Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Output
Output
Motorul cu ardere internă este motorul care transformă energia chimică a combustibilului prin
intermediul energiei termice de ardere, în interiorul motorului, în energie mecanică. Căldura degajată în
camera de ardere se transformă prin intermediul presiunii (energiei poten țiale) aplicate pistonului în
mișcare mecanică ciclică, de obicei rectilinie, după care în mi șcare de rota ție uniformă, ob ținută de
obicei la arborele cotit.
După felul aprinderii amestecului carburant sunt doua tipuri de motoare cu ardere interna:
Motor cu aprindere prin scânteie (MAS). După admisia și comprimarea amestecului carburant
în cilindrii motorului, în apropierea PMI al pistonului are loc aprinderea. Aceasta se realizează
prin producerea unei scântei între electrozii bujiei, care aprinde amestecul carburant. Arderea are
loc într-un interval de timp relativ scurt, în care presiunea și temperatura gazelor din cilindru
cresc repede până la presiunea de 30 - 40 daN/cm³ și temperatura de 1800 – 2.000 °C. Datorită
presiunii gazelor din cilindru, care acționează asupra pistonului, acesta se deplasează spre PMI
și rotește prin intermediul sistemului biela-manivela, arborele motor. Această cursă a pistonului,
se mai numește și cursă activă sau cursă motoare.
Timpul III – Detenta (arderea) și destinderea. Când pistonul ajunge aproape de PMI, între
electrozii bujiei se produce o scânteie, care aprinde amestecul carburant. Presiunea și
temperatura în cilindru cresc brusc, ajungând la 20-40 daN / cm³ respectiv 1800-2000 oC. Pistonul
se deplasează de la PMI la PME. Deoarece prin destinderea gazelor se produce un lucru
mecanic, cursa pistonului corespunzătoare timpului III se nume ște cursa motoare.
Timpul IV – Evacuarea, care are loc în timpul cursei pistonului de la PME la PMI, asigură
eliminarea gazelor din camera de ardere. In acest timp supapa de admisie este închisă, iar cea
de evacuare este deschisă.
Ciclul cu ardere la volum constant în patru timpi (ciclul Beau de Rochas) și în doi timpi (ciclul
Otto), folosit la motoarele MAS.
Ciclul cu ardere la volum constant și presiune constantă în patru și doi timpi (ciclul Sabathé)
folosit la motoarele cu aprindere prin compresie MAC(Diesel).
Cel mai simplu motor cu benzina cu cilindri , folosit la unele masini mici si la multe motociclete ,
este motorul in doi timpi. Pentru fiecare piston ciclul de operare are doua faze . Intai pistonul urca in
cilindru pentru a comprima un amestec de combustibil si aer in spatiul de deasupra sa . In acelasi
timp , o noua incarcatura de amestec este aspirata pe sub piston . O scanteie produsa de o tensiune
inalta ,aprinde amestecul comprimat , si gazele care explodeaza imping pistonul in josul cilindrului .
Noul amestec impinge gazele arse in afara printr-un canal de evacuare , si el insusi comprimat cand
pistonul urca din nou .Cand se afla sus , pistonul blocheaza canalul de evacuare , astfel gazele dilatate
nu pot iesi .Acest canal se deschide cand pistonul ajunge jos . Pozitia pistonului controleaza , de
asemenea , canalul de admitere a amestecului de combustibil si aer si canal deversor.Miscarea de sus
- jos a pistonului roteste un ax numit arbore cotit cu manivela . De arborele cotit este asezat un volant
greu , care continua sa se roteasca dupa ce pistonul a ajuns in pozitia cea mai joasa . Astfel , volantul
transforma exploziile de energie provocate de coborarea pistonului , intr-o miscare continua relativ
uniforma si impinge pistonul inapoi in sensul cilindrului in a doua parte a fiecarui ciclu.Motoarele in doi
timpi sunt relativ ieftine , dar sunt ineficiente in transformarea combustibilului in energie de miscare .
Din acest motiv , majoritatea motoarelor mai mari functioneaza pe ciclul mai eficient in patru timpi.
Rolul functional a unei transmisii mecanice este acela de a modifica turatia arborelui
conducator al masinii motoare in vederea realizarii turatiei necesare masinii de lucru in acelasi sens sau
cu inversarea sensului de miscare.
Parametrii de baza a unei transmisii mecanice sunt :
1. - puterea de transmisie
2. - sensul de rotatie
3. - randamentul transmisiei
4. - turatia arborelui conductor
5. - turatia arborelui condus
6. - raportul de transmitere
Transmisiile indirecte se caracterizeaza prin distanta mare dintre cei doi arbori.
Din categoria transmisiilor mecanice indirecte fac parte :
- transmisii cu lant
- transmisii prin curele
- transmisii cu parghii
Acest tip de motoare au si fost puse in practica pe: Motorul Mayflower(E3), Motorul Nissan.
Motorul FEV, Motorul Saab (SVC) Motorul MCE-5 Motorul FORD.
DISTRIBUTIA VARIABILA
Pentru MAS fazele de distributie fixe reprezinta un compromis care nu permite valorificarea
potentialului complet la oricare regim de functionare.Cu ajutorul distributiei complet variabile exista
posibilitatea unei intinse zone optime.Avantajele pe care le implica utilizarea distributiei variabile
sunt:
Solutiile tehnice difera de la un constructor la altul, existand variante care utilizeaza came
multiple cu profile diferite si “comuta” intre acestea, fiind de mentionat aici VTEC introdus de Honda in
1989 si MIVEC-Mitsubishi, 1992. Profilul diferit al camelor are avantajul de a avea unul destinat
functionarii line, cu emisii reduse la regimuri de turatie joasa, si unul agresiv menit sa asigure maximum
de putere la turatii ridicate.
Injectia directa de benzina s-a impus datorita progreselor in realizarea sistemelor de injectie a
benzinei la presiune mare si a sistemelor de control electronic.In prim plan se afla trei modalitati de
formare si stratificare a amestecului:ghidarea cu peretele,ghidarea cu aerul si ghidarea jetului.
Independent de tipul injectiei directe utilizate se disting doua modalitati de formare a amestecului
in fuctie de domeniul de sarcini ale motorului.
Pentru a reduce emisiile in primele secunde ale pornirii la rece sunt necesare masuri suplimentare
cum ar fi injectia variabila de aer secundar-SAI. Incalzirea rapida a curentului,inainte de intrarea in
primul catalizator,se realizeaza prin injectia de aer secundar in curentul de gaze de evacuare imediat
dupa supapa de evacuare.
La sistemul Common-Rail, generarea presiunii şi injecţia carburantului sunt două procese separate din
punct de vedere constructiv. O pompă distinctă produce în mod continuu o presiune constantă a carburantului.
Acesta este stocată într-o bară de distribuţie comună pentru fiecare cap de cilindru, aşa-numitul Common Rail
(engl.: „conductă principală“). Prin intermediul unor conducte scurte de alimentare este realizată conectarea
duzelor de injecţie paralel cu bara de distribuţie, fiind asigurată în acest mod alimentarea cilindrilor corespunzători
cu carburant.
Prin intermediul separării procesului de generare a presiunii de cel de injecţie, tehnologia Common-Rail oferă
potenţialul de îmbunătăţire permanentă a procesul de ardere, cu minimizarea durabilă a consumului de carburant,
precum şi a volumului de emisii. Generaţiile viitoare ale sistemului Common-Rail se vor remarca printr-o presiune
de injecţie superioară pentru un proces de ardere aproape complet, ceea ce va permite o eficientizare pe termen
lung şi o reducere a emisiilor. În viitor se va realiza o creştere a presiunii de injecţie de la valoarea actuală de
aproximativ 1.600 bar până la 2.000 bar, iar o etapă ulterioară va permite dezvoltarea unui nivel de până la 2.400
bar.
Sisteme cu modularea presiunii inalte independenta de turatie. Realizarea presiunii inalte,fara un
control suplimentar la injector,se poate obtine prin efectul de comprimare usoara a
combustibilului,obtinuta prin socul ditre fluid si o clapeta,ca urmare a vitezei relative dintre
acestea.Fenomenul este cunoscut sub numele de soc hidraulic.
Ciclul mixt
Pentru motoarele Diesel rapide, se utilizează un ciclu care permite arderea în doi timp: o parte
se face la volum constant, cealaltă se face la presiune constantă (ciclul lui Sabathé).
P
C P Presiune.
V Volum.
PMS Punct Mort Superior.
D PMI Punct Mort Inferior.
A Admisie.
B Compresie.
B C Ardere.
D Destindere.
E E Evacuare.
A
PMS PMI V
Compresia aerului admis trebuie să permită obţinerea temperaturii necesare la finele compresiei
odată cu începerea injectării de carburant.
Fiecare moleculă de carburant gazos începe să se amestece cu aerul, fazele de ardere fiind
următoarele:
*1 Dozaj. (1 la 20 ; 1 la 30 în 1 la 14,8.
practică).
COMPRESIUNE.
*2 Raport
volumetric.
(V+v)/v 18/1(Injecţie Directe) 8/1 la 10/1.
la 22/1(Injecţie
Indirectă).
*3 P la sfârşit
de compresie.
35 la 40 bari. 8 la 12 bari.
ARDERE.
*4 Aprindere.
*5 P la sfârşit
Aprindere spontană. Aport energetic comandat.
de ardere.
*6 Temperat 50 la 90 bari. 35 la 50 bari.
ura la sfârşit de
ardere.
1800 la 2000°C. 2000 la 2500°C.
EVACUARE.
*7 Poluare.
NOx. CO, HC (în amestec
bogat).
CO, HC, Particule
(sarcină mare) NOx (în amestec sărac şi
sarcini mari).
*8 Temperat
ura de
evacuare. 450 la 750°C. 600 la 900°C.
Motoarele cu injecţie directă. Injecţia este realizată direct în camera de ardere, care se
găseşte de regulă în piston. Se utilizează pentru aceste motoare injectoare cu găuri care
necesită presiuni de injecţie ridicate pentru pulverizarea carburantului.
Motoarele cu injecţie indirectă. Injecţia este realizată într-o antecameră care poate fi:
Cameră de preardere,
Cameră de turbulenţă ("Ricardo" foloşite pe motoarele Renault),
Cameră auxiliară.
Injecţia directă. Injecţia indirectă.
*0 Consum mai mic de combustibil. *5 Consum mai ridicat de
*1 Zgomot la regimuri scăzute. combustibil.
*2 Presiune de injecţie ridicată. *6 Mai puţin zgomot.
*3 Greu de depoluat (NOx). *7 Uşor de depoluat.
*4 Necesitatea supraalimentării (creştere *8 Necesitatea preîncălzirii
randament). aerului.
Pompa de injectie
Funcţionarea motorului diesel se bazează pe auto-aprinderea combustibilului injectat şi pulverizat
în cilindrii motorului în momentul în care aerul aspirat anterior atinge, prin comprimarea de către pistonul
cilindrului, o temperatura suficienta pentru a se produce auto-aprinderea.
Echipamentul de injecţie are rolul de a alimenta camera de ardere a motorului cu combustibil,
astfel încât arderea să corespundă în orice moment regimului de funcţionare al motorului, determinat la
rândul său de sarcina exterioară a acestuia.
Pentru ca funcţionarea motorului să fie corectă şi economică în acelaşi timp, echipamentul de
injecţie trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe, dintre care cele mai importante sunt următoarele:
a) pompe individuale;
b) pompe injector;
c) pompe cu distribuitor rotativ;
d) pompe în linie; caracteristica acestei clase constă în aceea că fiecare cilindru al motorului este
deservit de câte un element de refulare.
II. După metoda de reglare a dozei de motorină:
a) prin aspiraţie invariabilă şi refulare parţială (exemplu- pompele cu piston-sertar);
b) prin aspiraţie variabilă şi refulare totală (pompele cu distribuitor rotativ);
III. După modul de acţionare a elementului de pompare:
a) acţionare mecanică (camă);
b) acţionare electromagnetică;
Problema esenţială a pompelor de injecţie o constituie realizarea presiunilor mari de injecţie. Valori
de până la 140 MPa ale presiunii de injecţie maxime pot fi asigurate numai de pompele cu piston.
Mărimea presiunii de injecţie implică cerinţe ridicate faţă de precizia de execuţie a pistonului şi cilindrului
elementului de pompare ca şi faţă de etanşarea acestui cuplu de piese faţă de mediul exterior. Aceste
exigenţe au condus la reducerea jocului funcţional dintre piston şi cilindru la valori de 1,5…3,0 mm şi
realizarea unor construcţii cu lungimea pistonului sporită în raport cu diametrul său.
Common rail, (în engleză, rampa comună) este un tip de injecţie directă, folosită la motoarele cu
ardere internă, mai ales pentru motoarele cu aprindere prin comprimare. Cel mai important aspect al
unui motor common rail este faptul că; distribuţia combustibilului la injectoare se face dintr-o conductă
principală (de aici şi common rail) cu mare presiune, către fiecare injector în parte.
Scopul acestui sistem este: crearea presiunii de injec ție se doreste a fi produsă independent de
turația motorului, ca și la turații mici presiunea carburantului să fie maximă în rampă comună.
Presiunea de combustibil în rampa comună este controlată de senzor de presiune al rampei și a unui
ventil de decompresiune. Acest ventil este conectat la rezervorul de combustibil, deoarece
combustibilul comprimat poate ajunge temperaturi până la 140 °C și ar distruge pompa de înaltă
presiune.
Sistemul de rampă comună a fost dezvoltat pentru motoarele diesel la ETH Zürich (Universitatea
Tehnică din Zürich) între anii 1976 – 1992.
În Republica Democrată Germană, în anul 1985 s-a încercat sistemul de rampă comună, într-un
motor de camion IFA (Industrieverband Fahrzeugbau) din Chemnitz, abandonat în anul 1987.
La sfârșitul anilor 1980 firmele Magneti Marelli și FIAT au dezvoltat, împreună cu firma Bosch,
principiul rampei comune până în anul 1994.
Concernul PSA (Peugeot/Citroen) împreună cu Siemens au realizat primele injectoare piezo-
electrice.
În domeniul camioanelori mari, firma MAN a introdus sistemul cu rampă comună al firmei Bosch în
anul 2003, urmat de Cummins și Scania.
În domeniul motoarelor diesel mari cu sistem de rampă comună, pionieră este firma L’Orange,
producătoare de astfel de sisteme pentru MTU„model 4000” începând din anul 1996.
Primul motor cue aprindere prin scânteie cu rampă comună a fost realizat de Mitsubishi la modelul
„Carisma GDI” (1998), urmat de VW împreună cu Bosch; VW/Audi FSI respectiv TSFI.
Firme producătoare de sisteme cu rampă comună sunt: Bosch, L’Orange, Delphi, Denso, Magneti
Marelli și Siemens VDO Automotive AG.
Sistemul de injecție cu rampă comună este oferit de către mul ți producători. Fiecare are propriul
simbol, de obicei protejat, dar care de multe ori nu este utilizat în mod constant:
Acest sistem vine cu o serie de avantaje fata de versiunile precedente de sisteme de injectie
diesel.Cele mai importante sunt:
1. reducerea noxelor datorita pulverizarii mai bune a combustibilului in cilindri si datorita controlului
mai bun a cantitatii de combustibil care intra in cilindru pe timpul injectiei, emisiile de CO2 sunt reduse
cu pana la 20% iar nivelul monoxidului de carbon este redus cu pana la 40%. Hidrocarbuirle nearse s-
au diminuat cu pana la 50%.
2. Pulverizarea mai buna a combustibilului se face datorita presiunilor mari de injectie care se
realizeaza pe timpul injectiei.
La vechile sisteme de injectie presiunea de injectie era limitata de considerente constructive
astfel: distanta mare a conductelor de combustibil de la pompa si pana la injector ceea ce facea ca
presiunea sa nu poata fi marita oricat datorita fenomenelor de rezonanta care se puteau produce in
conducte. Chiar si cand motorul este oprit combustibilul din rampa comuna este la aceeasi presiune
deoarece atunci cand este nevoie aceasta sa fie trimisa spre injector in cel mai scurt timp. Drept rezultat
este posibil acum si o a doua aprindere numita si post combustie care foloseste o cantitate mica de
motorina in faza de explozie a principalei incarcaturi de combustibil data de injectoare.
Rezultatul este ca aceasta elimina particulele de motorina nearse in urma primei explozii noi reduce
noxele prin o incalzire mai rapida a instalatiei catalitice.
4. Controlul mai bun al momentului injectiei ceea ce duce la un mers al motorului mai linistit, la
performante mai bune cu consum mai mic;
1. Unitate de dozaj
2. Senzor de temperatura
3. Pompa de inalta presiune
4. Senzor de presiune
5. Injector
6. Venturi
7. Supapa
8. Rail
9. Filtru de carburant
Presiunea carburantului din Rampa preluata in calcul de senzorul de presiune din conducta comuna
Rail si este trimisa ca semnal la Unitatea de comanda a motorului.
Presiunea in rampacomună este reglata prin intermediul unitatii de dozaj. Unitatea de dozaj este
comandata de Unitatea de comanda a motorului .
Perioada de injectie incepe cu comanda componentei injector prin intermediul unitatii de comanda a
motorului.
Injectia are loc atata timp cat injectorul este comandat.
Această rampă comună alimentează injectoarele prin conducte speciale pentru presiuni ridicate,
egale în lungime ca să nu difere presiunea la injectoare. Injectoarele de mare precizie sau chiar piezo-
electrice sunt controlat comandate electronic de calculatorul motorului “ECU” (Electronic Control Unit),
care pot injecta carburantul pîna de şase ori pe ciclul de ardere în cilindru. Injectarea controlată se
poate face după dorinţă, deci; înaintea, în timpul, cît şi după ardere, prin care se realizează un zgomot
mai redus, o reducere de NOx, CO2 , CO, hidrocarbură.
Distribuirea înaltei presiuni
1 Ieşirile înaltei presiuni către injectoare.
2 Captor de presiune.
Motorina comprimată prin elementul de pompaj este acumulată sub înaltă presiune în rampa
comună. Această rezervă de motorină este apoi distribuită la injectoare prin conductele de înaltă
presiune.
1 Rampă comună.
2 Captor de presiune.
Poziţia de repaus: Acul injector (2) este menţinut în poziţia închis prin echilibrarea presiunilor în
camera superioară (8) şi camera inferioară (7) precum şi prin forţa arcului de ac injector (11).
Deschidere injector: Când calculatorul comandă deschiderea supapei (10) prin alimentarea
alimentarea bobinei (6), camera superioară (8) este pusă la retur (5). În acest caz echilibrul forţelor se
pierde, presiunea se exercită în camera inferioară (7) ducând la ridicarea acului injector; injecţia începe.
Injecţia durează atât cât bobina este alimentată.
Inchidere injector: Pentru terminarea injecţiei, calculatorul încetează alimentarea bobinei (6). Forţa
arcului de supapă (9) reînchide supapa (10). Presiunea în camera superioară (8) reurcă la nivelul
presiunii de alimentare.
La acest moment echilibrul este restabilit între camera superioară şi camera inferioară, acul injectorului
se reînchide.
2 Bridă injector.
3 Şaibă de etanşare.
4 Chiulasă.