Lecția 8.

5 Statele medievale : Franța, Anglia, Imperiul Romano – German

FRANȚA
În anul 843 , Imperiul lui Carol cel Mare (768-814) s-a destrămat în 3
state. Partea vestică a devenit , în timp , regatul Franței.
Până în 987, la tronul Franței s-au succedat , în general, regi din dinastia
carolingiană.
Ludovic al V-lea ( 986-987) a murit fără a avea urmași . Acest fapt a dus
la alegerea unui succesor în persoana lui Hugo Capet (987-996) , care a pus
bazele unei noi dinastii, cea capețiană, aflată la conducerea Franței până în
secolul XIX.
Până la ocuparea tronului de către Filip al II-lea August (1180-1223),
Franța a cunoscut o perioadă de anarhie , când puterea regelui s-a redus treptat,
iar cea a nobililor a crescut.
Filip al II-lea a concentrat puterea din mâinile feudalilor în mâinile sale ,
proces numit centralizare. În fapt, el a mărit domeniul regal cu teritorii
aparținând nobililor. Astfel regele a devenit cel mai important ”nobil” al
regatului. Procesul a continuat și în timpul succesorilor săi.
Filip al IV –lea cel Frumos (1285-1314) a creat în 1302 , Adunarea
Stărilor Generale , organ menit să-l ajute în luarea deciziilor foarte importante.
Aceasta era alcătuită din reprezentanți ai clerului , nobilimii și orașelor.
Aceste progrese au fost stopate în timpul Războiului de 100 de ani
(1337- 1453), conflict în care s-au confruntat Anglia și Franța.
Francezii au suferit grele înfrângeri la Crécy (1346) , Poitiers (1356) și
Azincourt ( 1415).
În anul 1429, orașul Orléans a fost eliberați de soldații conduși de Ioana
d’Arc.
Englezii au fost obligați să părăsească Franța , păstrând doar orașul Calais.
Regele Carol al VII-lea ( 1422-1461) a refăcut puterea regală , ridicând
Franța la rangul marilor state europene occidentale.
Procesul de centralizare politică a fost finalizat în secolul al XV-lea de
către Ludovic al XI-lea (1461-1483).