mari, antiinflamatoare.
Este CI în diateze hemoragice, înaintea intervenţiilor chirurgicale.

2) Efecte toxice la doze mari:

- la nivel central: euforie, tulburări de echilibru, tulburări auditive (acufene)

3) Reacţii alergice: erupţii cutanate, edem laringian, şoc anafilactic – mai ales la
indivizii cu teren atopic

4) Sindromul Reye: hepatită severă, edem cerebral

Apare frecvent la copiii mai mici de 4 ani care primesc AAS ca antipiretic în
infecţiile virale.

5) Intoxicaţia acută cu salicilaţi: manifestată prin alcaloză respiratorie, urmată de

acidoză metabolică, convulsii, delir

Farmacoepidemiologie: Este CI în sarcină deoarece poate întârzia travaliul şi

produce microhemoragii la făt. Este admis AAS în doze antiagregante.
 Farmacoterapie şi farmacografie:

- Dureri moderate, febră: Doze = 500 mg x 3-4/zi

- Afecţiuni tromboembolice – profilactic în doze de 75-300 mg/zi
- Afecţiuni reumatismale: rar, în doze de 1g x 3-5/zi

Metamizol

Farmacodinamie: - analgezic antipiretic mai intens

- efect antispastic
- efect antiinflamator slab la doze terapeutice

Farmacotoxicologie:
- cazuri de agranulocitoză (de aceea, a trecut de la OTC la prescripţie)
- posibili noduli locali după adm. intravasculară

Farmacografie: în dureri, febră

Doze = 500 mg-1 g x 2-3/zi la adult
= 125-375 mg x 2-3/zi la copil
 Paracetamol

Farmacocinetică: Bd. po mare

Biotransformare hepatică pe mai multe căi, inclusiv cu SOMH cu formare de N-acetil
benzochinonimină → metabolit inactivat de grupările –SH ale glutationului. La doze mari,
capacitatea glutationului este depăşită, iar legarea se va face de grupările –SH ale
proteinelor hepatice => citoliză hepatică.

Farmacodinamie: acţiune analgezică, antipiretică moderată. NU prezintă efect

antiinflamator la doze terapeutice.

Farmacotoxicologie:
La doze mari apar următoarele reacţii adverse – toxicitate hepatică, toxicitate renală,
methemoglobinemie. Mai rar: trombocitopenie, rabdomioliză, erupţii cutanate

La doze duble faţă de doza maximă zilnică (4 g/zi) apare intoxicaţia acută manifestată
prin necroză acută hepatică, dureri în hipocondrul drept, hepatomegalie, icter, ↑
transaminazelor hepatice, encefalopatie. 20% din cazuri au sfârşit letal.
Antidot specific: acetilcisteina, administrată i.v. în primele 12h.

Interacţiuni: CI asocierea cu alte medicamente hepatotoxice (fenotiazine,

tuberculostatice).
Indicat în dureri uşoare şi febră, în doze asemănătoare metamizolului.
 ANTIMIGRENOASE

Sunt medicamente folosite în tratamentul acut al migrenei, dar şi în profilaxia

crizelor.

Baze fiziopatologice

Migrena reprezintă un tip particular de cefalee vasculară pulsatilă, frecvent

unilaterală şi repetitivă. Cauze – tulburări în transmisia serotoninergică.

În faza prodromală, 5-HT acumulată activează R serotoninergici din vasele

cerebrale cu vasoconstricţie. În urma stimulării exagerate, are loc o internalizare
a R => vasodilataţie pulsatilă generatoare de cefalee şi durere.
 Clasificarea antimigrenoaselor

1) Antimigrenoase utile în criză:

a) agonişti ai R adrenergici α1 şi α2 şi ai R 5HT-1
Alcaloizi din cornul secarei: ERGOTAMINA, DIHIDROERGOTAMINA
Provoacă frecvent reacţii adverse: greaţă şi vărsături.

b) agonişti selectivi ai R 5HT-1B şi 5HT-1D → vasoconstricţie mai

selectivă pe arterele intracraniene
SUMATRIPTAN
RIZATRIPTAN Se folosesc în crize rebele deoarece ↑ dozelor duce
NARATRIPTAN la apariţia de RA: vasoconstricţie la alte niveluri -
ZOLMITRIPTAN risc de HTA sau coronaroconstricție, cu crize de
angină

2) Antimigrenoase folosite profilactic:

- antagonişti serotoninergici: metisergida, ciproheptadina
- antidepresive triciclice: amitriptilina
- simpatolitice centrale: β blocante lipofile, agonişti α-2 presinaptici
 Bibliografie
• Cristea AN (sub redacția) - Tratat de
Farmacologie, Ed. Medicală, București, 2005 -
tiraj prelungit 2006-2015
• Dobrescu D., Negreș S. și colab. - Memomed
2016, Ed. Universitară, București, 2016
• Chiriță C., Marineci C.D. - Agenda Medicală 2016,
Ed. Medicală, București, 2016
• Katzung B.G., Trevor A.J. (Editors) - Basic &
Clinical Pharmacology, 13th Ed., International Ed.,
McGraw-Hill Education, 2015