MODULUL 4

Avantaje pentru elevi și profesori

GHID PENTRU PROFESORI DESPRE REALITATE VIRTUALĂ ÎN EDUCAȚIA

ELEVILOR
FUTURE SCHOOLS USING THE POWER OF VIRTUAL AND AUGMENTED REALITY FOR
EDUCATION AND TRAINING IN THE CLASSROOM
VR@SCHOOL ERASMUS+ STRATEGIC PARTNERSHIPS FOR SCHOOL EDUCATION PROJECT
2018-1-RO01-KA201-049411

0
Conținut
Introducere .......................................................................................................................... 1
Obiectivele principale ale modulului ....................................... Error! Bookmark not defined.
Descriere Generală ............................................................................................................... 1
4.1 Învățare Colaborativă ..................................................................................................... 2
4.1.1 Definiție ................................................................................................................... 2
4.1.2. Avantajele învățării colaborative............................................................................. 3
4.1.3. Strategii pentru implementarea învățării colaborative ............................................ 5
4.1.4. Învățarea colaborativă cu Realitatea Virtuală și Realitatea Augmentată.................. 9
4.2. Învățare experiențială.................................................................................................. 11
4.2.1. Definiție ................................................................................................................ 11
4.2.2. Criterii esențiale pentru învățarea experiențială ................................................... 13
4.2.3. Avantajele învățării experiențiale ......................................................................... 14
4.2.4. Strategii pentru implementarea învățării experiențiale ......................................... 16
4.2.5. Învățare experiențială în Realitatea Virtuală și Realitatea Augmentată ................ 17
4.3. Povestirile ca strategie educațională ........................................................................... 19
4.3.1. Definiție ................................................................................................................ 19
4.3.2. Avantajele povestirilor ca strategie educațională ................................................. 21
4.3.3. Strategii pentru implementarea povestirilor ca strategie educațională ................. 23
4.3.4. Povestirile în Realitatea Virtuală și Realitatea Augmentată ................................... 27
Bibliografie ......................................................................................................................... 29
Răspunsuri la întrebările modulului 4 ................................................................................. 31

1
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

Introducere
În ziua de azi, alegerea metodologiei ideale de predare este una la care profesorii au de gândit,
mai ales dacă se alege folosirea unei metodologii aplicate, suficient de flexibilă pentru a fi adaptată
diferitelor contexte de învățare.

Obiectivele principale ale modulului

Scopul principal al educației este de a crea indivizi capabili de a concepe lucruri noi, nu doar
de a repeta ce au făcut alte generații; indivizi creativi, inventivi și exploratori. Alt obiectiv este acela
de a dezvolta gândire critică, capabilă de a verifica și filtra informațiile întainte de a le accepta.
Pericolele zilelor nostre se ascund în slogane, opinii colective și gândire comună. Trebuie să fim
capabili să de definim individual, să criticăm și să face diferența dintre fapt și opinie.
Prin urmare, avem nevoie de tineri activi în învățare, care știu să cerceteze singuri de la vârstă
tânără, care se ghidează atât după curiozitățile lor în învățare cât și după ceea ce le prezentăm. Acest
modul oferă informații despre cele mai recente metodologii de predare-învățare: învățare
colaborativă, învățare experiențială și folosirea provestirilor în învățare. Acest modul descrie, de
asemenea, cum aceste metodologii pot fi îmbunătățite de folosirea realității virtuale și augmentate.

Descriere Generală
Acest modul va:
 Ajuta cadrele didactice să își lărgească cunoștințele despre învățare colaborativă, învățare
experiențială și folosirea povestirilor ca strategie de învățare, pornind de la definițiile acestor
metodologii;
 Dezbate avantajele metodologiilor menționate mai sus;
 Oferi cadrelor didactice sugestii despre cum să implementeze metodologiile menționate mai
sus în clasele lor;
 Descrrie cum aceste metodologii pot fi îmbogățite prin folosirea realității virtuale și
augmentate..

Elementele cheie ale acestui modul:

Realitate
Învățare colaborativă Învățare experiențială Tehnica povestirii
Virtuală

1
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

4.1 Învățarea colaborativă

Acest capitol introduce una dintre strategiile ale
cărei potențial poate fi maximizat prin folosirea
realității virtuale și augmentate: învățarea
colaborativă.
Învățarea colaborativă își dorește să facă elevii să
folosească rezerva de resurse colective ale
comunității elevilor, să adauge un nivel ridicat de
independență și împuternicire și să facă elevii să
aprecieze colegii ca surse importante de
învățare. Învățarea colaborativă, atunci când este implementată cu succes, poate îndeplini scopul
educației – acela de a crea cetăeni responsabili care colaborează cu cei din jurul lor pentru a rezolva
probleme de natură socială, economică etc.

4.1.1 Definiție
“Învățarea colaborativă” este un termen mai larg care cuprinde o varietate de abordări care
se bazează pe efortul intelectual comun al elevilor, elevi-profesori. De obicei, elevii lucrează în grupuri
de doi sau mai mulți pentru a căuta să înțeleagă împreună, pentru a găsi soluții sau pentru a a întocmi
ceva. Activitățile colaborative sunt foarte variate, dar majoritatea gravitează în jurul simțului de
explorare și descoperire a elevului, nu pe simpla prezentare a materialului de învățat sau explicarea
lui de către profesor.

Învățarea colaborativă reprezintă o schimbare semnificativă de la metodologia tipică, tradițională

centrată pe profesor. În sălile de clasă unde învățarea colaborativă este prezentă, predarea,
ascultarea, luarea notițelor nu sunt în totalitate dispărute, ci conviețuiesc pe lângă celelalte metode
de învățare bazate pe discuțiile dintre elevi și pe explorarea activă a materialului de învățat. Profesorii
care folosesc metode colaborative de învățare tind să nu se perceapă ca experți, atotștiutori ai
conținutului de învățare care transmit cunoștințe elevilor, ci mai degrabă ca experți în orchestrarea
experiențelor de învățare ale elevilor ca mentori sau inițiatori ai procesului de învățare.

Astfel, învățarea colaborativă este cel mai adesea vizibilă când grupuri de elevi lucrează
împreună pentru a înțelege, pentru a găsi soluții sau a creea un produs al învățării. Mai mult, învățarea
colaborativă redefinește relația tradițională elev-profesor în sala de clasă, lucru care stârnește
controverse dacă această paradigmă este benefică sau nu. Activitățile în învățarea colaborativă pot
include activități de scris colaborativ, proiecte de grup, rezolvare comună de probleme, dezbateri,
echipe de studiu și alte activități.

2
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

Întrebarea 1
Învățarea colaborativă se bazează pe:
a) Lucrul independent al elevului
b) Grupuri de elevi lucrând împreună
c) Un echilibru între elevi care lucrează autonom și lucru de echipă

4.1.2. Avantajele învățării colaborative

Reușita învățării depinde de cât de activ implicat este elevul în procesul de învățare. Învățarea
colaborativă este o abordare care încurajează lucrul în echipă pentru a rezolva o problemă dată. Sunt
multe avantaje ale acestei abordări. În principal, datorită colaborării, elevii:

 Își dezvoltă competențele sociale

Învățarea colaborativă aduce împreună elevi din contexte și situații diferite pentru lucru în echipă.
Acest lucru ar putea fi imposibil, în anumite situații, dacă nu ar fi această abordare. Pentru a rezolva o
problemă comună, elevii trebuie să comunice. They vor auzi păreri diferite și pot învăța de la alți elevi
de culturi diferite. Învățarea colaborativă este ideală pentru elevii care au dificultăți de adaptare
socială. Un grup poate aduce împreună elevi din contexte culturale și sociale diferite. Interacțiunea cu
indivizi diferiți deschide oportunități de învățare, de a cântări și a aprecia valoarea mai multor
perspective. Elevii au ocazia de a reflecta asupra proprilor valori comparându-le cu ale celor din grup.
Acest lucru ajută la dezvoltarea toleranței pentru ceilalți și pentru diversitate.

 Învățarea de la colegi
Oamenii, în general, au diferite abilități, pasiuni și
cunoștințe. Într-un grup de colaborare când se ridică o
întrebare, diferiți elevi aduc diferite răspunsuri, iar
elevii învață lucruri noi unii de la ceilalți,
înțelegând varietatea perspectivelor în același
timp.

 Dobândirea încrederii
Pentru a-și atinge scopul, elevii trebuie să lucreze
împreună. Acest lucru se poate face și în lipsa
încrederii reciproce, dar pentru o colaborare eficientă și pentru a atinge scopul comun, elevii învață
să aibă încredere unii în alții.

 Antrenare în procesul de învățare

În grupuri de lucru de dimensiuni mai reduse, fiecare elev are oportunitatea de a-și exprima ideile.
Acest lucru oferă sentimentul de importanță și valoare elevului. Experiența de învățare devine una
mai antrenantă, în care elevul este nerăbdător și deschis la învățare.

3
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

 Câștigarea încrederii
Pe măsură ce elevii lucrează în echipă, primesc sprijin de la colegi și căștigă încredere. Învățarea
colaborativă poate ajuta elevii mai sfioși/timizi să se exprime mai ușor. Însușirea sarcinii de lucru,
hotărârea de a completa sarcina la timp pot ridica încrederea elevilor. Prezentarea ideilor proprii
colegilor și profesorului sunt activități care îmbunătățesc abilitățile de comunicare eficientă a elevilor.

Întrebarea 2
Datorită abordării colaborative, elevii:
a) Capătă încredere în ei înșiși
b) Devin mai puțin încrezători în potențialul propriu
c) Câștigă mai multă încredere în ei și își pot agresa colegii

 Îmbunătățirea abilităților analitice și a gândirii critice

Lucrul în echipă poate ajuta elevii să își dezvolte gândirea critică și abilitatea de a rezolva probleme. Ei
pot învăța să își analizeze critic ideile proprii înainte de a le prezenta. Atunci când sunt antrenați
împreună în îndeplinirea unei sarcini de lucru, elevii învață să se concentreze și să prioritizeze pentru
a duce la bună îndeplinire sarcina. Învățarea colaborativă necesită un profesor care să vadă predarea
ca o oportunitate de a dezvolta capacitatea elevilor de învățare deoarece ei își văd rolul de a transmite
informații în timp ce orchestrează procesul de învățare. Acest lucru implică crearea și manipularea
unor oportunități de învățare care stimulează elevii să gândească din prisma unor probleme actuale și
reale. Prin învățarea colaborativă ne așteptăm ca elevii noștri să își clarifice ideile, punctele de vedere
prin discuții cu ceilalți înainte de a ajunge la o concluzie. Prin urmare, procesul ajută la dezvoltarea
gândirii critice și a evaluării altor idei și perspective.

 Dezvoltarea competențelor de rezolvare de probleme

Învățarea colaborativă presupune exprimarea clară a unei sarcini de lucru cu instrucțiuni care
presupun lucrul în echipă pentru soluționarea unor probleme. În timpul discuțiilor elevii sunt încurajați
să se asculte cu atenție unul pe celălalt, să aducă contribuții pertinente, să își evalueze ideile și să tragă
concluzii. Deși sunt situații când discuțiile de grup sunt monopolizate de cel mai volubil dintre elevi,
elevii trebuie învățați să contribuie sistematic, să își ofere unul altuia șansă de participare, să își
stabilească un termen de intervenție pentru a evita dominarea discuției. Antrenarea elevului în
activități care implică oferirea de răspunsuri la probleme necesită ca acesta să participe activ la
discuții, să examineze atent fiecare potențială soluție pentru a ajunge la concluzia dorită,
îmbunătățindu-și astfel competențele de a rezolva probleme.
 Dezvoltarea competențelor de auto-gestionare
Învățarea colaborativă te ajută să iei decizii informate.Pentru a fi în stare să îți auto-gestionezi cu
succes problemele, trebuie să ai abilități bune de soluționare de probleme, să fii în state să abordezi
problematici dificile să le studiezi, să le examinezî și să scrutinizezi potențialele soluții. Aceste
competențe de auto-gestionare te ajută să fii mai dinamic și mai productiv; poți fi mai interconectat
profesional și mai competitiv cu șefii, șefii, colegii sau clienții. Ele ajută de asemenea la luarea deciziilor
informate și la o mai bună gestionare a timpului.

4
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

 Dezvoltarea competențelor de comunicare orală

Învățarea colaborativă este dependentă de eficiența grupului în a-și realiza obiectivele propuse.
Întreaga discuție de grup se bazează pe abilități de comunicare eficientă (trimitere de informații,
primirea feedbaack-ului și împărtășirea acestora către restul grupului). Este nevoie să-ți comunici oral
și în scris ideile. Pentru a avea succes într-un grup elevii trebuie să fie în stare să comunice eficient atât
la nivel intelectual cât și la nivel emoțional, explicându-și emoțiile deschis, dar pozitiv, ascultând cu
atenție pe ceilalți, punând întrebări și clarificând opiniile altora prin limbaj verbal sau non-verbal. Prin
învățare colaborativă, poți reflecta asupra acțiunilor și interacțiunilor dintr-un grup și poți încuraja
dimanica grupului într-un mod pozitiv.

4.1.3. Strategii pentru implementarea învățării colaborative

Învățarea colaborativă prezintă mai multe avantaje pentru elevi, dar este necesară o
implemetare strategică, care ține mult și de profesor. Mai jos avem câteva sugestii și strategii pentru
acei profesori care doresc să implementeze învățarea colaborativă în sălile lor de clasă.

5
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

1. Stabilește obiective pentru întregul grup

Învățarea colaborativă implică stabilirea țintelor comune cât și responsabilitățile individuale.
Aceasta menține grupul pe direcția obiectivelor și îi oferă un scop clar. Înaintea începerii unei sarcini
de lucru, este important să fie definite obiectivele pentru a economisi timp.

2. Păstrează grupurile de mărime medie

Grupurilor mici de 3 elevi sau mai puțin le lipsește diversitatea și nu permite gândirea
divergentă. În egală măsură, în grupurile care sunt prea mari, discuția poate fi monopolizată de cei
care sunt mai vocali; astfel participarea la procesul de învățare nu este egală. Un grup de mărime
medie, 4 – 5 membri, este ideal.

3. Stabilește norme flexibile pentru grup

Studiile în domeniu menționează că învățarea colaborativă este influențată de calitatea
interacțiunilor dintre membri, de vreme ce interacțiunea și negocierea sunt importante într-o
experiență de învățare în grup. Când observi un comportament deviant de la regulile de grup stabilite,
ai mai multe variante de control: schimbă membrii grupului sau folosește-ți strategiile de gestionare
grup pentru a ajuta situația. Pentru elevii de vârstă mai mică, este important să stabilești reguli de
comportament. Elevii mai mari își vor face singuri regulile învățării în grup. Este important de reținut
că aceste norme de comportament ar trebui să fie flexibile pentru ca grupul să nu devină prea rigid
sau intolerant și să devină nelucrativ.

4. Construiește relații de încredere și promovează o comunicare deschisă

Comunicatea eficientă interpersonală este necesară lucrului în echipă. Încrederea este
esențială. Recomandăm să gestionați cu atenție și prompt chestiunile emoționale și alte probleme
interpersonale apărute între elevi înainte de a începe colaborarea. Cercetările arată că elevii care
primesc explicațiile deciziilor luate de adulți, câștigă mult mai mult din învățarea colaborativă.

5. Pentru sarcini de lucru mai mari, stabilește roluri clare în interiorul grupului
Este important să descompunem sarcinile de lucru mari în părțile lor componente și să
desemnăm roluri în grup. De exemplu, rol de moderator al discuției, de scrib, de prezentator al ideilor
etc. Este recomandat ca elevii să aibă oportunitatea să schimbe rolurile în grup.

6. Aplică o evaluare înainte și după lucrul în echipă

O modalitatea bună pentru a ne asigura că elevii lucrează împreună în grup este să aplicăm o
evaluare înainte și după învățarea colaborativă. De fapt, mulți cercetători folosesc această metodă
pentru a verifica nivelul de învățare al grupului în experiența de învățare colaborativă. Această
evaluare oferă grupului un obiectiv, asigurând astfel că procesul de învățare rămâne o prioritate, dar
și cadrului didactic oportunitatea de a lua pulsul eficienței grupului.
Întrebare 3
Învățarea colaborativă:
a) Nu poate fi obiectul unei evaluări
b) Precede evaluarea, care nici măcar nu este recomandată
c) Funcționează foarte bine dacă este acompaniată de o procedură specifică de evaluare.

6
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

7. Ia în calcul modalități de evaluare a grupului

Este recomandat să evaluăm calitatea discuției/dezbaterii elevilor, participarea lor în activitatetea de
grup și respectarea normelor de comportament în cadrul grupului. Lăudați tinerii elevi atunci când
aplică regulile stabilite în cadrul grupului. Acest lucru motivează elevii să învețe să respecte regulile,
arată elevilor importanța aderării și respectării interacțiunilor de grup.

8. Aplică diferite strategii

Strategia jocului de puzzle, de exemplu, îmbunătățește interacțiunea socială în procesul de
învățare și sprijină diversitatea. Locul de muncă este adesea ca un joc de puzzle în care învățăm să
separăm sarcina principală în părți componente și membrilor grupului le revine o anumită parte de
rezolvat. Apoi, elevii care au avut aceeași tematică, dezbat ideile în grup.

9. Permite grupurilor să reducă nivelul de anxietate al membrilor componenți

Atunci când adresăm concepte mai dificile, activitățile de grup pot oferi un mecanism de sprijin. În
grup se folosește adeseori umorul și se crează o atmosferă mai relaxantă de învățare care lasă loc unei
experiențe pozitive. Lăsa-ți grupurile să folosească strategii de reducere a nivelului de stres, atâta timp
cât nu pierd din vedere obiectivul și rămân aplecați asupra sarcinii de lucru.

10. Stabilește interacțiuni de grup

Calitatea discuțiilor este un bun indicator al realizării
sarcinilor propuse de grup. Cadrele didactice ar trebui să
ofere un model elevilor despre cum funcționează o
dinamică de grup de succes. Leadership-ul distribuit este
o idee foarte bună; elevii ar trebui să muncească
împreună și să mențină funcționalitatea grupului.
Rolurile sunt foarte importante în dezvoltarea relațiilor
de grup.

11. Folosește probleme reale

Experții sugerează că învățarea din proiecte care folosesc întrebări deschise este foarte antrenantă.
Decât să petreci mult timp fabricând un scenariu artificial, insiră-te din problemele curente.
Problemele lumii curente pot fi ușor folosite în situații de învățare colaborativă.

12. Ajută elevii să folosească proiectele de cercetare

Planifică proiecte care să permită mai multe perspective. Anumite probleme sunt direcționate asupra
categirisirii, planificării, găsirea de soluții. Încearcă să ai o abordare sistematică în procesul rezolvării
de probleme.

13. Ține cont de diversitatea grupului

Grupurile mixte care includ o varietate de talente, contexte, stiluri de învățare, idei și experiențe
sunt recomandate. Studiile arată că în astfel de situații, elevii învăță mai mult unul de la celălalt și că
învățarea este accelerată la elevii cu performanțe școlare mai reduse. Schimbați grupurile, astfel încât
să fie mai multe astfel de oportunități de învățare.

7
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

14. Ține cont de demografia grupului

Grupurile care iau în calcul o distribuire egală a genurilor celor implicați sunt eficiente. Există cercetări
care sugerează că băieții sunt mai predispuși să primească și să ofere explicații elaborate și că punctele
lor de vedere sunt mai ușor acceptate de grup. În grupuri majoritare de băieți, părerile fetelor tind să
fie ignorate. În grupurile majoritar feminine, fetele tind să adreseze întrebări băiatului care o ignora.
Prin urmare, e important să discutați și să stabiliți grupuri egale ca gen. Pare ceva firesc, dar este un
element adeseori ignorat. Acest subiect se poate aborda în discuții cu elevii mai mari.

15. Folosește mecanisme de sprijin în învățare

La începutul unui proiect, se oferă mai multe indicații decât la final. Fii un facilitator iscusit și ia pulsul
corect al interacțiunilor de group. Permite grupurilor să își asume responsabilitatea gradat, de
exemplu, să își dezvolte singuri tematicile proprii. De altfel, asumarea responsabilității este unul din
scopurile învățării colaborative.

16. Include tipuri diferite de scenarii de învățare

Studiile arată că învățarea colaborativă care se apleacă asupra contextelor complexe și a tematicilor
mai provocatoare dau naștere proceselor superioare de gândire. Sarcinile de lucru pot include sarcini
de laborator, echipe de studiu, dezbateri, proiecte scrise, rezolvare de probleme, scriere colaborativă.

17. Folosirea tehnologiei ajută învățarea colaborativă

Prin colaborare se dorește crearea oportunităților de învățare. Încearcă să introduci și elemente
digitale de colaborare cum ar fi Stixy, un spațiu online de învățare, grupuri Google sau Mikogo pentru
întâlniri de lucru online. Avertisment însă – sunt studii care arată că atunci când folosim interacțiunile
online schimburile de opinii sunt mai mult despre chestiuni de planificare și tehnologie, decât despre
tematica studiată.

18. Ia în calcul pe cei gata să critice

Ca în orice strategie de învățare, este important să avem o abordare echilibrată. Cei cinici au, de obicei,
perspective demne de luat în calcul. Una din criticile aduse învățării colaborative este lipsa timpului
dedicat individului și creativității individuale. Poți încuraja membrii grupului să lucreze independent
înainte de a aborda sarcina în grup. Acest lucru îți oferă și șansa de a evalua lucrul individual.

19. Evită grupările care nu au șanse de funcționare

Deși învățarea colaborativă este o strategie foarte bună, este important să avem o atitudine achilibrată.
Sunt situații când armonia unui grup împiedică procesul de oferire a unui feedback de critică. Sunt
cercetări care susțin că grupurile favorizează pe cei mai încrezători dintre membri. Schimbarea
componenței grupului ar trebui să rămână o variantă de rezolvare a acestei probleme, dacă aceasta
apare.

8
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

20. Valorifică tipurile diferite de gândire

Pentru o învățare colaborativă de succes, este nevoie ca elevii să se respecte reciproc și să își respecte
părerile și perspectivele. Crează o atmosferă de lucru care încurajeze gândirea independentă, învață-
ți elevii să aprecieze diversitatea în gândire și puncte de vedere diferite. Poți oferi exemple unde
tocmai această diversitate a dus la rezolvări ale unor probleme complexe

4.1.4. Învățarea colaborativă prin cu Realitatea Virtuală și Realitatea Augmentată

Cercetarea în învățare colaborativă în mediul vurtual este una de natură recentă, dar în
ascensiune continuă. Așa cum sugerează mai mulți autori, realitatea virtuală (VR) și cea augmentată
(AR) pot contribui la creșterea interesului și motivației elevilor și au potențial mare de a imbunătăți
experiența educațională. Avansările în cercetarea din domeniul VR și AR deschid porțile unui interes
mai larg către evaluarea potențialului pentru colaborare în medii virtuale de învățare (VLEs) create
pentru a îmbogăți experiența educațională a elevilor. Pe măsură ce devine din ce în ce mai facil să
plasăm mai mult de un elevi în mediul virtual simultan, se întrevede reală posibilitatea de impact a
colaborării în medii virtuale asupra experienței de învățare. Potențialul realității virtuale și augmentate
în educație însă este încă sub investigație și o înțelegere detaliată a felului în care folosirea tehnologiei
RV și AR reprezintă o provocare atât pentru profesori cât și pentru cei care dezvoltă această tehnologie.
Interacțiunea directă în mediul virtual permite elevilor să formeze cunoștințe din experiențele
proprii fără a se baza pe simboluri și reprezentații mintale. Acest concept de construire a cunoștințelor
este legat de constructivism. Cunoștințele create astfel sunt individuale și sunt mai sustenabile decât
cunoștințe formate prin alte metode deoarece elevii sunt actori principali în formarea acestor
cunoștințe. Cu alte cuvinte, în loc să ne bazeze pe transferul de informații de la o persoană mai
documentată, profesor, sau din manuale și cărți, elevii care experimentează mediul virtual pot
interacționa direct cu conceptele, principiile, regulile și prodecurile fiecarei arii de studiu. Mediile
virtuale de învățare care au fost create pe acest principiu constructivist sunt percepute ca având
potențial mare de a oferi experiențe de învățare elevilor. Dar ce se întâmplă în cadril învățării
colaborative.
One dintre cele mai importante țeluri ale unui mediu educațional este să promoveze
interacțiunea socială dintre cei aflați în același spațiu de învățare. Dimpotrivă, însă, avantajele
colaborării în mediul virtual sunt sub două mari umbrele: cele direcționate asupra interacțiunii cu alți
oameni și cele direcționate asupra mediului înconjurător. Interacțiunea cu oamenii este una de
noutate datorită faptului că interacționăm cu alți oameni din altă locație geografică și de asemenea
cu trăsături fizice diferite decât cele reale. Mediul este unul nou fie din cauză că nu poate fi accesat în
realitate sau pentru că experiența în sine este una virtuală (ex să fii înăuntrul unei molecule).

9
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

Cercetările pe învățare colaborativă au ajuns la concluzia că interacțiunea în persoană este de

prefer dacă se dorește explorarea în mod creativ a unor probleme și generarea de idei, pe când
interacțiunea în mediul virtual este preferată dacă se dorește interpretarea, integrarea de probleme
și crearea legăturilor dintre idei/concepte. Este posibil însă ca natura virtuală dar de interacțiune față
în față a mediilor de învățare virtuale să exploateze ce e mail bun din ambele sfere. În realitățile
virtuale și augmentate colaborative, utilizatori multipli pot să acceseze un spațiu comun populat de
obiecte virtuale, în timp ce sunt ancorați în lumea reală.
Această tehnică este puternică în special în educație când utilizatorii pot folosi mijloace
naturale de comunicare (verbal, non-verbal etc), dar pot de asemenea să existe în mediul virtual și
augmentativ sau de colaborare de la distanță.

Întrebarea 4
Interacțiunea pe calculator este mai bună pentru:
a) Explorarea ideilor creative și generarea de idei noi
b) Pentru interpretare, integrare de probleme și conexiuni între idei
c) Niciuna de mai sus

Concluzia este ca mediile de învățare virtuale pot oferi experiențe educaționale de învățare
care nu se pot obține prin alte metode. Acestea includ: prezența, interacțiunea, autonomie, metafore
vizuale, scară, timp, distanță și siguranță.

Deși potențialul pentru realitatea virtuală de a oferi experiențe de învățare colaborativă a fot
demonstrat, este nevoie de mult mai multă cercetare înainte ca strategii eficiente de învățare
colaborativă să fie dezvoltate.

Se anticipează ca aceste strategii

să varieze, depinzând de tipul de
experiență dorit și de specificul mediului
de învățare abordat. Totuși, pentru a
implementa folosirea realitații virtuale și
a realității augmentate cu succes în
învățarea colaborativă, creatorii de
software și de intrucțiuni trebuie să se
asigure că este facil pentru utilizatori
multipli să interacționeze, să navigheze,
și să îndeplinească sarcinile din mediul de învățare virtual.

Pe de altă parte, mediile de învățare virtuale și augmentate nu ar trebui să fie considerate, în

special de profesori, ca soluția ideală pentru toate experiențele educaționale pe care le pune la
dispoziția elevilor. Tehnologia folosită trebuie să depindă de scopurile și obiectivele pedagigice ale
elevilor.

10
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

4.2. Învățarea experiențială

De-a lungul timpului s-au folosit diverși termeni pentru a defini procesul de învățare din
experiență. John Dewey (Dewey & Dewey, 1915) vorbeau despre ‚a învăța prin a face’, în timp ce Wolfe
și Byrne (1975) foloseau termenul de ‚învățare din experiență’. Termenul ‚încercare și eroare’ este
folosit pentru a explica procesul de
învățare intuitivă. AACSB (1986)
foloseau termenul de ‚învățare
explicată experiențială’ combinând
astfel învățarea din situațiile existente
în ‚lumea reală’ cu nevoia de aplicare
a conceptelor, ideilor și teoriilor la
situații noi. Termenul de ‚învățare
experiențială’ este folosit aici dar este
ușor interschimbabil cu toți ceilalți
termeni menționați mai sus.

4.2.1. Definiție
Elementul distinctiv al învățării experiențiale este că experiența de învățare a elevului ocupă
un loc central în procesul de învățare – predare. Această experiență poate include evenimente din
viața elevului anterioare experienței de învățare, experiențe din viața curentă sau cele care rezultă din
participarea la activitățile organizate de profesori și alți facilitatori ai procesului de învățare. Un
element cheie al învățării experiențiale este că elevii își analizează experiențele prin proce de reflecție,
evaluare și reconstruire (uneori individual, alteori colectiv sau combinat) pentru a extrage învățăminte
din experiențele care care au fost expuși. Această evaluare poate duce la acțiuni viitoare ale elevului.
Învățarea se trage din experiență anteoriară și/sau actuală. Însă, dacă e să recem în revistă
multe din practicile de învățare-predare actuale, am trage niște concluzii diferite. Mult din forța dată
învățării experiențiale vine ca reacție la o abordare prea didactică a procesului de învățare, centrată
pe profesor și pe transmitere de cunoștințe. Învățarea experiențială este de interes special pentru
profesori deoarece cuprinde învățarea formală, informală, non-formală, învățarea durabilă, din
experiențe reale. Astfel învățarea experiențeială se bazează pe un set clar de principii:
 Experiența reprezintă fundamentul și un stimul de și pentru învățare;
 Elevii participă activ în construirea propriilor experiențe,
 Învățarea este un proces holistic;
 Învățarea este construită pe elemente sociale și culturale;
 Învățarea este influențată de contextul socio-emoțional în care este construită.

11
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

Învățarea experiențială nu se pretează la a fi redusă la câteva strategii, metode, formule sau

rețete. Este posibil însă să îi identificăm câteva caracteristici care o deosebesc de alte abordări
pedagogice:

 Învățarea experiențială necesită ca trei factori să fie funcționali în același timp: implicarea
întregii persoane (intelect, emoții, simțuri) la procesul de învățare. Spre exemplu, prin
învățarea prin joc de rol și alte jocuri, procesul de antrenare înastfel de activități implică
antrenarea intelectului, a câtorva sau a tuturor simțurilor și o varietate de emoții. Învățarea
se face prin toate aceste canale;

 Recunoașterea și folosirea activă de toate experiențele de viață relevante ale celor antrenați
în procesul de învățare. Acolo unde învățarea nouă poate fi conectată de experiențe
personale, noua înțelegere rezultată are sanșe mai mari de a fi integrată eficient în sistemul
de valori și cunoștințe ale elevului.

 O reflecție continuă asupra experiențelor anterioare pentru a adauga la ele înțelesuri noi, mai
stabile și profunde. Acest proces este pe durata vieții elevului și accesează memoria. Calitatea
procesului de reflecție este importantă pentru rezultatele învățării și natura experienței de
învățare.

 Intenția – oportunitățile de învățare care sunt inteționat planificate și create de profesori sunt
deseori numite ‚activități structurate’ și includ simulări, jocul de rol, vizualizări, discuții
moderate, ipoteze;

 Facilitarea este implicarea altor persoane (profesori, lideri, mentori, terapeuți, consilieri).
Când astfel de persoane sunt implicate, rezultatele pot fi influențate de nivelul de expertiză al
celor care se implică. Învățarea experiențială presupune deseori că există relații egale între
facilitator și elev, că implică posibilitatea negocierii și că oferă elevului suficient control și
autonomie.

 Evaluarea rezultatelor procesului de învățare este direct dependentă de ce presupune această

evaluare, de cine este făcută și care este scopul ei. Învățarea experiențială este în egală
măsură preocupată atât de procesul de învățare, cât și de rezultatele lui. Astfel, procedurile
de evaluare ar trebui să ia în calcul acest lucru. Modele de evaluare care se aliniează
principiilor învățării experiențiale includ proiecte individuale sau de grup, eseuri critice,
jurnale, activități de auto-evaluare și inter-evaluare între elevi.

12
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

Pot de asemenea să includă alte modalități de prezentare, nu doar cele scrise pentru a crea
oportunități de a forma acest context holistic și complex în care are loc învățarea.

4.2.2. Criterii esențiale pentru învățarea experiențială

Învățarea experiențială nu se limitează la a fi doar o ‚metodă’ sau o ‚tehnică’ sau chiar o anumită
‚abordare’; este un concept mult mai cuprinzător. Deși nu există o singură modalitate pentru a
identifica procesul de învățare experiențială, există anumite criterii care trebuie îndeplinite pentru a
asigura natura învățării experiențiale:

 Țelul principal al învățării experiențiale este implicarea elevilor în contruirea de cunoștințe din
ceea ce este important și semnificativ pentru ei (să fie ‚fidel experiențelor trăite de elevi’);

 Învățarea experiențială se preocupă cu antrenarea personală a elevului cu experiența de

învățare (elevul trebuie să fie conectat la realitatea pe care o studiează);

Întrebarea 5
Învățarea experiențială se preocupă în principal cu:
a) Tipul de antrenare și implicare personală a elevului
b) Capacitatea profesorului de a transmite informații
c) Disponibilitatea directorilor de școală de a introduce astfel de metodologie

 Debrief și procesul de reflecție sunt critic de importante; experiența singură, fără aceste
procese nu are neapărat valoare educativă

 Există presupunerea că în învățarea experiențială impicarea întregii persoane (simțuri, emoții

și intelect sunt importante.

13
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

 Se recunoaște ce aduc elevii la procesul de învățare (experiența anterioară, fie ea formală sau
informală);

 Există elemente de natură etică specifice învățării experiențiale care se aplică elevilor de către
profesori, facilitatori, lideri (elemente de respect, validare, încredere, onestitate și grijă față
de elev cât și urmărirea potențialului elevului de a fi un auto-didact).

4.2.3. Avantajele învățării experiențiale

Învățarea experiențială este o metodologie activă, centrată pe elev, în care elevii își folosesc
cunoștințele și competențele în mod relevant și concret. Mai jos prezentăm câteva dintre avantajele
distincte ale învățării experiențiale în comparație cu învățarea tradițională; cea centrată pe profesor
și oferirea de instrucțiuni.

 Posibiitatea aplicării imediate a cunoștințelor

Învățarea experiențială prezintă opotunități pentru elevi de a aplica ce au învățat pentru a rezolva
provocări reale. Elevii testează validitatea celor învățate și a principiilor care stau la baza celor
cunoscute și pot experimenta și adapta comportamentul și metodele pentru a obține rezultatele cele
mai bune în învățare. Învățarea prin aplicare practică este mult mai eficientă și durabilă decât cea
teoretică. Ea, de asemenea, promovează dezvoltarea altor competențe cum ar fi gândirea critica,
rezolvarea de probleme și luarea de decizii.

 Accesul în timp real la mentorat și feedback

Atingerea unui nivel de expertiză necesită mentorat eficient și direcționat bazat pe observarea practicii.
Fiecare învățare experiențială ar trebui să includă sesiune de feedback în care elevii să primească
feedback de la experți și colegii parteneri în actul de învățare.

 Dezvoltarea unor obiceiuri de practică reflectivă

Țelul în educație este persoana care se poate monitoriza eficiența propriei acțiuni, care poate anticipa
rezultatele și poate crea planuri de rezervă. De obicei numim acele persoane ‚experte’. Ei sunt experți
pentru că au avut parte de mai multe astfel de experiențe și de feedback contructiv asupra cărui au
acționat, și care le-a dezvoltat anumite structuri de gândire pe care le aplică consecvent în
experiențele de zi cu zi. Învățarea experiențială ajută la accelerarea acestui proces de trecere de la
novice la expert.

 Realizările sunt clare

Elevii pot să avanseze în învățare în timp
scurt datorită acestor cicluri de feedback
create de rezolvarea de probleme, feedback
și analiză de probleme. În sala de clasă
tradițională, elevilor de obicei nu le este clar
dacă sunt pe care cea bună de învățare, care
îi va aduce rezultatele dorinte decât atunci
când dat examinările și primesc nota.

14
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

 Oportunitatea de a fi creativ
În ‚lumea reală’ problemele au de obicei mai mult decât o singură soluție, și ‚două capete sunt mai
bune decât unul singur’. Învățarea experiențială permite elevului să facă apel la partea creativă a
gândirii și să caute singur soluția proprie la sarcina de rezolvat. Această creativitate și varietarea
rezultatelor produse, îmbogățesc experiența de învățare și societatea ca întreg.

 Oportunitatea de a fi reflectiv
Reflecția este un component integral al procesului de învățare experiențială. Prin amestecul
experiențelor concrete cu concepte abstracte și apoi prin reflecția asupra rezultatelor obținute, elevii
antrenează mai multe arii ale creierului lor și formează conexiuni reale și personale cu ceea ce învață.
Analizează cum a fost rezultatul influențat de acțiunile lor și cum acesta ar fi variat de la elev la elev.
Această analiză îi ajută să înțeleagă mai bine cum conceptele învățate se pot aplica la alte situații.

 Greșelile devin valoroase

Învățarea experiențială se face printr-un proces de ‚încercare și eroare’. Pe măsură ce elevii sunt
antrenați în activități practice, ei descoperă că unele abordări funcționează mai bine decât altele.
Abandonează astfel abordările care nu funcționează, dar actul în sine de a încerca și a abandona –
văzut frecvent ca o greșeală – devine de fapt o parte foarte valoroasă în procesul de învățare. Astfel
elevii învață să nu le fie teamă de greșeli, ci să le vadă ca oportunități de învățare.

 Atitudini pozitive față de procesul de învățare

Natura personală a învățării experiențiale antrenează emoțiile elevilor dar imbogățește și cunoștințele
și abilitățile. Când elevii văd rezultatele concrete ale muncii lor, câștigă în mândrie și încredere,
maximizând astfel entuziasmul pentru învățarea continuă.

 Drum către continuarea învățării și carieră

Multe proiecte de învățare experiențială sunt orientate spre carieră pentru că sunt, prin natura lor,
ancorate în lumea reală. Prin aceste activități, elevii încep să descopere propriile abilități, aptitudini și
pasiuni. Această descoperire, la rândul ei, poziționează elevii pe o cale mai directă spre carieră sau
continuarea studiilor.

 Unirea teoriei cu practica

Ceea ce se învață din cărți poate acum să fie aplicat în practică pentru a înțelege mult mai bine efectele
și comportamentele rezultate. Acest lucru ajută, de asemenea, la memorarea cu mai multă ușurință a
conceptelor și ideilor cu care lucrează elevii.

 Lucrul în echipă
Învățarea experiențială antrenează participanții în activități de echipă variate, formându-i astfel în
spiritul lucrului în echipă și leadership. Acest lucru aduce avantaje participanților deoarece ei învață
unii de la alții și pentru că practică normele lucrului în echipă într-un context profesional.

15
 for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

 Pregătirea elevilor pentru experiențe de viață

Multe dintre experiențele de învățare au caracteristici comune: elevii lucrează în grup, de exemplu.
Prin aceste proiecte de echipă, elevii învață să lucreze mai bine unii cu ceilalți să dezvolte împreună
un plan de acțiune, să valorifice calitățile fiecărui membru al echipei. Prin aceste experiențe, elevii
învață competențe de lideri dar și cum să aplice gândirea critică și cum să se adapteze la circumstanțe
schimbătoare.

Întrebarea 6
Alege răspunsul greșit:
Datorită învățării experiențiale, elevii:
a) Ascultă lecția fără să deranjeze prin participare
b) Încep să descopere și să își dezvolte abilitățile personale
c) Învață să lucreze mai eficient unii cu celălalți.

4.2.4. Strategii pentru implementarea învățării experiențiale

Atunci când condeirăm posibilitatea introducerii învățării experiențiale în practica noastră, este indicat
să urmăm anumiți pași:

1. Analiza elevilor și identificarea nevoilor lor

Care este vârsta elevilor? Au avut elevii experiențe de muncă practică în trecut ori nu? Care le este
nivelul actual de cunoștințe în domeniul în care intenționezi să direcționezi procesul de învățare? Ai
luat în calcul nevoile și diversitatea culturală? Fiecare persoană este rezultatul mediului cultural în care
a acționat. Fiecare persoană este condiționată în timp să răspundă într-un anumit fel. Profesorii
trebuie să înțeleagă și să ia în calcul că elevii lor au crescut în medii culturale, posibil diferite și că acest
lucru va avea un impact asupra interacțiunilor lor.

2. Identifică activități potrivite pentru elevii tăi și pentru conținutul pe care dorești să îl adresezi
Care activități sunt potrivite pentru conținutul pe care dorești să îl adresezi și pentru dezvoltarea
cognitivă pe care ți-o planifici pentru elevii tăi? Care parte a cursului poate fi îmbogățită prin aplicarea
învățării experiențiale? Cum se aliniează activitatea pe care ți-o propui la obiectivele cursului? Îi
permite elevului să experimenteze cu conceptele cheie ale cursului? Cum adaugă această activitate la
programul curricular?

3. Identifică potențialele probleme pe care poți să le întâmpini prin integrarea învățării

experiențiale
Ce schimbări trebuie să aduci practicii curente pentru a introduce învățarea experiențială? Va trebui
să compromiți din volumul de conținut pentru a introduce învățarea experiențială? Cum se potrivește
învățarea experiențială cu tot curriculum? Ai parte de sprijin instituțional pentru a înlocui învățarea
tradițională cu cea experiențială? Care sunt potențialele riscuri? Cum vei selecționa alți parteneri și
cum vei adresa potențialele probleme din parteneriat? Cum organizezi elevii pentru a oferi șanse egale
pentru toți?

16
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

4. Planifică un proiect de anvergură sau o experiență practică pentru a ghida procesul de învățare
pe parcursul lui
Având o sarcină majoră de
adresat/rezolvat pe parcursul unui
semetru, motivează elevii să fie
perseverenți, le dă un țel asupra căruia
să se aplece și devine, astfel, ‚energia’
care pune în mișcare tot ceea ce face
elevul în clasă. Atunci când elevii știu ce
se așteaptă de la ei, înțeleg că fiecare oră
de curs are un scop precis pentru că este
o bornă ajutătoare în parcurgerea
întregului traseu de lucru.

5. Menține interconectivitatea
Activitățile de instrucțiune directă, centrate pe profesor trebuie să fie direct legate de activitățile
experiențiale. Ele trebuie să fie privite ca resurse care ajută elevii să finalizeze proiectul inițial în care
sunt antrenați.

Întrebarea 7
Alege răspunsul greșit:
Ce ar trebui luat în calcul atunci când implementezi învățarea experiențială în sala de clasă?
a) Obiectivele pe care ți le-ai propus
b) Faptul că învățarea experiențială ar trebui să înlocuiască cursul cu totul
c) Nevoile și caracteristicile grupului de elevi cu care lucrezi.

6. Asigură-te că activitățile au un nivel ridicat de provocare, dar că pot fi îndeplinite

Când elevilor li se dă responsabilitatea de a-și gestiona singuri lucru, profesorul trebuie să se asigure
că aceștia sunt în stare să o facă.

4.2.5. Învățarea experiențială în Realitatea Virtuală și în Realitatea Augmentată

Creșterea popularității învățării experiențiale și a acestui tip de metodă didactică se datorează în parte
unei înțelegeri mai aprofundate a felului în care învață elevii și unei înțelegeri de natură mai recentă
a importanței procesului de învățare centrat pe elev. În acest context, învățarea experiențială se
bazează pe patru principii primare, și anume: ar trebui sp fie contructivă, auto-direcționată,
colaborativă și pusă în context real. Învățarea experiențială a fost definită ca un proces de colaborare
în care fiecare dintre aceste condiții prezentate mai jos sunt întâlnite: participanții au un scop comun
în procesul de învățare, împart responsabilitatea actului de învățare, sunt dependenți unii de ceilalți
pentru a-și satisface nevoile de învățare și negociază acțiunile pentru a duce la bun sfârșit sarcina de
îndeplinit. Toate aceste elemente pot fi potențiate prin folosirea realității virtuale și augmentate.

17
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

Avantajele folosirii realității virtuale și augmentate în învățarea experiențială include depășirea

barierelor impuse de timp și distanță, economiilor de scară prin centrarea asupra elevului și
posibilitatea de a aduce în actul didactic noi metode de instrucție. Experiența de învățare prin
realitatea virtuală și augmentată oferă multe avantaje elevilor: înlesnește comunicarea între studenți
indiferent de unde se află aceștia și facilitează învățarea la scară globală care promovează nu numai
achiziția de cunoștințe și abilități digitale, ci și înțelegerea unor perspective culturale și sociale diferite
prin mediu internațional de învățare. Cele două abordări, în tandem, pot facilita învățarea
multidisciplinară și pot îmbogăți lucrul în echipă într-un context multidisciplinar.

Toate acestea fac utilizarea experienței de învățare prin realitate virtuală și augmentată de interes
pentru cei care găsesc interacțiunea socială dificilă. Mai mult decât atât, adaptarea învățării
experiențiale la mediul online oferă oportunitatea de a folosi metode noi care, atunci când sunt
încorporate într-o strategie clară de educație digitală, oferă avantaje atât pentru elevi cât și pentru cei
care le predă.

Întrebarea 8
Alege răspunsul greșit:
Învățarea Experiențială prin realitatea virtuală și augmentată
a) Facilitează comunicarea dintre elevi indiferent de locația lor geografică
b) Funcționează numai în cazurile în care atât elevii cât și profesorul sunt în același spațiu
c) Facilitează procesul de învățare la nivel global

18
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

4.3. Povestirile ca strategie educațională

Povestirea este relatarea de
evenimente în cuvinte și
imagini, deseori prin
improvizații și adăugiri.
Povestirile sau narațiunile au fost
împărtășite în toate culturile ca
modalitate de educație, de
distracție, conservare culturală sau
pentru a insufla valori morale. Ca
instrument de învățare, povestirile
pot încuraja elevii să își exploreze
expresivitatea personală, și poate dezvolta competențele de comunicare a gândurilor și emoțiilor într-
o manieră articulată fluent. Aceste beneficii transcend experiența artistică și vin să sprijini
competențele necesare vieții de zi cu zi. Povestirea, ca instrument educațional, poate fi potențiată
prin intermediul mediului virtual și augmentat.

4.3.1. Definiție
National Storytelling Network definește povestirea ca o formă ancestrală și valoroasă a exprimării
umane deoarece povestea este esențială în multe forme de artă, dar cuvântul ‚poveste/povestire’ este
adesea folosit cu mai multe înțelesuri.

Mai jos definim ce înțelegem noi prin ‚poveste/povestire’:

Povestirea ca intrument educațional este arta interactivă de a folosi cuvintele și acțiunile pentru a
dezvălui elemente și imagini ale unei povești și care activează imaginația celui care ascultă.

 Povestirea este interactivă

Povestirea implică o interacțiune dublă între povestitor și unul sau mai mulți ascultători. Răspunsurile
ascultătorilor exercită influență asupra povestirii. De fapt, povestirea rezultă din interacțiunea și
cooperarea, coordonarea eforturilor dintre povestitor și audiență.
Este important de menționat că povestirea nu formează o barieră imaginară între povestitor și
ascultător. Acesta este un element important care diferențiează povestirea de celelalte forme de artă
care folosesc imaginația. Diferite culturi și situații formează diferite așteptări pentru rolul
povestitorului sau al ascultătorului – cine vorbește, cât de des și când, de exemplu – și de aceea se
formează diferite forme de interacțiuni. Natura interactivă a povestirii este și cauza impactului pe care
această strategie o are. Atunci când este aplicată eficient, povestirea unește conectează imediat
povestitorul cu ascultătorul.

 Povestirea folosește cuvinte

Povestirea folosește limbajul, fie cel vorbit, fie cel pentru surdo-muți. Folosirea limbajului face
distincția dintre povestire și celelalte forme de artă (ex. dans, mim etc).

19
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

 Povestirea folosește acțiuni cum ar fi tonalitate, mișcare și/sau gesturile.

Aceste acțiuni fac parte din limbajul verbal și non-verbal și contribuie la comunicare așa cum o fac și
cuvintele. Folosirea lor diferențiază povestirea de alte interacțiuni cum ar fi cele scrise sau cele bazate
pe lecturarea unui text. Nu toate componentele non-verbale se regăsesc în povestire. Sunt anumite
povestiri care folosesc limbajul corpului mul mai mult decât altele, de exemplu.

 Povestirea încurajează imaginația ascultătorului

În povestire, ascultătorul își imaginează acțiunile. În modul tradițional al teatrului, de exemplu, sau al
filmului, participantul se bucură de ilustrații gata create pentru el atât ale personajelor cât și ale
evenimentelor descrise.

Rolul ascultătorului unui povestitor este

acela de a crea în mod activ, imagini
multi-senzoriale, acțiuni, personaje și
evenimente, cu alte cuvinte, realitatea
povestirii, în mintea lui, pe baza
povestirii și a experienței anterioare a
ascultătorului, a valorilor și înțelegerilor
lui. Povestea are loc în mintea
ascultătorului, un individ unic.

Ascultătorul, devine, prin urmare, un co-

autor al poveștii pe care o aude. Povestirea poate fi combinată cu alte forme de artă. Astfel, ea se
poate îmbina cu teatrul, muzica, dansul, comedia și numeroase alte forme de expresie. Și totuși, deși
se împltește bine cu alte forme de artă, esența povestirii rămâne recunoscută ca stând la intersecția
componentelor definite mai sus.

Povestirea este una din modalitățile cele mai puternice pe care le au liderii de a influența, preda și
inspira. Ce anume fac povestirile să fie atât de eficiente pentru procesul de învățare?
Pentru început, povestirea formează legături între oameni și între oameni și idei. Poveștile redau
cultura, istoria și valorile care unesc oamenii. Când vine vorba de țara noastră, comunitatea în care
trăim sau familiile noastre, înțelegem în mod intuitiv că poveștile comune sunt o parte importantă a
legăturilor care ne unesc. Același lucru este valabil și în lumea afacerilor, unde poveștile unei
organizații și cele spuse de lideri ajută la cimentarea relațiilor într-o manieră în care enunțurile factuale
sau numerele de pe rapoarte nu o pot face.

Poveștile bune fac mult mai mult decât să creeze conexiuni. Ele clădesc familiaritate și încredere și
permit ascultătorului să intre în lumea lor, făcându-i mai predispuși la învățare. Poveștile bune pot
avea înțelesuri multiple, deci sunt surprinzător de eficiente în a relata idei complexe. De asemenea,
ele sunt mult mai antrenante decât discuții pe idei abstracte.

20
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

Întrebarea 9
Alege răspunsul greșit:
Povestirea:
a) Ajută imaginația ascultătorului
b) Ajută la procesul de conectare al celor implicați
c) Formează obstacole între oameni

4.3.2. Avantajele povestirilor ca strategie educațională

Folosirea povestirii în actul didactic este o stategie valoroasă care este adoptată de părinți
aproape inconștient. Aduți aminte despre când i-ai spus copilului despre o experiență pe care ai avut-
o ca tânăr pentru a încerca să îi influențezicomportamentul sau pentru a-o oferi o lecție de viață.
Profesorii încorporează povestirea în actul educațional pentru că prezintă multe avantaje:

 Dezvoltă creativitatea
Ascultând o poveste în locul vizionării unui video permite copilului să își exerseze imaginația pe deplin.
Acest proces de creativitate încurajează gândirea critică și formarea ideilor inovative.

 Dezvoltă competențele verbale

Prin spunerea unei povești sau prin lecturarea cu voce tare, elevii sunt introduși în labirintul limbajului
complex care este dificil de predat în mod explicit fără un fundament solid. Fluența unei povești pe
măsură ce trece firul poveștii și suntem introduși personajelor, introduc elevii în lumea cuvintelor noi
și le sedimentează pronunția.

 Mărește nivelul de înțelegere a subiectului

Deși sunt momente clare în viața de școlar în care elevul învață pe de rost, de multe ori, această
strategie nu duce la înțelegerea durabilă a materiei de studiat. Povestirea poate fi folosită pentru a da
viață materialului plictisitor. Astfel, această strategie ajută elevul să se identifice mai ușor cu materia
și să își aprofundeze nivelul de înțelegere.

 Ajută la internalizarea valorilor

Multe povestiri pot fi folosite pentru a sprijini valorile care sunt importante în societate, acasă sau la
școală. Poveștile pot ajuta astfel la a dezvolta trăsături de curaj, înțelepciune, onestitate, generozitate
și deschidere la noi care stau baza formării personalității elevilor.

 Mărește perioada de concentrare

Cu cât este mai mic copilul, cu atât este mai mică puterea lor de concentrare. Până și copiii mai mari
continuă să manifeste atenție redusă care îi împiedică succesul. O poveste antrenantă cuprinde până
și cel mai zbuciunat dintre copii și îi încurajează să asculte detaliile și cu răbdare până la capăt.

21
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

 Înțelegerea altor culturi

Poveștile pot fi folosite pentru a menține copiii conectați la rădăcinile lor și pentru a-i face să înțeleagă
propria istorie și tradiție. Poveștile, ca și culturile de altfel, variează de la un loc la altul. Poveștile din
locul nativ cât și cele din alte culturi vor face ca elevul să aprecieze diversitatea existentă în lumea în
care trăim.

 Dezvoltă abilitățile de ascultare activă

Pentru a te bucura pe depin de o poveste, trebuie să fim atenți la narator astfel încât să nu pierdem
firul evenimentelor. O sesiune de povestiri bună contribuie la îmbunătățirea acscultării active a
elevului.

 Inspiră curiozitate
Atunci când facem pauză într-o poveste care este interesantă facem ascultătorul nerăbdător în a
cunoaște ce se întâmplă în continuare. Face elevii curioși și îi încurajeaă să pună întrebări ceea ce ajută
procesul de învățare, de creștere și dezvoltare.

 Introduce volcabular nou

Când incluzi terminologie nouă de fiecare dată când povestești, elevii învață sensurile cuvintelor
neînțelese. Acest lucru îi ajută la îmbogățirea vocabularului.

 Dezvoltă inteligența emoțională

Aceasta este cheie succesului în diverse stadii ale vieții unui on. Dezvoltarea inteligenței emoționale
se referă la conștientizarea controlului pe care îș avem asupra emoțiilor noastre. Poveștile te ajută în
acest sens printr-o manieră simplă și eficientă.

 Te învață empatia
Capacitatea de a te gândi la alții, de a te pune în locul lor și de a le înțelege emoțiile ne face mai buni.
Poveștile te pot învăța să devii empatic și sensibil la nevoile altora.

22
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

 Ascute memoria
Indiferent de lungimea poveștii, elevii tind să își amintească firul narativ, personajele și evenimentele.
Acest lucru ajută memoria, dar prezintă dezavantajul că povestitorul nu poate repeta aceeași poveste.

 Ușurează învățarea academică

Anumite materii academice au o legătură directă sau indirectă cu anumite povești. Acesta este unul
din multele feluri prin care poveștile fac învățarea academică mai ușoară. Abilitatea de a gândi creativ
pe care și-o dezvoltă elevii prin ascultarea poveștilor, duce la o învățare academică mai de eficientă.

Întrebarea 10
Alege răspunsul greșit:
Povestirea îmbunătățește:
a) Atenția, imaginația și creativitatea
b) Monotonia, memoria și curiozitatea
c) Inteligența emoțională, memoria și imaginația

4.3.3. Strategii pentru implementarea povestirilor în educație

Povestirea este, probabil, cea mai vehe metodă de a preda, dar pentru a o implementa eficient
în actul educațional școlar, trebuie să fim conștienți si să luăm în calcul anumite strategii:

 Toate părțile sunt importante

Atunci când dezvolți un fir narativ, fie el într-o poveste inventată pentru a preda o lecție, sau într-un
exemplu real, asigură-te că fiecare element este important pentru finalul poveștii. Fiecare personaj,
punct sau principiu trebuie să contribuie la concluzia finală pe care dorești să o prezinți. Orice altceva
care nu contribuie la acest lucru, poate să lipsească. Să luăm spre exemplu, o poveste despre planete.
Îți dorești să formulezi o poveste pentru ca elevii să rețină ordinea planetelor în sistemul solar. Orice
exemplu pe care îl oferi trebuie să aibă legătură cu planetele. Nu iși are locul aici discuția despre găurile
negre, despre supernova sau chiar despre mărimea fiecărei planete.

 Trebuie să prinzi interesul elevilor de la bun început

Prinzi interesul elevului prin prezentarea unei probleme care îl încurajează să asculte mai departe. Poți
folosi acestă strategie la orice oră. De exemplu, dorești să predai o lecție despre fotosinteză. În acest
caz, introdu-o prin prisma unei lumi în care plantele verzi nu ar exista. Concepi astfel o problemă pe
care povestea ta despre fotosinteză, în acest caz, o va rezolva. De multe ori, elevii nu
conștientizeazăcum funcționează anumite principii (gravitatea, lumina etc). Crearea unei lumi în care
acestea devin inexistente dezvăluie importanța lor.

23
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

 Extrage o tematică din povestire

Poveștile au o încărcătură mai puternică atunci când urmează o tematică. Nu este însă la îndemâna
oricui să formuleze o poveste cu o tematică în fundal. Poate e mai bina dacă scrii povestea întăi, cu
toate punctele de învățare pe care ți le propui și când ai terminat contemplează povestea să vezi dacă
vreo tematică iese în evidență. Acest lucru este mai cu seamă important când povestea are legătură
cu evenimente trecute. Historia poate fi o materie plictisitoare daca nu se ancorează în aplicații
prezente. Tematicile ajută la conectarea prezentului de trecut și de viitor. Nu fi descurajat dacă se
întâmplă ca la extragerea tematicii principale realizezi că trebuie să scrii povestea din nou. Se întâmplă
des.

 Menține simplitatea
Poveștile cu firul narativ complex nu sunt neapărat bune. Dacă elevii tăi sunt tineri, a menține un fir
simplu al narațiunii este important. Până și cei mari pot fi afectați profund dacă povestea este
complicată, dar menții ideile complicate în părți mici, concentrate care pot fi ușor reținute. Concepte
compleze precum gravitatea sau energia se rețin greu de elevii mici. Folosirea analogiilor poate veni
în ajutor.De exemplu, pentru a explica un circuit electric, descrie cum un tren se mișcă pe șine și cum
vagoanele sunt legate între ele.

 Menține contactul vizual

Contactul vizual este unul dintre cele mai importante modalități de comunicare non-verbală cu alți
oameni. Nu numai că ajută la menținerea atenției elevilor, dar le insuflă un simțământ de încredere și
validare. Imaginează-ți că spui o poveste uitându-te la picioare. Ce tip de emoții ar experimenta elevii
tăi, chiar dacă povestea ar fi ușoară și antrenantă? Uită-te direct în ochii elevilor tăi. Te vei conecta cu
ei și le vei menține interesul pentru o durată mai mare de timp.

 Folosește mișcarea
Mișcarea poate fi folosită în mai multe feluri. Ca povestitor, poți folosi gesturile, mișcările mâinilor,
ale picioarelore, capului. La fel pot face și elevii tăi în timp ce ascultă. Acest lucru le va activa memoria
și le va menține interesul și atenția asupra a ceea ce comunici.

 Folosește pauze în scop dramatic

Oamenii vorbesc de obicei cu viteză mai mare decât poate procesa creierul. Dacă faco pauze la
momente importante din poveste, oferi sanșa elevilor de a gândi critic la informațiile prezentate. Nu-
ți fie teamă sa faci pauze, mai ales în momentele tensionate ale povestirii.

 Schimbă vocea pe care o folosești la fiecare personaj

Când dai viață personajelor, ajută la a face personajele mai memorabile. Poți face acest lucru
schimbându-ți vocea la fiecare personaj. Fără ajutor vizual, vocea este una din puținele mijloace prin
care poți să dai viață unui personaj.

24
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

 Fă un final puternic, cu concluzie demnă de reținut

Finalul este ultimul lucru pe care îl aud elevii tăi. Oricare ar fi punctele principale sau importante pe
care dorești să le rețină elevii tăi, pune-le la finalul poveștii. Dacă ele trebuie dezvăluite pe parcurs,
adu-ți aminte să le reamintești la final. Dacă poți face finalul scurt, și mai bine.Folosește repetiția, sau
fă un cântec pentru a face finalul mai memorabil.

 Spune adevărul chiar dacă e dificil de ascultat

Adulții sunt tentați să mintă copiii când situațiile par prea complexe sau mature pentru audiență
tânără. Adevărul însă, este mereu de preferat chiar dacă va trebui să adaptezi din conținut sau din
limbajul folosit atunci când ai în față o audiență tânără. Copiii sunt de obicei mai ascuțiți și mai intuitivi
decât îi cred adulții.

 Fă personajele relevante
Personajele principale ale poveștii tale trebuie să fie relevante pentru elevi. Dacă îți dorești ca aceștia
să fie alături și să învețe din povestea lor și din deciziile lor, atunci elevului trebuie să îi pese de
personaj. Una din modalitățile de a atinge acest deziderat este să faci personajele să fie ‚reale’ pentru
elev. Ele nu ar trebui să fie perfecte, ci să aibă puncte slabe și puncte tari ca noi toți pentru a fi credibili.
Pune în preajma eroului/eroinei principale un anti-erou.

 Asigură-te că povestea ta oferă un răspuns la o problemă

Fiecare poveste are o tematică sau un tâlc. Atunci când folosești povestea pentru a oferi un răspuns
sau o soluție la o problemă există șanse ridicate ca povestea să capete înțelesuri mai profunde. Când
încerci să comunici lucruri plictisitoare cum ar fi înmulțirea, ele nu capătă un înțeles în mintea tinerilor
elevi dacă nu creezi o poveste prin care un protagonist trebuie să rețină acele informații pentru a-și
rezolva o problemă (să împartă darurile la familie, de exemplu).

 Fă apel la simțurile elevilor

Atunci când îți pregătești povestea, activează cât mai multe simțuri cu putință. Oamenii au cinci
simțuri: văz, miros, auz, gust și atingere. Cu cât povestea activează aceste simțuri, cu atât mai
memorabilă va fi. Pentru o lecție de geografie, de exemplu, folosește o hartă vizuală. Adaugă un cântec
pentru a reține țările sau orașele. Adu mostre de mâncare din diferite locații pentru a activa atingerea,
gustul și mirosul. Acestă strategie este mai solicitantă pentru profesor, dar asigură o permanentizare
a principiilor pe care dorești să le achiziționeze elevul în procesul de învățare.

 Povestea trebuie să fie credibilă

Nu oferi soluții magice la rezolvarea de probleme. Este important pentru procesul de învățare ca elevii
să știe că soluțiile nu vin de la sine și că nu au rezolvare magică. Oricare ar fi situația în care se află
eroul tău, respectă regulile și dă credibilitate poveștii și soluționării conflictelor din ea.

 Invită elevii să interacționeze

În anumite momente ale poveștii invită elevii să pună întrebări. Când elevii tăi sunt în stare să ofere
părerile lor, ei sunt mai implicați în viitorul poveștii și în soluționarea conflictelor din interiorul ei.

25
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

Acest lucru întărește ideea că o poveste poate avea mai multe soluții. Poți implica elevii în găsirea
acestora. Le poți spune prima parte a poveștii apoi să îi lași singuri să scrie sau să pună în scenă finalul
și rezolvarea conflictului. Elevii pot lucra în grup pentru a învăța unii de la alții.

 Folosește artefacte
Aproape fiecare poveste ar putea beneficia de mijloace ajutătore, indiferent de ce materie predai. Nu
introdu toate artefactele deodată; adu-le în poveste pe rând, când e momentul oportun. Cere ajutorul
elevilor. Le poți cere să țină artefactele sau să le folosească. Magicienii fac acest lucru deseori în
spectacolele lor. Solicită ajutorul audienței în relatarea poveștii pe care o pun în scenă.

 Punerea în scenă
Este foarte important să se creeze un mediu în care să se spună povestea. Este în pădure, este pe
plajă, într-un apartament în oraș, la țară sau pe o planetă diferită? Descrieți mediul înconjurător,
vremea sau condițiile din jur. Folosește detalii bogate astfel încât elevii să își poată imagina mediul în
care se desfășoară povestea. Excursiile sunt o modalitate foarte bună de a fi introduși într-un mediu
diferit, dar nu sunt mereu posibile. Cuvintele, descrierile de miros, sunet sau imaginile pentru a face
povestea mult mai relevantă.

 Folosește muzica
Muzica este o modalitate excelentă pentru a învăța și a memora liste lungi. Dacă predai statele din
Statele Unite ale Americii, un cântec cu ritm și rimă poate ajuta procesul de memorare. Cântecele au
fost folosite de-a lungul istoriei pentru a păstra tradițiile și în memoria colectivă evenimentele istorice.
Ceea ce ar fi foarte dificil de memorat fără muzică (cum ar fi tabelul periodic) devine posibil atunci
când introducem această metodă.

26
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

 Spune elevilor să repovestească

Odată ce ai terminat povestea, spune elevilor să lucreze în grup pentru a repovesti întâmplarea într-o
modalitate diferită. Poți să pui elevii să facă rezumatul poveștii într-o propoziție sau într-un paragraf.
Le poți cere să folosească ideile principale pentru a creea un nou context al poveștii. Ceea ce este
important în acest proces este să implici elevii într-un mod activ. După ce au ascultat, e timpul să se
implice în mod activ.

 Folosește-te de experiențele de viață reale

Poveștile nu sunt doar pentru copii. Dacă povestea relatează concepte abstracte, găsește exemple din
viața reală pentru a face conexiuni importante pentru elevi. Formulele matematice sunt lipsite de
semnificație până când sunt aplicate în viața reală.

Întrebarea 11
Alege răspunsul greșit:
În timp ce folosești povestirea în sala de clasă:
a) Folosește-te de exemple concrete
b) Folosește muzică
c) Lasă atât personajele cât și firul narati la voia întâmplării

4.3.4. Povestirea și realitatea virtuală și augmentată

Deși povestirea ca instrument didactic nu este o strategie nouă în educație, poveștile digitale au
devenit abordări pedagogice frecvent folosite datorită creșterii exponențiale a tehnologiilor digitale
inclusiv a camerilor fotografice, software de editare imagini, intrumente de realitate virtuală sau
augmentată. La fel ca și cu forma tradițională de povestire, tehnologiile digitale în povestire sunt
folosite de cadre didactice în multe feluri și în multe arii curriculare, nu doar în arte, științele umaniste,
ci și în matematică sau științe. Aplicabilitatea povestirilor digitale se datorează faptului ca acest
medium favorizează convergența mai multor strategii de învățare centrate pe elev: (1) antrenarea
activă a elevului în actul didactic, (2) reflecția care duce la o învățare mai durabilă, (3) învățarea din
proiecte, (4) integarea eficientă a tehnologiei în actul educațional.
Povestirea digitală este o combinație a artei de a povesti oral, dar cu o paletă de instrumente
tehnice care ajută la împletirea imaginilor, a graficii, muzicii și a sunetului împreună cu vocea
povestitorului. Diferite de poveștile tradiționale liniare, povestirea digitală capătă putere din
integrarea tehnologiilor digitale, adăugând astfel o dimensiune mai profundă, culori mai vii
personajelor, situațiilor, experiențelor. La fel ca povestirea tradițională, povestirea digitală (incluzând
aici realitatea virtuală și augmentată) implică de asemenea folosirea experienței personale, a
situațiilor reale de familie, idei, dezamăgiri și experiențe de învățare. Folosing însă intrumente
multimedia povestirea digitală poate deveni un video-clip scurt care poate fi făcut pe un calculator nu
foarte performant de cei care nu sunt chiar experți în folosirea tehnologiilor digitale. Însăși folosirea
tehnologiei este cea care transformă povestirea oferindu-o o formă modernă. Povestirile digitale pot
fi convingătoare, istorice și reflexive prin natura lor.

27
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

Folosirea în mod educativ a povestirilor digitale face trecerea de la o implicare personală la

împărtășirea cunoștițelor și la colaborare. Datorită potențialului poveștilor digitale de a oferi
oportunitatea de a reflecta, de a fi activ și de a te bucura de procesul de învățare, acestea au fost
aplicate în actul didactic atât ca instrument de predare cât și ca instrument de învățare. Cadrele
didactice pot folosi povestirile digitale pentru a preda conținutul curricular. Elevii pot folosi realitatea
virtuală și augmentată pentru a creea o poveste pentru a împărtăși experiențe, pentru a reflecta
asupra înțelegerii unor concepte etc. De când s-a lansat platforma Web 2.0, povestirea digitală s-a
inițiat ca o nouă modalitate de predare în educație.

Studiile arată că povestirile digitale au impact pozitiv asupra procesului de învățare al elevilor
datorită faptului că îi încurajează să își organizeze ideile și cunoștințele într-un mod specific stilului lor
de gândire și înțelegere. Astfel, avantajele utilizării povestirilor digitale ca metodă didactică sunt: (a)
oferă o variație a metodei tradiționale; (b) personalizează experiența de învățare; (c) ajută la explicația
unor concepte sau topici; (d) creează situații de viață reale într-o manieră lejeră și facilă de urmat; (e)
Ajută la implicarea elevilor în procesul de învățare. Aceste avantaje încurajează cadrele didactice să
utilizeze povestirea digitală în procesul educativ.

Întrebarea 12
Alege răspunsul greșit:
Câteva dintre avantajele povestirilor sunt:
a) Ajută la implicarea elevilor în procesul de învățare
b) Fac explicarea sau practicarea anumitor concepte mai serioasă
c) Personalizează experiența de învățare

28
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

Bibliografie
Capitolul 1 – Învățarea Colaborativă
ARVIKA, Augmented Reality for Development, Production and Servicing, Germany, http://www.arvika.de/
Barrrows, N.S. and R.M. Tamblyn. Problem-Based Learning: An Approach to Medical Education. New York:
Springer Publishing, 1980.
Bonwell, C. and J. Eison. Active Learning: Creating Excitement in the Classroom. ASHE-ERIC Higher Education
Report (1), 1991.
Bricken, W., Learning in virtual reality. 1990, HIT Lab Memo No. M-90-5. Seattle, WA: Human Interface
Technology Laboratory. [Available as online HTML document: http://www.hitl.washington.edu/publications/m-
90-5].
Dede, C. (1995). The evolution of constructivist learning environments: Immersion in distributed, virtual worlds.
Educational technology, 35(5), 46-52.
Fraunhofer IPSI, Integrated Publication and Information Systems, Darmstadt, http://ipsi.fhg.de/CSCL/
Golub, J. (Ed). Focus on Collaborative Learning. Urbana, IL: National Council of Teachers of English, 1988.
Huang, H. M., Rauch, U., & Liaw, S. S. (2010). Investigating learners’ attitudes toward virtual reality learning
environments: Based on a constructivist approach. Computers & Education, 55(3), 1171-1182.
MacGregor, J. Collaborative Learning: Shared Inquiry as a Process of Reform In M. Svinicki, (Ed.) The Changing
Face of College Teaching. New Directions for Teaching and Learning, no. 42, San Francisco: Jossey-Bass, 1990.
Merchant, Z., Goetz, E. T., Cifuentes, L., Keeney-Kennicutt, W., & Davis, T. J. (2014). Effectiveness of virtual
reality-based instruction on students’ learning outcomes in K-12 and higher education: A meta-analysis.
Computers & Education, 70, 29–40.
McConnel, D. (1994). Implementing Computer Supported Cooperative Learning, Kogan Page Publishing.
Pantelidis, V. S. Reasons to Use Virtual Reality in Education, VR in the Schools 1(1), 1995. URL:
http://www.soe.ecu.edu/vr/reas.html (Revised 2000).
Reitmayr, G., Schmalstieg, D. (2001). Mobile Collaborative Augmented Reality, ISAR2001, New York.
Rodden, T. (1991). A survey of CSCW systems, Interacting with computers - the interdisciplinary journal of human-
computer interaction, 3(3), pp.319-353.
Smith, B.L., and J. MacGregor. (1992), Collaborative Learning: A Sourcebook for Higher Education. University
Park, PA: National Center on Postsecondary Teaching, Learning and Assessment (NCTLA), 9 – 22.
TeachThoughtStaff, 20 Collaborative Learning Tips and Strategies for Teachers,
https://www.teachthought.com/pedagogy/20-collaborative-learning-tips-and-strategies/
Winn, W. A Conceptual Basis for Educational Applications of Virtual Reality, Technical Report TR 93-9:
http://www.hitl.washington.edu/publications/r-93-9/, 1993.

Capitolul 2 – Învățarea experiențială

Bassett, D.S. & Jackson, L. (1994). Applying the Model to a Variety of Adult Learning Situations. In Jackson, L. &
Caffarella, R.S. (Eds.), Experiential Learning: A New Approach (pp. 73-86). San Francisco: Jossey-Bass.
Boud, D., Cohen, R. & Walker, D. (1993). Understanding learning from experience. In Boud, D., Cohen, R. &
Walker, D. (Eds.). Using Experience for Learning. Buckingham: SRHE and Open University Press, 1-17.
Boud, D. and Miller, N. (eds.) 1996. Working with Experience: Animating Learning. London & New York: Kogan
Page.
Cantor, J.A. (1995). Experiential Learning in Higher Education. Washington, D.C.: ASHE-ERIC Higher Education
Report No. 7.
Chapman, S., McPhee, P., & Proudman, B. (1995). What is Experiential Education?. In Warren, K. (Ed.), The
Theory of Experiential Education (pp. 235-248). Dubuque: Kendall/Hunt Publishing Company.

29
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

Dewey, J. (1938). Experience and Education. New York: Collier Books.

Houle, C. (1976). Deep Traditions of Experiential Learning. In Keeton, M. (Ed.) Experiential Learning: Rationale,
Characteristics and Assessment. San Francisco: Jossey-Bass.
Kraft, R. (undated). Towards a theory of experiential learning. In Kraft, R. and Sakofs, M. The Theory of
Experiential Education. Second Edition. Boulder, Co.: Association for Experiential Education.
Kolb, D. 1984 Experiential Learning: Experience as the Source of Learning and Development Englewood Cliffs, NJ:
Prentice Hall.
Weil, S. and McGill, I. 1989 Making Sense of Experiential Learning Milton Keynes: Open University Press.

Capitolul 3 – Povestirea
Abrahamson, C. (1998). Storytelling as a pedagogical tool in higher education. Education, 118. Retrieved June,
27 2009.
Alexander, B., & Levine, A., Web 2.0 storytelling emergence of a new genre. EDUCAUSE Review, 40–56.
Banaszewski, T. (2002). Digital storytelling finds its place in the classroom. Information Today. Retrieved
February 12, 2009.
Barrett, H. (2006). Researching and evaluating digital storytelling as a deep learning tool. Retrieved February 12,
2009.
Boase, K. (2008). Digital storytelling for reflection and engagement: A study of the uses and potential of digital
storytelling. Retrieved February 12, 2009.
Gils, F. (2005, February 17-18). Potential applications of digital storytelling in education. Paper presented at the
3rd Twente Student Conference on IT, University of Twente, Faculty of Electrical Engineering, Mathematics and
Computer Science, Enschede, The Netherlands.
McDrury, J., & Alterio, M. (2003). Learning through Storytelling in Higher Education. London: Kogan Page.
Meadow, D. (2003). Digital storytelling: Research-based practice in new media. Visual Communication, 2(2),
189–193.
Morehead, P., Li, L., & LaBeau, B. (2007). Digital storytelling: Empowering prospective teachers’ voices as future
educators. In C. Crawford et al. (Eds.), Proceedings of Society for Information Technology and Teacher Education
International Conference 2007 (pp. 634-635).
Porter, B. (2005). Digitales: The art of digital storytelling. Denver, CO: Bernajean Porter Consulting.
Robin, B. (2005). Educational uses of digital storytelling. Main directory for the educational uses of digital
storytelling (Tech. Rep.). Houston, TX: University of Houston, Instructional technology Program.
Solidoro, A. (2007). The digital storytelling: Multimedia creative writing as a reflective practice. Retrieved
February 12, 2009.
TeachThoughtStaff, 30 Storytelling Tips For Teachers: How To Capture Your Students’ Attention,
https://www.teachthought.com/pedagogy/30-storytelling-tips-for-teachers/

30
 Future schools using the power of Virtual and Augmented Reality
for education and training in the classroom
2018-1-RO01-KA201-049411

Răspunsurile la întrebările modulului 4

Întrebarea 1 – b
Întrebarea 2 – a
Întrebarea 3 – c
Întrebarea 4 – b
Întrebarea 5 – a
Întrebarea 6 – a
Întrebarea 7 – b
Întrebarea 8 – b
Întrebarea 9 – c
Întrebarea 10 – b
Întrebarea 11 – c
Întrebarea 12 – b

31