UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA

DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI

DIDACTIC

REFERAT
PROGRAMUL EDUCAȚIONAL
GRUNDTVIG

COMPETENȚE SOCIALE ALE CADRELOR MEDICALE

NUME ȘI PRENUME: DRĂGHIȚĂ (DOBRE) CRISTINA FLORICA

FACULTATEA DE MEDICINĂ
SPECIALIZAREA: MASTERAT MISMF
DPPD: MODUL II, AN II

Page 1 of 10
 UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI
DIDACTIC

INTRODUCERE
Relativ puțin cunoscuta la noi viață și operă a teologului, poetului, bistoricului,
omului politic, traducătorului și mai cu seamă a promotorului sistemului liber de educație
danez al adulților, care a fost Nikolai Frederik Severin Grundtvig stă într-un contrast izbitor
cu, după unii autori, influența imediată și profundă exercitată de acesta asupra vieții culturale
a unor întregi națiuni (Palmer, 1946; Broadbridge et. al., 2011).
Cert este că modelul său de școală a stârnit un interes larg, din SUA până în
Japonia, și a fost confirmat recent prin acordarea numelui său, programului european de
educație al adulților.
VIAȚA ȘI OPERA
Personalitate deosebit de complexă, Grundtvig a avut o viață lungă, care a atins
doar fără puțin venerabila vârstă de 89 ani, și totodată tumultoasă, întrucât atât la nivel
personal, cât și a societății timpului său, a avut ocazia să trăiască pe viu recunoașteri și
contestări, pasiuni romantice și momente nefericite, inclusiv mai multe căderi nervoase,
frământări politice însemnate (Revoluția de la 1848), înalte funcții publice, dar și dezastre
naționale, ca de pildă pierderea de către danezi în 1814 a Norvegiei, și a ducatelor Schleswig
și Holstein în 1864. Născut într-un mediu familial religios, ca cel mai tânăr vlăstar al familiei
unui pastor luteran și al unei mame ce nutrea o prețuire profundă pentru legendele și tradițiile
nordice, tânărul Grundtvig a primit o educație completă și în același timp tipică vremii în care
a trăit, ce pornea de la un mentorat privat, trecea prin atât de mult contestata chiar de el însuși,
datorită stilului educațional rigid, Școală Latină de Băieți și încheind cu freventarea studiilor
teologice ale Universității din Copenhaga. În anii maturității este atras de cultura anglosaxonă,
dar și de modul liberal de a face educație în Anglia, pentru a căror documentare întreprinde nu
mai puțin de 4 vizite de studii, în anii 1829 (când studiază vechi manuscrise englezești și
latine), 1830 (Exter, Bristol și Oxford), 1831 (Cambridge), 1843 (Oxford). După Revoluția de
la 1848, intră activ în politică, fiind ales de 5 ori parlamentar, în anii 1848, 1849, 1853, 1854,
1866. Grundtvig a lăsat moștenire o vastă operă literară, teologică, istorică, politică și
pedagogică, puțin cunoscută în spațiul românesc. Nu putem trece mai departe fără măcar să
amintim în acest context Mitologia Nordică (1808), trei Cronici ale Lumii (1812, 1814 și
1817), opera publicistică la revista polemică Danne-Virke (1816-1819), colecția de poezie
sacră, Song Work for the Danish Church (1837- 1841), compunerea și traducerea a cca. 1500
imne, traducerea în daneză a Epopeii lui Beowulf, și seria de scrieri educaționale.

Page 2 of 10
 UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI
DIDACTIC

ȘCOALA POPULARĂ SUPERIOARĂ FOLKEHØJSKOLE, CA PROIECT

INOVATIV DE SCHIMBARE A ABORDĂRII ÎN DOMENIUL EDUCAȚIEI
ADULȚILOR
Puțin tradus în alte limbi decât cele nordice, stilul arhaic și deseori greoi al
scrierilor sale, la care se adaugă – după părerea unor lingviști – dificultatea traducerii textelor
sale din daneză în limbile de mare circulație (engleză), au contribuit, se pare, în pofida
volumului însemnat de lucrări dedicate educației adulților, la omiterea lui din tratatele
moderne care dezbat acest subiect. Și cu toate acestea, doar simpla enumerare a țărilor în care
au luat ființă școli populare superioare pe modelul său, sau derivat din acesta (SUA, Japonia,
Canada, Filipine, Nigeria, Uganda, Tanzania, Franța, Ungaria, Lituani, Letonia, Polonia, etc.),
vorbește de la sine de impactul viziunii lui asupra educației adulților (Warren, 2011, pp. 362-
367).
Dacă analizăm acum contextul în care Grundtvig a început să promoveze noua sa
filosofie educațională a adulților, chiar dacă primele lor transpuneri în practică nu se leagă
direct de el, ci de numele lui Peter Christian Flor (considerată ca prima școală de acest fel,
înființată la Rodding în 1844) și mai apoi de Christian Kold (la Ryslinge, pe insula Flor, în
1849), după care au depășit granițele daneze, putem afirma că ea s-a datorat unui complex de
factori social-istorici, culturali și politici, care i-au favorizat geneza. O sinteză de foarte mare
conciziune o prezinta Greenleaf, pe care încercăm să o redăm, fără însa a-l cita ad literam, în
rezumat: La începutul secolului al XlX-lea Danemarca era un stat feudal, condus de o
monarhie absolută, având o economie preponderent agricolă, în care trudea o populație
numeroasă de țărani iobagi, dependenți de moșiile în care lucrau. În urma unei reforme agrare,
țăranii s-au văzut în posesia terenurilor împărțite ca exploatații individuale. Ulterior, au fost
făcuți primii pași către un guvern de largă reprezentativitate. Țărănimea daneză din acele
timpuri era o clasă socială inferioară, ce-și ducea viața în totală resemnare față de proprietarii
de pământuri și oficialii guvernamentali. Lipsită de cultură și abilități tehnice, îi era greu să se
ridice peste nivelul unei simple subzistențe. Reformele agricole ale vremii fuseseră realizate
fără susținerea țăranilor, care nici nu le înțelegau semnificația. Ele fuseseră făcute pentru
țărani, dar nu de către ei. Pe parcursul acestui secol, această clasă inferioară s-a transformat
într-o clasă de mijloc, care sub aspect social și politic aavea să preia conducerea poporului
danez. Dreptul de proprietate și dreptul la vot nu erau însă suficiente pentru a produce această
schimbare. (Greenleaf, 1977, p. 17 ) Cam acesta era contextul.

Page 3 of 10
 UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI
DIDACTIC

În aceste condiții, Grundtvig, el însuși un produs al sistemului rigid de învățământ

ancorat aproape în exclusivitate în folosirea limbii latine, ajunge la concluzia că este nevoie
de o renaștere a sistemului educațional existent, care să opună cunoștințelor seci din cărțile
vechi și prăfuite, „cuvântul viu”. În scrierile sale educaționale, el va recurge frecvent la aceste
antiteze: (cuvânt viu – cuvânt mort, viață – moarte, întuneric – lumină, etc.). Meritul major al
lui Grundtvig constă în faptul că în mijlocul acestei crize, el a avut, asemeni lui Moise,
viziunea unei generații noi de oameni. Pentru aceasta era însă nevoie de o nouă educație și o
nouă școală (Sacalis, 2000, p. 83) Dincolo de reperele biografice arătate mai sus, ne
interesează în succinta prezentare de față, drumul parcurs de la viziune la creionarea unui
proiect, posibil de transpus, am spune astăzi, într-o formă operațională.
Legat de același context, al conținutului învățării, Grundtvig mai subliniază două
idei importante. Întâi, pornirea unor dascăli din școlile tradiționale de a le transmite elevilor,
neselectiv, tot ceea ce știu, iar al doilea, sistemul examenelor care face pe elevi să învețe doar
de dragul trecerii lor și a câștigării unor mijloace de trai, cunoștințe ce se uită de îndată ce
examenul a trecut, iar traiul este asigurat. De acestea două, noua școală trebuie să se ferească.
Consecința acestui mod de gândire inovator a fost introducerea unui nou sistem de educație
liberă, deschisă, non-formală, fără nici un amestec din afară (autoguvernare), „fără note,
diplome, sau alte forme de sancțuni” (Sacalis, 2000, p. 106). Sub aspectul competenței
dascălilor, acestora li se cerea bogăție de cunoștințe, un simț al fineții, un ton ponderat și o
experiența ce va fi câștigată treptat. Ei vor fi numiți „până la noi ordine” și fără vreo pretenție
în cazul în care se vor dovedi deficitari.
PROIECTELE DE AZI
Sociologia medicală este o disciplină complementară care se studiază în puține
instituții de învățământ medical. Programul Grundtvig, al facultății de medicină din Iași, oferă
posibilitatea specialiștilor în sănătate, și a profesorilor împlicați în procesul de educare a
viitoarelor cadre medicale șă dobândească competențe sociale. S-a desfășurat sub forma unui
program de studiu on-line, de cursuri susținute de către profesori universitari din cadrul UMF
Iași, timp de 5 săptămăni, cu următoarele obiective.
Obiective generale:
-          Achiziţionarea noţiunilor de bază ale sociologiei medicale
-          Dobândirea principalelor abilităţi privind tehnicile de cercetare sociologică
-          Exersarea comunicării şi explicarea raporturilor interpersonale din perspectiva
sociologiei medicale
-          Integrarea noţiunilor privind sociopsihoterapiile

Page 4 of 10
 UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI
DIDACTIC

 
 
Obiective specifice; la finalizarea disciplinei studentul va fi capabil:
 să descrie principalele criterii sociologice de evaluare a bolii şi sănătăţii
 să explice caracteristicile sistemelor de sănătate
 să exemplifice conceptele de status şi rol social în relaţia medic-pacient
 să integreze conceptele de mod de viaţă şi stil de viaţă prin perspectiva relaţiei medic-
pacient
 să identifice factorii sociali care influenţează stilul de viaţă
 să caracterizeze sistemul medical actual
 să explice boala şi sănătatea prin perspectiva aspectelor socio-medicale

Piața muncii a devenit tripartită datorită faptului că statul modern este un

angajator important. Astfel, problema reformei sociale devine de nesoluționat deoarece statul
este un jucător implicat în contradicțiile sociale pe care ar trebui să le soluționeze imparțial.
Contradicțiile sociale persistă, iar problema sociologiei este să afle cum evoluează conflictul
social astfel încât problemele să rămână nesoluționate. Giddens, în continuarea lui Weber,
consideră că unele curente majore din sociologie subestimează măsura în care forța și
violența, sau amenințarea cu folosirea lor, sunt folosite cu succes pentru a preveni
transformarea unui conflict în luptă deschisă. În toate aceste conflicte ideologia este
încorporată în interpretarea realității datorită capacității grupurilor dominante de a-și prezenta
interesele particulare drept interese general umane. În acest fel ideologia dominantă afectează
negativ grupurile sociale defavorizate. Din perspectiva conflictului accentul este pus pe
competiția dintre grupurile sociale pentru distribuirea resurselor. Această perspectivă ignoră
practicile de distribuție diferențiată a recompenselor în societate, practică ce funcționează
satisfăcător în societățile mai mici, tradiționale. Putem considera că formarea grupurilor aflate
în competiție se bazează pe stiluri de viață diferite date de tradiții culturale și interese politice
particulare. Distribuirea efectivă a resurselor e decisă de puterea grupurilor aflate în
competiție pe principiul: câștigătorul ia totul. În această atmosferă ideologică nu a fost greu
sociologiei medicale să descopere legăturile dintre dezorganizarea socială și tulburările
mintale. Marele progres conceptual a fost recunoașterea faptului că semnele și simptomele
bolii nu sunt întotdeauna legate de comportamentul de bolnav. Ubicuitatea simptomelor duce
în mod necesar la selecția celor ce vor intra sub incidența îngrijirilor medicale. Acesta este
fenomenul de aisberg clinic care mai cuprinde și modul cum sunt folosite serviciile medicale
dar și diferențele de morbiditate și mortalitate între grupurile sociale. Studiile sociologice, și
în urma lor studiile epidemiologice, au dus la estomparea graniței dintre normal și patologic și

Page 5 of 10
 UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI
DIDACTIC

apariția categoriei intermediare de individ aflat la risc de boală. Acest individ a intrat în
atenția statului bunăstării care-l controlează indirect prin controlarea terapeutică a factorului
de risc ( de exemplu, colesterolul). Iată cum dorind să elibereze indivizii de tirania
medicalizării vieții, sociologia a reușit să crească substanțial numărul celor urmăriți de stat
tocmai în scopul medicalizării vieții. Extinzând etiologia bolilor la factori sociali și culturali,
sociologia a extins definiția bolilor precum și tratamentul. Deci medicalizarea vieții nu poate
fi oprită dacă continuăm pe această cale.
La finalul acestei succinte prezentări a ilustrei figuri a teologului, poetului,
istoricului, omului politic, traducătorului și teoreticianului educațional care a fost N. F. S.
Grundtvig, înclinăm să credem că el trebuie considerat între cei mai importanți promotori ai
Școlii Populare Libere Daneze, în pofida unor cercetări mai noi, foarte bine argumentate și
bazate pe o analiză temeinic fundamentată, care pun sub semnul întrebării contribuția sa
decisivă în promovarea sistemului liber de educație danez al adulților (Korsgaard et. Wiborg,
2006, p. 361).
”Având în vedere toate problemele medicale netratate, descoperite de studiile
populaționale, solicitarea ajutorului medicului este un răspuns mai degrabă infrecvent la
simptome. Regula statistică este amânarea, iar teama și anxietatea este regula psihologică.”
(Zola, 1966).
Studiile statistice din ultimii cincizeci de ani au arătat că între 5 și 10% din
populație se consideră sănătoasă sau complet lipsită de simptome. Cercetarea epidemiologică
pare să infirme premiza lui Parsons că boala este o deviație, iar sănătatea este norma.
Sănătatea nu este normalitatea statistică, iar boala nu este o excepție de la normalitate. Mai
degrabă boala este o condiție frecventă în societatea modernă. Începând din anii șaptezeci ai
secolului trecut sociologia medicală și-a mutat atenția de la boală la sănătate. Subiectul
studiilor acoperă întregul spectru de cunoștințe, credințe, sentimente, organizare, instituții
asociate cu sănătatea și boala și prin ele se conectează cu oamenii din domeniu, profesioniști,
semi-profesioniști, paraprofesioniști, voluntari și cu pacienții care fac obiectul de activitate al
industriei sănătății. Viziunea asupra sănătății este holistică, comunitatea este unitatea de
referință, iar prevenția este beneficiul. Stilul de viață precum și condițiile de mediu din lumea
urbană industrială cuprind pericole pentru sănătate care trebuie studiate. Riscul de a te
îmbolnăvi este cel mai evident corolar al statutului social, economic, etnic, rasial, marital etc.
Factorii sociali ce caracterizează poziția individului în societate definesc un nivel general de

Page 6 of 10
 UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI
DIDACTIC

susceptibilitate la îmbolnăvire caracteristic fiecărui grup. Epidemiologia devine astfel baza pe

care sociologia medicală își construiește conceptele. Homo sociologicus are însă marea
slăbiciune că este o imagine a mediei statistice. Instituțiile funcționează conform ideologiilor
făcute să se potrivească individului mediu impersonal, în loc să servească interesul particular
al persoanei. De aceea nevoile unice ale persoanei nu pot fi satisfăcute de instituțiile actuale
atâta timp cât ideologia pe care se bazează funcționarea lor nu adoptă perspectiva individului.
Partizanatul sociologiei în domeniul sănătății a dus și la elaborarea unor utopii privind
bunăstarea universală și creșterea și egalizarea longevității. Ca să îmbunătățească situația în
care în principiu nimeni nu este sănătos, sociologia medicală ia ca reper sănătatea perfectă și
longevitatea maximă față de care realitatea bolii și a mortalității e permanent criticabilă. Deci
indiferent de progresele medicinei și societății în general, acestea vor fi veșnic criticate ca
inadecvate.
Sociologia funcționează pornind de la premiza că societatea este plină de
inegalitate, motiv pentru care oamenii trăiesc sentimentul lipsei și al greutăților vieții. De
aceea socilogia este interesată de modul în care condițiile de viață inadecvate, stresante și
triste influențează apariția bolii. Problema nu se mai pune în sensul clasic că medicina
studiază latura biologică a bolii, iar sociologia investighează latura socială. Acum ele sunt
privite ca interconectate în sensul că leziunile fiziologice sunt precedate de condițiile ce
caracterizează situația socială a pacientului. Astfel psihosomatica a ajuns să fie relevantă
pentru sociologie chiar mai mult decât pentru medicină. Încununarea acestei linii de gândire
medicală este apariția și dezvoltarea psihoneuroimunologiei. Dacă pentru medici ea inseamnă
un grad mai mare de integrare a funcțiilor organismului, pentru sociologi este explicația
supremă. Totuși în majoritatea cazurilor nu s-a putut dovedi științific lanțul cauzal și nici că
modificările biochimice sau fiziologice produse de stresul social au o magnitudine suficientă
pentru a cauza bolile incriminate. Acest fapt nu i-a descurajat pe sociologi care au propus
conceptul de sociosomatică. Adică ratele morbidității și ale mortalității sunt influențate
semnificativ de factori de mediu și comportamentali nocivi. Aceste corelații sunt stabilite în
principal prin studii statistice iar lanțul fiziopatologic este în curs de elucidare pentru unele
dintre ele. Literatura sociologică de inspirație marxistă critică medicina pentru că atribuie
individului vina pentru comportamente nesănătoase precum fumatul, consumul de alcool,
sexul neprotejat, alimentația excesivă etc. Marxiștii consideră societatea vinovată pentru toate
aceste rele, dar ignoră responsabilitatea individului în alegerile pe care le face pentru că există

Page 7 of 10
 UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI
DIDACTIC

totuși opțiuni chiar dacă limitate în condiții extreme. De asemenea, ei ignoră capacitatea de
vindecare sau adaptare a organismului biologic. Statisticile arată de exemplu creșterea
importantă a morbidității și mortalității și reducerea speranței de viață în majoritatea țărilor
Europei de est și în Rusia în perioada de tranziție. Dar statisticile nu pot lămuri de ce unii sunt
afectați iar alții nu, sau de ce femeile par să fi trecut fără mari pierderi ale speranței de viață
prin această perioadă. Explicațiile sociologice se bazează pe ipoteza rețelei de suport social
formată din rude și prieteni care asigură rezistența individului la atacurile noxelor și ale
agenților patogeni. (Vezi studiile Alameda County). Importanța acestor studii a crescut în așa
măsură că medicii care le ignoră sunt considerați iresponsabili de către sociologi.
Potrivit teoriei etichetării boala constă în semnificații culturale ridicate la rangul
de simptome. Separarea normalului de patologic are deci o dimensiune morală intrinsecă.
Dacă negăm existența unei granițe între moral și amoral rezultă că singurele linii de separație
într-o societate sunt cele politice. Atunci și diferența dintre sănătate și boală este tot politică și
devine subiect al îndoctrinării de către guvernul aflat la putere. Expresia influenței politice
asupra bolii este vizibilă în cazul fumătorilor. Aceștia trebuie instruiți că obiceiul lor este
periculos, iar aspectul politic al problemei constă în faptul că prevenția este sarcina
guvernului atent la originile sociale ale bolii. Deci din această perspectivă Zola are dreptate să
susțină că medicina este o instituție de control social care se extinde asupra unor norme ce
țineau anterior de religie, tradiție sau viața privată. Medicina pretinde că are o aură neutră
bazată pe știință, dar de fapt este ancorată în politică fără măcar să-și dea seama. Metaforele
medicale de boală și sănătate au ajuns să pătrundă în limbajul curent ce explică problemele
sociale precum subdezvoltarea, corupția, protestele de stradă, delincvența juvenilă, drogurile.
Eticheta de ”bolnav” este atașată cu cinism de exemplu economiei, și astfel șomajul încetează
să mai fie o problemă socială a guvernului și devine o problemă individuală care trebuie
tratată de fiecare șomer în parte. Impactul socio-politic al medicinei constă în faptul că este
capabilă să îndeplinească scopuri politice (intervenție amorală) sau să mascheze unele valori
bănuite dar neconvenabile (interventie morală). Sistemul medical folosește în intervențiile
sale măsuri reconciliatorii spre deosebire de cel judiciar care folosește sancțiuni represive.
Există pericolul ca medicina să preia tot mai mult din metodele justiției. Din fericire corpul
medical încă asigură îngrijirea, consilierea și suportul emoțional pentru bolnavi, în spiritul
vechilor tradiții moștenite de la practicile religioase. Societatea contemporană, intens
secularizată are tendința de a nega eficiența medicinei la nivel populațional. Depinde de

Page 8 of 10
 UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI
DIDACTIC

medici dacă vor dori să păstreze legătura tradițională de ajutorare cu pacienții, iar de această
legătură depinde supraviețuirea medicinei umaniste.
CONCLUZII
Medicalizarea unei mari părți a societății moderne este un proces istoric. Acesta
nu se produce datorită puterii politice pe care o dețin sau o pot influența medicii, ci prin
medicalizarea insidioasă a vieții de zi cu zi, prin faptul că eticheta de sănătos sau bolnav
devine tot mai relevantă pentru faptele, credințele și viața oamenilor. Spectrul se întinde de la
mâncarea ”sănătoasă” din supermarketuri bio, până la politicienii ”nebuni” care conduc
societatea ”bolnavă” în care trăim!
Deci analiza sociologică marxistă urmărește să demistifice medicina. Pretenția
medicinei de neutralitate politică și morală nu este întemeiată. Ea conține un sistem de
credințe și valori impuse de clasele dominante. Supremația acestora se manifestă prin
impunerea regulilor caselor dominante ca reguli dominante social. Statul este agentul prin
intermediul căruia clasele dominante aplică aceste reguli până îi supun pe cei fără putere.
Chestiunea politică este alianța nefastă dintre stat și elite care facilitează creșterea
necontrolată a medicalizării vieții. Analiza generală marxistă ignoră însă că aceste idei au fost
formulate mult mai clar și mai specific înaintea lui Marx de marele Virchow. Înainte de a
deveni anatomopatolog celebru, Virchow a fost funcționar în guvernul revoluționar al Prusiei
în timpul Revoluției din 1848. El a cuplat medicina cu reforma socială pentru a rezolva
problema epidemiei de febră tifoidă din Silezia Superioară. El este autorul sloganului:
”Medicina este știință socială, iar politica nu este altceva decât medicină pe scară mare.”
Acesta a devenit credo-ul sociologiei medicale moderne. Medicina modernă cu toată retorica
revolu’ionară nu este totuși doar o știință socială, ci o știință a acțiunii umane cu obiective
politice și sociale. Medicina a ajuns politizată deoarece propune măsuri care contribuie la
bunăstarea populației. Prin democratizarea treptată a societății îngrijirea sănătății a devenit un
drept fundamental al omului și nu doar un privilegiu al celor avuți. Reorientarea statului
bunăstării în ultima jumătate de secol a diluat lupta de clasă și a redefinit politica în sensul
unei relații clientelare. Statul terapeutic nu mai este format din cetățeni liberi ci din clienți ce
trebuie satisfăcuți și liniștiți, la nevoie siliți, pentru a fi cetățeni docili. Acest lucru a devenit
extrem de vizibil prin măsurile luate de state în timpul pandemiei de SARS-CoV-2.
Medicalizarea politicii a dus la transformarea vieții politice participative a cetățeanului într-o
relație agenție – client, după modelul relației medic – pacient. Modelul medical a triumfat!

Page 9 of 10
 UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA
DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI
DIDACTIC

În consecință introducerea sociologie ca domeniu de studiu în curricula de

pregătire a cadrelor medicale este nu doar importantă este vitală petru percepția evoluției la
care suntem supuși.

BIBLIOGRAFIE/REFERENCES
Broadbridge, Ed., Warren C., Jonas U. (2011), The School for Life, N.S.F.
Grundtvig on Education of the People, Aarhus University Press. Greenleaf, R.K. (1977), The
Servant as a Leader, https://www.leadershiparlington.org/pdf/TheServantas Leader.pdf,
retrieved on 14.02.2016 Korsgaard, O., Wiborg, S., (2006) Grundtvig-the Key to Danish
Education, Scandinavian Journal of Educational Research, Vol. 50, No. 3, pp. 361-382.
https://en.wikipedia.org/wiki/N._F._S._Grundtvig
https://de.wikipedia.org/wiki/Nikolai_Frederik_Severin_Grundtvig

Page 10 of 10