Sunteți pe pagina 1din 6

Trasaturile poeziei in perioada clasica

1. Perioada preislamica si primii califi

Perioada preislamica

In preislam, s-a format poemul arab clasic numit quasida, cu o structura fixa si metri
variabili, cel mai perfecte modele ale sale fiind probabil mu’allaqat-ele care ne-au
parvenit din aceasta epoca. Structura codificata acum se va mentine ca atare si pe
parcursul epocilor urmatoare. In acea perioada centrele civilizatiei preislamice erau
orasele.
Arabilor, le lipseste poemul sau epopeea de tip homeric, dar mu’allaqat-ele preislamice
dar si alte poeme din aceasta perioada, cum sunt cele dedicate “zilelor arabilor”( ayyam
al-arab) in care sunt celebrate cele mai importante momente de lupta din istoria arabilor,
pot compune o adevarata epopee, ce s-ar putea completa cu poemele de vitejie (hamasa)
din epocile urmatoare.
Aparitia Islamului a constituit un eveniment crucial pentru evolutia istoriei arabilor.
Alaturi de implicatiile sale politice, sociale, etice si in planul gandirii, noua religie a
exercitat o influenta directa si asupra literaturii. Coranul a fost cartea care a oferit koinee-
ei bazate pe dialectul tribului Quraysh rangul de limba a intregii natiuni arabe care se va
scrie de acum inainte si ea va ramane aproape neschimbata pana in zilele noastre in
principalele sale structuri. Satira si panegiricul sunt chemate sa sprijine noua credinta. A
inflorit de asemenea oratoria, prin mijlocirea careia s-a difuzat mesajul Profetului.
Ghazal-ul –poezia erotica-este genul cel mai vechi al poeziei arabe. In perioada
preislamica avea o pozitie deosebita, alcatuind acea parte a poemului amplu numita
nasib, cu care se deschidea quasida, limitandu-se cel mai adesea la descrierea urmelor,
locului de popas al tribului iubitei caravanelor cu litiere si calareti si la descrierea, in
imagini concrete, a femeii iubite.
Ghazal-ul nu mai are ponderea pe care a avut-o inainte de aparitia Islamului, mai ales
datorita evenimentelor tumultoase din anii de trecere la noa credinta.
Panegiricul, care in preislam a cunoscut prima inflorire prin al-Nabigha si Al-A’sha este
dominat la inceputul Islamului de nota politico-religioasa, slujind un noul mesaj, virtutiile
noii religii, pe initiatorul ei si succesorii sai, in calitatea lor de conducatori politici si
religiosi.
Elegiile compuse la inceputul Islamului au pus si ele in evidenta idealurile de care erau
animati conducatorii noii miscari religioase si politice( dreptatea, evlavia, ascetismul,
supunerea in fata destinului) asa cum le intalnim in poemele dedicate Profetului si
primilor califi. De asemenea prin legiferarea de catre noua religie vom putea observa
fatalismul preislamic in elegii.
In concluzie, poeziile de la inceputul Islamului are caracteristici comune cu poezia
preislamica , dar Coranul si noua religie au lasat o amprenta puternica asupra limbii, dar
si a stilului si continutului tematic, adaugand la virtutiile poeziei preislamice o claritate si
o finete sporita a expresiei.

TA’ABBATA SHARRAN

1
-este unul dintre cei mai reprezentativi poeti briganzi din Arabia primitiva. In poemele
care i se atribuie se oglindeste clar spiritul preislamic, virtutiile cavalerului calator,
devenit erou de legenda sunt intruchiparea curajului, demnitatii, intelepciunii,
generozitatii si ospitalitatii(virtutii ale arabului beduin) care le vor gasi in operele
numerosilor arabi din secolele urmatoare.
Unul dintre poemele sale importante, in care este celebrata o ruda cazuta pe campul de
lupta , a inspirat o poezie a lui Gothe.

IMRU’ AL-QAYS-sec. VI

-considerat de criticii arabi clasici intemeietorul poeziei arabe, mai ales in ceea ce
priveste stilul si limba.
- poezia lui deosebita printre poetii preislamici se datoreaza atat cultului care i l-au
consacrati unii savanti de la Basra.
- Poemele sale au fost stranse in culegeri pe la sfarsitul sec. VIII lea,
- Superioritatea sa consta in primul rand subtilitatii metaforei sale si modului iscusit
in care a valorificat o serie de procedee si teme poetice traditionale. S-a afirmat ca
el ar fi creatorul poemului amplu quasida;
- Este considerat unul din intemeietorii ghazal-ului, in forma sa de preambul al
poemului amplu quasida prin stabilirea cadrului in care se plaseaza acest tragment
liric si prin faptul ca s-a oprit pe acest loc de popas, plangand dupa femeia iubita
si indemnandu-I pe prieteni sa-I impartaseasca durerea, rememorand apoi
momentele eroice. Aceasta schema consacrata de muallqat a lui Imr Al-Qays va
aparea ca un laitmotiv in cele mai multe poeme ample multe secole de-a randul. O
serie de elemente din descrierea femeii iubite au fost preluate de poetii din
generatiile urmatoare.
- Este un maestru al descrierilor fiind imitat si in aceasta privinta de poetii care I-au
urmat.
- Sunt celebre descrierile sale despre cai si comparatia lor cu anumite animale si
pasari sau elemete ale naturii. Multimea comparatiilor ofera poeziei sale o
nesfarsita bogatie de imagini care se succed cu mul dinamism.
- In perioada moderna, diwan-ul lui Imr Al-Qays s-a bucurat de o atentie deosebita
din partea cercetatorilor occidentali si orientali.

AL-SAMAW’AL (mijl. Sec VI)


- a fost un poet arab evreu
- isi datoreaza celebritatea nu atat talentului poetic, cat unei intamplari din viata
care l-a adus alaturi de contemporanul sau Imru’ al-Qays si l-a facut proverbial.
- O parte dintre poemele care ii sunt atribuite sunt considerate apocrife, iar cele care
sunt cu certitudine autentiec nu aduc nici un indiciu in legatura cu aparatenenta
autorului la religia iudaica.
- Regasim in aceste poeme mai degrama suflul poeziei arabe arhaice, facand
dovada ca s-a asimilat cel putin formal, cu arabii in mijlocul carora a trait si
si-a insusit perfect regulile poeziei lor.

2
- din versurile sale ne apare ca un suflet nobil, mandru, generos asa cum il
infatiseaza si traditia.
- In poezia lui poate fi observat pesimismul tipic oriental al mortilor(“ Adorm sub
ochiul ei si somnul ma ascunde/ dar mort am fost creat)
- In poemul “Cetatea gloriei” poetul apare in poezie ,parca e o poezie in versuri/
poem liric, cu numele real, fapt interesant, ceea ce pare foarte interesant alaturi de
faptul ca din poeziile citite pana aici, nu reiese sensibilitatea araba din contra iar
oamenii sunt foarte duri sau traducerea textului duce la pierderea frumusetii
poeziei?

ABID IBN AL-ABRAS


-unul dintre cei mai de seama poeti din perioada preislamica.
- poezia lui este primitiva, cu expresia putin cizelata, uneori chiar brutala, cu metri
si structura insa necizelata pe deplin.
- Contemplarea malancolica si tonul sententios, care domina multe din poemele
sale, referiri frecvente, cu accente originale, la curgerea ireversibila a vietii si
nestatornicia ei ar putea servi ca puncte de sprijin in favoarea legendei dupa care
Abid ibn al-Abras se numara printre poetii preislamici care au avut o viata lunga,
desi dupa o alta versiune el a fi murit de tanar.
- Acelasi ton sententios il gasim si in lauda de sine sau la adresa tribului sau.
- Aluziile repetate la talentul sau poetic sunt o dovada a faptului ca avea net
conturata constiinta valorii sale poetice.
- Critica a retinut mai ales descrierile facute de acesta furtunii din desert, fulgerului
si norilor, pe care omul ii impinge cu umerii sai, dar nu sunt nimic mai prejos nici
descrieile animalelor din desert cum este dramatica scena a vulturului care ataca si
devoreaza o vulpe.

TARAFA
- Tarafa ibn al-Bakri este aproape unanim socotit de critica araba ca unul dintre
primii si cei mai mari poeti din perioada preislamica. Atat prin personalitatea sa
cat si prin creatia sa poetica care a suscitat interesul istoricilor si cercetatorilor
literari mai mult decat oricare al poet preislamic.
- Biografia sa se amesteca intr-atat de mult cu legenda, incat din ea nu se poate
retine cu certitudine decat faptul ca apartine tribului Bakr din confederatia Wa’il
si faptul ca a murit foarte tanar.
- Piesa cea mai interesanta din diwan-ul poetului, apreciata indeosebi pentru
elocventa sa si pentru descrierea inegalabila a camilei.
- Alaturi de sensibilitatea deosebita, poezia lui Tarafa atrage atentia prin frumusetea
si simplitatea neintalnite decat la foarte putini poeti preislamici.
- Diwan-ul sau contine, de asemenea, fragmente erotice, ghazal-ul , in care femeia
este infatisata cu detalii portestetice mai bogate decat la ceilalti preislamice.

AL- NABIGHA AL-DHUBYANI

3
- cu numele sau adevarat Ziyad ibn Mu’awiya, este unul din cei mai vestiti poeti
din perioada preislamica,a creat in ultima jumatate de secol dinaintea Profetului,
epoca fauririi alianteor tribale care au procedat Islamul.
- Poezia sa atrage atentia prin prospetimea expresiei, facand dovada sensibilitatii si
imaginatiei deosebite pe care le instrunea poetul.
- Stilul sau este concis si clar; foloseste cuvinte simple, dar si multe comparatii,
metonimii, hiperbole; de obicei obiectele sale de comparatie sunt conctrete si
sugetiva: generozitatea lui Al-Nu’man este comparata cu revarsarea Eufratului,
imagine cu o putere sugestiva, care a fost apoi preluata si de alti poeti.
- Din poemele sale panegirice nu lipsesc aluziile la faptele de glorie ale neamului
celui laudat precum si ale tribului Dhubyan si aliatilor sai.
- Satirele sale, putine la numar, avand ca obiect nu atat persoane, cat mai ales
situatii, nu ies din cadrul preislamic al genului. Nici in elegiile sale nu se
deosebeste de ceilalti poeti din preislam.
- Atrag in schimb fragmentele epice, descriptive, pe care le intalnim fie la inceputul
unor poeme. Ca aproape toti preislamicii, se limiteaza doar la aspectul exterior si
cu exceptia luptei dintre taurul salbatic si cainii, care aminteste de o desriere
asemanatoare facuta de Labid in contextul unui episod cinegetic, descrierile sale
sunt statice.
- Este probabil unic in antichitatea araba prin poemele sale de scuza, in care
incearca sa se disculpe fata de Al-Nu’man
- Diwan-ul sau contine si una din mu’allaqatt-ele care nu au fost incluse printre cele
sapte din vestita culegere, dar care nu este cu nimic inferioara acestora.

2. perioada omeyyada

POEZIA IN PERIOADA OMEYYADA(genul ghazal si stilurile sale)


In preislam s-a format poemul arab clasic numit qasida, cu o structura fixa si metri
variabili, cele mai perfecte modele ale sale fiind probabil mu’allaqat-ele care ne-au
parvenit din aceasta epoca. Structura codificata acum se va mentine ca atare si pe
parcursul epocilor urmatoare.
Aparitia Islamului a constituit un eveniment crucial pentru evolutia istoriei
arabilor.Ghazal-ul (poezia erotica) este genul cel mai vechi al poeziei arabe. In perioada
preislamica avea o pozitie deosebita , alcatuind acea parte a poemului amplu numita
nasib, ce care se deschidea qasida, limitandu-se cel mai adesea la descrierea urmelor,
locului de popas al tribului iubitei, caravanelor cu litiere si calareti si la descrierea, in
imagini concrete a femeii iubite.
In perioada aparitiei islamului, ghazal-ul nu mai are ponderea pe care a avut-o inainte de
aparitia islamului, mai ales datorita evenimentelor tumultoase din anii de trecere la noua
credinta.
Poezia si-a redobandit importanta din perioada preislamica, cunoscand o diverisficare a
temelor, o innoire si dezvoltare a sensurilor si a formelor cele mai importante genuri care
au cunoscut innoiri au fost :ghazal-ul, poezia politica, satira, lauda de sine si panegiricele.
Mekka si Medina au fost leaganul renasterii ghazal-ului cu cele doua orientari:
citadin si beduin (‘ udhr-it). Cei mai insemanati poeti ‘udhr-iti mai nsemnati au intrat in
traditie si in istoria literara cu numele femeilor pe care le-au iubit. Acestia sunt renumiti

4
datorita dragostei lor caste, sincere si idealiste. Udhr-itii isi datoreaza celebritatea cultulu
pentru dragoste. Pentru ei, asa cum o infatiseaza foarte bine Djamil in poemele sale. In
aceasta perioada, ghazal-ul nu mai este doar un preambul la qasida, ci un gen cu totul
independent, subiectul propriu-zis al poemelor.
Printre poetii ‘udhr-iti, se afla si Madjun. Cazul sau este singular printre poetii beduini,
datele despre viata lui sunt mai mult legendare.
Poezia lui Madjnun aminteste prin sensurile si stilul ei, de cea atribuita lui Djamil. In
general, s-au atribuit lui Madjnun poemele de dragoste in care aparea numele Layla. Kital
al-aghani contine o frumoasa colectie din versurile sale, impresionante mai ales prin
sinceritatea lor. Madjnun a ramas in traditia literara orientala ca tipul poetului nefericit,
mort din cauza dragostei.
Dragostea lu Djamil ibn Abd Allah Ma’mar pentru Buthayna a fost atat de vestita, incat
poetul a intrat in istoria literara cu numele de Djamil Buthayna. La numele lui este atasat
uneori si adjectivul “Al- ‘Udhri” care indica apartenenta sa la faimosul trib ‘Udrha ai
carui poeti sunt renumiti pentru dragostea lor casta, sincera si idealizata.

Cea mai mare parte a creatiei lui Djamil , in afara de cateva panegirice si satire este
dedicata femeii iubite. Ca un veritail udhr-it , el a subliniat puritatea si nobletea
sentimentului iubirii, dispozitia sa spre devotament si suferinta fiindu-I straine lui Omar
ibn abi Rabi’a si ale altor poeti citadini.
Elementul nou pe care il aduce Djamil il aduce in erotica, spre deosebire de preislamici ar
fi faptul ca nu se limiteaza doar la infatisarea portretului fizic al femeii iubite , ci da
expresie si sentimentelor sau poate mai ales sentimentelor incercate de el. El pare sa fi
introdus in literatura araba motivul “calomniatorului” care se straduieste sa ii desparta pe
indragostiti. Djamil introduce in ghazal o serie de imagini noi, contrar traditiei beduine ,
foloseste o limba deloc artificiala, care intruneste atributele simplitatii si elocventei in
modul cel mai fericit.
Ibn Qays al-Ruqayyat
Cantecele sale de dragoste sunt cam frivole si senzuale si in general conventionale, dar
atrag atentia prin expresia fina , eleganta si cateva descrieri foarte frumoase.
Omar ibn abi Rabi’a este cel mai mare poet arab al iubirii, citadine. Poezia lui Omar ibn
abi Rabi’a, dedicata aproape excusiv iubirii, nu ne furnizeaza decat putine date despre
istoria politica si realitatile cotidiene ale timpului sau. A fost primul mare poet al poeziei
arabe “citadine” deosebindu-se de reprezentantii eroticii beduine din aceeasi perioada.
Omar se deosebeste de reprezentantii eroticii beduine , in primul rand prin tonul deschis
al poeziilor sale si in al doilea rand nu si-a limitat experienta erotica la o singura femeie.
In poemele sale sunt mentionate, cu numele lor, aproape patruzeci de femei. Este un poet
original si prin limba poemelor sale, extrem de usoara si expresiva , prin metrii scurti,
supli si simplificati. Incercand sa rezumam contributia cu totul noua a lui Omar ibn abi
Rabi’a la dezvoltarea genului erotic, ar trebui sa mentionam in primul rand faptul ca el
este primul care a detasat preludiul erotic nasib de poemul amplu qasida, facand din el un
gen de sine statator si oferind un diwan- primul in istoria literaturii arabe- alcatuit
exclusiv din poeme erotice. Este primul erotic arab care nu limiteaza ghazal-ul la
imaginile materiale, ci incearca sa patrunda si in sufletul femeii iubite si sa dea expresie
sentimentelor ei. In sfasit, este unic prin stilul sau dramatic-narativ si prin simplitatea si
naturaletea limbii.

5
Djarir incearca fara un succes maret sa scrie ghazal. Chiar daca sunt exprimate intr-o
limba destul de eleganta , fragmentele erotice care deschid qasida, sunt mai degraba
imitatii si nu aduc nici imagini si nici sensuri noi.
3. perioada abbasida
Abu Nuwas- poezia sa mercheaza punctul de pornire al unei renasteri a poeziei arabe. El
a condus reactia impotriva conveniilor vechii poezii a desertului, neezitand sa rastoarne
cliseele clasice. Este pentru epoca sa ceea ce a fost Imru al-Qays a fost pentru clasici. Nu
mai utilizeaza forma poemului clasic decat in cateva panegirice. Ignora si ironizeaza
vechile maniere poetice si indeosebi preambului erotic. Este socotit creatorul unui gen
nou in poezia araba- ghazal-ul dedicat efebului. De asemenea a dezvoltat motivele bahice
mai vechi, facand din ele un gen poetic independent. Innoirea consta in introducerea in
poemele sale elemente ale civilizatiei abbaside, elemente de logica si filosofie, referiri la
luxul si rafinamentul vietii de la palat din perioada abbasida. Productia sa poetica este
foarte variata , dar genul in care exceleaza cu adevarat este poezia dedicata vinului. In
aceste poeme , de obicei scurte, el infatiseaza pe de o parte placerile si deliciile vinului iar
pe de alta parte descrie cu realism si umor propriile sale experiente si libatiile care il
insoteau. Descrierile vinului si petrecerilor sunt mult mai complete decat ale poetilor
dinaintea sa.motivul cu totul nou introdus de acesta este in poezia araba, dragostea pentru
efeb. Aceste ghazal-uri se caracterizeaza printr-o sinceritate totala si printr-un cult
deosebit pentru frumos. Atat in poemele bahice cat si in cele de dragoste poetul vorbeste
cu sinceritate despre pacatele sale. Limba poeziei lui este destul de simpla. El a folosit si
unele vulgarisme aflate in circulatiein vremea sa , precum si o serie de cuvinte de origine
persana.